Sunteți pe pagina 1din 30

Tehnicile de chirurgie estetica au evoluat, avand la origine tehnici de

chirurgie reconstructiva; multe din procedurile aplicate in prezent pe scara larga


pentru imbunatatirea aspectului estetic, au inceput ca solutii pentru probleme
reconstructive. Relatia dintre cele doua tipuri de proceduri este foarte stransa si de
aceea chirurgii plasticieni experimentati in chirurgia reconstructiva au deja o baza
foarte solida in abordarea operatiilor estetice.
Chirurgia estetica este o ramura a chirurgiei plastice care are ca scop
ameliorarea aspectului estetic al corpului omenesc, aceasta insemnand fie
corectarea unor deficiente morfologice constitutionale sau dobandite, fie
indepartarea semnelor de imbatranire.
Pacientii care se adreseaza chirurgiei estetice sunt persoane sanatoase, care doresc
o imbunatatire a calitatii vietii personale sau socio-profesionale.
Oamenii cu o buna imagine personala sunt mai eficienti in activitatea lor,
sunt mai siguri pe ei si interactioneaza pozitiv cu ceilalti. Multi oameni au functii in
care felul cum arata este important, chiar daca nu sunt persoane publice. Oamenii
sunt judecati, cel putin intr-un anumit grad, dupa felul cum arata. O infatisare
tanara si placuta pe langa faptul ca iti reda increderea in sine poate fi si un mijloc
de a ramane competitiv.
Increderea in sine este o conditie esentiala pentru sanatatea si reusita noastra
in viata!
Serviciile chirurgicale reclama o calitate deosebita si o mare responsabilitate din
partea celor care o practica. Pe langa o solida experienta in domeniul chirurgiei
reconstructive, chirurgii plasticieni care desfasoara si activitate in domeniul
chirurgiei estetice trebuie sa dea dovada de un discernamant deosebit si constiinta
profesionala pentru stabilirea corecta a indicatiilor. Chirurgul trebuie sa explice
corect pacientului, posibilitatile reale si riscurile ce decurg din astfel de interventii
chirurgicale.
Pacientul trebuie sa inteleaga ca nu exista interventii chirurgicale
miraculoase si ca orice interventie chirurgicala cosmetica are avantaje si
dezavantaje, in relatie directa cu indicatia operatorie, cu experienta chirurgului, cu
tehnica si materialele utilizate, depinzand in mare masura si de particularitatile
individuale.
Marirea buzelor
Augmentarea (marirea) buzelor este o intervenţie chirurgicală prin care
chirurgul plastician măreşte dimensiunea buzelor, făcându-le să arate mult mai
senzuale şi atractive. Această procedură a devenit extrem de frecventă în ultima
perioadă, foarte multe femei dorindu-şi buze mai „pline”.
Augmentarea buzelor este o intervenţie foarte frecventă în rândul femeilor,
apărută la începutul anilor `80, când buzele pline au început să fie considerate
extrem de senzuale. Femeile din întreaga lume apelează la această procedură,
dorindu-şi ca buzele lor, simbolul sexualităţii şi al feminităţii, să arate cât mai
atrăgător cu putinţă.

Pregătirea preoperatorie pentru operaţia de augmentare a buzelor

Înaintea intervenţiei de mărire a buzelor este indicată respectarea anumitor


reguli. Medicul chirurg este cel care va stabili condiţiile pe care trebuie să le
respecţi în perioada preoperatorie. Dintre acestea, amintim:

renunţarea la tratamentele cu aspirină cu două săptămâni înainte de intervenţie;

evitarea expunerii la soare cu două săptămâni înainte de operaţie;

igiena locală şi evitarea produselor cosmetice;

programarea operaţiei în afara perioadei menstruale.

Intervenţia de augmentare a buzelor

Augmetarea sau mărirea buzelor, aşa cum mai este numită, poate fi
efectuată în două moduri, fie prin utilizarea unor substanţe injectabile precum
acidul hialuronic sau grăsimea proprie recoltată de la pacientă, fie prin folosirea
unor implanturi permanente de silicon.Procedeul injectabil presupune
introducerea în buze a acidului hialuronic sau a unei cantităţi de grăsime prelevată
de la pacientă. Efectul constă în conturarea şi mărirea buzelor. Atât acidul
hialuronic cât şi grăsimea proprie sunt injectate în buze cu ajutorul unor ace mici.
Augmentarea buzelor prin injectare se face, în general, cu anestezie locală.
Rezultatele acestui tip de intervenţie sunt temporare (6 - 12 luni).Pentru
augmentarea buzelor cu ajutorul implantului siliconic se efectuează o incizie în
partea interioară a buzei (superioară sau inferioară), aproape de colţurile gurii.
Procedeul de augmentare a buzelor prin utilizarea implantului de silicon nu este
unul dureros, deoarece pacientei îi va fi ainistrat un anestezic local.
Posibile complicaţii ale intervenţiei de augmentare a buzelor

Chiar dacă riscurile sunt minime, ca în cazul oricărei alte intervenţii


chirurgicale, acestea nu pot lipsi. Pacientele pot acuza o uşoară stare de disconfort,
uneori amorţeală, senzaţie de rigiditate (trecătoare) sau apariţia unor mici
echimoze.

Recuperarea în urma augmentării buzelor

Durata perioadei de recuperare depinde de tipul de procedură prin care s-a


efectuat mărirea buzelor. Media perioadei totale de recuperare este de 2-3 zile.
Recuperarea după augmentarea buzelor prin injectare este mai rapidă, pacienta
putând reveni la programul obişnuit după 24 de ore. Intervenţia ce utilizează
implantul siliconic implică un proces de vindecare mai îndelungat, întoarcerea la
activitatea cotidiană producându-se după 4-6 zile.

Corectarea pleoapelor sau blefaroplastia

Blefaroplastia este o procedură chirurgicală prin care sunt corectate


pleoapele, eliminându-se excesul de piele şi pungile de grăsime. Prin acestă
intervenţie ochiul capătă un aspect natural iar pacientul este scutit de neplăceri
precum senzaţia de oboseală sau dimininuarea vederii.Cele mai clare semne de
îmbătrânire apar la nivelul pleoapelor. Cu timpul, excesul tegumentar de la nivelul
acestora devine vizibil, inestetic şi chiar supărător. Dincolo de neplăcerile cauzate
de aspectul fizic apar şi unele probleme funcţionale, precum oboseala sau durerile
ocular
Definirea blefaroplastiei

Ptoza pleoapelor superioare (deplasarea în jos) sau apariţia aşa numitor


„pungi de sub ochi” reprezintă afecţiuni extrem de frecvente, apărute în special
după o anumită vârstă. Metoda prin care pot fi tratate este una chirurgicală numită
blefaroplastie. Prin blefaroplastie sunt corectate pleoapele, eliminându-se excesul
de piele şi pungile de grăsime apărute odată cu trecerea timpului. Prin acestă
intervenţie ochiul îşi recapătă atât trăsăturile naturale cât şi principalele
proprietăţile funcţionale.

Modalităţi de efectuare a blefaroplastiei

Atunci când se doreşte corectarea pleoapei superioare, este necesară


efectuarea unei incizii care respectă liniile naturale ale ochiului. Prin această
incizie, chirurgul va îndeparta surplusul tegumetar şi ţesutul subcutanat supărător.
Asupra pleoapei inferioare va fi exectuată aceeaşi procedură. Semnele provocate de
incizie vor dispare foarte repede.

Pregătirea pentru operaţia de blefaroplastie

Înainte de intervenţia chirurgicală este necesar un dialog cu medicul


specialist care va stabili care sunt analizele de care ai nevoie pentru ca operaţia să
decurgă într-un mod normal. Principalele indicaţii pe care le poţi primi sunt legate
de încetarea consumului de alcool şi a fumatului cu cel puţin două zile înainte de
operaţie. Totodată, se recomandă renunţarea la orice tratament cu aspirina sau
administrare de anticoncepţionale cu două sau trei săptămâni înainte de intervenţie.

Recuperarea după operația de blefaroplastie

Recuperarea este, în general, rapidă şi fără dificultăţi majore. Cu toate


acestea, este recomandată evitarea efortului excesiv pentru circa 4-5 zile. Este
important, de asemenea, să îţi protejezi ochii de razele soarelui, de lumină şi de
vânt purtând ochelari de soare.

Efecte adverse ale intervenţiei de blefaroplastie

Efectele adverse care pot apărea depind de modul de a reacţiona la


intervenţie al fiecărei persoane. Unii pacienţi au acuzat senzaţie de tensiune la
nivelul ochiului, uscăciune, uşoară înroşire.
Operaţia de blefaroplastie este, aşadar, o metodă chirurgicală care te poate
ajuta atât din punct de vedere estetic, oferind un aspect tânăr şi sănătos ochilor tăi,
dar şi din punct de vedere funcţional, înlăturând neplăcerile cauzate de oboseală,
diminuarea vederii sau dureri oculare.

Chirurgia alopeciei
Alopecia este o afecţiune caracterizată prin căderea difuză sau localizată a
părului. Atât femeile cât şi bărbaţii se confruntă cu această problemă, incidenţa
fiind mai mare însă în rândul bărbaţilor. Printre metodele de tratare a acestei
afecţiuni intră şi cele chirurgicale.

Pregătirea preoperatorie pentru implantul de păr

Atât preoperator cât şi postoperator, pacientul va primi un tratament


antibiotic profilactic. Înaintea operaţiei de transplant de păr este interzisă
administrarea medicamentelor anticoagulante, precum aspirina şi antiinflamatoarele
nesteroidiene (Nurofen, Ibuprofen, Chetonal etc.)

Implantul de păr tratamentul alopeciei

Cea mai importantă şi mai eficientă posibilitate de tratament pentru alopecie


o constituie implantul de păr. Implantul de păr este una dintre cele mai comune
intervenţii chirurgicale efectuate la bărbaţi.Operaţia de implant de păr se
efectuează folosind grefe de piele păroasă sau lambouri de la nivelul scalpului.
Grefele au un diametru de 4-5 mm, fiind recoltate cu foarte mare grijă de la nivelul
zonei occipitale. Procedura de recoltare este foarte fină pentru a nu distruge
foliculii piloşi (firele de păr). Într-o megaşedinţă se pot implanta maxim 3000 de
foliculi piloşi, pentru o acoperire completă şi o îndesire corespunzătoare a firelor de
păr fiind necesare mai multe şedinţe. În primele patru săptămâni de la intervenţie se
va produce o falsă creştere a părului transplantat, urmată mai apoi de cădere.
Creşterea permanentă a părului va putea fi observată după două, trei luni.

Implantul de păr se realizează, în cazul megaşedinţelor, cu o anestezie


generală. Candidaţii cei mai potriviţi pentru o asemenea intervenţie sunt cei tineri
care prezintă zone donatoare bogate în păr. De asemenea, este foarte important ca
alopecia să fie una stabilizată pentru a nu fi necesare alte intervenţii în viitor.La
finalul procedurii, zona va fi pansată, urmând să rămână aşa o perioadă de şapte
până la zece zile. Capul va putea fi spălat după cinci zile.

Posibile complicaţii ale chirurgiei alopeciei


Chirurgia alopeciei nu include posibilitatea apariţiei unor efecte adverse
majore. Complicaţiile nu sunt frecvente, însă există probabilitatea apariţiei
alergiilor, a infecţiilor sau a necrozei grefei în urma unor traumatisme locale. Toate
aceste neplăceri pot fi însă evitate prin respectarea cu precizie a indicaţiilor
medicului.

Recuperarea după chirurgia alopeciei

Procesul de recuperare în urma implantului de păr este aproximativ rapid.


Pansamentul aplicat la finalul operaţiei va putea fi înlăturat după o săptămână.
Postoperator, medicul va recomanda un tratament antibiotic cu scop profilatic.
Eventualele senzaţii de durere pot fi combătute cu ajutorul unor medicamente
indicate de medicul chirurg. Foarte importantă în procesul de vindecare este
evitarea traumatismelor locale.

Implanturi faciale pentru remodelarea feţei

Implantul facial este o intervenţie chirurgicală care are ca scop principal


modificarea formei şi a conturului feţei. Procedura poate fi efectuată, fie pentru a
corecta unele defecte din naştere sau apărute în urma anumitor accidente, fie pentru
a obţine un echilibru estetic. Zonele feţei care pot fi remodelate prin implanturi sunt
bărbia, obrajii (implante malare) şi nasul.

Pregătirea preoperatorie pentru implanturile faciale

Pregătirea preoperatorie presupune efectuarea anumitor analize care să


permită o bună desfăşurare a operaţiei de implant facial. Medicul chirurg va fi cel
care va hotărî care sunt analizele necesare. Alte indicaţii privesc regimul alimentar,
evitarea administrării de aspirină şi a altor medicamente care pot influenţa
coagularea sângelui.

Operaţia de implant facial

Procedeul chirurgical este aproximativ acelaşi pentru toate părţile faciale


care urmează a fi modificate. Chirurgul plastician va efectua o incizie aproape de
zona unde va fi plasat implantul, apoi va crea un mic spaţiu în ţesutul facial, numit
şi „buzunar”, în care implantul va fi introdus. După introducerea implantului,
incizia este suturată. Operaţiile de acest tip sunt efectuate sub efectul anesteziei
generale, durata procedurii fiind de aproximativ două ore. La finalul intervenţiei
incizia va fi bandajată, firele de sutură urmând a fi îndepărtate în circa 7 zile.
Posibile complicaţii ale implantului facial

Dincolo de complicaţiile comune, care pot apărea în cazul oricărei alte


operaţii, precum sângerare (hematom), infecţie se pot produce şi unele complicaţii
specifice implantului facial.
Una din ele reprezintă alunecarea implantului, în acest caz fiind necesară o altă
intervenţie pentru a-l reaşeza. Disconforturile postoperatorii sunt inerente dar pot fi
controlate prin respectarea indicaţiilor oferite de către medic.

Recuperarea în urma implanturilor faciale

Perioada de recuperare este, în general, scurtă. Pacienta se poate întoarce la


activităţile cotidiene într-o săptămână. Activitatea, nu foarte solicitantă, poate fi
reluată chiar şi după două sau trei zile. Procesul de vindecare depinde în mare
măsură, însă, de particularităţile anatomice ale fiecărei persoane.

Întinerirea feţei
Trecerea timpului lasă amprente asupra noastră, afectând în mod special
zona facială. Pielea îşi pierde catifelarea, fermitatea şi culoarea. Apar ridurile,
leziunile cutanate, iar tenul, altădată tânăr şi proaspăt, capătă un aspect neplăcut
care nu poate fi înlăturat prin machiaj.

Întinerirea feţei se poate face prin utilizarea diferitor procedee. Ptoza


(căderea) pielii poate fi corectată prin liftingul facial sau frontal, metode prin care
surplusul de piele este înlăturat sau întins. Excesul de piele de la nivelul pleopelor
poate fi, de asemenea, înlăturat prin blefaroplastie, o intervenţie chirurgicală
extrem de eficientă. Toate aceste procedee chirurgicale nu pot înlătura totuşi unele
riduri, a căror soluţie „de ştergere” o pot reprezenta injecţiile cu toxină botulinică
sau peelingul, modalităţi nechirurgicale de întinerire facială.

Pregătirea preoperatorie pentru întinerirea feţei

Înaintea procedurii de întinerire a feţei, fie ea una chirurgicală sau


nechirurgicală, medicul va recomanda efectuarea unor analize care să permită o
bună desfăşurare a intervenţiei. Vor fi efectuate unele teste alergologice care să
diminueze riscul apariţiei alergiilor la substanţele folosite. Importante sunt, de
asemenea, dieta şi renunţarea la fumat (ar fi de dorit).

Întinerirea feţei prin peeling


Peelingul este o intervenţie nechirurgicală de întinerire a feţei care se
efectuează prin aplicarea unor acizi pe suprafaţa pielii ce vor „arde” celulele
îmbătrânite, tenul devenind, astfel, întins şi regenerat. Pentru a se îndepărta
ţesuturile moarte de la nivelul pielii se poate apela şi la laser peeling, o procedură
cu efect termic.Substanţele chimice folosite în cazul metodei de întinerire a feţei
prin peeling sunt acidulTRICLORACETIC (TCA) SAU ACIDUL GLICOLIC
ŞI, MAI RAR, FENOLUL.

Injecţiile cu toxină botulinică şi întinerirea feţei

Pentru reducerea ridurilor de pe frunte, dintre sprâncene şi a celor


poziţionate la coada ochiului pot fi folosite injecţiile cu toxină botulinică. Toxina
botulinică produce o pareză a musculaturii care determină apariţia acestor riduri
(reversibilă în 4-6 luni). Posibile complicaţii ale procedeului de întinerire a feţei

Complicaţiile sunt, în general, minore şi depind de tipul de intervenţie


efectuată. Metodele chirurgicale de întinerire a feţei precum liftingul facial,
frontal sau blefaroplastia presupun riscul apariţiei unor senzaţii ca de arsură,
sângerări. Intervenţiile nechirurgicale pot duce rar la apariţia unor complicaţii
precum depigmentarea neuniformă a feţei. Complicaţiile depind într-o foarte mare
măsură de trăsăturile anatomice individuale şi de bagajul genetic al pacientului.

Recuperarea după procesul de întinerire a feţei

Procesul de recuperare depinde de metoda prin care s-a intervenit la nivelul


feţei. Vindecarea şi recuperarea totală se poate întinde pe o durată, începând de la
câteva zile şi terminând cu două sau trei săptămâni. Cu toate acestea, întoarcerea la
activităţile cotidiene care nu presupun un efort fizic excesiv se face după câteva
zile.Intervenţiile de întinerire a feţei sunt numeroase şi nu pot fi tratate exhaustiv.
Aşadar, în cazul în care îţi doreşti să apelezi la o astfel de metodă, este indicat să
ceri sfatul unui chirurg plastician care îţi va răspunde la toate întrebările

Liftingul cervical

Liftingul cervical este o intervenţie chirurgicală recomandată atunci când


pielea de la nivelul gâtului îşi pierde elasticitatea, căpătând un aspect neplăcut.

Investigaţiile recomandate în cazul efectuării liftingului cervical sunt


hemograma (stabilirea numărului de globule albe şi roşii), coagulograma
(capacitatea de coagulare a sângelui), glicemia, ureea, VSH-ul, Rh-ul,
transaminazele, proteinele totale, bilirubinemia, electrocardiograma, măsurarea
tensiunii arteriale, etcUn rol foarte important îl are stabilirea numărului de
trombocite. Trombocitele sunt mici elemente solide prezente în sânge care
contribuie la procesul de coagulare. Astfel, în cazul apariţiei unei hemoragii, de
exemplu, trombocitele se adună, formând un cheag şi ajutând la oprirea sângerării.
Valoarea normală a trombocitelor este cuprinsă între 150 000 şi 300 000 /mm cub.
Atunci când valoare acestora scade, riscul de sângerare al vaselor sanguine creşte.
Nivelul ridicat al trombocitelor, pe de altă parte, produce o coagulare accentuată,
împiedicând circulaţia în vase.

Stabilirea stării de sănătate la nivel cardiovascular este, de asemenea, foarte


importantă. Din acest motiv medicul chirurg recomandă efectuarea unei
cardiograme. Înainte de operaţie, pacientului îi va fi măsurată şi tensiunea arterială.

Procedura de lifting facial

Intervenţia chirurgicală constă în executarea unei incizii prin care pielea


va fi întinsă şi remodelată. Operaţia se efectuează sub efectul anesteziei locale sau
generale, în funcţie de recomandarea medicului.

Perioada de recuperare după liftingul facial

Perioada de recuperare după liftingul facial variază în funcţie de trăsăturile


anatomice ale fiecărei persoane. Întoarcerea la activităţile cotidiene se poate face
după aproximativ trei zile, recuperarea totală putând dura însă până la o săptămână
sau două.

Liftingul facial

Odată cu trecerea timpului, corpul nostru suferă unele modificări. Zona feţei
este cea mai afectată şi cea mai vizibilă. Din acest punct de vedere, foarte mulţi
oameni hotărăsc să apeleze la chirurgia estetică pentru a masca efectele negative
ale procesului de îmbătrânire şi pentru întinerirea feţei.

Ce este liftingul facial chirurgical?

Liftingul facial chirurgical constă în exectuarea unei intervenţii


chirurgicale care are ca scop întinderea şi înlăturarea surplusului de piele sau
stratului de grăsime de pe zona feţei. În unele cazuri, este necesară şi întinderea şi
retensionarea muşchilor faciali care ajută la susţinerea pielii. Această procedură te
poate ajuta la îndepărtarea sau la îmbunătăţirea oricărei linii profunde situate de la
nas la colţurile bărbiei, ajutând tenul să pară mult mai tânăr şi mai sănătos.

Pregătirea pentru operaţia de lifting facial

Operaţia de lifting facial presupune evaluarea stării de sănătate a pacientului


pentru a nu apărea complicaţii datorate vreunor afecţiuni. Medicul vă va controla
tensiunea arterială, va investiga problemele legate de coagularea sângelui sau
existenţa riscului de a forma cicatrici periculoase. Va trebui, de asemenea, să
comunicaţi medicului dumneavoastră toate tratamentele pe care urmaţi.
Principalele indicaţii preoperatorii sunt legate şi de dietă şi de regimul de viaţă.
Medicul recomandă renunţarea la fumat, deoarece tutunul influenţează circulaţia
sângelui prin piele şi poate îngreuna vindecarea.

Intervenţia de lifting facial

Tehnica efectuării operaţiei variază în funcţie de medic, fiecare adoptând un


anumit stil şi o anumită metodă. Procedura constă în aplicarea unei incizii care
porneşte, de obiceai, deasupra liniei de inserţie a părului la tâmple şi continuă spre
scalpul inferior. Spre finalul intervenţiei vor fi plasate suturi pentru a întinde pielea
şi se vor închide inciziile. Pot fi, de asemenea, utilizate clipsuri de metal la nivelul
scalpului. Operaţia durează, în general, câteva ore, efectuarea mai multor proceduri
putând depăşi, însă, această durată. După intervenţie faţa se va bandaja, iar
pacientul va putea fi externat doar după câteva ore.

Efectele adverse ale operaţiei de lifting facial

Cu toate că posibilitatea apariţiei complicaţiilor este redusă, iar efectele


adverse sunt, de obicei, rare şi minore, riscurile acestei proceduri nu trebuie trecute
cu vederea. Efectele adverse care pot apărea sunt legate de apariţia unor echimoze,
hematoame, prezenţa unei senzaţii de tensiune şi uscăciune a pielii, alergii, sau,
reacţii nedorite la anestezie. Toate aceste complicaţii ţin însă de caracteristicile
anatomice ale fiecărei persoane în parte.

Recuperarea după liftingul facial


Perioada de recuperare presupune odihnă şi renunţarea la activităţile
solicitante. Majoritatea pacienţilor sunt total recuperaţi şi disponibili pentru
reluarea activităţilor cotidiene după aproximativ două săptămâni. Indicaţiile
medicului sunt acelea de a evita efortul fizic excesiv, băile foarte fierbinţi, alcoolul
sau expunerea la razele soarelui.

Liftingul frontal

Chirurgia estetică îţi dă posibilitatea de a ascunde amprenta trecerii


timpului şi de a masca adevărata vârstă. Una dintre intervenţiile care ajută, din
acest punct de vedere, este liftingul frontal, o intervenţie de mare actualitate care
permite ştergea ridurilor de la nivelul frunţii.

Ce este liftingul frontal?

Liftingul frontal este o intervenţie chirurgicală destinată corectării


ridurilor de pe frunte , de la baza nasului şi a celor situate între sprâncene.
Intervenţia ajută, totodată şi la ridicarea sprâncenelor.

Pregătirea pentru operaţia de lifting frontal

Pregătirea preoperatorie presupune efectuarea unor investigaţii privind


tensiunea arterială, problemele de coagulare ale sângelui, sau eventualele riscuri de
a forma cicatrici periculoase. Este indicat să comunici medicului toate aspectele
legate de tratamentele medicamentoase pe care le urmezi, afecţiunile de care suferi
sau alte probleme asemănătoare care pot împiedica buna desfăşurare a operaţiei.

Intervenția de lifting frontal – mod de desfăşurare

Operaţia se face cu ajutorul unei incizii executate posterior faţă de linia


marginală a părului pentru a ascunde cicatricile rezultate după intervenţie. Pe
durata procedurii pielea va fi împărţită pe regiuni frontale şi mai apoi remodelată.
Sprâncenele se vor ridica iar excesul tegumentar de la nivelul inciziilor va fi,
astfel, înlăturat. La final, inciziile sunt suturate, iar pe regiunea frontală este aplicat
un pansament.

Efecte adverse ale liftingului frontal


Efectele adverse sunt, în mare parte, aceleaşi pe care le presupune şi liftingul
facial. Există posibilitatea ca pacientul să se confrunte cu unele reacţii nedorite la
anestezie, cu unele alergii şi cu prezenţa unei senzaţii de uscăciune şi strângere a
feţei. Pacienţii pot prezenta, de asemenea, hipoestezie, cefalee, iar spre sfârşitul
perioadei de recuperare prurit. Ca şi în cazul liftingului facial, efectele adverse ale
liftingului frontal depind în mare măsură de trăsăturile anatomice individuale, şi
sunt, de cele mai multe ori minore şi cu frecvenţă scăzută.

Recuperarea după interventia de lifting frontal

Recuperarea durează, în medie, o săptămână, fiind recomandat repaosul şi


evitarea efortului fizic. Este indicată renunţarea la activităţile fizice care presupun
foarte mult efort pentru şase săptămâni de la intervenţie. Pacientul îşi poate relua
activitatea cotidiană, de regulă, după o săptâmână. Părul poate fi spălat după 5-7
zile sau imediat după ce s-a renunţat la pansament.

Liftingul sprâncenelor

Liftingul sprâncenelor este o intervenţie chirurgicală estetică prin care se


ridică sprâncenele lăsate, care au, uneori, aspect de încruntare. Odată cu trecerea
timpului, pielea îşi pierde elasticitatea, acest fenomen al deplasării pielii în jos,
numit ptoză, fiind unul foarte frecvent.Persoanele care apelează la o asemenea
intervenţie au vârste de peste 40 de ani, dar operaţia este recomandată pentru
oricine, indiferent de vârstă, atâta timp cât există o nemulţunire privind aspectul
fizic.

Pregătirea preoperatorie pentru liftingul sprâncenelor

Înaintea intervenţiei de lifting al sprâncenelor, medicul îţi recomandă


efectuarea unui set de analize care să reducă riscul intervenţiei chirurgicale.
Totodată, este indicată renunţarea la administrarea aspirinei şi expunerea la soare
cu două săptămâni înaintea operaţiei. Fumătorii ar trebuie să renunţe la acest viciu
cu cel puţin o săptămână înainte de intervenţie

Operaţia de lifting al sprâncenelor

Intervenţia chirurgicală de ridicare a sprâncenelor se efectuează prin


practicarea a două mici incizii (3-4 mm) în zona supero-externă a sprâncenelor.
Prin această intervenţie sprâncenele se ridică cu circa 6-8 mm, redând pacientei un
câmp vizual mai bun şi creând un aspect mai tineresc al feţei. Operaţia se
efectuează, in general, cu anestezie locală şi durează circa 30 de minute. Rezultatul
final va consta în ridicarea sprâncenelor, obţinându-se, astfel, o faţă mult mai
expresivă şi mai relaxată.

Posibile complicaţii ale liftingului sprâncenelor

Complicaţiile sunt foarte rare, cu toate acestea nu pot fi trecute cu vederea,


ca în cazul tuturor intervenţiilor chirurgicale, de altfel. Există posibilitatea
apariţiei unor sângerări, a unor hematoame, a unei infecţii uşoare. Urmând cu
precizie indicaţiile medicului poţi evita însă, toate aceste eventuale complicaţii.

Recuperarea în urma liftingului sprâncenelor

Activitatea zilnică poate fi reluată după una - două zile. În prima săptămână
după operaţie este necesară o igienă adecvată şi o atenţie mult mai mare în ceea ce
priveşte atingerea feţei şi a frunţii. Dacă există dureri, sunt recomandate
analgezicele. Este, de asemenea, indicat să eviţi băile foarte fierbinţi, sauna şi
expunerea la soare pentru circa 1 lună.

Chirurgia estetică a bărbiei - mentoplastia

Mentoplastia (profiloplastia) este o intervenţie chirurgicală prin care se


modifică forma şi dimensiunea bărbiei. O asemenea procedură are ca scop
obţinerea unui profil echilibrat, a unei concordanţe între nas şi bărbie. Intervenţia
este una destul de frecventă, solicitată de numeroase persoane.

Pregătirea preoperatorie pentru mentoplastie

In ambele cazuri, atât pentru augmentarea cât şi pentru micşorarea bărbiei,


studierea preoperatorie este esenţială. Dincolo de analizele recomandate în
majoritatea intervenţiilor chirurgicale, este necesară efectuarea unui studiu
cefalometric şi a unei măsurători pe radiografie pentru ca medicul să poată stabili
cu exactitate dimensiunile implantului sau repoziţionarea osoasă.

Augmentarea bărbiei

Mărirea bărbiei se face prin folosirea unor implanturi din silicon pentru a
creşte proiecţia acesteia. Operaţia constă în efectuarea unei incizii, de obicei, prin
vestibulul bucal, prin care implantul va fi inserat. Se pot folosi şi implanturi de
grăsime sau osoase aparţinând pacientului. O altă variantă este secţionarea porţiunii
inferioare a bărbiei pentru a poziţiona corespunzător ţesutul. Osul este fixat printr-
o miniplăcuţă.
Reducerea dimensiunilor bărbiei

Bărbia poate fi micşorată prin îndepărtarea excesului de ţesut. Operaţia este


foarte asemănătoare cu cea de augmentare, singura diferenţă constând în
reducerea bărbiei şi nu în poziţionarea unui implant. Zona bărbiei va fi diminuată
şi remodelată în funcţie de preferinţele pacientei.
Mentoplastia se efectuează, uneori, împreună cu rinoplastia (intervenţie
chirurgicală estetică prin care se modifică forma sau dimensiunea nasului) pentru a
se obţine un aspect echilibrat si un profil armonios.

Posibile complicaţii şi efecte adverse ale mentoplastiei

Ca şi complicaţii pot apărea unele sângerari, infecţii şi senzaţia de amorţire a


feţei. Implantul inserat se poate deplasa din poziţia în care a fost aşezat, în cazul
acesta, fiind necesară o nouă intervenţie chirurgicală. Totodată, pentru câteva zile
după operaţie vei avea o anumită dificultate în a pronunţa cuvintele.

Recuperarea după mentoplastie

Ca şi complicaţii pot apărea unele sângerari, infecţii şi senzaţia de amorţire a


feţei. Implantul inserat se poate deplasa din poziţia în care a fost aşezat, în cazul
acesta, fiind necesară o nouă intervenţie chirurgicală. Totodată, pentru câteva zile
după operaţie vei avea o anumită dificultate în a pronunţa cuvintele.

Otoplastia
Otoplastia este o intervenţie chirurgicală care are ca scop îndreptarea,
reducerea mărimii sau modelarea urechilor. Această procedură este indicată,
aşadar, celor care îşi doresc un alt aspect al urechilor, fiind nemulţumiţi de
înfăţişarea lor din acest punct de vedere, mai exact cei care au aşa numitele „urechi
clăpăuge”.

Pregătirea preoperatorie pentru operaţia de otoplastie

Pregătirea pentru operaţia de otoplastie va fi stabilită de către chirurgul plastician


care va efectua intervenţia. Indicaţiile care îţi pot fi oferite sunt:

• întrerupe administrarea aspirinei, a antinevralgicelor, a antiinflamatoarelor


sau a altor medicamente care pot influenţa coagularea sângelui;
• renunţă la fumat şi la alcool cu două săptămâni înainte de intervenţie;
• întrerupe tratamentul cu anticoncepţionale cu cel puţin 2 săptămâni înainte;
• informează medicul chirurg despre toate afecţiunile sau alergiile pe care le-ai
suferit.

Desfăşurarea operaţiei estetice de otoplastie

Otoplastia este, în general, efectuată la ambele urechi pentru a obţine un


efect simetric. Intervenţia se va face sub anestezie locală sau generală, în funcţie de
vârstă. Astfel, copiilor foarte mici le este recomandată anestezia generală, iar
adolescenţilor şi adulţilor cea locală. Procedura chirurgicală de modelare a
urechilor constă într-o incizie în partea posterioară a urechii, prin care se vor
îndepărta porţiunile de piele şi cartilagiu nedorite. Cartilagiul poate fi de asemenea
modificat, iar mai apoi fixat cu suturi pentru a se întări şi pentru a susţine urechea
în poziţia dorită. La finalul intervenţiei chirurgicale de otoplastie, chirurgul
plastician îţi va pansa urechile, pansamentul urmând să fie înlăturat după câteva
zile.

Posibile complicaţii ale intervenţiei de otoplastie

Complicaţiile pe care otoplastia le implică sunt, în general, nesemnificative.


Pot apărea, însă unele reacţii nedorite precum sângerare, hematoame sau infecţii
care pot fi tratate cu antibiotic. Unii pacienţi au acuzat, de asemenea, şi unele dureri
de intensitate redusă care pot fi eliminate cu ajutorul analgezicelor. Urmărind, însă,
indicaţiile chirurgului plastician, eventualele complicaţii sau neplăceri pot fi
evitate. Otoplastia nu influenţează funcţiile auditive şi nu reduce capacitatea
auditivă.

Recuperarea în urma operaţiei de otoplastie

Activitatea cotidiană poate fi reluată la cîteva zile de la operaţia de


otoplastie. Cu toate acestea, medicul recomandă evitarea efortului fizic excesiv.
Important este, de asemenea, să îţi protejezi urechile în primele şase săptămâni de
la operaţie şi să eviţi să dormi pe partea laterală, sprijinindu-te de una dintre urechi.

Ştergerea ridurilor

Ştergerea ridurilor se poate face în diferite modalităţi, fie folosindu-se


unele substanţe injectabile, fie uzând de anumite proceduri prin care straturile
superficiale ale pielii sunt îndepărtate. Metoda va fi aleasă de către chirurgul
plastician, în funcţie de necesităţile pacientei.

Pregătire preoperatorie pentru ştergerea ridurilor


Înaintea procedurii de ştergere a ridurilor, fie ea una chirurgicală sau
nechirurgicală, medicul va recomanda efectuarea unor analize care să permită o
bună desfăşurare a intervenţiei. Vor fi efectuate unele teste alergologice care să
diminueze riscul apariţiei alergiilor la substanţele folosite. Importante vor fi, de
asemenea, dieta şi renunţarea la fumat.

Modalităţi de ştergere a ridurilor

Îndepărtarea straturilor superficiale este o modalitate prin care ridurile sunt reduse
iar pielea îşi recapătă netezimea şi catifelarea. Peelingul chimic este o procedură de
acest tip, care se efectuează prin aplicarea unor acizi pe suprafaţa pielii ce vor arde
celulele îmbătrânite, tenul devenind, astfel, întins şi regenerat. Pentru a se îndepărta
ţesuturile moarte de la nivelul pielii se poate apela şi la laser peeling, o procedură
cu efect termic. Dermabraziunea, o altă modalitate de ştergere a ridurilor, este o
metodă chirurgicală prin care ridurile foarte profunde sunt netezite. Intervenţia se
efectuează sub efectul anesteziei locale, medicul chirurg folosind o microfreză
diamantată prin care va înlătura stratul superficial.

Ridurile pot fi şterse şi prin injectarea unor substanţe de tipul toxinei


botulinice, de exemplu. Pentru reducerea ridurilor de pe frunte, dintre sprâncene
şi a celor poziţionate la coada ochiului pot fi folosite injecţiile cu toxină
botulinică. Toxina botulinică provoacă o pareză a muşchilor mimicii, cei care
determină apariţia acestor riduri. Tratamentul ridurilor statice implică, însă,
folosirea unor substanţe care să înlocuiască ţesutul pierdut. Acidul hialuronic sau
grăsimea umană intră în această categorie. Chirurgul plastician va injecta aceste
substanţe, ridurile statice fiind, astfel, eliminate. Mezoterapia constă în injectarea
unor vitamine şi tonifiante la nivelul pielii prin care ridurile vor fi şterse.Ridurile
foarte mari, profunde, care nu răspund la una dintre modalităţile de tratare amintite
mai sus, pot fi şterse prin lifting cervical sau facial.

Posibile complicaţii ale intervenţiei de ştergere a ridurilor

Complicaţiile sunt, în general, minore şi depind de tipul de intervenţie


efectuată. Metodele chirurgicale de ştergere a ridurilor precum liftingul facial sau
cel cervical presupun riscul apariţiei unor senzaţii de strângere şi arsură, infecţii,
sângerări. Intervenţiile nechirurgicale pot duce la apariţia unor complicaţii precum
pigmentarea neuniformă a feţei sau apariţia unor cicatrici hipertrofice şi keloide.
Complicaţiile nu sunt, însă, frecvente iar apariţia lor depinde, într-o măsură foarte
mare, de trăsăturile anatomice individuale.

Recuperarea după procedura de ştergere a ridurilor


Procesul de recuperare depinde de metoda prin care s-a intervenit la nivelul
feţei. Vindecarea şi recuperarea totală variază, aşadar, în funcţie de tipul
intervenţiei. În cazul liftingului facial sau cervical, recuperarea se poate întinde pe
perioada câteorva săptămâni. Dacă optezi pentru îndepărtarea ridurilor prin
folosirea unor substanţe injectabile, va trebui să rămâi acasă doar una - două zile,
până când aspectul feţei va reveni la normal. Chirurgul plastician este cel care va
stabili, însă, perioada de recuperare necesară.

Rinoplastia

Rinoplastia este o intervenţie chirurgicală de natură estetică prin care se


modifică forma sau dimensiunea nasului, restructurând piramida nazală şi
redându-i aspectul natural. Operaţia de corecţie a nasului se poate face fie cu scop
estetic, fie din nevoia de a rezolva unele probleme ale aparatului respirator.

Pregătirea preoperatorie pentru intervenţia de rinoplastie

Toate datele privind pregătirea pentru operaţia de rinoplastie le vei discuta


cu medicul chirurg, cel care urmează să efectueze intervenţia. Recomandările pe
care le vei primi vor fi legate de adoptarea unei anumite diete, de renunţarea la
fumat, de administrarea de aspirină, vitamina E sau anticoncepţionale. Unii
specialişti indică suplimentele de vitamina C care pot ajuta în procesul de
cicatrizare.

Rinoplastia este o procedură frecventă, care nu presupune riscuri majore şi


care poate ajuta atât la rezolvarea unor complexe de ordin estetic, la modificarea
formei nasului, cât şi la înlăturarea unor anomalii ale aparatului respirator. Atunci
când te hotărăşti să apelezi la o asemenea intervenţie este recomandat să te
informezi şi să ceri părerea unui medic de specialitate care te poate ajuta în privinţa
tuturor incertitudinilor.

Intervenţia chirurgicală în rinoplastie

Rinoplastia este una dintre cele mai obişnuite proceduri chirurgicale


estetice care ajută atât la redarea frumuseţii faciale cât şi la eliminarea
problemelor de ordin funcţional. Intervenţia se efectuează sub anestezie generală şi
durează în jur de două ore. Rinoplastia constă în executarea unei incizii în interiorul
narinelor, chirurgul urmând să acţioneze asupra structurilor osoase, creând un nou
schelet pe care, mai apoi, va remodela pielea. La finalul operaţiei se va aplica o
atelă care să ajute la menţinerea noii forme a nasului.

Posibile complicaţii ale operaţiei de rinoplastie

Complicaţiile care pot apărea în urma operaţiei de corecţie a nasului sunt


minore şi depind în mare măsură atât de reacţiile postoperatorii individuale cât şi de
experienţa şi priceperea medicului care a efectuat intervenţia. Posibilele complicaţii
sunt legate de prezenţa unor mici sângerări sau echimioze. Unii pacienţi s-au
confruntat cu apariţia unor mici puncte roşii apărute la nivelul nasului datorită
spargerii unor vase de sânge, dar care cu timpul au dispărut.

Recuperarea după operaţia de rinoplastie

Recuperarea totală în urma operaţiei de rinoplastie poate dura în medie


două-trei săptămâni. Pacientul se poate întoarce, însă, la activităţile sedentare care
nu presupun un efort fizic excesiv, în maxim o săptămână. Medicul este cel care îţi
poate recomanda un program corespunzător, gradual şi care să nu îngreuneze
procesul de vindecare. Principalele indicaţii sunt referitoare la evitarea activităţilor
solicitante din punct de vedere fizic, a expunerii la soare şi la încercarea de a nu a
lovi, freca sau sufla nasul. În toată această perioadă destinată recuperării este foarte
important să menţii legătura cu medicul, raportându-i toate modificările sau
neplăcerile apărute.
Implantul mamar.

Implanturile mamare sunt proteze medicale. Cu toate binefacerile pe care le


prezintă (mai ales de ordin estetic) ele au totuşi anumite efecte nefaste pentru
sănătate. Înainte de a lua o decizie asupra implanturilor mamare, este bine ca
femeia să cunoască natura şi amploarea riscurilor. Decizia nu se ia de una singură,
ci împreună cu medicul.Implantul mamar nu poate fi considerat permanent. Cu
toate că medicul vizează reconstrucţia sau creşterea sânilor, este posibil să
trebuiască să suportaţi alte intervenţii. Ele ar putea fi la un moment dat retrase din
diverse motive şi trebuie să decideţi dacă mai doriţi să le înlocuiţi. Mai mult,
femeile care au implant mamar, pot avea diverse complicaţii, cum ar fi ruptura,
durere, deformare, infecţie sau contractură capsulară.Contracţia capsulară constă în
retragerea ţesutului cicatriceal pe care organismul o formează în jurul implantului.
Înainte de a opta pentru chirurgia implantului, trebuie să vă gândiţi la următorii
factori:

-Schimbările în forma pieptului după chirurgie sunt ireversibile.

-Retragerea implantului poate lăsa pliuri inestetice, nedorite.

-Poate afecta producţia de lapte în timpul alăptării.

-Complică mamografia.

-Comportă riscuri ca orice procedură chirurgicală.

Multe femei cred că implantul mamar cauzează maladii sistemice, cum ar fi


maladiile autoimune, sau afecţiuni în ţesutul conjunctiv, dar nu există nici o dovadă
până acum.Primele implanturi aveau o suprafaţă netedă şi un înveliş relativ gros
(prin anul 1960). Dar, după 1962, acestea au început să sufere modificări în ceea ce
priveşte grosimea, compoziţia, învelişul, pentru a preveni scăpările de gel. Aceste
schimbări aveau ca scop ameliorarea securităţii şi randamentul clinic al
protezelor.Din 1992, în Europa s-a cerut fabricanţilor de a opri vânzarea
implanturilor cu gel de silicon, deoarece se credea că ar provoca anumite maladii
autoimune. O decizie similară a fost luată şi în SUA şi implanturile cu gel de
silicon au fost retrase de pe piaţă. Dar studiile şi examenele de anvergură care au
fost efectuate au concluzionat că nu este cazul să se recurgă la acest lucru. În
prezent pe piaţă sunt vândute doar implanturile cu soluţie fiziologică. Pentru
moment nici un fabricant nu este autorizat să vândă implanturi pe bază de gel de
silicon. Medicii care vor să-şi procure implanturi cu gel de silicon, trebuie să facă
cerere scrisă. Fiecare cerere este evaluată de personal specializat înainte de
autorizare. Deci fiecare femeie înainte de a recurge la implantul mamar, trebuie să
compare riscurile şi beneficiile.După acest lucru, trebuie să treacă o perioadă de
reflexie de mai multe săptămâni înainte de a recurge la chirurgie. Pacienta
împreună cu medicul vor semna un formular de consâmţământ clar.

Felul substantei cu care se face implantul este de mai multe feluri si se alege
impreuna cu medicul estetician care va efectua implantul.

• Implant cu ser fiziologic. Acest tip de implant este cel mai des utilizat
deoarece substanta din care este facut implantul se regaseste si in
corpul uman. Dezavantajul este ca acest tip de implant nu se
integreaza sufficient de bine in organism;
• Implant cu silicon. Sunt cel mai indicat tip de implant si se numara
printre preferatele tuturor femeilor care apeleaza la chirurgia plastica
pentru marirea sanilor. Dupa un astfel de implant sanul capata un
aspect natural.
• Cel de-al treilea tip de implant care se practica este o combinatie intre
cel cu gel fiziologic sic el cu silicon;

In general nu exista contraindicatii cu privire laimplanturile mamare.


Evident ca organismul are tendinta initial de a respinge orice corp strain, dar dupa o
perioada de refacere, nu vor exista complicatii. Cercetarile care s-au facu pana
acum in acest domeniu au aratat anumite zvonuri care circula in legatura cu aceasta
procedura medicala nu sunt intemeiate. Cea ai mare preocupare era aceea
ca implantul mamar ar produce cancer de san. Un lucru in totalitate fals, deoarece
cazurile din care se produce cancerul de san sunt cu totul altele. De asemenea, tot
medicina de specialitate a demonstrat faptul ca nu se poate face alergie de
la silicon –acesta fiind un alt motiv din cauza caruia femeile erau ingrijorate.
Sensibilitatea sanilor si a pielii din jur va creste, dar daca sunt respectate conditiile
de igiena si protectie atenta a acestei zone, problemele nu vor exista iar rezultatul
va fi cel asteptat.

Implanturile cu silicon – ce sunt?

Implanturile cu silicon sunt formate din gel siliconic sau soluţii saline,
învelinte într-un material cu suprafaţă dură. Lichidul care formează proteza
siliconică este unul coeziv care nu curge, în situaţia în care învelişul este distrus.
Implanturile cu silicon sunt cele mai utilizate proteze pentru mărirea sânilor.
Implanturile mamare – cum sunt introduse

Mărirea sânilor prin implanturi siliconice presupune o diversitate de


procedee chirurgicale. Tipul de metodă utilizată va fi stabilită de chirurgul
plastician, în funcţie de trăsăturile anatomice ale pacientei. Intervenţia se face
efectuând una din cele trei incizii tradiţionale, poziţionate fie sub sân, pe marginea
mamelonului sau la subraţ. Prin acestă incizie, se va crea un spaţiu între structurile
sânului, numit de unii medici „buzunar”, în care se va introduce implantul mamar.
Implanturile mamare pot fi poziţionate subglandular sau submuscular, în funcţie de
particularităţile zonei mamare ale pacientei dar şi de preferinţele medicului chirurg.
Pacientele care prezintă ptoză a sânilor (căderea sânilor) vor avea nevoie şi de
mastopexie, o intervenţie de ridicare a ţesuturilor mamare. Operaţia se efectuează
sub efectul anesteziei generale.

Marirea sânilor prin implanturi cu silicon: avantaje

Implantul cu silicon oferă un aspect mult mai natural sânului, comparativ cu


protezele mamare din ser fiziologic. Totodată, un alt avantaj este faptul că
implanturile cu silicon au un conţinut coeziv care nu curge. Astfel de proteze nu
pun în pericol sănătatea pacientei şi nici nu împiedică în vreun fel desfăşurarea
unor activităţi precum alăptatul sau depunerea de efort fizic.

Marirea sânilor prin implanturi cu silicon: dezavantaje

Implanturile cu silicon nu modifică desfăşurarea normală a vieţii, însă


pacienta va trebui să ia calcul unele inconvenienţe care pot apărea. În primul rând,
operaţia de mărire de sâni cu implanturi mamare, nu este întotdeuna singulară.
Operaţia pote necesita, ulterior, intervenţii suplimentare, de corectare sau retuşare.
Totodată, implanturile cu silicon nu au o durată nelimitată. Odată cu trecerea
timpului, poate fi necesară scoaterea sau înlocuirea protezei mamare. Implanturile
cu silicon, atunci când sunt eliminate, pot produce modificări la nivelul sânului:
pliere, cute, schimbarea formei sau pierderea elasticităţii.

Marirea sânilor prin implanturi cu silicon: complicaţii

Posibile complicaţii ale implanturilor cu silicon ar putea fi apariţia


hematomului sau seromului postoperator şi a infecţiei la nivelul plăgii saturate . Un
risc îl poate constitui şi contractura capsulară. Capsula formată în jurul protezei se
poate contracta, producând disconfort şi durere. Toate aceste riscuri pot fi evitate,
însă, dacă sunt respectate cu precizie indicaţiile medicului chirurg.

Mameloane învaginate

Mameloanele învaginate sunt caracterizate de o adâncitură sau o înfundare


a mamelonului. Cauza acestei afecţiuni este, în general, una congenitală, dar poate
fi legată şi de prezenţa unor infecţii ale ductelor mamare sau de unele operaţii.

Înfundarea mamelonului duce la unele probleme precum apariţia iritaţiei,


a înoşirii şi a discomfortului la nivelul sânilor. Tulburarea poate cauza, însă, şi
imposibilitatea de a alăpta la sân.

Metoda de tratare a mameloanelor invaginate este una chirurgicală şi


poate fi efectuată în două moduri: păstrând sau intersectând ductele mamare.
Chirurgul va fi cel care va alege tipul de intervenţie cel mai potrivit. Pentru multe
dintre femei, mameloanele invaginate pot deveni o sursă de frustrare majoră,
afectând în mod negativ încrederea în sine. Dacă vă aflaţi în această situaţie, nu
uitaţi că există o soluţie pentru problema dumneavoastră!

Anestezia în operaţia mameloanelor învaginate

Intervenţiile chirurgicale estetice se efectuează, în general, sub efectul


anesteziei generale. Sunt şi unele proceduri, însă, care pot fi executate cu anestezie
locală. Anestezia este foarte importantă deoarece asigură atât analgezia (pierderea
sensibilităţii la durere) cât şi controlul asupra reacţiilor naturale ale corpului.Înainte
de anestezie, este necesar ca toate afecţiunile pacientului să fie echilibrate, pentru a
nu exista complicaţii. Totodată, pacientei îi vor fi efectuate unele teste alergologice
pentru a nu exista reacţii adverse la anestezic.
Mărirea sânilor, pe scurt

Mărirea sânilor cu implanturi mamare este una din cele mai frecvente
intervenţii chirurgicale din ultima perioadă. Foarte multe femei, nemulţumite de
forma şi dimensiunea sânilor lor, hotărăsc să scape de complexe şi frustări, apelând
la ultimele descoperiri ale chirurgiei estetice.

Pregătirea preoperatorie pentru implantul mamar

Preoperator, va trebui să efectuezi unele analize recomandate de medicul


chirurg. Printre acestea se numără şi mamografia sau ecografia, care vor permite
vizualizarea ţesutului glandular şi adoptarea unei procedurii corespunzătoare. O
altă indicaţie importantă este aceea de a renunţa la administrarea aspirinei şi a
anticoncepţionalelor cu două săptămâni înainte de intervenţie, pentru a evita
problemele legate de coagularea sângelui.

Procedura chirurgicală de implant mamar

Procedurile chirurgicale privind mărirea sânilor prin implanturi mamare


sunt diverse. Tipul de metodă utilizată va fi stabilită de chirurgul plastician, în
funcţie de trăsăturile anatomice ale pacientei. Intervenţia se face efectuând una din
cele trei incizii tradiţionale, poziţionate fie sub sân, prin porţiunea inferioară a
mamelonului sau prin axilă. Prin acestă incizie se va crea un spaţiu între structurile
sânului, numit de unii medici „buzunar”, în care se va introduce implantul mamar.
Implanturile mamare pot fi poziţionate subglandular sau submuscular, în funcţie de
particularităţile zonei mamare ale pacientei dar şi de preferinţele chirurgului
plastician.Pacientele care prezintă ptoză a sânilor (căderea sânilor) vor avea nevoie
şi de mastopexie, o intervenţie de ridicare a ţesuturilor mamare. Operaţia se
efectuează sub efectul anesteziei generale.

Tipuri de implanturi mamare

Implanturile mamare diferă atât din punct de vedere al formei şi al


dimensiunii, cât şi cu privire la conţinutul acestora. În ceea ce priveşte forma, poţi
opta pentru implanturi cu formă rotundă, ovală sau anatomică. Suprafaţa poate fi
netedă sau texturată. În ceea ce priveşte conţinutul, putem vorbi de implanturi
mamare cu ser fiziologic, silicon sau mixte (conţinând atât ser fiziologic cât şi gel
siliconic). Beneficiul alegerii unor implanturi cu ser fiziologic este acela că acestea
au un conţinut salin care se regăşte în corpul uman într-o proporţie de 70%. În
cazul în care proteza curge, lichidul ar putea fi absorbit cu uşurinţă de organism. Cu
toate acestea, cele mai multe paciente aleg implanturile pe bază de gel siliconic
coeziv, datorită factorilor de ordin estetic, acestea oferind un aspect mult mai
natural sânului.

Posibile complicaţii ale implantului mamar

Posibile complicaţii ar putea fi apariţia hematomului sau seromului


postoperator şi a infecţiei la nivelul plăgii suturate. Un risc îl poate constitui şi
dezumflarea implantului cu ser. O altă eventuală complicaţie este contractura
capsulară. Capsula formată în jurul protezei se poate contracta, producând
disconfort şi durere. Toate aceste riscuri pot fi evitate, însă, dacă respecţi cu
precizie indicaţiile medicului chirurg.

Recuperarea după implantul mamar

Perioada de recuperare variază de la o pacientă la alta. În primele două zile


după operaţie vei simţi durere şi disconfort. Activitatea cotidiană va putea fi reluată
după o săptămână de la intervenţie, însă aceasta nu trebuie să presupună foarte
multă solicitare fizică. Recuperarea totală, care îţi va permite efortul fizic se va
produce la o lună după intervenţie. Totodată, o perioadă de timp, va fi necesară
folosirea unui sutien elastic sau a unei bustiere care să îţi susţină sânii. În cazul în
care apar neplăceri precum temperatura ridicată la sâni, durere, inflamaţie sau
înroşirea unuia dintre sâni, este indicată contactarea imediată a medicului.

Reducţia mamară - micşorarea sânilor

Reducţia mamară este o operaţie estetică prin care se micşorează sânii mari
şi lăsaţi. Femeile care apelează la o astfel de intervenţie sunt cele care prezintă o
hiperdezvoltare a zonei mamare, anomalie care duce la pierdereaa elasticităţii pielii
şi la lăsarea sânilor.

Pregătire preoperatorie pentru operaţia de reducţie mamară

Dincolo de analizele medicale recomandate uzual, este necesară şi efectuarea


unei mamografii sau a unei ecografii care să permită vizualizarea ţesutului
glandular şi adoptarea unui plan terapeutic corespunzător. Este recomandat, de
asemenea, ca în perioada în care alegi să apelaţi la operaţia de micşorare a sânilor
să aveţi o stare de sănătate generală bună. Totodată, nu este indicată administrarea
de aspirină sau anticoncepţionale deoarece coagularea sângelui poate fi influenţată.
Intervenţia chirurgicală de reducţie mamară

Intervenţia chirurgicală constă în efectuarea unei incizii prin care va fi


înlăturat surplusul de ţesut glandular. Aureola mamară va fi repoziţionată iar sânii
vor fi ridicaţi. Incizia va fi plasată într-o zonă mai puţin sensibilă a sânului, fiind
similară cu cea efectuată pentru operaţia de mastopexie. Anestezia folosită în cazul
unei asemenea proceduri este cea generală. În ceea ce priveşte durata intervenţiei,
operaţia de acest tip se poate întinde pe o durată de aproximativ trei-patru ore
(atunci când se intervine la ambii sâni).

Posibile complicaţii ale reducţiei mamare

Complicaţiile care pot apărea sunt cele întâlnite la majoritatea operaţiilor


estetice: producerea unor infecţii, hematoame, sângerări sau modificări de
sensibilitatea a mamelonului. Cicatricile rezultate în urma acestei intervenţii sunt
mai mari decât la un implant mamar.

Recuperarea după reducţia mamară

Recuperarea totală, însemnând capacitatea de a relua orice activitate,


indiferent de efortul fizic depus, poate dura până la trei luni. Munca de birou, cea
care nu presupune o activitate fizică solicitantă, poate fi reluată după o săptămână
sau două. Cu toate acestea, medicul va fi cel care va stabili perioada de recuperare,
analizând întregul context medical.

Micşorarea sânilor este o procedură frecventă, foarte multe femei alegând să-şi
schimbe aspectul sânilor prin micşorare. Dacă hotărăşti să apelezi la o asemenea
intervenţie, este recomandabil să contactezi un chirurg plastician care îţi poate da
toate informaţiile cu privire la această operaţie.

Ridicarea sânilor

Lăsarea sânilor este una dintre cele mai frecvente plângeri venite din
partea femeilor, mai ales din partea celora care au suferit transformări produse de
sarcină şi naştere. Sânii lăsaţi devin astfel, un complex major de care se poate
scăpa prin intermediul chirurgiei estetice.

Pregătirea preoperatorie pentru ridicarea sânilor

Pregătirea preoperatorie presupune efectuarea unor teste şi analize


recomandate de medic. Înainte de operaţie este necesară o examinare a sânilor prin
mamografie şi ecografie mamară. Totodată, înainte de operaţia de mastopexie, este
interzisă administrarea de aspirină, ibuprofen, anticoncepţionale sau alte
medicamente care ar putea împiedica coagularea sângelui. Nu este recomandat să
efectuaţi operaţia de ridicare a sânilor în cazul în care urmează să aveţi un copil sau
plănuiţi acest lucru pentru perioada imediat următoare, deoarece sarcina şi alăptarea
modifică forma şi aspectul sânilor, rezultatul unei eventualele operaţii de acest fel
putând fi anulat.

Procedura de ridicare a sânilor

Intervenţia de ridicare sau conturare a sânilor se numeşte mastopexie şi


presupune efectuarea unei incizii prin care mamelonul va fi ridicat spre poziţia
dorită de către pacientă. Durata procedurii variază între două şi patru ore şi se face
sub efectul unei anestezii generale, de obicei. Dacă sânii pierd din volum, la
cererea pacientei se pot introduce implanturi mamare.

Posibile complicaţii ale ridicării sânilor

Dincolo de complicaţiile care pot apărea ca în cazul oricărei alte intervenţii


chirurgicale estetice, cum sunt cele alergice, apariţia hemoragiei, hematomul sau
infecţia, mastopexia poate duce şi la apariţia unor neplăceri specifice. După
operaţie, sensibilitatea areolei poate fi pierdută parţial sau chiar complet. O altă
problemă o pot constitui cicatricile rezultate, acestea fiind evidente şi uneori putând
crea o senzaţie de amorţire. Riscurile se pot diminua dacă respecţi cu exactitate
indicaţiile medicului plastician.

Recuperarea după ridicarea sânilor

Pe perioada recuperării este foarte important să reduci activitatea fizică


solicitantă. Vindecarea este un proces gradual care poate dura până la şase
săptămâni de la operaţie. Dincolo de evitarea efortului fizic pentru cel puţin o lună
de la intervenţie, e indicat să nu te expui la razele soarelui şi să porţi un sutien
elastic sau o bustieră care să susţină sânii şi să ajute la menţinerea formei acestora.
Trecerea timpului ajută la îmbunătăţirea formei sânilor.

Silicoane forme şi dimensiuni

Silicoanele, în limbaj colocvial sau implanturile cu silicon, sunt folosite în


operaţiile de mărire a sânilor.Această operaţie presupune luarea unei serii de decizii
referitoare la tipul de implant, forma sau dimensiunea acestuia. Deoarece forma şi
dimensiunea sânilor diferă de la o persoană la alta, fiecare femeie îşi doreşte un alt
tip de implant, motiv pentru care protezele de acest tip sunt disponibile într-o
varietate de modele şi mărimi.Silicoanele, când sunrt alese, trebuie luate ţinând
cont de forma sânilor. Cele două tipuri principale de silicoane sunt cele rotunde şi
cele sub formă de lacrimă. Totodată, este important să se ţină cont de forma
corpului pacientei, cantitatea de ţesut pe care aceasta îl are în zona sânilor, dacă
implantul mamar va fi realizat submuscular sau subglandular, dacă incizia
chirurgicală va fi realizată în zona subraţului, a aureolei, a buricului sau sub sân.

Silicoane rotunde

Silicoanele rotunde, reprezintă cel mai comun şi cel mai folosit tip de
implant mamar pentru operaţia de mărire de sâni. Implantul mamar rotund este
modelat precum o sferă turtită. Acest tip de implant cu silicon este ideal pentru
femeile care îşi doresc un decolteu mai plin şi sâni mai rotunzi, în special în partea
superioară. Partea mai puţin avantajoasă a acestui tip de silicoane este faptul că ele
oferă adesea un aspect artificial al sânului.

Silicoane sub formă de lacrimă

Silicoanele cu formă de lacrimă sunt cunoscute de asemenea şi sub numele


de implant mamar conturat. Deşi acest gen de silicon nu oferă aspectul plin al
bustului, precum o face implantul rotund, el măreşte în volum sânul. Implantul sub
formă de lacrimă este alegerea ideală pentru femeile care îşi doresc sâni mai mari
dar cu aspect mai natural. Spre deosebire de implantul rotund care nu se poate
deplasa din locul implantat, siliconul sub formă de lacrimă trebuie să aibă o
suprafaţă texturată pentru a preveni rotirea acestuia.

Silicoane în funcţie de mărimea dorită

Silicoanele mari oferă un decolteu generos şi un alt contur corpului.


Deoarece implanturile mari au dimensiuni variate şi fiecare dimensiune oferă un alt
aspect bustului, alegerea mărimii silicoanelor trebuie să se facă sub îndrumarea
chirurgului estetician.

Silicoane mari: care sunt beneficiile?

Silicoanele cu dimensiune mare au ca efect o transformare puternică a


conturului corpului şi o înfăţişare mai uşor remarcabilă. De aceea, mărirea
dimensiunii sânilor este principalul motiv pentru care femeile aleg chirurgia
estetică.
Silicoane mari: care sunt dezavantajele?

Silicoanele mari pot prezenta şi un număr de complicaţii Dezavantajele


includ: aspectul vălurit al sânului, o incidenţă mai mare a rupturii implanturilor,
silicoanele mari pot crea disconfort şi pot împiedica performanţele sportive.

Silicoane mici

Silicoanele de dimensiuni mici au început să capete o tot mai mare


popularitate în rândul femeilor, deoarece dau fermitate şi volum sânulilor, păstrând,
însă, aspectul natural al acestora.

Silicoane mici: posibile dezavantaje

Un silicon mic poate fi un motiv de regret pentru o femeie care şi-ar fi dorit o
dimensiune mai mare a sânilor. Acesta este motivul pentru care alegerea siliconului
trebuie realizată cu atenţie, sub îndrumarea specialistului.

Silicoane "conservatoare"

Silicoanele "conservatoare" sunt pentru femeile care îşi doresc un aspect


mult mai natural şi mai tineresc. Acest tip de implant este indicat femeilor fără
forme, care doresc să "umple" decolteul fără ca cei din jur să ştie că au apelat la
chirurgie estetică.

Silicoane "conservatoare": beneficii

Silicoanele "conservatoare": au beneficiul că sunt mai puţin vizibile, oferă


un aspect natural, permit purtarea unor modele diferite de haine şi nu stânjenesc
activitatea sportivă.

Silicoane "conservatoare": dezavantaje

Silicoanele acestea sunt mult prea mici pentru unele persoane şi implică
diferite riscuri şi complicaţii.