Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Cuprins
Nr.
Denumirea capitolului. Subcapitolul Pagina
curent
1. Denumirea proiectului
2. Cuprinsul
12. Bibliografie 22
2
CAPITOLUL I
3
• în procesul de invaţamant, curentul este intalnit practic pretutindeni. Este de la sine
inţeles ca pentru a putea fi folosit la atâtea aplicaţii, curentul electric trebuie să fie produs în
permanenţă ( majoritar este produs de termocentralele şi hidrocentralele sistemului energetic)
prin conversia unor alte forme de energie (termică, chimică, mecanică, nucleară) în energie
electrica. De la locul de producere, energia electrica este transportată şi distribuită tuturor
utiiizatorilor.
In acest uriaş "imperiu electric" curenţii electrici se întâlnesc într-o foarte mare gamă de
valori, de la ordinul microamperilor la zeci de mii de amperi obţinuţi de la surse ce au tensiuni de
la milivolţi la milioane de volţi, atât în curent continuu cât şi curent alternativ la fregvenţe
industriale şi la fregvenţe ridicate.
Pentru fiecare domeniu de activitate specific pentru care se utilizeaza de regulă marimi
electrice intr-o gamă de 3-4 ordine de mărirne, există anumite părţi cutanităţi ale echipamentelor şi
circuitelor folosite în decursul timpului s-au considerat curenţi "tari" cei de ordinul zecilor de
amperi, la tensiuni de ordinul sutelor de volti şi curenti "slabi" specifici telecomunicaţiilor,
radiocomunicaţiilor şi instalaţiilor de semnalizare, care de regula sunt sub un amper şi la tensiuni
sub o sută de volţi.
Utilizarea pe scară largă a energiei electrice nu este posibilă fără respectarea unor
reguli stricte de utilizare şi folosire corectă, numite norme de tehnică a securităţii
muncii.Nerespectarea lor poate duce la apariţia unor accidente grave ( incendii, avarii sau
chiar la electrocutării mortale ).
4
CAPITOLUL II
LINIILE ELECTRICE SUBTERANE
Distribuţia energiei electrice se executa de regulă prin linii electrice subterane (LES)
sau îngropate în elementele de constructii. Mai rar se executa şi prin linii aeriene (LEA).
Energia electrică astfel transportată trebuie să ajungă a fi utilizată de receptoarele
electrice pentru a o transforma în energie mecanică, luminoasă, termică permitand omului sa-şi
desfăşoare activitatea zilnica.
5
Schema de distribuţie a energiei electrice la consumator
Liniile electrice ( reţelele ) subterane (LES) de joasă tensiune sunt reţelele a căror
tensiune este mai mică decat 1 KV. Faţă de LEA, ele au câteva avantaje importante :
• ofera o siguranţă de funcţionare mult mai mare;
• exploatarea este mai simplă;
6
• oferă condiţii de tehnică securităţii muncii mult mai bune;
• au un grad estetic ridicat;
Au în acelaşi timp şi câteva dezavantaje importante:
localizarea şi îndepartarea unui defect se executa mult mai dificil şi cu cost mai
ridicat. Reţelele electrice subterane, în funcţie de destinaţia pe care o au se pot
clasifica în :
1. Reţele pentru distribuţia energiei electrice. Aceste reţele sunt utilizate atât pentru
curent continuu cât şi pentru curent alternativ, de înalta, medie sau joasă tensiune. LES se
execută de regula, pentru tensiuni mai mici de 35 KV. Peste această valoare se adopta LES de
regulă în marile oraşe, în incinta marilor consumatori şi în alte cazuri speciale.
2. Reţele pentru teletransmisie - utilizate instalaţiile de telefonie, telex, ceasoficare,
radioficare, avertizare de incendiu, etc.
3. Reţele pentru control şi comanda - utilizate pentru măsurare, semnalizare şi
protecţie în instalaţiile de automatizare. Sunt utilizate de asemenea în acţionarea de la
distanţă a unor elemente din instalaţiile gospodăreşti oraşeneşti sau aflate la mare depărtare în
incinta unui consumator.Reţelele electrice subterane prezintă de asemenea multe
particularităţi specifice modului de amplasare care poate fi:
• direct în sol;
• în canale nevizitabile sau vizitabile
în subsolurile construcţiilor;
• în apa de râu, fluviu, lac, dulce sau sărată;
• in galeriile din subteran;
• in mediu cu temperaturi foarte variate. În toate cazurile LES se executa din cabluri
şi accesorii pentru joncţiuni, derivaţii şi legături la tablourile electrice;
Sunt utilizate îndeosebi cablurile care au mantaua exterioara din pvc, plumb sau iută - se
folosesc atât armate cât şi nearmate.Cablurile cu mantaua din plumb se pot monta direct în sol
uscat sau umed. Cablurile cu mantaua din pvc se pot monta deasemenea direct în sol, in special
7
în solurile acide sau puternic corozive.Cand sunt supuse la eforturi mecanice rezultate din
tasarea solului se utilizează cablurile armate cu bandă din otel sau se protejează pe porţiunea
expusă cu tevi de protecţie. Cablurile cu mantaua de iută se utilizează mai ales în canalele
vizitabile şi nevizitabife sau direct în solurile uscate.
Manşon de legatură: a - manşon exterior din fontă, b - manşon interior din plumb
Manşoanele pentru cablurile cu mantaua din pvc sunt tot din material plastic şi au o
construcţie asemanatoare.
Mansoanele de derivaţie sunt utilizate pentru realizarea conexiuniior intre cablurile care nu
8
sunt în prelungire. Capetele acestor cabluri se prind în clerne de derivaţie sau
nedemontabile. Cutiile terminale sunt utilizate de cate ori este necesara protejarea faţă de
mediu a capătului cablului ce a fost dezizolat pentru a permite montarea papucilor de
conductoare. Exista cutii terminale pentru unul pana la şase cabluri. Ele se execută din tablă,
silumin sau pvc.
Cablurile electrice ale LES de regula se monteaza direct în pamant. în marile orase
existenţa numeroaselor gospodarii de cabluri şi de alte instalaţii obliga la montarea acestora în
canale special amenajate. Acestea pot fi vizitabile sau nevizitabile. Principalele unelte şi
utilaje necesare la execuţia LES sunt urmatoarele:
1. Unelte pentru masurat-ruleta, franghie de canepa, nivela cu bula de aer
2. Unelte pentru sapat pamantul şi refacut pavajul-lopeţi, cazmale, ciocane de 5kg cu coada
lunga. ciocane pneumatice, roaba, targa de lemn, mai
3. Utilaje mecanizate pentru saparea sanţurilor
4. Utilaje pentru transportul tamburilor cu cabluri
5. Dispozitive de ridicare a tamburilor - vinciuri de 4-7 tone, arbore metalic pentru tambure de
1-7 tone, troliu de 5 tone sau macara.
9
6. Unelte pentru desfacut cablul de pe tambur - clesti de cuie, ciocane, dalţi, ranga
7. Unelte pentru fasonat şi imbinat cablurile - ferastrau pentru metale, pile, cuţit de
cablu, ciocan de lipit, lampa de benzina, cositor, perii metalice, pensula, surubelniţe,
presa hiuraulica pentru lipit papuci.
8. Unelte pentru tragerea cablurilor - ciorapi de tras cablul, role de lemn sau aluminiu
şi dispozitiv de tragere mecanizata a cablului.
Pentru montarea direct în sol a LES este necesara executarea urmatoarelor operaţii:
1. Marcarea traseului.Traseul este stabilit prin proiect, el se parcurge cu piciorul în
vederea verificarii tuturor locurilor care necesita traversari, necesita eventuale devieri
pentru ocolire de obstacole şi din loc în loc se planteaza în pamant ţarusi pentru a jalona
traseul în vederea sapaturilor.
2. Executarea traversarilor pe porţiunea în care linia traverseaza un drum carosabil
sau o cale ferata se prevad pentru protecţia cablurilor, tuburi din beton, din oţel sau din pvc
dur. Secţiunea transversala a tuburilor poate fi circulara sau patrata prevazute cu goluri
practicate în paralel cu linia traseului.Pentru traversari se executa sapari pe jumatatea
traversarii în asa fel incit circulaţia prin restricţie sa se poata continua. Pentru traversarile
pe sub caile ferate se foloseste metoda de forare orizontala prin metoda manuala sau
mecanica.
11
In acest scop sanţul este lărgit şi deviat faţă de traseul principal cu aproximativ un
metru. Inadirile sau joncţiunile se realizează în manşoane în condiţii igenice perfecte, toate
lucrările executandu-se sub cort indiferent de starea vremii.Lucrarea de manşonare conţine
urmatoarele etape:
formarea unei bucle ale capetelor de inadit prin care se va evita eventuala tensionare
mecanică a joncţiunii.
• în şanţul prevăzut se introduce un suport tip capră prin care joncţiunea este
ridicată la înaltimea omului pe o lungime de aproximativ 0.5 m se dezizolează cele
două capete de înadit;
• se execută înadirea cu cleme fixe sau demontabile (prin lipire la cald sau
surub-piulită );
• se execută refacerea straturilor de izolaţie şi de protecţie;
• se montează semimanşonul superior;
• se toarnă pe gemuleţul de umplere masa bituminoasă sau masa galbenă de
umplere, pentru ca umplerea să se realizeze perfect, înregul ansamblu este încalzit cu
lampa de gaz;
• se montează capacul de umplere şi eticheta pe care se menţioneaza felul
cablului, tensiunea nominală, data execuţiei, manşonarii, persoana care a executat şi
raspunde de manşonare;
12
6. Executarea profilelor LES, astuparea şanţurilor şi refacerea pavajelor.
Dupa executarea joncţiunilor şi ramificaţiilor se măsoară din nou rezistenţa de izolaţie a
cablurilor LES deoarece în timpul pozării şi tragerii prin tuburi acesta ar fi putut suferi
deteriorări. Dacă rezistentă de izoiaţie corespunde se scot din şanţ rolele de tragere şi se
trece la executarea profilelor. Aceasta constă în :
• aşezarea pe fundul şantului peste cabluri a nisipului de 10 cm înălţime. Patul de
nisip are rolul de a drena apa ce ar ajunge în zona cablului. Se execută apoi
marcarea cablurilor din 5 în 5m pentru a putea fi uşor de identificat. Aceasta se face cu
benzi de plumb sau pvc, pe care se înscriu tensiunea, secţiunea, punctele de
plecare şi sosire şi anul montării. Daca LES are mai multe cabluri paralele de tensiuni
diferite în şanţ, între acestea se executa o separare cu o caramida asezată pe lat.
• aşternerea peste cablu a unui nou strat de nisip de 10 cm grosime;
aşezarea unui strat din cărămizi sau plăci din pvc cu rolul de a distribui uniform sarcina
mecanică. După executarea profilelor se astupă şanţul cu pământ în staturi de 2 cm bine
bătut cu maiul.Apoi se toarnă placa de beton şi se reface pavajul. La suprafaţa din 50 în
50m LES este marcată prin borne (trunchi de piramidă) pe care sunt încastrate plăcuţe
metalice pe care se înscriu tensiunea şi sectiunea cablurilor,punctele de plecare şi
sosire şi anul montării.
13
7. Punerea sub tensiune şi darea în exploatare a LES
Punerea sub tensiune şi incercarile la care sunt supuse cablurile de energie ale unei LES
se fac în conformitate cu instrucţiunile prevăzute în normative şi în "caietul de sarcini al
cablului" Dintre acestea cele mai importante sunt:
• măsurarea rezistenţei electrice a conductoarelor;
• măsurarea rezistenţei de izolaţie;
Măsurarea rezistenţei electrice a conductoarelor permite depistarea unor eventuale
rezistenţe de contact marite faţă de valorile normale care pot aparea în special în manşoane de
legătură printr-o lipire incorecta, întrerupenea conductoarelor electrice pe una sau mai multe
faze, contacte electrice conductoare datorate unor defecte de izolaţie. Rezistenţa conductoarelor
cablului se măsoara cu ajutoru! punţi simple.
Unde R1, R2, R4 şi sunt rezistenţe cunoscute iar Rx rezistenţa conductorului cablului
electric, care trebuie determinată. Între punctele C şi D se montează un galvanometru.
Sistemul este conectat la sursa de curent continuu prin intrerupatorul K. Cu ajutorul
rezistenţelor reglabile R2 şi R4 se echilibrează puntea până când prin galvanometru curentul este
nul în această condiţie se scriu ecuaţiile tensiunii:
14
R 1 I1 − R x I1 = 0
R 2 I1 − R 4 I 2 = 0
R 2 I1 = R 4 I 2
R 1 I1 = R x I 2
R1 R x R1
= Rx = R4
R2 R4 R2
θ≠ 20 o C
R
L - lungimea cablului in km R 20 = [ Ω / km]
[1 + α( θ − 20) ] L
15
• executarea şanturilor în special în zonele care există gospodării de cabluri sau alte
conducte deja montate;
• peste şanţuri se vor prevedea podeţe pentru trecerea pietonilor sau poduri pentru
autovehicule;
• pozarea cablurilor şi executarea lucrărilor de refacere a pavajelor;
• verificările şi punerile sub tensiune ce se fac inainte de a se da în exploatare LES. La
capetele LES se execută îngrădiri, se aşează la vedere plăcuţe avertizoare sau se
posteaza persoane de pază pe toata durata verificărilor;
16
CAPITOLUL III
Liniile electrice subterane sunt usor de exploatat atâta timp cât nu a intervenit un
defect, acesta constând în :
• verificări periodice ale tensiunii (de fază şi linie ) în capătul de la consumator a LES;
• verificări periodice ale sarcinii LES prin măsurarea intensităţilor curenţilor;
• controlul rezistenţei de izolaţie în special dupa perioadele de suprasarcina a LES
controlul rezistenţei electrice a conductoarelor cablului;
In cazul în care a apărut un defect pe LES acesta se scoate de sub tensiune, se
identifică şi se repară defectul şi apoi se repune sub tensiune.Se poate constata că defectele ce
pot aparea în cablurile LES au cauze foarte diferite şi se pot prezenta sub diferite forme. Acest
lucru ca şi accesul greoi la locul defect, explică dificultatea mare în întretinerea şi exploatarea
LES. Pentru a determina punctul de defect în LES se utilizează diverse metode, în funcţie de
natura defectului, rezistenţa la defect, lungimea cablului, tensiunea de utilizare a acestuia.Cateva
din cele mai importane sunt:
Metoda inductivă
Această metodă se poate aplica acelor defecte în cabluri la care există un scurtcircuit
clar între cel putin doua conductoare fara intreruperea conductorului activ, daca strapungerea
nu este totala se face în prealabil o încercare la tensiune marită sub acţiunea căreia se
produce un scurtcircuit clar între conductoare.
17
Schema de principiu pentru determinarea punctului de defect în cablu prin metoda inductivă
(de exemplu: scurt circuit trifazat cu punere la pamânt):
G/F - Generator de înalta frecvenţa, SO - sonda, A - amplificator, C - cască telefonică
Se alimentează două conductoare active de la un generator de inaltă frecvenţă (800-
3OOOHz),circuitul îchizându-se prin locul de defect a izolaţiei, căutarea se porneşte de la un
capăt al tronsonului de langa o cutie terminală, cu ajutorul sondei se receptionează efectul
câmpului magnetic inductor determinat de curentul din cablu, semnal care este amplificat de
amplificatorul A, ajunge la o casca audio în care se recepţionează un zgomot constant. Acest
zgomot se mentine până la zona defectului în cablu după care pe un interval de câţiva
centimetri dispare total indicând astfel locul defectului.
Metoda econometrică
Se bazează pe fenomenul de reflexie ce se produce intr-un cablu în care s-a produs un
defect. Se trimite un impuls de sondaj de la capătul cablului, acesta se reflecta la locul
defectului şi impulsul poate fi receptionat pe ecranul unui osciloscop. Se determină diferenţa
de timp ∆t între momentul când s-a inregistrat impulsul reflectat şi momentul cand a pornit
impulsul de sondaj. Distanta pana la punctul de defect este:
∆t
l x = Vi
2
18
Metoda acustică
Aceasta metoda se poate aplica pentru determinarea punctului de defect, în cazu! punerii
unei faze la pamant, daca rezistenta electrica a defectului este mica. Pentru masurare intre faza
defecta şi mantaua metalica a cablului se aplica socuri de tensiune cu o anumita fregventa. Acestea
produc vibratii sonore care se propaga prin sol şi pot fi receptionate la suprafata cu stetoscop sau
microfon etc. Socurile de tensiune se pot produce utilizandu-se un transformator de inalta tensiune
T, un tub electronic (kenotron) K pentru redresare, un eclator E şi un condensator cu capacitatea C
= 2- 4 pF. Deasupra punctului de defect sunetul din cască se modifică sensibil, permiţând
identificarea acestuia.
Schema de principiu pentru determinarea punctului de defect în cabluri prin metoda acustica:
7- transformator de inalta tensiune, K- kenotron, E- eciator, CT- casca telefonica,
S – stetoscop
Metoda în buclă
Aceasta se utilizează când în cablu există cel puţin un conductor lipsit de defecte şi
neîntrerupt. La unul dintre capetele conductorului lipsit de defecte SS' se leaga conductorul
defect TT' prin legatura S'T' ce se realizează din funie de cupru cu papuci de alama. La
celalalt cablu se conecteaza o punte de măsură, la care rezistenţele R1 şi R2 sunt reglabile astfel
incat galvanometrul G să indice zero. Când puntea este în echilibru există relaţia:
R1 R 2
=
R3 R4
Distanţa până la punctul de defect este:
R3
l x = 2l
R1 + R 3
19
ce poate fi usor determinată.
Schema de principiu pentru determinarea punctului de defect în cablu prin metoda în buclă
Pentru a se verifica daca masurarea este corecta se reface măsurarea capătul opus. Va
trebui să rezulte o distanţă până la punctul de defect egală cu:
l − lx
20
CAPITOLUL IV
Activitatea de tehnică a securitaţii muncii este reglementată la nivel de ţară prin “norme
de protecţie a muncii”. Acestea cuprind cadrul general de tehnica a securitaţii muncii şi
normele de igiena a muncii, obligatorii pentru toate ministerele de stat şi organizaţii obşteşti.
Sub indrumarea ministerului muncii, fiecare departament, minister sau sector de
activitate, elaboreaza norme de partamentare de protecţie a muncii, obligatorii pentru toate
organizaţiile aflate în subordine.
Personalul care lucrează în instalaţii electrice sub tensiune, va respecta următoarele
principale măsuri:
• foloseşte mijloace individuale de protecţie împotriva electrocutarii şi acţiunii arcului
electric;
Acestea sunt:
• mijloace de protecţie izolante care au drept scop protejarea omului impotriva
electrocutării prin atingere directă (clesti şi prajini electroizolante, manuşi, cizme, galoşi,
covoare şi platforme electroizolante);
• indicatoare mobile de tensiune pentru identificarea prezenţei sau lipsei tensiunii în
zona de lucru;
• panouri, paravane şi imprejmuiri pentru delimitarea şi protejarea zonei de lucru;
• placi avertizoare de avertizare a pericolului prezenţei tensiunii, de interzicere a unor
acţiuni sau de informare asupra unor particularităţi la punctele de lucru;
La locurile de muncă, pentru diferitele lucrări în instalatiile electrice, se vor afişa
instrucţiuni de protecţie a muncii, de acordare a primului ajutor şi revenire şi stingere a
incendiilor.
Executarea, exploatarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor electrice se vor face numai
de electricieni calificati. Electricienii care trebuie sa execute lucrări sub tensiune, vor fi
autorizati de conducerea inteprinderii, respectând urmatoarele cerinte:
• să fie sănătoşi din punct de vedere psihic;
• să nu sufere de boli sau să aibă infirmităţi care le-ar putea stânjeni în activitatea lor;
21
• să posede cunoştinţele profesionale şi de protecţie a muncii, corespunzator funcţiei
pe care o deţin;
• să cunoască procedeele de scoatere sub tensiune a persoanelor electrocutate şi să le
poată acorda primul ajutor;
Pentru ca electricienii să poată executa lucrări în buna sigurantă, personalul este supus
urmatoarelor tipuri de instructaje:
• instructajul introductiv general, care se efectuează la angajare, dureaza intre 8 ore şi 2
zile în funcţie de specificul inteprinderii; instructajul şi verificarea cunostinţelor se
consemnează în fişa individuală de protecţie a muncii;
• instructajul la locul de muncă; durata nu depaşeşte 8 ore; conţinutul, instructajul şi
verificarea cunostintelor se consemnează în fişa individuală de protecţia muncii;
• instructajul periodic se executa în urmatoarele cazuri:
o lucrătorul a suferit un accident de muncă soldat cu incapacitate de muncă;
o lucrătorul a lipsit mai mult de 40 de zile;
o s-a modificat procesul tehnologic, utilaje şi tehnici noi;
o cand s-au modificat “normele de partamentare a muncii”
22
• se interzice întrebuinţarea radiatoarelor şi a reşourilor electrice în alte locuri decât cele
stabilite sau în condiţii ce prezinta pericol de incendiu;
• se interzice utilizarea receptoarelor de energie electrica (fiare de calcat, reşouri,
radiatoare, etc.), fără luarea măsurilor de izolare termică, faţă de elemente inflamabile din
încapere;
• se interzice lăsarea neizolată a capetelor conductoarelor electrice în cazul demontarii
parţiale a unei instalaţii;
23
BIBLIOGRAFIE:
24