″LINII ELECTRICE SUBTERANE″

Cuprins

Nr.
Denumirea capitolului. Subcapitolul Pagina
curent

1. Denumirea proiectului

2. Cuprinsul

3. I Introducere, argumentarea lucrării 1

4. II Liniile electrice subterane (LES) 3

5. II:1 Distribuţia energiei electrice 3

6. II:2 Linii electrice subterane 4

7. II:3 Cablurile de energie pentru LES 5

8. II:4 Accesorii pentru joncţiuni şi derivaţii 6

9. II:5 Tehnologia de montare LES 7

10. III Intreţinerea şi exploatarea LES 15

11. IV Norme de protecţie a muncii şi PSI 19

12. Bibliografie 22

2
 CAPITOLUL I

INTRODUCERE: ARGUMENTAREA PRIVIND IMPORŢANTA LUCRĂRII SCRISE

A PROIECTULUI DE SPECIALITATE

Aplicaţiile curentului electric în viaţa de zi cu zi a societăţii sunt foarte diversificate,

neexistand practic domeniu al activităţiior umane unde sa nu fie prezent, sub o formă sau alta.
Cateva dintre aplicaţiile curentului electric se regăsesc în urmatoarele domenii:
• iluminatul electric atât pentru nevoiile productive şi pentru iluminatul public, iluminatul
interior al locuinţelor, spitalelor, spaţiilor de invaţământ, etc;
• incălzitul electric realizat cu elemente rezistive (diverse aparate de uz casnic, aparate
de incălzire industrială, de uscare sau de tratamente termice) sau cu arc electric (sudură
electrica sau la cuptoare metalurgice pentru topire şi elaborarea oţelului, fie cu curenţi de
înalta fregvenţă (tratamente termice de călire superficiala );
• acţionările mecanice prin intermediul motoarelor electrice, pentru majoritatea
maşinilor unelte (strunguri, maşini de găurit, maşini de frezat, războaie de ţesut, etc), a
agregatelor de pompare a apei sau a altor lichide, a echiparii compresoarelor, a antrenarii
benzilor transportoare, etc.;
• transportul electric, atât pe cale ferata cât şi pe căi de circulaţie urbane sau de
transport uzinare;
• telecomunicaţiile şi transmisiunile de date incepând cu telefonul obişnuit, telefaxul,
comunicări la marile sisteme prin sateliţi;
• radiocomunicaţiile şi televiziunea, atât cea pentru marele public cât şi cea utilizata în
comunicaţii profesionale sau televiziune în circuit inchis pentru urmărirea proceselor
din mediul toxic sau periculos, în investigaţii, în medicină, etc.;
• automatizările şi sabotizarea industriei şi a aplicarii tehnicii de calcul electronic in
diferite procese de cercetare şi în industrie;
• activitatea de service (servis) pentru intreaga gamă de echipamente electrice
electronice prin utilizarea unor aparaturi de masurare specifice ( osciloscoape, fregventmetre,
multimetre înregistratoare, generatoare de semnal specifice etc );
• cercetarea spaţiului extraterestru, aselinizarea şi revenirea oamenilor pe Pământ
din spaţiul cosmic este de neconceput fara aportul curentului electric;

3
• în procesul de invaţamant, curentul este intalnit practic pretutindeni. Este de la sine
inţeles ca pentru a putea fi folosit la atâtea aplicaţii, curentul electric trebuie să fie produs în
permanenţă ( majoritar este produs de termocentralele şi hidrocentralele sistemului energetic)
prin conversia unor alte forme de energie (termică, chimică, mecanică, nucleară) în energie
electrica. De la locul de producere, energia electrica este transportată şi distribuită tuturor
utiiizatorilor.
In acest uriaş "imperiu electric" curenţii electrici se întâlnesc într-o foarte mare gamă de
valori, de la ordinul microamperilor la zeci de mii de amperi obţinuţi de la surse ce au tensiuni de
la milivolţi la milioane de volţi, atât în curent continuu cât şi curent alternativ la fregvenţe
industriale şi la fregvenţe ridicate.
Pentru fiecare domeniu de activitate specific pentru care se utilizeaza de regulă marimi
electrice intr-o gamă de 3-4 ordine de mărirne, există anumite părţi cutanităţi ale echipamentelor şi
circuitelor folosite în decursul timpului s-au considerat curenţi "tari" cei de ordinul zecilor de
amperi, la tensiuni de ordinul sutelor de volti şi curenti "slabi" specifici telecomunicaţiilor,
radiocomunicaţiilor şi instalaţiilor de semnalizare, care de regula sunt sub un amper şi la tensiuni
sub o sută de volţi.
Utilizarea pe scară largă a energiei electrice nu este posibilă fără respectarea unor
reguli stricte de utilizare şi folosire corectă, numite norme de tehnică a securităţii
muncii.Nerespectarea lor poate duce la apariţia unor accidente grave ( incendii, avarii sau
chiar la electrocutării mortale ).

4
 CAPITOLUL II
LINIILE ELECTRICE SUBTERANE

II.1. Distribuţia energiei electrice se realizează printr-un sistem de reţele aflat în

prelungirea reţelelor de transport până la consumatori. Pe aceste reţele se găsesc staţii de
reducere a tensiunii, astfel încât la consumatori acesta să ajungă la valoarea de 10-6 KV sau 380 /
220 V.

Schema pentru distribuirea energiei electrice

Distribuţia energiei electrice se executa de regulă prin linii electrice subterane (LES)
sau îngropate în elementele de constructii. Mai rar se executa şi prin linii aeriene (LEA).
Energia electrică astfel transportată trebuie să ajungă a fi utilizată de receptoarele
electrice pentru a o transforma în energie mecanică, luminoasă, termică permitand omului sa-şi
desfăşoare activitatea zilnica.

5
 Schema de distribuţie a energiei electrice la consumator

Contorul electric - reprezintă aparatul ce înregistrarează consumul de energie electrică

al consumatorului. El constituie punctul de separare între cele două reţele de distribuţie.
Tabloul electric - reprezintă un ansambiu de aparate ce asigură distribuţia energiei
electrice către receptoare. Tabloul electric general ( TG ) este tabloul cel mai important al
consumatorului. Acesta asigură distribuţia energiei către un numar de tablouri principale (
TP), iar acestea la rândul lor asigură distribuţia energiei la tablourile secundare ( TS ). Ultimele
asigură distribuţia energiei electrice la receptoare.
Coloana electrică reprezintă legatura electrică dintre două tablouri electrice.
Circuitui electric reprezintă legatura electrică dintre tabloul secundar şi un receptor (corp
de iluminat, priză electrică, motor).

II.2. LINII ELECTRICE SUBTERANE

Liniile electrice ( reţelele ) subterane (LES) de joasă tensiune sunt reţelele a căror
tensiune este mai mică decat 1 KV. Faţă de LEA, ele au câteva avantaje importante :
• ofera o siguranţă de funcţionare mult mai mare;
• exploatarea este mai simplă;

6
 • oferă condiţii de tehnică securităţii muncii mult mai bune;
• au un grad estetic ridicat;
Au în acelaşi timp şi câteva dezavantaje importante:
 localizarea şi îndepartarea unui defect se executa mult mai dificil şi cu cost mai
ridicat. Reţelele electrice subterane, în funcţie de destinaţia pe care o au se pot
clasifica în :
1. Reţele pentru distribuţia energiei electrice. Aceste reţele sunt utilizate atât pentru
curent continuu cât şi pentru curent alternativ, de înalta, medie sau joasă tensiune. LES se
execută de regula, pentru tensiuni mai mici de 35 KV. Peste această valoare se adopta LES de
regulă în marile oraşe, în incinta marilor consumatori şi în alte cazuri speciale.
2. Reţele pentru teletransmisie - utilizate instalaţiile de telefonie, telex, ceasoficare,
radioficare, avertizare de incendiu, etc.
3. Reţele pentru control şi comanda - utilizate pentru măsurare, semnalizare şi
protecţie în instalaţiile de automatizare. Sunt utilizate de asemenea în acţionarea de la
distanţă a unor elemente din instalaţiile gospodăreşti oraşeneşti sau aflate la mare depărtare în
incinta unui consumator.Reţelele electrice subterane prezintă de asemenea multe
particularităţi specifice modului de amplasare care poate fi:
• direct în sol;
• în canale nevizitabile sau vizitabile
în subsolurile construcţiilor;
• în apa de râu, fluviu, lac, dulce sau sărată;
• in galeriile din subteran;
• in mediu cu temperaturi foarte variate. În toate cazurile LES se executa din cabluri
şi accesorii pentru joncţiuni, derivaţii şi legături la tablourile electrice;

II.3. CABLURILE DE ENERGIE PENTRU LES

Sunt utilizate îndeosebi cablurile care au mantaua exterioara din pvc, plumb sau iută - se
folosesc atât armate cât şi nearmate.Cablurile cu mantaua din plumb se pot monta direct în sol
uscat sau umed. Cablurile cu mantaua din pvc se pot monta deasemenea direct în sol, in special

7
în solurile acide sau puternic corozive.Cand sunt supuse la eforturi mecanice rezultate din
tasarea solului se utilizează cablurile armate cu bandă din otel sau se protejează pe porţiunea
expusă cu tevi de protecţie. Cablurile cu mantaua de iută se utilizează mai ales în canalele
vizitabile şi nevizitabife sau direct în solurile uscate.

II.4. ACCESORII PENTRU JONCŢIUNI ŞI DERIVAŢII

Principalele accesorii pentru cablurile de energie din LES sunt:

• manşoanele de legătură;
• manşoanele de derivaţie;
• cutiile terminale;
Manşoanele de legătură sunt utilizate pentru înădirea a două cabluri de-a lungul LES. În
figură este reprezentat un manşon pentru înădirea cablurilor cu manta de plumb. Acesta se
compune dintr-un manşon exterior de fontă şi un manşon de plumb.Conductoarele cablurilor
se leagş intre ele cu cleme de legatură în prelungire.

Manşon de legatură: a - manşon exterior din fontă, b - manşon interior din plumb

Manşoanele pentru cablurile cu mantaua din pvc sunt tot din material plastic şi au o
construcţie asemanatoare.
Mansoanele de derivaţie sunt utilizate pentru realizarea conexiuniior intre cablurile care nu

8
sunt în prelungire. Capetele acestor cabluri se prind în clerne de derivaţie sau
nedemontabile. Cutiile terminale sunt utilizate de cate ori este necesara protejarea faţă de
mediu a capătului cablului ce a fost dezizolat pentru a permite montarea papucilor de
conductoare. Exista cutii terminale pentru unul pana la şase cabluri. Ele se execută din tablă,
silumin sau pvc.

Cutie terminala din tablă:

a - pentru un cablu
b - pentru doua cabluri
Manson de derivaţie

II.5.TEHNOLOGIA DE MONTARE A LES

Cablurile electrice ale LES de regula se monteaza direct în pamant. în marile orase
existenţa numeroaselor gospodarii de cabluri şi de alte instalaţii obliga la montarea acestora în
canale special amenajate. Acestea pot fi vizitabile sau nevizitabile. Principalele unelte şi
utilaje necesare la execuţia LES sunt urmatoarele:
1. Unelte pentru masurat-ruleta, franghie de canepa, nivela cu bula de aer
2. Unelte pentru sapat pamantul şi refacut pavajul-lopeţi, cazmale, ciocane de 5kg cu coada
lunga. ciocane pneumatice, roaba, targa de lemn, mai
3. Utilaje mecanizate pentru saparea sanţurilor
4. Utilaje pentru transportul tamburilor cu cabluri
5. Dispozitive de ridicare a tamburilor - vinciuri de 4-7 tone, arbore metalic pentru tambure de
1-7 tone, troliu de 5 tone sau macara.
9
 6. Unelte pentru desfacut cablul de pe tambur - clesti de cuie, ciocane, dalţi, ranga
7. Unelte pentru fasonat şi imbinat cablurile - ferastrau pentru metale, pile, cuţit de
cablu, ciocan de lipit, lampa de benzina, cositor, perii metalice, pensula, surubelniţe,
presa hiuraulica pentru lipit papuci.
8. Unelte pentru tragerea cablurilor - ciorapi de tras cablul, role de lemn sau aluminiu
şi dispozitiv de tragere mecanizata a cablului.
Pentru montarea direct în sol a LES este necesara executarea urmatoarelor operaţii:
1. Marcarea traseului.Traseul este stabilit prin proiect, el se parcurge cu piciorul în
vederea verificarii tuturor locurilor care necesita traversari, necesita eventuale devieri
pentru ocolire de obstacole şi din loc în loc se planteaza în pamant ţarusi pentru a jalona
traseul în vederea sapaturilor.
2. Executarea traversarilor pe porţiunea în care linia traverseaza un drum carosabil
sau o cale ferata se prevad pentru protecţia cablurilor, tuburi din beton, din oţel sau din pvc
dur. Secţiunea transversala a tuburilor poate fi circulara sau patrata prevazute cu goluri
practicate în paralel cu linia traseului.Pentru traversari se executa sapari pe jumatatea
traversarii în asa fel incit circulaţia prin restricţie sa se poata continua. Pentru traversarile
pe sub caile ferate se foloseste metoda de forare orizontala prin metoda manuala sau
mecanica.

Protecţia LES la traversări:

a - cu tub de beton (metalic) circular
b - cu tub de beton pătrat cu goluri
c - secţiune printr-o traversare
10
 3. Executarea şanţurilor - cuprinde următoarele etape:
Se desfac pavajele utilizând ciocane pneumatice sau freze rotative şi răngi metalice.
Saparea şanţurilor la dimensiunile prevazute în proiect, se va avea în vederc ca parnantul
dislocat să se depoziteze pe o singură parte a şanţului. Consolidarea pereţilor la sanţurile
adânci sau în terenurile moi se face utilizând sprijin cu plăci de scândură de dimensiuni
potrivite.
4. Derularea şi pozarea cablurilor: Tamburul cu cablul se depozitează pe o platforma şi
se ridică pe un suport tip capră pe un ax rotitor. Pentru derulare se foloseşte fie forţa umana fie
un troliu mecanic de tragere. La traseuri lungi şi cu deviaţii faţă de linia dreaptă se prevăd role
de sprijin montate atat pe fundul sanţului cât şi pe părţile laterale inspre unghiul mai mic al
curburii pentru reducerea frecărilor. Pentru pozarea cablurilor se execută aşa numitul pat de
nisip adică se asigură un strat de circa 10-15 cm grosime de nisip fin peste care se aşează
cablul derulat, se completează incă un strat de 10-15 cm nisip fin. Dacă pe acelaşi traseu se
montează în paralel mai multe cabluri, acestea se distanţează cu câ e o lăţime de cărămida care
se montează din loc în loc. Deasupra patului de nisip pe toată lungimea traseului se
amplasează un strat compact de caramidă pentru protecţie şi avertizare.

Aşezarea rolelor pe fundul şanţului

5. Executarea joncţiunilor şi ramificaţiilor

11
 In acest scop sanţul este lărgit şi deviat faţă de traseul principal cu aproximativ un
metru. Inadirile sau joncţiunile se realizează în manşoane în condiţii igenice perfecte, toate
lucrările executandu-se sub cort indiferent de starea vremii.Lucrarea de manşonare conţine
urmatoarele etape:
formarea unei bucle ale capetelor de inadit prin care se va evita eventuala tensionare
mecanică a joncţiunii.
• în şanţul prevăzut se introduce un suport tip capră prin care joncţiunea este
ridicată la înaltimea omului pe o lungime de aproximativ 0.5 m se dezizolează cele
două capete de înadit;
• se execută înadirea cu cleme fixe sau demontabile (prin lipire la cald sau
surub-piulită );
• se execută refacerea straturilor de izolaţie şi de protecţie;
• se montează semimanşonul superior;
• se toarnă pe gemuleţul de umplere masa bituminoasă sau masa galbenă de
umplere, pentru ca umplerea să se realizeze perfect, înregul ansamblu este încalzit cu
lampa de gaz;
• se montează capacul de umplere şi eticheta pe care se menţioneaza felul
cablului, tensiunea nominală, data execuţiei, manşonarii, persoana care a executat şi
raspunde de manşonare;

Aşezarea capetelor cablurilor pentru Îmbinarea a două cabluri:

1 - îmbinarea conductoarelor
îmbinare
2 - conductoarele cu izolaţie
3 - distanţier izolat între conducte

12
 6. Executarea profilelor LES, astuparea şanţurilor şi refacerea pavajelor.
Dupa executarea joncţiunilor şi ramificaţiilor se măsoară din nou rezistenţa de izolaţie a
cablurilor LES deoarece în timpul pozării şi tragerii prin tuburi acesta ar fi putut suferi
deteriorări. Dacă rezistentă de izoiaţie corespunde se scot din şanţ rolele de tragere şi se
trece la executarea profilelor. Aceasta constă în :
• aşezarea pe fundul şantului peste cabluri a nisipului de 10 cm înălţime. Patul de
nisip are rolul de a drena apa ce ar ajunge în zona cablului. Se execută apoi
marcarea cablurilor din 5 în 5m pentru a putea fi uşor de identificat. Aceasta se face cu
benzi de plumb sau pvc, pe care se înscriu tensiunea, secţiunea, punctele de
plecare şi sosire şi anul montării. Daca LES are mai multe cabluri paralele de tensiuni
diferite în şanţ, între acestea se executa o separare cu o caramida asezată pe lat.
• aşternerea peste cablu a unui nou strat de nisip de 10 cm grosime;
aşezarea unui strat din cărămizi sau plăci din pvc cu rolul de a distribui uniform sarcina
mecanică. După executarea profilelor se astupă şanţul cu pământ în staturi de 2 cm bine
bătut cu maiul.Apoi se toarnă placa de beton şi se reface pavajul. La suprafaţa din 50 în
50m LES este marcată prin borne (trunchi de piramidă) pe care sunt încastrate plăcuţe
metalice pe care se înscriu tensiunea şi sectiunea cablurilor,punctele de plecare şi
sosire şi anul montării.

Executarea profilelor LES:

a - pentru un singur cablu
b - pentru două cabluri
c - pentru trei cabluri

13
7. Punerea sub tensiune şi darea în exploatare a LES
Punerea sub tensiune şi incercarile la care sunt supuse cablurile de energie ale unei LES
se fac în conformitate cu instrucţiunile prevăzute în normative şi în "caietul de sarcini al
cablului" Dintre acestea cele mai importante sunt:
• măsurarea rezistenţei electrice a conductoarelor;
• măsurarea rezistenţei de izolaţie;
Măsurarea rezistenţei electrice a conductoarelor permite depistarea unor eventuale
rezistenţe de contact marite faţă de valorile normale care pot aparea în special în manşoane de
legătură printr-o lipire incorecta, întrerupenea conductoarelor electrice pe una sau mai multe
faze, contacte electrice conductoare datorate unor defecte de izolaţie. Rezistenţa conductoarelor
cablului se măsoara cu ajutoru! punţi simple.

Schema de principiu a punţii simple

Unde R1, R2, R4 şi sunt rezistenţe cunoscute iar Rx rezistenţa conductorului cablului
electric, care trebuie determinată. Între punctele C şi D se montează un galvanometru.
Sistemul este conectat la sursa de curent continuu prin intrerupatorul K. Cu ajutorul
rezistenţelor reglabile R2 şi R4 se echilibrează puntea până când prin galvanometru curentul este
nul în această condiţie se scriu ecuaţiile tensiunii:

14
 R 1 I1 − R x I1 = 0
R 2 I1 − R 4 I 2 = 0
R 2 I1 = R 4 I 2
R 1 I1 = R x I 2
R1 R x R1
= Rx = R4
R2 R4 R2

Măsurarea se realizează în general la o temperatură diferită de temperatura de referinţă de

20° C pentru care sunt indicate valorile rezistentelor pe Km de cablu astfel incat este necesara
recalcularea valorilor măsurate pentru a putea fi comparată cu valoarea de catalog.

θ≠ 20 o C
R
L - lungimea cablului in km R 20 = [ Ω / km]
[1 + α( θ − 20) ] L

Măsurarea rezistenţei de izolaţie

Încercarea la o tensiune mărita aplicând între conductor şi izolatie o tensiune de 5 ori
tensiunea nominală a cablului. În aceste condiţii o eventuală defecţiune de izolaţie incipientă se va
pune în evidentă clară producându-se străpungerea, aceasta se va indica prin creşterea
bruscă a curentului de fugă (de la ordinul mtcroamperilor la ordinul mili sau zecimi de amperi ).
Dacă cablul rezista incercarii de inaltă tensiune se trece la etapa urmatoare: măsurarea cu
megohmetrul MΩ a rezistentei de izolaţie. Pentru cabluri de joasa tensiune se folosesc MΩ de
1000 V. Pentru cabluri de inaltă tensiune se folosesc MΩ de 2500 V.Se masoară rezistenta de
izolatie intre conductor şi izolatie fie direct pe mansoanele de legatura fie pe cutia terminala.
O borna a aparatului MΩ se leaga la conductorul activ, cealalta borna ( minusul ) la cutia
terminala ( partea metalica ).Se actioneaza butonul de masurare a MΩ urmărind cadranul timp
de 15 sec timp în care acul indicator nu trebuie sa-şi modifice pozitia. Pe toată perioada
montării LES se va da atenţie masurilor specifice de tehnica securităţii muncii la :
• descărcarea tamburilor cu cabluri;
• rostogolirea acestora se face numai în sensul indicat de sageată, spirele cablului
strângându-se pe tambur;

15
• executarea şanturilor în special în zonele care există gospodării de cabluri sau alte
conducte deja montate;
• peste şanţuri se vor prevedea podeţe pentru trecerea pietonilor sau poduri pentru
autovehicule;
• pozarea cablurilor şi executarea lucrărilor de refacere a pavajelor;
• verificările şi punerile sub tensiune ce se fac inainte de a se da în exploatare LES. La
capetele LES se execută îngrădiri, se aşează la vedere plăcuţe avertizoare sau se
posteaza persoane de pază pe toata durata verificărilor;

16
 CAPITOLUL III

INTRETINEREA ŞI EXPLOATAREA LES

Liniile electrice subterane sunt usor de exploatat atâta timp cât nu a intervenit un
defect, acesta constând în :
• verificări periodice ale tensiunii (de fază şi linie ) în capătul de la consumator a LES;
• verificări periodice ale sarcinii LES prin măsurarea intensităţilor curenţilor;
• controlul rezistenţei de izolaţie în special dupa perioadele de suprasarcina a LES
controlul rezistenţei electrice a conductoarelor cablului;
In cazul în care a apărut un defect pe LES acesta se scoate de sub tensiune, se
identifică şi se repară defectul şi apoi se repune sub tensiune.Se poate constata că defectele ce
pot aparea în cablurile LES au cauze foarte diferite şi se pot prezenta sub diferite forme. Acest
lucru ca şi accesul greoi la locul defect, explică dificultatea mare în întretinerea şi exploatarea
LES. Pentru a determina punctul de defect în LES se utilizează diverse metode, în funcţie de
natura defectului, rezistenţa la defect, lungimea cablului, tensiunea de utilizare a acestuia.Cateva
din cele mai importane sunt:

Metoda inductivă
Această metodă se poate aplica acelor defecte în cabluri la care există un scurtcircuit
clar între cel putin doua conductoare fara intreruperea conductorului activ, daca strapungerea
nu este totala se face în prealabil o încercare la tensiune marită sub acţiunea căreia se
produce un scurtcircuit clar între conductoare.

17
Schema de principiu pentru determinarea punctului de defect în cablu prin metoda inductivă
(de exemplu: scurt circuit trifazat cu punere la pamânt):
G/F - Generator de înalta frecvenţa, SO - sonda, A - amplificator, C - cască telefonică
Se alimentează două conductoare active de la un generator de inaltă frecvenţă (800-
3OOOHz),circuitul îchizându-se prin locul de defect a izolaţiei, căutarea se porneşte de la un
capăt al tronsonului de langa o cutie terminală, cu ajutorul sondei se receptionează efectul
câmpului magnetic inductor determinat de curentul din cablu, semnal care este amplificat de
amplificatorul A, ajunge la o casca audio în care se recepţionează un zgomot constant. Acest
zgomot se mentine până la zona defectului în cablu după care pe un interval de câţiva
centimetri dispare total indicând astfel locul defectului.
Metoda econometrică
Se bazează pe fenomenul de reflexie ce se produce intr-un cablu în care s-a produs un
defect. Se trimite un impuls de sondaj de la capătul cablului, acesta se reflecta la locul
defectului şi impulsul poate fi receptionat pe ecranul unui osciloscop. Se determină diferenţa
de timp ∆t între momentul când s-a inregistrat impulsul reflectat şi momentul cand a pornit
impulsul de sondaj. Distanta pana la punctul de defect este:

∆t
l x = Vi
2

După determinarea punctului de defect în cablu se procedează la repararea acestuia. Dacă

defectul este chiar în manşon, acesta se desfsce cu lampă de benzină. Manşoanele din pvc nu mai
pot fi refolosite, cele din plumb şi din fonta se pot recupera. Dupa îndepartarea defectului se fac
masurari ale rezistentei electrice a conductoarelor şi a izolatiei. Apoi se face incercarea la tensiune
marita. Pe timpul repararii unui cablu defect, se iau aceleasi masuri de tehnica securitatii muncii ca şi
în cazul montării cablurilor LES.

18
 Metoda acustică
Aceasta metoda se poate aplica pentru determinarea punctului de defect, în cazu! punerii
unei faze la pamant, daca rezistenta electrica a defectului este mica. Pentru masurare intre faza
defecta şi mantaua metalica a cablului se aplica socuri de tensiune cu o anumita fregventa. Acestea
produc vibratii sonore care se propaga prin sol şi pot fi receptionate la suprafata cu stetoscop sau
microfon etc. Socurile de tensiune se pot produce utilizandu-se un transformator de inalta tensiune
T, un tub electronic (kenotron) K pentru redresare, un eclator E şi un condensator cu capacitatea C
= 2- 4 pF. Deasupra punctului de defect sunetul din cască se modifică sensibil, permiţând
identificarea acestuia.

Schema de principiu pentru determinarea punctului de defect în cabluri prin metoda acustica:
7- transformator de inalta tensiune, K- kenotron, E- eciator, CT- casca telefonica,
S – stetoscop

Metoda în buclă
Aceasta se utilizează când în cablu există cel puţin un conductor lipsit de defecte şi
neîntrerupt. La unul dintre capetele conductorului lipsit de defecte SS' se leaga conductorul
defect TT' prin legatura S'T' ce se realizează din funie de cupru cu papuci de alama. La
celalalt cablu se conecteaza o punte de măsură, la care rezistenţele R1 şi R2 sunt reglabile astfel
incat galvanometrul G să indice zero. Când puntea este în echilibru există relaţia:
R1 R 2
=
R3 R4
Distanţa până la punctul de defect este:

R3
l x = 2l
R1 + R 3

19
 ce poate fi usor determinată.

Schema de principiu pentru determinarea punctului de defect în cablu prin metoda în buclă
Pentru a se verifica daca masurarea este corecta se reface măsurarea capătul opus. Va
trebui să rezulte o distanţă până la punctul de defect egală cu:
l − lx

20
 CAPITOLUL IV

NORME DE PROTECŢIE A MUNCII Şi PSI

Activitatea de tehnică a securitaţii muncii este reglementată la nivel de ţară prin “norme
de protecţie a muncii”. Acestea cuprind cadrul general de tehnica a securitaţii muncii şi
normele de igiena a muncii, obligatorii pentru toate ministerele de stat şi organizaţii obşteşti.
Sub indrumarea ministerului muncii, fiecare departament, minister sau sector de
activitate, elaboreaza norme de partamentare de protecţie a muncii, obligatorii pentru toate
organizaţiile aflate în subordine.
Personalul care lucrează în instalaţii electrice sub tensiune, va respecta următoarele
principale măsuri:
• foloseşte mijloace individuale de protecţie împotriva electrocutarii şi acţiunii arcului
electric;
Acestea sunt:
• mijloace de protecţie izolante care au drept scop protejarea omului impotriva
electrocutării prin atingere directă (clesti şi prajini electroizolante, manuşi, cizme, galoşi,
covoare şi platforme electroizolante);
• indicatoare mobile de tensiune pentru identificarea prezenţei sau lipsei tensiunii în
zona de lucru;
• panouri, paravane şi imprejmuiri pentru delimitarea şi protejarea zonei de lucru;
• placi avertizoare de avertizare a pericolului prezenţei tensiunii, de interzicere a unor
acţiuni sau de informare asupra unor particularităţi la punctele de lucru;
La locurile de muncă, pentru diferitele lucrări în instalatiile electrice, se vor afişa
instrucţiuni de protecţie a muncii, de acordare a primului ajutor şi revenire şi stingere a
incendiilor.
Executarea, exploatarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor electrice se vor face numai
de electricieni calificati. Electricienii care trebuie sa execute lucrări sub tensiune, vor fi
autorizati de conducerea inteprinderii, respectând urmatoarele cerinte:
• să fie sănătoşi din punct de vedere psihic;
• să nu sufere de boli sau să aibă infirmităţi care le-ar putea stânjeni în activitatea lor;

21
 • să posede cunoştinţele profesionale şi de protecţie a muncii, corespunzator funcţiei
pe care o deţin;
• să cunoască procedeele de scoatere sub tensiune a persoanelor electrocutate şi să le
poată acorda primul ajutor;
Pentru ca electricienii să poată executa lucrări în buna sigurantă, personalul este supus
urmatoarelor tipuri de instructaje:
• instructajul introductiv general, care se efectuează la angajare, dureaza intre 8 ore şi 2
zile în funcţie de specificul inteprinderii; instructajul şi verificarea cunostinţelor se
consemnează în fişa individuală de protecţie a muncii;
• instructajul la locul de muncă; durata nu depaşeşte 8 ore; conţinutul, instructajul şi
verificarea cunostintelor se consemnează în fişa individuală de protecţia muncii;
• instructajul periodic se executa în urmatoarele cazuri:
o lucrătorul a suferit un accident de muncă soldat cu incapacitate de muncă;
o lucrătorul a lipsit mai mult de 40 de zile;
o s-a modificat procesul tehnologic, utilaje şi tehnici noi;
o cand s-au modificat “normele de partamentare a muncii”

Norme de prevenire şi stingere a incendiilor:

In medii normale şi în special în mediul exploziv se iau masuri care să prevină declansarea
unui incendiu sau a unei explozii. Pentru aceasta, în functie de mediu, s-au stabilit o serie de
masuri specifice care trebuiesc respectate dupa cum urmeaza:
• se interzice folosirea în stare defectă a instalaţiilor electrice si a receptoarelor de energie
electrica de orice fel, precum şi a celor uzate sau improvizate;
• se interzice încalcarea reţelelor electrice peste sarcina admisă;
• se interzice suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductoarele de alimentare;
• se interzice folosire instalaţiilor electrice neprotejate în raport cu mediul (etansare la praf
şi umezeală);
• se interzice executarea lucrărilor de intreţinere sau reparaţie a instalaţiilor electrice de
către personal necalificat şi neautorizat;
• se interzice folosirea la corpurile de iluminat şi a filtrelor de lumină, improvizaţiilor din
carton, hârtie sau alte materiale inflamabile;

22
• se interzice întrebuinţarea radiatoarelor şi a reşourilor electrice în alte locuri decât cele
stabilite sau în condiţii ce prezinta pericol de incendiu;
• se interzice utilizarea receptoarelor de energie electrica (fiare de calcat, reşouri,
radiatoare, etc.), fără luarea măsurilor de izolare termică, faţă de elemente inflamabile din
încapere;
• se interzice lăsarea neizolată a capetelor conductoarelor electrice în cazul demontarii
parţiale a unei instalaţii;

23
 BIBLIOGRAFIE:

Niculae, Mira; Constantin,Negus — ″Instalaţii şi echipamente electrice″ , manual pentru

clasele a Xl-a şi a Xll-a licee industriale şi de matematica-fizica cu profil de electrotehnică şi şcoli
profesionale.

24