Geopolitical Journey

with George Friedman

Despre geopolitică, o scurtă critică

Martin Wight, întemeietorul şcolii engleze a relaţiilor internaţionale considera

geopolitica o pseudo-ştiinţă şi o definea ca o „geografie politică a lumii studiată ca un
instrument al expansiunii militariste.” Wight a criticat şi modul în care primul
geopolitician, Halford Mackinder, şi-a formulat teoria cu privire la dominarea heartland-
ului cu ajutorul puterii militare terestre, dovedind că aceasta din urmă a fost formulată
luând în considerare numai speţele istorice care îi confirmau ipoteza.

Hans Morgenthau, întemeietorul realismului clasic era cel puţin la fel de dur în critica
adusă geopoliticii şi o considera „o pseudo-ştiinţă care ridică factorul geografic la rangul de
variabilă absolută, care ar determina astfel puterea unei naţiuni şi în consecinţă viitorul
acesteia.” Geopolitică este deci o abordare reducţionistă care ignoră alte variabile ce
afectează puterea şi comportamentul unui stat în cadrul sistemului internaţional. O altă
critică adusă geopoliticii (de fapt geopoliticienilor germani) a fost uşurinţa cu care a fost
instrumentalizată din punct de vedere ideologic pentru a servi scopurilor politice ale
regimului nazist. Pe scurt ceea ce i se reproşează geopoliticii este reducţionismul geografic
pe care l-a practicat, imposibilitatea falsificării ipotezelor şi teoriilor emise, precum şi
modul în care îşi formulează teoriile. Chiar şi aşa geopolitica continuă a fi studiată, sfaturile
geopoliticienilor fiind apreciate de către decidenţii politici.

Despre Stratfor

Stratfor este o companie de consultanţă care combină învăţămintele geopoliticii cu

cele ale intelligence-ului, adică disciplina culegerii şi analizării informaţiilor şi a efectuării
prognozelor strategice. Din varii motive analizele Stratfor au devenit extrem de populare în
România, mai ales în rândul jurnaliştilor. Lucru acesta este uşor de observat uitându-ne la
numărul de citări ale rapoartelor Stratfor din presa românească. Din păcate aceste citări nu
sunt însoţite şi de un comentariu critic adecvat. Un exemplu în acest sens a fost ilustrat în
timpul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale, când Stratfor a publicat un
raport în care se afirma că ar exista riscul unor mişcări de stradă în urma victoriei
contestate a lui Traian Băsescu.  Prognoza Stratfor nu s-a confirmat, dar a dat de lucru
ziariştilor şi comentatorilor de la televizor.

O analiză serioasă a climatului politic şi social din România din acea perioadă ar fi
sugerat cel mai probabil doar o adâncire a polarizării politice, nu însă şi recursul la proteste
violente. Probabil că Stratfor nu dispune însă de un analist specializat pe situaţia politică
din România sau un expert în societăţile din Centrul şi Estul Europei care să ofere o analiză
nuanţată a situaţiei. Din păcate Stratfor probabil a făcut doar o monitorizare de presă
superficială şi a corelat situaţia de atunci cu evenimente din ţările din jurul României, unde
alegerile au fost însoţite pe alocuri de mişcări de protest (Ucraina, Moldova, Georgia,
precum şi protestele socio-economice din Ungaria).

George Friedman despre România – în termeni critici

„Geopolitical Journey, Part VIII: Returning Home” face parte dintr o serie de articole
pe care autorul le impărtăşeşte publicului în urma unei călători în unele state din Europa,
notând astfel impresi, perspective în evoluţiile politice, economice şi militare, punctul de
încheiere al călătoriei fiind reprezentat de revenirea în SUA.
Friedman oferă, în încercarea sa de a rămâne impersonal, analize urmate de concluzii
cu privire la actualele probleme geopolitice cu care se confruntă lumea, privită ca un
ansamblu de naţiuni, mai puternice sau mai puţin puternice, clasificarea făcându-se în
funcţie de mai mulţi factori: politici, economici, sociali, influenţa pe care respectivul stat o
exercită pe plan extern şi în relaţiile diplomatice cu celelate state.
Este cea de a opta lucrare a sa şi reprezintă finalul unor seri de rapoarte speciale scrise pe
parcursul a celor câteva săptămâni în care călătoreşte în Romania, Moldova, Turcia,
Ucraina şi Polonia, motivul vizitei fiind exclusiv dilema geopolitică ce reuneşte acest grup.
Secţiunea ce urmează este fundamentată pe interviurile acordate de George
Friedman Mediafax şi Hotnews, precum şi analizele publicate pe siteul Stratfor
despre România, Moldova, Turcia, Ucraina si Polonia. Ceea ce urmează este o
selecţie a elementelor din analizele lui George Friedman pe care le-am considerat a fi
esenţiale:

1. UE creeaza un viitor strălucitor, asigurând un sistem de legi stabil, eliminarea corupţiei şi

a ameninţările ruseşti. Toate acestea sunt puse însă sub semnul incertitudinii, subliniată de
faptul că Germania, statul cu o importanţă majoră în cadrul Uniuni, consideră că felul de
organizare este unul nesustenabil.

2. Statele Unite nu vor ajuta România în cazul unui atac militar asupra teritoriului său –
pur şi simplu fals. Prezenţa trupelor americane în România, cooperarea militară din
Afganistan şi Irak şi instalarea scutului anti-rachetă pe teritoriul nostru, fac ca această
afirmaţie să fie falsă din start. Trebuie totuşi înţeles faptul că SUA nu vor lupta în locul
României şi prezenţa trupelor americane în România nu ne scuteşte pe noi de investiţii în
apărare.

3. Relaţiile României cu Ungaria nu sunt cele mai bune – complet fals. La nivel de guverne
cele două state au o relaţie foarte bună, în ciuda unor diferende istorice.

4. Unirea cu Moldova – improbabilă. Un obiectiv realist ar fi ca Moldova să devină un stat

tampon între România şi sfera de influenţă rusă, sau în cazul degradării puterii ruseşti să
devină un „satelit” românesc. Unirea nu este fezabilă din mai multe motive: nu este sigur că
aceasta va fi recunoscută de restul comunităţii internaţionale, moldovenii şi românii nu
sunt foarte siguri de utilitatea ei şi Rusia va fi destul de puternică ca să blocheze acest plan.

5. România întreprinde prea puţin în Moldova şi nu este destul de periculoasă în raport cu

Rusia – argument dubios. Ajutorul financiar nerambursabil acordat Chişinăului, sprijinirea
AIE de către autorităţile române, lobbyul intens pentru un parcurs european şi acordarea
de cetăţenie română moldovenilor, nu sunt acţiuni de natură să pericliteze influenţa rusă?
Ce ar dori George Friedman, să invadăm Moldova şi să evacuăm Armata a 14-a?
Geopoliticianul american sugerează că aducerea Republicii Moldova în atenţia UE este un
efort inutil – dimpotrivă chiar dacă nu este un demers perceput pozitiv la Bruxelles, este
extrem de util din punct de vedere diplomatic.

6. Aderarea la NATO şi UE au creat un nivel de aşteptări nerealiste la nivelul elitelor politice

şi al publicului – corect. Un citat ilustrează perfect auto-amăgirea elitelor politice
româneşti: „Din câte ştiu, România nu este ameninţată astăzi de nimeni, nu este în stare de
conflict cu nicio ţară dimprejur, am reuşit să avem relaţii care să ne aducă în situaţie de
normalitate. În plus, suntem membri ai UE şi ai NATO şi beneficiem de aceste elemente de
securitate colectivă… Nu investim în echipamente care ruginesc şi se demodează…Deci,
între oameni şi tancuri nu am nicio ezitare, voi investi către bunăstarea omului şi a
cetăţeanulu.” George Friedman nu ia în considerare în analiza sa şi caracterul parohial al
elitelor româneşti.

7. Relaţiile Ruso-Germane sunt periculoase din punctul de vedere al ţărilor din Centrul şi
Estul Europei – da, dar discutabil. Această combinaţie poate fi contracarată prin diferite
soluţii diplomatice europene (Parteneriatul Estic), abilitate diplomatică (Polonia) şi prin
influenţa SUA. Nu este însă o evoluţie neglijabilă.

Concluzii

Lectura analizelor şi interviurilor lui George Friedman mi se par putin exagerate.

Expertul american lansează scenarii care nu sunt plauzibile, nu este destul de informat cu
privire la subiectul analizei si mi se pare incoerent şi inconsecvent în poziţii şi argumentare.
Mai grav, este extrem de haotic în demersul său şi nu îşi susţine argumentele cu dovezi. În
ciuda faptului că îşi face reclamă susţinând că oferă analiză independentă, profundă şi
obiectivă, George Friedman nu reuşeşte să se ridice la propriile standarde.

Analizele sale ar trebui privite cu scepticism şi cu un ochi critic.

Enache Razvan – Alexandru

Master: GAFBII; Grupa: III