Sunteți pe pagina 1din 4

PSIHOLOGIE EDUCATIONALA 16.10.

2003
curs 1
Prof. de Curs Ecaterina Moraru

Psihologia educationala vizeaza marile teorii ale educatiei, dar nu este pedagogie.
Este o disciplina de granita, vizand facotii care contrib. la educarea si formarea tanarului.

Tematica cursului
C1: Statututl epistemologic al stiintelor educatiei
1) Trecerea de la pluri la interdisciplinariat
2) Filosofia educatiei; epistemologia(teorie a cunoasterii stiintifice) pedagogica si stiintele educatiei
C2: Statutul semantic al conceptului de Teorie a educatiei
1) Teoria educatiei ca teorie stiintifica
2) Relatia teorie – model – paradigma
C3: Educatia intelectuala
1)Rolul cunostintelor in formarea intelectuala
2)Paradigme si teorii ale educatiei intelectuale
2.1. Paradigma intelectualista
2.2. Paradigma formativista
2.3. Paradigma constructivista
2.3.1. J. Piaget
2.3.2. Jerome Bruner (Teoria modalitatii de cunoastere)
2.3.3. René Hubert (Inteligenta adaptativa ca principiu a educatiei)
2.3.4. Teoria conflictului sociocognitiv
2.3.5. Teoria socio – istorica ( Teoria lui Vagotski )
2.3.6. Conceptia lui G. Bachelard si consecintele sale pedagogice
2.3.7. Modelul alosteric – A. Giordani
2.3.8. Teoria ,,schimbarii conceptuale” sau teoria deranjamentului epistemologic – Larochelle
2.3.9. Teoria profilelor pedagogice
3)Structura continuturilor intelectuale
4)Obiectivele educatiei intelectuale si modalitati de realizare a lor
C4 Educatia morala
1)Relatia etica – morala – educatie morala
2)Paradigme si teorii ale educatiei morale
2.1. Paradigma Socratica (raul provine din ignoranta )
2.2. paradigma spiritual – religioasa ( raportul morala – religie )
2.3. Paradigma sociala (are in vedere o morala intemeiata pe respectarea regulii )
2.4. Paradigma constructivista sau psihologica, are in vedere o morala specifica fiecarei varste
3)Modalitatea cum invata copilul morala
4)Obiectivele si finalitatile educatiei morale
5)Metode specifice educatiei morale
C5: Educatia religioasa (se pune problema cum trebuie un psiholog sa orienteze un copil pe partea religioasa)
Educatie si religie sau religiozitate
Paradigme si teorii ale educatiei religioase
2.1. Paradigma crestina
2.2. paradigma spiritualista
Scopul final al educatiei religioase
Principiile educatiei religioase
Metode si forme de realizare a educatiei religioase
C6: Educatia estetica
Necesitatea educatiei estetice
Educatia estetica – Educatia artistica
Educatia estetica si kitsch - ul sau non - arta
Finalitati si obiective ale educatiei estetice
Principii ale educatiei estetice
C7: Educatia fizica

Paradigme ale educatiei fizice


Obiectivele educatiei fizice
Forme de organizare
Principiile, metodele si tehnicile de realizare
C8: Educatia sexuala
Paradigme ale educatiei sexuale
Finalitatea si obiectivele educatiei sexuale
Principii si metode de realizare a educatiei sexuale in scoala
C9: Educatia tehnologica
1) Argumente pt educatia tehnologica
2) Consecintele psihopedagogice ale proceselor tehnice
3) Obiective, finalitati ale educatiei tehnologice
C10: ,,Noile” educatii ale lumii contemporane
1) Educatie ecologica
2) Educatie pt drepturile omului
3) Educatie pt democratie
4) Educatie pt pace
C11: Personalitatea profesorului si a educatorului in general
Codul etic al profesiei de psiholog sau consilier scolar

BIBLIOGRAFIE

1) J. Piaget Psihologia inteligentei, Ed. Agora, Iasi, 1992


2) J.Piaget Judecata morala la copil, Ed. Didactica si Pedagogica
(EDP), Bucuresti, 1980
3) J. Piaget ,,Psihologia cunostintelor si semnificatia sa
epistemological” in teorii ale limbajului, teorii ale
invatarii. Dezbaterea dintre J.Piaget si Chomsky, Ed.
Politica, Bucuresti, 1998
4) J.Bruner Procesul educatiei intelectuale, Ed. Stiintifica, Bucuresti
1970
5) M. Debesse Psihologia copilului de la nastere la adolescenta

PSIHOLOGIE EDUCATIONALA 30.10.2003

curs 2

Statu
tulepistem
olog
icalstiinteloreducatiei

Termenul folosit: stiintele educatiei.


,,Nevoia de a cunoaste mai bine copilul si de a tine seama de el, de a-i face educatia in mod dezinteresat este
imperioasa”(L. Not).
Discursul contemporan asupra educatiei cu tendinta lui tehnologizanta, pierde dimensiunea lui filosofica originala ca si
dimensiunea psihologica constitutive unui authentic demers educativ. Aceasta situatie intretine o alta prejudecata si anume cea
conform careia un curs de psihopedagogie nu te va face sa devii un professor mai bun deoarece importanta este vocatia, in sensul ca
te nasti educator asa cum te nasti poet.
Emile Plancharde spune ca scopul stiintei pedagogice este acela de a completa lacunele intelectului. Dupa cum a fost creata
o stiinta medicala, deoarece instinctual nu ne spune nimic referitor la modul de a trata boala, tot asa trebuie sa cream o stiinta a
copilului, pt ca instinctul nostru ramane mut cu privire la modul de a trata in mod adecvat dezvoltarea copilului.
E. Claparede ,, Psihologia copilului”
Erau identificate mai multe cauze generatoare de confuzie si prejudecata in domeniul pedagogiei:

1. De ordin epistemologic: pedagogia este lipsita de demnitatea


epistemological a stiintelor adevarate (exacte). Ea nu este o stiinta adevarata pt ca nu presupune precizie si exactitate.
In stiintele socioumane adevarul este relativ, indoielnic, impecis. Dobandirea statutului de stiinte si consolidarea lui se leaga de
imprumutul metodologic din domeniul stiintelor exacte ( experimental, observatia ).
De la aparitia lor, stiintele psihosociale au determinat adevarate crize in definirea stiintificului, deoarece ele pretind stiintificului nu
doar descrierea, ci si cuprinderea lui comprehensiva .

2. De ordin istoric: se invoca adesea un halou peiorativ ce insoteste pedagogia si-si are originea in statutul inferior al sclavului care
se ocupa de copii. In antichitate era numit pedagog, sclavul care se ocupa de copii.
Si astazi in scoli exista personae cu aceasta titulatura si acre au sarcina pe linie administrative.

3. De ordin ideologic: educatia a fost situata intr-o relatie de dependenta fata de sistemul ideologiilor politice, fata de ideologia
dominanta. Faptul ca pedagogia impunea anumite proiecte de lectii, ea impunea vehicularea unor idei si sintagme care de cele mai
multe ori, pt noi trimit la vechiul regim politic. Conturarea unui nou tip de om potrivit unui regim aflat la putere. Daca ideologia
inseamna o idée in serviviul unei puteri, ce putere va fi mai mare decat aceea de a influenta copilul si de a forma noul cetatean.
Definitie: educatia este un fenomen politic care se raporteaza nu numai la ceea ce este (este satisfacuta astfel functia descriptive-
explicativa a oricarei stiinte si teorii stiintifice) ci si la ceea ce trebie sa fie; astfel teoria pedagogica nu este neutra si nici nu trebuie
sa fie.
Functia teoriei pedagogige nu este doar stiintifica ci si ideological, pt ca educatia ne determina modul de a gandi, a simti, a
actiona.
In procesul educational, ii vom transmite copilului modelele comportamentale pe acre le considera adecvate pt o anume
societate si pe care un grup sau societate le considera dezirabile, sanctionand derapajul de la normele stabilite.
Astfel, mediul educational contribuie in mod explicit sau implicit la raspandirea ideilor politice. Ideologia nu e doar politica, iar
recunoasterea imposibilitatii unei totale neutralitati a discursului pedagogic in raport cu ideologiile politice nu inseamna justificarea
transformarii acestora in instrumente puse in slujba unei ideologii politice.
Accentuand dependenta sociala a fenomenului educational, exprimata in pedagogia generala a inceputului de secol , E.
Durckheim va conditiona sociologic, insasi posibilitatea unei stiinte a educatiei. El afirma ca stiinta educatiei e chiar sociologia
educatiei (1980).
Pedagogia ramane o ,,speculatie de alta natura”. Mai exact ,,o teorie practica”.
Mialarede, in lucrarea ,,Introducere in stiintele educatiei” (1985) spune ca obiectul stiintei peagogice il constituie identificarea
legilor fundamentale ale fenomenului educational.
Mialarede va folosi pt prima data in 1985 termenul de ,,stiintele educatiei” si nu de ,,stiinta educatiei”.
Trecerea aceasta constitutie mai mult decat un detaliu grammatical. Semnificatia pluralului este aceea a unei rupturi
epistemologice (demersul pluridisciplinar asupra educatiei inlocuieste demersul monodisciplinar).
Claparede a utilizat aceeasi terminologie in 1912, cand s-a infiintat Institutul de stiinte ale aducatiei cu subtitlul Institutul Jean
Jack Rosseau.
Concluzia: stiintele educatiei apar ca program de formare interdisciplinara din acest moment.

Clasificareastiinteloreduca
tiei

1. Stiintele care studiaza conditiile generale si locale ale institutiei scolare:

• Istoria educatiei si a pedagogiei


• Sociologia eduactiei
• Etnologia educatiei
• Demografia scolara (polulatia scolara)
• Economia educatiei
• Educatia comparata

2. Stiintele care studiaza situatiile si faptele educationale (relatia pedagogica si actul educativ propriu-zis):

• Stiinte care studiaza conditiile immediate ale actului educativ:


- fiziologia educatiei
- psihologia educatiei
- psihopedagogia grupurilor mici
- stiintele comunicarii
• Didacticile speciale ale diferitelor discipline de invataman
• Stiinta metodelor si tehnicilor de predare (metodologia)
• Stiinta evaluarii (notarea)

3. Stiintele consacrate reflectiei si evolutiei

• Filosofia educatiei
• Planificarea educationala si teoria modelelor

Stiinteleeducatiei
Reprezentarea grafica a clasificarii realizata de Mialarede, evidentiaza ca stiintele pedagogice constituie un ansamblu al
stiintelor educatiei.
Autorul subliniaza ca stiintele educatiei au toate acelasi obiect: educatia. Iar educatia e in masura sa asigure unitatea si coerenta
diversitatii stiintelor educatiei.
Pedagogul roman George Vaideanu, spune ca interdisciplinaritatea nu anuleaza disciplinaritatea, adica interesul pt fiecare
disciplina in parte. Ea dezvolta conexiuni, incercand sa diminueze ,,inchiderile sau granitele stanjenitoare”.
Asistam in prezent la inlocuirea expresiei ,,stiintele educatiei” cu singularul ,,stiinta educatiei”, insa nu in formula initiala a unei
stiinte a educatiei fundamentata pe o stiinta de baza ( care inainte era biologia, psihologia sau sociologia), ci intr-o noua formula ce-
si propune sa valorifice toate avantajele abordarii pluridisciplinare. Se rezolva in acelasi timp, problema epistemologica a
specificitatii, a unicitatii si coerentei demersurilor stiintifice asupra educatiei.
Intemeierea epistemologica a acestor demersuri, presupune afirmarea existentei unor stiinte ale educatiei.
In 1991, se publica ,,Pedagogia generala” (Mialarede) unde se arata ca demersul educativ al pedagogiei presupune o clarificare
mai precisa a statutului acestei discipline si a raporturilor sale cu stiinta si filosofia.
J. Piaget ,,Cercetare de psihologie genetica si epistemologie genetica”