Sunteți pe pagina 1din 20

Fondatã: 1998

Anul XIII ELANUL


REVISTÃ DE CULTURÃ EDITATÃ DE ASOCIAÞIA CULTURALÃ „ACADEMIA RURALÃ ELANUL“
DIN GIURCANI, COMUNA GÃGEªTI, JUDEÞUL VASLUI
Nr. 107
IANUARIE
2011

Doamna Soleºtilor, Doamna României


Prof. Dan RAVARU

În constelaþia luminoasa a personali- raporturile cu cei din jur. A urmat o perioada pentru copiii sãi dar ºi ai rudelor apropiate,
tãþilor pe care judeþul Vaslui le-a dãruit de intensa pregãtire intelectuala la moºia unde se fãceau studii serioase, în primul
României, Elena Cuza ocupã un loc aparte, rând de limbi strãine. De la 14 ani, îsi face
impresionând prin unicitatea imaginii sale. debutul în societatea ieºeanã distingându-
Într-un secol dominat de glorioºi bãrbaþi de se de la bun început prin preocupãri cul-
stat - în primul rând soþul sãu, Alexandru turale si de ordin social. În acest mediu
Ioan Cuza -fragilitatea aparentã a fiicei elevat îl va cunoaºte pe Alexandru Ioan
Soleºtilor se distinge cu atât mai mult, Cuza, cãsãtorindu-se cu el la 30 aprilie
înfãptuirile sale egalându-le pe cele ale 1844, la Soleºti. Urmându-ºi soþul, se muta
marilor oameni politici. la Galaþi ºi de pe acum apar semnele
Elena Rosetti, viitoarea prima viitoarelor sale nefericiri. Nu reuºeºte sã se
Doamnã a României s-a nãscut la 17 iunie integreze în societatea localã dominatã de
1825, dintr-o strãlucitã familie de origine strãlucitorul sãu soþ, trebuie sã medieze
voievodalã - întemeietorul fiind domnitorul între acesta ºi mama sa, care-l privea cu
Moldovei Antonie Ruset, având numeroase multã suspiciune. A venit însã anul
ramuri, atât în Moldova cât ºi peste Milcov. revoluþionar 1848, miºcarea din Moldova
Ramura Rosetti - Solescu, din care avându-i printre conducãtorii sãi ºi pe
provenea direct, era înruditã cu mari familii Alexandru Ioan Cuza. Dupã înfrângerea
boiereºti ca Sturdza, Balº, Cantacuzino, miºcãrii, vor fi arestaþi cu toþii, duºi la Galaþi
Catargi etc. Primii ani ai copilãriei îi petrece de unde urmau sa fie exilaþi în Turcia.
la Soleºti sub privegherea blândului sãu Atunci, timida, sfioasa ºi firava domniþã de
tatã Iordache Rosetti. la Soleºti dovedeºte nebãnuite calitãþi, îºi
Spre deosebire de acesta, "mama sa amaneteazã bijuteriile ºi cu banii obþinuþi
Ecaterina (Catinca) avea o personalitate reuºeºte sã devieze drumul exilaþilor la
accentuatã, dominatoare, care s-a exercitat Brãila unde, în colaborare cu consulul
uneori tiranic asupra micuþei Elena, Scheia, a unchiului sau Constantin Sturdza. Angliei, organizeazã o spectaculoasã
determinându-i o oarecare timiditate în Boier luminat, întemeiase un mic pension evadare.
- continuare în pagina 18 -

Vertebratele pleistocene de la Zorleni – Dealul Bour


Vlad CODREA*, Daniel BEJAN**,
Laurenþiu URSACHI***, Alexandru SOLOMON*
Ultimul ciclu de sedimentare din Platforma Sciticã are ca câteva astfel de fosile recuperate de localnici la sãparea unei fântâni
episod final depunerea unor acumulãri recente de sedimente aflate în curtea orfelinatului din localitate. Mai exact, erau în discuþie
continentale pleistocene ºi holocene, adicã ceea ce runit, formeazã dinþi ai unui cal tridactil (“Hipparion gracile”), respectiv craniul unei
Cuaternarul. Investigarea acestora s-a focalizat de obicei pe antilope asociatã speciei „Gazella brevicornis”. Simionescu a atribuit
reperarea nivelelor de terase ale diferitelor râuri, cu precizarea – pe baza acestor fosile, rocile de provenienþã la început Pliocenului
acolo unde a fost posibil – vârstelor sedimentelor. Datãrile au fost în (în accepþiunea temporalã extinsã a acestei vârste, aºa cum era
majoritatea situaþiilor lãmurite graþie dovezilor paleontologice, cunoscutã atunci), apoi Ponþianului. În momentul de faþã suntem în
fosilele cele mai frecvente ºi totodatã utile, fiind din categoria mãsurã sã apreciem cã de fapt acele depozite erau cu siguranþã mai
vertebratelor mari. Totuºi în unele situaþii, vârstele documentate de vechi decât Ponþianul, putând reveni fie Meoþianului, sau chiar
fosile au fost eronat interpretate, iar aceasta din cauza tentaþiilor de a ultimei pãrþi a Sarmaþianului (Kersonian) din aria extracarpaticã
se concluziona exclusiv pe baza unor elemente izolate, care ar fi (Sarmaþianul intracarpatic care revine Paratehysului Central, are o
putut fi cu uºurinþã remobilizate din rocile lor primare, de origine extensie temporalã semnificativ mai scurtã, în raport cu cel
(remaniate). extracarpatic).
Prospecþiunile din ultimii ani au adus în atenþia noastrã comuna Ca semn al importanþei pentru geologia Moldovei, fosilele
Zorleni. Aflatã în proximitatea oraºului Bârlad, la cca ºapte km. cãtre descrise de Simionescu au fost subsecvent reluate în repetate
nord-est, localitatea în discuþie nu este nicidecum nouã pe lista rânduri, în diferite liste ale vertebratelor fosile din România (dintre
siturilor de referinþã pentru vertebratele fosile din þara noastrã. La ele, fãrã a avea pretenþia de a le aminti pe toate, ar merita reþinute
începuturile secolului trecut, cunoscutul geolog ºi paleontolog Ion cele ale lui I.Z. Barbu, I. Simionescu ºi Virginia Barbu, N. Macarovici
Simionescu, la acea vreme profesor universitar ieºean, semnala etc.). - continuare în pagina 2 -
Nr. 107 - ianuarie 2011 ELANUL
Vertebratele pleistocene de la Zorleni – Dealul Bour
- urmare din pagina 1 -

Aºadar, ºi în þara noastrã poate fi urmãritã aceastã istorie începând cu


O datã cu scurgerea timpului, atât orfelinatul de la Zorleni, cât ºi finalul Pliocenului, când astfel de carnivore au demolat dominanþa
fântâna respectivã au dispãrut, substituite de liceul din localitate. În strãmoºului câinelui enot (Nycterutes megamastoides), ca
pofida acestei realitãþi, vom numi acel dintâi loc de descoperire al pretutindeni de altminteri în Europa.
vertebratelor fosile, Zorleni – Fântâna Orfanilor. Cea mai veche semnalare a genului Canis este din Pliocenul
Urmare a prospecþiunilor din ultimii ani, un nou punct fosilifer a superior (Romanian) de la Cãpeni (Bazinul Baraolt), din aceeºi
fost reperat în aceeaºi localitate. Ne referim la o micã carierã aflatã pe regiune a Þãrii Bârsei existând menþiuni ºi de la Araci sau Cernatu
versantul drept geografic al Pârâului Zorleni, pe Dealul Bour, imediat pentru acelaºi gen. Cea mai veche specie clar conturatã rãmâne însã
lângã drumul 24A. C. etruscus din Oltenia, de la Tetoiu-Irimeºti, de la începutul
Conform modelului geologic general Platformei Scitice, ºi la
Zorleni apar depozite Miocen terminale dispuse sub forma unui
monoclin cu înclinare pe direcþia NV-SE acoperite de depozite mai noi,
cuaternare. Acestea din urmã includ pietriºuri de terasã, nisipuri, ºi nu
în ultimul rând specificul löess, care poate apare ºi mixat cu alte roci
sedimentare, sub forma aºa numitelor löessoide. Aceste roci sunt
exploatate de cãtre localnicii din Zorleni pentru diferite trebuinþe, în
cariera deja amintitã (Foto 1).
Coloana litologicã de la Zorleni surprinde, dinspre bazã spre
partea superioarã: i. argile nisipoase cenuºii; ii. nisipuri cu stratificaþie
încruciºatã de origine fluviatilã, în care apar acumulãri lentiliforme de
pietriºuri amestecate cu nisipuri grosiere ºi medii, frecvent cu cruste
feruginoase (limonitice); clastele se referã la roci de origine carpaticã
de tipul gresiilor ºi ºisturilor menilitice, cu alte cuvinte roci tipice ce intrã
în alcãtuirea fliºurilor Moldavidelor; în astfel de lentile pot fi colectate
mici cochilii de moluºte terestre sau de apã dulce în general precar
conservate, precum ºi resturi fragmentare de vertebrate fosile (Foto
2), cu urme vizibil avansate de rulare de cãtre curenþii de apã,
Foto 2 : Fragment de corn de cerb megacer in situ, la Zorleni
petrecutã înaintea îngropãrii definitive în sediment; iii. argile; iv. löess
ºi roci löessoide de culoare gãlbuie.
Dintre fragmentele de oase ºi dinþi de vertebrate, douã elemente Eburonianului. De la aproximativ acelaºi nivel stratigrafic se cunoaºte
sunt deocamdatã clar determinabile: un fragment de mandibulã a unui ºi C. (Xenocyon) cf. falconeri din celebra localitate Betfia (celebrã,
lup (Canis lupus) ºi un fragment bazal al unui corn de cãdere atribuit fiindcã este ºi localitate tip pentru o unitate stratigraficã mamalianã,
unui „cerb gigantic” (Megaloceros giganteus) (Planºa 1). Biharianul), de lângã Oradea. Din acelaºi loc C. mosbachensis este de
Deºi între C. lupus ºi Cuon alpinus existã apropieri morfologice, asemeni semnalatã, însã din nivele mai tinere (Menapian-Cromerian).
pe baza caracterelor conservate (lungimea diastemei p2-p3, prezenþa În privinþa lupului modern, dovezile sunt mai puþin numeroase
m3, la care se adaugã argumentele metrice) fosila de la Zorleni poate fi decât s-ar crede. Existã semnalãri privitoare la fosile pleistocene
atrubuitã fãrã dubii, lupului. Istoria geologicã europeanã a genului recuperate din sedimentele unor peºteri (majoritatea din Apuseni,
Canis este una deloc scurtã. Spre deosebire de Spania, unde precum Mãgura, Tibocoaia, Igriþa, Chiºcãu, Vadu Criºului), dar ºi din
reprezentanþi ai genului sunt cunoscuþi începând încã cu Miocenul situri din afara domeniului spelean (Otomani). Nici formele holocene
nu sunt mai luxuriant dovedite. Din Transilvania putem repertoria
localitãþi holocene precum Peºtera Piatra Jurcoaii (lângã oraºul
Aleºd), Oradea, Galoºpetreu, Vadu Criºului, Giriºu de Criº sau
Sãlacea, iar din Moldova prezenþa lupului de aceastã vârstã poate fi
consemnatã de la Cucuteni (Iaºi), Târpeºti, Traian-Viei Hill (Neamþ),
Drãgãneºti (Galaþi).
Studiile din Europa Occidentalã (M.-F. Bonifay) au reuºit sã
configureze tendinþele evolutive ale lupului în intervalul Mindel-Actual.
Se remarcã astfel o tendinþã de creºtere a lungimii carnasierei
inferioare dinspre Mindel spre Würm, urmatã de o scurtare cãtre
timpurile recente ºi actual. Acest fapt nu exclude însã ca unele
specimene actuale sã egaleze dimensional strãmoºii din ultimul
glaciar.
„Cerbul gigant” (Megaloceros giganteus), cunoscut ºi drept
„elanul irlandez” (ambele, numiri nefericite, fiindcã contrazic o serie de
realitãþi sistematice sau paleobiogeografice), este dovedit de un unic
fragment de corn de cãdere, mai exact un fragment din baza cornului.
Cei mai vechi reprezentanþi ai tribului Megacerini apar în
Miocenul terminal, o datã cu genul Praesinomegaceros. Aceastã
evoluþie s-a încheiat chiar cu specia descoperitã ºi la Zorleni. Animal
Foto 1: Roci löessoide exploatate de localnici în cariera Zorleni-Dealul Bour falnic, acest ierbivor avea populaþii în care masculii atingeau pânã la
doi metri înãlþime la greabãn, cu deschideri ale coarnelor de pânã la
terminal (“Canis” cipio, o specie turolianã), România este lipsitã 3,6 m. Primii reprezentanþi ai speciei au apãrut acum circa 450 mii de
deocamdatã de astfel de forme arhaice. Dacã pentru specia amintitã ani. Dispariþia s-a produs gradual ºi diferenþiat regional: în Europa, la
din Spania mai existã deocamdatã incertitudini de ordin taxonomic, limita Pleistocen/Holocen - când un întreg cortegiu de specii de
pentru reprezentanþii mai recenþi situaþia pare mai bine conturatã, lupul mamifere mari se stinge -, în vreme ce în Asia, a supravieþuit pânã
modern fiind rezultatul unei linii evolutive pleistocene care implicã acum 7000-6000 ani, dupã cum o dovedesc o serie de datãri recente.
succesiunea speciilor C. arnensis C. mosbachensis C. lupus, fãrã Spre deosebire de datãrile la care facem trimitere, caracterizate prin
vreo participare directã a speciilor C. etruscus ºi C, mosbachensis. fineþe ºi acurateþe, descoperirile din România sunt sãrace ca bogaþie

2
ELANUL Nr. 107 - ianuarie 2011
de detalii stratigrafice. “Cerbul gigantic”, precum ºi ancestorii sãi, au monografic (Paléolitique et mézolitique dans l'espace
fost semnalaþi din varii locaþii de pe teritoriul þãrii. În Moldova, fosilele transylvaine. Etude monographique). Bucureºti, Ed. AGIR, 2001,
acestui mare ierbivor apar fie în terasele unor râuri, fie în acumulãrile 274 p.
löessoide. Dintre localitãþile mai semnificative amintim aici localitãþi Ripoll, M.P., Pérez, J.V.M., Serra, A.S., Tortosa, J.E.A., Montanana, I.S.,
2010. Presence of the genus Cuon in upper Pleistocene and initial
precum Ripiceni-Izvor, Iaºi, Hulubãþ, Bãneasa.
Holocene sites of the Iberian Peninsula: new remains identified in
Interpretãrile de paleomediu ne aratã cã am avut un
archaeological contexts of the Mediterranean region. Journal of
reprezentant ubicvist sub aspectul exigenþelor. Este cunoscut din Archaeological Science, 37: 437-450.
diferite ambianþe climatice, eºalonate de la cele temperate la sub- Rãdulescu, C., Samson, P., 1985. Pliocene and Pleistocene mammalian
arctice, însã niciodatã nu le-a frecventat pe cele extrem arctice. În
asociaþiile de climã rece, acest cervid însoþeºte mamutul (Mammuthus
primigenius), bizonul de stepã (Bison priscus) sau rinocerul lânos
(Coelodonta antiquitatis). În multe situaþii însã este consemnat în
peisaje temperate, cu spaþii deschise ierboase întrerupte de pâlcuri de
arbori, sau în zone de lizierã. Pãdurile dense trebuie însã excluse din
discuþie, fiind neverosimil ca un animal cu asemenea deschideri ale
coarnelor, sã se poatã deplasa nestingherit prin vegetaþia densã.
Cum la Zorleni nu avem deocamdatã decât aceste douã
mamifere, interpretãrile de paleomediu ºi de stratigrafie rãmân
deocamdatã destul de vagi. Este evident cã exista o ambianþã de
luncã pleistocen superioarã. Secvenþa sedimentarã poate reveni
oricãrei etape din intervalul Riss/Saale - Würm/Weichsel. Doar
descoperirile adiþionale ar putea aduce un plus de fineþe pentru o mai
exactã stratigrafie. Ceea ce meritã însã fãrã niciun fel de îndoialã
reþinut, este cã Zorleni-Dealul Bour este o localitate pleistocen
superioarã nouã, care acum se adaugã celorlalte cunoscute de la
exteriorul Carpaþilor româneºti.

Pentru a ºti mai mult:

Barbu I.Z., 1930. Catalogul vertebratelor fosile din România. Academia


Românã, Memoriile Secþiunii ªtiinþifice, Seria III, VII, memoriul 2:
8-17.
Bonifay, M.F., 1971. Carnivores quaternaires du Sud est de la France.
Mémoires du Muséum National d'Histoire Naturelle Sér. C 21 (2),
1–377.
Garcia, N., Arsuaga, J.-L., 1998. The carnivore remains from the hominid-
bearing Trinchera-Galería, Sierra de Atapuerca, Middle
Pleistocene site (Spain). GEOBIOS, 31, 5: 659-674.
Garrido, G., Arribas, Al., 2008. Canis accitanus nov. sp., a small dog
(Canidae, Carnivora, Mammalia) from the Fonelas P-1 Plio-
Pleistocene site (Guadix basin, Granada, Spain). Geobios, 41: Planºa 1 : Vertebrate pleistocen superioare de la Zorleni: Canis
751-761. lupus – Fig. 1: vedere lingualã; Fig. 2: vedere labialã;
Jurcsák, T., 1970. Date paleontologice privind vîrsta teraselor ºi a locurilor Megaloceros giganteus – Fig. 3: fragment de corn de cãdere.
fosilifere din împrejurimile oraºului Oradea. Muzeul Þãrii
Criºurilor, Caiet de comunicãri, 8: 9-41.
Jurcsák, T., 1974. ªtiinþele Naturii. În: Repertoriul Monumentelor naturii, biostratigraphy in southeastern Transylvania (Romania). Travaux
arheologice, istorice, etnografice, de arhitecturã ºi artã din judeþul de l'Institute Spéologique “Emile Racovitza”, XXIV: 85-95.
Bihor. (S. Dimitraºcu ed.): 320-399. Simionescu I.Th., 1904. Sur quelques mammiferes fossiles trouvés dans les
Jurcsák, T., Poliº. R., Ignat, D., ªerban, M., Popa, E., 1981. Date privind terrains tertiaires de la Moldavie. Annales Scientifiques de
fauna fosilã a Peºterii Urºilor. Nymphaea, VIII-IX: 161-257. l'Université de Jassy: 1-5.
Kovács, S., 1981. Catalogul colecþiei de paleontologie (mamifere pliocene ºi Simionescu, T., 1990. Observaþii asupra faunei de mamifere romaniene ºi
cuaternare) a Muzeului Sf. Gheorghe. Aluta (1981): 271-297. cuaternare din Moldova. Arheologia Moldovei, XIII: 165-171.
Kretzoi, M., 1941. Die unterpleistozäne Säugetierfauna von Betfia bei Stuart A. J., Kosintsev P.A., Higham T.F.G., Lister A.M., 2004. Pleistocene to
Nagyvárad. Földtani Közloni, 71: 7-12, 235-261. Holocene extinction dynamics in giant deer and woolly mammoth.
Lister A., 1994. The evolution of the giant deer Megaloceros giganteus Nature, 431: 684-689.
(Blumenbach). Zoological Journal of the Lynnean Society, 112: Terzea, E., 1973. La faune quaternaire de la Grotte Tibocoaia (Sighiºtel,
65-100. Bihor). Lucrãrile Institutului de Speologie „Emil Racoviþã”, XII:
Macarovici N., 1975. Sur la faune de vertébrés pléistocenes de la Roumanie. 181-189.
University of Michigan, Studies on Cenozoic Paleontology and Terzea, E., 1994. Fossiliferous sites and the chronology of mammal faunas at
Stratigraphy, Ann Arbor, Papers on Paleontology, 12: 89-95. Betfia (Bihor Romania). Travaux du Muséum d'Histoire Naturelle
Macarovici N., 1978. Sur la faune des mammiferes fossiles néozoiques de la “Grigore Antipa”, XXXIV: 467-485.
Roumanie. Revue Roumaine de Géologie, Géophysique, Terzea, E., Jurcsák, T., 1969. Contribuþii la cunoaºterea faunelor pleistocene
Géographie, 22 : 71-98. medii de la Betfia (România). Lucrãrile Institutului de Speologie
Necrasov, O., ªtirbu, M., Iacob, M., 1967. Rãspîndirea unor mamifere „Emil Racoviþã”, VIII: 201-213.
sãlbatice la începutul Holocenului (Neolitic) pe teritoriul Trelea N., Sficlea V., 1984. Asupra prezenþei lui Megaloceros giganteus
României. Analele ªtiinþifice ale Univeritãþii “Al. I. Cuza”, Seria (Blumb.) în colinele Covurlui. Universitatea „Al. I. Cuza” Iaºi,
Biologie, XIII, 2: 311-320. Lucrãrile Seminarului geografic „Dimitrie Cantemir”, 4: 13-20.
Necrasov, O., ªtirbu, M., 1975. Asupra prezenþei castorului (Castor fiber L.) Vislobokova I.E., 2009. The most ancient megacerine deer from the Late
în faunele vechi din România. Ocrotirea naturii ºi a mediului Miocene of Siberia and its implications to the evolution of the
înconjurãtor, 19, 1: 29-34. group. Palaeoworld, 18: 278–281
Pãunescu, Al., 1998. Paleoliticul si epipaleoliticul de pe teritoriul Moldovei
cuprins între Carpati si Siret. Vol.I/1 (Le paléolithique et _________________
*
l'épipaléolithique du territoire de la Moldavie entre les Carpates et Babeº-Bolyai University, Faculty of Biology and Geology,
le Siret). Bucuresti, Ed. Satya Sai, 1998, 387 p. Department of Geology-Paleontology, Cluj-Napoca, Romania.
Pãunescu, Al., 2000. Paleoliticul ºi mezoliticul din spaþiul cuprins între Corresponding author: e-mail: codrea_vlad@yahoo.fr ;
Carpaþi ºi Dunãre. Studiu monografic (Paléolitique et mézolitique codrea_vlad@yahoo.fr
de l'espace Carpatho-Danubien). Bucureºti, Ed. A.G.I.R., 429 p. **Alexandru Ioan Cuza University, Faculty of Geography and
Pãunescu, Al., 2001. Paleoliticul ºi mezoliticul din spaþiul transilvan. Studiu Geology, Department of Geology, Iaºi, Romania

3
Nr. 107 - ianuarie 2011 ELANUL

Un cap mobil de statuetã descoperit la Poºta Elan,


comuna Vutcani, judeþul Vaslui
Marin Rotaru, Cristian Onel,
Laurenþiu Ursachi

Capetele mobile de statuete sunt Note: Bucureºti, 1980, LXXIII.8.,p. 279;


componente anatomice întâlnite foarte rar 1. Vladimir Dumitrescu, Arta neoliticã în Marin Rotaru, op.cit., p.123-129.
în culturile neolitice1. Curând s-a descoperit Romania, Bucureºti 1968, p.72-84; 3. Costachi Buzdugan, Marin Rotaru, op.
un cap mobil de statuetã într-o aºezare de Dan Monah, Plastica antropomorfã a cit., p. 25-26
la sfârºitul epocii bronzului de la Poºta culturii Cucuteni-Tripolie, Iaºi, 1997, 4. Adrian C. Florescu, Repertoriul culturii
Elan2. fig.5/1-2; Costachi Buzdugan, Marin Noua - Coslogeni din Romania,
Piesa, aproximativ sfericã, este Rotaru, Antichitãþile Elanului, 1997, Cãlãraºi, 1991, fig.95-A, p.267;
confecþionatã dintr-o gresie maroniu- p.18-20; Marin Rotaru, Antichitãþile Ghenuþã Coman, op.cit., fig.119,
cenuºie cu diametrul de 6,5 cm ºi are douã Elanului II, 2009, p. 41-43. p.329.
alveolãri, care reprezintã ochii, cu diametrul 2. G h e n u þ ã C o m a n , R e p e r t o r i u l
de 2,5 cm ºi adâncimea de 1,2 cm. Spaþiul arheologic la judeþului Vaslui,

Fig. 1. Cap mobil de statuetã descoperit la Poºta Elan.

dintre ochi contureazã pe verticalã nasul


(fig.1/1-2). Partea posterioarã a capului a
fost puþin deterioratã de un utilaj agricol.
Chiar dacã ochii ºi nasul sunt singurele
elemente anatomice, prin maniera de
tratare chipul are expresivitate ºi echilibru,
sugerând imaginea stilizatã a unei reuºite
reprezentãri antropomorfe antice. Capul de
la Poºta Elan poate fi confundat cu un
frecãtor, pentru cã pãstreazã urmele
folosirii în acest scop. Este posibil sã fi fost
utilizat în ceremoniile legate de cultul
rodului bogat.
Trebuie sã amintim cã în aºezãrile
Noua de pe valea Elanului s-au mai gãsit
reprezentãri antropomorfe din piatrã.
Interesante sunt douã piese, oarecum
asemãnãtoare, lucrate din rocã durã de
culoare neagrã, descoperite la Giurcani
SV3. Ambele au forme aproximativ ovale,
decorate cu benzi, incizii ºi simboluri solare
ºi au aceleaºi urme de folosire ca frecãtoare
(fig.2/1-2). Este cunoscut cã în cursul
epocii bronzului cultul dedicat soarelui
(elementul patern) a înlocuit aproape în
întregime vechile credinþe neolitice.
Descoperirea de la Poºta Elan
adaugã noi elemente la plastica culturii
Noua, destul de redusã cantitativ4 ºi se aflã
la Muzeul „Vasile Pârvan” din Bârlad.
Fig. 2. Reprezentãri plastice de piatrã descoperite la Giurcani SV.

4
ELANUL Nr. 107 - ianuarie 2011
Satul BÃLÃBÃNEªTI – TUTOVA
– micromonografie –
Ion N. OPREA

„Satul Bãlãbãneºti din þinutul Tutovei de la origini pânã la 1866” – Batistã Balaban, învioreazã minþile.
micromonografie – de George-Felix Taºcã, lucrare donatã de autor Legenda spune cã la Româneºti îºi avea moºia, târla ºi
Arhivelor Statului Iaºi în semn de deosebitã preþuire, Bucureºti 22 aprilie gospodãria unul Roman care avea o fatã Florica ºi un argat voinic cu
1987, înregistratã ºi pãstratã sub nr. 2640, a mai fost cercetatã de Paul numele Lupu. Adesea Lupu se mãsura în lupte cu nãvãlitorii Tãtari care
Paltanea la 6 iunie 1988, de C. Mariniuc în august 1988 ºi de se temeau de el, îi spuneau pe turceºte „Balaban Adam”, adicã om
subsemnatul – Ion N. Oprea – în septembrie 2010, când am scris cele ce mare, matahalã, poreclã care i-a devenit rezumatã la numai numele
urmeazã. Lupu Balaban.
Micromonografia, spune autorul – Bucureºti, 1982 – este alcãtuitã La o incursiune a tãtarilor, când Lupu tocmai lipsea de la târlã,
dintr-o altã lucrare mai veche, „Rãzeºii din Bãlãbãneºti”din 1987, la care invadatorii au rãpit-o pe Florica lui Roman. Intorcându-se la moºie ºi
s-au adãugat informaþii ulterioare. aflând cã Florica lui Roman a fost rãpitã, spre a fi vândutã ca roabã la
Lucrarea „Rãzeºii din Bãlãbãneºti,”sprijinitã de organele locale, Constantinopol, cum era obiceiul, Lupu Balaban s-a oferit s-o
are un pronunþat caracter documentar-ºtiinþific, dar pentru editarea ei s- redobândeascã, ceea ce s-a ºi întâmplat. Drept recompensã, Roman i-a
a izbit de lipsa hîrtiei pentru cele peste 500 de pagini. dat lui Lupu în cãsãtorie pe Florica, iar ca zestre moºia de la Româneºti.
Din cele aproximativ 200 de documente despre rãzeºii din Prevãzãtor faþã de o viitoare incursiune ºi rãzbunare a Tãtarilor,
Bãlãbãneºti, cam o treime fuseserã publicate de diverºi autori pe Lupu Balaban ºi-a mutat gospodãria la mai sud cu vreo doi kilometri, în
parcursul a 75 de ani prin diferite periodice sau colecþii de documente, codri, unde s-a întemeiat ºi dezvoltat un sat prosper care, cu timpul, din
din care, ºapte documente inedite le-a publicat autorul în revista Româneºti a devenit Bãlãbãneºti.
Danubius – nr. X, 1981 – a Muzeului Judeþean de istorie Galaþi ºi încã Cã aºa este, autorul aduce drept argument ºi faptul cã în curtea
altele pânã la 13. interioarã a ºcolii de 8 ani din Bãlãbãneºti se aflã ºi astãzi – 1982 – o
Lucrarea despre satul Bãlãbãneºti, explicã autorul, se opreºte la veche construcþie a strãbunicului sãu preotul Ioan Taºcã, iar doi stâlpi de
anul 1866 din varii motive care sunt detailate, printre care ºi lipsa colþ ai clãdirii erau doi stejari seculari, nedesrãdãcinaþi, rãmaºi de pe
documentelor, cele cercetate fiind ºi aºa greu accesibile, scrise numai timpul lui Roman, tatãl Floricãi, cãrora, li se retezaserã doar ramurile,
cu litere chirilice. pentru a servi construcþiei…
Adãugarea la numele satului ºi apartenenþa sa la þinutul Tutovei – O mãrturie de la 1 iunie 1757, reþinutã de la doi oameni, Simion
marcheazã odatã în plus cã monografia nu ajunge în contemporaneitate Vârgolici ºi Lupu Balaban, trecuþi în 1982 de 8o de ani, ca ºi acte oficiale
ºi cã sate cu acelaºi nume au mai existat, unul în judeþul Lãpuºna, unul spun care au fost strãmoºii Bãlãbãneºtilor, un Roman ºi ginerele sãu
cu numele Balaban în judeþul Cahul, altul numit Balabanca în judeþul Pechi, negustor de vite care a avut un fiu cu numele de Balaban. Acest
Cetatea Albã, dar ºi unul Balabani în judeþul Muscel, în aceeaºi perioadã Balaban, feciorul lui Pechiu, a avut 1o copii – 4 fete ºi 6 bãieþi, din care se
dintre ultimele douã rãzboaie mondiale. trag Balabanii de astãzi. Iar pe linie femininã, familiile din sat: Focºa,
O scurtã privire istoricã asupra localitãþii atestã cã încã în urmã cu Patraºcanu, Tau, Vârgolici, Stratulat.
vreo zece mii de ani, pe locurile respective a trãit o populaþie de vânãtori, Autorul, George-Felix Taºcã prezintã o listã a celor cu numele de
venitã din regiunile din vestul ºi nordul Moldovei, care ºi-a stabilit aºezãri Balaban, mulþi fii ori urmaºii ai locuitorilor din Bãlãbãneºti – p. 7-9 – ºi
pe înãlþimea Dealului Chilian ºi râpa Româneascã. participarea locuitorilor din Bãlãbãneºti la rãzboaiele secolului al XVI-
Documentele confirmã continuitatea neîntreruptã aici a populaþiei lea, inclusiv bãtãlia de la Vaslui de la 10 ianuarie 1475, între Racova ºi
care filologic ºi arheologic ºi-a pãstrat tradiþiile. Lipovãþ, a trupelor rãzeºeºti ale lui ªtefan cel Mare cu armata otomanã
Dacã despre oraºul Bârlad prima atestare documentarã apare în invadatoare.
Cronica de la Kiev din anul 1176, iar la 3 iunie 1374 aici, la Bârlad se Autorul atestã cu documente cã în secolul al XVI-lea din 27
emite hrisovul lui Iurg Koriatovici, atestarea documentarã a satului schimbãri la tronul Moldovei, cel puþin doi dintre domni au favorizat în
Bãlãbãneºti este uricul dat la 5 decembrie 1460 la Bârlad de ªtefan cel mod deosebit pe rãzeºi, inclusiv pe cei din Bãlãbãneºti. E vorba de
Mare, împreunã cu mitropolitul Teoctist ºi cu 24 mari boieri din Sfatul ªtefãniþã Vodã – 1517-1627 - ºi Ioan Vodã cel Cumplit – 1572-1574 -, în
þãrii, cu ocazia unui proces dintre Ivaºco comisul, pe de o parte, ºi Toma timp ce Ilieº Rareº – 1546-1551 – este menþionat ca cel care a impus la
Dumitrescu cu Coste Tubure, pe de alta. Pãrþile se judecau pentru satul bir pânã ºi pe mitropolit, episcopii, poate ºi diaconii, vãtafii mari ºi mici ºi
Sãseºti de pe apa Bârladului, astãzi înglobat în municipiul Tecuci, ºi pe toþi privilegiaþii.
satul Româneºti, de pe ambele pãrþi ale Jeravãþului, Bãlãbãneºtii de Sunt enumerate evenimente din perioada 1538-1591 care au
astãzi, începînd din secolul al XVIII-lea. afectat grav ºi pe rãzeºii din Româneºti: marea foamete ºi invazia
Câºtigãtor a fost Ivaºco, comisul, care stãpânea cele douã sate lãcustelor de la 1538, invazia cazacilor ºi înfrângerea lor de la 1582,
de la socrul sãu Ivan Visternicul. Documentele spun cã satul Româneºti seceta de la 1585…
a existat chiar înainte de a se constitui statul moldovean în secolul al Este urmãritã evoluþia pe cei patru bãtrâni – Epure, Nacu,
XIV-lea. Mohorâtu ºi Porojie – a satului Româneºti-Bãlãbãneºtii de mai apoi. Dar
Alte documente fac mãrturii despre existenþa satelor Griviþa la ºi în timpurile de dupã. Sunt enumerate relaþiile de rudenie ºi economice
1414 – care purta numele de Lieºti -, de Obârºeni-Vinderei, pe la 1436 dintre Bãlãbanii din Bãlãbãneºti cu locuitorii din satele Bursuci, Vicoleni,
etc. Vinderei, Popeºti, Hãrmãneºti, Jorãºti, Pupezeni, Comana – Comãneºti
Documentele din timpul domniei lui ªtefan cel Mare probeazã cã – sau Oncani…
la 2 noiembrie 1491 satul Drãghiºani, actualul sat Lungeºti, aparþinând Expunerea aminteºte cã din secolul al XVIII-lea la Bãlãbãneºti se
de comuna Bãlãbãneºti, era vândut cu 200 zloþi tãtãreºti unuia Stanciu; putea învãþa carte, în tinda bisericii încã de la 1750. Un Alexe Balaban,
cã la 12 ianuarie 1495, când ªtefan cel Mare împreunã cu 6 mari boieri negustor din Grecia, este restauratorul cu bani proprii, ai paraclisului
din Sfatul þãrii fãceau delimitarea târgului Bârlad ºi a tuturor satelor care Trei Ierarhi de la biserica Adormirea Maicii Domnului din Lemberg –
ascultau de acest târg, stabilindu-le hotarele, satul Româneºti era vecin Kvov- Polonia, cunoscutã sub numele de „Biserica moldoasã”.
Bârladului; cã la 12 ianuarie 1495 când ªtefan cel Mare dã ºi întãreºte Datele statistice confirmã cã satul Bãlãbãneºti nu a fost niciodatã
anumite proprietãþi cel „ puþin douã din cele trei persoane” devenite prea populat. Numãrul sufletelor în sat a variat între 360 în 1810 – la
proprietare, se înrudeau , prin familiile lor, ceva mai târziu, cu familia 1029 în 1859-60. In perioada 1842-1854 la Bãlãbãneºti existau 600 -
Balaban – de la Bãlãbãneºti, printre care ºi cãpitanul de mazili 1000 de oi, 350-500 vite cornute, cam 40 de cai, 200 boi buni de arat,
Constantin Balaban. 120-170 pogoane de vie, cam 600 fãlci de arãturã ºi 80 fãlci pentru imaº,
Dintre satele care au dispãrut dar care au adãpostit numai români 60-100 fãlci pentru fânaþ, 6 pietre de moarã, iar la cele douã biserici,
care au purtat nume româneºti este o binefacere cã satul Bãlãbãneºtilor Sfântul Neculai ºi Sfinþii Voievozi, între 1862-1866, au fost câte trei
care ºi-a schimbat aºezarea ºi denumirea a dãinuit ºi existã ºi astãzi. preoþi ºi doi dascãli, la prima cu 130 de familii ºi câte un preot ºi un
Legenda satului povestitã de inginerul silvic I. E. Balaban, auzitã dascãl la 100 de familii la ultima bisericã.
în 1860 de la Ioan Balaban, un bãtrân atunci de 104 ani, spune cã în In ce priveºte ºtiinþa de carte la Bãlãbãneºti, trebuie reþinut cã la
1924, când legenda a fost publicatã, rãmãsese un singur urmaº - Ioan sfârºitul secolului al XIX-lea Bãlãbãneºtii, în raport de numãrul

5
Nr. 107 - ianuarie 2011 ELANUL
locuitorilor sãi, era primul pe judeþul Tutova cu numãrul cel mai mare al Secolul al XVII-lea este calificat de autor ca fiind cel cu
ºtiutorilor de carte. instabilitatea politicã maximã pentru Moldova, cu 42 schimbãri de
George-Felix Taºcã probeazã în lucrarea sa cã la Bãlãbãneºti se domnii, din care cea mai lungã domnie a fost a lui Vasile Lupu – 1634-
putea învãþa carte cirilicã încã de pe la 1750. Cu o sutã de ani mai târziu 1653. Sub el situaþia economicã a rãzeºilor pare sã fi fost mai bunã, deºi
este menþionat un cãlugãr Gherontie care nu slujea la bisericã ci învãþa pãstrarea moºiei ºi a libertãþii individuale a necesitat o luptã acerbã.
carte pe vreo 30 de bãieþi din Bãlãbãneºti pentru care pãrinþii copiilor îi Limba românã începe a se afirma în bisericã, în actele de cancelarie ºi în
plãteau câte un galben pe an. cele private, devenind tot mai numeroase.
In „Bãlãbãneºti Tutova” - 1982 sunt redate ca certe participarea Numele Balaban începe sã aparã în documentele privind
locuitorilor din Româneºti la evenimentele secolului al XV-lea, Româneºtii, ca ºi cele ale celor patru bãtrâni – Epure, Nacu, Mohorâtu ºi
importante de preluat ºi aduse aici ºi de subsemnatul, motivat fie ºi Porojie.
numai de faptul cã ele au aparþinut cel puþin cojudeþenilor ºi vecinilor lor, Printre dispoziþiile fiscalitãþii excesive ale timpului, care au
iar cunoaºterea devine o necesitate: afectat ºi rãzeºii din Româneºti sunt menþionate:
-invazia lui Dan al II-lea, domnul Þãrii Româneºti, cu ajutor -1678, Gheorghe Duca Vodã venit a treia oarã în scaunul
turcesc, în sudul Moldovei, ºi izgonirea invadatorilor de cãtre Alexandru Moldovei, introduce mortasipia ºi goºtina de oi;
cel Bun în primãvara anului 1429; -1694, Constantin Duca Vodã instituie o dare de un zlot pe
-la 1440, invazia hoardelor tãtarilor din 12 decembrie, când sunt pogonul de popuºoi;
arse oraºele Vaslui ºi Bârlad; -1700, Antioh Cantemir Vodã introduce generalizarea „ruptei”-
-la 1473, invazia turceascã, sprijinitã de Radu cel Frumos, din sumã fixã, plãtibilã în patru rate trimestriale- ºi desfiinþeazã vãcãritul.
decembrie, care predã ºi jefuieºte din sud Moldova pânã la Bârlad, unde Scrierile cronicarilor Moldovei Grigore Ureche, Miron Costin,
ºi aºeazã tabãra la 31 decembrie 1473; Nicolae Costin ºi Pseudoamiras fac informaþiile asupra Moldovei mult
-1475, cu marea ºi importanta bãtãlie de la 10 ianuarie , între mai bogate, influenþând favorabil sau defavorabil viaþa moldovenilor, ei
Racova ºi Lipovãþ, când, trei zile dupã victorie, s-a desfãºurat urmãrirea fãcând trimitere la anii îmbelºugaþi, la calamitãþile naturale,- ca secete,
ºi distrugerea marii armate otomane invadatoare, în retragerea peste ierni grele, inundaþii, lãcuste – la luptele pierdute:
Dunãre; -invazia de lãcuste din vara anului 1612 care pustieºte Moldova;
-1476, invazia tãtarilor din 10-25 iunie, înfrântã de rãzeºii -belºugul în cereale, vite ºi vin în 1615;
moldoveni; -gerul cumplit de la 23 februarie 1617;
-1476, iunie, la sfârºitul lui, marea invazie turceascã, condusã de -anii 1621-1623, sub ªtefan Tomºa, când þara a fost în pace ºi
sultanul Mehmed II ºi lupta de la Rãzboieni – Valea Albã din 26 iulie mare belºug;
acelaºi an. -1626-1629 când belºugul existent a „umplut þara de oameni”;
Printre curtenii care au cãzut în aceastã luptã, autorul, pornind de -iarna grea numitã „iarna lui Barnovschi Vodã,” 1633;
la pomelnicul mãnãstirii Bistriþa, îl menþioneazã ºi pe ªteful Corui, care -1634, an de belºug în vite ºi peºte ieftin, anii 1634-1653 ai
s-ar putea sã fie un strãmoº al Grozavei Coroi – 1625-1700 - , cãsãtoritã domniei lui Vasile Lupu, despre care Miron Costin scrie ca fiind perioada
cu Iftimie Sîn Ion vistiernicul sau un strãbun al Tofanei Coroi – 1680- unui belºug general, când nu era om sãrac decât „cel care nu voia sã
1740-, cãsãtoritã cu Todiraºcu Sîn Vasile Balaban. aibã”;
-eveniment important este consideratã foametea ºi ciuma din - 23 martie 1640, ger groaznic ºi zãpadã mare, pânã la genunchii
vara anului 1476; cailor;
-la 1497 este marea concentrare a oºtirii moldovene de cãtre -1641, belºug de fructe, cereale, vin ºi peºte;
ªtefan cel Mare la Roman în august, cu scop de a se opune invaziei -1644, belºug în fructe, peºte, vin, vite ºi mere, iar oamenii sunt
polone, terminatã cu lupta de la 26 octombrie 1497 la Codrii Cosminului; bogaþi;
-eveniment important e victoria din 5 decembrie 1460 ºi cea din -1647, anul când stolurile de lãcuste veneau din sud numai când
ianuarie 1495 la Bârlad a lui ªtefan cel Mare; soarele strãlucea pe cer;
In timpul lui Alexandru cel Bun – 1400-1432 – la Bârlad era vamã -1648, alt val de lãcuste, dar mai puþin numeros ca în anul
pentru mãrfurile care veneau pe drumul Tecuciului, iar veniturile precedent;
dobândite au fost date ca înzestrare în 1422 mãnãstirii Bistriþa. -1652, bogãþie în peºte, miere ºi vite. In octombrie invazie de
Secolul al XV-lea a reprezentat pentru Moldova cea mai lungã lãcuste veninoase pe valea Bârladului ºi la Galaþi, pânã la Vaslui,
perioadã, totuºi, de stabilitate politicã ºi de progres, cu toate concomitent cu ciuma;
evenimentele întâmplate, pentru cã domniile îndelungate ale lui -1653-1658, în cei cinci ani de domnie a lui Gheorghe ªtefan a fost
Alexandru cel Bun – 32 de ani – ºi ªtefan cel Mare – 47 de ani – au mare belºug în pâine, vin ºi stupi, cu mare roadã;
însemnat ºi stabilitate, muncã. -1660, a fost foamete mare, de mâncau oamenii papurã uscatã ºi
Secolul al XVI-lea însã a cunoscut 27 schimbãri la tronul mãcinatã, anul domniei lui ªtefãniþã Lupu – 1659-1661 – de i s-a zis
Moldovei, 7 nãvãliri tãtare – 1510, 1513, 1518, 1538, 1564, 1568 ºi 1574 Papurã Vodã;
- , presiuni crescânde otomane, biruri ºi corvezi sporite, alte calamitãþi, -1668, a fost anul când þara era plinã de oameni, cu hranã ºi
care n-au favorizat evoluþia. Sunt citaþi doi dintre domnii care au agonisealã bunã;
favorizat în mod deosebit pe rãzeºi – ªtefãniþã Vodã ºi Ioan Vodã cel -1672, a fost mare belºug în þarã ºi oamenii s-au umplut de bani,
Cumplit – în timp ce Iliaº Rareº este pomenit ca cel care a impus la bir vânzând turcilor care mergeau la Cameniþa tot felul de produse;
mitropolitul, episcopii, preoþii ºi diaconii, vãtafii mari ºi mici, pe toþi -1673, recolta a fost slabã, þara ameninþatã cu foametea, mai ales
privilegiaþii, aducând atingere economiei þãrii, ceea ce demonstreazã cã cã grâul din recolta anului trecut fusese luat tot de turci pentru
întotdeauna marile impozite au defavorizat economicul. aprovizionarea Cameniþei;
Autorul socoteºte cã urmãtoarele evenimente din secolul XVI -1675-78, ani în care a fost þara îndestulatã de toatã roada;
au afectat ºi ele pe rãzeºii din Româneºti ºi împrejurimi, zicem noi: -1677, la sfârºitul lunii iunie au cãzut ploi prea bogate care au
-1538, marea foamete ºi invazia lãcustelor din august 1538; produs inundaþii;
-1574, luptele lui Ioan Vodã cel Cumplit cu turcii, tãtarii ºi muntenii, -1684, foamete foarte mare, þara era bejenitã, oamenii nu puteau
începând cu cea de la Jiliºtea – Vrancea - ºi terminând cu cea de la ara ºi nu se fãcuse pâine;
Roºcani – Basarabia - , inclusiv luptele de la Brãila, Tighina-Bugeac, -1691, a cãzut o iarnã timpurie ºi în retragerea sa din Moldova,
concentrarea de forþe la Huºi ºi lupta de la Iezerul Cahul; Ioan III Sobieschi a fost surprins de un viscol atât de puternic câteva zile,
-invazia pustiitoare a tãtarilor în toatã Moldova, dupã înfrângerea încât i-a murit oastea mai mult de jumãtate îngheþatã ºi leºinatã din
suferitã de Ioan Vodã la 11 iunie 1574 la Roºcani, ca ºi marea foamete cauza gerului ºi a boliºtei, dar i - au murit ºi toþi caii care tractau tunurile,
din acelaºi an; încât nici regele nu a mai avut cal;
-marea foamete din 1576, când o pâine de secarã constituia un -1692, vinul ºi stupii s-au fãcut din belºug, dar þara era prost
dar de mare preþ; chivernisitã;
-invazia cazacilor ºi înfrângerea lor de câtre Petru ªchiopul la -1695-1700, s-au fãcut bucate, iar stupii în nici un an nu au fost rãi.
Bogdãneºti, pe Prut, în Fãlciu, la anul 1582; Dacã þinea aºa zece ani, se umplea þara de oameni ºi de dobitoace.
-seceta cea cumplitã din 1585, când s-au uscat ºi copacii. Moldova secolului al XVIII-lea a cunoscut de trei ori administraþie
Secolul XVI e important de menþionat. A început cu ªtefan cel rusã: pe o întindere totalã de peste 8 ani – 1739, 1769-74 ºi 1788-91 - ;
Mare ºi s-a încheiat cu domnia lui Mihai Viteazul –doi titani ai istoriei odatã administraþia militarã austriacã de 3 ani – 1788-91 – ºi 39
noastre naþionale, îi numeºte George-Felix Taºcã. schimbãri de domni, inclusiv cele 4 cãimãcãmii. De câte patru ori au

6
ELANUL Nr. 107 - ianuarie 2011
domnit Grigore II Ghica ºi Constantin Mavrocordat ºi de trei ori Mihail Bursuci, Vicoleni,Vinderei, Popeºti, Hãrmãneºti, Jorãºti, Pupezeni,
Racoviþã, cel din urmã totalizând 15 ani de domnie. Comemna –Comãneºti – sau Oncani, unde Balabanii aveau strãmoºi
Acest secol al XVIII-lea – 1711- 1821 – este socotit de istorici îndepãrtaþi, autorul menþioneazã în – „Bãlãbãneºti – Tutova” - , 1982,
epoca fanarioþilor, de puternicã influenþã greceascã în administraþie, informaþii cu aplicabilitate mai largã, nu numai la Bãlãbãneti:
bisericã ºi ºcoli, prin înlocuirea treptatã a influenþii slavone. - 1711, martie 5, protopopul de Tutova ªtefan Cotman cumpãrã
Sunt totuºi enumeraþi domnitorii care, cu milã de þarã ºi de popor, Vieþile Sfinþilor de Dosoftei cu 4 lei; tot în 1711 tãtarii au prãdat Moldova
au adus reforme binefãcãtoare: ºi Petru cel Mare intrã în þarã cu armatele ruseºti; familia lui Lupu
- în 1741-42 Constantin Mavrocordat a adus o importantã Costachi se refugiazã la mãnãstirea Bursuci;
reformã fiscalã, scutind de dajdie mânãstirile, tot clerul ºi neamurile; tot - 1717, februarie 13, tãtarii au prãdat din nou Moldova;
el a suprimat vãcãritul ºi pogonoritul, iar contribuabilii au plãtit dãrile în - 1721, iulie 2, Mihai Vodã Racoviþã întãreºte stãpânirea lui Ion
patru sferturi trimestriale; Balaban ºi a fraþilor lui pe jumãtate din satul Bãlãbãneºti;
- în 1757 Constantin Racoviþã Vodã desfiinþeazã din nou - 1734, ªtefan Lipanul dã foc casei lui Lupu Balaban;
vãcãritul, cuniþa ºi vidrãritul; - 1738, mai 31, ora 13,30 mare cutremur de pãmânt, se dãrâmã ºi
Sunt enumerate alte momente din bunele ºi relele Moldovei: multe biserici ºi chiar turnul Goliei din Iaºi;
- la 1758 se produce ultima invazie tãtarã dinspre Bugeac care - 1739, septembrie, cazacii fac orgii în Moldova, de la Iaºi pânã la
devasteazã bunã parte din sudul Moldovei; Galaþi;
- 1707-1709 s-a fãcut vin mult, dar stupii s-au fãcut rãu ºi pâinea - 1740, noiembrie 30, Grigore Ghica Vodã II curmã litigiul dintre
s-a scumpit; descendenþii lui Aron Misimãnescul ºi cei ai vistiernicesei Simina
- 1708 au venit lãcustele, dar nu multe ca altãdatã; Gheuca – vezi ºi „Un proces civil în Moldova care a durat 150 de ani”,
- 1710-1711 a fost lipsã de pâine ºi molimã mare la vite; cota 2650, la Arhivele Statului Iaºi. Judecata va reîncepe de mai multe
- 1715-26, 11 ani de domnie ai lui Mihai Racoviþã, þara se ori ºi nu va înceta pânã pe la 1840, recunoscându-se, în final, de fiecare
întemeiase bine, se înmulþiserã satele ºi oamenii; în toþi anii se fãcuse datã, prin împãcarea pãrþilor, cã boierii care nu erau acceptaþi de rãzeºi
pâine foarte bunã, iar stupii numai în doi ani au fost buni. Vin ºi fân s-au la stãpânire, au fost la origine tot rãzeºi, dupã cum strãmoºii unor rãzeºi
fãcut din abundenþã, dar mai în toþi anii vitele au fost bolnave. Negustorii au fost boieri – ºi chiar mari boieri în sfatul þãrii sau înrudiþi cu vechii
ºi oamenii au avut bani; domni pãmânteni sau cu domniþele acestora.
- 1716, vara au fost prea multe ploi, de nu s-au fãcut fructe, pâine, - 1744, decembrie 7, o nouã carte de la Ioan Mavrocordat
mãlai ºi vii. Miere, orz ºi fân s-au fãcut, dar puþin; Voievod întãrea stãpânirea descendenþilor din Avram Misimãnescul în
- 1718, din cauza secetei nu se gãsea nici pâine, nici mãlai. S-a Româneºti;
adus grâu din Polonia, iar merþa de mãlai la Iaºi se vindea cu 10 lei. - 1747, aprilie 21, alt cutremur de pãmânt;
Oamenii au mâncat papurã, buruieni din pãdure ºi ciulini – vezi anul - 1752, martie 6, ca ºi în 1744, Constantin Mihai Cehan Racoviþã
1660, perioada lui Papurã Vodã n.n.; dã altã întãrire, deºi ca cealaltã, în procesul de la Bãlãbãneºti, motivatã
- 1719, a fost belºug mare în miere, grâu ºi mei; astãzi de noi cã în vechiul drept românesc nu se respecta principiul
- 1729, ianuarie 3o, a fost frig foarte mare, cu furtuni ºi ninsori, de autoritãþii lucrului judecat, fiecare domn, dupã cum s-a mai spus, putând
au murit mulþi cai ºi oameni de-ai lui Grigore II Ghica Vodã în drum spre redeschide orice proces ºi da orice soluþie pe care o considera Mãria-sa
Iaºi; vara au fost ploi ºi inundaþii mari, de au trebuit oamenii sã se mute bunã;
din case pe dealuri; - 1757, iunie 1, într-o mãrturie a unor oameni bãtrâni despre
- 1731-32, au fost ani grei, cã nu s-a fãcut pâine; de la Iaºi în sus a strãmoºii Bãlãbãneºtilor aratã cã aceºtia se trag din Pechi, ginerele
fost chiar foamete. In sudul Moldovei recolta a fost mai bunã Tot în anul paharnicului Kamen;
1732 au fost multe haite de lupi, care mâncau oamenii pe sub munte; - 1759, iarnã caldã, din noiembrie pânã în martie fãrã zãpadã;
- 1732-33, iarna a fost omãt mare din decembrie pânã în martie, - 1764, martie 16, ora 3 din noapte, iarãºi cutremur de pãmânt;
cu mare lipsã de nutreþ pentru vite; - 1773, are loc recensãmântul din toatã Moldova – catagrafia - .
- 1733-35, n-a fost belºug nici în pâine, nici în stupi, nici în La Bãlãbãneºti erau 35 de case, doi þigani boiereºti, 5 preoþi, 14 sãteni
comerþ, iar în vite a fost moarte mare; moldoveni, 9 ruptaºi, 3 vãduve, un vornic ºi un vataman – dregãtori
- 1735, au rodit viile bine, dar recolta a fost slabã ºi iarna n-a fost sãteºti;
pâine, iar vitele oamenilor mureau; - 1781, octombrie 9, noaptea, s-a cutremurat pãmântul foarte
- 1737, iarna a fost mare scumpete de fân; tare;
- 1739-40, iarna a fost grea, cu zãpadã pânã la brâu, din - 1785, decembrie – 1786, decembrie, se întocmesc tabele
decembrie pânã la Sfântul Gheorghe, iar vitele mureau de foame, fiind lunare cu toþi mazilii ºi ruptaºii din toate þinuturile Moldovei,
mare crizã de fân vitelor, ca ºi oile mai mureau de boalã, de vãrsat; nediferenþiate pe sate, dar din care George-Felix Taºcã identificã dupã
- 1740, în august a fost brumã mare, care a stricat grâul, meiul ºi nume, din Bãlãbãneºti, 4 membri ai familiei Taºcã ºi un Balaban la mazili
porumbul, iar pânã în martie n-au putut oamenii ara. A fost foamete mare ºi câte un Taºcã, un Balaban ºi un Vârgolici la ruptaºi;
de pâine, de vin ºi de vite; - 1787, în raportul contelui d-Hauterive, fãcut la cererea
- 1741, toamna, Þãrii de Jos îi mergea bine, iar Þãrii de Sus îi domnitorului Alexandru Ipsilanti, asupra vechii ºi actualei stãri a
mergea mai rãu, fiind lipsã de pâine; Moldovei, în capitolul IV spune, printre altele, cã în cele trei eparhii ale
- 1754, a fost foamete, lipsã de pâine, în sudul Moldovei; Moldovei ar fi fost 6ooo de preoþi, cifrã care i se pare exageratã;
- 1779 ºi 1780 vara au fost ploi mari ºi inundaþii care au înecat - 1789, ruºii se stabilesc la Bârlad ºi Tecuci, iar austriecii la
multe vite ºi pãsãri; Focºani;
- 1780, în iulie, au venit lãcustele ºi au fãcut mare stricãciune; - 1793, noiembrie 28, seara la ora 18, alt cutremur de pãmânt,
- 1784, a fost an foarte sãrac; foarte puternic, repetat încã de douã ori, mai slab – în cursul nopþii;
- 1786 a fost lipsã de pâine; - 1793, ca ºi la 10 decembrie 1792 sub Alexandru Moruzi
- 1790, vara a fost puhoiul cel mare – inundaþii - ; Voievod, Mihai ªuþu, urmaº la domnie, menþine ºi adânceºte ordinul
- 1794, a fost secetã mare toatã primãvara ºi vara, pânã la 25 predecesorului cu privire la protecþia pãdurilor ºi ocrotirea în special a
iulie, când au început ploile; stejarului, pânã la ei se putea lua din pãdure orice fel de lemn.
- 1798-99, a fost o iarnã grea ºi fânul scump, de au pierit multe Vorbind despre secolul al XIX-lea la „Bãlãbãneºti – Tutova” –
vite; pagina 21 º. u. din materialul dactilografiat – George-Felix Taºcã trece în
- 1799, a izbucnit ciuma în Moldova. revistã însãºi situaþia politicã, economicã, socialã ºi culturalã a þãrii,
Este menþionat cã documentele acestui secol sunt strânse de perioada respectivã marcând începutul istoriei moderne a principatelor
George-Felix Taºcã într-un vechi manuscris intitulat „Rãzeºii din române.
Bãlãbãneºti” – 1979, 510 file, donat din Bucureºti, 22 aprilie 1982, Din punct de vedere politic Moldova cunoaºte pânã la sfârºitul
Arhivelor Statului din Iaºi, în semn de deosebitã preþuire, cota nr. 2642, domniei lui Alexandru Ioan Cuza o viaþã deosebit de frãmântatã, cu 13
cercetat în 6 iunie 1988 ºi 22 februarie 1990 de Paul Paltanea, iar de Ion schimbãri de domni, la care se adaugã 10 interregnuri de caimacani, 3
N. Oprea în 3- 30 septembrie 2010, cu documente în care apar tot mai ocupaþii militare ruseºi, în total aproape 13 ani _ 1806-1812 ; 1828-1834
des membrii familiilor Balaban, Vârgolici, Tau, Bode, Ciocan ºi Taºcã, ºi 1853-1854 - , eteria lui Alexandru Ipsilanti – aprilie 1821 - , o ocupaþie
cei din urmã veniþi pe la mijlocul secolului, prin cãsãtorie, de la Corod, otomanã de 14 luni - 1821-1822 – ºi una austriacã – 1854.
unde ºi Balabanii aveau interese. Faþã de cele notate mai sus de autor, aceasta puncteazã ºi
Cum relaþiile locuitorilor din Bãlãbãneºti se extind la satele tendinþa accentuatã spre independenþã ºi unitatea naþionalã. Se

7
Nr. 107 - ianuarie 2011 ELANUL
recãpãtau cele trei judeþe, Cahul, Bolgrad ºi Ismail, din sudul ispravnici Tutovei;
Basarabiei, se fac paºi în dezvoltarea economicã ºi socialã, care - 1780 iulie 6 – Costantin Paladi, ispravnic Tutovei;
afecteazã ºi þãrãnimea. Se înfiinþeazã ºcoli la sate, sporesc tranzacþiile - 1780 septembrie 13 – Costantin Paladi, ispravnic Tutovei;
imobiliare, se înmulþesc procesele ca ºi hotãrniciile, existã preocupãri - 1781 iunie 10-17 – Costantin Paladi biv vel paharnic ºi Iordache
sanitare, se fac noi catagrafii, apoi actele de stare civilã, în 1832 la Canano, biv vel medelnicer, ispravnici Tutovei;
biserici ºi de abia în 1864 la primãrii, sporesc dovezile scrise ale vieþii - 1781 noiembrie – Manolache Costache, stolnic, ispravnic
localnicilor, inclusiv ai celor de la Bãlãbãneºti. Tutovei;
Dupã 1864 se introduce oficial alfabetul latin, înlocuind scrierea - 1781 decembrie 20 – Man. Costache, biv vel stolnic, ispravnic
cu litere chirilice. Tutovei;
Sintetic sunt prezentaþi de autor anii buni ºi anii rãi din Moldova - 1782 martie 20 – Man. Costache, biv vel stolnic, ispravnic
care înseamnã ºi judeþul Tutova – satul Bãlãbãneºti: anii buni cu recolte Tutovei;
bogate, anii 1811 ºi 1842, ani rãi, 1806 – pentru vite, stupi pâine ºi vin; - 1783 mai 12, august 1 – Costin Negre, biv vel stolnic, ispravnic
1810 – foamete - , 1813 – mari inundaþii -, 1815 – secetã la porumb ºi fân Tutovei;
-, 1816 – iarãºi lipsã de nutreþ ºi moartea vitelor -, 1818 – fructe -, 1833 – - 1784 iulie 2 – Gavril Conache, biv vel stolnic,
foamete, porumb scump -, 1837- inundaþii în august -, 1841 – iarnã grea, - 1785 martie 26 – Iordache Lambrino, biv vel paharnic, ºi Costin
lipsã de fân, mor vitele -, 1847 – în iulie invazia lãcustelor -, 1852 – frig în Negre, biv vel stolnic, ispravnici Tutovei;
martie-aprilie, mor vitele de foame -, 1857 – un an neroditor, 1860 – douã - 1785 octombrie 29 – Iordache Lambrino, biv vel paharnic, ºi
invazii de lãcuste. Gh. Costandache, biv vel stolnic, ispravnici Tutovei;
Din volumul – „Rãzeºi din Bãlãbãneºti” – 1979, cota 2642, la - 1786 aprilie 2 – Lupul Balº serdar ºi Gh. Costandache, stolnic,
Arhivele Statului Iaºi, redãm pp. 492-194, cuprinzând vornicii, ºoltuzii, ispravnici Tutovei;
ispravnicii din þinutul Tutova în anii 1596-1828, dupã I Tanoviceanu – - 1786 august 20 – Costantin Paladi, cãminar, Lupul Balº, serdar,
„Pãrcãlãbiile Moldovei” – Vornicii, staroºtii, ispravnicii, pe þinuturi, sec ispravnici Tutovei;
XII-XIX – Arhivele Statului Bucureºti, Ms.1207 : - 1786 iulie 16 – Man. Costache ban ºi Costantin Crupenschi,
- 1596 aprilie 19 – Jora, orãjnic la Bârlad; clucer, ispravnici Tutovei;
- 1599 martie 5 – Procop Negrea, vornic la Bârlad; - 1787 decembrie 12 – Costantin Paladi, cãminar, ºi Costantin
- 15 99 martie 15 – Cãlin ºi Creþul, mari vãtafi de Tutova; Crupenschi, clucer, ispravnici Tutovei;
- 1601 septembrie 15 – Gligore, vãtaf de Bârlad; - 1793 martie 21 – Gh. Costandache, biv vel spatar ºi Mih.
- 1605 mai 12 – Constantin, pârcãlab de Tutova; Cerchez, ban, ispravnici Tutovei;
- 1653 februarie 24 – Bejan Gheuca, vornic de Bârlad;
'- 1660 octombrie 28 – Gheorghe Bogdan, pârcãlab de Tutova; - - 1793 iulie 28 – Gh. Costandache, biv vel spãtar, ispravnic
- 1661 iulie 17 – Gheorghiþã, pârcãlab de Tutova; Tecuci?
- 1671 – Pârvul Ioniþã ºi Vasile Gâlcã, vornici de Bârlad; Gavril - 1796 iulie 10 – Matei Costache, vel paharnic, ispravnic Tutovei;
Mandrea, ºoltuz de Bârlad; - 1797 iunie 2 ºi 7 – Vasile Boghianul, stolnic, ºi Iordache Milu,
- 1676 mai 17 – Vasile Pârc, staroste ot Tutova; clucer, ispravnici Tutovei;
- 1685 aprilie – Vasilache, vornicul de Bârlad; - 1798 februarie 28 – Gh. Costandache, spãtar, ispravnic Tutovei;
- 1686 februarie 18 – Vasilache, vornicel de Bârlad; - 1799 martie 15 – Gh. Costandache ºi Mihail Cerchez, ispravnici
- 1686 iunie 3, Vasile sin Popa, vornicul de Bârlad; Tutovei;
- 1693 ianuarie 8 – Enachi biv vel sulger, ispravnic Tutovei; - 1799 august 12 – Iancul Greceanu, biv vel paharnic, ºi
- 1710 octombrie 5 – Dima, ispravnic de Bârlad, dar nesigur; Iordache, biv vel medelnicer, ispravnici Tutovei;
- 1712 martie 20 – Dima, ispravnic de Bârlad; - 1801 iulie 21 – Costantin Catargiu, comis, ºi Crupenschi,
- 1730 august 29 – Ion, ispravnic de Bârlad; cãminar, ispravnici Tutovei;
- 1742 iunie 30 – Ion Bogdan, ispravnic Tutovei; - 1803 august 12 – de la isprãvnicia Tutova, ªtefan…? Spãtar ºi
- 1742 iulie, 1, 3, 10, - Ion Bogdan, giudecãtor Tutovei ºi ispravnic Mihai Racoviþã;
Tutovei; - 1803 decembrie 11 – de la isprãvnicia Tutovei…?, Mihai
- 1743 mai – Ion Bogdan, biv vel stolnic, judecãtorul Tutovei; Racoviþã, ban;
- 1743 decembrie 15, Ion Bogdan, biv vel stolnic, ispravnic - 1804 iunie 24 ºi 28 – de la isprãvnicia Tutovei, iscãlit Ioan Jora,
Tutovei; schivnic;
- 1745 mai 2 – Dumitru Paladi, biv vel paharnic, ispravnic Tutovei; - 1805 mai 18 – ªtefan Sturza, spãtar, ispravnic Tutovei;
- 1753 decembrie 14 – Lupul Costache, biv vel, stolnic, ispravnic - 1808 ianuarie 14 – de la isprãvnicia Tutova, Hrisoverghi, spãtar;
Tutovei; - 1809 octombrie 1 – paharnic Ioan Jora, numit în acea zi;
- 1754 octombrie 9 – Leon Imbru, ispravnic Tutovei; - 1810 aprilie 1 – Ioan Jora, biv vel paharnic, ºi Iordache Donio,
- 1755 aprilie 5 – Lupul Costache, biv vel stolnic, ºi Leon Imbru, biv vel serdar, ispravnici Tutovei;
ispravnici Tutovei; - 1812 februarie 8 – Manolache, stolnic, ispravnic Tutova;
- 1756 iulie 5 – Dediul Codrianu, sardar, ispravnic Tutovei; - 1820 iulie 29 – Toma Iamandi, ban, ispravnic Tutova;
- 1757 septembrie 12 – Iordache, biv vel gram, ispravnic Tutovei ; - 1825 septembrie 10 – Giurgea, spãtar, ºi Mo… spãtar ,
- 1758 iulie 15 – Lupul Costache, biv vel stolnic, ispravnic ispravnici Tutovei,
Tecuciului; - 1827 ianuarie 27 – M…aga, ispravnic Tutova;
- 1762 martie 2o – Panaite, biv iuhadar, ispravnic Tutovei; - 1828 februarie 24 – Greceanu…? Aga…spãtar, ispravnic
- 1762 octombrie 29 – Enache, biv vel sulger, ispravnic Tutovei; Tutova.
- 1764 mai 5 – Brãescul, pârcãlab de Tutova, fin popei Timofte; - La 1 septembrie 1829 fostul vechil Iordachi Opriºan a lui
- 1766 mai 16 – Enachi sulger, ispravnic Tutovei; Gheorghe Bogdan, nepotul lui Manolache Bogdan, ucis de Vodã Moruzi
- 1766 iunie 5 – Ioniþã Cuza, biv vel stolnic, ispravnic ºi diriguitor pentru hiclenie, fost student la Paris în 1803 sã înveþe dreptul, rãmas
þinut Vaslui; proprietar a unor moºii precum cele de la Movileni, Mãciucaºi,Iveºti,
- 1768 mai 2 – Costantin Sturza, biv vel stolnic ºi Costin Catargi, Pogãneºti ºi Ciocani din þinutul Tutovei, ajunsese ispravnic al þinutului –
biv vel sluger, ispravnici Tutovei; dovadã cã ºi atunci existau rãsturnãri în ierarhia genealogiilor. La 1830,
- 1769,Costantin Costache, medelnicer, ispravnic Tutovei; în aprilie, se stingea ºi Gheorghe Bogdan. In 1835 întreaga avere a lui
- 1770 – Manol. Bogdan, ban, Iordache Despa, ºatrar, Tutova; Gheorghe Bogdan o moºtenea un Manolache Bogdan, agã în Moldova
- 1776 noiembrie 23 – Petrache biv vel vameº, ispravnic Tutova; acelor timpuri, ceea ce însemna cã ciclul proprietãþii Manolache
- 1777 februarie 11 – Petrache biv vel vameº, ispravnic Tutova; continua în zona Ciocani-Tutova – vezi în acest sens studiul Wilhelm de
- 1777 mai 28 – Costantin Paladi, medelnicer, ispravnic Tutova; Cotzebue ºi prefacerea societãþii moldoveneºti – Note despre familia
- 1778 iulie 30 – Costin Caragiu spãtar, Mihai Cerchez, jicnicer, Bogdan, în Memoriile secþiunii istorice a Academiei, tom. XV, 1934, p.
ispravnici Tutovei; 108-112; 326-330, date invocate de N. Iorga într-o ºedinþã a Academiei
- 1779 mai 18, 23, Iancul Greceanu paharnic ºi Iordache Române din 12 mai 1933, preluate ºi prelucrate de Ion N. Oprea în
medelnicer, ispravnici Tutovei; volumul sãu – Scurte medalioane, Editura PIM, Iaºi, 2010, pp.407-415.
- 1780 ianuarie 12 – Costantin Negri stolnic, ispravnic Tutovei;
- 1780 martie 5 – Costantin Paladi paharnic ºi C. Negri stolnic,

8
ELANUL Nr. 107 - ianuarie 2011
“Boierii noi” în viziunea paharnicului
Constandin Sion
Ciprian-Gicã TODERAªCU

Nimic nu apare întâmplãtor aº putea spune celor care au urechi sã afirmã indirect propoziþia citatã mai sus. Din acest punct de vedere
mã audã ºi celor care au ochi sa vadã. Aceasta pentru cã, subiectele de cartea analizatã se vrea a fi una care oglindeºte antagonimul termenilor
istorie care mi-au plãcut cel mai mult au fost cele sugerate de oameni cu “vechi” ºi “nou”.
experienþã ºi nu cele care pãreau a fi rezolvarea unei probleme. E Data începerii scrierii a fost estimatã de specialiºti ca
adevãrat, cele din urmã sunt mai greu de dus la capãt, dar asta nu reprezentând anul 1840. Momentul finalizãrii sale graviteazã în jurul
înseamnã cã primele nu trebuie luate în seamã. anului 1857. Faptul cã timpul în care lucrãrii i s-a dat o formã finalã este
Cu aceste gânduri de început pornesc astãzi pe un nou drum, destul de lung (aproape douã decenii) mã face sã mã gândesc la
drum care mi-a fost deschis de Mihail Cojocariu, conf. univ. dr. la motivele pentru care Constandin Sion a lucrat timp îndelungat asupra
Facultatea de Istorie din Iaºi, pe vremea când frecventam cursul de manuscrisului. În primul rând numãrul mare al “boierilor noi” care era
“Elite sociale ºi politice (sec. XIX-XX)”. într-o perpetuã augmentare, alãturi de parcurgerea materialului existent
“Boierii noi” în viziunea paharnicului Constandin Sion este un reprezintã motive temeinice.
subiect pe care l-am putut desluºi numai citind Arhondologia Moldovei. Intitulatã de autor Boierii moldoveni, iar de primul editor
Amintiri ºi note contimporane. Boierii moldoveni1, operã de o valoare –Arhondologia Moldovei, cartea care în fapt nu este o lucrare ºtiinþificã,
impresionantã atât pentru istoria românilor, cât ºi pentru memorialistica ci o culegere de memorii aºezate în ordine alfabeticã, prezintã ceea ce a
ºi literatura româneascã. Dat fiind faptul cã lucrarea aparþine lui ºtiut autorul mai bine despre contemporanii sãi. În genere el a ºtiut ºi
Constandin Sion, pentru început, se impune sã fac o scurtã prezentare a aºternut pe hârtie mai ales lucrurile rele ale contemporanilor sãi întrucât
familiei, vieþii ºi activitãþii acestui dregãtor cu scopul de a evidenþia a demonstrat în operã incapacitatea ºi imoralitatea acestora. Puþini au
spiritul în care acesta ºi-a putut încondeia gândurile pe coala de hârtie ºi fost cei care au scãpat acestui “masacru” general, însã despre aceºtia
mai ales, ceea ce l-a determinat sã aibe atitudini diferite faþã de “boierii nu voi aminti în lucrarea de faþã întrucât nu doresc a lua de la gurã
timpului sãu”. pâinea altcuiva.
Constandin Sion s-a nãscut în jurul anului 1795, ca fiu – al cincilea Nemulþumirile autorului sunt exprimate în lucrare în mod clar ºi
din ºase - al baº-ceauºului Iordache Sion (m. 1612) ºi al Ecaterinei Danu detaliat. Ele au pornit, cum deja am amintit, de la imposibilitatea
(m.1835), nepoatã, dupã mamã, a lui Simion Tãutu, vornic de Suceava apropierii lui de vârful ierarhiei sociale, dar mai ales de la faptul cã atât
(m.1792); astfel prin mama sa, autorul se înrudea cu marea familie Mihai Sturza (1834-1849), cât ºi Grigorie Alexandru Ghica ºi-au uitat
boiereascã a Tãutuleºtilor, descinzând din logofãtul lui ªtefan cel Mare “fãgãzile ce ne da în multe rânduri, înainte de suire pe scaun”. Cel dintâi
ºi Bogdan al III-lea, Ioan Tãutu (m.1511); banul Ioan Tãutu (m. 1827), era principalul vinovat în decãderea adevãratei boierimi (boierimea
unul din boierii care au mers la Constantinopol sã cearã restabilirea veche) din care ar fi fãcut parte ºi el, cel din urmã era domnul în care a
domniilor pãmântene (1822), îi era strã-unchi; iar comisul Ionicã Tãutu avut încredere la început dar pe care pânã la urmã l-a criticat vehement
(1795-1830)- unchi (vãr cu mama sa). Dupã tatã, paharnicul era spunând cã “schimbarea domnilor e bucuria nebunilor”. Este vorba de
coborâtor dintr-o familie de boiernaºi tutoveni, familie despre care aº fapt de dezamãgirea treptatã pe care i-o produce paharnicului domnia
vrea sã amintesc doar cã nu descindea din “Demir Sultan”, aºa cum celui care nu avea sã-l foloseascã – nici el! – în slujbe importante, dar
spune Sion în lucrare sa, ci din “boierimea ºtefanianã” a cãrui rod a fost risipea în schimb banii publici pe “ zãdãrnicii” ca îmbunãtãþiri edilitare.
pe la sfârºitul secolului al XVI-lea Ionaºcu Coºãscu pârcãlab (m.ccca În ceea ce-l priveºte pe Mihai Sturza motivul acuzaþiei este acela
1633), dupã cum aratã profesorul ªtefan Gorovei în posfaþa aceleiaºi cã ºi-a transformat privilegiul de a acorda ranguri într-o adevãratã
lucrãri. afacere rentabilã, care îºi are începuturile în vremea lui Ioniþã Sandu
Constandin Sion a avut cinci fraþi, ºi anume: spãtaul Antohi, Sturza (1822-1828), moment în care “au început a se tãvãli boieriile”.
paharnicul Ioniþã, banul Neculai, paharnicul Costachi ºi pe serdarul Pentru a nu rãmâne indiferent de toate aceste lucruri, autorul a
Toader. Dintre aceºtia, Ahtohi Sion a fost cel care a dominat întreaga gãsit de cuviinþã ca în lucrare sã prezinte defectele ºi mai cu seama
familie Sioneascã. Din pãcate a cãzut pradã holerei de la 1848. originea umilã a celor mai mulþi dintre norocoºi care i-o luase înainte pe
Paharnicul Costache Sion a rãmas în istorie ca un memorialist, la fel ca scara ierarhiei sociale. De asemenea, sã punã în prim planul atenþiei
ºi fiul lui Neculai Sion. Antohi ºi Toader au fost singurii Sioneºti care s-au imoralitatea ºi necinstea de care unii boierii aflaþi în diferite funcþii dau
remarcat în viaþa politicã. Am lãsat la urmã paharnicul “Arhondologiei” dovadã.
noastre întrucât el a fost un om cu dragoste de carte ºi de slovã (ca Este foarte adevãrat cã scrierea sa abundã în caracterizãri
majoritatea Sioneºtilor), însã care nu a reuºit sã se apropie de vârful injurioase la adresa unui numãr mare de “boieri noi”, acuzaþi, cu sau fãrã
piramidei sociale, fiind doar slujbaº în administraþia provincialã. S-a dreptate, de a fi de origine strãinã, însã înverºunarea memorialistului se
nãscut pe la 1795 ºi a fost luat de tânãr în casa lui Theodor Paladi la Iaºi. îndreaptã cu precãdere spre “nãpastele þãrii”, cei care au avut o
Aici ºi-a fãcut studiile ºi a învãþat foarte bine limba greacã. S-a cãsãtorit ascensiune rapidã în ierarhia socialã a timpului sãu. Cã aceasta este
cu Eufrosina, fata banului Toma Stamatin. În anul 1821 întâmplarea a una din cauzele pornirii sale o probeazã atitudinea de asemenea ostilã
fãcut, aflându-se la Iaºi, sã scape niºte turci din mâinile grecilor. În urma faþã de moldovenii ridicaþi în diferite funcþii dupã ieºirea sa din
acestei întâmplãri Sali Paºa îl însãrcineazã cu misiunea de a rândui competiþie, adicã în timpul lui Mihai Sturza. Despre aceºti “boieri noi”, a
ispravnici pe la unele þinuturi. La 1822 era scriitor la vistierie, iar la 1824 a scris autorul, cã “i-au fãcut boieri ca ºi mai mult sã împileze þara ºi sã
fost rânduit sã umble cu potira prin þarã. La 1828 a fost trimis în calitate mãscãreascã noblesa Moldovei”, ajungând chiar ca “ºireþii, obraznicii,
de ceauº sã ducã animale spre Balcani. În 1829 a ajuns staroste de pezevenchii sau hoþii, mincinoºii ºi savolnicii sã fie bine vãzuþi” în
Putna, dar în aceastã funcþie nu a stat mult pentru cã a fost numit detrimentul celor cinstiþi.
îngrijitor al spitalului ostãºesc care avea vreo 1500 de bolnavi, mai ales Intrigat de situaþiile cu care s-a confruntat autorul nu s-a oprit în
din cauza ciumei care bântuia pe atunci prin þarã. În 1831 a fost arestat ºi acest punct întrucât, însuºi a menþionat, ultimul val de migratori din
dus la Bucureºti întrucât facea parte din boierii nemulþumiþi de Grecia, de la începutul secolului al XIX-lea, a dus la disoluþia structurilor
regulamentul organic. Din 1834 a stat departe de funcþiile boiereºti sociale, lucru ce a dat ºansa unor “coate goale” sã poatã acapara funcþii
pentru cã nu era de acord cu modul în care acestea erau ocupate. Între importante pe scara ierarhiei sociale. În acelaºi spirit critic, autorul
timp, Sion a fost preocupat de scrierea operei sale, lucrare în care “ºi-a comenteazã ridicarea la boierie a þãranilor simpli, a birnicilor, despre
vârsat tot focul inimii”. Conceputã într-un moment de revoltã a autorului care ajunge sã spunã cã “sunt un soi de ciuperci, ieºite dupã ploi, ridicaþi
faþã de situaþia social-politicã existentã în prima jumãtate a secolului al la boierie de mojici, din galantomia ºi nerespectarea drepturilor þãrii”. Se
XIX-lea în Moldova, moment care devine persistent în abordarea noii vede clar faptul cã ideea exprimatã mai sus a stat la baza puternicii ºi
boierimi, “Arhondologia” se prezintã ca o lucrare în care critica ºi ironicei opinii exprimatã cu atâta vehemenþã de Constantin Sion la
subiectivismul deþin un rol important. Referitor la aceste douã trãsãturi adresa noilor boieri care îºi câºtigau funcþia nemeritând-o. De aici
din urmã ale operei sale, însuºi autorul ne face sã credem cã era rezultã ºi viziunea pesimistã a paharnicului asupra realitãþilor vremii
conºtient de particularitãþile arhondologiei sale în momentul în care sale, vreme supusã unor puternice transformãri în ierarhia socialã cu

9
Nr. 107 - ianuarie 2011 ELANUL
care autorul este atât de puþin familiarizat. Aceastã viziune în acord cu intenþie a acestuia de a denigra într-un mod cât mai execrabil aceste
cea a spiritului romantic al vremii nu face decât sã minimalizeze calitatea familii. Cu toate acestea, exemplele citate se situeazã pe o poziþie
moralã a timpurilor contemporane autorului. mediocrã. Ironia scriitorului nu ºi-a atins apogeul. Cazurile urmãtoare
Acesta ºi-a pãstrat propria sa viziune asupra boierimii noi pânã la demonstreazã clar cã într-o posibilã tipologie a limbajului rãu-voitor,
finele lucrãrii, o viziune subiectivã prin care aratã cã boierimea devenise tânãrul crescut în casa familiei Palade mai are multe de spus. Când vine
în vremea sa o pacoste pentru þarã din care nu profita decât domnul. vorba despre familia Ralet, de origine tot greceascã, ni se aratã cã unul
Ceea ce pare a fi ºi mai interesant în lucrare constã faptul cã paharnicul din membrii ei, dupã ce s-a aventurat în relaþii incestuase pe tãrâmuri
Constandin Sion analizeazã lucrurile ca ºi cum el ar fi centrul în jurul dorohoiene “s-au dus în Basarabia ºi de acolo au venit la Iaºi, s-au
cãruia ar trebui sã se învârtã toþi. Pãrerea lui în ceea ce-i priveºte pe îngurluit cu fimeia lui Costachi Voinescu, fata lui Vasile Alecsandri, º-au
boieri este strâns legatã de raportul ce l-a avut el cu fiecare neam lãsat bãrbatul curva, cum era de bun ºi bogat, º-au lãsat ca o cãþã ºi trei
boieresc descris în lucrare. Dacã momentul interacþionãrii dintre autor ºi copii º-au fugit la tatã-sãu”. În aceeaºi termeni este caracterizatã ºi
unul din boieri, sau membrii familiei sale, a fost unul nefavorabil familia Radu. Vorbind despre unul dintre fiii postelnicului Malonachi, pe
paharnicului, ironia ºi critica adusã acestora sunt de o aciditate nume Iorgu, ni se precizeazã cã acesta “s-au împrietenit cu logofãtul
memorabilã. Astfel, prezentând familia boierilor Drãghici, Constantin Costachi Sturza, care dupã introducerea Regulamentului fãcându-se
Sion spune cã reprezintã o “corciturã de arman cu jidov; adecã, Neculai logofãt a dreptãþii, au fãcut pe târtan prezident de Neamþ. Dupã aceea
Drãghici a fost arman ºi femeia lui jidaucã, botezaþi; au fost baº- închipuind târtanul un fel de revoluþie, ca sã facã pe Costachi Sturza
bulubaºã la hãtmanie, pe vremea domnului Constantin Moruz”. Chiar domn, descoperindu-sã, l-au desþerat Mihai vodã pe la 1842 ºi nu ºtiu ce
dacã nu putem vorbi de o rãzbunare personalã a paharnicului faþã de sã va fi fãcut”.
familia amintitã, termenii în care aceasta este prezentatã vãdesc în mod La finalul acestui demers se impun câteva concluzii edificatoare
clar o anumitã atitudine de abordare. Acelaºi lucru poate fi probat ºi privitoare la “boierii noi” în viziunea lui Constandin Sion. Cartea
asupra familiilor Flipide ºi Palade. Referitor la prima spune cã “o pociturã analizatã nu este precum genealogia falsã pe care autorul ºi-a construit-
greceascã, Neculai Filipide, calic ºi rãpãnos, pe la 1816 viind la Bârlad ºi o. Despre aceasta Gheorghe Ghibãnescu considerã cã este compusã
având talent de mãscãrici ºi liguºitor, ca toþi grecii, au cãpãtat intrare prin din “câte cuvinte, atâtea neadevãruri”. Cu un observabil caracter
casele boiereºti; boierii moldoveni, ca cei din fire miloºi, blânzi ºi memorialistic, lucrarea de faþã nu este alcãtuitã în mod obiectiv. Nu pot
primitori, dar totodatã ºi proºti, i-au fãcut mai multe ajutoare, ba, încã, cere însã nici prea multe de la aceasta þinând cont de caracterul ei
vornicul Ioan Greceanu, postelnicul Gavril Iamandi ºi alþii l-au tocmit memorialist. Ea delecteazã cititorul prin comparaþiile de-a dreptul hazlii
dascal sã li înveþi copiii greceºte; rãpãnosul acela þap s-au plodit foarte, ºi uneori ieºite din comun. Cu toate acestea, dincolo de exagerãri
au umplut Bârladul de iezi, ba, încã, unul ajunsese în departamentul conþine informaþii care pot fi luate în calcul într-un posibil studiu istoric.
dinlãuntrul, unde au fãcut multe prãdãciuni, s-au boierit ºi pe el ºi pe toþi Dubla perspectivã din care poate fi lecturatã cartea (literarã ºi istoricã)
fraþii ºi cumnaþii lui, în domnia lui Grigori Ghica”. Despre cea de a doua face ca aceasta sã fie revendicatã de ambele pãrþi. Aºadar, “ferice
familie spune cã “la hatmanul Constantinicã rãmâind numai o fatã pentru þarã, cu înmulþirea boierilor, tocmai ca ºi a stupilor cu înmulþirea
Luþica, ºi foarte rã de muscã fiind, n-au gãsit în toatã Moldova, din toþi trântorilor”.
feciorii de boieri unul sã o poatã sãtura. Au purces, au trierat toatã Notã:
Europa, au cercat toþi berbanþii ºi ºi-au gãsit pe plac, tocmai în Ispania, 1. Constandin Sion, Arhondologia Moldovei. Amintiri ºi note
un jîdov spaniol, ºi l-au luat bãrbat; cu carele pe la 1844 venind aice ºi contimporane, cu o prefaþã analiticã de Gheorghe Ghibãnescu, Iaºi,
numindu-l marchiz de Bedmar º-au vândut toate moºiile ºi þiganii ºi s-au Tipografia Buciumului Român,1892; Idem, Arhondologia Moldovei.
dus înapoi la praznicul dracului”. Amintiri ºi note contimporane. Boierii Moldovei, text ales ºi stabilit,
Aceste exemplele ilustreazã o voitã ºi totodatã o evidentã glosar ºi indice de Rodica Rotaru, prefaþa de Mircea Anghelescu,
atitudine negativã a lui Constandin Sion în special faþã de boierii de postfaþa, note ºi comentarii de ªtefan S. Gorovei, Editura Minerva,
origine greceascã. Termenii descriptivi utilizaþi de autor trãdeazã clara Bucureºti, 1973.

MANOLACHE COSTACHE EPUREANU – OMUL EPOCII SALE


- (4) -
Laurenþiu CHIRIAC
Spre exemplu, în drumul spre cimitirul “Eternitatea” din Bârlad, ne-a dat un luminos exemplu .... Ducându-se din mijlocul nostru,
când carul mortuar al lui Epureanu a fost oprit la Biserica “Domneasca”, rãmâne între noi pentru totdeauna acel spirit generos ºi patriotic pe
unde s-a oficiat un amplu serviciu religios, au þinut discursuri panegirice care Manolaki Kostaki îl avea împreunã cu numele sãu, moºtenire a
I. Gane (primarul oraºului) ºi senatorul Theodor Rosetti. Iatã ce frumos secolelor trecute; cãci dacã a reprezentat ideile unui timp nou,
portret i-a zugrãvit atunci Theodor Rosetti ilustrului om politic caracterul ºi simþirea cu care a fãcut-o au fost aceleaºi care formau
Manolache Costache Epureanu: “Omul în jurul rãmãºiþelor cãruia o tãria neînfrânatã a vremilor vechi, pentru cã el era reprezentantul firesc
întristare comunã ne-a adunat din toate unghiurile þãrii, Manolaki al poporului sãu, prin caracterul îngãduitor, prin cuminþenia ºi bunul
Kostaki, a fost unul din întemeietorii junelui stat român. Nãscut la 1820, simþ care deosebesc poporul nostru de altele. Reintrând în pãmântul
el aparþinea acelei generaþiuni pe care o soartã ingratã a destinat-o la pãrintesc, þãrâna patriei sale iubite îi va fi uºoarã, pe cât timp vor mai
munca grea ºi adeseori plinã de decepþiuni de-a fonda o stare de lucruri rãsuna peste mormântul sãu accentele limbii noastre ºi se vor realiza
nouã în o þarã strãveche, de-a deºtepta la conºtiinþa naþionalitãþii pe un aspiraþiunile poporului nostru .... Numai menþinând vii în inimile noastre
popor care pãrea adormit sub greutatea nenorocilor seculare ce gândurile sale înþelepte, nobilele sale aspiraþiuni ºi transmiþându-le
trecuserã peste el. Epoca de regenerare a României, adaptarea ei la generaþiilor viitoare, vom putea îndeplini datoria de recunoºtinþã ce cu
viaþa modernã a familiei popoarelor europene, e strâns unitã cu numele toþii o avem cãtre omul de bine Manolaki Kostaki, cãtre acest adevãrat
bãrbatului pe care-l plângem. Pe la jumãtatea acestui secol, pe când patriot care totdeauna a pus interesul þãrii mai presus de interesele
domneau încã formele unei organizaþii vechi, care-ºi pierduserã de individualitãþii sale ....”78
mult spiritul lor, odinioarã dãtãtor de viaþã, Manolaki Kostaki, Totodatã, ziarul “Telegraful Român” din 12 septembrie 1880
împreunã cu contimporanii sãi, a formulat pentru întâia datã în Iaºi scria despre controversatul om politic Epureanu (cãruia pânã atunci îi
principiile acelea de regenerare naþionalã, care de atunci ºi pânã acum fusese ostil) urmãtoarele: “Vrem sã-l judecãm cu nepãrtinire ºi sã-l
s-au realizat necontenit. Cel dintâi act politic al sãu a fost participarea la ridicãm din confuziunea în care opiniunea publicã îl pierde. Acest
acea miºcare ce, la 1848, cuprinsese ºi þara noastrã ºi a cãrei bãrbat politic avea într-însul o patimã, aceea de a domina. Ea l-a târât în
programã a fost însãºi calea pe care am parcurs-o de atunci ºi pânã toate contrazicerile, în toate inconsecinþele aparente, care fac din viaþa
acum. Luptele din trecut ºi-au pierdut înþelesul lor ºi probleme cu totul acestui inteligent om politic un lanþ de verigi variate în culoare, în preþ ºi
noi rãsar în calea statului român, la rezolvarea cãrora e de dorit ca în calitate. Manolaki Kostaki a fost liberal pânã în adâncul sufletului de
generaþia actualã ºi cele viitoare sã lucreze cu aceeaºi dezinteresare, câte ori a putut face ceva pentru þara lui cu liberalii, dar ºi conservator
cu acelaºi nestrãmutat patriotism de care rãposatul Manolaki Kostaki pânã în adâncul patimei când era vorba de a face opoziþiune unui

10
ELANUL Nr. 107 - ianuarie 2011
guvern liberal, totul pentru a urca la cârma guvernului sufletul sãu noua familie locuind fie la Bârlad, fie în conacul de la Epureni (moºie
eminamente liberal ... . L-am combãtut pe Manolaki Kostaki, ºi foarte care a trecut în proprietatea lui Manolache, dupã moartea unchiului sãu
adeseori dur, pe aceastã suprafaþã a luptelor, dar eram convinºi de un - Iordache Costache).84 Totuºi, a trãit mai mereu încurcat în datorii, asta
fapt: cã în inima lui nu era terenul pe care reacþiunea sã prindã roade, ºi pentru cã socrii sãi - Alecu Sturza Bârlãdeanul ºi soþia sa, Smaranda -
cãci nici o faptã a Epureanului, de câte ori a fost el la putere, n-a nu i-au dat nimic ºi nici nu l-au lãsat sã vinã în casa lor. În aceste
atentat nici la libertatea, nici la neatârnarea statului.”79 condiþii, pentru a-ºi achita împrumuturile fãcute în perioada exilului ºi
O frumoasã caracterizare a lui Manolache Costache Epureanu a cheltuielile necesare întreþinerii familiei, Epureanu ºi-a vândut moºia
fãcut-o ºi ziarul “Rãsboiul” (la cîteva zile de la moartea politicianului): Borosãºti (1855), casele Catincãi Costache de pe actuala stradã
"Credinþa sa fundamentalã era aceea cã un stat numai atunci poate Nicolae Bãlcescu, nr. 40 din Bârlad (februarie 1859) ºi casele sale din
85
înflori, când destinele sale sunt conduse de partea aceea a naþiei care e acelaºi oraº (în 1859 ºi 1868).
neatârnatã prin avere ºi culturã ºi cã orice stat e osândit la o În altã ordine de idei, dupã ce a fost ales ca membru de seamã al
retrogradare sigurã, mai ales când încape pe mâna oamenilor care îºi Comitetul Central al Unirii din Iaºi (30 mai 1856), Manolache Costache -
fac din politicã o meserie de credinþã, un mijloc de îmbogãþire ori de bun allãturi de alþi membri bârlãdeni ai acestui comitet, cum ar fi Al. I. Cuza,
trai. Ca orator, Epureanu era strãlucit, ore întregi fermeca auditoriul, Ion Codrescu, Ion Vârgolici, Constantin Dimake ºi Mihai Cerchez - au
îmbrãcând adevãrurile cele mai crude în forma nevinovatã a unui umor fãcut din Bârlad al doilea mare centru unionist al Moldovei, contribuind
atât de contagios, încât cei mai mari adversari la înfiinþarea la 19 iulie 1856 a Comitetului
politici ai sãi, departe de a fi jigniþi de acele valuri Unionist din Bârlad (cu 134 de membri). Alãturi
de finã ironie, de acele scânteieri ademenitoare de unii profesori ai Gimnaziului “Gh. Roºca
ale unui spirit atât de cult, atât de elegant ºi de o Codreanu” din Bârlad (Panait Chenciu, Ioan
amabilitate personalã covârºitoare, îl ascultau cu Popescu) ºi de boierii progresiºti Iorgu Radu,
80
o adâncã plãcere." Constantin Sturza, Ioan Miclescu, G. Giuºcã, aga
Dintre contemporani, cel mai bine l-a înþeles Costin Emanoil ºi alþii, Epureanu a luptat pentru
ºi l-a evocat poetul naþional Mihai Eminescu, Unire, iar în casa sa ori în cea a lui Lupu Costachi
cel care în vibrantul sãu articol de la ziarul din Bârlad se adunau membrii Comitetului
“Timpul”, fãcut dintr-un admirabil sentiment de Unionist al judeþului Tutova ºi al oraºului Bârlad.
devoþiune, a sintetizat politicianul, militantul ºi La aceste întruniri participau deseori ºi fruntaºii
patriotul care a fost Manolache Epureanu: “... Un unioniºti moldoveni Al. I. Cuza, Costachi Negri,
stat - aºa cum spunea Epureanu - poate înflori Mihail Kogãlniceanu, Anastasie Panu, Mihail
numai atunci când destinele sale sunt conduse de Jora, Petrache Mavrogheni, Dumitru Sturza ºi
partea aceea a naþiei care e neatârnatã prin avere Constantin Rolla.86
ºi prin culturã. ... Epureanu era liberal ºi un liberal Intrigaþi de maºinaþiunile cârmuirii la
sincer. Admirator ºi cunoscãtor al instituþiilor alegerile locale din vara anului 1857, Manolache
liberale engleze, el recunoscuse adevãrul cã Costache ºi alþi unioniºti bârlãdeni au trimis de la
garanþia duratei ºi trainicei dezvoltãri a unui stat Bârlad o scrisoare consulului francez din
cu instituþiunile lui cu tot e, de fapt, împãcarea Moldova, Victor Place (30 iulie 1857), prin care îl
formelor tradiþionale de existenþã cu cuprinsul lor informau asupra abuzurilor administraþiei locale
nou, cu dezvoltarea nouã... Astfel de om politic în cadrul acestor alegeri, ilegalitãþile comise în
care a fost Manolaki Kostaki Epureanu, cel care întocmirea listelor electorale ºi neexercitarea
avea simþul datoriei împins pânã la ideal, o corespunzãtoare a dreptului de vot. Mai mult,
amabilitate desãvârºitã, un înalt spirit de onoare ºi Epureanu a vegheat ºi asupra corectitudinii
cavalerism, o generozitate personificatã la care Cavoul fam. Costachi Epureanu întocmirii listelor electoarale din judeþul Tutova
nimeni nu a fãcut apel zadarnic ºi, mai ales, un pentru Divanul ad-hoc, cercetând în august 1857
devotament aparte pentru naþiune ºi pentru Tron, ca fiecare candidat sã fie înscris, în funcþie de
a înþeles pe deplin destinul acestei þãri a noastre ºi, de aceea,cu atât avere, în colegiul de care aparþinea. Tocmai de aceea, prefectul Dia al
mai mult astãzi îi simþim lipsa modelului sãu. ..."81 districtului Tutova dorea sã-l radieze de pe listele electorale pe
Manolache Costache ºi l-a defãimat, printr-o scrisoare, în faþa
caimacamului Nicolae Vogoride. Cu toate acestea, la alegerile din
4. Personalitate de seamã a Bârladului septembrie 1857, el a fost ales ca deputat în districtul Tutova al
Divanului Ad-hoc din Moldova cu 35 de voturi, din totalul de 41 de
Ca bârlãdean, Manolache Costache Epureanu a fost foarte electori prezenþi, fãcând parte din colegiul marilor proprietari (alãturi de
apropiat faþã de concitadinii sãi ºi extrem de apreciat pentru inteligenþa Grigore ªuþu). Printre bârlãdenii care l-au ajutat pe Epureanu sã
ºi moralitatea sa. Se cunoºtea bine cu Iorgu Radu, Gheorghe Iamandi, câºtige aceste alegeri erau colonelul Boteanu, P. Veissa, C. Costaki, dr.
87
Iordache Lambrino ºi cu prietenul acestuia din urmã - Alexandru Ioan Costin, G. Giuºcã, K. Ciucã, C. Alexis, G. Gane ºi mulþi alþii.
Cuza, cel care venea deseori la Bârlad. Fãcea parte din elita În 20 februarie 1862, dupã ce bârlãdenii l-au reales a cincea oarã
bârlãdeanã ºi se bucura de un mare respect în rândul profesorilor de la ca deputat al þinutului Tutova în Adunarea legislativã a Principatelor
Gimnaziul “Gh. Roºca Codreanu” din localitate. Dintre rude, buni Unite, Epureanu a susþinut un discurs, prin care mulþumea bârlãdenilor
prieteni i-au fost Costache Negri (veriºorul sãu) ºi surorile acestuia - pentru alegerea sa ºi-ºi exprima recunoºtinþa faþã de Adunarea care, în
Elena ºi Catinca (tatãl lor Petrache Negre fiind vãrul primar al Catincãi cele din urmã, l-a validat: ”Domnilor, suindu-mã pentru întâia oarã la
Epureanu).82 aceastã tribunã, care reprezintã astãzi tribuna Principatelor Unite, am o
Dupã ce a intrat ºi mai mult în viaþa publicã a Bârladului, ca datorie foarte plãcutã a îndeplini cãtre Dv. ºi o datorie de recunoºtinþã
magistrat, devenind preºedinte al Tribunalului Tutova din Bârlad cãtre Adunare, care a binevoit a valida alegerea mea impuindu-mi
(1846-decembrie 1847), incoruptibilul ºi exigentul Epureanu a dat astfel datoria de a-i mulþumi ºi în numele alegãtorilor bârlãdeni care mi-
dovadã de moralitate profesionalã ºi nu a tolerat niciodatã mita, au fãcut onoarea pentru a cincea oarã a mã trimite în adunare ca
influenþa ºi nedreptatea, declarând cu fermitate cã “Tribunalul nu se reprezentant al lor; cãtre Dv., cãci - în iubirea de dreptate ºi
supune poruncilor, ci legii”. Într-o societate bârlãdeanã dominatã de imparþialitate - aþi voit a le recunoaºte dreptul de a alege o persoanã
flagelul corupþiei, el ºtia sã împartã dreptatea celor nevoiaºi ºi chiar nu care are onoare a se bucura de încrederea lor ºi care întruneºte
îngãduia nici un abuz al vechilor boieri sau al politicienilor faþã de condiþiunile admisibilitãþii. Mulþumesc acum, în numele meu personal,
târgoveþii ºi þãranii judecaþi. Încã de atunci, bârlãdenii i-au admirat acelor oratori care au binevoit, prin concursul elocinþei d-lor, a înlãtura
integritatea ºi moralitatea, cinstea ºi onoarea.83 obiecþiunile ce s-au ridicat în contra admiterii mele.” 88
Mai apoi, reîntors în þarã în august 1849, Manolache Costache a Participând la alegerile legislative din 1867, Epureanu a cãºtigat
locuit alternativ la Bârlad ºi la Iaºi. De altfel, în Bârlad a cunoscut-o pe lejer locul de senator conservator al judeþului Tutova, devansându-l
frumoasa Maria (fiica lui Alexandru Sturza ºi a Smarandei Sturza cu 163 din 233 de voturi pe liberalul Scarlat Vârnav.89 Deasemenea, la
Bârlãdeanul, nãscutã Costandachi), de care s-a îndrãgostit ºi cu care alegerile pentru Senat din martie 1876, desfãºurate în timpul
s-a cãsãtorit în 1851. Cãsnicia celor doi a fost una din cele mai fericite, tumultoaselor certuri politice, la Colegiul I din judeþul Tutova a ieºit

11
Nr. 107 - ianuarie 2011 ELANUL
învingãtor senatorul Manolache Costache, iar la Colegiul II a cãºtigat ºi, în special, Elena Monu.
Iorgu Radu.90 De altfel, putem spune cã bârlãdenii l-au ales pe Spre exemplu, în 1885, la cinci ani de la moartea lui Manolache
Epureanu de fiecare datã când acesta a candidat la alegerile Costache, un contemporan al sãu - N. G. Rãdulescu - îl caracteriza
parlamentare. Chiar ºi când acestea au trebuit sã fie devansate din astfel: “Manolaki Kostaki Epureanu a strãbãtut lumea aceasta a
cauza rãzboiului ruso-turc ºi s-au desfãºurat la 9-13 aprilie 1877, el a deºertãciunilor, departe de orice deºertãciuni pentru sine, urmãrind
fost ales ca senator al judeþului Tutova.91 În fine, reales ca senator al totdeauna scopuri mãreþe, nefãcându-ºi decât datoria ºi iar datoria în
judeþului Tutova în aprilie 1879, Epureanu era extrem de activ în politicã, în viaþa sa publicã ºi privatã. Dragostea fierbinte ce-a avut
cadrul dezbaterilor parlamentare, exprimându-ºi ideile asupra mai pentru þarã ºi devotamentul cãtre naþiunea sa i-au dominat întreaga
multor probleme importante ale þãrii, dar niciodatã nu uita sã
mulþumeascã bârlãdenilor pentru încrederea pe care aceºtia i-o
acordau.92
La 27 septembrie 1875, când soþia sa Maria, bolnavã de cancer,
a murit, Epureanu a preferat s-o înmormânteze la Biserica “Sf.
Spiridon” din Bârlad - ctitoria familiei bârlãdene Sturdza, ca semn al
93
preþuirii sale faþã de bârlãdeni.
Mai târziu, dupã moartea lui Manolache Costache la 7
septembrie 1880, la Schlagenbad (Germania), deºi iniþial familia sa a
dorit ca el sã fie înmormântat în biserica de la Epureni (ctitoria neamului
sãu), totuºi peste 200 de fruntaºi bârlãdeni i-au adresat o scrisoare
prefectului judeþului Tutova, C. Nanu, rugându-l sã intervinã pe lângã
Alexandru Exarcu (ginerele urmaº care se ocupa de funeraliile lui
Epureanu) ca sã permitã ca trupul marelui om politic sã fie înhumat în
Cimitirul "Eternitatea" din Bârlad. Iatã ce frumos scriau aceºti bârlãdeni
despre greaua pierdere a compatriotului lor - Manolache Costache:
“Domnule Prefect, subsemnaþii, pãtrunºi de cel mai profund regret
pentru pierderea distinsului nostru concetãþean ºi ilustru patriot,
Manolaki Kostaki Epureanu, luând informaþiuni cã s-ar fi dispus ca
trupul sãu sã fie înmormântat la moºia sa de la Epureni, ne grãbim cu
tot respectul a vã ruga sã binevoiþi a interveni, din partea noastrã, a
tuturor cetãþenilor bârlãdeni, pe lângã familia defunctului, spre a se
regula înmormântarea sa aici, în oraº. Cu stãruinþã vã rugãm a face sã
ni se satisfacã aceastã dorinþã unanimã, cãci dupã o pierdere aºa de
însemnatã, sã ne poatã rãmânea mãcar mângâierea, cã precum în
viaþã ilustra persoanã a lui Epureanu a fost între noi, nici dupã moarte
94
el nu ne-a pãrãsit.”
În aceste condiþii, sosind în Bârlad, sicriul lui Epureanu a fost
aºezat pe un catafalc în sala mare a gãrii. A doua zi, la înmormântare,
au participat foarte mulþi bârlãdeni, dar ºi reprezentanþi ai autoritãþilor
centrale ºi locale, precum ºi iluºtri oameni politici: A. Teriachiu (ministru
de interne), Lascãr Catargiu, Petre Mavrogheni, Theodor Rosetti, Al.
Zissu, V. Hiotu, P. Teulescu, col. Greceanu (adjutant domnesc,
reprezentantul prinþului Carol I), gen. Zefcari
(reprezentantul Armatei). Din partea Cavoul fam. Costachi Epureanu
oficialitãþilor locale au participat I. Gane -
primarul oraºului Bârlad, C. Nanu - prefectul
judeþului Tutova, V. Costãchescu (directorul existenþã, mergând pânã la jertfã, care nu-i
Prefecturii Tutova), avocatul Theodor Ioan pãrea niciodatã mare, dacã printr-însa putea sã
(senator ºi ºeful PNL-ui din judeþul Tutova), contribuiascã la propãºirea României.
col. Bibescu ºi Teodor Codrescu (senatori Manolaki Kostaki Epureanu avea apoi o
conservatori din judeþul Tutova), Sandu Negri, elocinþã fireascã, strãlucitã ºi de o mare putere
G. Leca etc. Printre cei care au susþinut de convingere, care se aprindea pânã la cel
discursuri panegerice, alãturi de senatorul mai mare entuziasm când grãia de soarta cea
Theodor Rosetti, au fost ºi primarul I. Gane ºi mare ce întrevedea pentru þara lui ... . Era un
prefectul C. Nanu. Cei doi au evidenþiat orator cu totul modern. Nu fraze mari ºi patetice
patriotismul lui Manolache Epureanu, iubirea ca un orator popular, ci spirit de convingere.
pe care bârlãdenii i-au purtat-o ºi o vor purta Înapoia acestui farmec al graiului, însã, se
mereu, precum ºi enorma sa contribuþie la ascundea o inimã rãnitã de starea tristã a þãrii
crearea ºi modernizarea statului naþional lui, cãci el, poate cel întâi, a fost care nu s-a
român. De altfel, ºi în presa vremii au apãrut lãsat orbit de frazeologia goalã a politicienilor
atunci ample comentarii despre de industrie, nici de aparenþele unei propãºiri în
înmormântarea de la Bârlad a acestei formã, pe când în fond poporul da înapoi pe
remarcabile personalitãþi politice a epocii toate cãile... . În fine, bunãtatea inimii lui
sale.
95 Manolaki Kostaki Epureanu era nemãrginitã
ºi nimenea n-a fãcut vreodatã apel zadarnic la
??? generozitatea sa. Toatã lumea care l-a
Memoria ºi preþuirea bârlãdenilor cunoscut îºi aminteºte încã, desigur, blândeþea
pentru aceastã uriaºã personalitate a urbei lor n-a contenit niciodatã, sa, spiritul sãu pãtrunzãtor ºi plin de farmec,
semn cã respectul pentru semenul lor a rãmas viu ºi nepãtat. Drept adeseori muºcãtor, dar niciodatã plin de patimã, cu care dezarma chiar
mãrturie stau nenumãratele comemorãri, aniversãri ºi sãrbãtori ºi pe duºmanii sãi.”96
legate de numele lui Manolache Costache Epureanu, dar mai ales Totodatã, trebuie amintit faptul cã, dupã alegerile din toamna
monumentele statuare ºi votive ridicate în cinstea sa. La acestea se anului 1898, bârlãdenii au propus sã se aleagã un Comitet Central care
adaugã ºi numeroasele studii, articole ºi lucrãri care aprofundeazã sã acþioneze pentru ridicarea unei statui a lui Manolache Costache.
aceastã complexã personalitate a Bârladului, dintre care meritã Lista de subscriere - publicatã la finele lui octombrie a aceluiaºi an -
amintite cele ale lui N. G. Rãdulescu, Emil Ioachimovici, Traian Nicola arãta cã orãºenii au subscris cu 100 de lei, iar Gheorghe Iamandi, dr.

12
ELANUL Nr. 107 - ianuarie 2011
Alexandru ªabner-Tuduri ºi Theodor Iamandi au dat câte 40 de lei ai Bârladului, animaþi de sentimentul datoriei niciodatã împlinite, au
fiecare. Mai mult, în 1900, în semn de preþuire pentru compatriotul lor, redat numele lui Epureanu unui Bulevard (fosta stradã K. Marx), iar
bârlãdenii au dat numele de Epureanu unui Gimnaziu real, care apoi s- ªcoala nr. 9 din localitate îi poartã numele ilustrului om politic. Totodatã,
a comasat cu Liceul “Gh. Roºca Codreanu”.97 Dupã aceea, în 1902, s-au organizat ample manifestãri publice dedicate lui Epureanu,
când principesa Elena Bibescu (fiica lui Manolache Costache) a Societatea Culturalã “Academia Bârlãdeanã” fiind promotoarea lor.
decedat ºi a fost înmormântatã în cavoul familiei Epureanu din cimitirul Preºedinta acestui for, prof. dr. Elena Monu, a fost cea care a iniþiat
“Eternitatea” din Bârlad, fiii principesei - Emanuel ºi Anton Bibescu - au procedura de atribuire a numelui lui Epureanu ºcolii din satul Epureni,
rdicat deasupra mormântului un monument din marmurã, în formã de iar - alãturi de prof. univ. dr. C. D. Zeletin - ea a reuºit în 2002 sã atribuie
piramidã, în interiorul cãruia a fost amplasat în cinstea bunicului lor numele principesei Elena Bibescu ªcolii nr. 5 din Bârlad, precum ºi
bustul lui Epureanu (realizat de Cãminului Cultural din Epureni (aflat
sculptorul Ernest Dubois). Din pãcate, pe locul vechiului han boieresc). În
acest bust a dispãrut în 1985, în condiþii acelaºi spirit de “restitutio memoriae”,
necunoscute.98 tot din 2002 se oficiazã anual la
Cu aceleaºi sentimente de monumentul funerar al familiei lui
preþuire pentru compatriotul lor - Manolache Costache din cimitirul
Manolache Costache - bârlãdenii au bârlãdean “Eternitatea” o slujbã de
101
insistat pe lângã Emanuel ºi Anton pomenire.
Bibescu ºi au ajutat financiar la Mai mult decât atât, Societatea
realizarea unui monument votiv din Culturalã “Academia Bârlãdeanã” a
marmurã (realizat de Charles Jacquot), declarat anul 2005 drept "Anul
deasupra cãruia era amplasat bustul Manolache Costache Epureanu"
din bronz a lui Epureanu, iar pe un (când se împlineau 125 de ani de la
soclu de piramidã retezatã a fost fixat un moartea marelui om de stat), deschis
medalion din bronz pe care erau la 29 iunie, în carul manifestãrii
sculptate, în tehnica basoreliefului, tradiþionale "Sãrbãtoarea Teiului" din
chipurile principesei Elena Bibescu ºi a comuna Epureni. În acel context, iatã
fratelui ei, Ion. Deºi iniþial acest ce declara prof. Elena Monu -
monument votiv a fost amplasat pe preºedinta “Academiei Bârlãdene” -
fostul bulevard Elisabeta, în faþa Gãrii despre ilustrul om politic: "Manolache
Bârlad, el a fost mutat în perioada Costache Epureanu a fost unul dintre
interbelicã în faþa fostului Tribunal primii politicieni români care s-a aflat în
(devenit apoi Prefecturã ºi, prima linie a paºoptiºtilor, a pregãtit ºi
actualmente, Teatrul “V. I. Popa”), iar în a organizat Unirea Principatelor Unite
1948 a fost demolat, pentru ca, în 1951, de la 24 ianuarie 1859, fiind de trei ori
în condiþiile proletcultismului, sã disparã prim-ministru – o datã al Moldovei ºi de
complet.99 douã ori al României, în perioada
În orice caz, la solemnitatea de 1860-1876. A fost organizator ºi
dezvelire a acestui frumos monument (9 moderator al Coaliþiei de la Mazar-
iunie 1913) au participat locotenent- Paºa, constituitã din grupãrile liberale
colonelul V. Costescu (adjutant regal ºi ºi conservatoare din România, care s-
reprezentantul regelui Carol I), miniºtrii a finalizat prin crearea primului partid
M. G. Cantacuzino (reprezentantul politic, PNL, la 24 mai 1875. A murit în
Guvernului ºi al Clubului Conservator) Germania, în anul 1880, ºi a fost
ºi C. Arion (venit împreunã cu soþia sa), înmormântat la Bârlad."102
Emilian Constantinescu (directorul de În fine, în septembrie 2009,
cabinet al lui Cantacuzino) etc. Din angajaþii Poliþiei Bârlad - cu aprobarea
partea autoritãþilor locale au participat consilierilor locali ai municipalitãþii - au
ªtefan Drãgãnescu (prefectul judeþului Tutova), Ion Stãnescu (primarul amplasat în faþa sediului instituþiei bustul din bronz a lui Epureanu,
oraºului), M. Vidraºcu (procuror la Curtea de Casaþie), protoiereul C. pentru a cinsti memoria acestuia ºi pentru faptul cã acesta a fost
Dolinescu, I. Toneanu (procurorul general al oraºului Iaºi), senatorul ministru de interne, judecãtor al þinutului Tutovei ºi primul doctor în
Theodor Ioan ºi deputaþii A. Ionescu ºi I. ªtefãnescu, M. Cerchez, drept din România.
avocaþi, magistraþi, doctori, profesori ºi alþii, iar din partea familiei au ???
participat Alexandru Exarcu (ginerele lui Epureanu), Lupu Kostaki ºi Într-o societate româneascã a contrastelor, în care orologiile nu
Emil Juvara. Dupã conferinþa avocatului Emil Ioachimovici - þinutã în bãteau, din pãcate, la unison, timpul destinului lui MANOLACHE
sala “Curþii cu juraþi” a Tribunalului - participanþii s-au deplasat spre COSTACHE EPUREANU pãrea unicul tãmãduitor pentru acþiunea
Garã, unde a fost dezvelit monumentul în cauzã, iar apoi s-a trecut la politicã a boierimii ºi a burghezimii în formare. De altfel, frãmântate de
oficierea unei slujbe religioase de cãtre un sobor de preoþi (condus de marile prefaceri înnoitoare ce se impuneau, Principatele Române
protoiereul C. Dolinescu). Cu aceastã ocazie, au luat cuvântul aveau nevoie atunci de oameni de caracter ºi care sã cunoascã
Alexandru Exarcu, Emil Ioachimovici, primarul I. Stãnescu, protoiereul direcþiile de dezvoltare modernã ale societãþii. Un astfel de om politic
Dolinescu, senatorul Theodor Ioan ºi ministrul de justiþie M. al epocii a fost ºi Epureanu, cel care a înþeles cã adevãrata putere a
Cantacuzino - cel care ºi-a încheiat cuvântarea astfel: “Fie ca faþã de românilor nu este datã doar de unitatea lor sau de întinderea
greutãþile din afarã, adãpându-ne la izvorul generator al curãþeniei de pãmântului lor ºi nici de abundenþa resurselor, ci de munca, principiile
cuget ºi a cãldurii ºi luminatului patriotism a marii generaþiuni cãreia a morale ºi seriozitatea cu care poporul îºi poate croi propriul destin. Ca
aparþinut Manolaki Kostaki Epureanu, sã uitãm micile patimi ale atare, într-o perioadã a încrâncenatei opoziþii dintre conservatori ºi
momentului, sã trecem peste efemeridele luptelor noastre politice, sã liberali, când þãrii pãrea sã-i fie greu sã înainteze pe drumul
ne ridicãm deasupra cadrului strâmt al trecãtoarelor chestiuni de modernizãrii, el ºi-a asumat rolul de verigã de legãturã între cele douã
persoane, înãlþându-ne îndeajuns spre a nu mai zãri decât idealul care lumi contrastante, îmbogãþindu-le reciproc cu noi cunoºtinþe de ordin
a încãlzit o viaþã întreagã marea generaþiune din epoca de renaºtere a moral, juridic ºi politic ºi trezindu-le interesul ºi chiar nevoia de a se
þãrii, adicã Unirea tuturor românilor, spre înãlþarea României.”100 studia ºi de a se înþelege una pe alta. Lui MANOLACHE COSTACHE
Mai târziu, deºi regimul comunist a scos din istoria naþionalã ºi EPUREANU nu i-a fost uºor, dar simbioza dintre înþelepciunea ra?natã,
localã pe Manolache Costache Epureanu, s-a pãstrat undeva, diversitatea ºi policromia sa orientalã ºi cunoºtinþele enciclopedice de
oarecum, flacãra recunoºtinþei faþã de acest mare om al epocii sale, iar tip raþionalist pe care le-a cãpãtat în Occident l-au impus între români ca
dupã 1990 s-au înmulþit semnele de preþuire ale bârlãdenilor pentru pe primul mare formator român de opinie politicã ºi ca pe un lider
aceastã reprezentativã personalitate a urbei lor. Intelectuali de seamã incontestabil de partide ºi guverne politice.

13
Nr. 107 - ianuarie 2011 ELANUL
În acelaºi timp, trebuie spus faptul cã niciunde vrednicia ºi 16-18.
mãreþia inimii sale nu pot fi mai nimerit preþuite, nici unui loc nu poate a-i 12. Elena Monu, op. cit., p. 174. Emil Ioachimovici, op. cit., p. 33.
urma o mai adevãratã ºi veºnicã glorie a faptelor ºi memoriei lui decât la 13. Ibidem, p. 175. C. D. Zeletin, Pianista Elena Bibescu ºi Robert de
Bârlad. Lucrarea sa sãvârºitã cãtre bârlãdeni de a le reînnoi societatea Montesquieu, în “Muzica”, anul 12, nr. 2 (46), Bucureºti, 2002, p.
ºi de a-i reprezenta cu demnitate în Parlamentul României au adus aici 37. Emil Ioachimovici, op. cit., p. 35.
cuvenita strãlucire a numelui sãu. Din acest motiv, MANOLACHE 14. Ibidem, p. 173. G. Panu, Portrete ºi chipuri parlamentare,
COSTACHE EPUREANU reprezintã figura singularã a celui mai Bucureºti, 1892, p. 44-46.
important parlamentar al judeþului Tutova, iar pentru bârlãdeni el a 15. Ibidem, p. 159. Emil Ioachimovici, op. cit., p. 32-33. Radu Rosetti,
rãmas, dincolo de marele justiþiar al urbei, o fãpturã stranie ºi purã, de op. cit., p. 703.
o genialã claritate în previziuni, de o neînþeleasã reþinere în a persevera 16. Emil Ioachimovici, op. cit., p. 33. Elena Monu, op. cit., p. 159-160.
Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 405.
în intuiþii salvatoare.
17. Ibidem, p. 90. Elena Monu, op. cit., p. 173.
MANOLACHE COSTACHE EPUREANU nu a fost un copac fãrã
18. N. G. Rãdulescu, Manolachi Kostachi Epureanu, Bârlad,
rãdãcini ºi nici n-a fost nevoit sã-ºi întindã coroana sub un soare strãin
Imprimeria George Caþafany, 1885, p. 17-19. Traian Nicola, op.
ca sã rodeascã, ci a constituit sinteza totalã ºi genialã a culturii noastre cit., vol. 2, p. 441. Emil Ioachimovici, op. cit., p. 86.
politice, cãci el cunoºtea întregul program de preocupãri al înaintaºilor 19. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 379. N. G. Rãdulescu, op. cit., p.
paºoptiºti ºi l-a dus cu atâta mândrie în Europa, înnobilându-l cu 20.
frumuseþea sa spiritualã ºi cu extraordinara sa erudiþie. Tocmai de 20. Ibidem, vol. 2, p. 430. Emil Ioachimovici, op. cit., p. 87. Elena
aceea, formându-ºi cultura politicã ºi juridicã dinspre clasici cãtre Monu, op. cit., p. 170.
moderni ºi preluând modelul politic al deschiderii cãtre lume ºi viaþã, el 21. Elena Monu, op. cit., p. 166-167. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p.
a fost anticipaþie ºi sintezã a ideilor politice româneºti. 436.
Aºadar, aceastã succintã prezentare a marelui om politic ºi 22. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 430. Emil Ioachimovici, op. cit., p.
de stat MANOLACHE COSTACHE EPUREANU nu face decât sã 73-76. Elena Monu, op. cit., p. 169-170.
concretizeze o invitaþie la nivel de investigaþie istoricã profundã, prin 23. Elena Monu, op. cit., p. 171. Mihai Eminescu, Opere, vol. XI -
care el ne apare ca o figurã sintetizatã poate mozaical, umanizatã Publicisticã, ediþia criticã Perpessicius, Bucureºti, Editura
complice ºi tandru. La urma urmei, numai prin astfel de abordãri, vom Academiei, 1984, p. 327-328. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 437-
putea înþelege de ce acest „nobil al politicii româneºti” a avut în 438.
epoca sa o prezenþã viguroasã, conºtientã, eroicã, având chiar viziune 24. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 438. Ziarul “Telegraful Român”,
ºi un înalt simþ al lucrurilor posibile. Doar aºa a putut el determina Bucureºti, 12 septembrie 1880.
crearea unei lumi româneºti noi pe care a învãþat-o sã respecte valorile 25. Ibidem, vol. 2, p. 439. Ziarul “Telegraful Român”, Bucureºti, 12
septembrie 1880, p. 89. Elena Monu, op. cit., p. 176.
modernitãþii, sã asculte muzica Europei, sã fie întotdeauna alãturi de
26. Emanoil Hagi-Mosco, Bucureºti. Amintirile unui oraº, ediþie
cei simpli, iar prin exemplul sãu personal a format caractere ºi a reuºit
îngrijitã de ªtefan Pleºia, Dan Pleºia ºi Mihai Sorin Rãdulescu,
sã rãmânã pe veci în mintea ºi inima noastrã, clasa politicã Bucureºti, Editura Fundaþiei Culturale Române, 1995, p. 268.
româneascã de acum având posibilitatea sã creascã sub falnica umbrã Elena Monu, op. cit., p. 150.
a exemplului strãmoºului lor. În fond, dorind fericire ºi prosperitate 27. Emil Ioachimovici, op. cit., p. 18. Ion Bulei, op. cit., p. 21-23.
patriei sale, MANOLACHE COSTACHE EPUREANU aspira s-o facã 28. Dumitru Ivãnescu, Virginia Isac, Alexandru Ioan Cuza. Acte ºi
liberã ºi luminatã, demnã de interesul ºi atenþia oamenilor politici, dar scrisori, Iaºi, Editura Junimea, 1973, p. 74, 78, 81 ºi 83.
mai ales a oamenilor de rând ai þãrii. A fost nevoie de ceva timp pentru 29. Emil Ioachimovici, op. cit., p. 23. Gheorghe Platon, op. cit., p. 22-
ca aceste visuri ale sale sã se realizeze, dar important este cã a crezut 24.
în ele. Oricum, vasta sa activitate politicã ºi ca om de stat se constituie 30. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 434 ºi p. 442. Emil Ioachimovici,
ºi astãzi într-un model demn de urmat ºi care ar trebui revalorificat. op. cit., p. 112-115.
În fine, cu o nobleþe ºi o onoare aparte, MANOLACHE 31. Ibidem, vol. 2, p. 438. Emil Ioachimovici, op. cit., p. 118.
COSTACHE EPUREANU poate fi considerat unul din cei mai mari 32. George Sion, Suvenire contimporane, vol. II, Bucureºti, Editura
politicieni români ai vremii sale care a avut puterea sã strãbatã cu Minerva, 1973, p. 14. Anul 1848 în Principatele Române. Acte ºi
mintea ceaþa viitorului românimii, deºi cea mai mare izbândã a geniului documente, vol. I, Bucureºti, 1902, p. 239-241. Anul revoluþionar
sãu va rãmâne acea reuºitã de întoarcere a poporului lui cu faþa cãtre 1848 în Moldova, Bucureºti, Editura de Stat, 1950, doc. 47, p. 38;
cultura de tip politic ºi cãtre autentica elitã a societãþii româneºti. doc. 71, p. 53; doc. 78, p. 56.
33. Anul revoluþionar 1848 în Moldova, doc. 84, p. 62; doc. 93, p. 67;
doc. 107, p. 75; doc. 108, p. 76.
Note:
34. Gândirea social-politicã despre Unire (1859), volum îngrijit de
1. Emil Ioachimovici, O paginã din istoria politicã a României.
Petre Constantinescu-Iaºi ºi Dan Berindei, Bucureºti, Editura
Manolache Costache Epureanu, Bucureºti, 1913, p. 17. Politicã, 1966, p. 39. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 383.
2. Ion Bulei, Conservatori ºi conservatorism in România, Bucureºti, 35. Cornelia Bodea, Lupta românilor pentru unitate naþionalã (1834-
2001, p. 12-15. Elena Monu, Istoria unei familii – Costache, Iaºi, 1849), Bucureºti, Editura Academiei, 1967, p. 138-140. Teodor
Facultatea de Istorie a Universitãþii „Al. I. Cuza”, 2008, tezã de Balan, Activitatea refugiaþilor moldoveni în Bucovina - 1848,
doctorat (manuscris), p. 150. Sibiu, 1944, doc. 22, p. 73. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 384.
3. Emil Ioachimovici, op. cit., p. 16-17. Elena Monu, op. cit., p. 147. Gheorghe Platon, Moldova ºi începutul Revoluþiei de la 1848, Iaºi,
Iacov Antonovici, Documente bârlãdene, vol. II, Bârlad, 1912, p. 1993, p. 16-19.
378., Alexandru Peretzianu-Buzãu, Vidomostie de boierii
Moldovei aflaþi în þarã la 1829 (II), în „Arhiva Genealogicã”, an I, 36. Teodor Balan, op. cit., doc. 19, p. 70 – unde e redat Procesul
partea a II-a, nr. 3-4, Iaºi, Editura Academiei, 1994, p. 290. verbal al ºedinþei de constituire a Comitetului revoluþionar din 6/18
4. Alexandru Peretzianu-Buzãu, op. cit., p. 292-293. Emil iulie 1848, semnat ºi de „M. Costachi”. Dumitru Ivãnescu, Virginia
Ioachimovici, op. cit., p. 17-18. Elena Monu, op. cit., p. 148. Isac, op. cit., doc. 92 ºi 93, p. 152-153. George Sion, op. cit., p.
5. Iacov Antonovici, Fraþii Gheorghie ºi Neculai Roºca Codrianu, 148-149 ºi p. 155. Gheorghe Platon, op. cit., p. 20-21.
Bârlad, 1908, doc. XV, p. 36-37. 37. Dumitru Ivãnescu, Virginia Isac, op. cit., doc. 117, p. 193 ºi doc.
6. Paul Pãltânea, Viaþa lui Costache Negri, Iaºi, Editura junimea, 119, p. 198-199. George Sion, op. cit., p. 164.
1985, p. 178. Elena Monu, op. cit., p. 148. 38. Anul revoluþionar 1848 în Moldova, vol. I, doc. 612, p. 429-430.
7. Elena Monu, op. cit., p. 147. Paul Pãltânea, op. cit., p. 179 - unde 39. Emil Ioachimovici, op. cit., p. 23. Gheorghe Platon, op. cit., p. 22-
existã ºi Tabelul genealogic al familiei Negre. 24.
8. Iacov Antonovici, Documente bârlãdene, vol. II, doc. CXLVII, p. 40. Acte ºi documente relative la istoria renaºterii României, vol. III,
250. Elena Monu, op. cit., p. 147-148. Bucureºti, 1889, doc. 384, p. 531-532; doc. 422, p. 553-554.
9. Emil Ioachimovici, op. cit., p. 17. Revista „Ioan Neculce”, Dimitrie R. Rosetti, Dicþionarul contimporanilor, Bucureºti, Editura
fascicolul IV, Iaºi, 1924, p. 223. Elena Monu, op. cit., p. 149. Lito-Tipografiei "Popularã", 1897, p. 171.
10. Elena Monu, op. cit., p. 153-154. Radu Rosetti, Scrieri, Bucureºti, 41. Ibidem, vol. IV, doc. 926, p. 166-170 ºi doc. 1133, p. 497-500; vol.
Editura Minerva, 1980, p. 703. V, doc. 1624, p. 311-313 ºi doc. 1776, p. 610. Documente privind
Unirea Principatelor, Bucureºti, Editura Academiei, 1959, p. 163.
11. Ibidem, p. 175. Emil Ioachimovici, op. cit., p. 32. Traian Nicola,
Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 389.
Valori spirituale tutovene. Biobibliografii, vol. 2 - C, Bârlad,
Primãria Municipiului Bârlad, 2001, p. 408. Ion Bulei, op. cit., p. 42. Documente privind Unirea Principatelor, p. 256. Acte ºi

14
ELANUL Nr. 107 - ianuarie 2011
documente relative la istoria renaºterii României, vol. VI/I, Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 426-427.
Bucureºti, 1896, p. 68 ºi 85-86. Gheorghe Platon, op. cit., p. 25- 68. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 427-428. Publicaþia „Românul”,
27. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 388 ºi p. 398-399. Bucureºti, anul XX, nr. 29 din 30 martie 1876, p. 2-4.
43. Mihai Cojocariu, Partida naþionalã ºi constituirea statului român 69. Titu Maiorescu, Discursuri parlamentare, vol. II, Bucureºti, 1897,
(1856-1859), Iaºi, Editura Universitãþii „Al. I. Cuza”, 1995, p. 212- p. 15. Traian Nicola, vol. 2, p. 428-429. Elena Monu, op. cit., p.
213, 301, 316-317 ºi 341. Dumitru Ivãnescu, Virginia Isac, op. cit., 168. Istoria românilor, Iaºi, Editura „Cultura fãrã frontiere”, 1996,
p. 383. Aspecte ale luptei pentru unitate naþionalã. Iaºi: 1600 – p. 222. Stelian Neagoe, op. cit., p. 63-64.
1859 - 1918, coord. Gh. Buzatu, A. Kareþki ºi D. Vitcu, Iaºi, Editura 70. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 432. Elena Monu, op. cit., p. 169.
Junimea, 1983, p. 117. Acte ºi documente relative la istoria Emil Ioachimovici, op. cit., p. 72-73. Istoria românilor..., p. 223.
renaºterii României, vol. VIII, Bucureºti, 1900, p. 306. Traian Memoriile regelui Carol I ..., vol. III (1876-1877), Bucureºti,
Nicola, op. cit., vol. 2, p. 402. Editura „Machiavelli”, 1994, p. 47-49.
44. Emil Ioachimovici, op. cit., p. 27-30. Claudiu Paradais, Un ctitor 71. Stelian Neagoe, op. cit., p. 65-66. Emil Ioachimovici, op. cit., p. 73-
uitat: Scarlat Vârnav, Iaºi, Editura Junimea, 1984, p. 39. Stelian 76. Elena Monu, op. cit., p. 169-170. Memoriile regelui Carol I ...,
Neagoe, Istoria guvernelor României de la începuturi - 1859 pânã vol. III, p. 53. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 430-431.
în zilele noastre - 1995, Bucureºti, Editura Machiavelli, 1995, p. 72. Memoriile regelui Carol I ..., vol.III, p. 108 ºi 128. Elena Monu, op.
11-13. A.D. Xenopol, Domnia lui Cuza-Vodã, Iaºi, 1903, p. 12-14. cit., p. 170. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 432-433.
45. Stelian Neagoe, op. cit., p. 15- 18. Elena Monu, op. cit., p. 157- 73. Emil Ioachimovici, op. cit., p. 83. Elena Monu, op. cit., p. 170-171.
158. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 405-406. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 433-434.
46. Ibidem, p. 30-31. Elena Monu, op. cit., p. 158. Stelian Neagoe, op. 74. Ion Bulei, Sistemul politic al României moderne. Partidul
cit., p. 15- 16. Ion Bulei, op. cit., p. 27-28. Conservator, Bucureºti, Editura Politicã, 1987, p. 18-20. Idem,
47. Elena Monu, op. cit., p. 158. Emil Ioachimovici, op. cit., p. 32-34. Conservatori ºi conservatorism..., p. 43-46. Ziarul “Timpul”, nr.
Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 408. Ilie Popescu-Teiuºani, 37/16 februarie 1880, Bucureºti, 1880 - Statutele clubului
Contribuþii la studiul legislaþiei ºcolare româneºti. Legea conservatorilor ºi programul partidului. Elena Monu, op. cit., p.
instrucþiunii publice din 1864, Bucureºti, Editura Didacticã ºi 171. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 435.
Pedagogicã, 1963, p. 35. Stelian Neagoe, op. cit., p. 17-19. A.D. 75. Mihai Eminescu, op. cit., vol. XI - Publicisticã, p. 327. Elena Monu,
Xenopol, op. cit., p. 29-31. op. cit., p. 171. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 436.
48. Manolache Costache Epureanu, Chestia locuitorilor privitã din 76. Emil Ioachimovici, op. cit., p. 64. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p.
punct de vedere al Regulamentului Organic ºi al Convenþiei, Iaºi, 436. N. G. Rãdulescu, op. cit., p. 17-20.
1860, p. 8 ºi 22. Emil Ioachimovici, op. cit., p. 36-37. A.D. Xenopol, 77. Ibidem, p. 107-108. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 437-438.
op. cit., p. 32-34. Elena Monu, op. cit., p. 172-173. N. G. Rãdulescu, op. cit., p. 22-
49. Emil Ioachimovici, op. cit., p. 32-33. A.D. Xenopol, op. cit., p. 36- 24. Ziarul “Timpul”, Bucureºti, 8 septembrie 1880.
37. Stelian Neagoe, op. cit., p. 21-22. 78. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 437-438. Emil Ioachimovici, op.
50. Istoria românilor, VII. Constituirea României moderne (1821- cit., p. 99-102. Ziarul “Timpul”, 25 septembrie 1880.
1878) , coord. acad. Dan Berindei, Bucureºti, Editura 79. Ziarul “Telegraful Român”, Bucureºti, 12 septembrie 1880. Emil
Enciclopedicã, 2003, p. 531-532. A.D. Xenopol, op. cit., p. 45. Ioachimovici, op. cit., p. 86-87.
51. Emil Ioachimovici, op. cit., p. 34. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 80. Ziarul “Rãsboiul”, Bucureºti, 12 septembrie 1880. Traian Nicola,
392. Elena Monu, op. cit., p. 159. op. cit., vol. 2, p. 439.
52. Ibidem, p. 34-35. Elena Monu, op. cit., p. 160. Traian Nicola, op. 81. Mihai Eminescu, op. cit., vol. XI - Publicisticã, p. 328. Ziarul
cit., vol. 2, p. 409. “Timpul”, Bucureºti, 10 septembrie 1880.
53. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 410-411. C. D. Sturza-ªcheianu, 82. Dumitru Ivãnescu, Virginia Isac, op. cit., p. 74, 78, 81 ºi 83. Elena
Acte ºi legiuiri privitoare la chestia þãrãneascã, vol. I, Bucureºti, Monu, op. cit., p. 173-174.
1907, p. 798-807. A.D. Xenopol, op. cit., p. 38-39. Stelian Neagoe,
83. Emil Ioachimovici, op. cit., p. 18. Ion Bulei, op. cit., p. 21-23. Elena
op. cit., p. 23-24.
Monu, op. cit., p. 175.
54. Dan Bogdan, Viorel ªtirbu, Pe urmele lui Alexandru Ioan Cuza,
84. Elena Monu, op. cit., p. 153-154. Radu Rosetti, Scrieri, Bucureºti,
Bucureºti, Editura Sport-Turism, 1985, p. 183. Istoria românilor,
Editura Minerva, 1980, p. 703.
VII. Constituirea României moderne (1821-1878) ... , p. 535. A.D.
Xenopol, op. cit., p. 40. Stelian Neagoe, op. cit., p. 25. Traian 85. Ibidem, p. 159. Emil Ioachimovici, op. cit., p. 32-33. Radu Rosetti,
Nicola, op. cit., vol. 2, p. 411-412. op. cit., p. 703.
55. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 412. Emil Ioachimovici, op. cit., p. 86. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 389. Anul revoluþionar 1848 în
40-41. N. G. Rãdulescu, op. cit., p. 14. Moldova, vol. I, doc. 612, p. 429-430. Emil Ioachimovici, op. cit., p.
23. Gheorghe Platon, op. cit., p. 22-24. Acte ºi documente relative
56. Emil Ioachimovici, op. cit., p. 41-42. Elena Monu, op. cit., p. 161.
la istoria..., vol. III, doc. 422, p. 553-554.
Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 413-414.
87. Publicaþia “Gazeta de Moldova”, nr. 71, Iaºi, 9/21 septembrie
57. Mihai Eminescu, op. cit., vol. XI - Publicisticã, p. 23. N. G.
1857. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 396.
Rãdulescu, op. cit., p. 23.
88. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 409. Elena Monu, op. cit., p. 160.
58. Emil Ioachimovici, op. cit., p. 42-43. Elena Monu, op. cit., p. 161-
162. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 414. 89. Emil Ioachimovici, op. cit., p. 42-43. Elena Monu, op. cit., p. 161-
162. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 414.
59. Ibidem, p. 44-48 – unde E. Ioachimovici reproduce scrisoarea lui 90. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 427-428. Publicaþia „Românul”,
Carol Anton ºi pe cea a lui Epureanu. Bucureºti, anul XX, nr. 29 din 30 martie 1876, p. 2-4.
60. Ibidem, p. 50-54. Elena Monu, op. cit., p. 162-163. Memoriile 91. Memoriile regelui Carol I ..., vol.III, p. 108 ºi 128. Elena Monu, op.
regelui Carol I al României, vol. I, ediþia Stelian Neagoe, cit., p. 170. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 432-433.
Bucureºti, Editura „Scripta”, 1993, p. 115. Stelian Neagoe, op. cit., 92. Emil Ioachimovici, op. cit., p. 83. Elena Monu, op. cit., p. 170-171.
p. 45-46. Ion Bulei, op. cit., p. 29-30. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 433-434.
61. Memoriile regelui Carol I ..., vol.I, p. 115-117. Traian Nicola, op. 93. Elena Monu, op. cit., p. 166-167. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p.
cit., p. 419-420. Elena Monu, op. cit., p. 164. 436.
62. Emil Ioachimovici, op. cit., p. 58-61. Elena Monu, op. cit., p. 164- 94. Ibidem, p. 107-108. Ziarul “Timpul”, Bucureºti, 12 septembrie
165. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 421. 1880. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 436-437.
63. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 422. Emil Ioachimovici, op. cit., p. 95. Ibidem, p. 108. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 437. Ziarul
62. Elena Monu, op. cit., p. 165. “Timpul”, Bucureºti, 12 septembrie 1880.
64. V. Boerescu, Discursuri politice (1859-1873), Bucureºti, 1910, p. 96. N. G. Rãdulescu, op. cit., p. 17-19. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p.
583-585 ºi p. 611-612. Emil Ioachimovici, op. cit., p. 63-64. Traian 441.
Nicola, op. cit., vol. 2, p. 422-424. Stelian Neagoe, op. cit., p. 58. 97. Ziarul „Bârladul”, anul I, nr. 7 din 26 octombrie 1898, Bârlad, p. 1.
Ion Bulei, op. cit., p. 32-35. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 438.
65. Emil Ioachimovici, op. cit., p. 66-68. Elena Monu, op. cit., p. 167. 98. Elena Monu, op. cit., p. 176. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 438.
Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 426. V. Boerescu, op. cit., p. 585-
99. Ibidem, p. 177. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 438.
587. Ion Bulei, op. cit., p. 38-43. P. P. Carp, Discursuri (1868-
1888), vol. I, Bucureºti, 1907, p. 153-158. 100. Ziarul “Conservatorul”, Bârlad, 11 iunie 1913, p. 14. Traian Nicola,
op. cit., vol. 2, p. 438.
66. P. P. Carp, op. cit., vol. I, p. 45-46 ºi p. 159. Traian Nicola, op. cit.,
vol. 2, p. 424-425. 101. Elena Monu, op. cit., p. 177. Traian Nicola, op. cit., vol. 2, p. 438.
67. Emil Ioachimovici, op. cit., p. 66-70. Elena Monu, op. cit., p. 168. 102. Ziarul “Bârladul”, serie nouã, nr. 11, 4-10 iulie 2005.

15
Nr. 107 - ianuarie 2011 ELANUL
Inaugurarea Centrului „Mihai Eminescu” din Bârlad
(15 ianuarie 2011)
Gheorghe CLAPA
Motto:
„Un om este suma actelor sale, a ceea ce a fãcut, a ceea ce poate sã facã. Nimic altceva.” (André Malraux)

Scurt istoric îngrijorãtoare avarii. Dupã o întrerupere de un an, ºcoala îºi reia
Contrazicând ceea ce zicea Seneca – „cea mai mare parte cursurile ºi întreaga activitate în localul propriu recondiþionat.
din viaþã ne-o pierdem fãcând rãul, o mare parte dintr-însa nefãcând La 28 martie 1944 îºi fac apariþia în oraºul Bârlad primele
nimic ºi toatã viaþa fãcând altceva decât trebuie” – am reuºit sã trupe germane în retragere, localul ªcolii Normale de Bãieþi
facem ce trebuia, sã câºtigãm timpul în folosul nostru, al spiritului, al „Principele Ferdinand” din Bulevardul Gheorghe Palade nr. 11 fiind
creaþiei ºi al acumulãrilor prin aceastã lucrare. Progresul omenirii nu ocupat complet. Întregul personal al ºcolii a fost scos afarã din
zace adesea în mulþimea geniilor locuinþã. Dupã plecarea acestei unitãþi, ºcoala a fost ocupatã de un
sãi, naþiuni cu genii multe ºi spital german, fiind propusã
strãlucite sunt adesea nefericite, pentru evacuare în localul ªcolii
ci în acele personagii multe ale Normale de Învãþãtori din
istoriei, cari lucreazã neobosit Timiºoara. Dupã ce între zidurile
fãrã altã rãsplatã decât conºtiinþa ei se adãpostiserã ºi se
datoriei împlinite, în fine vindecaserã, timp de 4 luni, câteva
progresul e în toþi, nu în unul ori în mii de rãniþi, în retragerea lor
altul...” (Mihai Eminescu, Nevoia furibundã, trupele germane au
de progres). gãsit de cuviinþã s-o incendieze.
În urma intervenþiilor Noaptea de 23 spre 24 august
stãruitoare fãcute de oameni 1944, pe o vreme liniºtitã, clãdirea
care doreau progresul ºcolii principalã a ºcolii a fost complet
bârlãdene, Ministrul a aprobat distrusã de incendiu dimpreunã cu
construirea pentru ªcoala averea mobilã ce exista înãuntru.
normalã, a unei clãdiri moderne. De asemenea, clãdirile anexe ale
Se simþea necesitatea unui local ºcolii – infirmeria, locuinþa
propriu, care, ca spaþiu ºi utilaj, direcþiei („castel”) ºi ferma au
sã satisfacã cerinþele majore ale fost avariate din cauza luptelor ce
unui învãþãmânt modern ºi ale s-au dat în apropiere în zilele de
unui internat civilizat. Ioan Popescu a obþinut pentru ºcoalã un lot de 23 ºi 24 august 1944.
mai multe hectare, în partea nordicã a oraºului, lângã Grãdina Localul principal a fost distrus complet de foc, atât parterul cât
Publicã, pentru experienþe agricole. Pe acest teren, în 1893, au ºi etajul, rãmânând numai pereþii. Din masiva clãdire a ºcolii au
început lucrãrile de construcþie, cu suma de 400.000 de lei, strânsã rãmas fundaþiile ºi cam 80% din zidãria pereþilor. S-a putut recupera
de el, în anul 1888, o nouã ºi mare clãdire monumentalã, una dintre material utilizabil, cam 50% din tabla de pe acoperiº. Unde au fost
cele mai frumoase din þarã. A fost construitã dupã modelul pãrþi de construcþie din material lemnos, incendiul a distrus tot. În
Arsenalului din Veneþia, fiecare cãrãmidã fiind adusã în pachet anul ºcolar 1944-1945, ºcoala a funcþionat în partea de nord a
pentru a nu se deteriora. localului ºcolii Liceului industrial de fete, ctitorit de Neculai Roºca
Când s-a terminat construirea localului propriu al ªcolii Codreanu din Bulevardul M.C. Epureanu, cu trei dormitoare, în care
Normale de Bãieþi „Principele Ferdinand” a devenit un edificiu de au încãput circa 100-120 de paturi, precum ºi cu o salã pentru
înaltã facturã arhitectonicã pentru acele vremuri. În 1898, sufragerie, o camerã pentru bucãtãrie, infirmerie ºi locuinþa pentru
construcþia fiind gata, o adevãratã podoabã arhitecturalã a oraºului, director. Restul de elevi pânã la 160-180 vor locui în localul
ªcoala normalã se mutã în localul nou, situat lângã frumoasa infirmeriei ªcolii Normale de Învãþãtori „Principele Ferdinand” – 30
„Grãdinã Publicã”, pe Bulevardul „Gheorghe Palade”, nr. 11, având paturi ºi în locuinþa directorului („castel”), tot 30 de paturi.
faþa spre rãsãrit, la strada principalã – pe atunci „Regalã”, azi Internatul ªcolii Normale s-a mutat apoi în Cãminul „Dr.
Republicii – arterã naþionalã de circulaþie. Filibiliu”. Aici avea bucãtãria, sufrageria ºi cancelariile – internatul
Mãreþul edificiu a fost una dintre cele mai bune construcþii din era prevãzut cu 120 de paturi. Cãminul din strada I.Gh. Duca, nr. 6,
Bârlad, atât din punct de vedere arhitectonic, cât ºi din acela al proprietatea Societãþii Ortodoxe a Femeilor Române, a fost folosit
solidaritãþii. La execuþie, materialele de construcþie au fost alese gratuit, în timpul reparaþiilor ºcolii normaliºtilor. A fost înzestrat cu 7
cele mai bune, iar manopera – executatã în condiþii desãvârºite atât dormitoare, 182 paturi, 44 cuiere, 22 pãturi de lânã ºi o salã de
ca artã cât ºi ca tehnicã. Se întindea pe o suprafaþã de circa 6.500 mese. În locuinþa directorului de la vechea clãdire a ªcolii
m.p., era destul de încãpãtor. Putea sã adãposteascã 500 de elevi Normale ºi infirmeria acesteia s-au mai instalat 60 de paturi.
interni, avea 10 sãli de clasã, plus 3 sãli ale ªcolii de aplicaþie, 8 Directorii ªcolii Normale de Bãieþi „Principele Ferdinand” între
dormitoare, 2 laboratoare, un amfiteatru, o salã de spectacol, 2 anii 1944-1952: 1. Victor Apostoleanu, profesor de geografie – 1
biblioteci, la care se adãugau baia, spãlãtoria, infirmeria, uzina ianuarie 1942 – 1 februarie 1945; 2. Costicã Constantinescu,
electricã, 2 ateliere, magazii, anexele fermei ºcolare. La 8 profesor de lucru manual – 1 februarie 1945 – 1 februarie 1947; 3.
noiembrie 1894 se inaugureazã, sub direcþia lui Grigore Patriciu, Ioan Galiþã, profesor – 1 februarie 1947. Din anul 1944 ºi pânã în
întemeietorul, ªcoala de aplicaþie de pe lângã ªcoala Normalã, cu 1949, internatul a funcþionat ºi în corpul de clãdire ce a mai
douã posturi, la care dupã un an, se adaugã încã un post de rãmas dupã incendiu, „la castel”.
învãþãtor. Spaþiile construite, aleile, spaþiile verzi ºi terenul arabil din Distrusã cum era, clãdirea s-ar fi putut reface. Au existat
jurul ºcolii se ridicau la 11 hectare. iniþiative din partea „comitetului ºcolar”, a prefectului de Tutova ºi a
În timpul primului rãzboi mondial, localul ºcolii a fost ocupat de primarului oraºului, a directorilor ºcolilor secundare ºi primare, a
diferite comandamente militare, suferind unele stricãciuni. În directorului ºcolii normale, a preºedintelui sindicatelor muncitoreºti,
primãvara anului 1934 ºi în noiembrie 1940, localul este zguduit din care au deplasat o delegaþie la minister pentru a cere fonduri pentru
temelii de puternice cutremure de pãmânt, suferind mari ºi reparaþii. Dar, la minister se fac doar promisiuni. Au fost ºi acþiuni

16
ELANUL Nr. 107 - ianuarie 2011
concrete: s-au dat spectacole ºi s-au primit donaþii, dar, banii nu arhitectonicã” (Primar Constantin Constantinescu).
ajungeau. Reparaþia era estimatã la 780 milioane lei. Se contura la „(...) Astãzi, 15 ianuarie 2011, la Bârlad se împlineºte un vis.
orizont o altã politicã ºcolarã, care urmãrea demolarea tradiþiilor Eminescu devine o realitate pentru noi, iar spiritul sãu, spiritul
româneºti prin Legea învãþãmântului din 1948. Rãmasã de eminescian, este fixat definitiv în localitatea noastrã. Vã rog sã-mi
izbeliºte, clãdirea se ruineazã complet. Regimul comunist, în loc sã permiteþi sã ofer din suflet acest dar tuturor bârlãdenilor noºtri,
o repare, a demolat-o, din cãrãmizi construind clãdirea ºi gardul tuturor iubitorilor de frumos ºi de Eminescu. Vã mulþumesc pentru
securitãþii. onoarea pe care mi-aþi fãcut-o de a fi astãzi împreunã ºi vã invit sã
Pe terenul ºcolii, în partea de nord-vest a oraºului, se întinde vã bucuraþi de ceea ce se gãseºte în Casa Eminescu” (Din cuvântul
primul cartier de blocuri construit pentru lucrãtorii Fabricii de colecþionarului Dr. Constantin Teodorescu la inaugurarea Centrului
Rulmenþi din Bârlad. Pe locul unde altãdatã s-a înãlþat cetãþuia „Mihai Eminescu”).
culturalã din partea de nord a Bârladului, ªcoala Normalã de Ziua de 15 ianuarie 2011, cu prilejul aniversãrii a 161 ani de la
Învãþãtori, în anii puterii populare s-au ridicat „Blocul tineretului” naºterea lui Mihai Eminescu, s-a înscris pentru eternitate în
(n.n. azi „Palatul de justiþie”) ºi blocul Z-1 de pe strada Republicii existenþa Bârladului ca o zi cu totul deosebitã. Însemnãtatea acestei
(fostã Regalã), nr. 277. Din vechiul local mai supravieþuieºte, ca zile a constat în împlinirea unui vis de aproape 40 de ani a
o solidã amintire a trecutului, „castelul”, o clãdire care altãdatã colecþionarului Dr. Constantin Teodorescu ca în municipiul Bârlad,
servea ca locuinþã pentru directorul ºcolii. Aici, a funcþionat oraº cu tradiþie culturalã, sã existe Centrul „Mihai Eminescu”.
Grãdiniþa de Copii a F.R.B. De remarcat este
Singura urmã faptul cã, la baza
materialã a existenþei ºcolii înfiinþãrii Centrului „Mihai
a rãmas fosta clãdire a Eminescu” se aflã o
directorului, trecutã de-a impresionantã ºi unicã
lungul anilor din mânã în colecþie în România,
mânã, gata sã se oferitã cu generozitate de
prãbuºeascã. Splendidul doctorul Constantin
fronton cu ceas de la intrarea Teodorescu comunitãþii,
principalã a fostei ªcoli prin fundaþia ce-i poartã
Normale de Bãieþi „Principele numele. Colecþia constã
Ferdinand” a mai durat, în 200 de lucrãri plastice
vertical, câþiva ani pânã când (graficã, picturã,
a fost inauguratã noua sculpturã, fotografii),
clãdire a Complexului ªcolar realizate de artiºti de
din Bârlad. Autoritãþile de mare valoare naþionalã,
atunci au vrut sã mute precum Sabin Balaºa,
ceasul, cu mijloace primitive, Dan Hatmanu, Gheorghe
la Complexul ªcolar sã-l Miron, Cela Neamþu,
instaleze la intrare, dar, din Costin Neamþu, Vasilian
pãcate, l-au distrus când au Doboº, Marcel
vrut sã-l demonteze. Guguianu, Dumitru Passima, Elena Uþã Chelaru, Dragoº Pãtraºcu,
Liceul pedagogic a funcþionat în minunatul sediu din ªtefan Popa Popa's, Nelu Grãdeanu, Doina Leahu, Georgel Pascu,
Complexul ºcolar „Gheorghe Gheorghiu-Dej”, local modern ºi Sebastian Pascu, Dorinel Filiche etc.
impunãtor pe mãsura transformãrii oraºului, a noilor construcþii De asemenea, colecþia mai conþine peste 6.000 de volume cu
realizate aici. Atribuirea acestui mediu, încã din 1958, vine pe drept ºi despre Mihai Eminescu, publicate în timpul vieþii marelui poet
cuvânt ca o recunoaºtere a unui trecut prestigios a Liceului (1884 primul volum de versuri apãrut într-o ediþie a cãrui prefaþã
pedagogic. este semnatã de Titu Maiorescu) ºi pânã în prezent; peste 300 de
exemplare de reviste literare; numeroase plãci, casete audio ºi
Centrul „Mihai Eminescu”, deschis publicului C.D.-uri cu romanþe ºi muzicã pe versurile lui Mihai Eminescu sau
inspiratã din creaþia Luceafãrului. Pentru o ilustrare cât mai
bârlãdean
completã a valorii creaþiei eminesciene, ca sursã inepuizabilã de
inspiraþie, colecþia mai conþine 150 de medalii ºi insigne, dar ºi
Inaugurarea Centrului „Mihai Eminescu” – instituþie de culturã
numeroase exponate de cartofilie ºi filatelie cu tematicã Eminescu,
închinatã simbolului culturii naþionale, a fost posibilã cu sprijinul ºi
realizate de-a lungul timpului pentru a marca diverse momente
susþinerea deosebitã a primarului Constantin Constantinescu ºi a
Eminescu. Medalistica închinatã lui Eminescu conþine 5 medalii
întregii comunitãþi care a pus la dispoziþie imobilul cunoscut cu
realizate la Bârlad, dovadã preocuparea deosebitã pe care au avut-
denumirea de Casa Roºie. Clãdirea, veche de peste 100 de ani, a
o numismaþii bârlãdeni.
necesitat ample lucrãri de reconsolidare, fiind astfel inclusã în
Noua instituþie de culturã, singura de gen din þarã, deþine un
patrimoniul cultural local ºi naþional.
fond documentar de carte. De mare valoare sunt manuscrisele lui
Noua instituþie de culturã a luat fiinþã ca urmare a colaborãrii
Mihai Eminescu, fotocopii dupã manuscrisele originale aflate în
Fundaþiei Culturale „Dr. Constantin Teodorescu” cu Primãria ºi
patrimoniul Academiei Române, precum ºi caietele poetului din
Consiliul Local Bârlad. Contribuþia autoritãþilor locale a constat în
clasele I-IV (originalele au fost oferite spre pãstrare Academiei
punerea la dispoziþie a imobilului cunoscut cu denumirea de Casa
Române de Titu Maiorescu). În patrimoniul Centrului „Mihai
Roºie, dotarea cu mobilierul necesar funcþionãrii Centrului „Mihai
Eminescu” se mai aflã lada în care Luceafãrul culturii naþionale ºi-a
Eminescu” ºi asigurarea utilitãþilor, fondurile fiind alocate de la
purtat bunurile personale. Colecþia Dr. Constantin Teodorescu,
bugetul local.
conform conceptului acestuia, este structuratã pe câteva teme
„Un moment pe care îl aºteptãm de mai bine de 4-5 ani de zile,
majore ºi esenþiale pentru a pune în valoare mãreþia creaþiei
acela de a recondiþiona o casã care din punct de vedere estetic este
eminesciene, dar ºi faptul cã a reprezentat ºi reprezintã cu adevãrat
una dintre frumuseþile oraºului nostru, ce a mai rãmas din Bârladul
o sursã de inspiraþie inepuizabilã pentru oamenii de culturã români.
de odinioarã ºi pe care tot noi bârlãdenii am gãsit de cuviinþã sã o
Temele Colecþiei „Mihai Eminescu” sunt: Începutul operei
punem în valoare. (...) De data aceasta prin strãdania noastrã, a
eminesciene; Elita culturii naþionale; Opera politicã a lui Eminescu;
cetãþenilor Bârladului, din contribuþiile noastre, atât cât sunt ele, din
Eminescu în a doua jumãtate a secolului al XX-lea; Eminescu în
taxele ºi impozitele noastre, adicã din munca noastrã, am reuºit în
limbi strãine; Eminescu ºi lumea copiilor; Nichita Stãnescu, Grigore
ultimii cinci ani sã punem în valoare aceastã frumoasã operã de artã
Vieru ºi Cezar Ivãnescu, scriitori de seamã care s-au inspirat din

17
Nr. 107 - ianuarie 2011 ELANUL
creaþia Luceafãrului; Laureaþii premiului naþional de poezie „Mihai Vaslui – Corneliu Bichineþ, prof. Costel Giurcanu ºi gazdele
Eminescu” de la Botoºani (reprezentãri plastice ºi cãrþile scrise de manifestãrii, dr. Constantin Teodorescu ºi primarul Constantin
aceºtia); Eminescu în secolul al XXI-lea – de referinþã fiind opera Constantinescu.
distinsului prof. univ .dr. eminescolog Constantin Barbu. Dintre invitaþii de seamã, la inaugurarea Centrului „Mihai
Fundaþia Culturalã „Dr. Constantin Teodorescu” a emis o Eminescu”, s-a remarcat prezenþa artiºtilor: Marcel Guguianu, Cela
medalie, o insignã ºi o carte poºtalã, iar la Editura „Dacri” a apãrut Neamþu, Costin Neamþu, Gheorghe Miron, Doina Leahu, Vasilian
primul volum editat de Centrul „Mihai Eminescu”, Poezii de Mihai Doboº, Florin Buciuleac, Dorinel Filiche, publicistul-scriitor Mihai
Eminescu, ediþie alcãtuitã de Mircea Coloºenco. Vicol.
Inaugurarea Centrului „Mihai Eminescu” a constat în oficierea „Iatã-ne la un moment deosebit din viaþa noastrã, a Bârladului.
de cãtre preotul protopop Vasile Lãiu ºi un sobor de preoþi a unei (...) Spre fericirea ºi spre norocul nostru am avut alãturi de noi ºi ca
slujbe religioase de sfinþire. A fost dezvelitã statuia lui Mihai iniþiator, pentru cã trebuie sã subliniem ºi acest lucru, pe dl. doctor
Eminescu (lucrare în bronz din colecþia Dr. Constantin Teodorescu, Constantin Teodoresuc care, ºi nu pentru ultima oarã, ºi nu numai
realizatã de sculptorul Marcel Guguianu) ºi douã plãci din marmurã: aici, a gãsit de cuviinþã ca munca domniei sale de o viaþã sã o ofere
Prima placã oraºului Bârlad, fãcând o donaþie de o valoare cel puþin sub aspect
„S-a inaugurat astãzi, 15 ianuarie 2011, Centrul „Mihai cultural ºi estetic inestimabilã. Sã-i mulþumim d-lui Doctor pentru
Eminescu” – Bârlad din iniþiativa Primarului Constantin gestul fãcut. Sã-i urãm multã sãnãtate, iar nouã, bârlãdenilor, multã
Constantinescu ºi a domnului Constantin Teodorescu, spre perena viaþã, sãnãtate, sã ne bucurãm de aceastã bijuterie care se
amintire a Poetului Nostru Naþional”. numeºte Centrul „Mihai Eminescu” pentru cã Eminescu suntem noi
ºi cultura naþionalã” (Primar, ing. Constantin Constantinescu).
Primarul municipiului Bârlad Preºedintele Comisie de Culturã Centrul „Mihai Eminescu” îºi propune sã-ºi desfãºoare
ing. Constantin Constantinescu a Consiliului Local activitatea în colaborare cu toate instituþiile de culturã ºi unitãþile
dr. Constantin Teodorescu ºcolare din municipiul Bârlad ºi judeþul Vaslui; cu unitãþile de profil
A doua placã din cadrul Academiei Române, a Bibliotecilor Naþionale, instituþiilor
„Am dezvelit aceastã placã la împlinirea a 140 de ani de la ºi unitãþilor de profil din centrele universitare ºi judeþene, alte
darea în folosinþã a ªcolii Normale din Bârlad, înfiinþatã la iniþiativa instituþii de culturã, precum ºi organizaþii nonguvernamentale de pe
profesorului Ioan Popescu”. plan naþional ºi internaþional.
Bârlad, Primarul Municipiului Bârlad Bârlãdenii sunt invitaþi sã viziteze Centrul „Mihai Eminescu”
15 Ianuarie 2011 Ing. Constantin Constantinescu pentru a se convinge de mãreþia ºi însemnãtatea acestuia pentru
comunitate ºi nu numai. Cãrþile sunt la dispoziþia publicului interesat
Despre importanþa evenimentului au vorbit: preotul protopop în cadrul Departamentului de documentare a centrului. Prin Centrul
Vasile Lãiu, criticul de artã Valentin Ciucã, prof. univ. dr. Nicolae „Mihai Eminescu” municipiul Bârlad se înscrie pe harta culturalã a
Creþu, scriitorul Mircea Coloºenco, maestrul Marcel Guguianu, României care nu poate fi imaginatã fãrã Eminescu.
profesorul Gruia Novac, vicepreºedintele Consiliului Judeþean

Doamna Soleºtilor, Doamna României


- urmare din pagina 1 -

Pe 24 ianuarie 1859, o datã cu marele triumf al alegerii lui de spitale, ºi de aºezãminte de binefacere, interesându-se ºi de
Cuza ºi la Bucureºti, începe ºi nefericita sa legãturã cu Maria categorii de marginalizaþi care nu erau în atenþia nimãnui: cei
Obrenovici. Din aceastã cauzã, deºi devenitã Doamnã a suferinzi de boli mintale, puºcãriaºii, copii sãraci din rândul
României, Elena Cuza va rãmâne la Iaºi, iar din 1860 va începe minoritãþilor, evrei de exemplu. A sprijinit de asemenea ridicarea
o lungã cãlãtorie în strãinãtate stabilindu-se pentru un timp la unor lãcaºuri de cult, pe lângã bisericile ortodoxe având în
Paris. A fost perioada în care patriotismul Elenei Cuza s-a vedere ºi biserici reformate sau chiar sinagogi.
manifestat la cele mai înalte cote. Alegerea concomitentã a lui Cea mai dureroasã piatrã de încercare a venit în 1864,
Cuza ca domnitor în ambele Principate era împotriva dorinþei când soþul i-a cerut sã-l înfieze pe Alexandru, fiul sãu nãscut de
unor mari puteri care, prin diferite mijloace, cãutau sã anuleze Maria Obrenovici, pretinzând cã ar fi un orfan ai cãrui pãrinþi au
alegerea respectiva. În aceste împrejurãri, un divorþ cu rãsunet murit la inundaþiile din acel an, deºi toatã lumea, inclusiv Elena,
le-ar fi servit de minune. Se pare ca Maria Obrenovici, prin ºtia adevãrul. Pentru prima oarã refuzã, dar acest prim ºi ultim
afiºarea scandaloasa a legãturii sale cu Alexandru Ioan Cuza, refuz dureazã foarte puþin. Impresionatã de dragostea pe care
fãcea jocul unor servicii secrete care o plãteau pe ascuns. Din þãranii din Ruginoasa o manifestau faþã de domnitorul lor
1862, venind în întâmpinarea dorinþei unor largi cercuri ale Alexandru Ioan Cuza, consimte sã-1 înfieze pe micuþul ºi
opiniei publice, Elena Cuza revine în þarã, se stabileºte la nevinovatul Alexandru. Încurajat, soþul îi aduce în anul urmãtor
Bucureºti, ignorând din sentiment patriotic intrigile ºi provocãrile 1865 un nou "orfan" fãcut tot cu Maria Obrenovici, pe Dimitrie.
rivalei sale. Elena devenind ºi mama acestuia. ªi, ceea ce este cu totul
Deºi nu a nãscut copii, Elena Cuza a avut un deosebit simþ remarcabil, a fost pentru Alexandru ºi Dimitrie mai mult decât o
al maternitãþii, dovedind totuºi calitãþi de mamã. Mai întâi, ea a mamã adevãratã. La 11 februarie 1866, când Alexandru Ioan
adoptat practic pe cei trei copii ai surorii sale Zoe Lambrino, sta- Cuza a fost detronat printr-o lovitura de stat, deºi nimeni nu a
bilita la Banca si moartã la ultima naºtere. S-a dedicat apoi avut ceva împotriva ei sau a copiilor, prima ei grijã a fost sã se
organizãrii ºi conducerii unor aºezãminte de binefacere. Mai ducã în camera acestora, sã-i apere de orice rãu posibil. Din
întâi, confecþioneazã ea însãºi îmbrãcãminte pentru orfani, nefericire, ambii copii au murit tineri în împrejurãri tragice ca ºi
împãrþind hainele prin preoþi ºi sub anonimat. În iulie 1862 Alexandru Ioan Cuza. A murit la 3 aprilie 1909 la 84 ani,
înfiinþeazã o instituþie de mare prestigiu, "Azilul Elena Doamna", odihnindu-se în veci la Soleºti, leagãnul copilãriei ºi
care va salva de la moarte nenumãrate fetiþe orfane ºi le va adolescenþei sale, singurele perioade în care a fost cu adevãrat
asigura practicarea unor profesii prin care sã-ºi câºtige un loc fericitã.
onorabil în societate. Elena Cuza se va interesa în permanenþã

18
ELANUL Nr. 107 - ianuarie 2011
Un pasionat cercetãtor al arhivelor:
istoricul N. A. Bogdan (1858-1939).
153 de ani de la naºtere
Iulian Marcel CIUBOTARU

Despre Nicolae Andriescu Bogdan s-a scris, dubla componenþã a numelui viitorului monografist a capitalei Moldovei3. Studiile primare
în general, puþin. Cei care i-au evocat personalitatea, le-a fãcut în Iaºi. El însuºi nota referitor la acestea urmãtoarele : „am învãþat în ºcoala din
au oscilat în a-l încadra într-un anumit domeniu, fiind Trei Sfetitele, avînd ca institutor pe fostul diacon ºi povestitor Ioan Creangã, la care am
revendicat deopotrivã de istoriografie, publicisticã sau stat în gazdã aproape trei ani”. A urmat
chiar literaturã. Aºa se face cã la 153 de ani de la cursurile liceale la Gimnaziul "Alexandru cel
naºterea celui mai bun cunoscãtor a istoriei Iaºului, Bun" ºi la Liceul Naþional, fãrã a le termina,
figura acestui personaj este ºtearsã ºi destul de deoarece rãmîne orfan la vîrsta de 16 ani. În
ambiguã. Din informaþiile pe care le am în momentul de 1879 s-a înscris la Conservatorul de Muzicã
faþã, nu existã încã o monografie dedicatã vieþii ºi ºi Declamaþiuni din Iaºi, ale cãrui cursuri le-a
activitãþii culturale a lui N. A. Bogdan. Fãrã a-mi absolvit în 1882. Informaþiile despre N. A.
propune sã tratez acest personaj în toatã complexitatea Bogdan lipsesc în perioada 1874-1879, dar
sa, voi încerca în rândurile ce urmeazã sã relev o laturã putem deduce cã acum poate fi plasat
mai puþin cunoscutã a lui N. A. Bogdan: pasiunea ºi începutul carierei sale de publicist, deaorece
strânsa legãturã ce a existat între el ºi domeniul între 1875-1876 redacta o revistã lunarã,
arhivisticii. Aºa cum am precizat deja, de cele mai multe intitulatã Scrieri amuzante. În anul 1878
ori au fost evocate alte laturi ale omului ºi cercetãtorului publica în Femeia românã ºi Telegraful din
ce a fost N. A. Bogdan1. Cu toate acestea, ele sunt Bucureºti, iar în 1879 la publicaþiile ieºene
astãzi destul de prost cunoscute. De altfel, este destul Steaua României ºi Zimbrul. A fost angajatul
de dificil sã ne raportãm doar la un anumit segment al profesorului Victor Castano, ca scriitor ºi
preocupãrilor sale, pentru cã în cazul scriitorului ieºean traducãtor, perioadã în care ºi-a perfecþionat
domeniile lui de interes sunt strâns legate între ele. limba francezã4.
Dupã cum am menþionat anterior, în cele ce urmeazã Începutul activitãþii artistice a lui N.
voi vorbi despre interesul manifestat de N. A. Bogdan A. Bogdan este considerat momentul care
faþã de studierea arhivelor, luând însã în considerare ºi coincide cu angajarea sa în colectivul
preocupãrile sale privind istoria Iaºului dar ºi diversele teatrului ieºean, pe scena cãruia a apãrut
sale monografii cuprinzând teme de interes local sau între 1881-1884. A jucat cu predilecþie în
naþional. piesele scrise, localizate ºi traduse de el. A pãrãsit ulterior scena pentru a se dedica
1. Câteva date privitoare la viaþa lui N. ziaristicii, fiind printre primii ziariºti profesioniºti din Iaºi. A devenit apoi funcþionar
A. Bogdan comunal, iar la primãria Iaºului a fost pe rînd, funcþionar modest, apoi ºeful oficiului stãrii
Nãscut la Iaºi, cel mai probabil la data de 10 civile, ºeful serviciului administrativ, secretar general ºi prim ajutor de primar5.
mai 18582, N. A. Bogdan provenea din familia În 1885 N. A. Bogdan s-a cãsãtorit cu Alice-Isabela Barozi, realizînd împreunã
postelnicului Dumitru Bogdan. Mama sa, Profira numeroase cãlãtorii în strãinãtate, prilej pentru documentare în arhivele ºi bibliotecile
Andriescu, era fiicã de preot. În acest fel se explicã Franþei, Germaniei sau Belgiei. În 1920 îl gãsim bibliotecar la Societatea Franco-românã
Lutetia. În 1904, la propunerea primarului de atunci al Iaºului, Constantin B. Pennescu
Contul Asociaþiei Culturale (1901-1904), redacteazã ºi tipãreºte în doar patru luni lucrarea monograficã Oraºul Iaºi-
odinioarã ºi astãzi, care în 1913, la a doua ediþie, devine Oraºul Iaºi-monografie istoricã
“ACADEMIA RURALÃ ELANUL” ºi socialã ilustratã, opera capitalã a vieþii sale. N. A Bogdan a primit în 1922 ordinul
2511.1-6065.1/ROL deschis la B.C.R. Bârlad "Officier d`Instruction Publique", acordat de regele Ferdinand. Cicisprezece ani mai
târziu, adicã în 1937 a fost propus de Ilie Bãrbulescu pentru titlul de Doctor Honorius
e-mail: revistaelanul@gmail.com Causa al Facultãþii de Litere din Iaºi. Doi ani mai târziu, la 17 aprilie 1939, N. A. Bogdan a
decedat, fiind inmormântat la cimitirul Eternitatea6.

Redacþia (tel.: 0235-436100) 2. Opera autorului


Redactor ºef: Marin Rotaru Opera acestui cãrturar este extrem de vastã, cuprinzând scrieri literare,
Redactor-ºef adjunct: Cristian Onel (versuri ºi epigrame, un titlu reprezentativ fiind Povestiri ºi anecdote din popor (1892),
nuvele, cronici, satire, amintiri º.a. ), scrieri dramatice, (30 de comedii, ºase piese
Redactori corespondenþi:
istorice), traduceri ºi adaptãri (Hamlet, prinþul Danemarcei, din 1887, diverse traduceri
Vlad Codrea, Univ. “Babeº Bolyai”, Cluj-Napoca
din Moliére etc. ). Scrierile sale monografice, cele mai importante pe care le-a lãsat N. A.
Laurenþiu Chiriac, Vaslui
Dan Ravaru, Vaslui Bogdan ca valoare din înteraga sa operã, sunt urmãtoarele: Oraºul Iaºi-odinioarã ºi
Ion N. Oprea, Iaºi astãzi. Prima ediþie a acestei cãrþi a apãrut în 1904, fiind înmânatã familiei regale,
Simion Bogdãnescu, Bârlad prezentã în acel an la Iaºi, cu ocazia sfinþirii bisericilor Sfântul Nicolae-Domnesc ºi Sfinþii
Serghei Coloºenco, Bârlad Trei Ierarhi, ctitorii ale lui ªtefan cel Mare, respectiv Vasile Lupu, recent restaurate radical
Mircea Coloºenco, Bucureºti de cãtre arhitectul francez André Lecomte du Nouy (1844-1914). O altã monografie
Laurenþiu Ursachi, Bârlad cunoscutã a lui N. A. Bogdan, pentru care a primit Medalia de Aur, este Monografia
Teodor Hardon, Rânzeºti Universitãþii din Iaºi. 1860-1905. Însã cea mai cunoscutã monografie a acestui autor,
Florin Varvara, Sãrãþeni este, fãrã îndoialã, Oraºul Iaºi-monografie istoricã ºi socialã ilustratã, publicatã în 1913.
Sorin Langu, Galaþi Trezind un viu interes în epocã, apreciatã de contemporani ºi de urmaºi, aceastã lucrare
Ciprian Toderaºcu, Gãgeºti este încã actualã, fiind probabil cea mai bine documentatã monografie dedicatã oraºului

Tehnoredactare: Bogdan Artene


Tipar: SC Irimpex SRL Bârlad Numãr apãrut cu sprijinul Centrului Judeþean pentru
ISSN: 1583-3593 Conservarea ºi Promovarea Culturii Tradiþionale Vaslui
Responsabilitatea pentru conþinutul articolelor aparþine, în exclusivitate, autorilor.

19
Nr. 107 - ianuarie 2011 ELANUL
Iaºi. O altã operã importantã a lui N. A. Bogdan este Regele Carol I ºi a Bogdan, precum ºi ale soþiei sale, cãrþi poºtale primite de la diverse
doua sa capitalã, publicatã la numai doi ani de la moartea lui Carol I, persoane, scrisori din corespondenþa sa º. a . În cea de-a doua
adicã în 1916, ca un pios omagiu adus celui dintâi rege al românilor, ºi categorie intrã versuri în limba francezã despre Iaºi, ilustrativã în acest
deopotrivã capitalei României din acel moment, oraºul Iaºi. Societatea sens fiind placheta Les béautes de Iassy, de Albert Patrognet, publicatã
Medico-Naturalistã ºi Muzeul Istorico-Natural din Iaºi este o altã în 1928, cuprinzînd 13 poezii dedicate Iaºului, buletinele electorale din
monografie scrisã de acest autor, publicatã în 1919. N. A. Bogdan a avut 1919, cuvântarea regelui Ferdinand I din parlamentul þãrii, la depunerea
ºi o importantã activitate publicisticã, ce poate fi caracterizatã ca fiind jurãmântului din 1914, diverse reviste º. a .
extrem de bogatã, ºi care s-a concretizat în colaborãri la diverse ziare ºi Toate acestea aratã un personaj dinamic, cu un interes
reviste, din þarã sau strãinãtate. De cele mai multe ori, N. A. Bogdan ºi-a deosebit faþã de istoria propriului oraº, un adevarat cronicar al Iaºului
scris publicistica sub pseudonime ca Basile N., Cezar, Clio, Dan, autentic, aºa cum i se spune des. La finalul acestui demers se poate
Iassiensis, N. a Irinei ºi altele. El însuºi va scoate o concluziona alãturi de Ionel Maftei, cã N. A. Bogdan,
serie de reviste, printre cele mai importante „stimat ºi apreciat de contemporani, a fost pe nedrept
numãrându-se Scrieri amuzante, Cabinetul de uitat de urmaºi, deºi lucrãrile sale reprezintã pânã în
lecturã, Lupta cu viaþa7. zilele noastre - izvoare preþioase despre trecutul
oraºului Iaºi”13.
3. N. A Bogdan ºi Arhivele
Note :
Prima ediþie a principalei lucrãri a lui N.A. 1. Astfel, Ionel Maftei, în volumul IV din Personalitãþi
Bogdan, Oraºul Iaºi-odinioarã ºi astãzi, publicatã aºa ieºene, publicat în 1975, la paginile dedicate
cum am menþionat anterior în 1904, a fost înmânatã omagiului lui N. A. Bogdan, respectiv 47-48, îl
regelui Carol I ºi familiei sale chiar în anul apariþiei prezintã pe acesta drept istoriograf ºi publicist. În
cãrþii, cu ocazia restaurãrii ºi resfinþirii bisericilor Trei acelaºi registru, însã punând accent ºi pe latura sa
de publicist, este prezentat N. A. Bogdan de Aurel
Ierarhi ºi Sf. Nicolae-domnesc. Ediþia a doua nu este o
Leon, în Umbre, vol. IV, Editura Junimea, Iaºi, 1979,
reeditare a primei, ci o reconstruire din temelii a
pp. 175-184. N. A. Bogdan s-a considerat înainte de
întregii cãrþi, acest lucru fiind observabil chiar din titlu. toate publicist, acest lucru fiind dovedit de faptul cã
Referitor la materialul utilizat însuºi autorul scria parafa sa personalã cuprinde alãturi de numele ºi
referindu-se la acest subiect :”ca ieºean, nãscut ºi trãit adresa sa, acest termen. Pe majoritatea
aici, mi-am iubit poate mai mult decât alþii oraºul, ºi am documentelor pãstrate de la N. A. Bogdan la
citi ºi am cules, oricînd alte ocupaþii mi-au îngãduit, Arhivele Statului Iaºi se poate uºor identifica
cãrþi vechi ºi nouã, documente, hãrþi, stampe, gazete, aceastã ºtampilã.
Fig. 2 – Coperta monografiei
tradiþii ºi povestiri de la bãtrâni, tot cee ce mi se pãrea Oraºul Iaºi-monografie istoricã ºi 2. Aceastã datã este mãrturisitã chiar de N. A. Bogdan.
a avea atingere cu ceea ce a fost sau mai este capitala socialã ilustratã, reeditatã în 2004 Totuºi, în documentul eliberat la 2 iulie 1895 de
Moldovei (...). Pe lângã materialul întâmplãtor ce la editura ieºeanã Tehnopress Primãria Iaºului, care þine loc de act de naºtere, se
posedam, cercetai ºi adunai de prin bibliotecile ºi specificã cã N. A. Bogdan s-a nãscut la 10 mai 1854
arhivele publice ºi particulare, cît ºi de pe la mai mulþi – Cf. Olga Rusu, Constantin Ostap, N. A. Bogdan
bibliofili ºi chiar bichiniºti din Iaºi, Bucureºti ºi de aiurea, tot ce putui ºi (1858-1939). Scurtã bibliografie, introducere la reeditarea lucrãrii
8 Oraºul Iaºi-monografie istoricã ºi socialã ilustratã, Editura Tehnopres,
crezui interesant” . Dacã pentru primele fascicole ale primei ediþii a
Iaºi, 1997.
monografiei, care aveau 96 de pagini, N. A. Bogdan a consultat, dupã
3. Ibidem.
propriile mãrturisiri, 145 de opere documentare ºi 20 de reviste, în ceea
4. Ibidem.
ce priveºte materialul documentar pentru cea de-a doua ediþie a 5. Ionel Maftei, op. cit., p. 47.
9
monografiei, trebuie remarcat cã a consultat peste 650 de lucrãri , pe 6. Olga Rusu, Constatin Ostap, Destinul unei cãrþi, introducere la
care le va include la sfârºitul fiecãrei pãrþi. El însuºi spune cã "am monografia citatã, p. XI.
scotocit"documentele aflate la Arhivele Statului, Eforia oraºului, Arhiva 7. Ibidem.
Universitãþii din Iaºi, a Muzeului de Istorie Naturalã, a Academiei 8. Fragment reprodus din încheierea volumului Oraºul Iaºi-monografie
Române din Bucureºti, bibliotecile din Bruxelles, Postdam, Paris sau istoricã ºi socialã ilustratã, ed. cit., p. 496.
Berlin10. Deºi a vrut sã pregãteascã ºi o a treia ediþie a monografiei, 9. Olga Rusu, Constatin Ostap, Destinul unei cãrþi, introducere la
aceasta nu a reuºit sã aparã din motive diverse11. monografia citatã, p. XI.
Întrega documenaþie pe care N. A Bogdan a strâns-o despre 10. Ibidem.
istoria Iaºului ºi nu numai, alãturi de documente personale, se pãstreazã 11. La Arhivele Statului din Iaºi se pãstreazã la fondul care poartã numele
celui despre care vorbesc, manuscrisul ediþiei a treia, compus din ediþia
în 38 de dosare la Biblioteca Centralã Universitarã din Iaºi, iar alte douã
a II-a a monografiei ºi foarte multe adãugiri de mânã, extrase din
dosare sunt pãstrate la Arhivele Statului Iaºi. Numãrul de documente pe
reviste, tãieturi din ziare, menite sã îmbunãtãþeascã calitatea ºi
care dosarele amintite le cuprind este de 285412. Arhiva N. A. Bogdan cantitatea informaþiilor oferite în ediþiile anterioare.
pãstratã la Arhivele Statului Iaºi, pe care am consultat-o în mare parte, 12. Olga Rusu, Constatin Ostap, Destinul unei cãrþi, introducere la
fãrã a fi foarte vastã, este extrem de variatã. Ea cuprinde de la diverse monografia citatã, p. XIII.
documente personale ale autorului pânã la lucrãri cu caracter general 13. Ionel Maftei, op. cit., p. 47.
despre Iaºi. Din prima categorie fac parte poze personale ale lui N. A

Dor de mamã Sub streaºinã, la geamuri, Era poate mai bine Cã tu-n singurãtate,
Un cuib de rândunici, Cu vorba sã mã cerþi, Ai suferit, o ºtiu,
În memoria mamei Albine-n flori, pe ramuri Mi-ai spus printre suspine: ªi tot visai cã-þi bate
ªi jos roi de furnici. ... „Sunt bine!” ºi mã ierþi. La uºã al tãu fiu...
O, mamã, bunã mamã, ..................................
Te-am revãzut în mai Tu mi-ai ieºit 'nainte Dar lacrimile-acelea
ªi spun cã mi-a fost teamã ªi mã priveai din prag Ce rost au mai avut? Acum din veºnicie,
De ochi-þi ºi de grai. ªi mi-ai adus aminte Nu povesteau durerea Tristeþei nu-i dai glas,
Cât eu þi-am fost de drag. Prin care ai trecut? În sufletul meu vie
Ninsese iarãºi pãrul Tu, mamã, ai rãmas.
Sub geam, la cãscioarã, Apoi þi-am dat obrazul, Cã eu plecat departe
ªi flori ardeau în mãrul Tu, mâna sã-þi sãrut, De tine am cam uitat,
Ca obrazul de fecioarã. Þi-a dispãrut necazul Cã rar þi-am trimis carte Corneliu VÃLEANU
ªi tare n-aº fi vrut... ªi tot nu m-ai certat.

20