Nicolae Vetuta

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA CONTABILITATE FINANTE

SPECIALIZAREA: CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE
CONTABILITATEA SI GESTIUNEA IMOBILIZARILOR CORPORALE
LA DIRECTIA DE TELECOMUNICATII PRAHOVA
PROFESOR COORDONATOR;
LECTOR UNIVERSITAR DOCTOR
ODI MIHAELA ZARNESCU
STUDENT,
COLAE ( RADULESCU) VETUTA
CAMPULUNG MUSCEL
Contabilitatea Imobilizărilor Corporale
2010-2011
CUPRINS
CAP. 1 NOŢIUNI GENERALE PRIVIND IMOBILIZĂRILE...................................................................................................3

1.1 SFERA ŞI CONŢINUTUL NOŢIUNII DE IMOBILIZĂRI..................................................................................................................................3
1.2 LOCUL IMOBILIZĂRILOR ÎN GESTIUNEA ÎNTREPRINDERII.........................................................................................................................4
1.3 ACTE NORMATIVE CARE REGLEMENTEAZĂ GESTIUNEA IMOBILIZĂRILOR....................................................................................................6
1.4 PROBLEME SPECIFICE PRIVIND EVALUAREA, REEVALUAREA ŞI AMORTIZAREA IMOBILIZĂRILOR......................................................................8
1.4.1 Principalele momente în care se evaluează imobilizările.................................................................................................8
1.4.2 Reevaluarea imobilizărilor corporale.............................................................................................................................11
1.4.3 Amortizarea activelor imobilizate...................................................................................................................................11
CAP.2 PREZENTAREA “DIRECŢIEI DE TELECOMUNICAŢII PRAHOVA”................................................................15
2.1 SCURT ISTORIC ŞI DESCRIEREA SOCIETĂŢII........................................................................................................................................15
2.2 ORGANIZAREA GESTIUNII IMOBILIZĂRILOR CORPORALE LA NIVELUL......................................................................................................20
DIRECŢIEI DE TELECOMUNICAŢII PRAHOVA...........................................................................................................................................20
CAP.3 CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE LA NIVELUL DIRECŢIEI DE TELECOMUNICAŢII
PRAHOVA.......................................................................................................................................................................................24
3.1 SISTEMUL DE CONTURI FOLOSIT PENTRU CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE LA DIRECŢIA DE TELECOMUNICAŢII PRAHOVA............24
3.1.1 Funcţionarea conturilor de terenuri şi amenajări de terenuri........................................................................................27
3.1.2 Funcţionarea conturilor de gestiune a imobilizărilor corporale....................................................................................29
3.1.3 Funcţionarea conturilor de imobilizări corporale în curs de execuţie............................................................................32
3.1.4 Funcţionarea conturilor de amortizări privind imobilizările corporale.........................................................................35
3.1.5 Funcţionarea conturilor de provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale..................................................36
3.2 CONTABILITATEA INTRĂRILOR DE IMOBILIZĂRI CORPORALE.................................................................................................................37
3.2.1 Aporturi, cumpărări, primiri cu titlu gratuit, construcţii în regie proprie de mijloace fixe şi terenuri..........................38
3.2.2 Închirieri de mijloace fixe şi terenuri..............................................................................................................................45
3.3 AMORTIZAREA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE ŞI IMPLICAŢIILE EI FISCALE................................................................................................46
3.3.1 Regimuri de amortizare admise în România...................................................................................................................51
3.4. CONTABILITATEA IEŞIRILOR DE IMOBILIZĂRI CORPORALE....................................................................................................................56
CAP.5 ANALIZA SISTEMULUI INFORMAŢIONAL PRIVIND GESTIUNEA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
LA.....................................................................................................................................................................................................60
“DIRECŢIA DE TELECOMUNICAŢII PRAHOVA”.............................................................................................................60
BLIOGRAFIE.................................................................................................................................................................................64
2
Cap. 1 Noţiuni generale privind imobilizările
1.1 Sfera şi conţinutul noţiunii de imobilizări
Capitalul agenţilor economici poate fi plasat în bunuri şi valori, adică active care prin natura şi
modul în care îşi recuperează valoarea presupun o imobilizare pe timp mai îndelungat al resurselor, sau în
stocuri de natura mijloacelor circulante (active mobilizate) a căror recuperare se realizează într-un termen
mai scurt, iar o altă parte de capital ia forma mijloacelor băneşti sau a trezoreriei.
Pentru acele active care presupun imobilizări de capital, sau alte resurse financiare pe un timp mai
îndelungat, contabilitatea trebuie sa le evidenţieze separat prin conturi care să delimiteze diferitele
categorii de imobilizări şi să controleze modul de recuperare, de depreciere şi valorificare a lor, în
activitatea economică.
Activele imobilizate reprezintă bunurile şi valorile destinate să servească o perioadă îndelungată în
activitatea unei unităţi patrimoniale, care nu se consumă la prima utilizare.
Suportul tehnico-material caracteristic agenţilor economici cu profil de producţie, dar prezent într-o
proporţie sau alta şi în celelalte sectoare ale economiei, o constituie mijloacele sau activele imobilizate.
Acestea sunt elementele destinate a servi de o manieră durabilă realizarea obiectului regiei sau societăţii,
într-o accepţiune care să ţină seama de existenţa a două categorii de imobilizări:
• Imobilizări profesionale (de exploatare), adică acelea care sunt utilizate (sau destinate a fi utilizate) de
agenţii economici pentru producţia de bunuri sau prestarea de servicii;
• Imobilizări neprofesionale (sau în afara exploatării) ce servesc unor funcţii ale întreprinderii cum ar fi
constricţiile de locuit, pentru realizarea funcţiei sociale a întreprinderii, dotările sportive şi culturale,
etc.
Sub aspectul comportamentului lor economic, dar şi al structurii tehnice şi participativ productive,
contabilitatea ţine seama de următoarele structuri:
• Imobilizări corporale (materiale) – formate din bunuri asupra cărora se exercită un drept real,
cunoscute în practică prin două categorii fundamentale: mijloace fixe şi terenuri;
3
• Imobilizări necorporale (nemateriale), semnificând mijloace blocate în cheltuieli de constituire a

societăţii, cercetare-dezvoltare, locaţii, concesiuni, brevete, licenţe, mărci de fabrică, fond comercial, cu
utilizare pe un timp mai lung decât un exerciţiu financiar, contribuind direct sau indirect la realizarea
profilului unităţii;
• Imobilizări financiare, care îmbracă forma investiţiilor financiare, de obicei excedentele financiare
degajate din activitatea unităţii patrimoniale şi care nu sunt absolut necesare operaţiilor sale curente, pot
fi investite pe termen lung în valori producătoare de venituri financiare. Ele pot fi structurate astfel:
participaţii (titluri de participare), creanţe ataşate participaţiilor generate de acordarea de împrumuturi
întreprinderilor în care creditorul deţine o participaţie.
• Imobilizări în curs reprezentând investiţiile neterminate, în curs de execuţie în mai multe exerciţii
financiare, care în urma finalizării lor devin imobilizări corporale sau necorporale.
Un alt criteriu de clasificare al imobilizărilor, poate fi natura lor. Identificăm astfel:
• Imobilizări de natură financiară – cazul imobilizărilor financiare;
• Imobilizări nefinanciare - cazul imobilizărilor necorporale şi corporale;
1.2 Locul imobilizărilor în gestiunea întreprinderii
La organizarea contabilităţii activelor imobilizate trebuie să se ţină seama de obiectivele şi factorii

de organizare a documentaţiei primare şi a evidenţei operative, de sistemul de conturi utilizat.
Cunoscând particularităţile de comportament ale imobilizărilor în activitatea desfăşurată de agenţii
economici, în procesul de formare a produselor fabricate, de constituire şi de plasare a capitalului, rezultă
că deciziile luate trebuie să fie orientate pe informaţii exacte şi complete privind structura şi diferitele
categorii de imobilizări, de starea tehnică şi gradul de depreciere a acestora, avantajele plasării capitalului
pe termen lung în titluri şi creanţe imobilizate.
Pentru satisfacerea acestei cerinţe, la organizarea contabilităţii activelor imobilizate trebuie avute în
vedere următoarele obiective:
4
4
• Delimitarea fiecărei categorii, a fiecărui obiect de imobilizări şi determinarea valorii lor, pentru a
pune la dispoziţia conducerii informaţiile privind valoarea de intrare, modificările survenite în structura şi
deprecierea acestora;
• Asigurarea controlului gestionar al imobilizărilor pe toată durata existenţei lor urmărind păstrarea
integrităţii prin reflectarea corectă, la timp, completă, a existenţei şi mişcării imobilizărilor pe categorii şi
feluri, precum şi deprecierea suferită;
• Asigurarea informaţiilor şi a metodologiei de evaluare a deprecierii în timp a imobilizărilor şi a
recuperării valorii prin amortizare şi provizioane;
• Stabilirea contribuţiei activelor imobilizate la venituri şi la rezultate, ca urmare a gestionării şi
valorificării prin cesiune, concesionare, etc.
La organizarea contabilităţii imobilizărilor, pe lângă factorii generali, este necesar să fie luaţi în
considerare şi factorii specifici, cum sunt:
• Particularităţile organizatorice ale agenţilor economici influenţează structura analitică a
imobilizărilor, în special a celor corporale, ceea ce presupune delimitarea pe verigi organizatorice (filiale,
secţii, fabrici) şi în cadrul acestora pe categorii şi obiecte de imobilizări;
• Caracteristicile diferitelor categorii de imobilizări (necorporale, corporale, financiare) influenţează
tipul documentelor primare în care se consemnează operaţiile privind intrarea şi ieşirea din gestiune,
precum şi deprecierea lor;
• Modul de depreciere a valorii imobilizărilor influenţează sistemul de amortizare a imobilizărilor
corporale şi necorporale şi a provizioanelor constituite în cazul deprecierilor reversibile;
• Poziţia activelor imobilizate existente în întreprindere faţă de patrimoniul acesteia influenţează
modul de organizare a contabilităţii prin folosirea unor conturi distincte pentru activele proprii ce fac parte
din patrimoniu, iar cele provenite prin concesiune, locaţie de gestiune, închiriere se evidenţiază separat.
Datorită faptului că activele imobilizate deservesc de o manieră permanentă activitatea unei entităţi
patrimoniale, valoarea lor de intrare în patrimoniu, respectiv costul istoric, trebuie etalat în timp şi conectat
cu veniturile exerciţiilor financiare în cursul cărora activele imobilizate se folosesc şi se depreciază.
Din punct de vedere fizic, deprecierea reprezintă diminuarea sau pierderea unor calităţi ale
produsului faţă de situaţia iniţială, anterioară trecerii în consum sau utilizare.
În contabilitate, deprecierea activelor patrimoniale generează două naturi distincte de cheltuieli, şi
anume:
5
5
a) Cheltuieli cu amortizarea activelor patrimoniale care, de regulă, este specifică doar imobilizărilor ce
cad sub incidenţa uzurii fizice şi/sau morale. Doctrinar, ”amortizarea este echivalentul valoric al deprecierii
ireversibile a unei imobilizări, ca urmare a utilizării, a acţiunii factorilor naturali, a progresului tehnic sau a
altor cauze ”.1 Amortizarea joacă astfel un triplu rol: juridic – de depreciere a unor active patrimoniale;
economic – de etalare (eşalonare) în timp a consumului unor valori materiale; financiar – de reînnoire a
unor active patrimoniale imobilizate în active patrimoniale amortizabile.
b) Cheltuieli cu provizioanele pentru deprecierea activelor patrimoniale care, în principiu, pot fi

întâlnite la toate categoriile de active patrimoniale. Spre deosebire de amortizare, provizioanele sunt
echivalentul valoric al deprecierilor, probabil reversibile, ale activelor patrimoniale, datorate unor factori
economici, sociali, politici, de natură conjucturală.Spre deosebire de amortizare, provizioanele pentru
deprecierea activelor patrimoniale îndeplinesc doar un dublu rol, şi anume:
 Economic – concretizat în regularizări bilanţiere şi transferul rezultatelor (veniturilor şi/sau
cheltuielilor) de la un exerciţiu financiar la altul;
 Financiar – concretizat în posibilitatea, uneori necesitatea, menţinerii capitalurilor firmelor, respectiv
protejării acestora.
1.3 Acte normative care reglementează gestiunea imobilizărilor
Principalele acte normative care privesc reglementarea gestiunii activelor imobilizate sunt:
1. Legea 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale.
2. O.G.nr.54/1997, pentru modificarea şi completarea Legii nr.15/1994 (M.O. nr.225/30 aug.1997).
3. H.G.nr.909/29.12.1997 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 15/1994,
modificată şi completată prin O.G.54/1997 (M.O.nr.4/8.01.1998).
4. O.U.G.nr.4/1998, aprobată prin Legea nr.182/1998 stabiind punerea în relaţie a amortizării cu gradul
de utilizare a mijloacelor fixe de bază.
5. H.G.nr.587/14.09.1998 (M.O.361/24.09.1998) pentru aprobarea “Normelor metodologice privind
determinarea gradului de utilizare a mijloacelor fixe deţinute de agenţii economici, pentru stabilirea valorii
amortizării incluse în cheltuielile de exploatare pe anul 1998”.
1
.
6
6. Legea 227/4.12.1998 pentru aprobarea O.G.54/1997, privind modificarea şi completarea Legii

15/1994, pentru amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale (prin care a fost
abrogat art.18 din Legea nr.15/1994, care stabilea relaţia cu “gradul de utilizare”).
7. Legea nr.241/14.12.1998 (M.O.483/16.12.1998), pentru aprobarea O.U.G.nr.92/1997, privind
stimularea investiţiilor directe.
8. H.G. nr.964/23.12.1998 (M.O.520/30.12.1998) pentru aprobarea clasificaţiei şi a duratelor normale de
funcţionarea mijloacelor fixe. Mijloacele fixe cuprinse în catalogul din această hotărâre, sunt clasificate în
general în grupe, subgrupe, clase şi subclase, iar pentru unele şi în familii. Astfel, mijloacele fixe
amortizabile au fost clasificate în 6 grupe principale, şi anume:
• Grupa 1 – Construcţii;
• Grupa 2 – Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru);
• Grupa 3 – Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare;
• Grupa 4 – Mijloace de transport ;
• Grupa 5 – Animale şi plantaţii;
• Grupa 6 – Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte
active corporale.
Până la această dată a fost valabilă o clasificare în care se prevedeau 8 grupe de mijloace fixe.
9. H.G.983/29.12.1998 privind reevaluarea clădirilor, construcţiilor speciale şi terenurilor.
10. Norme elaborate de Ministerul Finanţelor cu nr.350 249/15.02.1999 şi Comisia Naţională pentru
Statistică cu nr.1.223/10.02.1999, privind determinarea gradului de utilizare a mijloacelor fixe deţinute de
agenţii economici, necesar pentru regularizarea valorii amortizării incluse în cheltuielile de exploatare pe
anul 1998.
11. O.G.nr.19/28.01.1999 (M.O.nr.40/29.01.1999) privind acordarea unor facilităţi agenţilor economici din
domeniul transporturilor la scoaterea din funcţiune a mijloacelor fixe uzate fizic sau moral neamortizate
integral. Valoarea neamortizată integral a activelor corporale scoase din funcţiune nu poate depăşi
contravaloarea cotei aparţinând F.P.S.-ului din capitalul social al societăţilor comerciale cu capital integral
sau parţial de stat. Cu valoarea neamortizată după deducerea sumelor rezultate în urma valorificării
activelor scoase din funcţiune, se diminuează cota aparţinând F.P.S. din capitalul social al societăţilor
comerciale cu capital integral sau parţial de stat.
7
12. O.U.G.nr.25/29.01.1999 privind scoaterea din funcţiune a unor mijloace fixe uzate fizic sau moral,
neamortizate, aparţinând unor agenţi economici din industrie (fără obligaţia includerii eşalonate în
13. cheltuielile de exploatare a valorii neamortizate). Acestă derogare de la Legea 15/1994, aprobată şi
modificată de Legea nr.227/1998, nu se aplică pentru mijloace fixe care fac obiectul unor contracte de
leasing, pentru cele cu măsuri asiguratorii, gajuri, ipoteci şi pentru cele care fac obiectul unor garanţii în
cadrul contractelor de credit. Prevederile acestei ordonanţe intră in vigoare la data publicării în M.O.
respectiv 29.01.1999 şi are o valabilitate de 18 luni.
14. H.G.nr.424/25.04.2001 (M.O.nr.228/4.05.2000) privind stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe –
“începând cu luna următoare publicării în M.O., valoarea de intrare a mijloacelor fixe este de 8.000.000 lei.
Mijloacele fixe cu valoare între 3.000.000 şi 8.000.000 se înregistrează la mijloace fixe de natura obiectelor
de inventar şi se amortizează până la 3 ani cu aprobarea Adunării Generale”1).
15. O.G. nr.51/1997 aprobată şi modificată de leagea nr.90/1998, rescrisă prin titlul II al legii nr.99/1999 şi
republicată în 2000 – ce reglementează operaţiunile de leasing . Până în anul 1997, operaţiunile de leasing
au fost reglementate prin H.G. nr.72/10.02.1993.
16. Legea Contabilităţii nr.82/1991 (M.O. nr.265/27.12.1991).
17. H.G. nr.704/22.12.1993 privind regulamentul de aplicare a Legii Contabilităţii.
18. O.M.F.nr.94/29.01.2001(M.O.nr.85/20.02.2001)pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate
cu Directiva a IV a a Comunităţii Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate.
19. H.G. nr.403/19.05.2000 (M.O.nr.252/7.06.2001) privind reevaluarea imobilizărilor corporale.
1.4 Probleme specifice privind evaluarea, reevaluarea şi amortizarea imobilizărilor
1.4.1 Principalele momente în care se evaluează imobilizările
Ca şi celelalte elemente patrimoniale, imobilizările de care dispune o unitate pot fi evaluate la

momente diferite şi anume:
a) La intrarea în patrimoniu;
b) La inventariere;
c) La sfârşitul exerciţiului;
d) La ieşirea din patrimoniu
a) Activele imobilizate intrate în patrimoniu se evaluează la valoarea lor contabilă (valoarea de
intrare) care diferă, în funcţie de modalitatea concretă a dobândirii lor, identificându-se după caz, cu:
1
8
8
1) Costul de achiziţie al imobilizărilor intrate cu titlu oneros format din: preţul de cumpărare, taxele
nerecuperabile, cheltuielile de transport-aprovizionare şi celelalte cheltuieli accesorii determinate de
punerea în starea de utilitate sau intrarea în gestiune. Aceasta este regula generală, dar excepţie fac titlurile
de participare şi alte titluri imobilizate al căror cost de achiziţie se confundă cu preţul de cumpărare sau
valoarea determinată pe baza contractului de achiziţie a lor, cheltuielile accesorii efectuate pentru
cumpărarea acestor titluri se înregistrează direct pe cheltuielile de exploatare ale exerciţiului. Evaluarea
imobilizărilor la nivelul costului de achiziţie este cea mai frecventă formă a valorii de intrare întâlnită în
practică.
2) Costul de producţie, folosit pentru evaluarea imobilizărilor obţinute sau construite în unitate, ce
cuprinde: costul de cumpărare al materiilor prime, materialelor consumate şi utilajelor, celelalte cheltuieli
directe de producţie, precum şi cota cheltuielilor indirecte considerate ca fiind determinate de obţinerea
imobilizării. În cadrul costului de producţie al imobilizărilor pot fi incluse şi cheltuielile financiare de
natura dobânzilor privind împrumuturi pentru finanţarea investiţiilor, dacă acestea sunt aferente perioadei
de realizare a acestora. Imobilizările se evaluează la nivelul costului de producţie în condiţiile producerii de
către unitatea patrimonială care le utilizează, situaţie întâlnită în practică la cele cu profil industrial ce
dispun de personal şi utilaje adecvate.
3) Valoarea de utilitate (venală) utilizată pentru evaluarea activelor imobilizate aduse ca aport, intrate
cu titlu gratuit, prin donaţie sau constatate ca plusuri la inventar. Ea se determină în funcţie de preţul pieţei,
utilitatea pentru întreprindere, prin compararea cu valoarea unor bunuri cu caracteristici tehnice similare
sau apropiate, starea şi amplasarea acestora, gradul de uzură.
b) La inventariere activele imobilizate se evaluează la valoarea de inventar (actuală sau de utilitate)
determinată în funcţie de utilitatea bunului pentru unitate şi preţul pieţei, cu precizarea că la imobilizările
amortizabile trebuie să se aibă în vedere şi amortizarea calculată potrivit planului de amortizare. Dacă
valoarea actuală este mai mică decât valoarea netă contabilă (valoarea contabilă diminuată cu amortizarea
calculată) atunci se stabileşte ca valoare de inventar cea actuală. Imobilizările financiare se evaluează
distinct, pe categorii, iar în cadrul acestora pe societăţi emitente sau beneficiare a valorilor investite de
agentul economic, la valoarea de utilitate, ţinând cont de criterii multiple cum ar fi:
− cotaţia titlurilor la bursă;
− rentabilitatea şi perspectivele de rentabilitate;
− conjuctura economică;
9
9
− controlul sau influenţa notabilă exercitată de investitor asupra societăţii emitente, privite
prin prisma avantajelor ce se vor obţine.
La inventariere, evaluarea activelor imobilizate se realizează pe fiecare obiect de evidenţă, fără a fi
admise compensările între minusurile şi plusurile de valoare a componentelor unei categorii.
Dacă unitatea patrimonială va intra în stare de lichiditate într-un viitor apropiat, este recomandată
evaluarea imobilizărilor, cu ocazia inventarierii, la nivelul valorii de lichidare, adică preţul ce s-ar încasa de
la eventualii cumpărători la vânzarea activelor imobilizate, minus cheltuielile aferente vânzării.
În baza unui act normativ se poate determina şi o valoare actuală, stabilită prin reevaluare, a
activelor fixe supuse reevaluării (de regulă cele corporale şi financiare) ce se confundă cu valoarea de
inventar întrucât reevaluarea presupune obligatoriu şi o inventariere.
c) La închiderea exerciţiului, în conformitate cu sarcina contabilităţii de a prezenta o imagine fidelă
a realităţii patrimoniale, evaluarea activelor imobilizate se realizează la valoarea de bilanţ (de închidere).
Astfel valoarea de intrare a imobilizărilor se compară cu valoarea de utilitate a acestora şi pot fi întâlnite
următoarele situaţii:
− Valoarea de inventar este superioară celei de intrare, diferenţa nu se înregistrează în contabilitate
(potrivit principiului prudenţei). Această creştere de valoare poate fi consemnată în Anexa la bilanţ.
− Valoarea de inventar este inferioară valorii de intrare, iar diferenţa se înregistrează în contabilitate sub
forma amortizării, dacă deprecierea este ireversibilă ori sub forma unui provizion, pentru deprecieri
reversibile.
Activele imobilizate figurează în bilanţ la valoarea netă contabilă (valoarea contabilă diminuată de
amortizare şi provizioanele constituite), iar în contabilitatea curentă la valoarea lor de intrare sau cea
rezultată din reevaluare.
d) La ieşirea din patrimoniu imobilizările se evaluează, de regulă, la valoarea de intrare sau cea
rezultată din reevaluare. Particularităţi apar la imobilizările financiare care pot fi evaluate şi după metodele
de evaluare a ieşirilor de stocuri. Aplicarea acestor metode este posibilă pentru titluri din aceeaşi categorie
şi nu pentru ansamblul titlurilor imobilizate.
10
10
1.4.2 Reevaluarea imobilizărilor corporale
Inflaţia face ca problema evaluării să se pună nu numai la intrarea în patrimoniu ci şi pe măsura

funcţionării întreprinderii, atunci valoarea reflectată prin conturile de gestionare a imobilizărilor şi pe baza
căreia se calculează amortizarea devine complet nesemnificativă în raport cu valoarea reală a bunului. De
asemenea amortizarea devine cu mult mai mică decât suma necesară pentru înlocuirea bunului respectiv. În
acelaşi timp aceste cheltuieli cu amortizarea puse faţă în faţă cu venituri care se actualizează implicit la
inflaţie (prin preţurile de vânzare), dau un rezultat mai mare decât cel real, din care se plătesc impozit pe
profit si eventual dividende. Deoarece diferenţa dintre valoarea reală a imobilizărilor şi valorile lor nete
contabile devenea foarte mare, au fost emise Norme de reevaluare care să rezolve parţial această problemă.
În anul 1998 s-a emis H.G.nr.983/1998 privind reevaluarea clădirilor, construcţiilor speciale şi terenurilor.
În anul 2000, guvernul a emis H.G.nr.403/19.05.2000 privind reevaluarea imobilizărilor corporale,
prin care se permite reevaluarea imobilizărilor corporale la sfârşitul fiecărui exerciţiu, în funcţie de rata
inflaţiei communicate de Comisia Naţională de Statistică. Operaţiunea are ca obiectiv aducerea acestora la
costul curent sau la valoarea de intrare actualizată. Conform acestei hotărâri, reevaluarea nu este aplicabilă
şi terenurilor. Reevaluarea se va face după închiderea exerciţiului şi este anuală în cazul în care rata inflaţiei
cumulată pe ultimii 3 ani consecutivi depăşeşte 100% şi rezultatele acestei operaţiuni vor fi cuprinse în
bilanţul contabil al exerciţiului la finele căruia se face reevaluarea.
1.4.3 Amortizarea activelor imobilizate

Amortizarea este cota anuală din valoarea de intrare a imobilizărilor corespunzătoare deprecierii
ireversibile şi care se recuperează prin includerea sau trecerea pe cheltuieli fiecărui exerciţiu şi apoi
deducerea acestor cheltuieli din veniturile obţinute.
Conform concepţiei juridico-contabile, amortizarea este legată de valoarea patrimonială a
elementelor bilanţului. “În literatura de specialitate franceză, prin amortizare se ânţelege “constatarea
contabilă a micşorării valorii unui element de activ, ce rezultă din utilizare, din trecerea timpului, din
schimbarea de tehnică sau din orice altă cauză”. Ea constă în “corectarea valorii imobilizărilor cu suma
deprecierilor care le-au suferit pe durata exerciţiului şi imputarea sumei acestor deprecieri rezultatului
exerciţiului în cauză””1
Întreprinderea achiziţionează bunuri care sunt utilizate pentru a obţine avantaje economice
(beneficii) pe parcursul mai multor exerciţii. În virtutea aplicării postulatului independenţei exerciţiilor, se
1
11
11
cunvine sa se repartizeze costul de intrare a bunului. Este vorba, în acest caz, despre concepţia economică a
amortizării, concepţie care pune accentul pe formarea rezultatului.
Conform unei concepţii financiare, amortizarea este o metodă de reînnoire a capitalului investit. În
acest caz, ea are o prelevare asupra beneficiilor şi, ca atare, constituie o resursă la dispoziţia întreprinderii.
Acumularea anuităţilor privind amortizările ar trebui sa permită înlocuirea investiţiei care nu mai poate sau
nu mai trebuie (din motive de randament) sa fie utilizată. Amortizarea devine astfel un element al
autofinanţării.
“O altă problemă legată de amortizare este cea referitoare la bunurile amortizabile. Ele sunt
elemente ale activului imobilizat care se depreciază de manieră ireversibilă şi care, după o perioadă mai
mult sau mai puţin lungă, nu vor mai îndeplini funcţiile lor”1. Sunt excluse din câmpul amortizării bunurile
a căror utilizare este nelimitată în timp, precum terenurile sau investiţiile financiare; eventuala depreciere a
acestor din urmă elemente este constatată prin intermediul provizioanelor.
În mod normal, întreprinderile trebuie să elaboreze un plan de amortizare care este un tablou de
reducere a valorilor imobilizărilor, pe o perioadă determinată şi în tranşe succesive. Planul de amortizare
vizează imobilizările corporale şi necorporale care se depreciază de manieră nereversibilă. Întocmit cu
ocazia intrării în unitate a bunului, planul conţine costul de intrare, mărimea amortizărilor anuale practicate
şi valoarea netă contabilă după fiecare exerciţiu.
Modificarea planului de amortizare nu ar trebui să se facă decât în circumstanţe excepţionale.
Durata de viaţă şi metoda de amortizare iniţial prevăzute pot să fie corectate numai pentru a ţine cont de
schimbările semnificative în condiţiile de exploatare (cadenţă accelerată, schimbarea programului de lucru,
etc.) şi de uzura morală intervenită mai rapid decât era prevăzută. Întocmirea unui nou plan de amortizare
necesită apelul la reguli aplicabile oricărei schimbări de metodă contabilă, în virtutea acţiunii principiului
permanenţei metodelor.
Pentru un contabil, amortizarea nu este un instrument de evaluare, ci, mai degrabă, o metodă de
repartizare a costului. Imobilizările nu sunt amortizate pe baza pierderii de valoare, ci pe baza imputării
sistematice a costului lor de intrare asupra unui număr de exerciţii. În consecinţă, amortizarea este
rezultatul unui procedeu contabil de repartizare logică şi sistematică a costului imobilizărilor, aplicat astfel
încât să se impute o parte din acest cost fiecărui exerciţiu care va beneficia de utilizarea respectivelor
imobilizări.
Este de necontestat faptul că valoarea unui bun poate să fluctueze între momentul intrării sale în
patrimoniu şi cel al vînzării sau scoaterii din funcţiune. Dar aceste fluctuaţii periodice de valoare sunt greu
de măsurat cu obiectivitate, iar tentativele realizate în acest sens nu au fost, în general, acceptate de
1
12
12
specialiştii contabili. De aceea se preferă să se repartizeze costul unei imobilizări, prin intermediul unei
cheltuieli cu amortizările, pe toată durata de viaţă utilă. Se preferă utilizarea metodei de repartizare a
costului deoarece prin ea se realizează o conectare a cheltuielilor la venituri şi pentru că, într-o economie
stabilă, fluctuaţiile valorii de piaţă sunt minime şi dificil de măsurat.
“Înainte de a putea întocmi un plan de amortizare, trebuie să se răspundă la trei întrebări
fundamentale:
• Care este baza amortizării bunului (mărimea amortizabilă)?
• Care va fi durata de viaţă utilă?
• Care este cea mai bună metodă de repartizare a costului bunului?”1

Răspunsul la fiecare dintre aceste întrebări determină calculul cheltuielilor cu amortizarea. Pentru a
răspunde la aceste întrebări este necesar să se prevadă evenimentele viitoare. Şi pentru că este imposibil să
se cunoască perfect viitorul, nu putem să ne aşteptăm la o măsurare exactă a amortizării de inclus în
cheltuielile fiecărei perioade. Totuşi, trebuie realizată o bună conectare a cheltuielilor la venituri.
Baza amortizării (mărimea amortizabilă) depinde de doi factori: costul bunului şi valoarea sa de
recuperare. Valoarea de recuperare se referă la valoarea netă de realizare estimativă a unei imobilizări
(corporale) la sfârşitul duratei sale de viaţă utilă, măsurată pe baza unor preţuri care nu trebuie să fie mai
mari decât preţurile pieţei, existente la data achiziţionării imobilizării (valoarea reziduală).
Estimare duratei de viaţă utilă a unui bun este o sarcină dificilă care cere înainte de toate, experienţă
şi judecată. În unele cazuri, se stabileşte o durată arbitrară; în altele, se recurge la metode statice sofisticate.
Ca şi imobilizările corporale, activele necorporale ar trebui să facă obiectul unei amortizări, printr-o
imputare logică şi sistematică asupra rezultatelor, în timpul perioadei de viaţă utilă estimativă. Baza
amortizării corespunde costului imobilizării necorporale. Pentru estimarea duratei de viaţă utilă a acestor
bunuri, trebuie să se ţină cont de o serie de factori ca, de exemplu:
• Dispoziţiile unei legi sau clauzele unui contract, care au ca obiect limitarea duratei maximale de viaţă
utilă;
• Clauzele de reînnoire sau de prelungire care pot veni să modifice durata de viaţă utilă estimativă;
• O durată de viaţă utilă care este legată de previziunile care vizează anii de serviciu ai unor indivizi sau
grupuri de salariaţi;
• Reacţiile prevăzute din partea concurenţilor sau altor grupuri ce pot să pună în aplicare o strategie
susceptibilă să reducă avantajele concurenţiale ale întreprinderii;
13
13
• O imobilizare necorporală poate să provină dintr-un ansamblu de factori care, luaţi individual, prezintă
fiecare o durată diferită.
Nu puţine imobilizări necorporale au o durată de viaţă utilă nedeterminată, motiv pentru care
calculul amortizării lor poate ridica unele probleme. De altfel, în unele cazuri, bunurile necorporale nu se
amortizează dacă nu au o durată de viaţă utilă determinată.
Odată ce baza amortizării şi durata de viaţă utilă a unui bun au fost determinate, cheltuielile cu
amortizarea mai depind de metoda aleasă pentru calculul anuităţilor.
Teoria şi experienţa practică recomandă ca metoda de amortizare să fie logic şi sistematică. Cu alte
cuvinte, costul de intrare trebuie să fie repartizat pe exerciţii în mod arbitrar, fără să se ţină cont de maiera
ăn care bunul va pierde din valoarea sa utilă pe parcursul anilor. Metoda aleasă trebuie să reflecte reducerea
capacităţii de serviciu a imobilizării.
În ţara noastră, regulamentul privind Legea contabilităţii nr. 82/1991, Legea nr.15/1994 privind
amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, Ordonanţa Guvernului nr. 54/1997,
pentru modificarea şi completarea Legii nr.15/1994 şi H.G. nr.909/29.12.1997, pentru aprobarea normelor
metodologice de aplicare a Legii 15/1994, modificată şi completată prin O.G. nr. 54 legiferează,
reglementează şi normează regimul metodologic al amortizării. Unităţile patrimoniale care desfăşoară
activităţi cu caracter economic amortizează mijloacele fixe utilizând unul din următoarele regimuri de
amortizare: amortizarea lineară, amortizarea degresivă şi amortizarea accelerată.
Pe plan internaţional, arsenalul metodologic este mai bogat, el cuprinzând:
• Metoda amortizării liniare;
• Metoda amortizării funcţionale (variabile sau proporţional cu utilizarea sau randamentul);

• Metodele amortizării accelerate:
- Metoda amortizării degresive cu normă constantă;
- Metoda amortizării proporţionale cu ordinea numerică inversă a anilor;
• Metodele speciale de amortizare:
- Metoda amortizării bazată pe valoare;
- Metodele de imputare axată pe cesiune sau pe înlocuire;
- Metodele de amortizare pe grupe de valori active;
- Metodele de amortizare cu dobânzi compuse.
14
14
CAP.2 Prezentarea “Direcţiei de Telecomunicaţii PRAHOVA”
2.1 Scurt istoric şi descrierea societăţii
Denumire: SNTC Romtelecom – Direcţia de Telecomunicaţii Prahova

Forma juridică: Subunitate a SNTC Romtelecom Bucureşti
Obiect de activitate: administrarea, întreţinerea şi exploatarea serviciilor de telefon–telegraf din domeniul
public pe raza de activitate a judeţului Iaşi.
Activităţi colaterale: - cercetare-dezvoltare;
- aprovizionare;
- comercializare terminale.
Sediu principal: Ploiesti, str. Lăpuşneanu, nr. 14,
Naţionalitate: română
Nr. de înregistrare: J29 – 7323 – 1991
Data înfiinţării: prin H.G.R. nr. 448/1991, publicată în Monitorul Oficial nr.155/28.07.1991
Acţionari: - Statul român 65%;
- OTE Grecia 35%.
Procesul de restructurare a operatorului ROMTELECOM a început în 1999 imediat după preluarea
de către operatorul naţional grec OTE. Echipa executivă, care include specialişti din ROMTELECOM,
Verizon (fostul GTE) şi OTE, a definit în mod clar direcţiile strategice pentru următorii ani, recunoscând
multiplele roluri ale operatorului ROMTELECOM pentru a îndeplinii asteptările clienţilor, salariaţilor,
acţionarilor, societăţii româneşti.
În anul 2000 au fost instalate circa 605.000 noi linii în centrale digitale, dar din cauza lipsei cablului
cu fibră optică pentru conectarea unitatilor distante, circa 136.000 nu au fost date în functie pâna la finele
anului 2000. Prin urmare ROMTELECOM a mărit capacitatea de comutatie digitala cu circa 365.000 linii
şi a înlocuit multe din vechile linii analogice si manuale.
Profitul brut, în conformitate cu standardul românesc de contabilitate, a înregistrat în anul 2000 un
salt de 44,5% la 2.158 miliarde lei, în timp ce profitul net a crescut cu numai 6,8% la 1.548 miliarde lei în
principal datorită impozitului pe profit mare - 609 miliarde lei. Acesta este rezultatul unei politici
investitionale agresive - US$587 milioane în 2000, creşterii calităţii, a eficienţei, a reducerilor de personal,
15
dar şi a reducerii tarifelor în anul 2000 cu 11,6% în termeni reali.
15
În întreaga lume operatorii de telecomunicaţii se repoziţioneaza ca operatori totali. În acest scop

ROMTELECOM îşi diversifică portofoliul de afaceri intrând pe noi pieţe si restructurează afacerea de bază
- telefonia fixă.
ROMTELECOM doreste o noua abordare pentru Cosmorom compania sa de telefonie mobilă.
Pentru a fi un operator important si în viitor, în afara de marirea cotei de piaţă, Cosmorom intentionează sa
achiziţioneze şi să opereze o licenţă UMTS. Aceasta ar putea fi calea cea mai scurtă spre convergenţa fix-
mobil, considerând aceasta unul dintre atuurile firmei.
În anul 2001 ROMTELECOM lansează compania de Internet ARTelecom, o companie care
beneficiază de sprijinul si de infrastructura naţională pe care ROMTELECOM o deţine, capabilă să
modeleze o industrie încă incipientă.
ROMTELECOM acelerează deasemenea restructurarea afacerii sale de bază - telefonia fixă.
Continuă dezvoltarea reţelei de fibră optică pentru a conecta cât mai multe localităţi cu fluxuri digitale de
mare capacitate. O atenţie deosebită s-a acordat reţelei locale. Programul pentru instalarea a 2,65 milioane
linii digitale, lansat în anul 1999, contribuie decisiv la eliminarea centralelor manuale precum şi a listei de
asteptare în urmatorii doi ani. Aceasta face serviciile mult mai accesibile, în timp ce creşterea continuă a
gradului de digitalizare reprezintă o creştere a calitatii serviciilor oferite. ROMTELECOM acordă o atenţie
deosebită clienţilor persoane juridice. Se acordă o atentie deosebită cerinţelor lor: viteza mare de
transmisie, calitate deosebită, noi tehnologii. ROMTELECOM continuă să instaleze linii digitale în anul
2001, intenţionând să lanseze comercial noi servicii.
Cresterea continuă a automatizarii si digitalizării retelelor necesită un personal mai putin numeros,
însă mai calificat. Din acest motiv reducerea de personal continuă, în timp ce calificarea personalului se va
schimba continuu, deplasându-se spre personalul cu studii superioare. În anul 2009 numarul angajatilor
ROMTELECOM a scazut cu 2.600 faţă de anul anterior ajungând la 42.300. Acest numar va scadea la circa
30.000 în anul 2010, în principal datorită investiţiilor masive în infrastructură: înlocuirea centralelor
manuale, etc.
Procesul de restructurare a operatorului ROMTELECOM necesită o politică investitională foarte
agresivă, care implică mai mulţi bani decât compania îi poate genera, find nevoită astfel să atragă fonduri
de pe pieţele mondiale finanicare si de capital.
16
Drepturi exclusive acordate Romtelecom de către Autoritatea de reglementare (Licenţa pentru
16
dezvoltarea şi operarea reţelelor fixe de telecomunicaţii în vederea furnizării de servicii de telecomunicatii

de bază si de alte servicii de telecomunicatii către public)
Următoarele drepturi sunt acordate Romtelecom cu caracter exclusiv pâna la 31 decembrie 2010:
• să furnizeze servicii de telecomunicaţii de bază locale, interurbane şi internaţionale;
Serviciile de telecomunicaţii de bază reprezintă furnizarea, contra cost, a oricărui serviciu fix de
telefonie sau telegrafie/telex, în măsura în care un asemenea serviciu este destinat publicului, incluzând:
− servicii fixe de telefonie vocală locale, interurbane şi internaţionale;
− servicii de "call-back";
− servicii de telex si telegrafie;
− servicii de tranzit;
− servicii Internet, în măsura în care prin aceste servicii Internet se asigură, contra cost, telefonie vocală
destinata publicului;
− servicii de telefoane publice, conectate la o reţea fixă de telecomunicaţii;
− interconectarea reţelelor de telecomunicaţii mobile cu operatori de telecomunicaţii din afara României
pentru transmisuni de telefonie vocală (cu excepţia semnalizării).
• să furnizeze linii de cablu închiriate;
• să transmită tot traficul legat de serviciile de telecomunicaţii de bază către şi de la reţele autorizate în
conformitate cu art.64 al Legii Telecomunicaţiilor, în scopul finalizării convorbirilor şi circuitelor în
afara zonei locale pe care sunt autorizate să o deservească astfel de reţele;
• să publice şi să distribuie listele cu abonaţii reţelei fixe de telecomunicaţii prin carţi de telefon
comerciale ("pagini galbene") în forma scrisă, electronică şi/sau orice altă formă.
Misiunea firmei
Furnizarea pe piaţa românească a serviciilor de telecomunicaţii de bază şi a celor noi, pe urmatoarele
principii:
• Extinderea reţelelor pe baza cerinţelor pieţei;
• Competitivitate în relatiile cu clientii si promptitudine în furnizarea serviciului;
• Exploatarea eficientă a infrastructurii existente;
• Îndeplinirea obligaţiilor de serviciu universal;
• Functionare şi conducere pe criterii de calitate;
17
• Politica tarifară flexibilă.
17
Viziunea firmei
ROMTELECOM să ramână liderul pieţei românesti a serviciilor de telecomunicaţii, cu cel mai complet
portofoliu de servicii de bază şi avansate, la cel mai înalt nivel de calitate si fiabilitate.
Direcţia de Telecomunicaţii Prahova execută activitatea de exploatare a serviciilor de bază din
sectorul telefon – telegraf şi alte activităţi şi colaterale necesare realizării obiectului său de activitate,
respectiv aprovizionare, cercetare şi proiectare tehnologică şi informaţională, etc.
Direcţiile de telecomunicaţii au două tipuri de structuri organizatorice, în funcţie de mărime şi
funcţiile ce trebuie îndeplinte de către acestea, respectiv:
• Direcţii de telecomunicaţii de gradul I – în cadrul cărora directorul general are în subordine pe
directorul economic, directorul comercial şi directorul tehnic, fiecare răspunzând de compartimente
specifice.
• Direcţii de telecomunicaţii de gradul II şi III – caz în care directorul general nu are în subordine decât
pe directorul tehnic şi directorul economic.
Direcţia de Telecomunicaţii Iaşi este organizată după primul tip. Personalul direcţiei este angajat pe
bază de contract încheiat cu directorul acesteia în baza împuternicirilor primite şi indiferent de funcţie sau
specialitate este supus prevederilor statutului personalului, precum şi prevederilor regulamentelor.
Obiect de activitate
Din punct de vedere al serviciilor telefonice, oferta Direcţiei de Telecomunicaţii Prahova se prezintă
astfel:
I. Servicii telefonice
1. Servicii telefonice de urgenţă; servicii de utilitate publică – 112
2. Servicii de informaţii:
 informaţii abonaţi – aceste servicii dau informaţii cu privire la numerele de telefon ale abonaţilor
persoane fizice şi juridice cu excepţia celor din categoria “NU se informează”:
 informaţii speciale (951) de tipul: prefixe telefonice interurbane, prefixe telefonice internaţionale, starea
meteo din ţară, rezultatele Loto, Pronoexpres, Pronosport, programul Radio-Tv, rezultate sportive,
farmaciile cu program permanent, spectacole, film, teatre, apel ocazional, clinici şi medicii de gardă,
ora exactă.
18
3. Serviciul deranjamente (921, 922) – sesizarea oricărui deranjament survenit în instalaţia telefonică se
anunţă, serviciul fiind netaxabil.
18
4. Convorbiri telefonice naţionale – convorbiri interurbane prin comandă (apelând serviciul 991 puteţi
efectua convorbiri telefonice pe bază de comandă).
5. Convorbiri telefonice internaţionale – convorbiri internaţionale prin comandă (serviciul 971 vă oferă
posibilitatea efectuării de convorbiri telefonice internaţionale pe bază de comandă):
− convorbiri internaţionale automate;
− country direct – este un serviciu telefonic internaţional din categoria celor cu taxă inversă care pune
clientul direct în legătură telefonică cu telefonista operatoare din ţara respectivă.
6. Servicii suplimentare oferite de centrala telefonică digitală ALCATEL:
− restricţionarea cu parolă a apelurilor de plecare;
− redirijarea imediată a apelurilor;
− apelul în aşteptare;
− repetarea ultimului număr format;
− apelul programat;
− factura digitală.
II. Servicii de telegrafie
1. Telegrame telefonate;
2. Telegrame prezentate la ghişeu.
III.Comunicaţii TELEX
Serviciul oferă posibilitatea efectuîrii comunicaţiilor TELEX interne şi internaţionale prin
intermediul cabinelor TELEX şi de la domiciliul abonaţilor.
IV. Serviciul FAX
Oferă posibilitatea transmiterii unui fax local, interurban sau internaţional de la oricare din cabinele
de fax.
V. Posturi publice inteligente
Oferă posibilitatea de a telefona de la un post public cu cartele telefonice.
VI. Echipamente de telecomunicaţii
− aparate telefonice – standard şi inteligente cu şi fără display;
− centrale telefonice de abonat pentru transmisii simultane de date şi voce;
19
− echipamente de multiplexare.
19
Din decembrie 1996, Direcţia de Telecomunicaţii.Prahova prestează două tipuri de servicii de

telecomunicaţii:
1. servicii cu valoare adăugată de tip audiotex, prestate în regim Premium Rate
2. servicii cu valoare adăugată de transmisii de date (Internet), Serviciul EASYNET.
Serviciile cu valoare adăugată de tip audiotex sunt prestate în regim Premium Rate, adică se percep
tarife diferite în funcţie de contract. Astfel s-au încheiat contracte cu Mediatel, World Phone România,
Amcriconxatel, S.C. Allotel, S.C. Alfarotel.
ROMTELECOM asigură conectarea platformei la reţeaua de telecomunicaţii şi se ocupă cu
colectarea banilor de la abonaţi. Acest tip de serviciu se oferă numai abonaţilor la centralele digitale.
Prin intermediul serviciului EASYNET se pot efectua urmatoarele aplicaţii Internet:
− Poştă electronică;
− Transferul de fişiere FPT;
− Servere de informaţii;
− Conexiunea Telnet;
− Conferinţe USENET.
Apelul gratuit inernaţional (numere verzi) face parte din categoria serviciilor telefonice automate de
tip taxă inversă, care permit abonaţilor să acceseze orice client din altă ţară printr-un număr de apel dedicat.
2.2 Organizarea gestiunii imobilizărilor corporale la nivelul

Direcţiei de Telecomunicaţii Prahova
Direcţia de Telecomunicaţii Iaşi, ca parte componentă a Societăţii Naţionale de Telecomunicaţii

“Romtelecom” SA, îşi desfăşoară activitatea în domeniul telecomunicaţiilor, obiectul principal de activitate
al acesteia fiind operarea reţelelor de telecomunicaţii şi asigurarea serviciilor de telecomunicaţii, în temeiul
Legii şi al licenţelor şi autorizaţiilor acordate de Ministerul Comunicaţiilor în conformitate cu statutul
societăţii.
Obiectul de activitate constă în prestarea următoarelor servicii de telecomunicaţii:
• servicii de bază (telefon, telegraf);
• transmisii de date;
• închirieri circuite pentru transmisii;
20
20
• telefonie publică;
• servicii de telecomunicaţii cu valoare adăugată.
Structura mijloacelor fixe la D.tc.Prahova
1,5%
2%
1%
S TR22%
U C TU R A IM O B ILIZA R ILO R C O R P O R A L E LA Dir.TC .
P R A HO V A
terenuri
2% 74%
categoria 1
categoria 2
categoria 3
categoria 4
categoria 6
m ijlo ace fixe

98%
Imobilizările corporale aflate în partimoniul unităţii sunt structurate pe cele două categorii
importante:
• terenuri 25.368.598 mii lei
• mijloace fixe 1.136.290. mii lei
Mijloacele fixe aflate în dotarea Direcţiei de Telecomunicaţii Prahova reflectă specificul obiectului
de activitate. Astfel, din totalul mijloacelor fixe de 1.136.290. lei existent la 31 decembrie 2009 ponderea
de 74% o au mijloacele fixe din categoria 1, pe locul al doilea se situează mijloacele fixe din categoria a 2-
a, cu o pondere de 22% în total, pe a treia poziţie se situează mijloacele fixe din categoria a 3-a cu 2%, pe a
patra mijloacele fixe din categoria a 4-a cu 1,5% iar pe ultima poziţie mijloacele fixe din categoria a 6-a cu
ponderea de 1%.
21
Din categoria I-a fac parte clădirile şi construcţiile speciale. Clădirile cuprind :
21
• clădirile oficiilor de telecomunicaţii;

• clădiri administrative;
• construcţii uşoare (depozite, magazii, garaje, etc.);
• Construcţiile speciale sunt formate din:
− linii şi cabluri aeriene de telecomunicaţii (stâlpi, circuite, cabluri, traverse, console);
− reţele şi canalizaţii subterane de telecomunicaţii urbane şi interurbane;
− suport de transmisiuni de telecomunicaţii internaţionale pe sisteme de cabluri şi fibră optică;
− cabine telefonice.
În categoria a II-a se include echipamentele tehnologice, respectiv maşini, utilaje şi instalaţii de
lucru:
• maşini, utilaje pentru activitatea de telecomunicaţii;
• centrale telefonice manuale;
• centrale telefonice analogice;
• echipamente digitale de telecomunicaţii şi instalaţii aferente de electroalimentare şi climatizare;
• echipamente pentru telecomunicaţii prin satelit;
• unelte, dispozitive şi instrumente pentru telecomunicaţii;
În categoria a III-a se includ aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare cum ar fi:
• aparate, instalaţii pentru măsurarea mărimilor geometrice, mecanice şi acustice;
• aparate şi instalaţii pentru măsurarea timpului frecvenţei şi mărimilor cinematice;
22
• aparate şi instalaţii pentru măsurarea mărimilor termice şi fotometrice;

• calculatoare electronice şi echipamente periferice.
În categoria a IV-a se includ mijloacele de transport aflate în parcul auto al unităţii noastre.
Categoria a VI-a sub titulatura de mobilier, aparatură birotică, sisteme de protecţiea valorilor
umane şi materiale şi alte active corporale, cuprinde :
• mobilier;
• aparate radio, televizoare, aparate video;
• maşini de scris, aparate de copiat şi multiplicat, aparate de proiecţie;
• aparate de telecomunicaţie pentru birou: aparate telefonice, aparate telefax, aparate telex;
• maşini de numărat bani;
22
• case de bani.
Imobilizările corporale vor intra în patrimoniul Direcţiei de Telecomunicaţii Prahova în
conformitate cu principiile de necesitate, oportunitate şi eficienţă.
Mijloacele fixe, intrate prin transfer de la alte sucursale, achiziţionate de la terţi, primite cu titlu
gratuit sau intrate prin recâştigări, casări sau dezmembrări, se recepţionează în depozitul de materiale.
Recepţia mijloacelor fixe se va face de către o Comisie de Recepţie formată din:
− şeful de depozit;
− şeful locului de muncă unde va fi repartizat mijlocul fix;
− gestionarul.
Comisia de recepţie va efectua recepţia atât din punct de vedere cantitativ (conform cu actele
însoţitore: Certificat calitate, Aviz de expediţie respectiv Factura, Proces de scoatere din funcţiune etc.) cât
şi din punct de vedere tehnic, al funcţionalităţii mijloacelor fixe conform standardelor în vigoare.
Repartizarea mijloacelor fixe la nivelul Direcţiei de Telecomunicaţii Iaşi se face pe gestiuni şi pe
locuri de muncă, în funcţie de specificul activităţii desfăşurate de fiecare loc de muncă.
După efectuarea recepţiei, şeful locului de muncă pentru care s-au aprovizionat mijloacele fixe, va
întocmi un bon de mişcare a mijlocului fix prin care va face intrarea mijlocului fix în gestiunea sa. În cadrul
locurilor de muncă are loc atât exploatarea mijloacelor fixe, urmărirea parametrilor calitativi cât şi
întreţinerea lor.
În cazul intrărilor de mijloace fixe prin investiţii, în regie proprie, mijloacele fixe sunt recepţionate
de către o comisie de recepţie formată din :
23
− director tehnic;
− director economic;
− şef serviciu tehnic.
Această comisie va întocmi Procesul verbal de recepţie al mijloacelor fixe şi va verifica dacă aceste
mijloace fixe corespund din punct de vedere cantitativ şi calitativ. După efectuarea recepţiei va urma
punerea în funcţiune, care se va efectua de către o comisie formată din:
− şeful locului de muncă, care va prelua mijlocul fix;
− şeful Serviciului Dezvoltare
De-a lungul perioadei de funcţionare, şeful locului de muncă va urmări funcţionalitatea mijloacelor
fixe iar în cazul unor deficienţe, va propune repararea lor. Dacă înlocuirea activelor fixe reclamă noi
23
investiţii, menţinerea lor în stare de funcţionare impune efectuarea de reparaţii ce implică anumite cheltuieli
respectiv surse de acoperire financiară.
Necesitatea reparaţiilor decurge din uzura/deprecierea fizică a activelor fixe după cum cea a
modernizărilor se degajă din uzura morală. Scopul reparaţiilor constă în readucerea activelor fixe cât mai
aproape de starea iniţială, de parametrii şi caracteristicile tehnico-funcţionale de care au dispus la darea lor
în folosinţă. Înainte de efectuarea unei reparaţii, se efectuează revizii tehnice, în scopul stabilirii stării
tehnice a utilajelor, a lucrărilor ce urmează a se efectua, a pieselor ce se vor schimba sau ajusta. Revizia
tehnică se efectuează de către o comisie de revizie formată din salariaţi ai Serviciului Tehnic. În cazul
reviziilor se pot efectua şi unele reglări de piese şi subansamble şi chiar unele reparaţii minore.
Aceste reparaţii pot fi:
 curente – intervenţii de grad superior reviziilor şi se execută în scopul înlăturării deteriorărilor locale ale
unor efecte determinate de uzura fizică;
 capitale - lucrări de volum mare ce se efectuează atunci când activele fixe cu grad avansat de uzură,
scăzând puterea motoarelor şi capacităţilor de producţie, existând posibilitatea apariţiei avariilor,
reducându-se mult precizia de muncă.
24
CAP.3 Contabilitatea imobilizărilor corporale la nivelul Direcţiei de Telecomunicaţii Prahova
3.1 Sistemul de conturi folosit pentru contabilitatea imobilizărilor corporale la Direcţia de

Telecomunicaţii Prahova
Imobilizările corporale reprezintă bunuri care au o structură materială asupra cărora agenţii
economici exercită un drept real fiind elemente de patrimoniu de definesc capacitatea tehnică de producţie
şi comercializare care creează venituri în concordanţă cu obiectul de activitate al acestora. Capitalul
imobilizat supus amortizării este reflectat în patrimoniul agenţilor economici prin bunurile şi valorile
destinate să servească activitatea pe o perioadă mai mare de un an.
24
“Considerând ca mulţime de divizat seria conturilor de activ şi fixând drept criteriu al diviziunii
natura substanţei”1 de disting două clase de conturi: clasa conturilor de mijloace economice şi clasa
conturilor rectificative de activ contra pasiv. Continuând diviziunea în cadrul clasei conturilor de mijloace
fixe, luând în considerare stabilitatea formei în cadrul circuitului economic, se disting două subclase:
• Subclasa conturilor de substanţă de mijloace economice de inventar;
• Subclasa conturilor de consumaţiuni de valori.

Luând în considerare legătura de dependenţă între evaluare şi bunul economic evaluat, în cadrul
subclasei conturilor de substanţă de mijloace economice de inventar, sunt două grupe şi anume:
• Grupa conturilor de gestionare a mijloacelor;
• Grupa conturilor de regularizare a evaluării conturile de gestionare a mijloacelor (conturi
rectificative de activ contra pasiv).
În cadrul primei grupe se disting în funcţie de materia reflectată, două subgrupe:
• Subgrupa conturilor de gestionare a activelor imobilizate;
• Subgrupa conturilor de gestionare a activelor circulante.
Astfel în cadrul primei subgrupe se încadrează conturile utilizate pentru reflectarea gestionării bunurilor
şi valorilor destinate să servească o perioadă îndelungată în activitatea unităţii patrimoniale, care nu se
consumă la prima utilizare. Conturile privind reflectarea în contabilitate a imobilizărilor corporale aparţin
acestei subgrupe şi se mai numesc conturi de gestionare a imobilizărilor corporale.
În ceea ce priveşte conturile de amortizări şi de provizioane ale imobilizărilor corporale fac parte din
grupa conturilor rectificative de activ contra pasiv.
25
Planul de conturi general instituie o serie de structuri de conturi sintetice, pentru contabilizarea
operaţiunilor economico-financiare privind imobilizările corporale, pe care le-am prezentat în Tabelul
nr.3.1.
Se observă că structura de conturi prevăzută de H.G. nr.704/1993 cu modificările ulterioare este
concordantă cu actualul Catalog privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe
(aprobat prin H.G. nr.964/1998). Pentru aplicarea structurii de conturi instituită prin O.M.F. nr.94/2001 se
impune o “reclasificare” a mijloacelor fixe în funcţie de această structură de conturi. Această modificare
putea fi făcută de fiecare agent economic care urma să aplice reglementările contabile aprobate de O.M.F.
nr.94/2001, dar pentru o metodologie unitară, această rectificare trebuia realizată pe plan reglementar, fie
25
prin elaborarea unui nou catalog, prin elaborarea unui nou “tablou de conversie” a catalogului în raport cu
structura de conturi aprobată prin O.M.F. nr.94/2001.
Tabelul nr.3.1 Structura conturilor de imobilizări corporale
STRUCTURI DE CONTURI PRIVIND IMOBLIZĂRILE CORPORALE
Conform H.G. nr.704/1993 Conform O.M.F.nr.94/2001
211 Terenuri 211 Terenuri şi amenajări de terenuri
2111 Terenuri 2111 Terenuri
2112 Amenajări de terenuri 2112 Amenajări de terenuri
212 Mijloace fixe 212 Construcţii

2121 Construcţii 213 Instalaţii tehnice, mijloace de
2122 Echipamente tehnologice, maşini, transport, animale şi plantaţii
utilaje şi instalaţii de lucru 2131 Echipamente tehnologice (maşini
2123 Aparate şi instalaţii de măsurare, utilaje şi instalaţii de lucru)
control şi reglare
2124 Mijloace de transport 2132 Aparate şi instalaţii de măsurare,
2125 Animale şi plantaţii control şi reglare
2126 Mobilier, aparatură birotică, 2133 Mijloace de transport
echipamente de protecţie a 2134 Animale şi plantaţii
valorilor umane şi materiale şi alte 214 Mobilier, aparatură birotică,
active corporale echipamente de protecţie a
valorilor umane şi materiale şi alte
active corporale
231 Imobilizări corporale în curs 231 Imobilizări corporale în curs

2311 Amenajări de terenuri şi construcţii
2312 Instalaţii tehnice şi maşini
2313 Alte imobilizări corporale
232 Avansuri acordate pentru

imobilizări corporale
2321 Avansuri acordate pentru terenuri
şi construcţii
2322 Avansuri acordate pentru instalaţii
tehnice şi maşini
2323 Avansuri acordate pentru alte
imobilizări corporale
280 Amortizări 281 Amortizări privind imobilizările

2810 Amortizarea terenurilor corporale
2811 Amortizarea construcţiilor 2811 Amortizarea amenajărilor de
2812 Amortizarea echipamentelor terenuri
tehnologice 2812 Amortizarea construcţiilor
2813 Amortizarea aparatelor şi 2813 Amortizarea instalaţiilor,
instalaţiilor de măsurare, control şi mijloacelor de transport, animalelor
reglare şi plantaţiilor
2814 Amortizarea mijloacelor de 2814 Amortizarea altor imobilizări
26
transport corporale
2815 Amortizarea animalelor şi
plantaţiilor
2816 Amortizarea mobilierului,
aparaturii birotice, echipamentelor
de protecţie a valorilor uane şi
materiale şi alte active corporale
290 Provizioane 291 Provizioane pentru deprecierea

291 Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale
activelor corporale 2911 Provizioane pentru deprecierea
terenurilor şi amenajărilor de
terenuri
2912 Provizioane pentru deprecierea
construcţiilor
instalaţiilor, mijloacelor de
transport, animalelor şi plantaţiilor
altor imobilizări corporale
3.1.1 Funcţionarea conturilor de terenuri şi amenajări de terenuri
Terenurile se înregistrează în contabilitate la intrarea în patrimoniu, la valoarea stabilită potrivit

legii, în funcţie de clasele de fertilitate, suprafaţa şi amplasarea acestora, precum şi alte criterii, la costul de
achiziţie sau valoarea de aport, de utilitate, după caz.
Evidenţa contabilă a terenurilor se realizează cu ajutorul contului 211 “Terenuri” – cont sintetic de
gradul I.
Contul 211 “Terenuri” se dezvoltă în două conturi sintetice de gradul II, care ţin evidenţa
terenurilor, pe cele două mari categorii, respectiv: terenuri şi amenajări de terenuri.
27
• 2111 “Terenuri”
• 2112 “Amenajări de terenuri”
Contul 211 “Terenuri”
¬ după conţinutul economic este un cont de imobilizări corporale;
¬ după funcţia contabilă este un cont de activ.
¬ funcţia acestui cont poate fi urmărită în figura nr.3.1 Funcţia contului 211 “Terenuri”
¬ Soldul contului este un sold final debitor, reprezentând valoarea terenurilor din gestiunea agenţilor
economici.
27
D C
2111 “Terenuri”
404 6583
Valoarea terenurilor Valoarea

achiziţionate de la terenurilor vândute
terţi
456 456
Valoarea terenurilor
Valoarea
retrase de acţionari
terenurilor aportate
sau asociaţi din
la capitalul social
capitalul social
131
Valoarea
terenurilor primite
cu titlu gratuit
Figura nr.3.1. Funcţia contului 2111 “Terenuri”

28
Contul 2112 “Amenajări de terenuri”

¬ după conţinutul economic este un cont de imobilizări corporale;
¬ după funcţia contabilă este un cont de activ;
¬ funcţia acestui cont poate fi urmărită în figura nr.3.2. Funcţia contului 2112 “Amenajări de terenuri”;
¬ Soldul contului este un sold final debitor, reprezentând costul efectiv al amenajărilor de terenuri
existente. Spre deosebire de terenurile propriu-zise, amenajările de terenuri reprezintă investiţii
efectuate asupra terenurilor şi ca atare, sunt supuse procesului de amortizare.
28
2112 “Amenajări de terenuri”

D C
404 2811
Valoarea Valoarea amortizată

amenajărilor a amenajărilor scoase
executate de terţi din gestiune
231 6583
Valoarea amenajărilor
Valoarea neamortizată
executate cu forţe
a amenajărilor scoase
proprii considerate
din funcţiune
anterior producţie în
curs de execuţie
722
Valoarea
amenajărilor
recepţionate
Figura nr.3.2 Funcţia contului 2122 “Amenajări de terenuri”

29
3.1.2 Funcţionarea conturilor de gestiune a imobilizărilor corporale
În conformitate cu noul Plan de conturi general, aprobat prin O.M.F. nr.94/29.01.2001,

contabilitatea sintetică a imobilizărilor corporale se realizează cu ajutorul următoarelor conturi de gradul I
şi II:
− 212 “Construcţii”
− 213 “Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii”
− 2131 “Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru)”
29
− 2132 “Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare”

− 2133 “Mijloace de transport”
− 2134 “Animale şi plantaţii”
− 214 “Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi
alte active corporale”
Conturile de gestiune a imobilizărilor corporale

¬ după funcţia contabilă sunt conturi de activ;
¬ funcţia acestor conturi poate fi urmărită în Figura nr.3.3 Funcţia conturilor de gestiune a imobilizărilor
corporale
¬ Soldul conturilor sunt solduri finale debitoare şi reprezintă valoarea imobilizărilor corporale existente.
30
Conturile de gestiune a imobilizărilor corporale

D C
404 281
Valoarea imobilizărilor
corporale achiziţionate Valoarea amortizată a
de la furnizorii imobilizărilor corporale
scoase din gestiune
30
456 6583
Valoarea imobilizărilor Valoarea neamortizată a

corporale aportate la imobilizărilor corporale
capitalul social scoase din gestiune
722 456
Restituirea imobilizărilor
Imobilizări corporale corporale către acţionarii
realizate din producţie sau asociaţi, prin
proprie, recepţionate retragerea de capital
446
231 471, 6811
Taxe vamale aferente

imobilizărilor
Imobilizări Restituirea imobilizărilor
corporale dincorporale
import
realizate cu forţe proprii, corporale către locator sau
aflate anterior în curs de proprietar, pentru investiţiile
execuţie la imobilizările luate cu
chirie, concesiune
447
131 31
Comisioane vamale
aferente imobilizărilor
Valoarea
corporale
imobilizărilor
din import
corporale primite cu titlu
gratuit
105
167
Diferenţe din
Intrarea imobilizărilor
reevaluarea
corporale în urma
imobilizărilor
încheierii unor contracte
corporale
de leasing 31
Figura nr.3.3 Funcţia conturilor de imobilizări corporale
3.1.3 Funcţionarea conturilor de imobilizări corporale în curs de execuţie
Imobilizările corporale în curs de execuţie reprezintă investiţii neterminate, efectuate în regie

proprie sau în antrepriză, care se efectuează la costul de producţie, respectiv costul de achiziţie,
reprezentând preţul de deviz al investiţiei.
32
Evidenţa contabilă a imobilizărilor corporale în curs, respectiv costul de producţie sau costul de
achiziţie al investiţiilor corporale aflate în curs de execuţie se realizează cu ajutorul contului 231
“Imobilizări corporale în curs” , cont sintetic de gradul I care se poate dezvolta în conturi analitice, pe tipuri
de imobilizări corporale în curs de execuţie:
− 2311 “Amenajări de terenuri şi construcţii”
− 2312 “Instalaţii tehnice şi maşini”
− 2313 “Alte imobilizări corporale”.
32
Un alt cont de evidenţă a imobilizărilor corporale este contul sintetic de gradul I - 232 “Avansuri
acordate pentru imobilizările corporale”, care se dezvoltă pe următoarele conturi sintetice de gradul II:
− 2321 “Avansuri acordate pentru terenuri şi construcţii”
− 2322 “Avansuri acordate pentru instalaţii tehnice şi maşini”
− 2323 “Avansuri acordate pentru alte imobilizări corporale”.
Contul 231 “Imobilizări corporale în curs”
¬ după conţinutul economic este un cont de active imobilizate;
¬ funcţia contului poate fi urmărită în Figura nr.3.4 Funcţia contului 231 “Imobilizări corporale în curs”
¬ Soldul contului este un sold final debitor reprezentând valoarea imobilizărilor corporale aflate în curs
de execuţie.
D C
404 2112
corporale în curs Valoarea imobilizărilor
aportate la capitalul corporale recepţionate de
social natura investiţiilor privind
amenajările de terenuri
456 212,213,214
33
corporale în curs Valoarea imobilizărilor
aportate la capitalul corporale recepţionate
social
231 “Imobilizări corporale în curs”
722
corporale în curs
realizate în regie proprie 33
Figura nr.3.4 Funcţia contului 231 “Imobilizări corporale în curs”
Contul 232 “Avansuri acordate pentru imobilizări corporale”

¬ după conţinutul economic este un cont de active imobilizate;
¬ funcţia contului poate fi urmărită în Figura nr.3.5 Funcţia contului 232 “Avansuri acordate pentru
imobilizări corporale”
34
¬ Soldul contului este un sold final debitor reprezentând valoarea avansurilor acordate furnizorilor de
imobilizărilor corporale aflate în curs de execuţie.
D C
232 “Avansuri acordate pentru imobilizări corporale”

5121, 5311 404
Avansurile acordate Valoarea avansurilor

furnizorilor de decontate furnizorilor
imobilizări de imobilizări
34
Figura nr.3.5 Funcţia contului 232 “Avansuri acordate pentru imobilizări corporale”
3.1.4 Funcţionarea conturilor de amortizări privind imobilizările corporale

D
C
Evidenţa contabilă a amortizării imobilizărilor corporale se realizează cu ajutorul contului 281
212, 213, 214 6811
“Amortizări privind imobilizările corporale”, cont sintetic de gradul I, care se dezvoltă în următoarele
conturi sintetice de gradul II:
Amortizarea aferentă Cheltuielile de
− 2811 “Amortizarea amenajărilor de terenuri” aferente
imobilizărilor exploatare
corporale vândute sau amortizării
− 2812 “Amortizarea
scoase din activconstrucţiilor” imobilizărilor corporale
− 2813 “Amortizarea instalaţiilor, mijloacelor de transport, animalelor şi plantaţiilor”
− 2814 “Amortizarea altor imobilizări corporale”.
2112 6583
Contul 281 “Amortizări privind imobilizările corporale”
¬ după conţinutul economic este un cont rectificativ al valorii imobilizărilor corporale;
Amortizarea aferentă Cheltuielile aferente
¬ după funcţia contabilă este undecont de pasiv;
amenajărilor amortizării
¬ funcţia contuluiterenuri
poatevândute sau
fi urmărită în imobilizărilor corporale
Figura nr.3.6 Funcţia contului 281 “Amortizări privind
scoase din activ cedate
imobilizările corporale”;
¬ Soldul contului este un sold final creditor, reprezentând amortizarea aferentă imobilizărilor corporale
4581
existente la unitatea patrimonială.
35
Valoarea amortizării
imobilizărilor corporale,
utilizate în operaţii de
281 “Amortizări participaţie
privind imobilizările
transferată corporale”
conform contractelor
105
Diferenţe din amortizarea

aferentă imobilizărilor
reevaluate 35
Figura nr.3.6 Funcţia contului 281 “Amortizări privind imobilizările corporale”
36
3.1.5 Funcţionarea conturilor de provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale
Provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor corporale se constituie pentru deprecierea

reversibilă a terenurilor, amenajărilor de terenuri, construcţiilor, instalaţiilor tehnice, mijloacelor de
transport, şi animalelor şi plantaţiilor, precum şi a altor imobilizări corporale.
Evidenţa contabilă a provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor corporale se realizează cu
ajutorul contului 291 “Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale”, cont sintetic de gradul I,
care se poate dezvolta pe conturi sintetice de gradul II, astfel:
36
− 2911 “Provizioane pentru deprecierea terenurilor şi amenajărilor de terenuri”

− 2912 “Provizioane pentru deprecierea construcţiilor”
− 2913 “Provizioane pentru deprecierea instalaţiilor, mijloacelor de transport, animalelor şi
plantaţiilor”
− 2914 “Provizioane pentru deprecierea altor imobilizări corporale”.
Contul 291 “Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale”
¬ după conţinutul economic este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a imobilizărilor corporale;
¬ după funcţia contabilă este un cont de pasiv;
¬ funcţia contului poate fi urmărită cu ajutorul figurii nr.3.7 Funcţia contului 291 “Provizioane pentru
deprecierea imobilizărilor corporale”
¬ Soldul contului este un sold creditor, reflectând valoarea provizioanelor aferente imobilizărilor
corporale.
3.2 Contabilitatea intrărilor de imobilizări corporale
Căile de intrare a imobilizărilor corporale în cadrul unei unităţi sunt următoarele:

• Prin achiziţie de la furnizori;
• Prin construcţie în regie proprie;
• Prin aport la capitalul social;
• Primite cu titlu gratuit (prin donaţie, sponsorizare);
• Prin închiriere, incluzând şi contractele de leasing;
• Mijloace fixe de natura obiectelor de inventar;
• Creşterea valorii contabile prin modernizări şi investiţii;
37
• Modificări ale mijloacelor fixe ce au loc cu ocazia reevaluării.

Dintre aceste căi de intrare a imobilizărilor corporale, la Direcţia de Telecomunicaţii Prahova se
practică intrarea prin achiziţie de la furnizori, prin construcţie în regie proprie, primite cu titlul gratuit-prin
donaţie, creşterea valorii contabile prin modernizări şi investiţii, şi prin închirieri.
37
3.2.1 Aporturi, cumpărări, primiri cu titlu gratuit, construcţii în regie proprie de mijloace fixe şi
terenuri
Mijloacele fixe ca aport în natură se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare. Această

valoare este asimilată cu “valoarea de aport sau de utilitate acceptată de părţi pentru mijloace fixe, intrate în
patrimoniu cu ocazia asocierii, fuziunii etc., conform cu statutul şi contractul” 1 de societate. Aportul în
natură este supus evaluării de un expert tehnic, rezultatele evaluăriifiind consemnate într-un Proces verbal
de recepţie, supus aprobării Adunării Generale a Asociaţilor şi Consiliului de Adiministraţie
În situaţia în care creşterea de capital este realizată prin aport în natură sunt evaluate la preţul de
emisiune, preţ apropiat de valoarea contabilă a acţiunii.
Diferenţa dintre valoarea de emisiune şi valoarea nominală a acţiunilor cesionate este înregistrată ca
primă de aport. Documentele pe baza cărora se înregistrează în contabilitate aportul în natură sunt
Contractul de societate, Statutul societăţii (la înfiinţare), Cererea de menţiune atunci când se majorează
capitalul social, Expertiza tehnică, Declaraţia de subscriere.
Facilităţile vamale şi fiscale privind importurile, de bunuri mobile corporale şi/sau necorporale care
constituie aport în natură la capitalul social sau reprezintă contribuţie la o asociaţie în participaţie asociaţie
familială, în sensul exceptării de la plată, sunt în vigoare în condiţiile prevăzute de lege.
Sub aspect juridic, orice creştere sau micşorare de capital social trebuie înregistrată la Registrul
Comerţului prin Cererea de menţiune.
De asemenea, atunci când nu există documente pentru aport în natură la capitalul social,
înregistrarea acestuia în contabilitate se face numai în urma unei expertize tehnice de specialitate şi a
aprobării Consiliului de Administraţie în urma expertizei.
38
Operaţii:
1.Intrarea unui teren prin aport în natură pe baza Procesului Verbal de Recepţie, înregistrat la
valoarea de aport de 10.500 lei.
2.Societatea emite 500 acţiuni, valoarea nominală a acţiunii este de 13 lei. Un acţionar aduce ca
aport în natură un utilaj evaluat de comisia tehnică de expertiză la o valoare de 5800lei. Înregistrarea în
contabilitate se realizează în baza raportului întocmit de comisia de evaluare şi supus aprobării Consiliului
de Administraţie.
1
38
Acţionarul care a depus capitalul social în valută primeşte 450 de acţiuni cu valoarea nominală de
13lei pe acţiune. Acţiunile ce reprezintă aporturi în natură trebuie acoperite integral.
Direcţia de Telecomunicaţii Prahova
REGISTRU JURNAL
Nr. Data Document Explicaţii Simbol conturi Sume

Crt Debit Credit Debit Credit
1 2 3 4 5 6 7 8
1. 1.02. Proces Intrarea unui 456 1011 10500 10500

2002 Verbal de teren prin aport
Recepţie în natură 2111 456 10500 10500
Concomitent, 1011 1012 10500 10500

capitalul
subscris
nevărsat devine
capital subscris
vărsat
2. 1.02. Raportul Subscrierea de 456 % 5850 %

2002 Comisiei capital social ca 1011 5800
de aport în natură 1014 50
Evaluare
Depunerea 2131 456 5850 5850
efectivă a
aportului
Concomitent, 1011 1012 5800 5800

capitalul
subscris
nevărsat devine
capital subscris
vărsat
39
Pentru imobilizările achiziţionate cu cu titlul oneros, documentul justificativ este Factura fiscală, care
precizează toate elementele de detaliu privind costul de achiziţie al mijlocului fix. Se întocmeşte, Procesul
Verbal de Recepţie, iar pentru evidenţa analitică Fişa Mijlocului Fix, care cuprinde categoria, gradul de
clasificare, data dării în folosinţă, anul, luna, data amortizării complete (anul şi luna) durata de serviciu
normată şi norma de amortizare procentuală.
Operaţii:
39
3. Societatea achiziţionează de la S.C.INTE S.R.L. conform Facturii nr.0279432/10.02.2010, două

instalaţii de măsurare în valoare de 7500 lei/ buc.
3. 10.02 Factura Achiziţionarea % 404 % 17850

2002 nr.027943 a două 2132 15000
2/10.02. instalaţii de 4426 2850
2002 măsurare
Achiziţiile de mijloace fixe în devize se înregistrează în contabilitate atât în moneda străină cât şi în
lei, la cursul valutar de schimb în vigoare la data efectuării lor.
Documentele pe baza cărora mijloacele fixe din producţie proprie se înregistrează în contabilitate
sunt Bonul de Predare şi Procesul Verbal de Recepţie.
Mijloacele fixe produse de societate se evaluează la costul efectiv de producţie. Costul efectiv
cuprinde totalitatea cheltuielilor de achiziţie cu materii prime şi materiale, consumate, cheltuielile directe şi
cele indirecte determinate ,,raţional” de costul de fabricaţie al imobilizărilor. Costul efectiv de producţie al
imobilizărilor corporale include şi cheltuielile financiare cu condiţia ca dobânzile aferente împrumuturilor
pentru finanţarea investiţiei să fie aferente perioadei de execuţie, potrivit standardelor internaţionale
privind Costul îndatoririi.
Asimilate mijloacelor fixe, supuse amortizării sunt capacităţile puse în funcţiune parţial, pentru care
nu s-au întocmit formele de înregistrare a mijloacelor fixe şi vor fi cuprinse în grupa ce urmează
înregistrarea lor ca mijloace fixe, evaluate prin însumarea tuturor cheltuielilor ocazionate de realizarea lor.
40
Operaţii:
8. Societatea colectează cheltuieli pentru investiţii în curs, conform documentelor din luna ianuarie
2010
− Cheltuieli privind materiile prime şi materialele (1.01) 1500 lei
− Cheltuieli privind remuneraţiile datorate (15.01) 3500 lei
40
− Alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi (16.01) 600 lei

− Alte cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate (17.01) 300lei
9. La 25.01.2010 investiţia în curs se înregistrează la valoarea cumulată a tuturor cheltuielilor efectuate
pentru investiţie.
10. Amortizarea investiţiei fără forme de înregistrare la mijloace fixe este de 49166.666/lună
(5900 x100/12) (s-a considerat că investiţia este cumulul costurilor pe luna ianuarie 2010).
11. În lunile următoare, cumulul cheltuielilor cu investiţiile în curs au o valoare de 10000. Înregistrările
lunare se fac după natura cheltuielilor ca în luna ianuarie. Amortizarea cumulată la terminarea investiţiei
este de 800. Totalul cheltuielilor au o valoare fr 159.00 lei. Se înregistrează astfel investiţia terminată şi
trcută în categoria mijloacelor fixe (în contabilitatea sintetică).
8. 1.01. Bon de Cheltuieli cu 601 301 1500 1500

2002 Consum materii prime şi
materiale
consumabile
15.01. Stat de Cheltuieli cu 641 421 3500 3500

2002 Salarii salariile
16.01 Factura Alte cheltuieli 628 401 600 600

2002 nr cu serviciile
153554 executate de
terţi
17.01. Cheltuieli cu 635 446 300 300
2002 impozite şi taxe
9 25.01. Notă Investiţia în curs 2311.1 722 5900 5900

2002 conabilă se înregistrează
nr.23 la valoarea
cumulată a
tuturor
cheltuielilor
efectuate pentru
investiţie
41
Analitic
2311.1Fără
forme de
înregistrare la
mijloace fixe
10. 25.01. Notă Amortizarea 6811 281.1 49166.66 49166.66

2002 contabilă investiţiei fără
nr.23 forme de
înregistrare la
mijloace fixe
11. Înregistrarea
investiţiei 2112 2311.1 19500 19500
terminate şi
trecute la 281.1 281 49166.66 49166.66
categoria
mijloace fixe
(pentru
contabilitatea
sintetică)
Intrarea în contabilitate a imobilizărilor corporale primite cu titlul gratuit sau din donaţii se face pe
baza Procesului Verbal de Recepţie. Expertiza tehnică, supusă aprobării Consiliului de Administraţie, are
la bază valoarea actuală estimată la înscrierea lor în activ, ţinând seama de valoarea justă a mijloacelor fixe
cu caracteristici tehnice similare, sau apropiate pentru mijloace fixe deţinute cu titlul gratuit, de utilitatea şi
locul unde se află.
“Din punct de vedere fiscal, imobilizările provenite din donaţii, cu titlul gratuit sau prin subvenţie de
stat, sunt supuse impozitării imediat sau pot fi eşalonate pe mai multe exerciţii”1. Subvenţiile în care
impozitarea poate fi eşalonată sunt specifice celor acordate pentru echipamente amortizabile respectiv,
activele imobilizate necorporale şi corporale. În ceea ce priveşte TVA, subvenţiile ca şi activele imobilizate
intrate prin donaţii sau cu titlu gratuit sunt exonerate atunci când sunt destinate reglării unei investiţii
determinate. TVA este deductibilă la darea în folosinţă atunci când finanţarea este proprie sau de la stat.
42
Operaţii:
12. Societatea înregistrează angajamentul statului de a-i acorda o subvenţie de 2000lei pentru
finanţarea parţială a unei achiziţii şi punerii funcţiune a unui utilaj la data de 17.02.2010.
1
43
42
13. Se achiziţionează utilajul, la cost de achiziţie de 6000, TVA 19%, la data de 10.03.2010
conform Facturii nr.7193480 /10.03 2010
14. La 15.03.2010 se înregistrează primirea efectivă a subvenţiei de 2000 în cadrul contului bancar.
15. La 17.03.2010 se achită factura furnizorului.
16.Cheltuiele de montaj şi cu probele tehnologice se ridică la 7500 lei. În urma probelor
tehnologice, se obţin produse reziduale valorificate la un preţ de 250 (25.03.2010).
17. Durata normală de funcţionare a mijlocului fix este de 5 ani şi amortizarea lui se face liniar.
12. 17.02. Nota Dreptul de a primi 445 131 2000 2000

2002 contabilă subvenţia de la
nr.15 stat
13. 10.03. Factura Se achiziţionează % 404 % 7140

2002 nr. utilajul la cost de 2312 6000
7193480 achiziţie de 6000 4426 1140
lei
14. 15.03. Extras de Primirea efectivă 5121 445 2000 2000

2002 cont a subvenţiei în
contul bancar
15. 17.03. OP12 Se achită factura 404 5121 7140 7140

2002 furnizorului
16. 25.03. PV de Se recepţionează 2311 % 6500 %

2002 Recepţie utilajul la 2312 6000
mijloace fixe (la 722 500
care se adaugă
valoarea
cheltuielilor de
montaj, mai puţin
produsele
reziduale
valorificate)
17. 25.03. Nota Amortizarea 6811 2813 108.33 108.33

2002 contabilă lunară
nr.25 Lunar se trece la
venituri partea
corespunzătoare
43
pentru subvenţia
pentru investiţii
Dintre operaţiile particulare de intrare a mijloacelor fixe sunt:
a) Creşterea valorii contabile a imobilizărilor corporale prin adăugarea de accesorii care schimbă
parametri tehnici iniţiali.
În această situaţie se află “creşterea valorii mijloacelor fixe prin adăugarea de accesorii, aparate de
măsură şi control ori alte părţi componente.”1
Operaţii:
18. Se achiziţionează accesorii de la SC PRODUCT SA conform Facturii nr. 732004/20.03.2010 în
valoare de 700 lei .
19. Accesoriile achiziţionate se încorporează în valoarea mijlocului fix.
18. 20.03. F732004 Achiziţionarea % 401 % 833

2002 de accesorii 301 700
4426 133
19. 20.03. PV de Accesoriile se 2132 301 700 700

2002 Recepţie încorporează la
valoarea
mijlocului fix
b)Creşterea valorii contabile a mijloacelor fixe prin modernizare.

Cheltuielile care îmbunătăţesc performanţele mijloacelor fixe faţă de parametri funcţionali stabiliţi
iniţial şi care asigură obţinerea de venituri suplimentare faţă de cele realizate ci mijloacele iniţiale pot fi
incluse în valoarea contabilă de intrare, mărind-o în mod corespunzător.Ca exemple pot fi: creşterea duratei
de serviciu normală a mijloacelor fixe, sporirea capacităţii de producţie, o ameliorare substanţială a calităţii
producţiei sau diminuarea cheltuielilor de exploatare.
Operaţii:
20.Societatea realizează prin intermediul unei unităţi specializate modernizarea unei instalaţii
tehnice în valoare de 1200 lei conform Facturii nr.214390/22.03.2010.
44
20. 22.03. Factura Modernizarea % 404 % 1428

2002 nr. unei instalaţii 2131 1200
214390 prin intermediul 4426 228
unei firme
44
specializate
3.2.2 Închirieri de mijloace fixe şi terenuri
Mijloacele fixe şi terenurile pot intra în unitate cu chirie în urma semnării Contractului de Închiriere
între părţi. Contractul de Închiriere se încheie între proprietarul bunului şi persoane juridice sau fizice
române sau străine. Prin contract se convine asupra clauzelor care să asigure exploatarea bunului închiriat
potrivit specificului acestuia. La baza calculului chiriei se au în vedere elemente ca: valoarea bunului
închiriat, amplasarea pe zone de interes, dotările de care beneficiază bunul, nivelul chiriei pe piaţa internă şi
externă pentru bunuri similare, importanţa socială a activităţii pentru desfăşurarea căreia urmează a fi
folosit bunul închiriat şi alte elemente de asemenea natură.
Contabilitatea mijloacelor fixe luate cu chirie de la terţi în baza contractului încheiat se ţine cu
ajutorul contului în afara bilanţului 8031 ,,Mijloace fixe luate cu chirie.
În debitul contului se înregistrează pe baza contractelor sau proceselor verbale de închiriere,
valoarea de intrare a mijloacelor luate cu chirie, iar în creditul contului valoarea aceloraşi mijloace fixe
restituite pe baza proceselor verbale de predare.
Soldul contului arată valoarea mijloacelor fixe luate cu chirie la un moment dat.
Mijloacele fixe închiriate se amortizează de către unitatea proprietară.
Operaţii:
21.Se ia cu chirie un mijloc fix la 10.03.2010 cu valoarea de 1800 lei cu chiria de 150lei, care se
achită la data de 15.03.2010 şi la data de 15.04. 2010.
45
45
21.a 10.03. Contractul Primirea 8031 - 1800 -

2002 de mijlocului fix
Închiriere conform PV de
nr.718 Închiriere
PV de
Închiriere
21.b 10.03. Factura Se % 401 % 89.25

2002 nr.586923 înregistrează 612 75
chiria datorată 4426 14.25
21.c 15.03. OP nr.12 Se plăteşte 401 5121 89.25 89.25

2002 chiria
21.d 15.04. Factura Se % 401 % 89.25

2002 nr557987 înregistrează 612 75
chiria datorată 4426 14.25
21.e 15.04. OP nr.18 Se plăteşte 401 5121 89.25 89.25

2002 chiria
La terminarea - 8031 - 1800
21.f contractului se
creditează
8031 cu
valoarea
mijlocul fix
3.3 Amortizarea imobilizărilor corporale şi implicaţiile ei fiscale
Standardele de contabilitate internaţională definesc amortizarea ca fiind alocarea valorii

amortizabile a unui activ de-a lungul duratei sale de viaţă estimată.
Amortizărilor li se atribuie un triplu rol în plan contabil, economic şi financiar.
Din punct de vedere contabil, cu ajutorul amortizărilor, se constată deprecierea datorată uzurii,
timpului şi schimbărilor tehnice pe care le suferă cea mai mare parte a imobilizărilor.
Din punct de vedere economic, “amortizările permit integrarea în costurile de producţie ale
întreprinderii a cheltuielilor care reprezintă investiţiile necesare”1. Transferul amortizării asupra
cheltuielilor exerciţiului are loc în funcţie de durata economică de utilizare a activului imobilizat.
Din punct de vedere financiar amortizările reprezintă sursa de finanţare pentru reconstituirea
activelor fixe.
1
46
46
Amortizarea corespunzătoare perioadei contabile se scade în mod direct sau indirect, din profitul
sau pierderea înregistrate în perioada respectivă.
Privită în timp, amortizarea constituie procesul de repartiţie a costului de achiziţie (valoarea
contabilă) a imobilizărilor pe mai multe exerciţii, în funcţie de durata lor de utilizare. Ea se referă la:
− reducerea valorii mijloacelor fixe ca urmare a uzurii lor;
− trecerea eşalonată pe cheltuieli a imobilizărilor corporale.
Eşalonarea includerii pe cheltuieli a imobilizărilor corporale pe întreaga lor durată de utilizare, se
face prin întocmirea unui tablou previzional numit Plan de amortizare care trebuie să cuprindă pentru
fiecare imobilizare în parte valoarea de intrare sau contabilă, amortizarea aferentă deprecierii anuale şi
valoarea netă contabilă la finele fiecărui exerciţiu. Astfel, Planul de amortizare poate fi întocmit atunci când
sunt cunoscute următoarele trei elemente:
1. Valoarea contabilă sau de intrare reprezentată de costul de achiziţie, costul de producţie sau
valoarea de utilitate. Aceasta reprezintă în cele mai multe ţări baza de calcul a amortizării. Există însă şi
ţări, în special în cele anglo-saxone (Maria Britanie, SUA, Belgia etc.), în care regulile de întocmire a
bilanţului contabil sunt independente de cele privind întocmirea bilanţului fiscal, cazuri în care baza de
calcul a amortizării poate fi reprezentată de valoarea de înlocuire a imobilizărilor. Însă, valoarea de
înlocuire poate constitui baza de calcul a amortizării imobilizărilor numai la întocmirea bilanţului contabil,
în condiţiile în care acesta nu are nici o incidenţă asupra rezultatului impozabil.
2. Durata de viaţă a imobilizărilor supuse amortizării este determinată diferit de la ţară la ţară,
practicându-se următoarele soluţii:
− durata de viaţă (utilizare) stabilită de organisme publice, cu titlu indicativ în limita cărora
agenţii economici pot să-şi stabilească propriile durate de folosinţă indiferent de condiţiile concrete de
utilizare a activelor patrimoniale imobilizate. Se practică în Franţa şi în alte ţări ale Europei occidentale
continentale;
− durata de viaţă reglementată de o manieră imperativă. De exemplu în SUA sunt fixate durate
legale de amortizare inferioare duratei de utilizare a imobilizărilor amortizabile, iar în Japonia sunt fixate
imperativ duratele de amortizare fiscale, lăsând la latitudinea agentului economic fixarea datelor de
amortizare economică.
47
În România, duratele de amortizare se stabilesc de către Guvern şi se revizuiesc la 5 ani.
47
Standardul Internaţional de Contabilitate nr.16 Terenuri şi Mijloace fixe precizează că “activele

imobilizate sunt bunurile care îndeplinesc condiţiile:
• se estimează că sunt folosite pentru mai mult de o perioadă contabilă;
• au o durată de viaţă limitată;
• sunt deţinute de o întreprindere pentru a fi utilizate în producţie sau în furnizarea de bunuri şi servicii,
pentru a fi închiriate terţilor sau pentru scopuri administrative”1.
Pentru delimitarea în general a imobilizărilor de stocuri se are în vedere durata utilizării, care în cazul
imobilizărilor trebuie să fie superioară unui exerciţiu financiar spre deosebire de stocuri (materii prime,
materiale consumabile) care se consumă şi se impută direct în cheltuielile de exploatare, cu întreaga lor
valoare. Delimitarea în timp a duratei de utilizare este criteriul convenţional de separare a imobilizărilor de
stocuri, iar al doilea criteriu este valoarea mare a lor.
Referitor la durata de utilizare a imobilizărilor, IAS16 precizează: ,,durata de viaţă utilă este fie
perioada pe parcursul căreia se estimează că întreprinderea va utiliza activul supus amortizării sau numărul
unităţilor produse sau a unor unităţi similare ce se estimează că vor fi obţinute de întreprindere prin
folosirea activului respectiv”2.
Durata de utilizare a imobilizărilor poate fi mai mică decât durata fizică de viaţă a imobilizărilor
întrucât pe lângă uzura fizică care depinde de condiţiile de utilizare, numărul de schimburi preconizat,
reparaţii, modernizări, se are în vedere uzura morală ce decurge din schimbările tehnologice, cererea pieţii,
îmbunătăţirea structurii producţiei, expirarea unor contracte de locaţii etc.
În România, agentul economic care imobilizează capital în active corporale supuse deprecierii prin
utilizare în timp vor calcula, înregistra în contabilitate şi recupera uzura fizică şi morală a acestora pentru
refacerea capitalului imobilizat. Sunt supuse amortizării bunurile şi valorile destinate să servească
activitatea pe o perioadă mai mare de un an, care se consumă treptat.
Standardul Internaţional de Contabilitate nr.16 Terenuri şi Mijloace fixe se aplică tuturor activelor
supuse amortizării, cu excepţia:
− pădurilor şi celorlalte resurse care se regenerează pe cale naturală;
− cheltuielilor cu exploatarea şi extracţia minereurilor, petrolului, gazelor naturale şi altor resurse
neregenerabile similare;
− costurilor de cercetare şi dezvoltare;
− fondului comercial.
1
48
2
49
48
Excepţiile menţionate îşi au aplicaţie în reproducerea pe cale naturală (păduri şi alte resurse),
includerea în cheltuielile efectuate cu investiţia respectivă în activitatea de exploatare (prospecţiuni şi
extracţie), recuperarea în întregime a cheltuielilor cu profitul realizat ca urmare a utilizării imobilizării
(cercetare- dezvoltare).
Terenurile cu a durată de utilizare nelimitată, de aceea, de regulă, nu se amortizează. La
întreprinderile în care terenurile au o durată de utilizare limitată, ele se includ în categoria imobilizărilor
amortizabile.
,,Spre deosebire de terenuri, construcţiile de orice fel, constituie imobilizări amortizabile. Cu toate
acestea, în practică există anumite întreprinderi care nu consideră construcţiile ca imobilizări amortizabile
pe cosiderentul că valoarea acumulată a construcţiilor şi terenurile pe care ele sunt construite nu se
diminuează în timp. O asemenea abordare se precizează că trebuie abordată astfel:
− terenurile şi construcţiile sunt două categorii distincte;
− fiind de natură diferită judecata lor din punct de vedere contabil trebuie făcută diferit, în sensul că
terenurile trebuie înregistrate distinct, iar orice creştere a valorii terenurilor tratată diferit e amortizarea
privitoare la clădiri.”1
Obiectul amortizării este reprezentat de toate imobilizările corporale, cu excepţiile următoare: mijloace
fixe aparţinând proprietăţii publice, lacurile, bălţile, iazurile care sunt rezultatul unor investiţii, precum şi
terenurile, inclusiv cele împădurite. Plantaţiile tinere şi plantaţiile de protecţie sunt scutite de calculul
amortizării până la trecerea pe rod a plantaţiilor tinere şi primii 5 ani pentru plantaţiile de protecţie.
Sunt asimilate mijloacelor fixe şi se supun amortizării următoarele:
• investiţiile efectuate la mijloacele fixe (închiriate);
• capacităţile puse în funcţiune parţial, pentru care nu s-au întocmit forme de înregistrare ca mijloace
fixe, se cuprind în grupa la care urmează, a se înregistra ca mijloace fixe, la valoarea rezultată prin
însumarea cheltuielilor ocazionate de realizarea lor. La punerea în funcţiune cu ocazia recepţiei finale,
amortizarea se va determina în funcţie de valoarea finală, iar valoarea neamortizată până la acea dată se
va recupera pe durata normală de utilizare rămasă;
• investiţiile în vederea valorificării de substanţe minerale utile, cărbuni şi alte zăcăminte ce se
exploatează la suprafaţă, precum şi cele pentru realizarea lucrărilor minere subterane, de deschidere a
zăcămintelor. Amortizarea acestora se recuperează în maximum 10 ani, cu aprobarea Consiliului de
Administraţie;
• investiţiile efectuate la mijloacele fixe pentru îmbunătăţirea parametrilor tehnici iniţiali;
1
50
49
Cheltuielile efectuate la mijloacele fixe pentru a fi considerate ca modernizare a acestora trebuie

să aibă următoarele efecte:
− să îmbunătăţească efectiv performanţele mijloacelor fixe faţă de parametri funcţionali stabiliţi iniţial;
− să asigure obţinerea de venituri suplimentare faţă de cele realizate cu mijloacele fixe iniţiale.
Nu sunt considerate mijloace fixe şi nu se supun amortizării următoarele:
• motoarele, aparatele şi alte subansambluri de mijloace fixe procurate în scopul înlocuirii componentelor
uzate cu ocazia reparaţiilor de orice fel, care nu modifică parametrii tehnici iniţiali ai mijlocului fix;
• sculele, instrumentele şi dispozitivele speciale ce se folosesc fie la fabricarea anumitor produse în serie,
fie la executarea unei anumite comenzi, indiferent de valoarea şi durata de funcţionare normal;
• construcţiile şi instalaţiile provizorii;
• animalele care nu au îndeplinit condiţiile pentru a fi trecute la animale adulte, animale de îngrăşat,
păsările şi coloniile de albine;
• pădurile;
• investiţiile efectuate pentru realizarea lucrărilor minere, din afara perimetrelor de exploatare, precum şi
cele pentru foraj executate pentru exploatări, prospecţiuni geologice şi geofizice foraje pentru
alimentarea cu apă care nu au dat rezultate, sondele situate în gaz, capul unor zăcăminte de ţiţei,
precum şi sondele de cercetare geologică care au pus în evidenţă acumulări de hidrocarburi dar, care din
motive geologo-tehnice şi economice obiective, nu pot fi exploatate;
• prototipuri, atâta timp cât servesc ca model la executarea producţiei de serie, inclusiv seria zero sau sunt
supuse încercărilor în vederea omologării la producător;
• la echipamentul de protecţie şi de lucru, îmbrăcămintea specială, precum şi accesoriile de pat, indiferent
de valoarea şi durata de utilizare.
În situaţii justificate, agenţii economici sunt scutiţi de calculul amortizării cu avizul teritorial al
Ministrului Finanţelor pentru următoarele active circulante:
• ruinele trecute în conservare sau scoase definitiv din funcţiune, precum şi sondele de ţiţei şi gaze care
nu se dau în producţie, la propunerea Agenţiei Naţionale pentru Rezervele Minerale;
• mijloacele fixe în cadrul obiectivelor economice trecute în conservare pe o perioadă mai mare de 30 de
zile;
• lucrările de îmbunătăţiri funciare şi de gospodărire a apelor, cu caracter general de deservire, destinate
apărării, contra inundaţiilor şi înlăturării excesului de umiditate şi anume: diguri şi canale principale, de
desecare, precum şi lucrările de combatere a eroziunii solului, de regularizare a scurgerii apelor pe
50
versanţi şi de corectare a torenţiilor destinate apărării terenurilor agricole ori silvice şi obiectivelor
social-economice din zona apărată, canalele navigabile, tunelele de metrou, infrastructura căii ferate,
drumurile, podurile, apeductele, precum şi celelalte căi de comunicaţii.
3. Metodele de amortizare practicate pentru determinarea şi repartizarea cheltuielilor cu amortizarea
imobilizărilor pe durata de utilizare a acestora.
3.3.1 Regimuri de amortizare admise în România
În România, potrivit Legii nr.15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi
necorporale, modificată şi completată prin Ordonanţa nr.54/aug. 1997 unităţile care desfăşoară activităţi cu
caracter economic amortizează mijloacele fixe utilizând unul dintre regimurile de amortizare: amortizare
liniară, degresivă, accelerată. Competenţele de aprobare a amortizării liniare şi degresive revin Consiliului
de Administraţie al agentului economic respectiv responsabilului cu gestiunea patrimoniului, în cazul
persoanelor juridice fără scop lucrativ. Utilizarea regimului de amortizare accelerată se aprobă de către
organul teritorial al Ministerului Finanţelor, la propunerea organelor menţionate.
Menţinerea metodelor utilizate pentru calculul amortismentelor în vederea comparării datelor de la
un exerciţiu la altul este de asemenea prevăzută şi în legislaţia din România.
În cadrul Direcţiei de Telecomunicaţii Iaşi se utilizează metoda amortizării liniare temporală.
Metoda amortizării liniare sau constante, considerată a fi cea mai apropiată de deprecierea reală a
imobilizărilor şi prin urmare, cea mai justificată economic, deoarece ,, permite repartizarea uniformă a
cheltuielilor cu amortizarea asupra duratei de utilizare a unei imobilizări”1.
Din punct de vedere al metodologiei de calcul, amortizarea liniară îmbracă două forme:
a) Amortizarea liniară temporală
b) Amortizarea liniara funcţională (nu se practică în România)
a) Amortizarea liniară temporală
Potrivit amortizării liniare temporale cota de amortizare liniară se calculează prin divizarea lui 100 la
numărul de ani a duratei de viaţă (n) a imobilizării - relaţia nr.(1), iar amortizarea anuală poate fi
determinată după relaţia nr.(2) sau (3)
100
(1) CA = x100
n
(2) A = VxCA
V
(3) A=
n
1
51
51
Unde:
− CA - cota de amortizare liniară;
− A - amortizarea anuală;
− n - durata de viaţă a imobilizării;
− V - valoarea de intrare sau contabilă a imobilizării supuse amortizării;
Exemplu:
Un mijloc fix intră în funcţiune cu o valoare de intrare de 50.000.000lei şi o durată normală de
utilizare de 5 ani trebuie să fie amortizat. Planul de amortizare după sistemul liniar se poate urmări în
tabelul nr.3.3
100
CA = x100 = 20 %
5
A = 50.000.000 x 20% = 10.000.000lei/an
Tabelul 3.3 Planul de amortizare după sistemul liniar

Nr. Exerciţiul Valoarea Amortizarea
Crt financiar imobilizării la Valoarea netă
începutul pe an cumulată contabilă
exerciţiului
1. Anul N 5000 1000 1000 4000
2. Anul N 4000 1000 2000 3000
3. Anul N 3000 1000 3000 2000
4. Anul N 2000 1000 4000 1000
5. Anul N 1000 1000 5000 -
Amortizarea liniară este clasică, tradiţională şi simplă, fiind cea mai folosită datorită uniformităţii,
cheltuielilor exerciţiului şi a costurilor în timp. Prezintă avantajul că atenuează tendinţa unităţilor
patrimoniale de eludare a fiscalităţii, însă nu ţine seama de influenţa progresului tehnic, respectiv de uzura
morală.
Sistemul liniar constituie baza calcul a celorlalte sisteme de amortizare.
Amortizarea degresivă permite recuperarea accentuată a amortizării în primii ani de la punere în
funcţiune. Calculul amortizării are la bază regula fiscală care presupune corectarea ratei liniare cu
coeficienţii multiplicativi stabiliţi prin Legea nr.15/1994.
52
Aceşti coeficienţi de multiplicare sunt stabiliţi astfel:
− 1,5 dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizare este între 2 şi 5 ani;
52
− 2,0 dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizare este între 5 şi 10 ani;
− 2,5 dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizare este între 10 şi 20 ani.
Acest regim este specific unei politici de stimulare a investiţiilor, pentru că permite recuperarea, încă
din primii ani, a celei mai mari părţi de capitaluri imobilizate, care la rândul ei poate fi reinvestită.
Regimul de amortizare degresivă se aplică două variante determinate de data de intrare în funcţiune
a mijlocului fix. Astfel pentru mijloacele fixe intrate în funcţiune înainte de 31 decembrie 1993 se poate
utiliza regimul de amortizare degresivă fără influenţa uzurii normale (AD1) iar pentru mijloacele fixe
intrate în funcţiune după 31 decembrie 1993 poate fi folosit regimul de amortizare degresivă cu influenţa
uzurii morale (AD2).
“Principiul de bază al amortizării degresive constă în modul diferit de calculare a amortizării anuale
faţă de regimul liniar şi anume: amortizarea anuală degresivă pentru primul an de funcţionare, se calculează
aplicând asupra valorii de intrare sau a valorii rămase actualizate a mijlocului fix, cota de amortizare
degresivă corespunzătoare”1. Amortizarea anuală, pentru următorii ani, se calculează prin aplicarea
aceleiaşi cote de amortizare degresivă asupra valorii rămase de recuperat până în anul de funcţionare în care
amortizarea anuală rezultată, este egală sau mai mică cu/decât amortizarea anuală. Aceasta se determină din
raportul dintre valoarea rămasă de recuperat şi numărul de ani de funcţionare rămaşi. Din acel an de
funcţionare şi până la expirarea duratei de funcţionare se trece la amortizarea liniară, iar amortizarea medie
anuală liniară va fi obţinută prin raportarea valorii rămase de recuperat la numărul de ani rămaşi.
Varianta AD1, care nu conţine influenţa uzurii morale, are acest principiu ca baza de calcul a
amortizării anuale.
Varianta AD2, conţine şi influenţa uzurii morale care acţionează asupra mijloacelor fixe şi reflectă
această uzură în calculul amortizării anuale. Spre deosebire de varianta AD1, varianta AD2 permite
amortizarea valorii de intrare a mijloacelor fixe într-o perioadă de timp mai mică decât perioada duratei
normale de utilizare, diferenţa în ani reprezentând influenţa uzurii morale.
Exemplu:
1. Varianta AD1 – fără influenţa uzurii morale.
Un mijloc fix (utilaj) achiziţionat la 1.01.2002 a cărui valoare de intrare este de 15.000.000lei,
amortizabil pe durata de 5 ani. Planul de amortizare degresivă varianta AD1 este prezentat în tabelul nr.3.3.
100
Cota de amortizare liniara = x100 = 20 %
5
Durata normală de utilizare este de 5 ani, în funcţie de care, cota de amortizare liniară se multiplică cu
coeficientul 1,5 astfel:
1
53
53
Cota de amortizare în regim degresiv = 20 x1,5 = 30 %
Unde:
− CA = cota de amortizare liniară;
− Cad1 = cota de amortizare degresivă;
− Aa = amortizarea anuală.
Tabelul nr.3.3 Plan de amortizare degresivă - varianta AD1

Anul Calculul amortizării anuale Valoarea degresivă Valoarea rămasă
a amortizării
2009 1500 x 30% 450 1050
(I)
2010 1050 x 30% 315 735
(II)
2011 (III) 735 x 30% 245 490
<
735 : 3 ani
2012 735 : 3 ani 245 245
(IV)
2013 735 : 3 ani 245 0
(V)
Total 1500 -
Înregistrarea lunară în contabilitate este:
6811 2813 Amortizarea lunară

“Cheltuieli de “Amortizarea aferentă fiecărui an
exploatare instalaţiilor,
privind mijloacelor de
amortizarea transport,
imobilizărilor” animalelor,
plantaţiilor”
Amortizare a anual ă
Amortizare lunara =
12
54
2. Varianta AD2 cu influenţa uzurii morale.
Un mijloc de transport care a intrat în unitate la data de 1.01.2010 cu o valoare de 3000 lei are o durată
normală de utilizare de 8 ani. Planul de amortizare degresivă varianta AD2 este prezentat în tabelul nr.3.4.
D N = 8 ani (durata normală de utilizare)
54
D R = durata aferentă regimului liniar, recalculată în funcţie de rata medie de amortizare degresivă;
Rd = Rlxk
Unde:
− Rd = rata anuală degresivă;
− Rl = rata anuală liniară;
− K= coeficient multiplicare.
100
Rd = x 2 = 25%
8
100 100
Dr = = = 4 ani
Rd 25
− DI = durata de utilizare în cadrul căreia se realizează amortizarea integrală:
D I = D N − DR
Tabelul nr.3.4 Plan de amortizare degresivă – varianta AD2

Anii Valoarea contabilă Amortizare Amortizare Valoarea
cumulată rămasă
I 3000 750 750 2250
(2002)
II 3000 750 1500 1500
(2003)
III 3000 750 2250 750
(2004)
IV 3000 750 3000 0
(2005)
V-VIII Nu se mai calculează
55
Analizând varianta amortizării degresive ce ţine cont de uzura morală (AD2) se poate desprinde
concluzia că recuperarea valorii de intrare este mai rapidă. Aceasta permite repartizarea valorii de intrare pe
55
o perioadă de timp mai mică decât cea normală cu numărul de ani reprezentând influenţa uzurii morale.
Fiscal, această variantă oferă posibilitatea reînnoirii mult mai rapide a mijloacelor fixe.
Amortizarea accelerată constă în includerea în primul an de funcţionare, în cheltuielile a unei
amortizări anuale de 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix respectiv. Amortizările anuale pentru
exerciţiile următoare sunt calculate la valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportare la
numărul de ani de utilizare rămaşi.
“Competenţa de aprobarea utilizării regimului de amortizare accelerată revine Ministerului
Finanţelor, la propunerea adunării generale a asociaţilor la societăţile comerciale şi, respectiv, a consiliului
de administraţie la regiile autonome”1.
Interesul fiscal al acestui tip de amortizare se manifestă în măsura în care, în primul an, avem o
cheltuială foarte importantă cu amortizarea, iar în următorii ani cheltuielile sunt mult mai mici. Deci, pentru
a beneficia de avantajele fiscale ale acestui regim de amortizare, este preferabil să fie utilizat pentru
imobilizări cu o durată de viaţă normală foarte scurtă sau să se renunţe la ele imediat după primul an de
funcţionare.
3.4. Contabilitatea ieşirilor de imobilizări corporale
Căile de ieşire a imobilizărilor corporale din patrimoniul unei unităţi sunt:

1. Prin scoaterea din funcţiune:
− Amortizate integral;
− Amortizate parţial;
− Ieşirea prin dezmembrare cu cheltuieli şi venituri.
2. Prin cesiune (vânzare):
− Vânzare directă;
− Vânzare prin licitaţie publică;
3. Prin donaţii.
4. Prin aport la capitalul altor întreprinderi.
5. Prin lipsuri la inventar:
− Amortizate parţial – neimputate;
1
56
56
− Amortizate parţial – imputate (când fapta nu este penală);

− Amortizate parţial – imputate (când fapta este de natură penală).
Mijloacele fixe ies din funcţiune dacă sunt aprobate de Consiliul de Administraţie sau de
responsabilul cu gestiunea patrimoniului. Această măsură se aplică atât pentru mijloacele fixe cu valoare de
intrare complet amortizată, cât şi pentru cele cu valoare de intrare rămasă nerecuperată. Aprobarea
scoaterii din funcţiune este urmată de procedura de valorificare fie prin vânzare (licitaţie, sau negociere
directă, fie prin casare, cu viza contabilului şef sau a responsabilului cu gestiunea patrimoniului.
Casarea mijloacelor fixe se face de către o comisie numită de organul care a aprobat scoaterea din
funcţiune. În urma dezmembrării mijloacelor fixe, acestea se valorifică prin vânzarea componentelor sau
utilizarea lor pentru executarea altor mijloace fixe din unitate. Evaluarea componentelor este realizată de
către comisia de casare.
În momentul ieşirii mijloacelor fixe din patrimoniu prin casare, valoarea de intrare a acestora în
patrimoniu poate să nu fie complet recuperată pe calea amortizării. În cazul nerecuperării integrale, pe cale
amortizării a valorii de intrare a mijloacelor fixe scoase din funcţiune, agenţii economici asigură acoperirea
valori amortizate din sumele rezultate în urma valorificării acestora. Diferenţa rămasă neacoperită se
include în cheltuielile excepţionale, nedeductibile fiscal, pe o perioadă de maximum 5 ani sau diminuează
capitalurile proprii, cu respectarea dispoziţiilor legale. Durata recuperării şi anuităţilor de acoperire a valorii
neamortizate se stabilesc de către Consiliul de Administraţie al agentului economic, respectiv de
responsabilul cu gestiunea patrimoniului, în cazul persoanelor juridice fără scop lucrativ. Persoanele
juridice fără scop lucrativ amortizează numai acele mijloace fixe pe care le folosesc în activităţile
desfăşurate în scopul obţinerii de profit pentru care sunt plătitoare de impozit pe profit.
Operaţii:
1. La data de 3.04.2010 se casează aparatură birotică complet amortizată având valoarea de intrare în
patrimoniu de 4000 lei.
2. La data de 7.04.2010 se casează o instalaţie de lucru cu valoarea de intrare de 2000 lei, amortizată
parţial – 1800 lei. Se înregistrează şi cheltuielile cu dezmembrarea de 150 lei. În urma dezmembrării se
recuperează piese de schimb în valoare de 250 lei.
57
REGISTRU JURNAL
57
Nr. Data Document Explicaţii Simbol conturi Sume

Crt. Debit Credit Debit Credit
1 2 3 4 5 6 7 8
1. 1.03 PV de Se casează 2814 214 4000 4000

2002 scoatere aparatură
din birotică
funcţiune amortizată
integral
2.a 7.04 Factura Se % 401 % 178.5

2002 nr.636774 înregistrează 628 150
cheltuieli 4426 28.5
ocazionate de
casare
2.b 7.04 Nota Se 3014 7728 250 250

2002 contabila înregistrează
nr.32 piese de
schimb
recuperate
2.c 7.04 Nota Diferenţa 6873 2813 100 100

2002 contabila dintre venituri
nr.43 şi cheltuieli
2.d 7.04 PV de Se scoate din % 2131 % 2000

2002 scoatere evidenţă 2813 1850
din mijlocul fix 6721 150
funcţiune
2.e Ulterior, în 6811 471 30 30

maxim 5 ani
conform
aprobării AGA
sau a
Consiliului de
Administraţie
se
înregistrează
anual
cheltuielile în
avans
58
Câştigurile sau pierderile generate de vânzarea unor imobilizări (care sunt considerate nerentabile)
nu fac parte din operaţiile de producţie sau comercializate. Ca atare, cheltuielile şi veniturile care intervin
58
în acest caz sunt excepţionale şi se înregistrează prin intervenţia conturilor 6583 “Cheltuieli privind activele
cedate şi alte operaţii de capital” (cu valoarea rămasă de amortizat) şi 7583 “Venituri vânzarea activelor şi
alte operaţii de capital”. Societăţile care nu aplică Planul de conturi general în conformitate cu IAS, vor
folosi conturile: 6721 “Cheltuieli privind activele cedate” şi 772 “Venituri din operaţii de capital”.
Operaţii:
3. Se vinde un mijloc de transport la data de 12.04.2010 care valoarea de intrare de 2600 lei amortizat
2400, preţul de vânzare negociat este de 1400 lei, TVA 19%.
3.a 12.04 Factura Vânzarea 461 % 1666 %

2002 nr.172492 efectivă a 7583 1400
mijlocului de 4427 266
transport
3.b 12.04 PV de Descărcarea % 2123 % 2600

2002 scoatere gestiunii 2813 2400
din 6583 200
funcţiune
În situaţia în care există mijloace fixe a căror valoare de intrare este inferioară plafonului valoric
minim necesar pentru ca un bun să fie considerat mijloc fix (HG nr.24 din 25.04.2001 privind stabilirea
valori de intrare a mijloacelor fixe arată că acest plafon este de 8.000.000lei) atunci ele vor fi menţinute în
evidenţa contabilă ca mijloace fixe de natura obiectelor de inventar, reflectate în analitic distincte ale
conturilor de gestionarea ale imobilizărilor corporale. După ce au fost amortizate integral, aceste mijloace
fixe se scot din evidenţa contului care evidenţiază mijlocul fix şi se trec la obiecte de inventar. Mijloacele
fixe care nu au însuşiri comune obiectelor de inventar cum ar fi clădiri, construcţii , mijloace de transport
nu vor fi trecute la obiecte de inventar. Ele vor rămâne în continuare în evidenţă ca mijloace fixe de natura
obiectelor de inventar până la casare sau cesiune.
Operaţii:
4. La 31.04.2009 societatea are un mijloc fix a cărui valoare de intrare a fost de 600 lei, pentru care
amortizarea cumulată era de 432 lei. Bunul va fi trecut la mijloace fixe de natura obiectelor de inventar şi
Consiliu de Administraţie decide recuperarea valorii în următoarele 12 luni. Analiticele sunt:
− 214.1 “Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte
active corporale de natura obiectelor de inventar”
59
− 2814.1 “Amortizarea altor imobilizări corporale de natura obiectelor de inventar”

59
4.a 31.04 Nota Separarea în 214.1 214 600 600

2002 contabilă analiticul
nr.30 distinct al
bunului şi
amortizării 281 2814.1 432 432
cumulate
4.b Amortizarea în 6811 2814.1 140.000 140.000

fiecare din
următoarele 12
luni
CAP.5 Analiza sistemului informaţional privind gestiunea imobilizărilor corporale la
“Direcţia de Telecomunicaţii Prahova”
Sistemul informaţional contabil este un subsistem al sistemului informaţional pentru conducere şi

este definit ca “un set de resurse umane şi de capital, investite într-o unitate economică, în vederea
colectării şi prelucrării datelor necesare producerii informaţiilor, care vor fi folosite la toate nivelurile
decizionale ale conducerii şi controlului activităţilor organizaţiei”1.
Un sistem informaţional contabil acumulează, clasifică, procesează, analizează şi comunică
informaţii financiare relevante, iar un sistem informaţional pentru conducere desfăşoară aceste funcţii
pentru toate tipurile de informaţii ce afectează operaţiunile unei unităţi economice.
Există două aspecte relevante ale sistemelor moderne de afaceri:
•importanţa comunicării între subsistemele unităţii înainte de luarea unei anumite decizii;
•rolul vital jucat de subsistemele de contabilitate în generarea informaţiei ce ajută alte subsisteme în
luarea de decizii.
Sistemul financiar-contabil al Direcţiei de Telecomunicaţii Prahova răspunde de organizarea şi
funcţionarea în bune condiţii a contabilităţii valorilor patrimoniale; asigură efectuarea corectă şi la timp a
înregistrărilor contabile privind: fondurile fixe şi calculul amortizării acestora, mijloacele circulante,
cheltuielile de producţie sau circulaţia şi calculul conturilor, investiţiile, rezultatele financiare; asigură
1
60
60
respectarea cu stricteţe a prevederilor legale privind integritatea patrimoniului şi ia toate măsurile legale
pentru reîntregirea acestuia în cazul în care acesta a fost păgubit; organizează inventarierea periodică a
tuturor valorilor patrimoniale, urmăreşte definitivarea, potrivit legii, a rezultatelor inventarierii; întocmeşte
lunar balanţa de verificare pentru conturile sintetice şi analitice şi urmăreşte concordanţa dintre acestea;
întocmeşte situaţia principalilor indicatori economico-financiari lunari, bilanţurile trimestriale şi anuale şi
coordonează întocmirea raportului explicativ la acestea; exercită controlul financiar preventiv privind
legalitatea, necesitatea, oportunitatea şi economicitatea operaţiunilor.
Sistemul informaţional privind gestiunea de imobilizări corporale este o componentă a sistemului
informaţional financiar-contabil.
Aplicaţiile informatice folosite de către Direcţia de Telecomunicaţii Prahova, pentru obţinerea
balanţei de verificare şi a situaţiei financiare sunt:
• CONTEL – produs program de contabilitate generală – versiunea 2002;
• C53 (CONCX) – produs program pentru centralizarea tuturor fişierelor cuprinzând balanţele de
verificare ale sucursalelor necesare pentru obţinerea Balanţei de Verificare centralizate – versiunea 2002;
• IMOTEL – produs program pentru evidenţa imobilizărilor corporale şi necorporale, precum şi
calculul amortizării lor – versiunea 2002;
• STOCTEL – produs program pentru gestiunea stocurilor – versiunea 2002;
• EVIPAR – produs program de evidenţă a partenerilor pentru operaţiunile reflectate în conturile
debitoare/creditoare (clienţi, furnizori, conturi de trezorerie etc.) – versiunea 2002;
• SALTEL – produs program de evidenţă a personalului şi calculul drepturilor salariale – versiunea
2002;
Versiunile aplicaţiilor sunt puse la dispoziţia sucursalelor şi Administraţiei Centrale de către
Direcţia Tehnologia Informaţiei, împreună cu instrucţiunile de utilizare. Aceasta are obligaţia actualizării
aplicaţiilor informatice în funcţie de solicitările Direcţiei Executive Financiare şi a modificărilor
prevederilor normelor legale.
În cadrul aplicaţiei IMOTEL, pentru operarea mişcărilor din Registrul de Inventar al imobilizărilor
corporale, se definesc următoarele tipuri de operaţii ce definesc aceste mişcări:
61
I – Intrări de imobilizări corporale, operaţie care se defalcă în conformitate cu natura acestor intrări,
astfel:
• IP - intrări de imobilizări corporale prin procurări directe de la furnizori;
61
• ID - intrări de imobilizări corporale prin donaţii sau subvenţii;

• IT – intrări prin transfer de la alte sucursale;
• IG - intrări de imobilizări corporale constatate plusuri în gestiune;
• IR - intrări de imobilizări corporale rezultate din casări, dezmembrări;
• IC - intrări de imobilizări corporale prin investiţii centralizate.
E – Ieşiri de imobilizări corporale, operaţie care se defalcă în funcţie de natura acestor ieşiri, astfel:
• EA - ieşiri de imobilizări corporale prin casare;
• EV - ieşiri de imobilizări corporale prin vânzare;
• ET - ieşiri de imobilizări corporale prin transfer către alte sucursale;
• EL - ieşiri de imobilizări corporale constatate lipsuri în gestiune la inventariere;
• EN - ieşiri de imobilizări corporale de natura obiectelor de inventar.
M – Modificare de valoarea de inventar, pentru operaţii care se defalcă în funcţie de natura acestor
modificări:
•MP – modificări de valoare de imobilizări corporale intrate prin procurări directe de la furnizori;
•MI - modificări de valoare de imobilizări corporale intrate prin investiţii centralizate;
•MD - modificări de valoare de imobilizări corporale intrate prin donaţii sau subvenţii;
•MT - modificări de valoare de imobilizări corporale intrate prin transfer de la alte sucursale;
•ML - modificări de valoare de imobilizări corporale constatate plusuri la inventar;
•MR - modificări de valoare de imobilizări corporale intrate din dezmembrări, casări;
•MV - modificări de valoare de imobilizări corporale ieşite prin vânzări;
•MC - modificări de valoare de imobilizări corporale ieşite prin casare;
•ME - modificări de valoare de imobilizări corporale ieşite prin transfer la alte sucursale;
•MM - modificări de valoare de imobilizări corporale constatate lipsuri în gestiune la inventariere,
C – Modificare cantitate (modificări cantitative asupra unei imobilizări corporale cu implicaţii asupra
valorii de inventar, a valorii amortizate a imobilizării corporale), operaţii care se defalcă în funcţie de
62
natura acestor modificări, astfel:
• CP – modificări de cantitate şi valoare a imobilizărilor corporale intrate prin achiziţii directe de la
furnizori;
• CI – modificări de cantitate şi valoare a imobilizărilor corporale intrate prin investiţii centralizate;
62
• CD – modificări de cantitate şi valoare a imobilizărilor corporale intrate din donaţii şi subvenţii;

• CT – modificări de cantitate şi valoare a imobilizărilor corporale intrate prin transfer de la alte
sucursale;
• CL – modificări de cantitate şi valoare a imobilizărilor corporale constatate plusuri la inventariere;
• CR – modificări de cantitate şi valoare a imobilizărilor corporale intrate prin casări, dezmembrări;
• CV – modificări de cantitate şi valoare a imobilizărilor corporale ieşite prin vânzări;
• CC – modificări de cantitate şi valoare a imobilizărilor corporale ieşite prin casare;
• CE – modificări de cantitate şi valoare a imobilizărilor corporale ieşite prin transfer către alte
sucursale;
• CM – modificări de cantitate şi valoare a imobilizărilor corporale constatate lipsuri la inventar;
S – Modificare stare, trecerea de la o stare la alta a unei imobilizări corporale:
• Neamortizate
• Nesupuse amortizării
• Amortizate integral
• Casate neamortizate
• Necuprinse în patrimoniu
• Conservate
63
Concluzii
63
Activele imobilizate corporale reprezinta mijloace economice, deci elemente ale activului patrimonial,
destinate sa serveasca societatii pe durata îndelungata.
Pentru a reflecta în contabilitate transmiterea treptata a valorii imobilizarilor asupra produselor si
lucrarilor executate, se înregistreaza amortizarea acestora, calculata liniar, accelerat sau degresiv. De
asemenea, imobilizarile corporale se supun reevaluarilor periodice, înregistrându-se diferente din
reevaluare.
Daca la sfarsitul anului, imobilizarile sufera deprecieri de valoare, se înregistreaza provizioane de
depreciere.
Imobilizarile corporale reprezinta baza desfasurarii oricarei activitati economice. Existenta acestora,
usureaza procesele economice, ofera spatiul si conditiile necesare desfasurarii activitatii economice.
Societatea comerciala “Delia” COM SRL a achizitionat prin eforturi propri imobilizarile corporale
aflate în gestiune. Datorita calitatii ridicate si a eficientei imobilizarilor corporale achizitionate, societatea
comerciala si-a marit capitalul social, cifra de afaceri, si-a sporit foarte mult vânzarile.
Imobilizarile corporale sunt unul din elementele “vitale” ale unei întreprinderi.
BLIOGRAFIE
1. Bostan I., Control financiar, Editura Polirom, Iaşi, 2000

2. Boulescu M., Ghiţă M., Control financiar, Editura Eficient, Bucureşti, 1997
3. Budugan D., Contabilitate şi control de gestiune, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2001
4. Chirică L., Curs complet de contabilitate şi fiscalitate, vol II, Editura Economică, Bucureşti, 2000
5. Diaconu A., Diagnosticul şi evaluarea întreprinderii, Editura Intelcredo, Deva, 2000
6. Dumitrean E., Bilanţ contabil, Editura A92, Iaşi, 1996
7. Dumitrean E., Contabilitate financiară II, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2001
8. Epuran M., Băbăiţă V., Grosu C., Contabilitatea financiară în noul sistem contabil, vol I, Editura de
Vest, Timişoara, 1994
9. Feleagă N., Ionaşcu I., Contabilitate financiară, vol II, Editura Economică, Bucureşti, 1995
10. Feleagă N., Ionaşcu I., Tratat de contabilitate financiară, Editura Economică, Bucureşti, 1998
11. Georgescu I., “Conturile anuale în societăţile comerciale”, Editura Sedcom Libris, Iaşi 1999
64
12. Horomnea E., Tratat de contabilitate. Teorii, concepte, standarde. Aplicaţii, vol.I, Editura Sedcom
Libris, Iaşi, 2001
64
13. Istrate C., Fiscalitate şi contabilitate în cadrul firmei, Editura Polirom, Iaşi, 2000
14. Işfănescu A., Stănescu C., Băicuşi A., Analiză economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti
1996
15. Mironiuc M., Analiza performanţelor economico financiare ale întreprinderii, Editura Junimea, Iaşi,
1999
16. Oprea D., Analiza şi proietarea sistemelor informaţionale economice, Editura Polirom, Iaşi, 1999
17. Pătruţ V., Contabilitatea financiară a întreprinderi, Editura Fundaţiei Chemarea, Iaşi, 1994
18. Pântea P.I., Managementul contabilităţii româneşti, Editura Intelcredo, Deva, 1998
19. Petriş R., Bazele contabilităţii. Breviar, Editura Gorun, Iaşi, 2000
20. Petriş R., Contabilitate generală, Vol.I, II, Universitatea “Al.I.Cuza”, Iaşi, 1988
21. Pop A., Contabilitate financiaă aplicată în 2000, vol I, Editura Intelcredo, Deva, 2000
22. Popa Ş., Amortizarea capitalului, Tribuna econoomică, Bucureşti, 2001
23. Possler L., Lambru Gh., Cucui N., Contabilitatea Întreprinderilor. Îndrumar practic., Editura Fundaţiei
“Andrei Şaguna”, Constanţa 2001
24. Tabără N., Horomnea E., Conturile anuale în procesul deciozional, Eitura Tipo Moldova, Iaşi 2001
25. Toma C., Conturile anuale şi imaginea fidelă în contabilitatea românească, Editura Junimea, Iaşi 2001
26. Scorţescu Gh., Contabilitatea cheltuielilor agenţilor economici, Editura Fundaţiei Economice
“Gheorghe Zane”, Iaşi, 1994
27. Stănescu C., Işfănescu A., Băicuşi A., Analiza economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti
1996
28. Stoian A., Contabilitate şi gestiune fiscală, Editura Mărgăritar, Bucureşti 2001
29. Vişan D., Contabilitatea în comerţul exterior, vol I, Editura Economică, Bucureşti 1995
30. *** Stadardele Internaţionale de Contabilitate 2001
31. *** Ghid practic a Standardelor Internaţionale de Contabilitate, Parte I, Edictura Economică,
Bucureşti 2001
32. *** Legea 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale.
33. *** O.G.nr.54/1997, pentru modificarea şi completarea Legii nr.15/1994 (M.O. nr.225/30 aug.1997).
34. *** H.G.nr.909/29.12.1997 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 15/1994,
modificată şi completată prin O.G.54/1997 (M.O.nr.4/8.01.1998).
65
35. *** O.U.G.nr.92/30.12.1997 privind stimularea investiţiilor directe (M.O.386/30.12.1997).
65
36. *** O.U.G.nr.4/1998, aprobaţă prin Legea nr.182/1998 stabiind punerea în relaţie a amortizării cu
gradul de utilizare a mijloacelor fixe de bază.
37. *** H.G.nr.587/14.09.1998 (M.O.361/24.09.1998) pentru aprobarea “Normelor metodologice privind
determinarea gradului de utilizare a mijloacelor fixe deţinute de agenţii economici, pentru stabilirea
valorii amortizării incluse în cheltuielile de exploatare pe anul 1998”.
38. *** Legea 227/4.12.1998 pentru aprobarea O.G.54/1997, privind modificarea şi completarea Legii
15/1994, pentru amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale.
39. *** Legea nr.241/14.12.1998 (M.O.483/16.12.1998), pentru aprobarea O.U.G.nr.92/1997, privind
stimularea investiţiilor directe.
40. *** H.G. nr.964/23.12.1998 (M.O.520/30.12.1998) pentru aprobarea clasificaţiei şi a duratelor normale
de funcţionarea mijloacelor fixe. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1.01.1999, când se abrogă
H.G.266/1994, pentru aprobarea clasificaţiei şi a duratelor normale de funcţionare a mijloacelor fixe.
41. *** H.G.983/29.12.1998 privind reevaluarea clădirilor, construcţiilor speciale şi terenurilor.
42. *** H.G.95/18.02.1999 pentru modificarea şi completarea H.G.983/1998, din care precizările cele mai
semnificative sunt: unităţile pot proceda la reevaluarea clădirilor, construcţiilor speciale şi terenurilor,
care sunt în patrimoniu la 30.06.1998. 68
43. *** Norme elaborate de Ministerul Finanţelor cu nr.350 249/15.02.1999 şi Comisia Naţională pentru
Statistică cu nr.1.223/10.02.1999, privind determinarea gradului de utilizare a mijloacelor fixe deţinute
de agenţii economici.
44. *** O.U.G.nr.32/26.03.1999 (M.O. Partea I nr.127/26.03.1999) privind facilităţile fiscale suspendate
din O.U.G.92/1997, cu referire la stimularea investiţiilor directe, aprobată şi modificată prin Legea
nr.241/1998
45. *** O.G.nr.19/28.01.1999 (M.O.nr.40/29.01.1999), pentru agenţii economici din domeniul
transporturilor, cu capital integral de stat, indiferent de forma de organizare, fără obligaţia includerii
eşalonate a valorii neamortizate în cheltuielile excepţionale.
46. *** O.U.G.nr.25/29.01.1999, pentru agenţii economici din industrie, indiferent de forma de organizare
fără obligaţia includerii eşalonate în cheltuielile de exploatare a valorii neamortizate.
47. *** H.G.nr.424/25.04.2001 privind valoarea de intrare a mijloacelor fixe.
66
66

Nicolae Vetuta

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nicolae Vetuta

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA CONTABILITATE FINANTE

CONTABILITATEA SI GESTIUNEA IMOBILIZARILOR CORPORALE

LA DIRECTIA DE TELECOMUNICATII PRAHOVA

COLAE ( RADULESCU) VETUTA

CAP. 1 NOŢIUNI GENERALE PRIVIND IMOBILIZĂRILE...................................................................................................3

“DIRECŢIA DE TELECOMUNICAŢII PRAHOVA”.............................................................................................................60

Cap. 1 Noţiuni generale privind imobilizările

1.1 Sfera şi conţinutul noţiunii de imobilizări

• Imobilizări necorporale (nemateriale), semnificând mijloace blocate în cheltuieli de constituire a

1.2 Locul imobilizărilor în gestiunea întreprinderii

La organizarea contabilităţii activelor imobilizate trebuie să se ţină seama de obiectivele şi factorii

b) Cheltuieli cu provizioanele pentru deprecierea activelor patrimoniale care, în principiu, pot fi

6. Legea 227/4.12.1998 pentru aprobarea O.G.54/1997, privind modificarea şi completarea Legii

1.4 Probleme specifice privind evaluarea, reevaluarea şi amortizarea imobilizărilor

1.4.1 Principalele momente în care se evaluează imobilizările

Ca şi celelalte elemente patrimoniale, imobilizările de care dispune o unitate pot fi evaluate la

1.4.2 Reevaluarea imobilizărilor corporale

Inflaţia face ca problema evaluării să se pună nu numai la intrarea în patrimoniu ci şi pe măsura

1.4.3 Amortizarea activelor imobilizate

• Care este cea mai bună metodă de repartizare a costului bunului?”1

• Metoda amortizării funcţionale (variabile sau proporţional cu utilizarea sau randamentul);

CAP.2 Prezentarea “Direcţiei de Telecomunicaţii PRAHOVA”

2.1 Scurt istoric şi descrierea societăţii

Denumire: SNTC Romtelecom – Direcţia de Telecomunicaţii Prahova

În întreaga lume operatorii de telecomunicaţii se repoziţioneaza ca operatori totali. În acest scop

dezvoltarea şi operarea reţelelor fixe de telecomunicaţii în vederea furnizării de servicii de telecomunicatii

Din decembrie 1996, Direcţia de Telecomunicaţii.Prahova prestează două tipuri de servicii de

2.2 Organizarea gestiunii imobilizărilor corporale la nivelul

Direcţia de Telecomunicaţii Iaşi, ca parte componentă a Societăţii Naţionale de Telecomunicaţii

Structura mijloacelor fixe la D.tc.Prahova

m ijlo ace fixe

• clădirile oficiilor de telecomunicaţii;

• aparate şi instalaţii pentru măsurarea mărimilor termice şi fotometrice;

CAP.3 Contabilitatea imobilizărilor corporale la nivelul Direcţiei de Telecomunicaţii Prahova

3.1 Sistemul de conturi folosit pentru contabilitatea imobilizărilor corporale la Direcţia de

• Subclasa conturilor de substanţă de mijloace economice de inventar;

• Subclasa conturilor de consumaţiuni de valori.

212 Mijloace fixe 212 Construcţii

231 Imobilizări corporale în curs 231 Imobilizări corporale în curs

232 Avansuri acordate pentru

280 Amortizări 281 Amortizări privind imobilizările

290 Provizioane 291 Provizioane pentru deprecierea

3.1.1 Funcţionarea conturilor de terenuri şi amenajări de terenuri

Terenurile se înregistrează în contabilitate la intrarea în patrimoniu, la valoarea stabilită potrivit

Valoarea terenurilor Valoarea

Figura nr.3.1. Funcţia contului 2111 “Terenuri”

Contul 2112 “Amenajări de terenuri”

2112 “Amenajări de terenuri”

Valoarea Valoarea amortizată

Figura nr.3.2 Funcţia contului 2122 “Amenajări de terenuri”

3.1.2 Funcţionarea conturilor de gestiune a imobilizărilor corporale

În conformitate cu noul Plan de conturi general, aprobat prin O.M.F. nr.94/29.01.2001,

− 2132 “Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare”

Conturile de gestiune a imobilizărilor corporale

Conturile de gestiune a imobilizărilor corporale

Valoarea imobilizărilor Valoarea neamortizată a

231 471, 6811

Taxe vamale aferente

Figura nr.3.3 Funcţia conturilor de imobilizări corporale

3.1.3 Funcţionarea conturilor de imobilizări corporale în curs de execuţie

Imobilizările corporale în curs de execuţie reprezintă investiţii neterminate, efectuate în regie

Figura nr.3.4 Funcţia contului 231 “Imobilizări corporale în curs”