Daniel-Constantin ANGHEL Alin Daniel RIZEA

PROIECTAREA
PRODUSELOR

EDITURA UNIVERSITĂŢII DIN PITEŞTI

- 2008 -
 Proiectarea produselor Proiectarea produselor

CUPRINS 5.5.2.1.3 Pregătirea metodologică ............................................................................................................. 45

5.5.2.1.4 Stabilirea planului de lucru......................................................................................................... 45
5.5.2.2 Culegerea informaţiilor .................................................................................................................... 46
5.5.2.3 Analiza funcţională a produsului.................................................................................................... 48
1 INTRODUCERE ...................................................................................................7 5.5.2.3.1 Determinarea nomenclatorului de funcţii ale unui produs .................................................. 48
5.5.2.3.2 Reguli pentru determinarea nomenclatorului de funcţii ale produsului............................. 50
2 LOCUL ŞI ROLUL PROIECTĂRII ÎN DOMENIUL INGINERIEI.............9 5.5.2.3.3 Metode de determinare a nomenclatorului de funcţii a unui produs ................................. 52
5.5.2.3.3.1 Metoda intuitiva .................................................................................................................... 52
3 CICLUL TEHNIC DE VIAŢĂ AL UNUI PRODUS ........................................11
5.5.2.3.3.2 Metoda FAST (Analiza Funcţiilor Sistemelor Tehnice) ................................................ 56
3.1 Ciclul economic de viaţă în coordonate timp-vânzări .................................................... 12 5.5.2.3.4 Determinarea ponderii funcţiilor produsului.......................................................................... 60
5.5.2.3.5 Dimensionarea tehnică a funcţiilor produsului ...................................................................... 64
3.2 Ciclul economic de viaţă în coordonate timp-profit....................................................... 13 5.5.2.3.6 Dimensionarea economică a funcţiilor unui produs ............................................................. 66
5.5.2.4 Conceperea sau reconceperea produsului..................................................................................... 68
4 NOŢIUNI ŞI CONCEPTE DEFINITORII ÎN PROIECTAREA 5.5.2.4.1 Elaborarea propunerilor de proiectare a produsului ............................................................. 68
PRODUSELOR ............................................................................................................ 15 5.5.2.4.2 Selecţionarea propunerilor care prezintă interes.................................................................... 75
5.5.2.5 Aprobarea soluţiei optime ............................................................................................................... 80
4.1 Produsul.................................................................................................................................... 15 5.5.2.6 Realizarea şi controlul soluţiei aprobate........................................................................................ 83
4.2 Nevoia ....................................................................................................................................... 16 5.5.2.6.1 Stabilirea programului de realizare ........................................................................................... 83

4.3 Cerinţa ....................................................................................................................................... 17 6 REGULI UTILIZATE ÎN CONCEPŢIA PRODUSELOR ............................. 85

4.4 Restricţia (Constrângerea)..................................................................................................... 19 6.1 Standardizarea (Design to standards) ...................................................................................... 85

4.5 Caracteristica............................................................................................................................ 21 6.2 Competitivitatea (Design to cost) ............................................................................................ 88
4.6 Funcţia....................................................................................................................................... 22 7 DIRECTIVELE CONCEPŢIEI PRODUSELOR ............................................ 91

4.7 Forma produsului ................................................................................................................... 26 7.1 Concepţia pentru asamblare (Design for assembly).............................................................. 91
4.8 Materialul .................................................................................................................................. 29 7.2 Concepţia pentru fabricaţie (Design for manufacturability) ................................................. 94
5 NOŢIUNI DE INGINERIA VALORII............................................................. 33 7.3 Concepţia pentru logistică (Design for logistics) ................................................................. 108

5.1 Scurt istoric .............................................................................................................................. 33 7.4 Concepţia pentru mentenabilitate (Design for maintainability)........................................ 110
5.2 Obiectivele ingineriei valorii................................................................................................. 34 7.5 Concepţia pentru mediu sau eco-concepţia (Design for environment)............................ 114
5.3 Noţiuni cu care operează analiza valorii ............................................................................ 35 8 PROCESUL DE CONCEPŢIE A PRODUSELOR.........................................121

5.4 Principiile de bază ale ingineriei valorii.............................................................................. 37 8.1 Aspecte legate de concepţia produselor........................................................................... 121
5.4.1 Principiul analizei funcţionale....................................................................................................37 8.1.1 Tipuri de probleme de concepţie ........................................................................................... 121
8.1.1.1 Concepţie rutinieră ......................................................................................................................... 122
5.4.2 Principiul concepţiei integrate ...................................................................................................37
8.1.1.2 Concepţie inovativă ........................................................................................................................ 122
5.4.3 Principiul dublei dimensionări a funcţiilor ..............................................................................39 8.1.1.3 Concepţie creativă.......................................................................................................................... 124
5.4.4 Principiul echilibrului între costuri şi valoarea de întrebuinţare...........................................39 8.1.2 Modalităţi de lucru în concepţie............................................................................................. 126
5.5 Metodologia de realizare a studiului de ingineria valorii................................................ 41 8.1.3 Importanţa concepţiei.............................................................................................................. 126
8.1.3.1 Durata concepţiei............................................................................................................................ 127
5.5.1 Participanţii în cadrul stadiului de analiza valorii....................................................................41 8.1.3.2 Costurile concepţiei ........................................................................................................................ 127
5.5.2 Etapele de realizare ale studiului de ingineria valorii .............................................................43 8.1.4 Evoluţii în concepţie ................................................................................................................ 129
5.5.2.1 Măsuri pregătitoare ........................................................................................................................... 43 8.1.4.1 Evoluţii tehnice ............................................................................................................................... 129
5.5.2.1.1 Stabilirea temei............................................................................................................................. 44 8.1.4.2 Evoluţii în organizare ..................................................................................................................... 131
5.5.2.1.2 Stabilirea echipei de lucru........................................................................................................... 45
3 4
 Proiectarea produselor Proiectarea produselor

8.2 Modelarea procesului de concepţie a produselor .......................................................... 132

8.2.1 Modele prescriptive.................................................................................................................. 132
8.2.2 Modele descriptive.................................................................................................................... 132
8.2.3 Modelul elaborat de cercetătorii germani Pahl şi Beitz ........................................................ 132
8.2.4 Modelul propus de Roozenberg şi Eekels ................................................................................. 134
8.2.5 Modelul FBS.............................................................................................................................. 135
8.3 Iteraţiile în procesul de concepţie ..................................................................................... 136
9 EXPERIMENTAREA ÎN CONCEPŢIA PRODUSELOR ........................... 139
9.1 Aspecte generale ................................................................................................................... 139
9.2 Demersuri de cercetare utilizate la scară internaţională ............................................... 139
9.2.1 Design Research Methodology............................................................................................... 139
9.2.2 Ciclul de cercetare CID ........................................................................................................... 140
9.3 Demers de cercetare didactic ............................................................................................. 141
9.4 Observarea experimentelor ................................................................................................ 142
9.4.1 Observarea directă a experimentelor..................................................................................... 142
9.4.2 Observarea indirectă a experimentelor - întocmirea centralizatoarelor de date ............. 143
9.4.3 Interviurile ................................................................................................................................. 145
9.5 Analiza experimentelor în concepţie ................................................................................ 145
9.5.1 Analiza actelor de concepţie ................................................................................................... 149
9.5.2 Analiza cu modelul FBS .......................................................................................................... 151
9.5.3 Analiza obiectelor intermediare.............................................................................................. 152
9.6 Reprezentarea derulării procesului de concepţie ........................................................... 159
9.7 Aspecte generale ................................................................................................................... 162
9.8 Evaluarea performanţelor procesului de concepţie ......................................................163
9.9 Indicatorii de rezultat........................................................................................................... 164
9.10 Indicatorii de proces............................................................................................................. 165
BIBLIOGRAFIE......................................................................................................... 168

5 6
 Proiectarea produselor Proiectarea produselor

prezentat şi un demers de cercetare didactic. Acest demers oferă celui ce-l utilizează o
1 Introducere „baterie” minimă de metode şi mijloace cu care să experimenteze şi să analizeze anumite
fenomene ce apar în procesul de concepţie a produselor, dar şi o serie de informaţii pentru
dezvoltarea de indicatori ce pot caracteriza un proces studiat.
Tuturor celor care vor transmite sugestii şi observaţii le mulţumim anticipat.
Un rol important în activitatea de pregătire a unui inginer îl au disciplinele
fundamentale pe de o parte ( Rezistenţa materialelor, Studiul şi ingineria materialelor,
Tehnologia materialelor etc), iar pe de altă parte, disciplinele de specialitate (Proiectarea Autorii
dispozitivelor, Procedee şi sisteme de prelucrare, Fabricaţia integrată a produselor,
Gestiunea producţiei etc.).
Disciplina „Proiectarea produselor” tratează aspecte legate de disciplinele de
specialitate, luând în considerare cunoştinţele acumulate şi principiile studiate la disciplinele
fundamentale oferind astfel inginerului un bagaj de cunoştinţe complex cu scopul de a-l
forma în domeniul concepţiei de produs.
În primele capitole, lucrarea tratează noţiunile de bază întâlnite în domeniul
proiectării produselor: noţiunea de produs, noţiunea de formă (geometrică, tehnologică,
constructivă) a produsului, noţiuni legate de constrângeri, de restricţii, de cerinţe etc.
Capitolul cinci prezintă principalele noţiuni de ingineria valorii. Astfel, sunt
prezentate: Analiza valorii, Concepţia integrată, Principiul dublei dimensionări a funcţiilor şi Principiul
echilibrului între costuri şi valoarea de întrebuinţare.
Este prezentată de asemenea Metodologia de realizare a studiului de ingineria valorii.
Capitolul şase prezintă regulile utilizate în concepţia produselor. Noţiunile
prezentate în acest capitol oferă viitorului inginer o viziune a ceea ce înseamnă noţiunea de
standardizare şi cea de competitivitate.
În capitolul al şaptelea sunt prezentate principalele directive ale concepţiei
produsului. Astfel, viitorul inginer se familiarizează cu concepte ce iau în considerare
particularităţi legate de fabricarea produselor, de asamblare a acestora, de întreţinere, de
logistică, dar şi legate de tehnicile de reducere a impactului produselor asupra mediului
înconjurător.
Capitolul opt prezintă noţiuni legate de procesul de concepţie a produselor. În acest
capitol sunt prezentate principalele tipuri de probleme ce sunt tratate în cadrul unui proces
de concepţie, modalităţile de lucru în concepţie, importanţa concepţiei şi evoluţiile
înregistrate în concepţie de-a lungul timpului. Spre finalul capitolului opt este prezentată
modelarea procesului de concepţie şi principalele modele utilizate. Acest capitol se încheie
cu prezentarea noţiunii de iteraţie în procesul de concepţie şi a mecanismului acesteia.
Cel de-al nouălea capitol se adresează celor ce au ca preocupare experimentarea în
concepţie. Sunt prezentate demersurile de cercetare utilizate la scară internaţională, fiind
7 8
 Proiectarea produselor Proiectarea produselor

DEZVOLTARE - Inginerii de dezvoltare aplică rezultatele cercetării în scopul

2 Locul şi rolul proiectării în domeniul ingineriei rezolvării unor nevoi ale societăţii. Acest lucru presupune aplicarea unor cunoştinţe şi
soluţii noi, care vor permite concepţia, realizarea şi testarea unor rezolvări noi ca răspunsuri
pentru nevoile menţionate.
PROIECTARE (CONCEPŢIE) - Prin proiectare, inginerul proiectant determină
Ingineria este un termen folosit adeseori, dar având un înţeles destul de vag, chiar şi structura unui produs, selectând sau generând metode, materiale specifice, determinând
pentru practicienii acestui domeniu. O definiţie completă a acestei profesii este dată de forme adecvate satisfacerii anumitor cerinţe tehnice sau atingerii anumitor specificaţii de
Comisia de Acreditare în domeniul Ingineriei şi Tehnologiei a SUA şi anume: performanţă.
„Ingineria este o profesie în care cunoştinţele de matematică şi de ştiinţele naturii, dobândite prin studiu, Pornind de la aceste afirmaţii se poate concluziona că principalele deosebiri dintre
experiment sau practică, sunt aplicate cu discernământ, pentru a dezvolta căi de utilizare, în condiţii un inginer-cercetător şi un proiectant sunt:
economice a materialelor şi forţelor naturii în beneficiul umanităţii”. • principala calitate a unui cercetător este de a afla, de a şti, de a descoperi lumea
fizică, pe când a unui inginer este de a face, de a folosi cunoştinţele;
Termenul inginer este adesea asociat fabricaţiei sau asamblării unor maşini sau
componente. Însă, etimologic vorbind, originea termenului provine din latinescul inginerare • inginerul proiectant (conceptorul) nu-şi alege problemele, ci este obligat să le
care înseamnă a crea. În concluzie, principala menire a inginerului este de a proiecta. Însă în rezolve pe cele care îi parvin; rezultatele care le obţine trebuie să satisfacă
practică, inginerul este implicat în rezolvarea unui domeniu foarte larg de probleme, care anumite restricţii, uneori aceste restricţii fiind chiar conflictuale (de exemplu i se
presupun un spectru foarte larg de activităţi. Cele mai reprezentative funcţii şi activităţi ale cer caracteristici calitative maxime ale unui produs obţinute cu costuri minime).
ingineriei se pot reprezenta după schema din figura 1. PRODUCŢIE - Inginerul pentru producţie este responsabil de amplasarea, selecţia
sau proiectarea echipamentelor, proceselor, sculelor etc, având ca responsabilitate şi
proiectarea pentru modul de testare şi de verificare a producţiei.
Cercetare
Dezvoltare FABRICAŢIE - Inginerul de fabricaţie controlează şi supraveghează buna
Preocupare funcţionare a sistemului de producţie, maşinile, utilajele, sursele de energie, mijloacele de
Proiectare
Aplicarea Producţie pentru discipline transport şi comunicare, concepe şi controlează realizarea procedurilor de lucru,
principiilor Fabricaţie financiare şi supervizează personalul uman implicat în sistemul de producţie.
ştiinţifice Utilizare/Întreţinere discipline UTILIZARE-INTREŢINERE - Inginerii care lucrează în acest domeniu, asigură
Marketing/Vânzare administrative
documentaţia tehnică care însoţeşte produsul fabricat, asigură instruirea utilizatorilor (când
Management
este cazul) şi de asemenea se preocupă şi de asigurarea service-ului în garanţie sau post-
garanţie.
figura 1 – Funcţiile şi activităţile ingineriei
MARKETING - Inginerii pot de asemenea participa la analizarea cerinţelor
În ordinea descrescătoare a accentului pe aspectele ştiinţifice, funcţiile majore ale clienţilor, formulând concluzii şi specificaţii clare pentru rezolvarea cerinţelor în condiţii
domeniului ingineriei pot fi considerate următoarele: economice.
CERCETARE - Inginerii de cercetare utilizează concepte ştiinţifice matematice şi MANAGEMENT - Reprezintă o funcţie complexă, având atribuţii legate de
fizice, tehnici experimentale, raţionamentul inductiv pentru a descoperi noi principii şi organizarea şi realizarea unei conduceri ştiinţifice şi eficiente a tuturor celorlalte activităţi.
procese.

9 10
 Proiectarea produselor Proiectarea produselor

3 Ciclul tehnic de viaţă al unui produs Piaţă/Cerinţă/ Potenţialul/Scopurile

Problemă întreprinderii

Examinarea şi analiza ideilor

Ciclul de viaţă al unui produs reprezintă intervalul de timp cuprins între momentul
apariţiei unui nou bun sub influenţa cererii pieţei şi cel al dispariţiei acestuia de asemenea la
Dezvoltare/Proiectare/Testare
cererea pieţei. Acest interval (mărginit de crearea şi dispariţia produsului), se subdivide într-

Supraveghere produs
un anumit număr de etape diferite ca lungime, ce alcătuiesc fazele ciclului tehnic de viaţă al
produsului. Fabricaţie/Montaj/Control
Ciclul începe cu o idee, dedusă dintr-o necesitate a pieţii sau a cumpărătorului care
asociată cu potenţialul tehnic şi economic al întreprinderii se poate concretiza într-o idee de
produs care să permită ca prin dezvoltare şi proiectare să poată fi convertită într-un produs Desfacere/Consultanţă/Vânzare
realizabil.
Urmează procesul de producţie compus din fabricarea pieselor, montajul şi controlul Utilizare/Consum/Întreţinere
calităţii. Desfăşurarea activităţilor legate de produs la fabricantul acestuia se încheie uneori,
cu desfacerea şi vânzarea. Această fază reprezintă interfaţa dintre fabricantul produsului şi
utilizator. Pentru prelungirea duratei de utilizare se pot intercala etape de întreţinere. Reciclare
După utilizarea primară (iniţială) urmează reciclarea produsului, care poate conduce
la o utilizare ulterioară cu funcţii identice sau modificate ale produsului (reutilizare respectiv Utilizare ulterioară
revalorificare) sau la o utilizare a materialului vechi cu proprietăţi identice sau modificate ale
materialelor secundare.
Componentele care nu se pot recicla sfârşesc în locuri de depozitare speciale sau în Mediul înconjurător/Depuneri
mediul înconjurător. Acest ciclu de viaţă este valabil atât pentru produse materiale ale
construcţiei de maşini, aparate şi echipamente, cât şi cu excepţia reciclării, respectiv figura 2 – Ciclul tehnic de viaţă al unui produs
depozitării pentru produse software.
Conceptul de ciclu de viaţă nu trebuie confundat cu intervalul de timp cât produsul 3.1 Ciclul economic de viaţă în coordonate timp-vânzări
se găseşte în folosinţa utilizatorului. Acest interval de timp se numeşte durată de utilizare. Ciclul de viaţă al unui produs poate fi considerat nu numai referitor la etapele
În general, durata medie de utilizare a produselor variază între diferitele tipuri de produse, succesive de materializare, de la fabricare până la utilizare şi reciclare ci şi pe baza datelor
dar în ultima perioadă se constată o scădere semnificativă a acesteia. Datorită acestui aspect, economice raportate la fazele corespunzătoare vieţii produsului. În figura 3 este prezentată
specialiştii au căutat şi caută metode de scurtare a timpilor afectaţi diferitelor activităţi din legătura dintre fazele vieţii produsului şi volumul de tranzacţii (cifra de afaceri).
ciclul de viaţă al produsului.

11 12
 Proiectarea produselor Proiectarea produselor

creşterea rapidă a cifrei de afaceri realizată, dar şi de creşterea profiturilor realizate în ciuda
vânzări

creşterii de asemeni a costurilor de realizare.

Atingându-se perioada de maturitate pe piaţă, se ajunge la perioada de saturaţie,
după care urmează perioada de declin, materializată printr-un regres al desfacerii precum şi
al beneficiului. O reînviorare a cifrei de afaceri şi a profitului, de exemplu prin măsuri
speciale de desfacere şi reclamă, este de cele mai multe ori eficace numai pe termen scurt,
astfel încât este necesar ca la momentul oportun să se atingă prin dezvoltarea produselor
noi, o compensare a curbelor de viaţă descendente ale produselor vechi prin curbele de
viaţă ascendente ale produselor noi.
timp
1 2 3 4 Faza prepiaţă Faza de piaţă

profit
7 8
figura 3 – Ciclul economic de viaţă în coordonate timp-vânzări Cercetare/Dezv. Studiul Vânzări
tehnică pieţii
Intervalele din figura 3 au semnificaţiile următoare:
9
1 - introducerea pe piaţă sau lansarea produsului - perioada când apar primele încasări;
2 - etapa de creştere - caracterizată de o pantă ascendentă atât a veniturilor realizate din
vânzări cât şi a profitului; 6
1 timp
3 - zona de maturitate şi saturaţie; 2
4 - etapa de declin.
Se poate realiza o oarecare similitudine între etapele ciclului economic şi etapele 3
vieţii unui om. Produsul, la fel ca şi omul, o dată „născut”, parcurge etapele „copilăriei”,
„adolescenţei”, „maturităţii” şi sfârşeşte prin „moarte”. 4
5

3.2 Ciclul economic de viaţă în coordonate timp-profit LEGENDĂ :

Dacă pe ordonată în locul indicatorului economic „cifră de afaceri” va fi luat în 1. Generarea ideii şi evaluarea ideii 6. Creşterea rapidă
considerare „profitul” întreprinderii din vânzarea unui anumit produs, va rezulta o curbă în 2. Analiza fezabilităţii 7. Maturitate produs
3. C&D tehnică şi de piaţă 8. Declin produs
formă de „S” mai mult sau mai puţin alungită, vezi figura 4. 4. Producţia preliminară şi testarea pieţei 9. Abandonare produs
5. Introducerea pe piaţă
Se observă că înainte de începerea tranzacţiilor (prin vânzarea produsului),
întreprinderea ar trebui să procure fonduri (investiţii) pentru acoperirea costurilor de
realizare înainte ca produsul să intre în zona de beneficiu. După etapa de proiectare şi figura 4 – Ciclul economic de viaţă în coordonate timp-profit
realizare a produsului, acesta parcurge o fază de creştere pe piaţă, materializată prin
13 14
 Proiectarea produselor
4 Noţiuni şi concepte definitorii în proiectarea produselor
4.1 Produsul
Una dintre cele mai simple definiţii ale noţiunii de produs este „ceea ce este vândut de o
societate clienţilor săi în scopul satisfacerii nevoilor acestora”.
Noţiunea de produs are un înţeles foarte larg. Astfel se pot întâlni:
• produs material, care poate fi:
o fluid (gaz sau lichid): ulei, gaz metan, apa etc.;
o obiect: automobil, frigider, stilou etc.;
• produs proces, care poate fi:
o proces industrial: prelucrarea unei piese prin aşchiere, montajul unui obiect,
întreţinerea unui autovehicul etc.;
o proces administrativ: eliberarea unui act de identitate, gestiunea unui
magazin, difuzarea unui ordin într-o societate etc.;
• produs serviciu. Prin acest tip de produs se înţeleg toate activităţile care nu produc
direct bunuri concrete. Ex: activitatea unei bănci, activitatea unui hotel, activitatea
într-o universitate, activitatea unui birou juridic etc.
• produs sistem. Prin acest tip de produs se înţelege un ansamblu de elemente ce
formează un tot structural cu scopul de a satisface una sau mai multe nevoi
coerente. În general este vorba de un produs vast format din toate tipurile de
produse enumerate anterior. Ex: o rafinărie, acolo unde interacţionează toate
celelalte tipuri de produse: produse materiale, produse procese şi produse servicii.
• produs software – creaţia intelectuală (programe, proceduri, articole etc.).
În funcţie de posibilitatea de descompunere în părţi componente, produsul poate fi:
• produs global (ex: un automobil). În general acesta este un produs complex (ca în
exemplul dat) dar poate fi şi un produs simplu (un pix cu pastă);
15
Proiectarea produselor
• produs parţial (ex: motorul unui automobil). Acesta poate fi de asemenea un produs
complex sau un produs simplu. În practică un produs parţial poate fi la rândul său
considerat un produs global faţă de subansamblele care îl compun (motorul este
considerat produs global faţă de piesele care-l compun).
În funcţie de starea produsului în proiectarea produselor se pot deosebi:
• produs existent ce trebuie reproiectat deoarece nu mai satisface nevoile curente ale
utilizatorilor;
• produs nou, este în general un produs necunoscut ce trebuie proiectat pentru a
satisface unele nevoi ale utilizatorilor semnalate de serviciul de marketing al
societăţii. De cele mai multe ori, produsele noi nu apar în urma unor nevoi noi
exprimate de către utilizatori. De exemplu în înlănţuirea de produse:
gramofon
pick-up
casetofon
cititor de CD
MP3 player,
nevoia a rămas aceeaşi şi anume de „a stoca şi de a reda sunete în momentul dorit”. Insă
exigenţele sporite în ceea ce priveşte calitatea acestor nevoi a condus la apariţia acestor
produse noi.
4.2 Nevoia
Nevoia reprezintă sesizarea de către serviciul de marketing al unei lipse, necesităţi,
insatisfacţii sau a unui neajuns exprimate de către utilizatori.
Ea reprezintă motivaţia generării sau apariţiei unuia sau mai multor tipuri de
produse.
Nevoile pot fi exprimate sau implicite, cunoscute sau necunoscute, latente sau
potenţiale.
Principalele tipuri de nevoi sunt:
• nevoile fiziologice (foame, sete, somn, adăpost, mişcare) şi se referă la nevoile
fundamentale ale organismului uman;
• nevoile de siguranţă şi securitate (protejarea împotriva pericolelor);
• nevoile sociale care sunt asociate relaţiilor între indivizi;
16
 Proiectarea produselor
• nevoile psihologice, care sunt asociate respectului faţă de sine însuşi.
Materializarea nevoii se realizează prin îndeplinirea de către produs a mai multor
cerinţe.
4.3 Cerinţa
Orice produs este un răspuns la o nevoie foarte generală. Identificarea cerinţelor
este în general un proces dificil şi important la proiectarea unui produs (este un proces
mental). Clasificarea cerinţelor se face după mai multe criterii:
• după importanţa sau modul de apreciere de către consumator, se deosebesc:
o cerinţe obligatorii care trebuiesc îndeplinite indiferent de circumstanţe
deoarece, dacă nu sunt satisfăcute, produsul sau funcţiile acestuia nu
îndeplinesc specificaţiile utilizatorului. La rândul lor acestea se împart în:
 cerinţe fixe (care trebuie totuşi îndeplinite într-o anumită toleranţă).
Ex: tensiunea de alimentare la un aparat electric 220-230 V;
 cerinţe maximale şi respectiv minimale (cerinţe la care nu trebuie
depăşită o anumită valoare maximă şi respectiv trebuie obligatoriu
depăşită o anumită limită minimă). Ex: temperatura maximă de
lucru a unui calculator 35 °C).
o cerinţe neobligatorii care pot fi îndeplinite incomplet, pot fi revizuite pentru
anumite solicitări sau pot fi relaxate în anumite cazuri;
o cerinţe facultative care exprimă solicitări pentru caracteristici adiţionale care
ar putea fi îndeplinite numai dacă circumstanţele vor fi favorabile,
caracteristici care sunt apreciate prin plăcerea sau satisfacţia de a le avea ale
utilizatorului.
• după modul de exprimare sau de percepţie:
o cerinţe explicite care sunt exprimate şi percepute în mod direct;
o cerinţe implicite care nu sunt exprimate dar se subînţeleg.
• după nivelul de formalizare:
o cerinţe stipulate sau reglementate (reglementări statale, reglementări
contractuale etc);
17
Proiectarea produselor
o cerinţe specificate (specificaţii de cerinţe, caiete de sarcini funcţionale, liste
de cerinţe etc).
• după sursa de formulare:
o cerinţe ale clientului (utilizatorul sau consumatorul);
o cerinţe ale sponsorului (emitetul comenzii sau finanţatorul);
o cerinţe ale producătorului (fabricantului).
Clase de cerinţe ale unui produs:
• Cerinţe de piaţă = acele cerinţe necesare pentru a se garanta o reacţie favorabilă a
pieţei pentru un anumit produs faţă de produsele concurente. (Ex.: nivel de
performanţă, caracteristici ale unor produse similare, respectarea cerinţelor clienţilor
etc);
• Cerinţe de utilizare = acele cerinţe care asigură o întrebuinţare corespunzătoare a
produsului (posibilitatea reglării unor parametri, menţinerea parametrilor într-un
regim optim, siguranţă în exploatare etc);
• Cerinţe de mediu = acele cerinţe care ne asigură că produsul se va comporta
corespunzător pe parcursul operării, transportului sau manipulării (domeniu de
temperatură, presiune, umiditate, praf, mediu coroziv, vibraţii, zgomot, posibilitatea
apariţiei unor alte evenimente neprevăzute (avion-pătrunderea păsărilor în motor));
• Cerinţe ergonomice = cerinţe care asigură o utilizare uşoară a produsului (siguranţa
operatorului, comoditatea în exploatare etc);
• Cerinţe ecologice = cerinţe care scot în evidenţă impactul pe care produsul îl are
asupra mediului ambiant (noxe, zgomot, modalitatea de eliminare după utilizare
etc);
• Cerinţe estetice = cerinţe care scot în evidenţă modul cum pot fi influenţate
favorabil simţurile utilizatorului (formă, culoare, corelaţia între suprafeţe,
dimensiuni, grad de finisare, acoperirea suprafeţelor etc);
• Cerinţe de distribuţie = cerinţe care scot în evidenţă buna desfăşurare a activităţii de
distribuţie a produsului proiectat (cerinţe care prevăd modul de manipulare,
18
 Proiectarea produselor
ambalare, depozitare, transport, cerinţe care asigură buna informare a utilizatorului
etc);
• Cerinţe tehnologice şi de fabricaţie = cerinţe legate de utilizarea unor anumite
posibilităţi de fabricaţie existente sau potenţiale (echipamente, capacităţi şi
tehnologii existente, investiţii necesare, furnizori, nivel de calitate etc);
• Cerinţe de legalitate = cerinţe care asigură respectarea unor reglementări, norme,
convenţii (drepturi de autor, patente, licenţe, regulamente naţionale şi internaţionale
etc);
• Cerinţe de proiectare = cerinţe ce trebuie considerate şi respectate la proiectare
(materiale, forme, dimensiuni, calitatea unor suprafeţe, toleranţe etc);
• Cerinţe de standardizare = cerinţe ce implică respectarea prevederilor unor
standarde (respectarea unor standarde de domeniu, standarde naţionale, standarde
ISO etc);
• Cerinţe de control, verificare, inspecţie, certificare calitate = cerinţe ce pun în
evidenţă cum se verifică şi cum se certifică anumite aspecte de calitate
• Cerinţe economice = cerinţe care impun anumite caracteristici economice (cost de
fabricaţie, grad de rentabilitate, cost de operare - în cazul unui serviciu, preţ limită
de piaţă etc);
• Cerinţe de lichidare = cerinţe ce scot în evidenţă modul în care se rezolvă ultimul
stadiu de existenţă al produsului (reciclarea, recuperarea, recondiţionarea,
refolosirea, distrugerea, degradarea nepoluantă a produsului);
4.4 Restricţia (Constrângerea)
La proiectarea oricărui produs, trebuie avută în vedere şi latura economică a
realizării lui, adică trebuie luate în considerare şi implicaţiile legate de costurile de realizare
ale acestuia. În caz contrar, produsul poate deveni nefavorabil pentru organizaţia
respectivă, poate chiar ruinant. Pe de altă parte, proiectarea unui produs trebuie să ţină
seama şi de reacţia pieţei. Astfel, un produs poate interesa dacă se lansează pe piaţă într-un
anumit interval de timp, altfel el putând să nu mai fie interesant (acest interval de timp
19
Proiectarea produselor
variază de la un domeniu la altul). Aceste două aspecte menţionate anterior sunt exemple de
constrângeri pe care un proiectant trebuie să le aibă în vedere.
Pornind de la aceste aspecte, constrângerea se defineşte ca fiind „limitarea libertăţii celui
care concepe şi/sau realizează produsul”.
Conform acestei definiţii, putem spune că restricţia este un caz particular de cerinţă,
pentru care se limitează libertatea de acţiune a proiectantului.
ATENTIE! Restricţia poate fi o cerinţă, pe când cerinţa nu este întotdeauna o
restricţie.
Restricţiile se manifestă în toate fazele de viaţă ale unui produs (concepţie, realizare
sau utilizare).
După natura lor, restricţiile se clasifică în:
• restricţii naturale - impuse de natură (nu se poate proiecta un anumit produs fără
respectarea legilor naturii sau ale fizicii);
• restricţiile legislative sunt acele tipuri de restricţii impuse prin legi, decizii ale
autorităţilor, regulamente, coduri de practică etc;
• restricţii normative - impuse de standarde, norme tehnice, reglementări interne sau
internaţionale (aceste tipuri de restricţii asigură interschimbabilitatea produselor);
• restricţii ecologice - impuse de condiţii şi reglementări privind protecţia mediului;
• restricţii tehnologice - impuse de condiţiile specifice de fabricaţie a produsului
(indisponibilitatea unui material, indisponibilitatea unei tehnologii avansate etc);
• restricţiile economice - impuse de piaţă, de posibilităţile economice ale
executantului, de posibilităţile economice ale utilizatorului;
• restricţiile organizatorice (manageriale) - impuse de condiţii de ordin organizatoric,
de metode şi politici de conducere etc.
Restricţiile depind de loc (ele pot diferi de la o ţară la alta, de la o regiune la alta) şi
evoluează în timp (restricţiile se modifică de la o perioadă de timp la alta - vezi normele
impuse de poluarea automobilelor).
20