Sunteți pe pagina 1din 340

Cuprins

1. Economistul şi istoria ştiinŃei sale ..............................................


...................... 2. Gândirea economică premodernă ..............................
........................................ 3. Mercantilismul .....................
................................................................................
.. 4. Fiziocratismul ...........................................................
............................................. 5. Liberalismul economic clasic ..
............................................................................ 6.
Curente reformiste şi contestatare faŃă de liberalismul clasic ............... 7. Inst
ituŃionalismul şi radicalismul. Ascensiunea curentelor dirijiste ....... 8. Doctrina
economică marxistă ................................................................
............ 9. RevoluŃia marginalistă şi constituirea curentului neoclasic ..........
.............. 10. Ascensiunea şi declinul curentului economiei dirijate .........
...................... 11. Teorii curente şi şcoli de gândire economică din a 2-a jumătate
a secolului al XX-lea .........................................................
...................................... 12. Teorii liberale neoclasice despre com
erŃul internaŃional şi criticii acestora (1870 – 2000) .................................
................................................. 13. Doctrinele economice ale s
ubdezvoltării ...................................................... 14. Creşterea şi
dezvoltarea în actualele confruntări de idei ........................ 15. Gândirea eco
nomică românească până la 1859 ............................................. 16. Curente d
e gândire economică în România în perioada 1859 – 1918 ....... 17. Gândirea economică român
rioada interbelică .......................... 211 243 265 283 299 319 181 3 23 33
41 49 85 99 111 123 149
1.1 Introducere
Motivele pentru care economiştii studiază (sau predau) istoria gândirii economice (IGE
) sunt multiple. Ele s-au diversificat o dată cu schimbarea viziunii economice şi a
scopurilor imediate ale studentului (sau expozantului), precum şi cu progresul ace
stui subiect, ca disciplină. De exemplu, în secolul al XIX-lea, studenŃii merituoşi la e
conomia politică „s-au săturat” să citească despre lucrările vechilor maeşti şi câŃiva dint
început să publice comentarii asupra a ceea ce au citit. J.R. McCulloch, primul ist
oric englez al economiei politice, a scris numeroase articole (de exemplu, pentr
u ziarul Scotsman şi pentru Encyclopedia Britannica*) pe această temă, înainte de a-şi pub
lica lucrarea sa „Historical Sketch of the Rise of the Science of Political Econom
y” (SchiŃă istorică asupra creşterii ştiinŃei economiei politice – 1826), iar în 1845 a pro
ma bibliografie adnotată asupra ştiinŃei economice (McCulloch). Ca unul dintre economişt
ii de marcă ai timpului său, McCulloch a scris cu autoritatea şi din perspectiva ortod
oxiei curentului ricardian. Următorul autor, care a scris despre istoria economiei
politice, pentru Encyclopedia Britannica, a fost un personaj cu totul diferit:
J.K.Jurgam, reprezentant al lumii academice irlandeze, o persoană cu vaste arii de
interes ştiinŃific, dar de mai mică originalitate. El şi-a câştigat reputaŃia de autoritat
domeniul ştiinŃei economice printr-o adresă de rezonanŃă trimisă la întâlnirile din 1878 a
ii F a AsociaŃiei Britanice pentru Dezvoltarea ŞtiinŃei, în care s-a referit la „poziŃia pr
zentă şi de perspectivă a economiei politice”. El anunŃa naşterea unei „noi ştiinŃe economi
„Istorie a economiei politice” (trimisă prima dată Enciclopediei în 1878) nu prea era o i
storie a gândirii economice, ci, mai degrabă, un manifest pentru critici istoriciste
asupra economiei politice clasice engleze. Un asemenea atac viguros la adresa o
rtodoxiei economice, aflată deja sub focuri puternice din mai multe direcŃii, a dus
la creşterea interesului pentru un subiect pe care majoritatea studenŃilor la econom
ie îl considerau destul de arid. Când lucrarea sa a fost republicată sub formă de carte – î
tâi în Statele Unite la îndemnul lui Taussig, un distins profesor de la Universitatea
Harward, şi apoi în Anglia, în 1888 – ea a devenit în scurtă vreme cel mai de succes tratat
de „Istoria
*
O ediŃie a acesteia din 1929 se poate consulta la cabinetul „Virgil Madgeanu”, din Aca
demia de Studii Economice.
3
gândirii economice” din secolul al XIX-lea1. Odată ce universităŃile cu şcoli marcante de e
onomie politică le cereau studenŃilor să aibă un minim de cunoştinŃe privind scrierile pe c
re profesorii vremii le invocau drept suport al propriilor prelegeri, personaliz
area disciplinei care lua avânt la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului X
X a generat o cerere crescândă de cărŃi despre gândirea economică din trecut. Majoritatea e
au persiflatoare sau scrieri care prezentau vechile teorii drept o „monumentală cole
cŃie de erori” care se afla în contrast evident cu starea avansată a disciplinei moderne
2. PuŃine lucrări şi texte au contribuit la Ńinerea în viaŃă a subiectelor pentru studenŃii
resaŃi. P. A. Samuelson, de exemplu, în adresa sa prezidenŃială din 1961 către AsociaŃia Am
ricană de Economie a citat: „Istoria economiei politice a lui Gide şi Rist, şi mica broşură
a lui Alexander Gray, prietenul studentului ocupat” ca fiind cele două tente pe care
studenŃii se puteau baza în anii 1930. Într-adevăr, în afară de Gide şi Rist (1909), Gray
31) şi „Istoria gândirii economice” a lui Roll (1938), nici un tratat general de marcă nu
a fost publicat în acest domeniu până la monumentala „Istorie a analizei economice” a lui
Schumpeter (1954). Adevărul este că dezvoltarea puternicei teorii economice (care a în
ceput să prindă contur la sfârşitul anilor ‘20 şi începutul anilor ‘30), precum şi caracter
ic crescând al aptitudinilor necesare unui economist de profesie a făcut din ce în ce
mai dificil ca o direcŃie în istoria gândirii economice să fie privită ca o parte fundamen
tală a pregătirii sale. Ca subiect de cercetare, el trebuia dezvoltat antinomic: în adân
cime şi în lărgime (extinzând aria de cuprindere) şi mai puŃin cantitativ. Deşi majoritatea
udenŃilor l-ar putea aprecia ca irelevent, au fost totuşi gânditori de marcă care s-au i
nspirat din acest subiect. În secolul al XX-lea, ca şi în secolul trecut, teoreticieni
inovativi, conştienŃi de deficienŃele ortodoxiei economice în vigoare, s-au întors la scr
ierile vechilor maeştri în căutarea unor viziuni neexploatate sau uitate. În mod natural
ei au tins să-i interpreteze pe clasici în termeni moderni şi, făcând aceasta, au generat
dezbateri stimulative printre specialişti asupra temelor discutate. Odată ce teoret
icieni de prestigiu, moderni, acordau noi roluri istoriei gândirii economice, ei a
u ajutat la emfatizarea acesteia pentru studenŃii ambiŃioşi din cercetare, care căutau u
n subiect incitant şi viabil pentru dizertaŃii. Exemple contrastante de mari teoreti
cieni, ale căror incursiuni accidentale în domeniul analizat se pot considera că au av
ut un rol semnificativ în avansarea
1
S-a referit la câteva ediŃii în engleză, incluzând una postumă din 1915 editată de către Ri
Ely, un capitol suplimentar semnat de W.A.Scott. după Koot (1987), a fost tradusă în g
ermană, poloneză, rusă, suedeză, cehă, sârbă şi olandeză. 2 Vezi, de exemplu, prezentarea l
ding a cursului pe care l-a audiat ca student la Univeristatea din Edinburgh: „Stu
dentul întâi a învăŃat ce a greşit Adam Smith şi toate celelalte lucruri asupra cărora s-a
apoi a văzut cum stau lucrurile cu Ricardo şi apoi cu Marshall. MulŃi studenŃi nu au învăŃa
iciodată ceva care să fie valabil la aceşti gânditori, iar eu am crezut în concluzia cursu
lui că ştiinŃa economică este o monumentală colecŃie de erori”. (Boulding 1971: 232).
4
istoriei gândirii economice (direct sau indirect, ori provocând critici ştiinŃifice), îi p
ot include pe Marshall, a cărui „reabilitare a lui Ricardo” a dus o critică perceptivă din
partea lui W.J.Achley, în 1891, şi pe Samuelson, a cărui disecare a modelelor marxien
e, în 1957, şi reconsiderarea noŃiunii marxiste de exploatare, în 1971, au provocat reacŃi
i atât riguroase, cât şi viguroase. Un exemplu mult mai recent este M.Morishima, care
a reinterpretat şi a extins modelele găsite de el în „Elementele” lui Walras, „Capitalul” l
Marx şi „Principiile” lui Ricardo, folosind tehnici-expert din teoria economico-matema
tică modernă (Morishima, 1973, 1977, 1990)3. Ba mai mult, la mijlocul secolului XX,
câŃiva teoreticieni de vârf au recurs la introspcŃii atât de eficiente în istoria economiei
politice, încât au fost recunoscuŃi ca autorităŃi în domeniu. Fr.Knight, G.Stigler şi J.Hic
se numără printre cele mai distinse exemple. La fel poate fi menŃionat şi Schumpeter, ca
re a avut un îndelungat interes pentru istoria economiei politice şi şi-a petrecut ult
imii nouă ani din viaŃă revăzând şi actualizând primul său eseu legat de dezvoltarea doctri
economice şi a metodei (publicat original în Germania, în 1914)4. Acesta a fost proie
ctul care a fost dezvoltat în masiva „Istorie a analizei economice”, pe care soŃia sa a
pregătit-o pentru publicare, după moartea corifeului. De fapt „istoria” lui Schumpeter a
constituit o piatră de hotar în istoria gândirii economice. Lucrarea se remarcă prin de
finirea scopurilor şi obiectivelor la care majoritatea tratatelor ulterioare s-au
referit din plin; un punct convenabil de plecare, având în vedere conŃinutul ei, pentr
u aproape toate noile cercetări în acest domeniu şi un tezaur de pasaje citabile şi prob
leme de dezbătut, pentru lectorii care doresc să Ńină cursuri neconvenŃionale în faŃa audie
lor.
1.2 Factorii ce au contribuit la revigorarea istoriei gândirii economice la mijloc
ul secolului XX
Până în anii 1940, majoritatea absolvenŃilor economişti puteau să-şi termine pregătirea de
acorde o importanŃă prea mare teoriilor neavizate de către ortodoxia contemporană, în timp
ce ambiŃioşii tineri profesori şi cercetători găseau modalităŃi mai promiŃătoare de avansa
ieră decât prin publicarea de articole despre vechii economişti. Oricum, deja în anii ‘50
se întrevedeau zorii unei ere moderne în istoria economiei politice, o eră în care inter
esul general şi semnificaŃia unei cercetări originale în acest domeniu s-au dezvoltat fără
recedent. O nouă generaŃie de istorici ai gândirii economice, cu viziuni mai largi asu
pra realităŃii, şi-a axat cercetarea asupra a ceea ce Stigler numea „ultima zonă ignorată a
economiei politice”. Se avea în vedere creşterea calităŃii de universitar şi extinderea ari
i de probleme propuse spre discuŃie. O probă a lărgirii
3
Ar putea fi prea devreme să evaluăm impactul recentelor incursiuni ale lui Morishima
în istoria gândirii economice, dar e greu de crezut că problemele istorice stabilite
de el (şi de alŃi economişti care rescriu pe clasici într-o variantă modernă) poate adânci
d substanŃial subiectul. Acesta nu era, într-adevăr, obiectivul său. 4 Eseul din 1914 a
apărut, de asemenea, în engleză pentru prima oară în 1954 (Schumpeter, 1954a).
5
orizonturilor în lumea vorbitorilor de engleză (englezei vorbite) a fost, spre exemp
lu, traducerea şi publicarea unor scrieri critice la adresa prezentei ortodoxii, c
um ar fi: „Elementul politic în dezvoltarea teoriei economice”, a lui Myrdal, publicată
iniŃial în Suedia (1929)5. Deşi de interes doar pentru specialiştii în istoria gândirii eco
omice marxiste, la fel de semnificativă a fost traducerea şi publicarea în 19516 a uno
r selecŃii din lucrarea în trei volume a lui K.Marx „Teorii asupra plusvalorii”. După cum
se ştie, ea a fost publicată postum în germană între 1905 şi 1910. Revigorarea care a încep
anii ‘50 n-a fost, în nici un caz, un program îngust de cercetare a vechilor teorii şi
nici o întoarcere la ceea ce Coats descria drept „o înclinaŃie spre proslăvirea vechilor m
aeştri, care constituia înainte o adevărată boală printre economişti”7. Prin anii 1980, vol
l de cercetare a crescut, generând importante liste de lecturi pentru cei ce studi
au teoria economică avansată. Rezultatele obŃinute constituiau un apreciabil tezaur de
soluŃii pentru proiectele cercetabile. Ele îi inspirau pe candidaŃii ce râvneau la obŃine
rea titlului de doctor, constituind totodată un cadru analitic pentru dezbateri do
ctrinare şi o mare varietate de probleme intelectuale care să-i intrige pe teoretici
enii economiei, metodologişti şi istoricienii ideilor economice. Oricum, înainte de di
scutarea unor noi abordări ale istoriei gândirii economice (care au caracterizat per
ioada de după anii ‘50), ar fi fost necesară referirea la anumite schimbări desfăşurate în
textul intelectual care au afectat starea problemelor aflate în această arie de inve
stigaŃii. Separat de consecinŃele cumulative şi deloc neglijabile ale unei serii de ar
ticole sau monografii de bună calitate, au existat alŃi doi factori: unul intern, ia
r altul extern, disciplinei studiate (IGE). Ei au ajutat la apariŃia şi susŃinerea unu
i interes mai general pentru istoria gândirii economice. Pentru început, a apărut un f
lux semnificativ de ediŃii cu caracter educativ (pedagogic) a operelor clasicilor
economiei politice şi compilaŃii ale unor lucrări nepublicate sau corespondenŃa legată de
activitatea distinşilor maeştri. Printre cele mai pronunŃate stimulente în demararea noi
lor cercetări şi dezbateri incitante s-a situat, de exemplu, ediŃia în 10 volume a opere
lor şi corespondenŃei lui Ricardo, coordonată de Sraffa şi Dobb. După două decenii de pregă
e, primele două
5
După Hicks, care a revăzut ediŃia în limba engleză în Jurnalul Economic din decembrie şi a
muit această „importantă carte” cu „Natura şi semnificaŃia ştiinŃei economice” a lui Robbin
s 1932), teza lui Myrdal a fost deosebit de influentă în versiunea în germană (vezi Hick
s 1983). 6 O traducere mai completă şi mai competentă în trei volume (publicată şi de Lawre
ce şi Wishart) a început să apară în 1963, iar la ReferinŃe sunt date detaliile ediŃiei rep
icate în 1969-1972. 7 Acest pasaj citat îi aparŃine lui Coats (1969: 11) într-un articol
care revedea priorităŃile de cercetare în istoria gândirii economice în primul număr al „I
riei economiei politice”, prima revistă specializată pe acest subiect. De exemplu, în tr
ecut a fost dedicat un efort mult prea mare scrierii de istorii ale gândirii econo
mice (Dogmengeschichte) pentru economişti şi sarcini de a identifica sursele şi depist
a interpretările schimbătoare ale conceptelor şi teoriilor individuale. Mai mult, acea
stă muncă a fost frecvent subtilizată de către studenŃi ce căutau un subiect sigur (convenŃ
alnn), de economişti consacraŃi aflaŃi în căutarea unui raŃionament (unei motivărinn) respe
bil pentru ideile lor preferate (vehiculatenn) sau de către membrii experimentaŃi ai
profesiei ce sperau să găsească ceva diferit în timpul lor liber de după pensionare. (Coa
ts 1969: 12).
6
volume au apărut în 1951. Volumul I conŃinea prima ediŃie varriorum a „Principiilor lui Ri
cardo”, plus o excelentă Introducere din partea editorilor. Volumul II conŃinea textul
de la „Principiile” lui Malthus îmbogăŃit cu notele lui Ricardo asupra acestuia. Această c
moară, bogată în material primar şi secundar, a fost făcută accesibilă tuturor prin publica
în 1966 a unui index ce acoperea cele 10 volume. EdiŃia în 29 de volume a „Scrierilor a
lese” ale lui J.M.Keynes, care a început să iasă de sub tipar în 1971 (fiind completată în
9), a devenit şi mai eficientă în limitarea controverselor dintre economişti, legate de
interese imediate. Alte întreprinderi similare au fost: ediŃia scoasă de Universitatea
din Toronto a „Scrierilor alese” ale lui J.S.Mill, care a început să apară în anii ‘60 şi
bicentenară a operelor complete a lui Adam Smith furnizată de Universitatea din Glas
gow, lansată în 1976 o dată cu noile ediŃii ale „AvuŃiei naŃiunilor” şi „Teoriei sentimente
e”. Acestea sunt doar câteva exemple excepŃionale impresionante atât ca dimensiune, cât şi
a interes general şi calitate. Au existat şi alte noi traduceri, ediŃii adnotate şi comp
ilaŃii (însă prea numeroase pentru a fi enumerate aici), legate de economişti cunoscuŃi, c
um ar fi McCulloch, Walras, Jevons şi Marhsall, ca şi a unor anumiŃi cercetători (cu un
interes mai specializat), cum ar fi ediŃia în trei volume a lui O’Brien sau scrisorile
lui Overstone (O’Brien 1971)8. ApariŃii de genul acesta au făcut accesibilă pentru nesp
ecialişti o imensă cantitate de material primar, ele fiind însoŃite de introduceri edito
riale, note şi comentarii incluse în cercetări originale, de adâncime, axate pe opera ma
rilor scriitori şi legăturile lor intelectuale sau istorice. Ele nu au ratat obŃinerea
unor revizii interesante şi a unor reacŃii controversate publicate în ziare de marcă, c
u o largă arie de cititori. Într-adevăr, prin reducerea semnificativă a costurilor de ce
rcetare, de intrare în dezbateri, a fost încurajată o serie de economişti, ca aceştia să in
ervină şi să aibă contribuŃii la istoria gândirii economice. Factorul extern, care a avut u
impact notabil în deceniile de după război, atât asupra întrebărilor ridicate de istoricii
gândirii economice, cât şi asupra interesului nonspecialiştilor (pentru răspunsurile acest
ora), a dus la dezvoltarea cercetării şi controverselor în domeniul istoriei sociologi
ei şi filosofiei ştiinŃelor în general. Identificarea de către economişti a acestor noi cur
nte intelectuale poate fi observată încă de la începutul anilor ‘60, când „Structura revolu
r ştiinŃifice” a
8
Câteva dintre acestea au fost deja menŃionate (de exemplu, Marx 1969-1972; Myrdal 19
53). Altele de interes deosebit include ediŃia în şapte volume a „Documente (papersnn) c
orespondenŃa” a lui W.S.Jevons îngrijită de către Black şi Konekamp (1971-1980), traducerea
lui Jaffe a „Elementelor” (Walras 1954) şi „CorespondenŃei şi documentelor” lui Walras (Faf
1954) şi „Scrieri timpurii ale lui Alfred Marshall” către Whitaker (Whitaker 1975).l Sam
uel Jones Loyd, Lordul Overstone, a fost importantă figură în cadrul dezbaterilor pe t
ema monetară din secolul XIX, iar hârtiile şi corespondenŃa publicată de către O’Brien (197
au apărut printr-o descoperire norocoasă făcută de către editor când făcea cercetări pentru
grafia sa despre McCulloch (O’Brien 1970).
7
lui Kuhn devenea un best-seller9. Această carte a ridicat o serie de chestiuni car
e păreau relevante pentru ştiinŃele sociale în general şi economia politică în particular.
n – deja cunoscut ca autor a unei monografii asupra „RevoluŃiei coperniciene” – şi-a expus
ici teoria sa generală despre modul în care se dezvoltă, progresează şi se schimbă în timp
ciplinele ştiinŃifice. Ceea ce a dat teoriei sale o semnificaŃie specială a fost resping
erea presupunerii (ipotezei) tradiŃionale, potrivit căreia programul în cunoaşterea ştiinŃi
ică este rezultatul unui proces obiectiv, sistematic cumulativ, de cercetare. Conc
eptul în jurul căruia pivotează teoria lui Kuhn este noŃiunea de „paradigmă”, adică ideea u
adru articulat, cadru de presupuneri, teorii, tehnici analitice şi probleme ce nec
esită rezolvarea şi care împreună constituie moştenirea comună a practicienilor disciplinei
date. Deşi au fost multe dezbateri semantice şi filosofice în legătură cu semnificaŃia prec
să a termenului, ideea în sine nu era nouă (vezi, de exemplu, K.Popper)10. Ceea ce era
nou şi detaşabil era argumentul lui Kuhn, potrivit căruia doar paşii mici, în cunoaşterea
inŃifică, sunt făcuŃi în cadrul paradigmei care guvernează o ştiinŃă sau o disciplină. Paşi
întotdeauna rezultatul unei schimbări de paradigmă (de exemplu, de la viziune coperni
ciană asupra lumii, la una newtoniană şi apoi la una einsteiniană) care, în mod esenŃial, s
nt salturi iraŃionale11. Teoria lui Kuhn a ridicat probleme metodologice şi istoriog
rafice de un cel puŃin la fel de mare interes pentru ştiinŃele sociale, ca şi pentru cel
e naturale. Oamenii de ştiinŃă, care credeau în canoane lipsite de valoare pozitivă ale pr
ogresului ştiinŃific, au fost contrazişi de către implicaŃia că nu există un criteriu obiec
(separabil de vederile mondiale, în schimbare, ale oamenilor de ştiinŃă practicieni) pe
baza căruia să fie evaluată avansarea ştiinŃei. De exemplu, istoricii analizelor economic
e care au călcat pe urmele lui Schumpeter au preferat să adopte o abordare alternati
vă dezvoltată de către Lakatos câŃiva ani mai târziu12. Pentru Lakatos şi cei care i-au urm
istoria ştiinŃei era văzută ca o istorie a unor programe succesive de cercetare aflate în
competiŃie. Fiecare se inspiră în mod original dintr-o teorie generală care este sufici
ent de nouă şi impresionantă prin capacităŃile sale de explicare. Ele stimulează un set coe
ent şi
9
(Lucrarea sau articolul lui) Kuhn (1970) a fost o ediŃie a doua revizită a eseului o
riginal, iar ideile conŃinute de ea au fost mai departe elaborate în (lucrarea lui)
Kuhn (1977), o colecŃie de eseuri în care autorul răspundea criticilor săi. 10 Vezi, de
exemplu, Popper (1970: 51): „Un om de ştiinŃă angajat într-o anume cercetare pe domeniul,
să spunem, fizicii poate ataca problema sa imediat. Poate intra instantaneu în inima
problemei: adică în miezul unei structuri organizate. Doctrinele ştiinŃifice au deja o
structură: şi o dată cu aceasta o situaŃie de probleme acceptate”. 11 Vezi Kuhn (1950: 150
): „cei ce propun paradigme diverse se găsesc în diferite lumi. Una conŃine corpuri (fiz
ice) care cad încet, cealaltă pendulum-uri care-şi repetă mişcarea la infinit. Într-una, so
uŃiile sunt compuşi (chimici), în cealaltă amestecuri. Una este cuprinsă într-un plan, ceal
ltă văd lucruri diferite când se uită la acelaşi punct în aceeaşi direcŃie”. 12 Vezi Lakato
rave (1970), care conŃine articolul în care Lakatos şi-a expus vederile referitoare la
„Falsificarea şi metodologia programelor de cercetare ştiinŃifică”. Este republicată împre
alte hârtii pe această temă în Lakatos (1978).
8
continuu de întrebări destinate testării extinderii şi articulării implicaŃiilor sale, elim
nând anomaliile. În principiu, scenariul lakatosian le-a furnizat istoricilor reguli
de distingere între programele de cercetare care sunt fie progresive (adică capabil
e să prezică noi fapte nedeductibile de către programele de cercetare rivale), fie deg
enerante (adică cele ce nu reuşesc să abordeze corespunzător problemele pe care comunita
tea ştiinŃifică a momentului le consideră importante). Pe de altă parte, istoricii gândirii
economice care sunt preocupaŃi să explice credinŃele şi argumentele aflate în evoluŃie ale
omunităŃilor intelectuale identificabile au fost mai puŃin deranjaŃi de invocarea de către
Kuhn a factorilor sociologici şi ideologici în procesul schimbării teoriei, deşi ei ar
putea foarte bine să găsească scenariul acestuia prea simplist pentru scopurile lor. E
xistă, bineînŃeles, mai mult decât o abordare potenŃial fructuoasă pentru analizarea evoluŃ
ideilor economice, chiar dacă diferiŃi cercetători au în vedere diferite probleme. Ceea
ce este interesant în contextul prezent nu sunt implicaŃiile metodologice ale abordăr
ilor kuhniene, lakatosiene sau ale altora. Aceste dezbateri asupra istoriei şi fil
osofiei ştiinŃei au inspirat un nou val de eforturi în direcŃia demarării unor noi cercetăr
desemnate să testeze ipotezele ce privesc esenŃa şi natura schimbărilor în structura ştiin
ică a gândirii economice din ultimele perioade şi în particular, să exploreze caracterul şi
contextul ideologic sau istoric a aşa-numitor revoluŃii sau variaŃii de paradigmă care s
e presupune în general că au avut loc13. dar nici discuŃiile în legătură cu filosofia ştiin
u au reprezentat singura sursă de noi chestiuni la care istoricii gândirii economice
sunt chemaŃi să răspundă. Stigler, de exemplu, a fost inspirat de către „Sociologia ştiinŃ
lui Merton (1973), în examinarea împrejurărilor în care s-a ajuns la multiple descoperir
i în scopul testării actualelor ipoteze intrigante, potrivit cărora „toate descoperirile
ştiinŃifice sunt în principiu multiple, incluzând şi pe acelea care la prima vedere par s
ingulare”14.
1.3 Abordări ale istoriei gândirii economice de la începutul anilor ‘50
Este convenabil să începi o revedere a noilor perspective deschise în era postbelică făcând
referire la „Istoria analizei economice” a lui Schumpeter, pentru
13
O mare parte din noile cercetări stimulate de dezbaterile asupra istoriei şi filozof
iei ştiinŃei s-a concentrat asupra unor probleme metodologice (tratate în altă parte a a
cestui volum), dar noile interpretări generate pe parcursul unor astfel de introsp
ecŃii au avut o semnificaŃie care a trecut de aria metodologică. Printre cele mai inte
resante asemenea munci a fost aceea discutată în 1974 în cadrul Colocviului Napflion c
u tema Programe de Cercetare în Fizică şi Economie, şi publicată apoi în volumul ce conŃine
rticole prezentate la sesiunea de economie (Latsis 1976). Un alt exemplu mult ci
tat este Hutshinson (1978). 14 Articolul lui Stiegler (inclus iniŃial într-o Festsch
rift a lui Merton) este republicat în Stiegler (1982) sub titlul „Multiplii lui Metr
on negaŃi şi aprobaŃi”. Patinkin (1982) s-a referit, de asemenea, la teoria descoperirii
multiplilor a lui Metron legat de, „Teoria Generală” a lui Keynes.
9
că aceasta, mai mult decât orice operă singulară, a dat economiştilor de profesie o nouă vi
iune asupra rolului istoriei gândirii economice în ştiinŃa economică modernă. Schumpeter în
a prezentat în a sa „Magnum opus” istoria eforturilor intelectuale făcute de om pentru a
înŃelege fenomenul economic sau, cu alte cuvinte, istoria componenŃei analitice sau şti
inŃifice a gândirii economice. Scrisă aşa cum a fost de către un gânditor original, cu o ex
raordinară reputaŃie internaŃională, cu largi aripi de interes intelectuale şi o lungă, var
ată, academică şi pragmatică experienŃă în domeniul economiei, cu greu nu ar putea atrage a
a breslei economiştilor, în ciuda dimensiunii „înspăimântătoare” şi a referinŃelor enciclop
afara erudiŃiei sale comprehensive, ea se deosebeşte de toate istoriile precedente
ale gândirii economice. În primul rând, ea reprezintă o încercare deliberată de a trata ist
ria economiei politice prin concentrarea asupra analizei economice, şi nu asupra l
aturii politice a economiei16. În al doilea rând, lucrarea a fost narată în stilul, imag
inaŃia şi evaluările controversate tipic schumpeteriene, cu trimiteri la eroii din tre
cut, la realizările şi limitările lor teoretice. În introducerea pe care Schumpeter o fa
ce lucrării sale, acesta sintetizează viziunea sa personală asupra rolului oricărei ştiinŃe
identificând patru modalităŃi prin care economistul modern poate „acumula” cunoştinŃe stud
d istoria disciplinei sale: a) beneficii pedagogice: de exemplu, starea oricărei şti
inŃe la orice moment implică trecutul său istoric şi nu poate fi satisfăcător înŃeleasă făr
plicită istoria sa implicită (Schumpeter, 1954); b) noi idei: „învăŃăm să înŃelegem de ce a
ici şi de asemenea, de ce nu am ajuns mai departe. Şi mai învăŃăm ce urmează, şi cum şi de
ntroviziuni în tiparele de gândire (de raŃionare). De exemplu, „… chiar şi cei mai reticenŃ
ameni de ştiinŃă sunt obligaŃi să-şi dezvăluie procesele mentale, deoarece performanŃa ştii
e deosebire de cea politică – este autorevelatoare prin natura sa”; d) o mai bună înŃeleger
a evoluŃiei ideilor ştiinŃifice. Despre această sursă de câştig, care are legătură cu „pro
n care eforturile oamenilor de a înŃelege fenomenul economic, producând îmbunătăŃiri şi rel
tructuri analitice într-un ciclu fără sfârşit”, Schumpeter a spus că reprezintă principalul
ct al descrierii sale datorită ataşamentului său deosebit pentru ştiinŃa economică.
15
Schumpeter a studiat dreptul şi economia în Viena, sub îndrumarea conducătorilor Şcolii au
striece de economie politică, a predat ca profesor cu normă întreagă la Universitatea di
n Graz şi Bonn înainte de a prelua funcŃia la Harvard între 1932 şi 1950, a fost preşedinte
e unei bănci private vieneze de la începutul anilor 1920 până la filamentul ei în 1926 şi a
fost ministru austriac de finanŃe pentru câteva luni în 1919. el a fost, de asemenea în
fruntea economiştilor teoreticieni şi istoricilor economici. 16 Schumpeter a definit
cea mai generală categorie – gândirea economică – ca „opiniile despre chestiuni economice
are prevalează la orice moment sau în orice societate dată” (Schumpeter 1954b: 52).
10
Trăsăturile caracteristice ale economiei politice (pe care el a subliniat-o în acest c
ontext) nu era doar că subiectul său de discuŃie era condiŃionat istoric, dar şi că economi
i tind să devină „orbiŃi” de către diferenŃele doctrinare adânci. Remediul evident, văzut d
ntru aceste „pete oarbe”, era un studiu sistematic al istoriei doctrinelor, de care
economistul pregătit să-şi deschidă mintea către „sugestii stimulatorii şi folositoare în c
unor idei confuze” ar putea beneficia de munca predecesorilor, operând de cealaltă par
te a barierei doctrinare. Pentru puŃini istorici specializaŃi în domeniul gândirii econo
mice, cei care au ales să predea şi să cerceteze o zonă mai puŃin atractivă din cadrul unei
iinŃe economice aflată în dezvoltare (din ce în ce mai tehnică şi extrem de profesionalizat
„Istoria” lui Schumpeter a reprezentat o avertizare necesară şi un evident progres pent
ru o ramură relativ neglijată a cunoaşterii economice17. Aceasta nu este chiar tipul d
e text pe care să-l recomanzi studenŃilor, însă a inspirat (şi încă o face) o serie de cont
atori remarcabili şi entuziaşti care au îmbrăŃişat credinŃa lui Schumpeter vizavi de import
pedagogică şi metodologică de a preda istoria analizei economice studenŃilor axaŃi pe teor
ia economică modernă. Una dintre cele mai timpurii şi pe drept, mai de succes cărŃi pe lin
ia schumpeteriană a fost „Teoria economică în retrospectivă” a lui Mark Blaug, publicată pe
u prima oară în 1962 şi revizuită de două ori. Ea este un exemplu interesant nu numai pent
ru că a fost citită de mulŃi economişti, ci şi pentru că revizuirile sale reflectă recentel
voluŃii din istoria gândirii economice. Aşa cum arăta Blaug în prefaŃa lucrării sale origin
, scopul istoriei gândirii este de a prezenta teoria economică contemporană (la care a
adăugat, în spriritul încrezător al anilor ‘60) potrivit ideii că „Teoria contemporană poa
atricele problemelor de ieri rezolvate azi, greşelile de ieri corectate azi şi nu po
ate fi pe deplin înŃeleasă decât de o moştenire venită din trecut”18. Oricum, pe vremea cân
părut a doua revizie a cărŃii sale, insuccesul ortodoxiei economice a anilor 1950 şi 196
0 în rezolvarea problemelor analitice a anilor ‘70 a revigorat interesul (chiar a un
or economişti de marcă) pentru doctrine economice alternative şi de asemenea, interesu
l lor pentru istoria gândirii economice. În a treia prefaŃă a lucrării sale, Blaug a obser
vat „semnele unei asemenea renaşteri în valul de articole şi cărŃi care au apărut în domeni
toriei
17
18
Timpul său caracteristic (timeliness) a fost întărit de faptul că viziunea lui Schumpete
r asupra stadiului actual al ştiinŃei economice de care este legată incursiunea sa în is
torie, a fost pe deplin în concordanŃă cu aceea a teoreticienilor echilibrului general
care începeau să domine frontierea ortodoxă a cercetării economice în anii 1950. Vezi, de
exemplu, Schumpeter (1954b: 242) în care i-a atribuit lui Walras descoperirea „prob
lemei fundamentale” a ştiinŃei economice şi „Magna Carta a teoriei economice”. Mai vezi şi
uelson (1962), care a aprobat convingerea lui Schumpeter că Walras a fost cel mai
mare dintre toŃi economiştii în următorii termeni: „Astăzi pot exista puŃine dubii că major
a teoriei economice literare şi matematice care apare în revistele noastre de profes
ie este mai mult progenituri ale lui Walras decât ale oricărui altuia (şi subliniez ad
jectivul literar)”. Toate trei prefeŃele sunt republicate: „Această carte este un studiu
al coerenŃei logice şi a valorii explicative a ceea ce este cnoscută ca teoria econom
ică ortodoxă”. (Blaug 1978: vii).
11
gândirii economice în ultimii ani, ca să nu menŃionăm reapariŃia cursurilor de istoria gând
i economice peste tot în lume” (Blaug, 1978)19. Noile programe de cercetare care au
apărut în cadrul analizei economice şi istoriei l-au determinat pe Blaug ca în deceniul
al şaptelea să-şi rescrie în întregime (este vorba de a treia ediŃie) acele părŃi ale textu
eferitoare la doctrina ricardiană, marxistă, keynesistă şi austrică.
1.4 Noi dezvoltări în istoria doctrinelor
Într-un fel, doctrina marxistă a fost cea care a contribuit substanŃial la revigorarea
cercetării în istoria doctrinelor economice, de după război. Acest lucru s-a manifestat
printr-o creştere semnificativă a numărului de articole cu caracter didactic (opuse c
elor cu caracter polemic) şi de monografii, publicate în acest domeniu. CărŃile de istor
ia economiei politice de dinainte de război l-au tratat pe Marx şi pe continuatorii
săi drept irelevanŃi prin aportul lor teleologic la progresul ştiinŃei economice. PuŃini e
conomişti de marcă au citit atent opera lui Marx pentru a scrie o critică formală la adr
esa analizei sale economice20. La începutul anilor 1950 s-a produs o evidentă schimb
are de atitudine. De exemplu, este simptomatic faptul că Roll a inclus (pentru pri
ma oară) o evaluare explicită a economiei politice a lui Marx în ediŃia din 1953 a cunos
cutei sale istorii a gândirii economice. În următoarele două decenii, nu unul, ci o vari
etate de programe de cercetare şi de dezbateri au stimulat cu grijă evaluări ale model
elor marxiste şi au generat pentru economiştii moderni o înŃelegere mai largă a semnificaŃi
i lor21. De atunci, în cadrul percepŃiei economiştilor de linia întâi asupra lui Marx, ca
teoretician economic, s-a petrecut o schimbare de profunzime. S-a întârit convingere
a de a da crezare rezultatelor cercetărilor asupra ideilor marxiste, în evoluŃie lor i
storică, chiar dacă ele se situau pe linia lor teleologică. Schimbarea sistematică de id
ei a fost facilitată, bineînŃeles, de către anumiŃi specialişti în istoria gândirii economi
orientare marxistă, situaŃi pe poziŃii nondogmatice. De exemplu, studiul lui Meek asu
pra valorii-muncă (1956) îşi propunea să construiască o legătură între economiştii marxişti
lor nonmarxişti, explicând raŃionamentul marxist şi demonstrând aplicabilitatea sa la eco
nomiile actuale, socialiste sau capitaliste22. Prin anii 1970 era ceva obişnuit ca
economiştii neoclasici de marcă să facă referire la Marx. Dacă în 1961, Marx era categoris
t de către preşedintele AsociaŃiei Americane de Economie drept „un minor post-ricardian”,
ulterior el este
19
Vezi, de asemenea, (p.xii) „Ce a fost revitalizat, oricum, nu este buna istorie ve
che a gândirii economice pe care o ştiam acum 15 sau 20 de ani”. 20 Una din primele a
fost „Eseuri asupra economiei doctrinelor marxiste” a lui Robinson (1942). 21 Cele z
ece pagini de „note pentru lecturi ulterioare” pe care Blaug le-a adăugat la noul său ca
pital despre doctrinele marxiste a furnizat o folositoare vedere de ansamblu asu
pra caracterului şi ariei de impact a acestei literaturi. 22 Vezi, de asemenea, „Doc
trinele fiziocratismului” (1962) şi „Economie politică şi ideologică” (1967) ale lui Meek,
ele abordate tot dintr-o perspectivă marxistă.
12
recunoscut ca „un mare economist clasic” (vezi Samuleson, 1962; Blaug, 1978). Aceast
a a fost o semnificativă schimbare de optică, deoarece revitalizarea interesului pen
tru doctrina marxistă a fost îndeaproape asociată cu revigorarea contemporană a interesu
lui pentru economia politică ricardiană. Aceasta din urmă începe cu publicarea operei şi c
orespondenŃei lui Ricardo, editată de către Sraffa şi Dobb (1951-1973), insistând în specia
pe întrebările ridicate cu privire la validitatea anumitor interpretări generale ale
lui Ricardo, autentificate de autorităŃi prestigioase, cum ar fi Knight şi Schumpeter.
Economia politică ricardiană a lui Blaug (1958) a fost una din primele monografii c
are răspundea acestei provocări. Oricum, legătura dintre doctrina ricardiană şi cea marxis
tă a fost subliniată puternic în scrieri ulterioare chiar de către editorii menŃionaŃi. Luc
area lui Sraffa „ProducŃia de mărfuri prin producŃia de mărfuri: Preludiu la o critică a te
riei economice” (1960) a fost surprinzătoare scânteie ce a aprins focul dezbaterilor d
octrineare. Vâlvătaia acestuia s-a răspândit prin publicaŃiile cunoscute ale disciplinei i
storia gândirii economice. Surprinzător, deoarece subŃirelul volum scris de Sraffa – ce
reprezenta o succintă analiză axată pe o anumită problemă teoretică – a scăpat de pe agenda
ucru a economiştilor mai bine de trei decenii. SoluŃia lui Sraffa la problema care l
-a derutat pe Ricardo oferea un cadrul analitic mai consistent referitor la abor
darea marxistă a teoriei valorii şi repartiŃiei decât abordările neoclasice. Este vorba de
spre conceptualizarea unei măsuri a valorii care să fie invariabilă la schimbări, atât a r
atei salariului, cât şi a ratei profitului. Maurice Dobb a fost cel care a arătat impl
icaŃiile pentru istoria doctrinelor a „preludiului la o critică a economiei politice” (n
eoclasice) publicat de Sraffa. Lucrarea lui Dobb „Teorii ale valorii şi repartiŃiei de
la Adam Smith încoace” (1973) a oferit o nouă direcŃie teleologică pentru evoluŃia ştiinŃe
conomice. Ideea cărŃii se baza pe discuŃia sa asupra a „două tradiŃii destul de distincte ş
ivale, în gândirea economică a secolului al XIX-lea, privind ordinea şi modul de determi
nare a fenomenului de schimb şi repartiŃie”, ambele datând de la Adam Smith. O tradiŃie, în
epând cu teoria costului de producŃie şi a preŃurilor naturale (inclusiv teoriei valorii
) aparŃinând lui Adam Smith, trece pe la Senior, Mill, Jevons, Marshall şi Walras până la
teoreticienii moderni neoclasici ai echilibrului general, cum ar fi Samuelson, A
rrow şi Debreu; cealaltă, începând cu viziunea lui Smith asupra interdependenŃei dintre pr
eŃurile bunurilor finale, pe de o parte, şi grupele de venituri care alcătuiesc costul
producerii lor, pe de altă parte, este continuată de Ricardo, Marx şi Sraffa până la neom
arxiştii şi neoricardienii de la jumătatea secolului XX. Ideea a două tradiŃii în gândirea
nomică era destul de familiară pentru istoriile gândirii economice de orientare neocla
sică, care, bineînŃeles, au găsit viziunea „corectă” prin care teoria repartiŃiei era un ca
r la teoria preŃurilor (tuturor bunurilor şi serviciilor) în echilibru competitiv pe t
ermen lung23.
23
Vezi, de exemplu, Knight (1956: 42): „Ceea ce este numită – teoria distribuŃiei – are de a
face cu preŃuirea (evaluarednn) serviciilor productive. Aceste preŃuri sunt semnifi
cative în legătură cu
13
Monografia lui Dobb a fost prima care a pus într-o atentă comparaŃie viziunile alterna
tive asupra sistemului economic. Ea evidenŃiază teoria ricardiană marxistă a valorii car
e percepea repartiŃia ca determinantă în conflictele de clasă şi logic prioritară faŃă de p
, valoare dependentă atât de cantitatea de muncă inclusă în producŃie, cât şi de creşterea
lor reale asociate cu o scădere a profiturilor reale. După Dobb, factorul crucial ca
re determină opŃiunile economiştilor între aceste două perspective clasice, fiecare cu pac
hetul său distinctiv de presupuneri, concepte şi teorii, este ideologia24. Dezbateri
le doctrinare dezlănŃuite de către ceea ce numim uneori „revoluŃia srafană” s-au referit la
mulŃime de chestiuni atât de fond, cât şi de principiu. În ciuda faptului că miopia ideolog
că a murdărit mesajul multor contribuŃii ştiinŃifice (aflate încă în controversă), variante
interpretări ale scrierilor lui Ricardo sau cât de mult a continuat el tradiŃia, sau
care era natura moştenirii sale pentru teoria economică modernă au extins în mod aprecia
bil aria critică a profesiunii la adresa sistemelor alternative de politică economică,
ca şi asupra sistemului propriu de idei ale lui Ricardo. Încă nu este evident faptul
dacă istoricii gândirii economice au ajuns la un consens mai mare în ceea ce priveşte ch
estiunile în cauză. Numărul noilor întrebări ridicate de dezbateri a crescut aşa cum s-au î
lŃit şi răspunsurile la unele probleme mai vechi. De exemplu, la începutul anilor 1950,
părea că doctrina ricardiană, ce reprezenta o „deviaŃie” de la tradiŃia ortodoxă de teoreti
economică, era prevalentă. Schumpeter a insistat asupra acestui lucru obsesiv şi repet
at nu numai în legătură cu teoria ricardiană a repartiŃiei, ci şi cu teoria sa monetară25.
aşii neomarxişti şi neoricardieni (ai lui Sraffa) au recunoscut în general că Ricardo a de
păşit linia tradiŃiei smithiene până la ortodoxia clasică a secolului XX şi bineînŃeles, au
oluŃia marginalistă” ca o turnură proastă a evoluŃiei ştiinŃei economice26. Oricum, împotri
tor păreri diametral opuse, referitoare la locul lui Ricardo în planul analizelor ec
onomice de astăzi, există întotdeauna o a treia perspectivă, care a subliniat continuita
tea fundamentală a ideilor economice şi a subclasat atât teza unei „deviaŃii” ricardiene, c
a unei „revoluŃii marginaliste”.
divizarea acestui produs, dar funcŃia lor de bază şi fundamentală este cea duală a capacită
productive în variate forme printre industrii şi printre unităŃile financiare şi producti
ve în cadrul industriei”. Notează subtitlul lui Dobb (1973), adică „Ideologie şi teorie eco
omică”. Vezi, de asemenea, Bronfenbrenner (1974: 482): „Spre deosebire de Karl Mars, D
obb include în cadrul – ideologiei – acele poziŃii pe care le aproba, ca pi pe cele pe c
are nu le aproba, termenul având astfel un înŃeles aproximativ egal cu – economia politi
că – a profesorului Myrdal”. Vezi, de exemplu, Schumpeter (1954b: 704, nota de subsol)
, în care el consideră ca un dat faptul „că în materie de teorie monetară, ca şi generale,
e ricardiene reprezintă o deviaŃie şi că a încetinit evoluŃia analizei”. ComparaŃi cu refer
lui Jevons (1879; în prefaŃă la a doua ediŃie a Teoriei economiei politice) la „acel om pr
iceput, dar cu o gândire greşită, David Ricardo (care) a tras maşina ştiinŃei economice pe
n drum greşit”. În aceasta, ei l-au urmat pe Marx, care l-a văzut pe Ricardo drept „ultimu
l dintre economiştii ştiinŃifici”.
24
25
26
14
Seria de monografii elaborate de Hollander asupra ideilor promovate de trei tita
ni ai economiei clasice engleze – Smith, Ricardo, Mill – au furnizat informaŃii asupra
celei de-a treia viziuni, în mare detaliu exegetic (Hollander 1973, 1979, 1986).
Astfel, el a analizat sistematic ultimele idei (ortodoxia curentă) în legătură cu ceea c
e constituie esenŃa sistemului de teorii economice propus de fiecare din clasicii
menŃionaŃi. Teza ce se evidenŃiază în cele trei monogarfii ale sale şi repetată într-o lucr
ai amplă asupra economiei politice clasice (1987) se referă la faptul că fiecare din a
ceşti gânditori era preocupat de extinderea ariei de investigaŃii asupra problemei alo
cării resurselor, care este o problemă centrală în lucrările clasicilor. Ideea era că istor
cii gândirii economice au pus deseori în umbră continuitatea fundamentală a ideilor clas
ice şi neoclasice prin concentrarea relativ îngustă asupra unor diferenŃe minore dintre
sistemul de idei al lui Smith şi respectiv, Ricardo – pe de o parte – şi cel al lui Rica
rdo şi respectiv, Mill – pe de altă parte27. Astfel, „reabilitându-l” pe Ricardo, Hollander
a probat în mod explicit „poziŃia adoptată de Alfred Marshall, care a insistat ca el însuşi
să scrie în tradiŃie ricardiană şi a obiectat la criticile pe care Jevons şi ceilalŃi margi
işti le aduceau teoriilor ricardiene” (Hollander, 1986). O bună parte a acestor dezbat
eri s-a învârtit în jurul diferenŃelor de emfază inspirate ideologic, iar caracteristica i
mportantă a masivelor volume ale lui Hollander nu stă nici în exegezele detaliste, la
care recurge pentru a-şi construi raŃionamentele, şi nici în reabilitarea lui Ricardo ca
parte a direcŃiei clasic-neoclasic. Câteva conotaŃii textuale nu pot stabili puncte d
e vedere care sunt în mod esenŃial ideologice. Nici „popularul sport” de stabilire a ped
igriu-urilor pentru şcolile de gândire rivale (din ziua de astăzi) nu este cel mai efi
cient mod de înŃelegere ştiinŃifică superioară a procesului prin care eforturile oamenilor
e a înŃelege fenomenul economic produce îmbunătăŃiri şi sintetizează structuri analitice în
cvenŃă fără sfârşit” (Schumpeter, 1954). Ceea ce este semnificativ în legătură cu atacul de
la adresa ortodoxiei curente, prezentată în manualele de economie politică din secolul
al XIX-lea, este masiva sa erudiŃie. Ea stă la baza analizei sale generând provocarea
pe care o aduce cercetătorilor activi de astăzi în domeniul istoriei gândirii economice
pentru a testa sistematic şi în detaliu concluziile sale (vezi, de exemplu, Peach,
1984, pentru un răspuns la o astfel de provocare). Oricum, în multe din intervenŃiile şt
iinŃifice desfăşurate în planul controverselor doctrine, care, cu siguranŃă, au ajutat mult
la încurajarea cercetării sistematice în istoria gândirii economice (în deceniile de după r
oi) s-a distins o notă de anxietate în ceea ce priveşte validitatea derivării noilor int
erpretări ale clasicilor, prin impunerea asupra acestora a unei grile teleologice
moderne (în sensul unor standarde). Această notă de anxietate s-a putu observa, de exe
mplu, când Collard (1973) s-a plâns de „istoria doctrinară stilizată” care oferea prea mult
spaŃiu aşanumitei „dezbateri a celor două Cambridge”, asupra teoriei capitalului. Sau, din
nou, Peach (1986), care a deplâns preocuparea istoricilor moderni ai gândirii
27
Vezi, de exemplu, Hollander (1986: 167).
15
economice faŃă de descoperirea unor modele riguroase, consistente, în scrierile unor t
eoreticieni din trecut. În particular, el a criticat „noua viziune asupra lui Ricard
o”, oferită într-un faimos articol de către Hicks şi Hollander (1977), pentru că au „reinte
etat constructiv” subiectul cercetat prin elaborarea unui model „care îl depăşeşte pe cel o
iginal în două moduri: generalizarea formelor şi interpetarea greşită”28. Un punct de veder
similar a fost exprimat mai recent de către Blaug (1985) într-un discurs scris pent
ru o conferinŃă asupra moştenirii lui Ricardo: „Este o reală diferenŃă, cred eu, între a de
ri ce a vrut să spună Ricardo sau ce ar fi putut spune şi înŃelegerea a ceea ce ar fi treb
uit să exprime, dacă ar fi fost cu adevărat riguros, judecând rigoarea după standardele ec
onomiei moderne”.
1.5 Abordări istorice la adresa istoriei gândirii economice
În mod nesurprinzător, poate, a existat o reacŃie crescândă printre specialiştii în istoria
irii economice împotriva interpretării vechilor analiza economice în termenii unui cad
ru modern de analiză (cu sau fără nuanŃe ideologice), dând ca motivaŃie faptul că tinde să
e scrierile economiştilor din trecut de contextul lor operaŃional şi să distorsioneze me
sajul pe care ei au încercat să-l transmită contemporanilor – lăsând într-adevăr loc pentru
rpretări. Corect, scriitorii de la mijlocul secolului XX de obicei atrag atenŃia că ei
propun să Ńină cont de contextul istoric şi intelectual în care au fost elaborate teoriil
e precedente înainte de a evalua importanŃa lor pe termen mai lung pentru evoluŃia ide
ilor economice29. Oricum, sunt multe feluri de a descrie fondul unui scenariu ca
re deja a fost conturat în mintea autorului. Mai sunt, de asemenea, diferenŃe remarc
ate de abordarea unei probleme de cercetare în istoria gândirii economice – diferenŃe ca
re se leagă de punctul de vedere potrivit căruia investigatorul porneşte totodată şi de la
punctul unde se aşteaptă să ajungă. Respectarea criteriului istoriografic, de exemplu, şi
dorinŃa de a ajunge la o sumă realistă de obiective şi interpretări pentru vechile analiz
e şi relaŃiile lor cu evenimente externe sau circumstanŃe socio-politice care au afect
at sau care au fost afectate de ele nu ne asigură că rezultatele vor fi neambiguie d
in punct de vedere empiric. Noile orizonturi recent deschise de către cercetători a
căror metodologie este bazată pe criteriul istoriografic (mai degrabă decât teleologic,
doctrinar sau
28
Peach (1986: 124-5), într-un articol dedicat tratării de către Ricardo a salariilor, c
itit prima dată la întâlnirea AsociaŃiei Britanice pentru Dezvoltarea ŞtiinŃei. În acelaşi
ol, Peach arăta „primejdia unei citiri selective teleologice care susŃine o teză printr-
un discurs selectiv”. 29 Vezi, de exemplu, Hollander (1973: 17): „Noi credem că este i
mposibil să înŃelegem intenŃia de bază a AvuŃiei naŃiunilor fără să stabilim nu numai natur
ei britanice din timpul lui Smith, dar şi (sau, mai ales) viziunea lui Smith despr
e aceasta”. Mai vezi prefaŃa la „Studii în istoria teoriei economice până în 1870” a lui Bo
(1973: viii), în care, după ce a declarat că încercarea să „arunce o privire asupra tratări
diferite probleme de către un număr de scrieri în modul ei analitic – mai degrabă decât di
punctul de vedere al teoriei economice moderne”, ea a comentat franc: „Rezultatele
adoptării acestei abordări m-au surprins şi sunt convinsă că neglijarea acesteia în cartea
ea – Nassau Senior şi economiştii clasicie – „.
16
ideologic) au fost mai variate, deoarece nu toŃi sunt economişti profesionişti. Întradevăr
, mulŃi merg în direcŃii pe care economiştii le-ar considera ciudate. Tribe, de exemplu,
care s-a decis să identifice şi să analizeze valorile cu adevărat comune ale discursulu
i economic din secolele XVII şi XVIII, sugerează că „o cunoaştere completă a teoriei econom
ce contemporane reprezintă un mare handicap pentru orice istoric prospectiv” al idei
lor economice. ReacŃionând împotriva tradiŃiei, potrivit căreia istoria analizei economice
trebuie rescrisă de fiecare generaŃie30, el insista asupra faptului că este anacronic
să judeci vechile texte economice pe baza criteriilor formate de către discursuri m
ai recente. A sa „Pământ, muncă şi discurs economic” din 1978 este în acelaşi timp o critic
resa istoriilor gândirii economice existente şi o cercetare a condiŃiilor intelectuale
în care a apărut economia politică a secolului XIX. El foloseşte texte din secolele XVI
I, XVIII şi începutul secolului XIX, de exemplu, pentru a-şi documenta ideea, potrivit
căreia categoriilor economice de bază, cum ar fi pământul şi munca, au diferite funcŃii an
litice în scrierile de dinaintea secolului XIX şi de asemenea, ca „economia politică” a se
colului XVIII (numită astfel pentru a o diferenŃia de economia politică a secolului XI
X) era concentrată asupra conducerii menajelor dintr-o societate mai degrabă decât pe
o economie în sensul apolitic modern. Cea mai eretică implicaŃie a acestei teze este că
această „canonizare” convenŃională a lui Adam Smith drept fondatorul economiei politice mo
derne este greşită şi că economia politică clasică (primul discurs care s-a concentrat în m
clar pe sistemul economic capitalist) nu a fiinŃat înaintea celui de-al doilea decen
iu al secolului XIX. De fapt, abordarea arheologică (mai degrabă decât istorică) a lui T
ribe se concentra pe probele unei „arhive economice”, mai degrabă decât pe anumiŃi clasici
sau teoreticieni individuali, pune în discuŃie în mod fundamental rolul pe care econo
miştii l-au acordat tradiŃional istoriei disciplinei lor şi modul eroic în care şi-au nega
t (respins) foştii maeştrii. Asemenea critici fundamentale şi pe ramură a tuturor istori
ilor gândirii economice existente, oricum, sunt greu de înghiŃit de către economişti (memb
rii acestei profesii). Au fost mai multe încercări cunoscute – şi deci mai influente – de
a reface respectul faŃă de textul original şi de a verifica alunecarea spre mit, atât de
mult asociată cu abordarea retrospectivă a vechilor idei economice. La cealaltă extre
mă faŃă de abordarea deliberat austeră şi nepersonalizată a lui Tribe la adresa surselor sa
e textuale a first best-seller-ul lui Leijonhufvud „Economia politică keynesiană şi doct
rinele lui Keynes” (1968). Acesta s-a ocupat de istoria atât de recentă pentru ca să fie
destul de acceptat într-un prezent extins prin reinterpretarea mesajului unui anu
mit clasic, încât s-a crezut (în interiorul şi în afara profesiei) că a lansat cea mai rece
tă şi mai radicală revoluŃie în teoria economică. În plus, a fost publicată într-un timp în
a ortodoxie generată de către revoluŃia keynesiană a fost pusă la întrebări de către practi
, ca şi de economişti teoreticieni, pierzând atracŃia pentru politicieni. Pe scurt, crit
ica lui Leijonhufvud la adresa
30
Compară Blaug (1978: vii): „Există o interacŃiune mutuală între gândirea economică din trec
ea prezentă astfel încât, chiar dacă o scriem în atât de multe cuvinte sau nu, istoria gând
i economice este rescrisă de către fiecare generaŃie”.
17
actualei poziŃii relative la ceea ce voia keynes să transmită prin „Teoria Generală” (şi ce
ce succesorii săi au elaborat mai apoi din ea) a adus istoria gândirii într-o dispută te
oretică. Obiectivul primar recunoscut al studiului lui Leijonhufvud era să „contribuie
la reevaluarea cadrului conceptual care a fost sintetizat din „Teoria Generală”, iar
principala sa teză a fost că – teoria lui Keynes – este distinctă de teoria – keynesiană –
uri-cheltuieli”. El a arătat că preocuparea sa exegetică faŃă de ce „a spus Keynes cu adevă
te în plan secundar faŃă de scopul său principal. Oricum, două decenii mai târziu, este dis
utabil dacă demolarea de către Leijonhufvud a câtorva mituri acceptate referitoare la
ce conŃinea de fapt „Teoria Generală”, împreună cu reinterpretarea sa atent documentată a c
a vrut să transmită Keynes, reprezintă moştenirea de bază a studiului său – ca şi absolut
abila trăsătură a impactului imediat asupra profesiei, în general. A dat o ilustrare de
efect a modului în care ideile unui ilustru gânditor pot fi nu numai diluate, ci şi fa
lsificate pozitiv de către discipolii acestuia. Pentru istoricii gândirii economice,
dedicaŃi pentru totdeauna ideii că doctrinele ricardiene sau marxiste, sau marshall
iene nu trebuie confundate cu economia politică a lui Ricardo, sau Marx, sau Marsh
all, o atare distorsiune nu reprezintă o surpriză. Ceea ce este surprinzător în legătură cu
legendele care au apărut referitor la conŃinutul „Teoriei Generale” este rapiditatea cu
care acestea au fost acceptate (sau primite în mod tacit) nu numai de către manuale,
ci şi de către unii care au trăit în timpul revoluŃiei keynesiene şi aveau un bun motiv de
a simŃi că au fost parte din aceasta. Miturile31 au fost acum spulberate (sau recond
iŃionate), iar manualele au fost amendate serios. Oricum, interpretarea lui Leijon
hufvud a ceea ce a vrut Keynes să spună nu a fost aşa de uşor absorbită fie de către moşten
rii revoluŃiei keynesiene, fie de revizioniştii acesteia. A devenit curând clar în cursu
l dezbaterilor rezultate că variatele interpretări alternative a mesajului central a
l lui Keynes şi a sensului în care reprezenta o revoluŃie în teoria economică erau deja pr
ezentate (obişnuitenn). Într-adevăr, numărul de noi interpretări a continuat să crească în
ele două decenii – parŃial ca răspuns la provocarea adusă de Leijonhufvud, dar mai mult da
torită imensului volum în creştere de dovezi scrise care a devenit accesibil în cele 29
de volume „Scrieri alese” (1971-1989) ale lui Keynes. Proliferarea rezultată de cărŃi, art
icole, seminarii şi scrieri ale studenŃilor absolvenŃi dedicate reevaluării economiei po
litice a lui Keynes (şi relaŃia ei cu una sau mai multe din variaŃiile în schimbare cale
idoscopică de keynesism) ar putea fi cu greu rezumată. Oricum, din moment ce majorit
atea este legată de dezbaterile teoretice prezente asupra actualei teorii macroeco
nomice sau monetare (mai degrabă decât de un program de cercetare în istoria gândirii ec
onomice), este îndoielnic dacă o asemenea rezumare ar avea vreo relevanŃă pentru acest c
apitol. LecŃia care pare oportun a fi trasă de aici este că există un element inevitabil
31
De exemplu, şi-a întemeiat argumentul pe ideea „capcanei lichidităŃii” sau pe presupunerea
salariile sunt inflexibile într-un trend (într-o direcŃie) de scădere sau că economiile şi
nvestiŃiile sunt ambele elastice la dobândă.
18
subiectiv sau aistoric care viciază interpretările analizelor economice din trecut,
garantat de obiectul de contribuire la înŃelegerea sau soluŃionarea problemelor teoret
ice din prezent. Există o arie în extindere de cercetare în istoria gândirii economice în
care cartierul istoriografic are un precedent asupra consideraŃiilor doctrinale sa
u ideologice şi unde obiectivul fundamental care motivează investigaŃiile este mai deg
rabă empiric decât teoretic sau pedagogic. Rezultatele unor asemenea cercetări tind să f
ie relativ mai puŃin controversate decât majoritatea celor la care s-a făcut referire
anterior, dar nicicum mai puŃin important. Printre noile tendinŃe caracteristice cer
cetării în istoria gândirii economice din a doua jumătate a secolului XX, de exemplu, a
fost un flux cumulativ substanŃial de proiecte care Ńintesc să aducă în vizor contextele o
peraŃionale actuale, în cadrul cărora anumite teorii economice, analize şi sugestii de p
olitică economică s-au dezvoltat şi care au interacŃionat. O mare parte din această muncă a
reprezentat un co-produs al unor investigări mai largi efectuate de specialişti în ist
oria gândirii economice ori de către istorici ai economiei – ambele grupuri intelectua
le au fost preocupate în mod tradiŃional de procesele de răspândire, ca şi de formalizare
sau de filiaŃia ideilor economice. Eseurile culese, de exemplu, de Egly în „Ideologia
evenimentelor şi teoria economică” (1968) sau articolele şi extrasele republicate în „Econo
iştii clasici şi politica economică” (1971) a lui Coats ilustrează caracterul de lărgime şi
era unor probleme care au fost considerate în condiŃiile unei asemenea abordări. Ce a
dat un impuls general şi interes pentru asemenea cercetări a fost profesionalizarea
disciplinei şi dezvoltarea fără precedent – în special după al doilea război mondial – a ro
economistului de formaŃie academică ca şi consilier pe probleme de politică economică32.
Foarte multe articole şi un număr deloc de neglijat de monografii care examinează – în dif
erite grade de generalitate şi particularitate – rolul jucat de vechii economişti de m
arcă care au oferit sfaturi guvernelor, termenii în care şi-au justificat prescripŃiile şi
gradul lor de succes în influenŃarea celor ce elaborează politicile economice (policy
makers) au fost acum publicate. Aceste scrieri discuta inter alia caracterul ad
ecvat al instrumentelor profesioniste de analiză a economiştilor vizavi de problemel
e cu care s-au confruntat ca şi consilieri, receptivitatea guvernelor sau grupuril
or sociale, sau politice la argumentele, natura şi gradul de consens al discipline
i relativ la diverse probleme şi la momente diferite în timp şi modurile în care teoriil
e şi sfaturile economiştilor au fost influenŃate de către (sau au influenŃat) curentele ex
terne de idei şi evenimentele actuale. În 1964, de exemplu, Stigler şi-a dedicat discu
rsul prezidenŃial (în calitate de preşedinte) de la întâlnirea anuală a AsociaŃiei Economic
mericane unei discuŃii asupra rolului unor vechi economişti de marcă care au consiliat
pe probleme de politică
32
O ediŃie specială a „Istoriei economiei politice (Coats 1981) a fost dedicată articolelo
r ce vorbesc, pentru un număr de Ńări dezvoltate şi subdezvoltate, despre experienŃa lor în
chestiunea rolului crescut al economistului în cadrul guvernului după al doilea război
mondial, un eveniment pe care Coats (1981: 342) îl descrie ca „o explozie atât în polit
icile economice şi sociale oficiale, cât şi în dezvoltarea economiei politice ca o disci
plină academică – ştiinŃifică – şi ca o ştiinŃă politică”.
19
guvernamentală şi a atenŃionat audienŃa sa că influenŃa economistului „a fost de obicei mic
tru că îi lipseau cunoştinŃele profesionale speciale asupra competenŃei comparative a stat
ului şi a întreprinderii private”. Când s-a întors la această temă în anii ‘70 – într-o vre
onomiştii se bucurau de o mai slabă apreciere – el a insistat că „Economistul este cu adevă
at şi în mod fundamental important când el sporeşte cunoaşterea realizărilor sistemelor eco
omice”, dar că, din moment ce descoperirile lui în această arie sunt prea specializate şi
tehnice pentru a fi cu adevărat inteligibile în afara turnului său de fildeş, „influenŃa mu
cii unui economist şi stima populară (nonprofesională) care îi este acordată este foarte p
osibil să fie în mod negativ corelate”. Una din primele şi cele mai citite monografii er
udite asupra temei generale a „relaŃiei dintre schimburile gândirii şi interesele econom
iştilor şi metodele şi scopurile urmărite de către cei ce elaborează politici economice a f
st „Economie politică şi politica economică” a lui Winch (1969). Tratând, aşa cum a făcut-o
ma jumătate a secolului XX (şi, în principal perioada de până în 1920), această lucrare a u
ut un gol în istoria economiei politice şi a politicilor economice, şi a evenimentelor
din trecutul recent, fiind astfel deosebit de interesantă pentru studenŃi şi nespecia
lişti. A fost urmată de către o varietate de monografii de cercetare mai specializate şi
mai detaliate, cum ar fi studiul făcut de Howson şi Winch (1977) asupra practicii C
onsiliului Consilierilor Economici în „Gândirea economică şi India”, Barber (1975) a examin
t eficacitatea teoriei economice aplicate de către autori care au tratat problemel
e economice ale Indiei în timpul existenŃei Companiei India de Est. AlŃi istorici ai gân
dirii economice au avut în vedere interacŃiunile complexe dintre evenimentele econom
ice, teorii şi politici, cu referire la un timp mult mai scurt de manifestare şi la
subiecte mai îngust definite. Berg (1980), de exemplu, s-a concentrat asupra celor
circa trei decenii ce au urmat războaielor napoleonice, examinând detaliat implicaŃii
le teoretice şi ideologice a „chestiunii maşinăriei”. El susŃinea că aceasta a reprezentat
ioada critică în care contemporanii şi-au dat seama pentru prima oară de schimbările tehno
logice aduse de revoluŃia industrială şi în care a apărut economia politică clasică. În ciu
oblemei aparent înguste pe care a ales s-o investigheze, oricum, viziunea ei asupr
a a la ce se referea dezbaterile secolului XIX şi a „analiza sa a multor niveluri di
ferite – politic, social şi intelectual – pe care a fost creată şi articulată economia poli
ică” a avut un efect de lărgire simŃitoare a perspectivelor deschise de către cercetarea s
a. O deschidere a orizonturilor de cercetare pentru oamenii de ştiinŃă dedicaŃi unei abo
rdări istoriografice a ideilor economice a reprezentat o trăsătură distinctivă a unei mari
părŃi din noile realizări în istoria gândirii economice publicate în ultimul sfert al seco
ului. Se poate spune că acestea reflectă schimbarea în rolul multor economişti profesion
işti spre o participare mai directă în procesul de elaborare a politicii economice car
e a avut loc după al doilea război mondial. Mai important, probabil, decât extinderea
globală a numărului de economişti angajaŃi ca profesionişti cu normă întreagă în serviciul
lui a fost creşterea proporŃiei
20
economiştilor de marcă care, la anumite momente ale carierei lor, şi-au asumat respons
abilităŃi temporare sau cu jumătate de normă (part-time) ca sfătuitori economici la politi
cieni de prim rang (aflaŃi la putere sau în opoziŃie), ca şi în numărul de economişti pregă
re acum ocupă posturi politice sau administrative. În mod semnificativ, termenul de „e
conomie politică”, care a captat tente antice (în sensul de vechi) pe la mijlocul seco
lului XX (fiind aproape eliminat din manuale în favoarea unor termeni, cum ar fi a
naliza economică, sau ştiinŃa economică sau economie politică pozitivă – positive economics
, a fost refolosit în anii ‘70 – şi nu doar de către economiştii care căutau să-şi distingă
preocupare de tradiŃia ortodoxă. De fapt, au avut loc schimbări mari în percepŃia economişt
lor a rolului lor profesional şi a scopului, şi naturii disciplinei lor. În aceste con
diŃii, întrebări de genul celor puse de Winch, de exemplu, referitor la relaŃiile dintre
gândirea economică şi politicile economice au atras interesul profesioniştilor care nu
au dat înainte prea multă atenŃie istorie disciplinei lor. Când economiştii în general (şi
ar neprofesioniştii) au fost stimulaŃi de către dezbaterile în legătură cu Leijonhufvud să
ească „Teoria Generală” pentru ei înşişi, oricine era în stare să citeze faimosul testament
Keynes în legătură cu puterea gândirii economice de altădată: Ideile economiştilor şi a fi
ilor politici, şi când au dreptate, şi când greşesc, sunt mai puternice decât se obişnuieşt
creadă. Într-adevăr, lumea este condusă de puŃine alte lucruri. Oamenii practici, care cr
ed că sunt în afara oricăror influenŃe intelectuale, sunt de obicei sclavii vreunui econ
omist defunct. Nebuni aflaŃi la putere, care aud voci din cer, îşi trag frenezia vreun
ui înŃelept din urmă cu câŃiva ani. (Keynes 1936: 383) Când dezbaterile dintre monetarişti
ynesişti au început să treacă din revistele de specialitate în paginile financiare ale cot
idienelor, toată lumea dorea să afle ce s-a întâmplat cu revoluŃia keynesiană. Între timp,
erialele primare, ca şi stimulentele pentru o cercetare fructuoasă a experienŃei secol
ului XX în ceea ce priveşte conexiunile dintre schimbările în evenimentele socio-economi
ce şi sisteme (sistemele socioeconomice), şi în obiectivele şi percepŃiile elaboratorilor
de politici – pe de o parte, şi progresele (teoretice sau empirice) făcute în cunoaşterea
economică – pe de altă parte, s-au extins enorm în ultimele două decenii. În afară de mater
ul conŃinut de „Scrierile alese” a lui Keynes (Keynes 1971-1989) şi de numeroase biograf
ii, jurnale şi memorii legate de ce ar putea fi numita eră keynesiană, o vastă cantitate
de documente guvernamentale capabile să arunce lumină directă asupra interschimbării de
idei între economişti şi făuritorii de politici au devenit accesibile pentru cercetători
serioşi, începând cu mijlocul anilor ‚6033. O mare parte a
33
De exemplu, până în 1966, accesul la dosarele publice ale Marii Britanii a fost negat
cercetătorilor, până când au trecut 50 de ani de la data la care ultima hârtie în dosar a f
st stocată. Regula (legea)
21
cercetării istorice actuale stimulată şi facilitată de aceste dezvoltări s-a concentrat as
upra unor întrebări, cum ar fi cea dacă Keynes era sau nu revoluŃionar prin teoria sa ec
onomică sau cât de mult reŃelele sale economice erau răspunsuri adecvate la evenimentele
curente şi cum şi când cei ce elaborau politicile economice se adresau teoriei şi argum
entelor sale. Rezultatele au fost cumulativ impresionante, deseori contradictori
i şi deosebit de instructive nu numai pentru istorici, ci şi pentru economiştii modern
i preocupaŃi de modurile în care conceptele economice, teoriile şi analizele au fost f
olosite sau cenzurate de către „oameni practici” aflaŃi sau nu la putere (în instituŃiile d
stat). Ele merg, de exemplu, de la monografia asupra „Politicii monetare britanic
e 1934-1931” a lui Moggridge (1972), care a tratat fondul problemei printr-un flux
larg de articole şi monografii ce poate (sau nu poate) fi numită keynesiană34. BineînŃele
s că programul de cercetare în economia politică nu se limitează la practica britanică. De
exemplu, „De la noua eră la noul pact – new deal- „ a lui Barber (1985) se referea la o
experienŃă americană punând în discuŃie teoriile de economie politică a lui Herbert Hoover
iziunile contemporane ale economiştilor în perioada 1921-1933.
1.6 Concluzie
Revigorarea cercetării în istoria ştiinŃei economice care a caracterizat cale de cinci d
ecenii de după 1950, a generat un flux larg de publicaŃii ştiinŃifice în acest domeniu – ma
oritatea de o calitate ridicată. ConsideraŃii de spaŃiu au dominat chiar şi cele mai scu
rte observări generale a zonei de impact şi a calităŃii acestor rezultate care au fost d
isponibile doar în engleză şi nu este, cu siguranŃă, un fenomen englez. Astfel, ne-am limi
tat la a lua în considerare acele secŃiuni ale acestei largi frontiere de cercetare
unde ni s-a părut că au fost deschise noi perspective de către abordări contrastante car
e au fost în mod particular interesante nu numai pentru specialişti erudiŃi în câteva arii
avansate ale istoriei gândirii economice, ci şi pentru economişti sau istorici în gener
al. Prezentarea de mai sus Ńinteşte să fie mai degrabă ilustrativă decât definitivă şi nu î
supună unei revizii critice sistematice cele mai remarcante sau cele mai progresis
te rezultate de cercetare obŃinute până în prezent, sau să identifice tendinŃe şi prospecte
ntru viitoare cercetări în istoria gândirii economice35. Ea reprezintă viziunea selectivă
a unor observatori care călătoresc de-a lungul unui peisaj variat cu spatele la loco
motivă.
de 50 de ani, neglijată pentru prima dată în 1966 pentru a deschide pentru studenŃi dosa
rele oficiale ale perioadei primului război mondial şi după, a fost înlocuită în 1967 de o
egulă de 30 de ani. 34 Vezi, de exemplu, Peden (1983), Booth (1986), Browning, Cor
ry (1986) şi Rollings (1988) pentru o selecŃie a contribuŃiilor studenŃeşti la acest progr
am de cercetare aflat în derulare. 35 În legătură cu tendinŃele din trecutul apropiat vezi
, de exemplu, articolele care celebrau primul deceniu de Istorie a Economiei Pol
itice, care au fost publicate în acea revistă în 1983, în special cele ale lui Coats (19
83), Marchi şi Lodewyks (1983), în care sunt discutate evoluŃiile literaturii de revis
tă în perioada începând cu 1968.
22
Pentru a putea înŃelege confruntările de idei ce au loc astăzi în cadrul ştiinŃelor economi
ca si tendinŃele si evoluŃia principalelor curente de gândire economică este necesără efec
uarea, chiar şi succintă, a unei incursiuni în istoria îndepărtată a gândirii economice. Ma
ialul istoriografic adunat de-a lungul ultimelor cinci milenii, ne aduce în prim p
lan preocuparea constantă a omului în descifrarea tainelor vieŃii economice. Dacă Ńinem se
ama de succesiunea epocilor istorice, de nivelul teoretic şi de gradul de complexi
tate al ideilor emise, putem vorbi de două mari etape în apariŃia şi dezvoltarea gândirii
economice: gândirea economică premodernă (preştiinŃifică), de la începuturi şi până la mijl
al XVII lea şi gândirea economică modernă (ştiinŃifică) – mijlocul sec. al XVII lea şi pân
2.1 Gândirea economică în antichitate
Ca urmare a vicisitudinilor istoriei, dovezile scrise despre începuturile gândirii e
conomice sunt rare şi destul de sumare. Cele mai vechi scrieri ajunse până la noi şi car
e conŃin unele informaŃii privitoare la problematica economică a vremii îşi au rădăcinile î
ientul Apropiat (Egipt, Babilon, Israel); Orientul Mijlociu (Persia) şi Orientul Înd
epărtat (India, China, Japonia). “Codul lui Hammurabi” (mileniul II î.e.n.), veritabil m
onument al antichităŃii babiloniene ce sintetizează, printre altele şi gândirea economică a
vremii[2], se prezintă sub forma unei lungi inscripŃii cuneiforme. Text de 280 de ar
ticole, Codul cuprinde una dintre cele mai vechi legislaŃii cunoscute şi oglindeşte pr
ocesul de centralizare a statului scalavagist babilonian şi acŃiunea sa de consolida
re a proprietăŃii private[4]. În “Codul lui Hammurabi” sunt tratate problemele ale dreptul
ui de proprietate mobiliară şi imobiliară, ale dreptului comercial, dreptului muncii (
cu precădere ale angajării mâinii de lucru), ale scaviei. În cuprinsul său, apare pentru p
rima oară reglementat fenomenul “muncii salariate“, ca fenomen generat pe de o parte d
e perioadele în care se cerea o mai mare cantitate de muncă, ce nu putea fi acoperită
exclusiv prin munca sclavilor şi, pe de altă parte, ca urmare a existenŃei clasei soci
ale a “oamenilor liberi”, care aveau posibilitatea de a angaja. Angajarea trebuia să s
e facă, conform Codului, pe o perioadă scurtă de timp şi în baza unei anumite sume, ce era
stabililă şi reglementată legal. Ca şi “Codul lui Hammurabi”, textele de origine hindusă,
ntru regi la întocmirea decretelor” ( Arthasastra) şi “Legile lui Manu ”, ne oferă şi ele o
rie de informaŃii interesante. În cadrul lor sunt analizate cu predilecŃie aspectele e
senŃiale ale sclaviei, sursele de formare a sclavilor şi domeniile în care erau folosiŃi
.
23
În “Legile lui Manu”, se consideră sclavajul ca un fenomen justificat, de origine divină,
cu rol important în prosperitatea castelor superioare: preoŃii (brahmanii) şi războinici
i (ksatriyi). Clasa socială menită a se ocupa cu activitatea economică – agricultura, me
steşuguri, comerŃ - era denumită “clasa gospodarilor”(voişii). PreoŃii şi războinicii trebu
nducă şi să apere statul , să vegheze la păstrarea ordinii fireşti a lucrurilor. Puterea ca
telor superioare provenea nu numai din dreptul divin, ci şi din marile proprietăŃI fun
ciare deŃinute şi care, la rândul lor, erau apărate prin lege[10]. FaŃă de “Legile lui Manu
are accentul cade pe analiza detaliată a vieŃii sociale hinduse, “Arthasastra” sau “Călăuză
ru regi la întocmirea decretelor”, cuprinde şi o serie de reflecŃii cu caracter economic
. Spre exemplu, “bogăŃia” este considerată a-şi avea izvorul în munca umană, dar pământul,
de piatră, pădurile şi alte obiecte materiale, deoarece nu sunt rezultatul direct al
muncii omului, sunt “sterpe” şi prin urmare, nu pot fi considerate o “bogăŃie”. Statul era
care trebuia să aibă grijă de braŃele de muncă şi să formeze depozite tampon de material l
os, cu scopul de a-l pune ulterior în vânzare, atunci când preŃurile ar fi crescut prea
mult. Totodată statului îi revenea şi sarcina asigurării propriilor venituri şi efectuarea
cheltuielilor de “interes public”. Astfel, se poate întrevede o posibilă schemă de funcŃio
are a bugetului de stat. Circumscrise aceluiaşi cadru se întâlnesc chiar şi noŃiunile de “v
nituri curente” ale statului şi “venituri fundamentale, permanente”[3;pag.188]. O asemen
ea concepŃie brahmană favoriza, în mod indubitabil, clasele privilegiate şI sistemul de
castă. EvoluŃia ulterioară asocietăŃii hinduse va scoate în evidenŃă caracterul perimat al
pŃiei brahmane,va deveni o frână serioasă în calea dezvoltării intensive şi extensive a soc
hinduse. În plan ideologic “brahmanismului” i se va opune “budismul“. Această concepŃie re
ioasă (budismul), cu un puternic caracter contestatar, avea la bază principiul potri
vit caruia, viaŃa determină în mod implicit suferinŃă oamenilor şi prin urmare, numai renun
ea la sine însuşi, poate ridica fiinŃa umană pasiunilor dăunătoare ei. Chiar dacă, sub aspe
ideologic, budismul prezintă, în esenŃă, o serie de opinii idealiste, totuşi în planul gând
i economice el va milita pentru stimularea dezvoltării raporturilor economico-soci
ale, atât în interiorul, cât şi în afara Indiei, în condiŃiile răspândirii lui în Asia. Dac
m la continentul asiatic, nu putem omite perioada de înflorire a ideilor economice
chineze (sec.VI–III î.e.n.) sub imperiul gândirii filosofice “confucianiste ”. SusŃinători
ui Confucius cereau conducătorilor statului şi stăpânilor de sclavi moderaŃie în cheltuirea
veniturilor, să iubească şi să asigure protecŃie poporului. Din punct de vedere economic e
ra promovată ideea acunmulării bogăŃiei, dar cu condiŃia ca acest lucru să nu dăuneze nivel
i de trai al oamenilor. Se considera necesară satisfacerea nevoilor umane, dar pri
ntr-un consum moderat. “Virtutea” ar fi izvorul bogăŃiei, iar “statul ideal”, cel în care t
uie să se muncească mult şi să se consume puŃin pentru asigurarea stabilităŃii în societate
ideratul confucianist viza reunificarea provinciilor chineze într-o “Mare
24
Unitate”, teză evident utopică deoarece: “ atunci când se va realiza Marea Unitate, lumea
va aparŃine tuturor. Vor fi aleşi cei mai inteligenŃi şi vor fi promovaŃi cei mai talentaŃi
oameni. ToŃi vor avea existenŃa asigurată “[7,21]. Chiar dacă aceste idei reflectă caracter
l irealizabil al unei lumi idilice – fără factori şi stimuli economici reali, totuşi confu
cianismul a marcat un moment important în cadrul gândirii economice premoderne. Priv
ind retrospectiv, gândirea economică a antichităŃii a avut, cu unele excepŃii, un loc secu
ndar faŃă de alte domenii ale cunoaşterii umane: filosofie, morală, ştiinŃele naturii, poli
ică, religie. Ideile economice emise s-au limitat fie la a descrie unele fenomene
economice, fie au reflectat preocuparea oamenilor pentru înscrierea într-un cadru no
rmativ a vieŃii lor economice. De aceea, reflecŃiile economice specifice acestei per
ioade, include, în esenŃa lor, un pragmatism şi un descriptivism accentuat, amplificat
şi de caracterul natural al economiei antice. Interesele gânditorilor antici pentru
aspectele vieŃii economice va creşte o dată cu apariŃia banilor, a intensificării schimbu
lui şi a dezvoltării comerŃului. Un exemplu în acest sens ne oferă Grecia Antică, unde demo
raŃia sclavagistă va favoriza dezvoltarea comerŃului şi a creditului. În plan teoretic asi
stăm la un moment important al trecerii de la pragmatism, la o treapta superioară de
înŃelegere şi interpretare a fenomenelor economice. Unele dintre aceste incercări de ieşi
re din sfera pragmaticului sunt considerate de specialişti, “adevărate începuturi sau ru
dimente de teorie economică, chiar şi în sensul modern al termenului”[9,pag.51], cum est
e şi cazul operei lui Aristotel. De aceea, confruntările de idei nu s-au lăsat mult ti
mp aşteptate. Ele au determinat împărŃirea gânditorilor greci în două tabere: cea a adepŃil
mocraŃiei sclavagiste, numiŃi şi “sofişti” şi cea a “socratiştilor”, susŃinători ai interes
toare ale statului sclavagist. Deosebirile de idei sunt evidente. Ele se manifes
tă atât în ce priveşte interpretarea diferitelor categorii economice – muncă, venituri, avu
– cât şi din punctul de vedere al înŃelegerii fenomenului sclaviei şi al cămătăriei. “Sofi
oras, Hipias) atacau sclavia şi autoritatea statală. Ei considerau necesară emancipare
a individului căci, aşa cum afirma Protagoras, “omul este măsura tuturor lucrurilor”[6,pag
.35] şi se pronunŃau în favoarea intensificării activităŃii comerciale a Greciei cu alte po
oare. DeosebiŃi fundamental de “sofişti”, “socratiştii”(Xenofon, Platon, Aristotel) erau tr
onalişti şi conservatori, apărau sclavia şi erau adepŃii intervenŃiei statului în reglement
a controverselor, mai ales a celei iscate în jurul repartiŃiei veniturilor. Totodată r
emarcăm un interes din partea lor, un interes deosebit pentru latura universală a pr
oblemelor economice abordate.[5]. Xenofon (427-335 î.e.n.), continuator al ideilor
lui Socrate, este autorul lucrării “Oeconomicos”, în care a încercat să definească într-un
cât mai elocvent ştiinŃa economică. După părerea sa, “ o asemenea ştiinŃă cu ajutorul carei
pot să-şi îmbogăŃească viaŃa economică, iar viaŃa economică, după determinarea noastră est
fără excepŃie, iar prin avuŃia fiecăruia dintre noi înŃelegem, ceea ce este util în viaŃă.”
.
25
Pentru Xenofon, “economia” apare ca fiind acea ştiinŃă menită a-l învăŃa pe stăpânul de scl
porească averea – cantitatea de bunuri utile – şi cum să-şi organizeze cât mai bine propria
tivitate. Agricultura şi arta militară sunt considerate principalele ocupaŃii, dinamis
mul lor imprimând un ritm alert tuturor celorlalte activităŃi. Apărător al intereselor ari
stocraŃiei spartane, oponent al democraŃiei ateniene, Xenofon aprecia meseriile şi com
erŃul ca ocupaŃii nedemne pentru grecii liberi. Ele trebuiau prestate, în opinia sa, d
oar de către sclavi şi stăini. Chiar dacă respinge comerŃului de speculă şi camătă, Xenofon
otuşi preocupat în a cerceta mecanismul repartiŃiei veniturilor (în lucrarea: “Despre veni
turi”) şi de relaŃia ce apare între diviziunea muncii şi dimensiunile pieŃii ( în lucrarea
pedia”). Spre exemplu, el cosideră că diviziunea muncii se dezvoltă pe măsura dezvoltării c
merŃului, teză confirmată şi de faptul că, la sate, în cadrul economiei naturale, diviziune
muncii este mai puŃin dezvoltată[8,pag.14]. ContribuŃii importante la dezvoltarea gândi
rii economice premoderne întâlnim mai ales în lucrările filosofilor greci: Platon (428 – 3
48 î.e.n.) şi Aristotel (384 – 322 î.e.n ). “Socratiştii” asemeni lui Xenofon, consideră st
ca fiind pilonul pe care trebuie să se sprijine societatea, pentru ca aceasta din
urmă, să funcŃioneze corespunzător. Ei manifestă ostilitate în ceea ce priveşte procesul ac
lării avuŃiei sub formă bănească (chrysofobie), ca şi a dispreŃului nutrit faŃă de sclavi,
cată care le va limita considerabil orizontul propriilor reflecŃii economice. Între ce
i doi filosofi greci Platon şi Aristotel există, însă, o serie de deosebiri. Platon a fo
st preocupat de latura pragmatică şi normativă a cunoaşterii economice. El considera ca
fiind necesară intervenŃia statului în problema repartiŃiei produsului obŃinut [9]. Spre d
eosebire de Platon, Aristotel pune accentul cu precădere pe clarificarea şi explicar
ea unor procese economice. El reuşeşte să formuleze şi o serie de ipoteze şi generalizări î
neŃe pentru gândirea economică a timpului. Spre exemplu, o mărturie incontestabilă a valor
ii ideilor aristoteliene este cartea I, intitulată: “Statul şi bazele sale” din lucrarea
în mai multe părŃi “Politica”. În cadrul cărŃii I, Aristotel încearcă să facă distincŃia î
nomiei şi cel al politicii; să cerceteze schimbul de mărfuri şi categoriile sale; să efect
ueze o analiză pertinentă şi complexă din punct de vedere economic al societăŃii sclavagist
[1]. Potrivit concepŃiei aristoteliene, există o deosebire fundamentală între economie şi
politică. “Economia” se referă la “gospodăria casnică a stăpânului de sclavi”, pe când “pol
tivitatea statului. Sunt sezizate şi deosebirile fundamentale ce există între economia
naturală şi economia de schimb, prin intermediul distincŃiei pe care Aristotel o face
între cele două modalităŃi de creare a bogăŃiei. Astfel economia naturală apare, în accepŃ
a, sub numele de “economie“ şi se manifestă prin activitatea de producere a valorilor de
întrebuinŃare necesare gospodăriei stăpânului de sclavi. Economia de schimb are la bază pr
cesul acumulării de bani, cu scopul de a obŃine
26
avere şi apare sub numele de “ chrematestică ”, modalitate cu care nu este de acord şi pe
care o consideră contrară naturii umane. Aristotel examinează îndeaproape şi categoria eco
nomică de “marfă” cu cei doi factori ai săi: valoarea şi valoarea de întrebuinŃare. Valoare
une filosoful grec, se manifestă în procesul circulaŃiei mărfurilor, când produse diferite
ca însuşire şi utilităŃi sunt aduse la acelaşi numitor. Spre deosebire de valoare, valoare
de întrebuinŃare a mărfii, consideră el, este dată de utilitatea acesteia. Totodată, este
egată valoarea mărfii, de însuşirea acesteia de a fi schimbată cu o alta şi, potrivit raŃio
entului, el ajunge la aşa numita “valoare de schimb”. Pentru explicarea mecanismului d
e formare a valoarii de schimb, Aristotel foloseşte exemplul, devenit celebru: al
perechii de sandale care poate fi folosită atât la încălŃat sau umblat şi care capătă astfe
are de întrebuinŃare”, dar care poate fi schimbată pe alte produse şi deci capătă “valoare
ebuinŃare”[1,pag.25]. Chiar dacă reflecŃiile economice aristoteliene prezintă o gândire eco
omică avansată, totuşi, raŃionamentul lor s-a oprit aici. De ce ? Pentru că, el nu a reuşit
să descopere elementul comun tuturor mărfurilor care se schimbă şi deci, cum se ajunge în
mod practic la fenomenul egalităŃii în procesul schimbului de mărfuri. Eşecul său se datore
ză prejudecăŃilor vremii, când munca fizică era dispreŃuită, considerată nedemnă, deoarece
ctuată de către sclavi. Un bogat material bibliografic, de mare importanŃă în ce priveşte a
aliza vieŃii economice, ne-a fost lăsat şi de gânditorii latini. Dintre aceştia pot fi ami
ntiŃi: Marcus Terentius Varro (116 - 27 î.e.n.), Cato cel Bătrân (234 - 149 î.e.n.), Tiber
ius (163 – 132 î.e.n.) şi Caius Grachus (153 – 121 î.e.n.); Lucius Columella (sec.I î.e.n.)
Marcus Terentius Varro, renumit erudit roman s-a preocupat printre alte şi de ana
liza vieŃii economice şi ca urmare va scrie tratatul în trei părŃi intitulat “Economia rura
Trăind în perioada în care imperiul roman avea tendinŃa de a se transforma în “imperiul pa
azitar”, datorită importului “forŃat“ efectuat în ceea ce privea cantitatea şi preŃul mărfu
estinate consumului zilnic, cât şi ca urmare a accentuării dispreŃului manifestat de mun
ca fizică, Terentius Varro propune drept soluŃie de ieşire din această criză, reîntoarcerea
la economia naturală. Economia naturală era, potrivit lui Varro, soluŃia optimă de relan
sare a producŃiei agricole din imperiu, înlăturâdu-se astfel dependenŃa de un import, pe câ
de costisitor, pe atât de nesigur, desfăşurat pe căi de comunicaŃie obstrucŃionate tot mai
mult de duşmanii Romei. Cato cel Bătrân a rămas în memoria posterităŃii, nu numai ca virule
adept al acŃiunilor de distrugere a Cartaginei, ci şi prin tratatul său economic intit
ulat : “Despre agricultură”. El consideră agricultura drept cea mai bună ocupaŃie pentru ro
ani, deoarece, comerŃul şi camăta sunt activităŃi periculoase şi păgubitoare. Prosperitatea
spodăriei sclavagiste romane, potrivit lui Cato, trebuia să aibă la bază cheltuieli mini
me cu obŃinerea inventarului agricol, concomitent cu prestarea de către sclavi a une
i munci continue şi susŃinute.
27
Lucius Columella este gânditorul latin care, potrivit specialiştilor, a scris cel ma
i complet tratat despre agricultură al antichităŃii. Realizat în 12 cărŃi, Tratatul lui Col
mella încearcă găsirea unor soluŃii salvatoare pentru scoaterea din criză a agriculturii i
mperiului roman. El are meritul de a fi relevat necesitatea luării de măsuri cu cara
cter economico – social şi politico - cultural împotriva sistemului latifundiar. Cea m
ai îndrăzneaŃă măsură pe care o propune este aceea a renunŃării parŃiale şi apoi treptate l
clavilor şi trecerea lor la sistemul colonatului[8,pag.15]. Spre deosebire de gândit
orii latini analizaŃi fraŃii Grachus, Tiberius şi Caius, s-au situat în postura de apărător
ai intereselor populare, îndeosebi cele ale Ńăranilor liberi, în faŃa tendinŃelor evidente
din partea latifundiarilor de acaparare a unor suprafeŃe de pământ tot mai mari. FraŃii
Grachus au propus o lege de împroprietărire a Ńăranilor, îndeosebi ai acelora care s-au înr
lat voluntari în armata impăratului. Împroprietărirea trebuia făcută prin luarea de pământ
cele latifundii care depăşeau 250 ha.
2.2 Gândirea economică în evul mediu
O altă modalitate de abordare a problematicii economice se întreve odată cu trecerea s
ocietăŃii la feudalism. Din punct de vedere socio – politic, asistăm la un puternic proc
es de stratificare socială. În cadrul său, apare şi se dezvoltă proprietatea feudală asupra
pământului şi se instalează dominaŃia politică şi economică a clasei feudale. O dată cu acc
a stratificării sociale, concomitent cu stabilirea unui anumit statut al acestor c
lase fundamentale ale societăŃii – clasa feudalilor, iobagii şi a Ńăranilor liberi – are lo
creştere a importanŃei bisericii şi a doctrinei creştine. Este epoca de efervescenŃă a sco
asticii şi dogmaticii. Lupta care se dă în societate, în aceste circumstanŃe, este aceea d
intre biserica creştină şi instituŃiile laice. Biserica va căuta să-şi afirme şi să-şi răsp
a religioasă, în vreme ce pătura laică va cauta să lupte pentru propria sa independenŃă. În
usŃinătorii aripii laice s-au situat o serie de mari gânditori ai timpului, dintre car
e putem aminti pe Marsilo de Padova, Dante Alighieri, Toma d Aquino. Toma d Aqui
no (1225-1274), este considerat unul dintre cei mai mari reprezentanŃi ai scolasti
cismului medieval european. Lucrarea sa de referiŃă intitulată “Summa thelogice” poate fi
apreciată ca reprezentând chintesenŃa filosofică a catolicismului. Autorul s-a străduit să-
servească, prin doctrina sa politică, morală, şi religioasă, clasa socială din care făcea p
e. În încercarea sa de a justifica dogmele bisericii şi ale orânduirii feudale, el preia
şi exacerbează anumite teze din doctrina lui Aristotel. Astfel, Toma d Aquino abord
ează societatea ca pe un sistem organic, în cadrul căruia, fiecare individ îşi exercită în
natural şi firesc “ funcŃia ”. Deosebirile de stări sunt cauzate de deosebirile de funcŃii
Există o anumită “ justiŃie distributivă ” confotm căreia, fiecărei stări şi clase sociale
in anumite drepturi şi obligaŃii, îmuabile, care vor trebui să rămână totdeauna aşa.
28
Toma d Aquino a fost preocupat şi de analiza rentei funciare. El consideră renta fun
ciară ca fiind absolut necesară pentru ca posesorii de pământ să fie lipsiŃi de grija traiu
ui zilnic şi să-şi poată ocupa timpul, potrivit “ funcŃiei “ lor fireşti, cu cultivarea ori
lui lor spiritual. Cu toate că este un susŃinător al economiei naturale, Toma d Aquino
nu exclude schimbul de mărfuri, ci îl consideră ca fiind ceva necesar justificat. Vânza
rea şi cumpărarea, afirmă el, au fost introduse pentru folosul comun al societăŃii, “ căci
l are nevoie de lucrul altuia şi invers ”. Pentru el, bogăŃia este de două feluri, în funcŃ
de forma pe care o îmbracă: “ bogăŃia naturală ”, adică hrana, bunuri de uz personal, anima
t şi “ bogăŃia arficicială ” formată din aur şi argint şi care nu trebuie “ să domine ” pe
uino încearcă şi o definire a aşa numitului“ preŃ just ” al mărfurilor. Acest “preŃ just” c
alitatea cheltuielilor efectuate pentru producerea mărfurilor ce vor face obiectul
schimbului, căt şI venitul corespunzător stării sociale a participantului la schimb, ve
nit care să le asigure acoperirea nevoilor de consum corespunzătoare rangului şi stării
lor sociale. Deoarece, “preŃul just” nu se putea realiza pe piaŃă, el trebuia asigurat de
către stat prin aşa numitele: “commurus aestimatio”, adică o serie de reguli menite să cons
rve rangul, privilegiile şi beneficiile participanŃilor la schimb. În concepŃia lui d Aq
uino, statul nu poate asigura fericirea cetăŃenilor săi, decât în măsura în care el se subo
nează acestora, împreună cu întregul său ansamblu de instituŃii politice statale de cerinŃe
e norme juridice de care el se serveşte în înfăptuirea politicilor sale. Totodată sunt evi
denŃiate, potrivit lui d Aquino, cinci forme de guvernământ care ar exista în societate:
monarhia, oligarhia, aristrocraŃia, democraŃia şi o formă mixtă rezultată din îmbinarea ar
rocraŃiei cu democraŃia[11,pag.41]. Acestor forme de guvernământ le-ar corespunde o seri
e de legi, şi anume : o lege eternă, o lege naturală, o lege umană şi o lege divină. Împotr
acestei concepŃii dezvoltate de Toma d Aquino şi, în general de toŃi ceilalŃi adepŃi ai bi
ericii şi dogmaticii catolice, se vor manifesta masele oprimate sub formă protestata
ră, prin aşa-numitele “erezii”. Împotrivirea faŃă de ideologia şi cunoştinŃele catolicismul
al a cunoscut acest protest mai mult sau mai puŃin activ, ce a variat de la o Ńară la
alta, în funcŃie de momentul istoric respectiv. Spre exemplu, în Anglia este cunoscută “Răs
oala lui Nat Tyler”, meşteşugar englez care în 1381 a reunit sub conducerea sa Ńăranii nemu
miŃi şi i-a ridicat la luptă împotriva nobililor şi a privilegiilor acestora. Ideologul răs
oalei, preotul John Bale, a întocmit o serie de revendicări, dintre care amintim: co
nfiscarea averilor mânăstireşti şi împărŃirea lor Ńăranilor; desfiinŃarea iobăgiei; comunit
i şI egalitate deplină. Aproape 150 de ani mai târziu, în Germania are loc “Războiul Ńărăne
) condus de Thomas Muenzer. Ideile economice ale acestui războiul Ńărănesc sunt expuse s
ub forma ereziei. În Cehia, în anul 1409 are loc “mişcarea husită”, după numele mentorului
Jan Hus, care avea drept principală revendicare, organizarea pe bază de obşte a vieŃii s
ocial-economice. Şi în Răsăritul Europei se vădesc, de asemenea erezii, îndreptate spre bis
rica ortodoxă. Astfel, în Bulgaria,
29
primele decenii ale sec. al X-lea aduce în prim plan, “mişcarea bogomilită”, având ca funda
ent o doctrină creştină bazată pe dualismul dintre bine şi rău, pe critica ferventă a feuda
mului, mişcare larg răspândită apoi, până în sec. al XVI-lea în întreaga Peninsulă Balcanic
Transilvania sunt cunoscute de asemenea “Răscoala de la Bobâlna” (1437), care avea ca pr
incipală revendicare limitarea domeniilor feudale şi îmbunătăŃirea situaŃiei maselor Ńărăne
şi “Războiul Ńărănesc” al lui Gheorghe Doja (1514) care avea înscris în programul său, ca
revendicare: “surparea tiraniei nedrepte a nobilimii”[8,pag.28]. Spre deosebire de f
eudalismul european, cel asiatic, se remarcă prin multiple particularităŃi, destul de
pronunŃate, cum este cazul Chinei, Indiei şi Orientului Arab. ApariŃia feudalismului în
China se situează între sec. III-II î.e.n. Statul feudal chinez mai păstrează şI în această
oadă forma dispoziŃiilor orientale, cu un puternic aparat birocratic. În China, ca şI în c
azul Indiei şi al Arabiei (cu anumite rezerve), legătura dintre politică şi religie este
foarte strânsă. Religia se transformă într-o puternică armă ideologică îndreptată spre apă
nservarea relaŃiilor feudale. Prin urmaren şi în această parte a lumii, protestul manife
stat faŃă de societatea feudală va îmbrăca în linii mari forma “ ereziilor ”. Pe acest fund
onfucianismul este încă modul predilect de gândire economică, cu toate că suferă o serie de
adaptări şi reforme. Între gânditorii chinezi ai acestei perioade, un loc aparte îl deŃine
un Ciju Sun (sec II-I î.e.n.), prin scrierile sale cofucianiste de factură teologică.
Potrivit opiniei lui Dun Ciju Sun, autoritatea publică trebuie exercitată numai de căt
re împărat deoarece, el reprezintă alesul divinităŃii pe pămănt, iar universul are un stăpâ
m care deŃine forŃa de a dirija toate fenomenele şi procesele din natură şi societate. Dun
Ciju Sun, şi nu numai el, pretinde că mentorul său Confucius, în lucrarea “Primăvara şi to
a”, relevă existenŃa a trei stadii de dezvoltare istorică a societăŃii. Primul stadiu, “vea
decăderii şi al tulburărilor”, se caracterizează prin lupta pentru putere a principilor l
ocali. Cel de-al doilea stadiu “veacul instaurării păcii”, îi este specific procesului de
unificare al Chinei, iar al treilea stadiu intitulat “veacul marii păci”, ar duce la a
sigurarea armoniei universale prin aderarea la societatea chineză şi a triburilor st
răine[11, pag.46]. Aceste idei explică de ce ulterior doctrina neocofucianistă sau con
fucianismul teologizat va reprezenta ulterior ideologia oficială susŃinută de clasele
sociale înstărite. Împotriva Van Ciun, confucianismul teologizat, precum şi a daoismului
(curent religios reacŃionar) se vor ridica o serie de gânditori chinezi progresişti d
in acea perioadă cum ar fi: Van Ciun, Cijun Cean Tun, Bao Cejin Ian. Van Ciun real
izează prin scrierile sale, o analiză critică a doctrinei confucianiste. El va combate
teza potrivit căreia, acŃiunile umane de zi cu zi ar fi conduse de o forŃă divină. În ciud
poziŃiei sale aparent consecvente, ce depăşea într-un fel filosofia şi doctrinele vremii,
Van Ciun prezintă şi inconsecvenŃă şi limite.
30
Astfel, el este tributar concepŃiei fataliste, potrivit căreia, destinul uman ar fi
dinainte stabilit, respectiv predestinat[11, pag.47]. Cijun Cean Tun este un cri
tic fervent al daoismului. El consideră teoria unui “ Dao ceresc ”, adică a unei legi ce
reşti, drept idealistă. O astfel de teorie nu poate servi oamenii, ci dimpotrivă poate
constitui o frână în dezvoltarea societăŃii, iar exacerbarea ei, poate determina chiar di
spariŃia statului. De un interes aparte se bucură ideile gânditorului chinez Ian-Iuni,
om de stat şi cărturar al dinastiei Tari (sec.VIII). El considera necesară întărirea pute
rii statale prin stabilirea unui impozit unic pe terenul agricol deŃinut de fiecar
e proprietar în parte, îm funcŃie de suprafaŃa agricolă a acestuia. Impozitul unic urma să
ie plătit în două rate anuale[8,pag.23]. Idei economice interesante se întâlnesc şi la Lu–C
(sec. IX ). Ele sunt expuse în lucrarea “Şase articole referitoare la repartiŃia egalit
ară a impozitelor şi la apărarea poporului”. În lucrarea sa, Lu–Ciji propune ca obiectul im
ozitării să nu fie averea individului, ci omul, deoarece el este cel care produce bu
nuri în mod nemijlocit. “BogăŃia se naşte din forŃa omului”, scrie el. Dacă ea lucrează şi
ne, atunci crează o bunăstare deplină şi desăvârşită. Dacă ea nu dă dovadă de îndemânare şi
sărăcie şi mizeriei.“[8, pag.24 ]. Valoarea banilor, spune el, depinde de cantitatea ac
estora aflată în circulaŃie, unde statul nu ar trebui să intervină pentru a-şi creşte venit
le. ConcepŃia sa include şi o serie de idei economice, dar cu caracter utopic, cum a
fost aceea a realizării unei “societăti frumoase”, lipsită de privilegii, clase sociale,
impozite şi autoritate statală. În India, afirmarea feudalismului are loc în prezenŃa unor
caste puternice. Acestor caste le vor fi inoculate ideologiile brahmană şi budistă, d
ar cu adaptările specifice vremii. EvoluŃia societăŃii hinduse va marca şi în plan ideologi
modificări importante. Astfel are loc îmbinarea brahmanismului cu budismul şi este mo
mentul constituirii religiei induiste. Hinduismul propăvăduia respectarea de către fie
care individ a legilor castei sale şi crezul de a nu săvârşi rele[11, pag.48]. O dată cu r
eunificarea Indiei (sec. XVI – XVIII) au loc şi aici mişcări antifeudale sub forma erezi
ilor. Spre exemplu, este cunoscută mişcarea tărănească sub numele de “Bhakti”ale cărei reve
cuprindeau printre altele: ideea luptei pentru unitatea şi egalitatea oamenilor,
independenŃa faŃă de religie, respingerea sistemului castelor, lupta împotriva ritualuri
lor bisericeşti, etc. Totuşi, susŃinătorii acestor idei antifeudale nu mergeau mai depar
te. InconsecvenŃa lor este dată de însă şi protestul pasiv al atitudinilor lor[11, pag.48]
. Sub aspectul gândirii economice hinduse, relevante sunt scrierile învăŃatului Achbar (
1556-1605) susŃinător al economiei de schimb. El militează pentru reorganizarea sistem
ului circulaŃiei băneşti şi a sistemului de impozitare propunând în acest sens, ca efectuar
a impozitării să se facă asupra pământului sub formă bănească şi nu în natură. Secolul al X
marcat şi pentru India un moment crucial. Începe procesul de descompunere a feudalis
mului şi de pătrundere a influenŃelor europene,
31
mai ales prin intermediul coloniştilor englezi. Este epoca apariŃiei curentului ilum
inist ce va marca, în sens pozitiv, şi gândirea economică hindusă. Un alt reprezentant de
seamă al curentului iluminist indian este Vali Ulah. În lucrarea sa intitulată “Apărătorul
ui Alah cel de sus”[11, pag.49] formulează unele idei cu privire la organizarea soci
ală şi susŃine teza conform căreia, omul este o fiinŃă socială legată nu numai de familie ş
cietate ci şi de întreaga omenire. Anticipând, putem trage concluzia că teza de mai sus,
va fi reluată mai târziu în Europa, cu adaptările de rigoare, în cadrul aşa-numitei “doctr
a solidarismului“. Statul este în concepŃia lui Vali Ulah un organism care trebuie să s
e întemeieze şi să funcŃioneze pe baza legilor dreptăŃii şi ale binelui general şi să respe
suşi drepturile cetăŃenilor săi. Chiar dacă Ulah nu se ridică până la necesitatea formulări
de schimbare ale rânduielilor feudale cu altele noi, oricum atestă o anumită atitudin
e înaintată şi progresistă. Spre deosebire de China şi India, Orientul Arab este dominant î
speŃă de învătăturile moral-religioase ale Coranului, unde inegalitatea de avere şi dreptu
i existentă în societate, ar fi rodul predestinării. Prin urmare, avem de-a face cu o
concepŃie fatalistă favorabilă aristocraŃiei musulmane în general. Împotriva acestor idei s
vor ridica o serie de gânditori progresişti: An Nazani (801- 831); Abul Ala Amaari
(973 – 1057); Ibu Bajda (sec. XI) , etc. An Nazani respinge ideea amestecului reli
giei în problemele statului şi se pronunŃă pentru separarea bisericii de viaŃa politică. St
tul este apreciat ca o instituŃie independentă, cu drepturi şi atribuŃii distincte de dr
epturile şi obligaŃiile bisericii. Ca şi An Nazani, Abul Ala Amaari se ridică împotriva rân
uielilor bisericeşti. El este şi un critic acerb al societăŃii timpului său, societate în c
re puterea de stat, spune el, este deŃinută de aristocraŃie, pe baza bogăŃiilor strânse din
exploatarea celorlalte clase sociale. Aceasta este o situaŃie “inumană”, ce trebuie depăşit
rin instaurarea voinŃei poporului, îndreptăŃit în a-şi alege conducătorii. Gândirea economi
va fi şi ea presărată cu o serie de idei utopice, îndeosebi în ceea ce priveşte modul de or
anizare a societăŃii şi statului arab. Reprezentativ pentru ideile sale utopice este găn
ditorul arab Ibu Bajda. În lucrarea sa “Călăuza solitarului” el îşi expune opinia privind r
izarea unui stat ideal, în cadrul căruia autoritatea publică ar fi total nefolositoare
[8, pag.24-25]. Cu tot caracterul utopic al modului său de gândire Ibu Bajda, este i
mportant, totuşi, pentru convingerea pe care o nutreşte faŃă de posibilitatea realizării u
nui stat bine organizat sub aspect social, în care oamenii să fie egali, să trăiască în arm
nie fizică şi spirituală. Prin urmare, putem afirma cu certitudine că, apariŃia şi evoluŃia
terioară a feudalismului în Europa, Asia şi Orientul Arab a generat mutaŃii importante în
planul gândirii economice, a revigorat modul de înŃelegere şi interpretare a fenomenelor
şi proceselor din societate. Totodată, constatăm orientarea democratică şi progresistă a u
or reprezentanŃi ai claselor sociale interesate în dezvoltarea societăŃilor lor, care au
exprimat, prin ideile lor, puncte de vedere mai înaintate de cât cele ale perioadei
sclavagiste.
32
Începuturile ştiinŃei economice pot fi identificate cu apariŃia şi evoluŃia curentului de g
ire mercantilist. În accepŃiune lingvistică, termenul de mercantilism îşi are originea în l
mba italiană unde, substantivul “mercante” înseamnă comerciant sau negustor, aşa cum în lim
franceză, adjectivul “mercantile” se identifică cu noŃiunea de negustoresc. Curentul de gân
ire mercantilist este specific secolelor XVI-XVII şi a dominat viaŃa economică, sub as
pect teoretico-practic, până la mijlocul sec. alXVIII-lea. El a apărut şi s-a dezvoltat
sub impulsul economiei de schimb în cadrul căreia, capitalul comercial a jucat cu ro
l esenŃial. Cu toate că, prin excelenŃă, acest curent de gândire economică manifestă un emp
sm accentuat, totuşi, ideile şi preceptele emise au vizat găsirea unor soluŃii de politi
că economică menite să ducă la sporirea veniturilor statului şi la consolidarea poziŃiilor
urgheziei (la început cea comercială) aflată în plină ascensiune în peisajul economic gener
l, caracterizat iniŃial de cooperaŃia capitalistă simplă şi ulterior, de către manufacturi.
Spre deosebire de spiritul moderator ce a caracterizat gândirea economică a scolasti
cilor medievali, mercantilismul gravitează în jurul ideii de acumulare, prin orice m
ijloace, a unui stoc cât mai mare de metal preŃios şi bani, pentru sporirea veniturilo
r statului şi ale naŃiunii, şi implicit, a puterii acestora. Prin urmare, putem consid
era că mercantilismul se bazează pe două principii esenŃiale: principiul chrysohedonic s
au dorinŃa de a deŃine cât mai mult aur, putere şi implicit bogăŃie, pentru că, potrivit sp
lor lui William Petty: “aurul, argintul, bijuteriile nu pier; ele sunt bogăŃii în toate
timpurile şi locurile”; principiul antagonismului de interese dintre naŃiuni, bazat pe
stocul monetar, unde banul constituie “nervul războiului”.[5,pag.25] Trei idei mai im
portante caracterizează modul de gândire mercantilist: concepŃia cu privire la bogăŃie (in
dividuală şi naŃională); izvorul şi rolul profitului în societate şi concepŃia privind bani
lul jucat de aceştia în relaŃia cu celelalte produse ce fac obiectul vânzării-cumpărării pe
aŃă. ConcepŃia mercantilistă asupra bogăŃiei, indiferent dacă este privită la nivel individ
au naŃional, îşi găseşte expresia în stocul monetar existent la un moment dat. Sporirea bog
sub această formă devine preocuparea centrală atât a indivizilor cât şi a statului, acesta
din urmă fiind considerat “exponentul birului public”. FascinaŃi de ideea îmbogăŃirii imedi
şi prin orice mijloace, mercantiliştii nu-şi pun problema consecinŃelor pe termen lung
ce decurg din practica acestui procedeu şi nici a urmărilor negative ce vor influenŃa
avuŃia şi destinul multor
33
popoare de pe alte continente (cum este cazul celor două Americi, a Indiilor Orien
tale şi Occidentale etc.). Izvorul profitului, a acumulării de bogăŃie, este considerat
a fi comerŃul, respectiv circulaŃia mărfurilor, mijlocite de bani, şi în mod deosebit, com
erŃul exterior. Fără a fi preocupaŃi de mecanismul funcŃionării economiei de piaŃă, mercant
sunt de părere că, suplimentul monetar încasat de negustor, comparativ cu cheltuielil
e făcute pentru aducerea produselor respective pe piaŃă, rezultă din diferenŃa de preŃ ce s
constată la vânzarea produselor (preŃ mai mare) comparativ cu preŃul de achiziŃie al aces
tora. Mergând cu analiza mai departe, ei ajung la concluzia că, sfera economică în cadru
l căreia se realizează profitul ar fi circulaŃia mărfurilor şi comerŃul. Prin urmare, se pi
rde din vedere faptul că, dacă este să privim la nivel macroeconomic, atunci fiecare n
egustor apare pe piaŃă într-o dublă ipostază, aceea de vânzător-cumpărător şi astfel, expli
usului de valoare obŃinut ca urmare a diferenŃei de preŃ dintre achiziŃia şi vânzarea produ
elor, nu mai are fundament. Deci, nici profitul şi nici sporirea avuŃiei nu au la ba
ză acest mecanism. Această “tară” teoretică a gândirii mercantiliste va fi exploatată şi va
vii dispute atât în rândul susŃinătorilor, cât şi al adversarilor lor de mai târziu, adepŃ
beralismului clasic. Totuşi, se poate afirma cu certitudine că, prin trecerea la eco
nomia de schimb, avuŃia este eliberată din limitele valorii de întrebuinŃare şi încadrată î
l” valorii de schimb. Această mutaŃie va permite amplificarea continuă a bogăŃiei şi a posi
ităŃilor de acaparare a ei. ComerŃul de mărfuri şi de bani devine astfel, cea mai profitab
ilă sferă a economiei.[11, pag.21] Cu toate că mercantilismul a fost contestat şi veheme
nt criticat de către adepŃii liberalismului clasic şi neoclasic în ceea ce priveşte rolul
esenŃial pe care aceştia îl acordă statului în susŃinerea economiei – intervenŃie socotită
piedică în calea afirmării liberei iniŃiative a agenŃilor economici şi a funcŃionării econ
de piaŃă, totuşi, acest curent de gândire economică are meritul de a fi îmbinat în mod efi
nt teoria cu practica, de a fi pus politicul în slujba economicului. Statul şi polit
ica sa devin eficiente, susŃin mercantiliştii, doar în măsura în care se sprijină pe bogăŃi
ai mare şi în continuă creştere. Scrierile mercantiliste pot fi încadrate în ceea ce astăzi
mim “economia normativă” şi se leagă mai puŃin de “economia pozitivă”, adică analiza a ceea
lă în realitatea economico-socială, chiar dacă nu lipsesc şi o serie de preocupări şi în ac
ens. În evoluŃia sa, mercantilismul cunoaşte două etape mai importante determinate în funcŃ
e de modul de interpretare şi aplicare a politicilor economice emise în acea perioadă.
Prin urmare, avem de-a face cu mercantilismul timpuriu şi mercantilismul dezvolta
t. Mercantilismul timpuriu este caracteristic sec. al XVI-lea şi unor decenii din
prima jumătate a sec. al XVII-lea. Acestei perioade îi este caracteristică preocuparea
pentru realizarea unor balanŃe comerciale active, a unui excedent al intrării de mo
nedă faŃă de ieşiri. În acest context sunt remarcate măsurile de ordin administrativ impuse
de către stat,
34
în sensul limitării, chiar până la interdicŃie, a importului de mărfuri şi stimulării, pe c
bil, a exportului, cu scopul atragerii unei cantităŃi cât mai însemnate de monedă şi metal
reŃios. Convingerea unanimă era că, numai în acest mod Ńara poate fi considerată bogată. Me
ntilismul timpuriu îşi găseşte expresia cea mai elocventă în modul de conducere şi administ
e a oraşelor-cetate italiene: VeneŃia, Genova, FlorenŃa. Sub impulsul său, se înregistrează
o creştere a libertăŃilor economice şi politice, opresiunea feudală este atenuată în favoar
dezvoltării agriculturii, a comerŃului şi a activităŃilor bancare, meşteşugăreşti şi manufa
din oraşe. CorporaŃiile constituite i-au parte la conducerea vieŃii publice. Analizând a
ceastă stare de lucruri, economistul german Wilhelm Sombart avea să ajungă la concluzi
a că, de fapt, mercantilismul nu poate fi considerat a fi altceva, decât politica ec
onomică a oraşului extinsă la un teritoriu mult mai mare.[11,pag.23] O analiză pertinentă
a mercantilismul metalist ne parvine prin scrierile bancherului Gaspar Scaruffi.
La el se întâlneşte concepŃia unei balanŃe comerciale active, însoŃită de ideea centraliză
tale şi a unificării monetare. Deoarece procesul de constituire a noilor economii naŃi
onale nu se încheiase şi cum acestea nu-şi puteau procura banii necesari doar din mijl
oace economice private, se apelează la sprijinul statului, a cărei funcŃie economică se
va aşeza pe economia naŃională-cadru. Analizând această situaŃie, Antonio Serra propune o s
rie de măsuri pe care statul ar trebui să le aibă în vedere pentru stimularea exportului
, în condiŃiile unui import restrictiv. La acest tip de mercantilism se va referi ul
terior Adam Smith când scrie că: “...deşi încurajarea exportului şi descurajarea importului
sunt cele două mari mecanisme prin care sistemul mercantilist îşi propune să îmbogăŃească o
ră, totuşi, cu privire la anumite mărfuri, el pare a urma o cale diametral opusă (...).
Sistemul mercantilist descurajează exportul de materii prime pentru manufactură şi al
uneltelor de muncă, pentru a acorda muncitorilor noştri un avantaj şi a-i face capabil
i să vândă pe pieŃe străine mai ieftin decât muncitorii altor naŃii (...). El încurajează i
de materii prime pentru manufacturi, pentru ca să poată fi prelucrate de muncitorii
noştri mai ieftin şi să înlăture astfel un import mai mare şi de o valoare mai mare de bun
ri manufacturate”. [9, pag.111] Prin urmare, este evident că, mercantilismul de fact
ură metalistă conŃinea în sine, germenii trecerii spre cel industrialist. Mercantilismul
dezvoltat (mijlocul sec. al XVII-lea, începutul sec. al XVIII-lea) a exprimat o c
oncepŃie mult evoluată cu privire la modul de conducere şi dezvoltare a societăŃii din ace
a perioadă. Asistăm la o diminuare a factorului administrativ, concomitent cu accent
uarea acŃiunii factorilor economiei, prin rolul esenŃial conferit balanŃei comerciale.
Se constată şi o relaxare considerabilă a comerŃului exterior deoarece, activitatea de
import nu mai este atât de restrictivă şi este promovată ideea creşterii acesteia concomit
ent cu creşterea, într-o proporŃie mult mai mare a exportului, pentru a se putea asigu
ra permanent o balanŃă comercială activă.
35
Indiferent de forma pe care o îmbracă, de soluŃiile propuse şi de spaŃiul geografic în care
se manifestă, mercantilismul prezintă câteva trăsături esenŃiale: a) este primul curent de
dire economică care încearcă să analizeze, sub aspect teoretico-practic, modul de producŃi
e bazat pe schimbul de mărfuri şi relaŃii salariale, în condiŃiile în care, intensificarea
chimburilor comerciale externe se desfăşoară în proporŃii considerabile şi sunt cele care s
au la baza creării de bogăŃie, a plusprodusului. Tocmai din acest motiv, principala fo
rmă de sporire a bogăŃiei este considerată acumulare de bani şi de metale preŃioase, iar sf
ra circulaŃiei (în speŃă comerŃul exterior) este privită ca izvor de bogăŃie.[7, pag.29]; b
movează intervenŃia statului în economie deoarece, schimbul de mărfuri şi acumularea primi
tivă de capital aveau nevoie de cadrul normativ propice desfăşurării lor; c) mercantilis
mul se leagă strâns de politica economică (comercială) a timpului, ceea ce va justifica şi
sub aspect teoretic, nu numai practic, formarea marilor imperii coloniale adunăto
are de metale preŃioase, materii prime şi bani; d) nevoia crescândă de stoc monetar este
alimentată şi de necesitatea satisfacerii unor cerinŃe cât mai variate şi numeroase din p
artea puterii regale şi a acoliŃilor ei: de la războaie la o viaŃă bazată pe lux şi consum
inat; e) banii sunt consideraŃi drept: “un factor de producŃie cu acelaşi titlu ca şi pămân
[11, pag.22] idee sesizată şi interpretată ulterior de economistul suedez Eli Hecksche
r astfel: “banii erau priviŃi uneori ca avuŃie “artificială”, distinctă de avuŃia “naturală
da de capital era considerată drept plată pentru închirierea banilor, analogă cu renta f
unciară. În măsura în care mercantiliştii căutau să descopere motive obiective pentru mărir
tei dobânzii (...) ei le găseau în cantitatea totală a banilor” [4,pag.200]. Această ultimă
ee va deveni ulterior o veritabilă sursă de inspiraŃie pentru J.M. Keynes, în formularea
teoriei rolului pozitiv al ratei scăzute a dobânzii. Fondul comun al ideilor mercan
tiliste s-au particularizat însă pe zone geografice şi Ńări în funcŃie de politicile econom
elaborate şi de soluŃiile propuse la un moment dat pentru creşterea avuŃiei. În Spania şi
ortugalia, economiştii s-au preocupat de conservarea metalelor preŃioase provenite d
in noile continente cucerite şi de interzicerea scoaterii din Ńară a acestora. Prin ex
celenŃă, avem de-a face cu un mercantilism metalist, în cadrul căruia se întreprind o seri
e de măsuri prohibitive în domeniul importului de mărfuri străine, măsuri care au condus l
a ruinarea economiei. Mercantilismul industrialist, fondat în FranŃa de Jean Bodin,
Montchretien şi Colbert, a avut drept obiectiv esenŃial, achiziŃia de metale preŃioase p
rin practicarea unei politici de dezvoltare industrială, pe baza reglementărilor şi in
terdicŃiilor statului. Ideea de bază a mercantilismul industrialist constă în faptul că, p
uterea politică nu poate fi legată decât de expansiunea comercială. Dezvoltarea industri
ală este privită în cadrul acestui proces, ca un instrument, rolul decisiv revenind st
atului prin aplicarea unor subvenŃii pentru dezvoltarea manufacturilor, paralel cu
aplicarea unor politici protecŃioniste riguroase.
36
Jean Bodin a insistat în lucrările sale pe dezvoltare, aşa cum le numea el, a “marilor a
ctivităŃi naŃionale” şi anume: agricultura, industria şi comerŃul.[11,pag.24] Antoine de Mo
hrétien (1575-1621), în lucrarea sa “ Traité de l’économie politique” (1615) dedicat regelu
reginei aprofundează ideea valorificării bogăŃiilor Ńării prin munca cetăŃenilor săi, cu co
statului, a cărui independenŃă trebuie să fie asigurată. Montchrétien face distincŃia într
i şi metale preŃioase, pe de o parte, şi bogăŃie, pe de altă parte, subliniind că abundenŃa
ani şi metale preŃioase creează doar premisa îmbogăŃirii Ńării, dar nu neapărat o şi îmbogă
De aceea, conchide mercantilistul francez, sunt necesare manufacturile, dezvolt
area acestora oferind comerŃului mărfurile necesare schimbului şi aducătoare de metale p
reŃioase în Ńară. A luptat contra consumului de lux şi a militat pentru creşterea consumulu
comun, ca factor dinamizator al creşterii economice. Antoine de Montchrétien este a
deptul ideii comercializării mărfurilor străine în FranŃa, numai în măsura în care acestea
etermina realizarea unei balanŃe comerciale active, pentru a se realiza un profit
cât mai mare şi, mai ales, pentru a atrage o cantitate de metal preŃios în Ńară [2,pag.34].
El avansează şi ideea potrivit căreia, ar fi necesar importul de materii prime pentru
manufacturile franceze, pentru ca avuŃia să crească, import ce s-ar putea obŃine din ban
ii strânşi pe vânzarea produselor finite către străinătate [10,pag.28]. Mercantilismul indu
trialist îşi va găsi însă expresia cea mai elocventă în concepŃia economică a lui Jean Bapt
lbert (1619-1683). “Colbertismul va fi potrivit exegetului francez Luc Bourcier de
Carbon, expresia cea mai franceză a mercantilismului industrialist”.[5,pag.13] Pers
onalitate economică complexă, specialist în domeniul administraŃiei publice, economiei şi
finanŃelor, Colbert consideră industria şi comerŃul drept izvoarele fundamentale de bogăŃie
putere pentru FranŃa [7,pag.32]. În acest sens, el a militat pentru aducerea specia
liştilor străini în vederea dezvoltării sectorului manufacturier pentru reorganizarea fi
nanŃelor publice şi private. ExegeŃii săi îi reproşează însă minimalizarea rolului agricult
ocietate, deoarece, pentru Colbert, acest sector al economiei nu poate fi consid
erat decât “o cămară” din care vistieria publică îşi acoperă cheltuielile cu luxul casei re
lui Ludovic al XIVlea şi cu cheltuielile ocazionate de dezvoltarea manufacturilor
statului. ReacŃia firească faŃă de asemenea măsuri de tip etatist restrictiv şi administrat
v dirijiste a fost liberală [7,pag.32]. Ea va deveni ulterior o componentă importantă
a curentului fiziocrat, ce a precedat colbertismului. Mercantilismul comercialis
t a fost practicat îndeosebi în Marea Britanie, deoarece sursele cele mai mari de bo
găŃie le constituiau comerŃul şi navigaŃia, efectuate sub reglementări stricte îndreptate s
protecŃia şi favorizarea expansiunii acestora. De exemplu, prin Actele de NavigaŃie a
le lui Cromwell şi Charles al II-lea se asigura protecŃia marinei comerciale engleze
în detrimentul celei olandeze pentru că, o navă străină nu putea exporta în Marea Britanie
decât mărfuri produse în Ńara de origine. ComerŃul exterior englez nu se putea face decât
37
prin intermediul navelor construite în şantierele engleze, care aparŃineau armatorilor
englezi şi pe care serveau echipaje şi ofiŃeri englezi [8,pag.150]. Mercantilismul co
mercialist englez a fost practicat şi teoretizat cu precădere de: Thomas Mun (1571-1
641), Josias Child (1639-1690), William Petty (1623-1687), acest din urmă gânditor e
nglez făcând deschiderea spre doctrina economică a liberalismului clasic. Thomas Mun şi-
a formulat concepŃia mercantilistă prin intermediul a două lucrări mai cunoscute: “Conside
raŃiuni asupra comerŃului Angliei cu Indiile Orientale” (1609) şi “Tezaurul Angliei în come
l exterior” (1664-post mortem). El face distincŃia netă între bani, bogăŃie şi metale preŃi
considerând banii drept mijloc de îmbogăŃire şi nu de bogăŃie ca atare deoarece, afirma Mu
u cât sunt mai intens şi mai raŃional folosiŃi, cu atât bogăŃia poate spori mai repede, iar
zaurul Ńării se umple mai mult”[11,pag.24]. Thomas Mun nu se sfieşte să recomande statului
englez şi intensificarea importurilor de mărfuri deoarece, ieşirea banilor peste gran
iŃă poate aduce o bogăŃie mult mai mare Angliei concretizată într-un stoc monetar şi de met
preŃioase mai ridicat, la care se pot adăuga şi noi pământuri care prin rodul lor îi vor s
ori avuŃia. Prin urmare, avem de-a face cu o viziune dinamică de abordare a operaŃiuni
lor economice, la care se adaugă o analiză, chiar dacă simplificată, a riscului economic
, a necesităŃii realizării unor cheltuieli privite ca moment în strategia economică de obŃi
ere a unui profit ridicat [7,pag.33]. A rămas celebră în acest sens comparaŃia pe care M
un o face între rolul banilor şi rolul seminŃelor: “Dacă noi l-am judeca pe agricultor num
ai prin prisma momentului semănatului am putea să-l considerăm nebun. Dar dacă ne aminti
m în acel moment şi de secerat, care este scopul activităŃii sale, atunci am putea judec
a cum se cuvine munca lui şi belşugul care decurge din ea”. [6,pag.87] De aceea, Thoma
s Mun vede finalizarea unor asemenea eforturi în obŃinerea unei balanŃe comerciale act
ive deoarece, scrie el, “mijlocul obişnuit de sporire a avuŃiei noastre şi a tezaurelor
noastre este comerŃul cu străinătatea, activitate în care trebuie să respectăm regula după
e în fiecare an să vindem străinilor mărfurile noastre, de o sumă mai mare decât suma mărfu
or folosite de noi de la ei”.[6,pag.87] Aceasta are un efect dublu asupra avuŃiei: p
e de o parte se vinde surplusul de mărfuri şi se încasează metale preŃioase de care Ńara ar
nevoie, iar pe de altă parte, se vor cumpăra acele mărfuri de care Ńara are nevoie şi pe
care nu le poate produce ca urmare a costurilor de producŃie ridicate pe care aces
tea lear necesita.[11,pag.25] Josias Child, continuator al ideilor lui Thomas Mu
n, aduce însă unele modificări în modul de realizare a balanŃei comerciale active propunând
acest sens, dezvoltarea comerŃului maritim cu Anglia în vederea asigurării supremaŃiei în
acest domeniu, a creşterii capitalului comercial, care concomitent cu încurajarea a
celor ramuri ce vând produsele Ńării şi asigură materiile prime atât de necesare pentru pro
riile industrii. Child este de părere că prosperitatea Angliei nu se poate realiza d
ecât prin simplificarea şi liberalizarea operaŃiunilor comerciale şi scăderea ratei dobânzi
la banii împrumutaŃi pentru desfăşurarea activităŃilor comerciale. De
38
altfel, Child, considera nivelul scăzut al ratei dobânzilor, semnul prosperităŃii şi nu al
decăderii economiei. “Ca să ştii dacă o Ńară este bogată sau săracă, menŃiona el, nu trebu
tceva decât să vezi care este preŃul (dobânda) banilor”. [1,pag.31] Constatăm că mercantili
l comercialist specific acestei perioade se deosebeşte fundamental de forma preced
entă, mercantilismul industrialist, prin faptul că, sporirea stocului de metal preŃios
şi de bani se realizează prin aportul comerŃului, şi nu al industriei. Activitatea come
rcială trebuie şi ea susŃinută de către stat printr-o serie de căi economice şi extraeconom
şi anume prin crearea de monopoluri în comerŃ şi transporturi; prin activităŃi coloniale ş
rintr-o serie de reglementări cu caracter special în raporturile cu alte state expor
tatoare sau importatoare de bunuri şi servicii. Mercantilismul fiduciar, răspândit în Eu
ropa primei jumătăŃi a sec. al XVIII-lea, a fost conceput de renumitul bancher de orig
ine scoŃiană John Law. El a fost experimentat în FranŃa. Ideea lui de bază este următoarea:
pentru ca o naŃiune să prospere este necesar ca numerarul să fie abundent, iar atunci
producŃia creşte, populaŃia se dezvoltă, însă moneda trebuie să circule în mod activ şi cât
d. Ori, numerarul nu-i necesar să fie reprezentat de metalul preŃios. El (metalul) p
oate fi substituit cu o monedă de hârtie al cărui volum va fi proporŃionat nevoilor come
rŃului. Banca centrală este cea care emite bancnote înlocuitoare de metal preŃios. Ele (
bancnotele) vor servi la plata impozitelor în avans, vor fi considerate că alimentea
ză producŃia şi schimbul, că reprezintă adevărată cheie a dezvoltării.[5,pag.13] Mercantili
de confluenŃă, în care se împletesc idei ale Occidentului cu cele ale Orientului întâlnim î
crierile lui J.T. Posoşcov şi Dimitrie Cantemir. Reprezentând şi fundamentând deopotrivă id
ile Ńarului Petru cel Mare, Posoşcov considera ca necesare dezvoltarea şi diversificar
ea unor manufacturi ale statului rus, mai ales prin credite şi comenzi de stat, co
ncomitent cu crearea şi unor manufacturi de proporŃii mai mici, care să răspundă cerinŃelor
multiple ale schimbului şi activităŃilor comerciale. Deopotrivă, Posoşcov, privind dezvolt
area industriei manufacturiere, este de părere că ar fi necesară şi o ameliorare a stării Ń
mii ruse prin reducerea fiscalităŃii, limitarea abuzurilor faŃă de Ńărani, mercantilismul r
s văzând în Ńărani o posibilă forŃă de muncă pentru manufacturile aflate în formare şi dezv
era susŃinută şi ideea că, valoarea banilor depinde efectiv de puterea statului. [7,pag
.34] Cu opt ani înaintea lui Posoşcov, Dimitrie Cantemir îşi expunea doctrina mercantili
stă în lucrarea “Descrierea Moldovei”(1716), lucrare cerută de Academia Germană şi care îl
imi ulterior pe Cantemir ca membru al său. ParticularităŃile doctrinei mercantiliste a
lui Cantemir decurg din axarea acesteia pe principalele probleme politico-econo
mice ale statului feudal românesc, aflat la răscrucea marilor drumuri comerciale şi su
b influenŃa a trei mari imperii: rusesc, turcesc şi austriac.
39
Din cadrul doctrinei sale reŃinem ca importante următoarele idei: necesitatea realizăr
ii unităŃii românilor, organizarea unui stat centralizat în care să fie instituită monarhia
ereditară, înlăturarea asupririi străine care împiedica dezvoltarea Ńării prin subminarea p
bilităŃilor de acumulare a avuŃiei.[11, pag.26] Cantemir mai arată că, nu-i destul că o Ńar
e înzestrată cu resurse naturale pentru ca ea să fie bogată, ci avuŃia ei sporeşte numai în
ra în care creşte hărnicia poporului său şi se intensifică activitatea comercială, concomit
cu reducerea consumului de lux şi fastul puterii regale. În general, mercantiliştii s
-au axat pe ofertă, cu scopul de a exporta surplusul de produse şi pentru a procura
valuta necesară [3,pag.6]. Ei au urmărit o abordare macroeconomică a fenomenelor şi proc
eselor, însă niciodată nu au reuşit să realizeze o prezentare sintetică asupra economiei şi
funcŃionării acesteia. Nu au reuşit să separe aspectele economice de cele politice, ades
eori acestea suprapunându-se, economia căpătând, de cele mai multe ori, forma acŃiunii pol
itice. Totuşi, putem considera mercantilismul ca un pas important în dezvoltarea eco
nomico-socială a epocii. El a fost o primă încercare de descifrare a scopului mişcării cap
italului, de analiză a circulaŃiei mărfurilor şi a economiei de schimb, pregătind în bună m
erenul pentru afirmarea fiziocratismului şi ulterior, a doctrinei liberalismului c
lasic.
40
Rezultatele aplicării timp de două-trei secole a ideilor de tip mercantilist şi respec
tiv a politicilor economice de această factură, nu s-a dovedit în ultimă instanŃă, promiŃăt
Tabloul economic al acestei perioade ne prezintă un declin accentuat al sectorulu
i agricol, sacrificat în mod deliberat în favoarea dezvoltării industriale, preŃurile scăz
ute la produsele agricole generând un adevărat exod al populaŃiei rurale spre oraşe, con
comitent cu creşterea suprafeŃelor agricole necultivate. Ca urmare a politicilor vam
ale restricŃioniste este împiedicată circulaŃia produselor agricole, chiar şi în interiorul
aceluiaşi stat. Regulamentele absolutiste ale breslelor şi ghildelor generează stabili
rea “apriori” a condiŃiilor de fabricaŃie, a preŃurilor, a salariilor în corporaŃiile meşte
manufacturiere şi negustoreşti, ceea ce va duce ulterior la compromiterea în mare măsură a
trendului dezvoltării industriale[6,pag.12]. Constatând, prin exemplul faptelor, că e
conomia devenea tot mai săracă pe măsură ce se acumula tot mai mult numerar din exportul
produselor, economiştii şi-au dat seama de greşeala comisă, şi anume, aceea de a identifi
ca banii cu avuŃia. Pe fundalul acestor stări negative, ia fiinŃă în plan teoretic, gândire
economică fiziocrată. Gândirea fiziocrată s-a născut ca o reacŃie critică faŃă de aceste r
piniile multor economişti schimbându-se radical. În aceste condiŃii se încearcă demonstrare
necesităŃii instaurării libertăŃilor economice şi politice în numele a două cerinŃe fundam
ridicarea eficienŃei activităŃilor economice şi considerarea agriculturii ca singura ra
mură economică chemată să creeze şi să sporească bogăŃia unei Ńări[7,pag.27]. Prin urmare,
e fiziocratism provine de la interpretarea fizică (naturală) a legilor şi proceselor e
conomice deoarece, natura, legile naturale sau fizice, cu caracterul lor imuabil
şi universal sunt cele care trebuie să stea la baza existenŃei şi acŃiunii umane. “Prin le
ea fizică, scria François Quesnay, se înŃelege cursul reglat de întregul eveniment fizic a
l ordinii naturale, cel mai avantajos genului uman. Prin lege şi morală se înŃelege regu
la întregii acŃiuni umane de ordine morală conform cu ordinea fizică, evident cea mai av
antajoasă genului uman. Aceste legi formulează ansamblul a ceea ce numim legea natur
ală.”[9,pag.13]. Pornind de la această presupoziŃie, fiziocraŃii au conchis că ştiinŃa econ
ste o ştiinŃa naturală, fizică şi că bogăŃia se poate identifica cu natura
41
pusă în slujba omului, iar valoarea trebuie să fie natura, în forma ei de manifestare ec
onomică adică, pământul ca producător de mijloace de subzistenŃă. Dintre susŃinătorii acest
rine fiziocrate remarcăm pe: Francois Quesnay (1694-1774); Victor Riqueti, marchiz
de Mirabeau (1715-1789); Mercier de la Riviere; Dupont de Nemours (1739-1817);
Anne Robert Jacques Turgot, baron de l’Aulne (1727-1781). Prin lucrările lor fiziocr
aŃii au adus în teoria economică o serie de idei novatoare, axate pe evidenŃierea princi
piului “ordinii naturale”, şi a noŃiunilor de lege economică, produs net şi circuit economi
. Principiul “ordinii naturale” exprimă ideea de bază a gândirii fiziocrate. FiziocraŃii su
t printre primii cercetători ai economiei ce manifestă o concepŃie netă asupra ŞtiinŃei soc
ale şi a legilor (“ordinii”) economice. În concepŃia fiziocraŃilor, societatea evoluează ur
o serie de “uniformităŃi”, “legi naturale”, “o ordine naturală” dată de divinitate pentru a
fericirea oamenilor şi a-i face pe aceştia să le cunoască şi să se conformeze acŃiunilor lo
8,pag.39]. “Ordinea naturală” este opusă concepŃiei de “ordine socială”, aceasta din urmă f
nsiderată ca artificială, deoarece este rezultatul voinŃei umane, căci, aşa cum afirmase i
niŃial şi Jean Jacques Rousseau, “ceea ce este natural şi spontan nu are nevoie să fie con
tractual.”[4,pag.17]. Totuşi, trebuie menŃionat că, pentru fiziocraŃi ordinea naturală nu p
esupune “întoarcerea la natură, la sălbăticie ”- teză la modă, vehiculată şi în literatura
mpului începând cu Voltaire şi Diderot. Dimpotrivă, “ordinea naturală înseamnă proprietate,
ranŃă, libertate – iată întreaga ordine socială”[4,pag.17], cum arată Mercier de la Riviére
rea sa, “L’ordre naturel et essentiel des sociétés politiques”, considerată un adevărat cod
doctrinei fiziocrate. “Ordinea naturală” situează pe prim plan respectul individului faŃă
e legi, iar proprietatea şi autoritatea statală reprezintă baza evidentă a acesteia. “Ordi
nea naturală” este considerată ca “divină şi esenŃială”, ea este “invariabilă” şi are “univ
18], “o universalitate” înŃeleasă în mod realist de fiziocraŃi. Turgot, de exemplu afirma:
ine nu uită că sunt state politice separate unele de altele şi constituite în mod divers
, nu se va trata niciodată bine o chestie de economie politică”[13,pag.23]. În ceea ce p
riveşte consecinŃele practice ale “ordinii naturale”, concepŃia lor este la fel de însemnat
eoarece, aşa cum subliniază Gide şi Rist: “ea dărâmă un întreg edificiu de reglementări vec
priveşte regimul economic”[4,pag.17]. Astfel raŃionalitatea, reprezintă o trăsătură esenŃia
dinii naturale. “Fiecare om trebuie să obŃină cea mai mare satisfacŃie prin cheltuiala cea
mai mică posibilă, arată François Quesnay, aceasta-i perfecŃia conducerii economice. Şi câ
fiecare va face la fel, această ordine în loc de a fi tulburată, va fi dimpotrivă mai bi
ne asigurată”. Să lăsăm deci, ca totul să se împlinească de la sine: “laissez-faire, laisse
r, le monde va lui méme”[8,pag.40]. În concepŃia fiziocrată “laissez-faire” nu imprimă doct
pasivitate şi fatalism. “Pentru indivizi, apreciază fiziocraŃii, va fi totul de făcut, tr
ebuie lăsat fiecăruia câmp de acŃiune fără teama că interesele private se vor ciocni între
42
aducând prejudicii interesului general”[4,pag.18]. Statul, consideră fiziocraŃii, este c
hemat “să suprime piedicile create în mod artificial, să asigure menŃinerea proprietăŃii şi
bertăŃii, să pedepsească pe cei care se vor atinge de dânsele şi mai ales, să arate legile
inei naturale”[8,pag.40] Referitor la legile economice, concepŃia fiziocrată consideră şti
inŃa economică ca pe o ştiinŃă a “ordinii naturale”. Ea conŃine o serie de legi naturale, i
abile, care Ńin de esenŃa oamenilor şi a lucrurilor, a căror existenŃă este atât de clară î
itul uman nu o poate refuza[5,pag.27], deoarece, “ordinea naturală” este fondată pe: pro
prietate, libertate şi armonia intereselor. În ceea ce priveşte identificarea noŃiunii d
e produs net, fiziocraŃii pornesc de la constatarea că, orice operaŃiune productivă impl
ică în mod nemijlocit cheltuieli, deci, consum de bogăŃie. Consumul de bogăŃie trebuie scăz
spun fiziocraŃii, din bogăŃia creată în urma desfăşurării acŃiunilor productive şi numai d
xcedentul, poate constitui o creştere reală de bogăŃie. Acest excedent este numit de fiz
iocraŃi, produs net. Pentru fiziocraŃi, pământul constituie singurul factor productiv, înt
rucât el este cel care poate să furnizeze produs net, adică să asigure acel randament ca
re să facă posibilă realizarea unor venituri mai mari decât costurile de producŃie. Alte s
ectoare de activitate, precum industria şi comerŃul, sunt considerate ca sectoare “ste
rile” din punctul de vedere al veniturilor, deoarece ele transformă bunurile fără a le m
ultiplica şi în consecinŃă, nu realizează produs net. FiziocraŃii exacerbează şi absolutize
ul factorului – pământ în procesul de producŃie. Această minune de a crea produs net, afirm
iziocraŃii, nu o regăsim în nici o altă categorie de producŃie[4,pag.17]. Numai pentru că p
oducŃia agricolă are această însuşire minunată de a da un produs net, scrie Dupont de Nemou
s, s-a creat economia şi s-a fondat civilizaŃia[1,pag.33]. În consecinŃă, fiziocraŃii consi
eră şi clasele sociale care nu sunt ocupate în sectorul agricol ca fiind “clase sterile”.
Termenul de “sterilă” nu înseamnă însă manifestarea unei atitudini de denigrare a industria
, respectiv comercianŃilor, ci reflectarea unei credinŃe evident eronate deoarece, t
otuşi fiziocraŃii recunosc că “departe de a fi nefolositoare, aceste arte (industria, co
merŃul, etc.) sunt farmecul şi sprijinul vieŃii, servesc la păstrarea şi la bună stare a sp
ciei umane”[8,pag.45]. DiferenŃa dintre industrie şi agricultură are în concepŃia fiziocrat
o serie de influenŃe de factură teologică. Astfel producŃia agricolă este considerată a fii
opera divinităŃii, pe când bunurile create în sectorul industrial, fiind rezultatul efor
tului uman, nu sunt rezultatul unui act creator. FiziocraŃii nu au înŃeles nici că produ
cŃia agricolă, ca şi cea industrială, se desfăşoară având la bază legea preŃurilor de piaŃă
când preŃul de piaŃă scădea, produsul net dispărea, iar, în asemenea condiŃii, din teoria
crată nu se mai înŃelegea nimic. De altfel, ei introduc aşa-numitul “preŃ bun”, preŃ ce con
lus valută” asupra cheltuielilor de producŃie, ca un efect normal al ordinii naturale.
În condiŃiile în care preŃul scade sub nivelul preŃului de producŃie, ordinea naturală se
e, afirmă fiziocraŃii, iar “produsul net” dispare.[8,pag.45] Tocmai dintr-o asemenea per
spectivă, François Quesnay arăta că: "AbundenŃa şi
43
ieftinătatea nu-i bogăŃie. Lipsa şi scumpetea este sărăcie. AbundenŃa şi scumpetea este îmb
4,pag.17], idei interesante, dar în mare măsură eronate. Totuşi, trebuie să remarcăm deopot
ivă, că importanŃa deosebită acordată de către fiziocraŃi agriculturii a reprezentat un pas
portant, ce a impulsionat ulterior societatea în promovarea protecŃionismului. Prin
aceasta “fiziocraŃii liber-schimbişti au fost înşelaŃi de însuşi succesul ideilor lor”[4,pa
Referitor la circuitul economic, fiziocraŃii vor fi primii cercetători ai “distribuiri
i şi circulaŃiei bogăŃiilor”[8,pag.43]. Ei au încercat să arate că, bogăŃiile circulă de la
clasele sociale, că circulaŃia bogăŃiilor dă viaŃă sistemului economic. “Tabloul economic”
François Quesnay a trezit în mod deosebit admiraŃia contemporanilor săi, dar şi a posterită
(vezi p.46). “Tabloul economic” (1758) a lui François Quesnay reprezintă prima încercare
făcută în teoria economică pentru a da o reprezentare cantitativă a mecanismelor vieŃii eco
omice[3,pag.21]. Acest tablou se bazează pe o viziune de interdependenŃă, de circuit.
Pentru ca sistemul economic să funcŃioneze, trebuie ca vânzarea produselor să permită reco
nsiderarea capitalurilor. Prin urmare, este necesar deci, ca veniturile obŃinute d
in producŃie să fie cheltuite în mod normal. “PreŃul bun” al produselor agricole este cel c
re poate asigura circulaŃia permanentă a capitalului şi reconstituirea “avansurilor”, denu
mite ulterior “capitaluri avansate”. Prin aşa-numitele “avansuri”, fiziocraŃii înŃeleg, sum
e bani utilizate în fiecare perioadă de clasa producătoare pentru a-şi procura mijloacel
e necesare obŃinerii produsului net, aceste sume urmând a fi recuperate la sfârşitul fie
cărui proces de producŃie, la încheierea fiecărei perioade[3,pag.22]. În cadrul “Tabloului
conomic” Quesnay porneşte de la o serie de premise. El presupune existenŃa unui mare s
tat feudal, pe al cărui teritoriu se crează, în condiŃiile unei agriculturi avansate, un
produs anual. Acest produs anual se sprijină pe invariabilitatea preŃurilor, în condiŃi
ile liberei concurenŃe şi a garantării dreptului de proprietate asupra bogăŃiei. CirculaŃia
bunurilor şi repartiŃia veniturilor se va realiza între cele trei clase sociale, denum
ite şi împărŃite de Quesnay astfel: clasa producătoare (a agricultorilor); clasa proprieta
rilor şi clasa sterilă. Clasa producătoare, formată din agricultori, este clasa care fac
e să renască bogăŃiile anuale ale naŃiunii. Ea este aceea care avansează cheltuielile munci
or agricole şi plăteşte anual venituri propritarilor funciari. De această clasă sunt socot
ite a Ńine toate lucrările pământului şi cheltuielile cu aceste lucrări, până la vânzarea p
or la prima mână, pe baza acestuia din urmă putându-se cunoaşte valoarea producŃiei anuale
bogăŃiilor naŃiunii[14,pag.27]. Denumirea de “bogăŃie” nu este acordată decât produselor b
e naŃiunii. Clasa proprietarilor cuprinde pe suveran, biserică, posesorii de pământ. Ace
astă clasă se întreŃine cu produsul net al culturii agricole, care le este plătit anual de
clasa producătoare, dar, după ce aceasta din urmă a prelevat asupra producŃiei pe care
o face să renască anual fondurile necesare pentru rambursarea
44
avansurilor anuale şi fondurile necesare pentru întreŃinerea bunurilor aflate în exploat
are. Clasa sterilă este formată din toŃi acei cetăŃeni care sunt ocupaŃi cu alte servicii ş
ucrări decât cele din agricultură şi, ale căror cheltuieli sunt plătite de clasa producătoa
clasa proprietarilor. Unitatea de bază a economiei o constituie “ferma capitalistă”, ca
re-şi desfăşoară activitatea în condiŃiile unei depline libertăŃi de acŃiune, în scopul cre
ului net[8,pag.46]. Quesnay întreprinde apoi o analiză a capitalului, examinând părŃile ma
teriale componente ale acestuia. El are în vedere împărŃirea “avansurilor pentru producŃie”
ansuri iniŃiale” (capital fix) şi “avansuri anuale” (capital circulant), primele avansuri
transmiŃându-şi treptat valoarea asupra noii producŃii, ultimele avansuri, dintr-o dată. În
realizarea “Tabloului”, Francois Quesnay face totuşi abstracŃie de oscilaŃia preŃurilor măr
ilor, de comerŃul exterior, de actele de vânzare-cumpărare desfăşurate între membrii acelei
clase sociale. Calculul matematic de constituire şi reconstituire a valorilor de
intrare conŃine câteva erori şi inexactităŃi, dar asupra cărora nu insistăm. Sunt mult mai
evante ideile şi direcŃiile în care Francois Quesnay şi-a desfăşurat analiza. Tabloul econo
ic cuprinde cele trei clase sociale şi bogăŃiile lor anuale şi descrie comerŃul ce se efec
tuează între ele, după cum urmează: Reamintim că Francois Quesnay face abstracŃie de circul
a mărfurilor şi banilor între membrii aceleiaşi clase sociale. El apreciază că, din totalul
de 7 miliarde livre,ce reprezintă produsul total al naŃiunii, 2 miliarde livre sunt
reŃinute pentru nevoile clasei productive şi doar 5 miliarde livre intră în circulaŃia din
tre cele trei clase sociale (3 miliarde livre produse agricole şi 2 miliarde livre
produse industriale). Prin urmare se defăşoară trei circulaŃii de mărfuri: două circulaŃii
erfecte”, doar între două din cele trei clase sociale şi o circulaŃie “perfectă”, ce le inc
pe toate cele trei clase sociale. Potrivit schemei evidenŃiate anterior, prima cir
culaŃie, cu caracter imperfect, are loc între clasa productivă şi clasa proprietarilor.
Ea prezintă două momente. Într-un prim moment este plătită renta funciară de către arendaşi
icultori proprietarilor de pământ sub forma rentei în valoare de 2 miliarde livre (sub
formă bănească). În următorul moment, clasa proprietarilor plăteşte cu o parte din banii p
iŃi, respectiv jumătate din sumă, produsele agricole de care are nevoie pentru consumu
l lor individual, în valoare de 1 miliard livre. A doua circulaŃie, cu caracter perf
ect, ce se desfăşoară între toate cele trei clase ale societăŃii, prezintă şi ea tot două m
a) La momentul unu, cu restul de bani primiŃi sub forma rentei funciare, respecti
v 1 miliard livre, clasa proprietarilor cumpără mărfuri manufacturate de la clasa ster
ilă.
45
b) Într-un al doilea moment, cu banii obŃinuŃi de la clasa proprietarilor, clasa steri
lă cumpără de la clasa productivă mijloacele de subzistenŃă în valoare de 1 miliard livre.
de a treia circulaŃie, cu caracter imperfect, se realizează doar între clasa producti
vă şi clasa sterilă în două momente, după cum urmează: a) Într-un prim moment, clasa produc
mpără de la clasa sterilă mărfuri manufacturate necesare agriculturii în valoare de 1 mili
ard livre. Această sumă rezultă din banii obŃinuŃi anterior de clasa productivă de la clasa
sterilă ce cumpărase mijloace de subzistenŃă în valoare de 1 miliard livre. b) În al doilea
moment, cu banii obŃinuŃi de la clasa productivă, clasa sterilă cumpără şi ea de la clasa p
uctivă materiile prime necesare, în sumă totală de 1 miliard livre. În final se observă că
loc restabilirea situaŃiei iniŃiale (de la începutul anului) în condiŃiile în care a avut
oc rambursarea valorilor şi restabilirea formei naturale a elementelor cu care s-a
început procesul productiv. Prin urmare, procesul de producŃie poate începe anul următo
r pe aceeaşi scară ca în anul anterior, realizându-se astfel analiza economică a ceea ce m
ai târziu Karl Marx va evidenŃia sub forma procesului reproducŃiei simple. Chiar dacă ex
istă o serie de inexactităŃi, esenŃial rămâne însă, surprinderea aspectelor fundamentale al
roducŃiei capitalului şi descrierea la nivel macroeconomic a repartiŃiei veniturilor înt
re cele trei clase sociale, banii jucând doar rolul de instrument de schimb. Este
pus accentul pe latura productivă, (chiar şi numai la nivelul sectorului agricol), i
ar circulaŃia mărfurilor şi banilor este privită doar ca o latură a procesului reproducŃiei
nu ca o sursă exclusivă a bogăŃiei, aşa cum considerau în mod eronat mercantiliştii. “Tabl
zvăluie o serie de circulaŃii mai complexe: schimbul dintre capital şi venit; raportul
dintre consumul reproductiv şi cel final; circulaŃia dintre cele două mari sectoare a
le activităŃii economice: producŃia de materii prime şi industria prelucrătoare[12,pag.56]
. Cu toate limitele sale “Tabloul economic” a lui François Quesnay a fost apreciat de
o serie de economi;ti. În acest sens, Denise Flouzat comenta opera lui Quesnay în te
rmenii următorii: “În tabloul său economic, Quesnay, efectuează prima cercetare cu caracte
r ştiinŃific a economiei. El a fost primul care a descris ceea ce noi astăzi numim ven
it naŃional dar raportat doar la venitul agricol, considerat ca fiind singurul ven
it important”[2,pag.12]. Joseph Schumpeter arăta că: “Quesnay a introdus capitalul în teor
ia economică ca bogăŃie acumulată înainte de începerea producŃiei”[11,pag.25], iar P.A. Sam
n afirma: “Quesnay a prezentat pentru prima oară fluxul circular al vieŃii economice,
a ceea ce numim azi, venit naŃional (...). Tabloul a fost perfecŃionat abia în zilele
noastre, sub forma sistemului fluxului monetar input-output”[10,pag.58]. În principi
u, în toate dezvoltările lor, fiziocraŃii, ca şi predecesorii lor mercantiliştii, s-au axa
t pe studiul ofertei, neglijând cererea. În ceea ce priveşte nivelul analizei economic
e efectuate, fiziocraŃii, spre deosebire de mercantilişti, vor pune accentul pe latu
ra microeconomică, surprinzând, la nivelul “fermei
46
capitaliste”, reprezentată de lotul individual de pământ şi cultivatorul său, modul în care
esta din urmă intră în concurenŃă, pe piaŃă[5,pag.28]. Sunt scoase în evidenŃă în acest mod
pii esenŃiale pentru fiziocraŃi: sporirea în cel mai mare grad a plăcerii prin cele mai
mici cheltuieli posibile de către toŃi agenŃii economici şi satisfacerea maximă a nevoilor
de consum a tuturor membrilor societăŃii, în condiŃiile funcŃionării concurenŃei perfecte
posibilităŃii fiecărui individ de a-şi realiza interesul personal. Din complementaritate
a intereselor individuale poate rezulta armonia generală a intereselor dintre clas
ele sociale conform principiului “laissez-faire”.
CLASA PRODUCTIVÃ AVANSURI * avansuri iniŃiale (CF) = 10 mld. livre * avansuri anuale
(CV) = 2 mld. livre * bani în circulaŃie = 2 mld.livre
CLASA PROPRIETARILOR VENIT * 2 mld.livre bunuri de consum individual (mijloace d
e subzistenŃã şi produse manufacturate)
CLASA STERILÃ AVANSURI * avansuri anuale =2 mld.livre din care: - 1 mld.livre pent
ru materii prime - 1 mld.livre pentru mijloace de subzistenŃã
LA ÎNCEPUTUL ANULUI LA SFÂRSITUL ANULUI
CLASA PRODUCTIVA AVANSURI * avansuri iniŃiale (CF) = 1 mld. livre amortisment * av
ansuri anuale (CV) = 2 mld.livre * produs net = 2 mld.livre produs total agricol
= 5 mld. livre
CLASA PROPRIETARILOR VENIT
CLASA STERILÃ AVANSURI * avansuri anuale (CV) = 2 mld.livre (sub formã de mãrfuri indu
striale)
-
PRODUSUL TOTAL AL NAŢIUNII VA FI: 5 mld. livre mãrfuri agricole +2 mld.livre mãrfuri i
ndustriale = 7 mld. livre
47
Schematic,“Tabloul economic” a lui Francois Quesnay se poate prezenta în felul următor:
CLASA PRODUCTIVÃ
CLASA PROPRIETARILOR
CLASA STERILÃ
2 mld livre (arendă) 1 mld (cumpărare prod.agr.pt.consum) 1 mld (cumpărare prod.agr.pt
.consum)
1 mld livre (cumpărare de materii prime) 1 mld avansuri iniŃiale (CF) 1 mld (cumpărare
bunuri de consum individual)
48
5.1 Universul şi coordonatele principale ale doctrinei liberalismului clasic
Perioada cuprinsă între sec.17-18 a fost marcată de prefaceri importante în planul gândiri
i economice. Astfel, la mijlocul sec. al 18- lea, fiziocraŃii iniŃiază teoria unui “capi
talism agrar”, inspirat din experienŃa engleză şi care nu exista la acea dată în FranŃa dec
od excepŃional. Cu două secole în urmă, mercantiliştii elaboraseră, la rândul lor, teoria u
“capitalism esenŃialmente comercial”, “a unei economii care este în serviciul puterii, se
rvindu-se în acelaşi timp de putere pentru propriile scopuri”[7,pag.24]. RevoluŃia indus
trială din Anglia secolului al 18-lea va reprezenta însă ocazia şi suportul unor reflexi
i fundamentale pentru constituirea ştiinŃei economice ca disciplină autonomă. Încă înaintea
estei perioade se înfiinŃaseră o serie de manufacturi care acum prosperă, dezvoltând la rân
ul lor, economia de piaŃă. Maşinismul ia amploare şi se substituie muncii manuale. Desco
peririle de ordin tehnic – suveica zburătoare, maşina cu aburi etc. – vor dota industria
engleză cu un potenŃial uriaş de producŃie faŃă de cel existent până atunci[18,pag.17]. Şt
xacte, ştiinŃele naturii cunosc o mare dezvoltare: mecanica, fizica, matematica şi fil
ozofia progresează. În domeniul ştiinŃei economice se fac paşi importanŃi în vederea surpri
rii şi analizei fenomenelor şi proceselor din realitatea de zi cu zi. Se încearcă găsirea
a o serie de metode care să poată oferi posibilitatea construirii unei teorii econom
ice coerente şi pertinente. În acest sens, Francisc Bacon (1561-1626), filozof şi om d
e stat englez, se relevă drept creatorul metodelor experimentale. În lucrarea sa “Inst
auraŃio magna”, el demonstrează necesitatea independenŃei cercetării ştiinŃifice de “princi
autorităŃii” şi al “metodelor deductive”, el fiind considerat “părintele teoriei inducŃiei”
2]. “Pentru a cunoaşte natura, spune Francisc Bacon, trebuie să pornim de la legile ei
şi nu să-i impunem legile noastre, trebuie să sesizăm şi să examinăm interdependenŃele din
iferite fenomene şi procese, fapte ce trebuie observate, sesizate legăturile lor int
erne, realizate generalizări”[2,pag.34]. Dacă Francisc Bacon este considerat “părintele te
oriei inducŃiei”, William Petty (1623-1687), prin lucrările sale, îndeosebi “Aritmetica po
litică”, “anunŃă” economia politică clasică, fiind considerat ulterior de Karl Marx - şi nu
ente valabile – “părintele economiei politice”[19,pag.54].
49
Folosind metoda abstractizării, William Petty, a formulat idei importante despre v
aloarea mărfii. Potrivit lui, valoarea este produsul muncii, dar aceasta din urmă ap
are limitată la extragerea şi prelucrarea metalelor preŃioase. AvuŃia apare ca rezultat
al conlucrării omului cu natura, căci potrivit celebrei sale formule, “munca este tatăl şi
principiul activ al avuŃiei, în timp ce pământul este mama”[5,pag.53]. Prin urmare, Willi
am Petty este şi tributar concepŃiilor mercantiliste. Trebuie menŃionat că, deşi liberalis
mul economic s-a născut ca o reacŃie critică faŃă de teoriile şi politicile mercantiliste,
storia înregistrează cazuri când, o serie de gânditori mercantilişti au evoluat spre liber
alism. Teoria rentei şi a dobânzii se află, de asemenea, între preocupările lui Petty. El
consideră renta, surplusul ce rămâne după scăderea cheltuielilor de producŃie, cheltuieli a
cătuite cu precădere din costul seminŃelor şi al salariilor. În ceea ce priveşte dobânda, W
iam Petty o denumeşte “rentă bănească” şi o consideră un preŃ al împrumutului, o “remunerar
ineva dă banii săi cu împrumut pe o anumită perioadă, el nu se poate folosi de ei în acest
imp, de aceea are dreptul să ceară o remunerare pentru această situaŃie incomodă cu care a
căzut de acord. Această remunerare e numită de obicei, procent”[8,pag.70]. Dobânda (proce
ntul) continuă Petty, nu trebuie reglementată legal, ci în funcŃie de raportul cerere-of
ertă. Tocmai dintr-o asemenea perspectivă Petty încearcă să stabilească “preŃul natural al
i”. Pământul, deoarece asigură renta funciară, înseamnă că la vânzarea lui are loc vânzarea
it anume, deci el trebuie asigurat pe altă cale, prin dobânda la un capital pus. În ac
est context, Petty are în vedere ca renta anuală a pământului să fie înmulŃită cu 21 de ani
erval calculat pe baza unor date statistice referitoare la traiul concomitent a
trei generaŃii – “bunicul, tatăl, nepotul”[19,pag.55]. Analiza efectuată asupra preŃurilor,
elevă lui Petty două categorii: “preŃul natural” şi “preŃul politic”. “PreŃul natural” al m
rminat de cantitatea de muncă cheltuită pentru producerea mărfii respective, idee ce c
orespunde în fapt, definirii valorii mărfii în accepŃia “teoriei obiective a valorii”, elab
rată ulterior de Adam Smith. Tributar ideilor mercantiliste Petty consideră însă că “preŃul
tural” este influenŃat direct de productivitatea muncii cheltuită pentru producerea ar
gintului. În consecinŃă, Petty determină nu valoarea mărfii, ci “valoarea relativă” a ei. “
litic” este practic, preŃul ca atare al mărfii. În ceea ce priveşte impozitele, William Pe
tty consideră necesară perceperea lor, ele fiind un instrument necesar creşterii avuŃiei
. Petty intuieşte şi necesitatea repartizării “proporŃionale” a impozitelor asupra populaŃi
De aceea el scrie: “oricât de mari ar fi impozitele, dacă ele sunt însă proporŃional repar
izate asupra tuturor, de pierdut nu va pierde nimeni”[11,pag.34]. ConcepŃia lui Pett
y privind rolul statului în economie ca sprijinitor al acesteia, cunoaşte în mod evide
nt şi nuanŃe mercantiliste. El este adeptul, în plan politic, a puterii absolute a sta
tului, chiar dacă va încerca ulterior o corelare a acesteia cu concepŃia ordinii natur
ale în economie[5,pag.53]. Un veritabil teoretician al statului se vădeşte a fi John L
ocke (1632-1704). Având la bază concepŃia ordinii naturale, Locke elaborează o serie de
norme
50
fundamentale care să stea la baza unei noi ordini economico-sociale. Statul ordini
i naturale este acela care precede în mod logic şi istoric societatea civilă. Societat
ea civilă este chemată să asigure libertatea, egalitatea şi independenŃa cetăŃenilor ei şi
ueze dreptul la proprietate al acestora. FuncŃionarea legilor şi categoriilor econom
ice era concepută de Locke în cadrul ordinii naturale. ContribuŃiile sale la teoria ec
onomică sunt legate de reducerea ratei dobânzii pe calea autorităŃii de drept şi remonetiz
area argintului. Ele i-au dat prilejul să-şi expună ideile despre valoare, monedă, credi
t şi comerŃ exterior. Potrivit lui, valoarea apare ca un dat obiectiv dependent de o
serie de factori, legaŃi de activitatea oamenilor şi a naturii. Valoarea de schimb
nu depinde numai de valoarea intrinsecă a mărfii, ce este o relaŃie marfă – nevoi de satis
făcut, ci şi de proporŃia dintre debit (vânzare) şi cantitatea mărfurilor schimbate sau, al
fel spus, dintre fluxuri şi cantitatea disponibilă. Prin urmare, spune John Locke, l
a o cantitate cunoscută dintr-un bun, preŃul creşte direct proporŃional cu fluxurile bun
ului respectiv[29,pag.40]. Locke consideră că banii de aur şi de argint îşi au originea în
evoia păstrării avuŃiei deoarece, ei au o valoare relativ constantă, nu se deteriorează şi,
sub un volum mic, reprezintă o avuŃie mare. Ei nu au valoare intrinsecă, valoarea lor
ar fi dată numai de cantitatea de masă monetară aflată la un moment dat în circulaŃie. Prin
aceste consideraŃii asupra domeniului monetar, putem considera că John Locke a făcut p
aşi importanŃi în teoria cantitativă a banilor, dezvoltată mai târziu de David Ricardo şi d
lŃi economişti. Nu putem omite nici teoria sa cu privire la comerŃul internaŃional. Sunt
de reŃinut consideraŃiile potrivit cărora: “trebuie să existe o anumită proporŃie între mo
omerŃ. Argumentul pentru aceasta este că pentru a menŃine comerŃul fără pierdere (pagubă),
l mărfurilor trebuie să se menŃină la un nivel egal sau aproape egal de cel care precumpăn
eşte în Ńările vecine”[29,pag.40]. Liberalismul economic nu a avut ecou doar în Anglia, cu
oate că aici, el îşi va găsi expresia maturităŃii. Încă din 1789 RevoluŃia franceză crease
opice afirmării concepŃiilor liberale, la care aderă şi Pierre de Boisguillebert, Richar
d Cantillon, Etienne Bonnot de Condillac, etc. Spre exemplu, Pierre de Boisguill
ebert (1646-1714) a condamnat mercantilismul şi etatismul specific acestuia, fiind
susŃinător al dezvoltării agriculturii, dar nu în forma exacerbată de fiziocraŃi, ci în st
nterdependenŃă cu dezvoltarea manufacturilor şi a comerŃului. El a înŃeles că economia unei
u este o sumă de ramuri dezvoltate întâmplător şi independent. Trebuie să existe interdepen
enŃe la diverse niveluri, între ramuri şi profesii, între interesele individuale şi cele g
enerale. Meritul lui Boisguillebert constă şi în a demonstra, încă din perioada mercantili
stă, că avuŃia unei Ńări nu poate fi apreciată numai după stocul monetar, ci ea apare forma
n totalitatea bunurilor de care dispune la un moment. Richard Cantillon (1697-17
34), irlandez de origine, bancher în FranŃa, a enunŃat principii economice dintre cele
mai sistematice. ContribuŃiile lui Cantillon
51
vizează concepŃia despre avuŃie şi factorii ei; banii şi rolul lor în economie; comerŃul ex
ior şi efectele sale asupra creşterii avuŃiei. Asemenea lui William Petty, Cantillon d
etermină valoarea intrinsecă prin doi factori: munca şi natura. Munca, factor de produ
cere a avuŃiei, nu este egală, ci diferă în funcŃie de cantitatea, priceperea lucrătorului,
fiind influenŃată de condiŃiile de lucru şi risc. Prin urmare şi veniturile obŃinute din mu
că sunt diferenŃiate, iar această deosebire s-ar întemeia pe argumente naturale, deoarec
e, lucrătorii din diferite domenii trebuie să se afle în raport bine determinat cu pro
priile produse şi servicii realizate. Deşi Cantillon a fost printre primii gânditori c
e a măsurat valoarea prin muncă totuşi, Adam Smith este cel care va marca ruptura cu t
radiŃia fiziocrată, dând muncii un statut şi un rol nou în analiză căci, pentru Smith, munc
ste ireductibilă şi, înainte de toate, are calitatea de măsurătoare a valorii[12,pag.72.. Î
teoria banilor, contribuŃiile lui Cantillon vizează analiza valorii lor, a cererii şi
ofertei de monedă. Pentru el, valoarea intrinsecă a monedei din metal preŃios, consid
erată ea însăşi ca fiind marfă, este determinată ca valoarea oricărei alte mărfi. Cantitate
masă monetară aflată în circulaŃie este determinată de volumul schimburilor şi de viteza de
rculaŃie a banilor. FaŃă de comerŃul exterior, Cantillon s-a arătat preocupat de efectele
asupra creşterii avuŃiei, a situaŃiei populaŃiei şi a ocupării mâinii de lucru. În acest co
, Cantillon acordă un rol important proporŃiei în care se află pământul faŃă de munca înglo
rile exportate şi cele importate. Cantillon promovează ideea exportului de mărfuri ce în
globează mai multă muncă naŃională deoarece acesta ar duce la protejarea pământului, ar da
lucru populaŃiei şi ar valorifica în mod superior resursele naturale ale Ńării. Pentru el,
importul trebuie să cuprindă îndeosebi acele mărfuri care încorporează multe elemente natu
ale, respectiv materii prime. Prin urmare, “Cantillon a reuşit o primă sinteză a funcŃionăr
i economiei globale. Perspectiva macroeconomică este aşezată în acest caz pe fundamente
microeconomice, adică pe analiza comportamentului agenŃilor economici luaŃi în interdepe
ndenŃa lor. Analiza schimburilor locale, interregionale şi internaŃionale integrează pe
producători, consumatori, monedă, pe împrumutători şi împrumutaŃi, clasele sociale ale epoc
,pag.302]. Spre deosebire de Richard Cantillon, Condillac (1714-1780) respinge t
eoria valorii create de muncă şi pune bazele teoriei valorii întemeiate pe cantitate şi
raritate. La el, munca nu este o cauză a valorii, ci o dovadă a ei. Valoarea ar Ńine d
e domeniul schimbului şi nu al producŃiei, deoarece fiecare individ schimbă nu ceea ce
îi este necesar, ci bunul care-i prisoseşte, dar care este util altui individ. După C
ondillac, utilitatea respectiv valoarea sunt rezultatul aprecierii umane, ele Ńin
de domeniul psihologic şi nu de cel material. Prin aceste idei, Condillac face pri
mii paşi spre ceea ce a fost numită ulterior “teoria subiectivă a valorii”. El este adeptu
l teoriei cantitative a banilor unde masa monetară aflată în circulaŃie reglează nivelul p
reŃurilor. Statul se cere a fi creat ca un protector pentru cultivatori, meseriaşi şi
negustori, ce trebuie să se abŃină de la ingerinŃe în treburile economice
52
al societăŃii. Ele trebuie să rămână apanajul liberei iniŃiative, deoarece, scrie el, “ con
este cea care repartizează ocupaŃiile, aşează pe fiecare pe locul său. ToŃi subzistă, şi s
este bogat în lucrări pentru toŃi”[6,pag.307]. Prin excelenŃă, liberalismul economic, libe
tatea economică, vor constitui deopotrivă impulsuri, argumente şi stimulente vitale pe
ntru dezvoltarea producŃiei şi a comerŃului. Sub aspect doctrinar, liberalismul econom
ic se ghidează după o serie de percepte: omul este o fiinŃă eminamente socială care trăieşt
munceşte şi creEază în societate; la rândul ei, aceasta are la bază un ansamblu de reguli ş
orme ce decurg din dreptul natural, acesta din urmă derivând din ordinea naturală a so
cietăŃii ce se realizează în condiŃii de libertate şi de factori endogeni. Statul se cere a
fi creat după regulile dreptului natural şi cerinŃele societăŃii naturale. Ordinea naturală
se reflectă în plan economic prin libertatea de acŃiune a agenŃilor economici, în conformi
tate cu principiul armonizării spontane a intereselor particulare cu interesul gen
eral al societăŃii, sub deviza: “laissez-faire”. Liberalismul clasic, prin modificările es
enŃiale pe care le aduce atât în teoria, cât şi în practica economică, este considerat pe b
reptate, “prima mare paradigmă a istoriei gândirii economice”. El reprezintă un salt, un a
lt mod de înŃelegere a economiei şi a societăŃii. Prin urmare, obiectul ştiinŃei economice
ează cauzele înavuŃirii naŃiunilor. Metoda de cercetare folosită are la bază tehnica abstra
tizării, menită să înlăture elementele de importanŃă minoră spre a se ajunge la ceea ce est
nŃial, fundamental în analiza economiei şi a mecanismului de funcŃionare. ConcepŃia clasic
ilor asupra economiei şi a societăŃii este aceea a ordinii naturale, adică a acelei ordi
ni considerată a răspunde în mod corespunzător cerinŃelor şi aspiraŃiilor fireşti ale oamen
Sfera de investigaŃii vizează producŃia şi nu circulaŃia mărfurilor, ceea ce conduce la o
roblematică diferită de cea a gândirii economice premoderne şi îndeosebi, de cea mercantil
istă. Prin urmare este cercetat rolul economic al muncii, importanŃa diviziunii munc
ii şi a celorlalte mijloace de sporire a productivităŃii ei. Se încearcă explicarea bazelo
r formării preŃurilor, legea valorii şi a surplusului de valoare, precum şi: salariul, p
rofitul, renta – ca venituri ale claselor sociale[29,pag.38]. Din toate cele preze
ntate mai sus se întrevăd câteva elemente raŃionale şi riguroase ale gândirii economice apa
nând perioadei de început şi de afirmării a liberalismului clasic. Ele nu se integrează îns
nei concepŃii complexe, susŃinută cu argumente multiple, abordate relativ unitar şi vizând
atât prezentul, cât şi viitorul. O concepŃie închegată va fi elaborată în perioada de matu
e a doctrinei liberaliste prin concepŃiile celor mai străluciŃi gânditori ai vremii: Ada
m Smith, David Ricardo, Robert Thomas Malthus, John Stuart Mill şi economistul fra
ncez Jean Baptiste Say.
53
5.2 Doctrina economică a lui Adam Smith
Adam Smith (1723-1790), gânditor de origine scoŃiană, cu multiple preocupări ştiinŃifice de
factură filozofică şi economică, s-a format sub influenŃa ideilor lui David Hume, fiind bu
n cunoscător al enciclopediştilor şi fiziocraŃilor francezi. Ca profesor universitar a p
redat la Edimbourg două cursuri libere, unul asupra literaturii engleze şi altul asu
pra economiei politice. În 1751 este numit profesor de logică la Universitatea din G
lasgow, una din cele mai renumite universităŃi ale vremii, urmând ca, ulterior, prin t
recerea sa la catedra de filozofie morală să se ocupe de etică, teologie naturală, juris
prudenŃă şi politică. Dintre lucrările publicate de Adam Smith menŃionăm: “Teoria sentiment
morale” (1759), dar mai ales, “AvuŃia naŃiunilor. Cercetare asupra naturii şi cauzelor ei”
1776), lucrare fundamentală pentru ştiinŃa economică. În “AvuŃia naŃiunilor” denumită şi “b
ismului clasic”, Smith a reuşit să sintetizeze cele mai importante cunoştinŃe acumulate pân
a el în domeniul economic. Dând dovadă de un înalt spirit critic şi analitic, Adam Smith r
eaduce în discuŃie o vastă problematică economică la a cărei soluŃionare şi-a adus o contri
ubstanŃială. În acest context a făcut paşi importanŃi în definirea mai clară obiectului şi
de studiu ale economiei politice determinând consacrarea ei drept una din cele ma
i importante ştiinŃe moderne. A creat un fundament teoretic mai solid liberei concur
enŃe şi politicii liber-schimbiste, bazându-se atât pe studierea materiei şi comportamentu
lui uman, cât şi pe studiul comparativ al diferitelor sisteme de organizare a econom
iei, ca şi al diferitelor curente economice dinaintea lui – mercantilismul şi fiziocra
tismul[27,pag.58]. “AvuŃia naŃiunilor” cuprinde în cinci volume, dintre care primele două p
n accentul pe teoria economică, iar celelalte trei volume evidenŃiază aspectele normat
ive pe care le implică aceasta, inclusiv o serie de comparaŃii de istorie economică. I
deea centrală a lucrării, aşa cum reiese şi din titlul ei, o constituie definirea noŃiunii
de “avuŃie” sau “bogăŃie” a naŃiunilor şi analiza factorilor sau forŃelor de producŃie ce
earea şi sporirea ei. În consens cu fiziocraŃii, până la un punct. şi criticându-i vehement
mercantilişti, Smith consideră avuŃia naŃiunii ca fiind formată din “totalitatea bunurilor
materiale de care dispune pentru a-şi satisface nevoile şi, implicit, în munca anuală a
fiecărei naŃiuni care poate produce aceste bunuri”[27,pag.24]. Prin urmare, influenŃa fi
ziocraŃilor asupra economistului scoŃian a fost profundă căci doctrina fiziocrată i-a întăr
convingerile în materie de liberalism economic. Pe urmă, Smith pare a fi “împrumutat” de l
a fiziocraŃi o serie de idei, cum ar fi cele referitoare la distribuirea venitului
anual între diversele clase sociale. Spre deosebire de fiziocraŃi, care exacerbau r
olul agriculturii în cadrul sistemului economic, Adam Smith, “s-a aşezat de la început în
centrul fenomenelor în punctul cel mai înalt, stabilit mai ales de producerea bogăŃiilor
era cea mai largă şi cea mai întinsă”[8,pag.84].
54
În “AvuŃia naŃiunilor”, Smith priveşte “universul economic ca un vast atelier creat de divi
nea muncii, mobilul psihologic al producătorilor reprezentându-l dorinŃa de a-şi îmbunătăŃi
aŃia economică. Politica economică este interpretată de Smith nu ca expresie a unui inte
res partinic, al unei clase sau alteia ci ca pe expresia interesului cel mai gen
eral al comunităŃii”[19,pag.58]. Astfel el oferă o analiză intercorelată a agriculturii, in
ustriei şi comerŃului. Cartea întâi a “AvuŃiei naŃiunilor” constituie miezul teoriei elabor
e Adam Smith privitor la valoare şi la repartiŃie. În analiza valorii, Smith porneşte de
la ilustrarea avantajelor diviziunii muncii, îndeosebi pentru cazul manufacturier
caracteristic timpului, deoarece, în accepŃiunea sa, sistemul economic nu poate fi
privit decât ca o reŃea vastă de interrelaŃii dintre producătorii specializaŃi pe obŃinerea
ui anumit produs şi reuniŃi ulterior de “tendinŃa schimbului în natură şi în bani”. Diviziu
cii, consideră el, derivă din înclinaŃia omului de a schimba unele mărfuri cu altele, deci
de a face troc, ea reprezintă “instituŃia” prin care se efectuează fără sforŃare şi în mod
cooperarea tuturor membrilor societăŃii în vederea satisfacerii, pe cât posibil, a nevo
ilor fiecăruia, este adevăratul izvor al progresului şi bunăstării[25,pag.6]. ImportanŃa di
iziunii muncii, consideră Smith, derivă din: abilitatea lucrătorului lăsat mereu să producă
acelaşi fel de lucru; timpul de lucru redus, ca urmare a evitării trecerii de la o o
cupaŃie la alta şi investiŃiile şi perfecŃionările pe care, “faptul de a fi absorbit într-o
ură muncă oarecare le sugerează în mod natural celor ce o execută zilnic”[19,pag.60]. Smith
nu ignoră însă, nici dezavantajele pe care le presupune diviziunea muncii, relevând chia
r şi unele soluŃii pentru înlăturarea lor. Astfel, se consideră că, exercitând doar un anum
gen de operaŃiuni, lucrătorul nu are prilejul a-şi exercita inteligenŃa şi puterea de inve
nŃie în a găsi mijlocul de înlăturare a unor greutăŃi care nu-i apar niciodată, fiind afere
ltor segmente de muncă. El riscă astfel să devină ignorat. Pentru a înlătura excesul de spe
ializare, Smith propune înfiinŃarea şcolilor primare plătite, în parte, din bugetul statul
ui. Iată aici, se întrevede doar o excepŃie de la regula pe care Smith a urmărit-o conse
cvent în doctrina sa. Diviziunea muncii are şi o serie de limite scrie Smith, limite
le acesteia sunt extinderea pieŃei şi acumularea prealabilă a capitalului. “Când piaŃa este
prea mică, scrie Adam Smith, nimeni nu-i încurajat să se consacre în întregime unei ocupaŃi
, din cauza imposibilităŃii de a schimba tot ceea ce, în produsul muncii sale, întrece p
ropria lui consumaŃie, contra produselor altor oameni de care are nevoie”[25,pag.19]
. Din această perspectivă, aprecia Smith, numai comerŃul cu străinătatea şi coloniile sunt
stare să sporească avuŃia, deoarece vor determina o extindere a pieŃei produselor indust
riale. În ceea ce priveşte acumularea prealabilă a capitalului, Smith este de părere că ex
tinderea diviziunii muncii pentru orice industriaş nu se poate realiza, decât în măsura în
care “capitalurile sunt tot mai puternice”. Însă la nivelul societăŃii procesul acumulării
ealabile de capitaluri în unele uzine, mai arată Smith, are drept rezultat restrângere
a posibilităŃilor celorlalŃi industriaşi de a se dezvolta şi de amplifica în mod corespunză
diviziunea muncii. Ideea este inexactă, confuză şi a fost deseori criticată de exegeŃii l
ui Smith. Dealtfel, însuşi
55
economistul scoŃian remarca într-un alt pasaj din opera sa, că volumul de capitaluri c
are poate fi întrebuinŃat într-o industrie depinde esenŃialmente de cantitatea de muncă ce
poate fi întrebuinŃată, contrazicându-şi propriile idei emise anterior. Prin urmare, divi
ziunea muncii, determină specializarea lucrătorilor pentru obŃinerea în final a bunurilo
r destinate vânzării-cumpărării pe piaŃă, sub formă de mărfuri. Munca este cea care stă la
rovizionării societăŃii cu “bunurile necesare şi utile vieŃii”, pe care aceasta le consumă
are an “şi care constau întotdeauna, fie din produsul imediat al muncii, fie din ceea
ce se cumpără cu acest produs de la alte naŃiuni”[25,pag.3]. Smith relevă munca drept “adev
tul izvor de bogăŃie”, şi cum bogăŃia este alcătuită dintr-o serie de mărfuri menite a sati
evoile de consum ale societăŃii, rezultă că, la baza valorii oricărei mărfi se află munca.
a muncii încorporate în marfă este plătită prin intermediul banilor. Pentru Adam Smith, pr
oducŃia de mărfuri este o formă eternă şi naturală a producŃiei. De aceea, problema mărfii
rmă socială istoriceşte determinată a produsului muncii nu numai că nu o înŃelege, dar nici
-l interesează. Ceea ce îl preocupă pe Smith este valoarea de schimb şi eforturile sale
sunt îndreptate spre aflarea regulii care determină proporŃiile în care o marfă se schimbă
e o altă marfă. Trebuie făcută de la început precizarea că, Adam Smith distinge clar cele d
uă forme ale valorii: valoarea de întrebuinŃare, exprimată cu ajutorul utilităŃii şi valoar
de schimb, determinată de puterea pe care o marfă o are de a cumpăra alte mărfuri. În aces
t sens el scrie: “Cuvântul valoare trebuie să observăm că are două înŃelesuri: uneori expri
itatea unui anumit obiect, iar alteori puterea de cumpărare a altor bunuri, pe car
e o dă posesiunea acelui obiect. Una poate fi numită valoarea de întrebuinŃare, alta, va
loarea de schimb”[25,pag.22]. Efectuând această distincŃie, Smith nu observă legătura diale
tică dintre valoarea de întrebuinŃare şi valoarea de schimb şi, prin urmare, el nu ajunge
nici la surprinderea şi analiza dublului caracter al muncii producătoare de marfă şi nic
i nu pune problema condiŃiilor sociale în care cheltuiala cu munca creează valoare. Pe
ntru Smith, valoarea de schimb este echivalentul “preŃului natural” sau “preŃului real” al
fii, iar teoria sa obiectivă asupra valorii mărfii conŃine ideea determinării valorii de
schimb prin cantitatea de muncă cheltuită sau încorporată în produsul cu care se schimbă m
urile respective. Pentru această idee el va fi criticat ulterior de David Ricardo
care “curăŃă teoria valorii de o primă confuzie existentă prin identificarea muncii cheltui
e pentru producerea unei mărfi, cu munca obŃinută în schimbul ei şi elaborează o teorie uni
ară a valoriimuncă”[17,pag.135]. Atunci când trece la examinarea raportului dintre valoa
re şi preŃ, confuziile lui Smith se înmulŃesc. Totuşi el are meritul de a fi sesizat, că, î
ondiŃiile procesului de producŃie capitalist, preŃurile mărfurilor nu oscilează direct în j
rul valorii determinate de muncă, ci în jurul a ceea ce el a numit “preŃul natural” al mărf
i. “Schematizând puŃin, esenŃialul teoriei clasice smithiene poate fi rezumat la două prop
oziŃii: valoarea unui bun este determinată prin costul său de producŃie”, deseori redusă nu
ai la conŃinutul muncă; preŃul de piaŃă oscilează în jurul preŃului natural, preŃul normal;
roblema numită “a gravitaŃiei preŃurilor”[7,pag.36].
56
Având în vedere problema oscilaŃiilor preŃurilor pe piaŃă în jurul preŃului natural, toate
la nivelul mediu al domeniului sau al regiunii, Smith evidenŃiază faptul că aceste os
cilaŃii sunt datorate raportului cerere-ofertă de mărfuri. PreŃul natural, adică aproximat
iv valoarea mărfii apare drept o categorie determinată social, care se modelează pe pi
aŃă, în procesul vânzării-cumpărării, realizându-se sub forma preŃului de piaŃă, ca urmare
r modelatoare ale ofertei şi cererii concurenŃei manifestate între vânzători şi cumpărători
tre membrii fiecărei categorii în parte. PreŃul de piaŃă poate fi egal cu cel natural, când
oferta este egală cu cererea, adică pentru care cumpărătorii au nu numai dorinŃa, dar şi po
ibilitatea de a le procura. Când cererea este mai mică decât oferta, preŃul de piaŃă scade
ub cel natural şi se ridică peste acesta. În cazul invers, în care cererea este mai mare
decât oferta, preŃul de piaŃă oscilează, în jurul unei mărimi obiective, adică preŃul natu
valoarea determinată de munca cheltuită şi care stă la baza celor trei forme de venit:
salariul, profit şi rentă[28,pag.60], sau cum spune Smith: “PreŃul natural este, deci, c
a să zicem aşa, preŃul central în jurul căruia gravitează continuu preŃurile tuturor mărfur
5,pag.43]. Acesta este raŃionamentul care se află la baza principiului “mâinii invizibil
e” drag autorului “AvuŃiei naŃiunilor”. După părerea lui Smith, mecanismul “impersonal” al
purta cel mai bine de grijă societăŃii, “dacă este lăsată să funcŃioneze nestigherit, altf
gile evoluŃiei să ducă societatea la răsplata făgăduită”[9,pag.73]. Prin urmare, “mâna invi
ază, cu ajutorul concurenŃei preŃurile reale şi alocă prin intermediul lor resursele şi asi
ură distribuirea factorilor de producŃie pe produse, clase şi categorii de produse, pr
ecum şi pe domenii de activitate. Prin intermediul “mâinii invizibile” a pieŃei se tinde s
pre realizarea armonizării intereselor particulare cu interesul general al societăŃii,
deci are loc punerea în practică a doctrinei “laissez-faire-ului”. În ochii săi, un guvern
este cu atât mai bun, cu cât se implică mai puŃin în viaŃa economică. Totuşi, Adam Smith nu
pune în mod absolut oricărei acŃiuni, din partea guvernului, ci este adeptul intervenŃie
i acestuia atunci când spune el, “are drept scop şi promovarea bunăstării generale”[9,pag.7
]. Smith este împotriva imixtiunii statului în mecanismul pieŃei. Este împotriva restricŃi
ilor la importuri şi a stimulentelor pentru exporturi, împotriva legiferărilor guverna
mentale ce au drept scop protejarea industriei autohtone faŃă de concurenŃă şi împotriva ch
ltuielilor guvernamentale cu destinaŃii neproductive. Cu toate că sistemul smithian
a suferit ulterior ample amendări, “marea panoramă a pieŃei rămâne o izbândă remarcabilă. D
amă, Smith nu a descoperit piaŃa: alŃii înaintea sa arătaseră în ce mod interacŃiunea inter
r şi a concurenŃei asigura bunul mers al societăŃii. Smith a fost primul care a formulat
schema de ansamblu într-un mod cuprinzător şi sistematic. El a fost omul care a oferi
t Angliei şi întregii lumi occidentale posibilitatea de a înŃelege cum anume realizează pi
aŃa o coeziune a societăŃii şi primul care, pe temelia acestei înŃelegeri, a construit un e
ificiu al ordinii sociale”[9,pag.77]. Strâns legat de teoria obiectivă a valorii se af
lă şi teoria repartiŃiei veniturilor factorilor de producŃie şi a venitului naŃional.
57
Deşi a fost preocupat cu precădere de analiza microeconomică, Adam Smith a efectuat şi u
nele reflecŃii cu privire la macroeconomie – avuŃia naŃională, venitul naŃional, interesul
eneral al societăŃii, procesul de ansamblu la repartiŃiei venitului naŃional. Vastitatea
subiectului şi diversitatea intereselor la nivel macroeconomic, îndeosebi cu privir
e la repartiŃia venitului naŃional, l-au determinat pe Smith să consemneze o serie de
generalizări teoretice şi aspecte practice în ceea ce priveşte explicarea naturii respec
tivelor categorii economice, insistând asupra raportului dintre interesele particu
lare ale diferitelor grupuri sociale şi interesele generale ale societăŃii. Smith are
meritul de a fi formulat câteva principii generale pentru înŃelegerea proceselor manif
estate la nivel macroeconomic, inclusiv a creării şi repartiŃiei venitului naŃional. În co
ncepŃia sa, venitul naŃional este acea parte cu care sporeşte anual avuŃia unei Ńări, el fi
nd creat în toate ramurile producŃiei sociale de către muncitorii salariaŃi; dar în acelaşi
timp, el se împarte între cele trei clase sociale specifice economiei de piaŃă (muncitor
i, capitalişti, proprietari funciari), sub denumiri distincte: salariu, profit şi re
ntă, precum şi după o serie de reguli diferite, iar raportul dintre aceste venituri şi i
nteresele generale ale societăŃii diferă foarte mult de la un venit la altul[27,pag.63
]. FaŃă de precursorii săi liberali, ce abordau fragmentar problemele repartiŃiei venitu
lui naŃional, Adam Smith are meritul de a fi prezentat o viziune nouă de ansamblu şi d
e a fi încercat să identifice specificul fiecărei forme de venit în parte, precum şi regul
ile sau “legile naturale” care coordonează mişcarea lor. În analiza teoriei repartiŃiei ven
turilor factorilor de producŃie, Adam Smith porneşte de la evidenŃierea componentelor
preŃului natural, aproximativ valoarea, având la bază următoarea explicaŃie. Dacă în condiŃ
economiei naturale, inexistenŃa proprietăŃii private asupra pământului şi capitalului făcea
cesară repartiŃia veniturilor obŃinute, acestea aparŃinând în totalitate individului, în co
ile proprietăŃii private, produsul muncii trebuie să se împartă între muncitor care primeşt
alariul; capitalist, care încasează profitul şi proprietarul funciar, căruia îi revine ren
ta funciară. Prin urmare, pe baza repartiŃiei veniturilor factorilor de producŃie ce c
oncură la realizarea produsului muncii, valoarea acestuia se compune şi/sau descompu
ne în: salariu, profit şi rentă. Această definiŃie dată valorii mărfii a rezultat din folos
a metodei exoterice bazată pe analiza practică aşa cum apărea la suprafaŃa economiei şi a s
cietăŃii. Ulterior, ea va deveni punct de plecare şi sursă de inspiraŃie pentru o serie de
economişti. De exemplu, Jean Baptiste Say pe baza metodei exoterice va formula te
oria factorilor de producŃie şi a veniturilor acestora, precum şi legea debuşeelor. Adam
Smith face distincŃia între salariu, considerat singurul venit care se bazează pe mun
ca proprie a beneficiarilor săi, şi celelalte venituri primare – profitul şi renta funci
ară – ce sunt considerate scăzăminte din valoarea nou creată, deci însuşire de muncă străin
58
Salariul este preŃul muncii pe care lucrătorul o vinde capitalistului. El este o mărim
e variabilă în timp, determinată de necesitatea asigurării mijloacelor de subzistenŃă neces
re muncitorului şi familiei sale. Smith consideră că există două tipuri de salarii: nomina
l şi real şi susŃine că salariile mari sunt o dovadă a prosperităŃii societăŃii şi nu un st
entru muncitori de a lucra mai bine. Profitul exprimă venitul proprietarului de ca
pital şi el nu trebuie confundat cu salariul, deoarece, mărimea lui depinde de mărimea
capitalului de care dispune patronul, deci şi de numărul lucrătorilor pe care îi poate
folosi. La Smith, profitul apare sub două accepŃiuni: în sens general ca un plusprodus
sau surplusul total din valoarea creată de muncitori peste salariul încasat de ei (
ceea ce va numi ulterior K.Marx “plusvaloare”), cât şi în sens restrâns beneficiu sau profi
ul propriu-zis al patronului şi, în acest caz, el semnalează tendinŃa de egalizare a rat
ei profitului la scara întregii economii naŃionale, ca urmare a migraŃiei capitalurilo
r dintr-o ramură în alta, ca urmare a manifestării concurenŃei. Adam Smith a identificat
profitul propriu-zis ca un “mobil al activităŃilor lucrative”, iar alteori îl explică drep
“recompensă pentru riscul în afaceri” la care este supus întreprinzătorul[27,pag.64]. În c
ce priveşte renta funciară, concepŃia lui Smith este destul de ambiguă. Atunci când încear
a-i defini natura, Smith arată că renta prezintă anumite particularităŃi faŃă de salarii şi
it. El afirmă că, renta funciară intră în alt mod în structura preŃurilor mărfurilor decât
l şi profitul, căci ea se plăteşte pentru că pământul se află în proprietate privată. El os
ea ce priveşte sursa rentei: uneori o consideră drept scăzământ din valoarea creată de munc
tori, alteori ca un “ca un dar al naturii”, iar alteori, o consideră un venit justific
at ce revine proprietarului de pământ, fără a arăta însă în virtutea cărui fapt sau argumen
r dacă analiza sa este cu precădere statică, Smith formulează, în treacăt, şi unele idei re
itoare la dinamica economică. Din acest punct de vedere interesantă este încercarea sa
de a surprinde anumite tendinŃe pe termen lung în ceea ce priveşte raportul dintre cr
eşterea avuŃiei, respectiv a venitului naŃional şi mişcarea celor trei venituri primare. E
l susŃine că evoluŃia salariului şi rentei are loc în acelaşi sens cu creşterea avuŃiei, ia
luŃia profitului are loc în sens invers: când creşte avuŃia, cresc salariile şi renta, iar
rofitul scade. Smith constată, nu fără oarecare nemulŃumire, că cei ce sunt avantajaŃi cel
ai mult, la o sporire a avuŃiei naŃionale, sunt proprietarii funciari, deşi aportul lo
r la creşterea avuŃiei este nul. Convins fiind că izvorul bogăŃiei fiecărei Ńări se găseşte
rul ei şi că, dincolo de măsurile luate de indivizi şi stat există o “ordine naturală în ec
e”, Smith a considerat că dacă fiecare agent economic îşi urmăreşte propriul său interes şi
e lăsat să ia în mod liber decizii economice, atunci se va realiza “binele general”, care
să determine “funcŃionarea normală”, echilibrată a economiei naŃionale, precum şi “realizar
niei generale” la scara societăŃii[26,pag.440-441].
59
“Urmărindu-şi interesul său - scrie Adam Smith despre agentul economic – el deseori promov
ează interesul societăŃii mai efectiv decât atunci când intenŃionează să-l promoveze el e c
de o mână invizibilă ca să promoveze un scop ce nu face parte din intenŃia lui”[25,pag.305
. Pornind de la avantajele diviziunii muncii între indivizi şi Ńări îndeosebi creşterea pro
uctivităŃii muncii nationale, Adam Smith elaborează “teoria diviziunii muncii între ŃăRi şi
merŃului dintre ele” sau altfel spus, “teoria avantajelor absolute”. “Dacă într-o Ńară stră
el, nu poate furniza bunuri mai ieftine decât le-am produce noi, e mai bine să le cu
mpărăm de la ea, cu o parte din produsul activităŃii noastre, utilizate într-un mod din ca
re am putea trage oarecare folos”[25,pag.305-306]. Prin urmare, Adam Smith recunoaşt
e că utilitatea practicării comerŃului exterior pentru fiecare Ńară şi consideră că la baza
aŃiunilor sale comerciale stă “principiul avantajului absolut”. În viziunea smithiană, “ava
jul absolut” în comerŃul exterior decurge din diferenŃa de cost şi respectiv, de preŃ, pent
u aceeaşi marfă produsă în Ńări diferite, cu condiŃii diferite de producŃie sau care au dob
pecializare mai mare în combinarea, utilizarea şi valorificarea acestor factori. Sch
imburile de mărfuri au loc, potrivit concepŃiei smithiene, pe baza legii valorii, co
mparând costurile de producŃie pentru o marfă dată, indiferent dacă avem de-a face cu come
rŃul interior sau exterior. “Avantajul absolut” al schimburilor constă în “diferenŃa de cos
i, adică în “economia de cheltuieli de producŃie” pentru marfa dată, “pe baza comparaŃiei m
absolute a acestor costuri” între producătorii autohtoni sau străini”[26,pag.441]. În acest
context, Smith consideră comerŃul ca fiind “reciproc avantajos” pentru parteneri, iar co
ndiŃia esenŃială de realizare a acestei reciprocităŃi este “deplina libertate economică”, r
tiv absenŃa restricŃiilor comerciale şi a monopolurilor de orice fel. “Interesul unei naŃi
uni în relaŃiile ei comerciale cu alte naŃiuni, apreciază Adam Smith, este ca şi al unui c
omerciant faŃă de persoanele cu care face comerŃ, de a cumpăra cât mai ieftin şi de vinde c
mai scump. Însă este mai probabil că ea va cumpăra mai ieftin când, printr-o libertate cât
ai completă a comerŃului, ea va încuraja toate naŃiunile să-i aducă ei mărfurile pe care ar
evoie să la cumpere şi, pentru aceleaşi motive, pare a fi mai probabil că va vinde scump
, atunci când pe piaŃă se va afla un număr cât mai mare de cumpărători”[25,pag.310]. Adam S
se delimitează net de mercantilişti şi în ceea ce priveşte comerŃul internaŃional, fiind ad
ul liber-schimbului şi oponent al protecŃionismului vamal. În acest sens el scrie: “come
rŃul între două Ńări, făcut fără restricŃii şi cu regularitate, este întotdeauna avantajos,
eauna egal de avantajos pentru ambele. Prin avantaj sau câştig nu înŃeleg mărimea cantităŃi
e aur sau argint, ci aceea a valorii de schimb a producŃiei anuale a pământului şi munci
i Ńării sau sporirea venitului anual al locuitorilor săi (...). Dacă balanŃa va fi echilib
rată, iar comerŃul între cele două Ńări va consta în întregime în schimburi de produse
60
indigene, ele nu numai că vor câştiga ambele, în cele mai multe cazuri, dar ambele vor câşt
ga egal sau aproape egal”[25,pag.327]. Totuşi inegalitatea avantajelor va spori pe măs
ura accentuării diferenŃierilor de nivel şi structură ale economiilor lumii. Adam Smith
s-a străduit să demonstreze că inegalitatea avantajelor nu poate conduce decât la fenome
ne negative în practicarea comerŃului internaŃional şi, implicit, la sărăcirea sau rămânere
mă a unor Ńări faŃă de celelalte Ńări mai prospere. Prin urmare, Ńările sărăcite devin clie
ili ai Ńărilor bogate sau furnizorii săraci care nu mai pot oferi mărfurile de care aceşti
a din urmă au nevoie[30,pag.53]. Acest adevăr va fi reluat ulterior de o serie de re
prezentanŃi ai statelor ce sau confruntat cu efectele negative ale practicării acest
ui comerŃ exterior dezavantajos, fiind formulate în acest sens, teorii ale schimbulu
i inegal între Ńări. Nu putem omite, consideraŃiile istoricului Fernand Braudel rezultat
e din urmărirea dezvoltării istorice a lumii pe baza unui orizont larg de timp, care
i-a permis să constate că în economia lumii se schiŃează cel puŃin “trei arii” cărora se c
riu trei categorii de Ńări: un centru restrâns, reuniuni de ordinul al doilea dezvolta
te şi zonele marginale sau periferice. Este elaborată astfel “teoria cercurilor concen
trice” unde, spune Braudel: “Centrul reuneşte tot ceea ce există mai avansat şi mai divers
ificat. Inelul următor nu are decât o parte din aceste avantaje, cu toate că participă l
a ele: aceasta este o zona strălucirilor de gradul al doilea. Periferia uriaşă, mai sl
ab populată, reprezintă, dimpotrivă arhaismul, înapoierea, exploatarea lesnicioasă de către
alŃii”[4,pag.53]. Pentru Smith a constituit o problemă importantă şi studierea avantajelor
şi dezavantajelor schimburilor dintre metropole şi colonii, ştiindu-se faptul că Anglia
timpului său era o mare putere colonială. El consideră că teritoriile colonizate au de
câştigat de la naŃiunile civilizate deoarece, “coloniştii aduc cu ei pricepere în agricultu
în alte îndeletniciri. Ei aduc obişnuinŃa unei discipline, o concepŃie de guvernare organ
izată un sistem de legi pe care să se sprijine guvernarea şi principiile unei bune adm
inistrări a justiŃiei…”[30,pag.54], iar societatea progresează mai rapid spre avuŃie şi put
. Avantaje vor obŃine şi statele colonizatoare ca urmare a lărgirii pieŃei pentru produs
ele proprii excedentare. Totodată, din colonii puteau fi obŃinute mari cantităŃi de mate
rii prime, care au dus la impulsionarea producŃiei maşiniste. În aceste condiŃii s-au ac
centuat interdependenŃele de tip colonial, iar decalajul între avantajele absolute a
le unor grupuri de Ńări au crescut până la a se transforma pentru unele, în dezavantaje re
lative.
61
5.3 Jean Baptiste Say continuator şi sistematizator al doctrinei smithiene
Jean Baptiste Say (1767-1832), economist de origine franceză, este adept şi promotor
al ideilor liberalismului clasic. AdmiraŃia sa pentru ideile cuprinse în lucrarea “Av
uŃia naŃiunilor” a lui Smith şi influenŃele exercitate de acesta asupra oamenilor de ştiinŃ
u determinat pe Say să încerce sistematizarea ideilor smithiene în lucrările: “Tratat de e
conomie politică”(1803) şi “Curs complet de economie politică practică” (1828-1829). În luc
sale, Jean Baptiste Say reia concepŃia economică a lui Adam Smith, o sistematizează şi o
ordonează logic, îi relevă principiile generale ale căror consecinŃe “aproape că se deduc
gure”. Say, cum remarcau Gide şi Rist, “cerne întrucâtva ideile lui Smith (...) le colorea
ză cu un colorit propriu care va da, multă vreme, economiei politice franceze (a lui
Say, n.n.) caracterul ei original faŃă de economia politica engleză, căreia, în acelaşi mo
ent, Malthus şi Ricardo, “pesimiştii” în raport cu optimismul lui Adam Smith, aveau să-i de
o direcŃie nouă”[8,pag.155]. Potrivit concepŃiei lui Say, economia politică este ştiinŃa c
studiază producŃia, repartiŃia, circulaŃia şi consumul avuŃiei, în contextul utilizării co
nzătoare a celor trei factori de producŃie – munca, natura şi capitalul – precum şi pe baza
raporturilor cerere-ofertă stabilite pe piaŃă. Ea este o ştiinŃă cu un pronunŃat caracter n
ativ ce stă la baza constituirii în mod spontan a ordinii vieŃii economice. Este criti
cată lipsa de consistenŃă a unor idei fiziocrate care se bucurau de recunoaştere în epocă.
stfel, Say arată că, nu numai în agricultură ci pretutindeni “natura este forŃată să lucrez
ună cu omul”, prin “fonds de terre” Say înŃelegând tot ajutorul pe care “o naŃie îl are dir
puterile naturale, respectiv din forŃa vântului, din curenŃii de apă etc.”[8,pag.158]. Id
eea este corectă deşi, Say face abstracŃie de ceea ce fiziocraŃii au intuit în mod primar ş
care mai târziu s-a numit “monopolul asupra pământului ca obiect al economiei” şi “monopol
asupra pământului ca obiect al proprietăŃii private”[19,pag.79]. Putem să reŃinem drept jus
eastă idee a lui Say, mai ales că ea poate fi coroborată cu o alta, la fel de valoroasă:
“Sunt productive, scrie Say, nu numai muncile din agricultură ci toate muncile care
creează utilităŃi şi sunt productive nu numai muncile care creează, direct bunuri materia
le, ci toate muncile care amplifică capacitatea lucrurilor de a răspunde nevoilor no
astre şi de a satisface dorinŃele noastre”[23,pag.257]. Prin urmare, explicaŃiile lui Sa
y depăşesc cadrul trasat de Adam Smith. El consideră productive toate muncile care con
cură la obŃinerea unui rezultat util societăŃii şi membrilor săi. Sistematizarea teoriei sm
thiene despre valoare, îl face pe Say să renunŃe la ideea potrivit căreia aceasta ar fi
rodul muncii şi ea ar presupune raporturi sociale bine determinate. El nu realizea
ză o distincŃie clară între valoare şi avuŃie. Aflat sub
62
influenŃa teoriei utilităŃii a lui Condillac, Say consideră valoarea ca sumă a utilităŃilor
primate bunurilor de cei trei factori de producŃie şi prin aceasta s-ar justifica şi m
odul de repartiŃie a veniturilor celor trei factori de producŃie, respectiv prin apo
rtul pe care aceştia şi-l aduc la crearea valorii – utilitate[29,pag.63]. Dezvoltarea
rapidă a FranŃei după 1789, sub imperiul revoluŃiei industriale, îl va determina pe Say să
reprindă o analiză atentă a vieŃii economice şi îndeosebi a industriei. Un merit important
această direcŃie constă în surprinderea “întreprinzătorului” ca personaj central al vieŃii
ce. Pentru Say, “agentul principal al progresului economic este omul industrial, a
ctiv, instruit, inventator ingenios, agricultor inventiv, omul de afaceri îndrăzneŃ, a
cel om care se implică în toate în măsura în care se fac descoperirile ştiinŃifice şi se ex
debuşeele. El este acela care, mai mult decât capitalistul propriu-zis, care dă banii şi
încasează redevenŃele, mai mult decât proprietarul funciar relativ pasiv, mai mult decât
lucrătorul care primeşte ordinele asupra a ceea ce are de făcut, conduce producŃia şi domi
nă distribuirea bogăŃiilor”[19,pag.81]. Omul, capitalurile şi pământul sunt cele care aduc
vicii productive. Serviciile aduse pe piaŃă se schimbă contra unui salariu, profit sau
contra unei dobânzi sau rente. Ele sunt cerute de întreprinzătorii industriali – inclus
iv de negustori, agricultori, manufacturieri - şi combinate în aşa fel încât să satisfacă c
i deplin cererea de produse exprimată de consumatori. Prin urmare, legea cererii şi
a ofertei reglează atât preŃul serviciilor (procentul amenzilor, dobânzilor, salariilor)
cât şi preŃul produselor. “MulŃumită întreprinzătorului, arăta Say, valoarea produselor se
izează între diferite servicii productive şi diferitele servicii se repartizează între ind
ustrii. Teoria distribuŃiei se coordonează astfel cu teoria schimbului şi a producŃiei”[8,
pag.259]. Era un punct de vedere înaintat comparativ cu concepŃia fiziocrată, unde pro
dusele se schimbau de la o clasă socială la alta şi nu de la individ la individ. Totod
ată, Say are meritul de a fi făcut distincŃie între remunerarea capitalului de cea a între
prinzătorului, idee relativ confuză la Adam Smith. Ideea unei ordini fireşti în cadrul e
conomiei de piaŃă a fost prezentă în gândirea tuturor economiştilor liberali, încă de la în
ile ştiinŃei economice. Acestei idei îi vor da consistenŃă fiziocraŃii, Quesnay şi Turgot,
n folosirea noŃiunilor de “ordine naturală” şi “legi naturale”, preluate ulterior de Adam S
h. La baza acestei concepŃii s-a situat convingerea economiştilor liberali în autoregl
area spontană a economiei de piaŃă prin mecanismul preŃurilor. Ei recunoşteau că, în mod ac
ental, pot apărea neconcordanŃe între cererea şi oferta totală de mărfuri, dar erau convinş
că prin manifestarea libertăŃii de acŃiune a agenŃilor economici şi funcŃionarea nestingher
concurenŃei, piaŃa emite semnale adecvate, iar agenŃii economici, stimulaŃi de aceste s
emnale vor lua măsurile necesare restabilirii echilibrului (sporirea sau scăderea of
ertei din bunul respectiv). La sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului a
l XIX-lea, această concepŃie a cunoscut două forme concrete de răspândire şi anume: “teoria
ii
63
invizibile” enunŃată de Adam Smith, la care se adaugă ulterior şi David Ricardo şi “teoria
lor sau a debuşeelor”, formulată de Jean Baptiste Say[27,pag.74]. Teoria debuşeelor porn
eşte de la ideea că “produsele se schimbă pe produse” dacă se face abstracŃie de rolul bani
ca mijlocitor al schimbului de mărfuri. Aceasta are drept consecinŃă faptul că, orice o
fertă de mărfuri îşi crează în mod automat cererea corespunzătoare, întrucât pentru produce
rilor oferite au fost cerute pe piaŃă factorii de producŃie corespunzători. Mărfurile, con
chide Say, îşi servesc reciproc ca debuşee şi deci, “interesul unei Ńări care produce mult
e ca şi celelalte Ńări să producă tot atât”[24,pag.51]. În planul abstract al ideilor sale,
l părea absolut verosimil, autorul însuşi apreciind că “teoria debuşeelor va schimba politi
a lumii”[29,pag.64]. Economistul francez aplică “teoria debuşeelor” la analiza crizelor de
supraproducŃie. ForŃând în mod evident raŃionamentul, Say pretinde că, dacă la un moment d
se constată greutăŃi în vânzarea mărfurilor pe piaŃă, ca urmare a unei cereri insuficiente,
ul se explică prin aceea că se produce prea puŃin. În consecinŃă, Say trage concluzia că, n
r exista pericolul unor dereglări de durată sau al unor dezechilibre mai ample şi cont
estă posibilitatea apariŃiei şi manifestării crizelor economice specifice economiei de p
iaŃă. Cu toate că se semnalează o posibilă supraîncărcare a pieŃelor cu mărfuri, fenomen co
t îngrijorător pentru mulŃi economişti ai vremii, Say declară optimist că aceste păreri sun
ronate. În aprijinul afirmaŃiilor sale, el pretinde că “oferta totală a produselor şi cerer
a totală sunt, în mod necesar, egale deoarece cererea totală nu este altceva decât masa
totală a produselor create. Ideea “supraîncărcării” este deci o absurditate.(...) Această “
cărcare” echivalează numai cu o abundenŃă mai generală a bogăŃiilor, bogăŃii de care naŃiil
atât de puŃin stânjenite ca şi particularii”[24,pag.178]. Say considera că nu poate fi vorb
decât de “o supraîncărcare parŃială” a pieŃelor, fenomen rezultat dintr-o posibilă conduce
ată a procesului de producŃie şi, prin urmare, o creştere nepermisă a cantităŃii dintr-un p
us sau altul. Dintr-o asemenea perspectivă, Say a fost acuzat că a negat existenŃa cri
zelor. Totuşi, trebuie remarcat că, economistul francez le-a privit doar ca pe un fe
nomen trecător, care dacă ar fi reprimat “libertatea industrială ar suferi”[19,pag.82]. Se
referea, în acest sens, printre altele, atât la părerea lui Malthus, adept al ideii “me
nŃinerii bogaŃilor trândavi ca supapă pentru supraproducŃie”, cât şi la ideile lui Sismonde
ismondi care considera drept remediu al crizelor, încetinirea procesului industria
l şi oprirea invenŃiilor. Departe de a minimaliza contribuŃiile lui Say la dezvoltarea
ştiinŃelor economice, ne alăturăm opiniei formulate de Gide şi Rist că în acest cadru “tre
căutate nu lămuriri asupra fenomenului crizelor, căci nu se vor găsi, ci expresia unui s
entiment just în fond, căruia Say a vrut neajunsul să-i dea o formulă ştiinŃifică nepotrivi
ag.166]. Corolarul practic al autoreglării economiei de piaŃă îl va constitui promovarea
politicii liber-schimbiste sau a liberei concurenŃe, respectiv
64
respingerea categorică a intervenŃiei statului în economie şi critica vehementă a protecŃio
ismului şi dirijismului, care vor fi reluate într-o perspectivă modernă, în a doua jumătate
a secolului XX.
5.4 ContribuŃiile lui David Ricardo la dezvoltarea gândirii economice
David Ricardo (1772-1823) se numără printre continuatorii cei mai de seamă ai ideilor “A
vuŃiei naŃiunilor” a lui Adam Smith. A fost al treilea din cei 17 copii a lui Abraham
Israel Ricardo, evreu spaniol, iniŃial agent de schimb la Bursa din Amsterdam şi sta
bilit ulterior, pe la 1760 în Anglia, unde ocupă un loc fruntaş în activitatea bursei lo
ndoneze ca şi în viaŃa comunităŃii evreilor spanioli de aici. La 11 ani tânărul este trimis
părinŃi la şcoala “Talmud Tora” de pe lângă sinagoga portugheză din Amsterdam spre a-şi ri
struirea. După doi ani Ricardo revine la Londra unde se lansează în lumea afacerilor.
Stagiul şi-l face în cadrul biroului de schimb al tatălui său. De astfel, la 21 de ani,
va dobândi destulă experienŃă şi prestigiu spre a obŃine de la băncile londoneze creditele
esare deschiderii unui birou propriu. SimŃind nevoia unei instruiri temeinice, Ric
ardo face primii paşi în această direcŃie, deoarece îl preocupă mersul revoluŃiei industria
din Anglia timpului său. El consideră necesară cunoaşterea acesteia nu numai sub aspect
practic cât şi teoretic, precum şi implicaŃiile ei asupra dezvoltării ulterioare a societăŃ
engleze. Fără cunoştinŃele temeinice în domeniul ştiinŃelor naturii, mecanicii, chimiei, mi
alogiei, fizicii şi economiei, era greu de conceput pătrunderea în tainele revoluŃiei in
dustriale. Ricardo şi le va căpăta prin autoinstruire, după ce a acumulat o avere consid
erabilă, fiindu-i de folos şi discuŃiile îndelungate purtate cu o serie de oameni instru
iŃi din cercurile pe care lea organizat şi subvenŃionat[28,pag.77]. În domeniul ştiinŃei ec
nomice, Ricardo străbate întregul perimetru al ştiinŃei economice, sesizând şi relevând rep
solide, originale şi coerente, unele, şi nu puŃine, confirmate ulterior în timp, altele
infirmate, dar folosite ulterior ca puncte de referinŃă de economiştii teoreticieni.
Ricardo i-a contact întâmplător cu lucrarea “AvuŃia naŃiunilor”, la vârsta de 27 de ani. Es
mentul care-i va marca destinul şi-l va încadra în perimetrul gândirii economice ca un d
eschizător de domenii în cel puŃin patru direcŃii esenŃiale: teoria valorii; teoria rentei
funciare; teoria repartiŃiei şi teoria costurilor comparative şi avantajelor relative
în schimburile dintre Ńări. Principala operă a lui David Ricardo, ce înmănunchează concepŃ
economică este volumul intitulat “Despre principiile economiei politice şi ale impune
rii”, apărut pentru prima dată la Londra, în aprilie 1817. Interesant este că, potrivit ex
egeŃilor operei sale, dar şi ca urmare a studierii bogatei corespondenŃe, [peste 500 d
e scrisori], pe care Ricardo a avut-o cu o serie de economişti, bancheri, politici
eni, gânditori de seamă ai timpului, el nu a ajuns la publicistica economică
65
pornind de la considerente economice. În mare măsură animat de dorinŃa de a contribui la
găsirea unor soluŃii problemelor practice din domeniul economicofinanciar care se r
idicau în faŃa Angliei în primele decenii ale secolului al 19lea[17,pag.84-85]. Tocmai
de aceea Ricardo mai mult încearcă să demonstreze, decât să expună, emiterea judecăŃilor s
conomice având la bază o multitudine de exemple cifrice[19,pag.86]. EsenŃa concepŃiei ri
cardiene se concetrează în primele şase capitole ale lucrării sale fundamentale şi întregit
cu unele precizări interesante rezultate din studiul “Valoare absolută şi valoare de sch
imb” (1823) scris în ultimul an al vieŃii sale. Ţinând seama îndeosebi de ideile smithiene,
David Ricardo a considerat că ceea ce reprezintă bogăŃia sau avuŃia societăŃii este explica
stul de bine şi convingător, ca şi modul în care aceasta este creată şi ce rol joacă capita
în cadrul ei, cum circulă şi cum se schimbă mărfurile, ca şi natura şi oscilaŃia preŃurilo
Ricardo i se relevă mai puŃin clare şi convingătoare ideile predecesorilor săi faŃă de veni
i şi raporturile dintre ele şi din această cauză, consideră că principalul obiect de studiu
al ştiinŃei economice ar trebui să-l constituie repartiŃia venitului naŃional. El nu este
un economist al repartiŃiei prin excelenŃă, ci se poate spune că studiul procesului repa
rtiŃiei l-a considerat esenŃial pentru înŃelegerea mecanismului vieŃii economice şi deoarec
îl considera mai puŃin studiat şi lămurit faŃă de segmentele producŃiei, schimbului şi ale
lor care le guvernează. Un argument convingător este şi acela că deşi plasează problematica
repartiŃiei în centrul atenŃiei ştiinŃei economice, primul capitol din lucrarea sa se desc
hide cu analiza valorii, ale cărui rădăcini îşi trag seva din procesul productiv. RepartiŃi
şi legile ei sunt explicat greu, şi deduse în mare parte din producŃie şi schimb[28,pag.7
8-79]. Folosind metoda abstractizării îmbinată cu cea deductivă, Ricardo limitează conside
rabil drepturile istorice şi elimină amănuntele nesemnificative. David Ricardo este pr
imul economist care înŃelege că “teorema valorii bazată pe muncă are însemnătatea unui prin
metodologic” sau cum ar spune în alŃi termeni Thomas Kuhn “este o componentă paradigmatică
ecesară explicării tuturor celorlalte probleme studiate de economia politică, pornind
de la problema preŃurilor şi oscilaŃiilor lor[27,pag.68]. David Ricardo aderă la teoria
obiectivă a valorii şi a preŃurilor şi continuă ideile smithiene susŃinute pe baza metodei
xoterice. În acelaşi timp se delimitează de amibiguităŃile şi contradicŃiile lui Smith şi c
interpretarea subiectivă a valorii mărfii surprinsă de contemporanul său francez Jean Ba
ptiste Say. Aşa cum aprecia şi Costin Murgescu, “valoarea este pentru el (David Ricard
o -n.n.) o noŃiune aparte, ea condiŃionează înŃelegerea celorlalte categorii economice şi a
legilor de dezvoltare ale producŃiei capitaliste”[17,pag.136]. Ricardo distinge două c
ategorii de bunuri sau mărfuri ce fac obiectul vânzării-cumpărării pe piaŃă: bunuri rare, a
or volum depinde de anumite împrejurări excepŃionale, imprimându-le un caracter de monop
ol şi bunuri
66
reproductibile, adică acele bunuri al căror volum poate fi sporit după voia agenŃilor ec
onomici, dar Ńinând cont de legile pieŃei. Deoarece bunurile rare sunt o excepŃie, Ricar
do nu se ocupă amănunŃit de preŃul lor, chiar dacă surprinde raritatea ca element hotărâtor
eterminarea preŃului acestora. El cercetează pe larg natura, mărimea şi dinamica preŃurilo
r bunurilor reproductibile. Datorită raporturilor dintre cererea şi oferta de mărfuri
reproductibile pe piaŃă, preŃurile lor oscilează continuu în jurul unui nucleu. Acest nucl
eu este reprezentat de valoarea lor. Pentru ca mărfurile să aibă preŃ, respectiv valoare
, arată Ricardo, ele trebuie să fie utile. Utilitatea devine o condiŃie necesară a valor
ii mărfii, dar ea nu poate fi considerată izvor al valorii, cum au susŃinut Turgot, Co
ndillac şi ulterior, J.B. Say. Totodată Ricardo, face o distincŃie clară între valoarea de
întrebuinŃare şi valoarea de schimb a mărfii. El arată că valoarea de întrebuinŃare nu se
considera a fi măsurătorul valorii de schimb. Prin urmare, David Ricardo continuă să ap
rofundeze teoria valorii bazate pe muncă, aducând în discuŃie aspecte noi mult mai compl
exe şi astfel, reuşeşte să depăşească multe din amibiguităŃile şi inconsecvenŃele lui Smith
scrie el, se deosebeşte în mod esenŃial de bogăŃie, deoarece valoarea nu depinde de abunde
nŃă, ci de dificultatea sau uşurinŃa producŃiei. Munca unui milion de oameni în fabrici va
roduce întotdeauna aceeaşi valoare, dar nu va produce întotdeauna aceeaşi bogăŃie. Prin inv
ntarea de maşini, prin perfecŃionarea îndemânării, printr-o mai bună diviziune a muncii sau
prin descoperirea de noi pieŃe unde schimburile pot fi făcute în condiŃii avantajoase, u
n milion de oameni pot produce dublu sau triplu sumei bogăŃiilor....iar prin aceasta
nu vor adăuga nimic la valoare, deoarece valoarea fiecărui lucru creşte sau scade în ra
port cu uşurinŃa sau cu dificultatea de a-l produce, sau, cu alte cuvinte, în raport c
u cantitatea de muncă întrebuinŃată pentru producŃia sa”[20,pag.112]. Din explicaŃiile lui
ardo rezultă un punct de vedere clar: nu se poate confunda valoarea cu bogăŃia. Valoar
ea este privită ca un produs al muncii, în timp ce bogăŃia, este rezultatul conlucrării om
ului cu natura şi cu mijloacele de producŃie pe care le utilizează[28,pag.81]. Astfel,
David Ricardo elimină teoria valorii de o primă confuzie existentă la Smith şi care con
sta în identificarea muncii cheltuite pentru producerea mărfii cu munca obŃinută în schimb
ul ei. “Valoarea unei mărfi sau cantitatea din oricare altă marfă cu care poate fi schim
bată depinde de cantitatea relativă de muncă necesară pentru producerea ei şi nu compensaŃi
mai mare sau mică ce se plăteşte pentru această muncă”[20,pag.111]. Ricardo înlătură eroar
să de Smith atunci când acesta reducea valoarea mărfii doar la munca directă cheltuită (mu
nca vie) pentru producerea ei, precizând totodată, că, instrumentele, uneltele nu crea
ză valoare, ci doar, pe măsură ce sunt consumate şi-o transferă pe a lor asupra produsului
. “Principiul că valoarea relativă a mărfurilor este determinată de cantitatea de muncă dep
să pentru producerea lor este considerabil modificat prin întrebuinŃarea maşinilor şi a al
tui capital fix şi durabil”[20,pag.72].
67
Spre deosebire de Smith, care considera legea valorii determinată de munca valabilă
doar pentru stadiile precapitaliste, “primitive” ale societăŃii, Ricardo arată că această l
este valabilă şi pentru economia “avansată”, capitalistă. Atunci când încearcă să demonstr
în care legea valorii acŃionează în capitalism, în domeniul formării preŃurilor, efortul l
Ricardo nu reuşeşte să învingă dificultăŃile. Cu o admirabilă probitate ştiinŃifică, David
unoaşte că de vină este doar neputinŃa lui de a explica teoria valoriimuncă şi de a o pune
e acord cu existenŃa ratei generale a profitului, spre a înŃelege astfel manifestarea
preŃului pe piaŃă. Cauza eşecului ricardian în soluŃionarea acestor probleme s-a datorat în
re măsură modului confuz de a tratare a profitului în raport cu valoarea şi a identificări
i preŃului de producŃie cu valoarea mărfii. Este de remarcat şi faptul că, aşa cum aprecia
lterior Karl Marx, deşi pare că se apropie puŃin de distingerea dublului caracter al m
uncii producătoare de marfă, totuşi Ricardo ca şi întreaga economie politică clasică “nu fa
căieri în mod clar şi deliberat deosebirea între muncă, aşa cum se exprimă ea ca valoare, ş
eaşi muncă, exprimată ca valoare de întrebuinŃare a produsului”[15,pag.94]. Abia mai târziu
ismonde de Sismondi, continuă Marx, va sublinia caracterul specific al muncii crea
toare de valoare de schimb, desemnând drept caracteristică a progresului economic, f
aptul de a reduce mărimea valorii la timpul de muncă necesar. Cu toate carenŃele ei, t
eoria valorii-muncă a marcat un mare pas înainte faŃă de teoria valorii a lui Smith. Era
mai limpede, mai precisă, explica mai bine modul de producŃie capitalist şi a lăsat o a
mprentă puternică asupra ştiinŃei economice. David Ricardo pune teoria valorii-muncă la te
melia teoriei repartiŃiei factorilor de producŃie şi a veniturilor acestora. Trebuie r
emarcat, că marele economist englez este preocupat nu numai modul în care se creează b
ogăŃia, aspect predilect al cercetării economice din vremea sa, ci şi de modul în care se
distribuie bunurile create în procesul muncii. În acest sens scrie: “A determina legil
e care guvernează această distribuŃie constituie principala problemă în economia politică”[
pag.57]. Semnificativ este şi faptul că, David Ricardo priveşte problema repartiŃiei în st
rânsă legătură cu producŃia, având influenŃă fundamentală asupra ei. Multă vreme relaŃia pr
tiŃie sesizată de economistul englez a fost redusă la simpla antiteză profit-salariu de
către exegeŃii săi, chiar dacă nu este prezent în teoria ricardiană[19,pag.90]. Trebuie men
nat că Ricardo nu a urmărit să evidenŃieze o astfel de antiteză şi nici dinamica ei. Ricard
precizează că obiectivul său este modul cum se împarte produsul naŃional între cele trei c
ase ale societăŃii: proprietarii funciari, capitaliştii şi muncitorii. “RepartiŃia venitulu
naŃional între aceste clase sociale este de altfel determinantul esenŃial, conchide G
ilbert Abraham Frois, acesta explică evoluŃia finală a societăŃii spre starea staŃionară, s
ceea ce azi numim “creştere zero”. Asemănarea cu un anumit număr de teze susŃinute în anii
0 de Clubul de la
68
Roma, nu este întâmplătoare; şi într-un caz şi în celălalt raritatea resurselor naturale se
a baza analizei. În mod evident, într-unul din cazuri, ceea ce este de temut este pe
nuria de materii prime (petrol, energie, metale diverse); în optica clasică, dacă se d
enunŃă zgârcenia naturii aceasta se face în legătură cu penuria de grâu”[7,pag.50]. În cadr
iei repartiŃiei, Ricardo porneşte cu analiza de la renta funciară. Astfel el va elabor
a o teorie originală asupra rentei, pornind de la analiza creşterii preŃurilor produse
lor agricole, fenomen datorat atât volumului sporit de muncă cerut de cultura loturi
lor cu fertilitate scăzută, cât şi de taxele vamale la importul de cereale în Anglia, stip
ulate în “legea cerealelor” (corn law) din 1815. Spre deosebire de Adam Smith, Ricardo
susŃine că renta funciară nu este izvor al valorii, ci consecinŃa faptului că valoarea, d
eci preŃul produselor agricole tind să înregistreze creşteri drept urmare a faptului că su
nt atrase în producŃie terenuri mai puŃin fertile şi se cere relativ mai multă muncă. “Rent
mplică mai mult zgârcenia decât dărnicia pământului, afirmă Ricardo. Dovada o găsim în fapt
tilitatea nu poate fi, niciodată, ea singură cauza rentei. Dacă într-un Ńinut, de exemplu
pământul este în cantitate superioară nevoilor populaŃiei, chiar dacă ar fi extrem de ferti
, tot nu ar renta (...). Renta apare numai când creşterea populaŃiei sileşte să fie defrişa
e terenurile de o calitate inferioară sau mai puŃin bine situate, iar sacul de grâu pr
odus în condiŃiile mai puŃin favorabile face legea pe piaŃă”[19,pag.88]. “Este de admirat î
menea judecăŃi, scriu Gide şi Rist, subtilitatea dialectică prin care Ricardo reuşeşte să e
ice un venit independent de orice muncă -ca renta- tocmai prin legea care spune că o
rice valoare vine prin muncă”[8,pag.240]. Iată pe scurt conŃinutul teoriei ricardiene a
rentei funciare: renta funciară reprezintă acea parte din produsul pământului care se plăt
eşte proprietarului funciar de către arendaş, pentru folosirea forŃelor originale şi indes
tructibile ale solului. Ea nu trebuie confundată cu profitul şi nici cu dobânda de cap
italuri împrumutate. Cauza apariŃiei rentei funciare o constituie caracterul limitat
al pământului arabil, deosebirile de fertilitate şi poziŃie ale diferitelor loturi de pămâ
t, faptul că atragerea în cultură a pământurilor de fertilitate scăzută duce la randamente
i, chiar dacă volumul de muncă prestat este mare (legea randamentelor descrescânde în ag
ricultură). Izvorul rentei funciare este valoare creată de muncitorii agricoli, care
este însă însuşită gratuit de proprietarul funciar, ca “plată” efectuată de arendaş pentru
nea de a folosi terenul respectiv. Ricardo se referă şi la mecanismul creării rentei f
unciare. El porneşte de la ideea că, deoarece măsura mărimii valorii tuturor bunurilor r
eproductibile este dată de timpul cel mai îndelungat respectiv, de volumul de muncă ma
re pe terenurile cu fertilitate scăzută atrase în agricultură, înseamnă că stabilirea preŃu
e vânzare al produselor agricole pe piaŃă va fi determinat de această valoare. Practic, în
condiŃii favorabile, când fermierii au cultivat terenuri de calitate superioară, cu o
cheltuială de muncă redusă pe unitatea de produs, din vânzarea produselor ei vor obŃine u
n
69
profit suplimentar, dar pe care nu-l pot reŃine, ci potrivit înŃelegerii cu proprietar
ul funciar sunt nevoiŃi să-l cedeze acestuia sub forma rentei. Deci, renta funciară se
exprimă ca diferenŃă dintre preŃul produselor agricole pe piaŃă şi valoarea individuală, m
că, a produselor obŃinute pe terenurile cu fertilitate ridicată. Renta nu reprezintă un
adaos la avuŃia naŃională, ci un simplu transfer de valoare, avantajos pentru landlorz
i şi dăunător pentru consumatori, mai arată David Ricardo. Prin atragerea în cultură, a ter
nurilor cu fertilitate scăzută, care implică cheltuieli de producŃie mari, profitul scad
e iar renta creşte doar relativ, deoarece, nu se poate spune că se plăteşte o rentă funcia
ră, ci doar se realizează o rată generală a profitului. ExplicaŃia dată de Ricardo rentei f
nciare are şi merite dar şi lacune, iar unele afirmaŃii sunt discutabile. De exemplu,
urmaşii săi vor critica ideea potrivit căreia valoarea producŃiei este determinată în toate
ramurile economice de cantitatea cea mai mare de timp cheltuită în procesul producti
v, precum şi de legea randamentelor descrescânde în agricultură, precizând că nu peste tot
lume s-a trecut de la terenurile fertile la cele sărace, ci situaŃia s-a petrecut in
vers. Totodată el “nu a putut să explice teoretic renta funciară absolută”, rentă ce se plă
entru terenurile cu fertilitate cea mai scăzută şi cu cele mai mari costuri de producŃie
. Deoarece produsul muncii se împarte între clasele sociale sub forma celor trei ven
ituri: renta funciară, salariul şi profitul, David Ricardo nu a scăpat din vedere nici
ultimele două forme de venit. Semnificativ este că economistul englez va aprofunda
linia de gândire a predecesorului său, Adam Smith, noutatea constând în legarea acestor
venituri de analiza rentei funciare. Salariul este considerat “preŃul natural al mun
cii”, prin care se înŃelege valoarea forŃei de muncă determinată de valoarea mijloacelor de
subzistenŃă necesare producerii şi reproducerii ei. Deoarece, afirmă clar Ricardo, “ca toa
te celelalte contracte, salariile trebuie lăsate la concurenŃa liberă şi loială de pe piaŃă
u trebuie niciodată să fie rezultate din amestecul legislaŃiei”[20,pag.108]. Legea cerer
ii şi ofertei este cea care va funcŃiona şi pentru factorul muncă, la fel ca pentru oric
e tip de marfă. Prin urmare, economistul englez distinge şi un “preŃ de piaŃă al muncii”, c
gorie care ar reflecta, potrivit concepŃiei sale, preŃul plătit în mod real pentru muncă c
onform raportului dintre cerere şi ofertă. El va surprinde salariul sub trei ipostaz
e: salariul real, salariul nominal şi salariul relativ, raportat la profit. Profit
ul apare ca un scăzământ din valoarea creată peste salariul muncitorului şi care serveşte p
oprietarului de capital. Privind în ansamblu, la nivelul societăŃii, Ricardo trage con
cluzia că, datorită creşterii populaŃiei, se va înregistra o cerere necontenită de produse
gricole. Aceasta va determina o creştere a preŃurilor produselor agricole, creştere da
torată, cum am arătat, şi atragerii în circuitul agricol a terenurilor cu randament scăzut
. Pe lângă creşterea preŃurilor şi implicit a rentei funciare, se va înregistra şi o creşte
salariului nominal, având drept consecinŃă directă micşorarea profitului. Renta tinde să ab
oarbă treptat profiturile, să limiteze posibilităŃile de acumulare şi investire de capital
. Efectul este cel al limitării progresului societăŃii,
70
de aici rezultând şi pesimismul ricardian. Scăderea profitului se poate frâna numai prin
creşterea rolului maşinilor, în contextul economisirii muncii, aceasta constituind “o b
inefacere generală”[29,pag.69-70]. Ulterior, sub efectul gravelor probleme sociale c
reate de introducerea maşinismului în Anglia revoluŃiei industriale, privind doar la o
rizontul acestui termen scurt, Ricardo va scrie: “Părerea împărtăşită de clasa muncitoare,
rivit căreia întrebuinŃarea maşinilor este adeseori în detrimentul intereselor sale, nu es
te bazată pe prejudecată sau eroare, ci este în conformitate cu principiile corecte al
e economiei politice”[19,pag.91]. Dacă s-ar fi efectuat o analiză pe termen lung, în mod
sigur Ricardo ar fi revenit asupra acestor afirmaŃii, “înscriindu-şi preocupările, alături
de cele ale altor economişti, în sfera asigurării unei traiectorii echilibrate a dezvo
ltării, urmărinduse ca aceasta să fie atât de ancorată în realitate şi fără proiecŃii socia
iste, cât şi benefică pentru toată lumea”[17,pag.241]. Veniturile analizate mai înainte se
bŃin în cadrul bine determinat al societăŃii reprezentată de stat ce-şi are propriile chelt
ieli, fără a avea veniturile corespunzătoare propriilor activităŃi. Strângerea acestor veni
uri la bugetul statului are loc printr-o serie de mijloace şi căi, cea mai importantă-
impunerea veniturilor, a capitalurilor sau proprietăŃii funciare[78,pag.84]. Impozit
ele sunt definite de Ricardo ca acea parte din produsul pământului şi al muncii dintr-
o Ńară ce este pusă la dispoziŃia guvernului şi sunt plătite întotdeauna sau din capital; s
din venitul realizat de către Ńara respectivă. În această accepŃiune, capitalul apare ca su
a tot ceea ce s-a acumulat, iar venitul este suma veniturilor factorilor de prod
ucŃie la nivelul Ńării. Dacă impozitele sub percepute la nivelul capitalului, aceasta se
reduce şi implicit scad şi posibilităŃile de creştere a avuŃiei naŃionale. Prin urmare, te
nŃa firească a agenŃilor economice este să plătească impozitele din venit chiar şi în condi
care statul impozitează capitalul. O politică raŃională a guvernului ar trebui, după Ricar
do, “să încurajeze o asemenea dispoziŃie în sânul populaŃiei şi să nu pună niciodată asemen
, care, în mod inevitabil, vor cădea asupra capitalului, deoarece, procedând astfel, e
le vor reduce fondurile pentru întreŃinerea muncii, şi, în consecinŃă vor micşora pe viitor
oducŃia Ńării”[28,pag.85]. În consecinŃă, impozitele percepute asupra capitalului îl reduc
el, capacitatea de absorbŃie şi utilizare a forŃei de muncă se micşorează, iar avuŃia naŃiu
cade. Impozitul asupra rentei funciare afectează la rândul său mărimea şi interesele propr
ietarilor funciari. Cele patru maxime cu privire la impozite, formulate de Smith
şi preluate ulterior de Ricardo, ne conduc la reflecŃii şi în zilele noastre. Supuşii fie
cărui stat trebuie să contribuie atât cât este posibil la susŃinerea statului, în conformit
te cu posibilităŃile lor. Impozitele plătite de individ trebuie să fie sigure şi nu arbitr
are; fiecare impozit trebuie perceput şi plătit atunci când şi în felul în care se presupun
că ar fi mai convenabil pentru contribuabil; fiecare impozit trebuie astfel perce
put în cât să ia cât mai puŃin posibil din veniturile populaŃiei. Numai în acest mod cetăŃe
rămâne un venit mai mare de cheltuit, iar agenŃilor economici nu li se reduc posibili
tăŃile de acumulare[28,pag.85-86].
71
Amploarea crescândă a comerŃului exterior al Marii Britanii în perioada revoluŃiei industr
iale ca şi preocuparea ei pentru întărirea legăturilor ei cu coloniile deŃinute pe alte co
ntinente, au adus în atenŃia economiştilor timpului şi problemele comerŃului internaŃional
ale politicii comerciale. PersistenŃa unor restricŃii în calea liberei circulaŃii a mărfur
ilor şi rezistenŃa unor Ńări faŃă de tendinŃele expansioniste ale Marii Britanii constituia
eritabile provocări. Răspunsul la aceste provocări l-a constituit teoria costurilor co
mparative şi a avantajelor relative în comerŃul internaŃional, elaborată de David Ricardo,
menită să explice cauzele şi consecinŃele diviziunii internaŃionale a muncii, precum şi pr
ncipiile alocării raŃionale a resurselor şi câştigul ce poate fi obŃinut prin practicarea c
merŃului internaŃional de către statele participante. NoŃiunea de cost comparativ este u
tilizată pentru prima dată, cu doi ani înaintea lui David Ricardo, de către Robert Torre
ns (1780-1864) în lucrarea “Eseu asupra comerŃului exterior cu cereale” (1815), unde aut
orul urmăreşte să demonstreze că practicarea comerŃului exterior este avantajoasă chiar şi
zul în care mărfurile importate au fost obŃinute în Ńara de origine cu costuri mai mari de
cât ar putea fi obŃinute în Ńara importatoare[26,pag.445]. Preluând noŃiunea de cost compar
tiv, David Ricardo va elabora ulterior o teorie coerentă asupra comerŃului internaŃion
al cunoscută sub denumirea de “teoria costurilor comparative de producŃie şi a avantajel
or relative în comerŃul internaŃional”. David Ricardo continuă linia de gândire a predeceso
ilor săi liberali. Din opera lui rezultă că schimbul de mărfuri este generat de o serie
de legi economice sau principii diferite, în funcŃie de cadrul respectiv de nivelul
la care se desfăşoară acesta. Ricardo apreciază drept justă ideea smithiană că, la nivelul
i interne a unei Ńări schimbul de mărfuri se bazează pe legea valorii dar, spre deosebir
e de Smith, ce consideră acestă lege universal – valabilă pentru orice fel de schimb, la
orice nivel, David Ricardo susŃine că, pe piaŃa mondială schimbul de mărfuri are la bază o
altă lege, un alt principiu, respectiv acela al costurilor comparate şi al avantajel
or relative reciproce. “Aceeaşi regulă care reglementează valoarea relativă a mărfurilor în
o Ńară nu reglementează şi valoarea relativă a mărfurilor schimbate între două Ńări sau mai
tr-un sistem de perfectă libertate a comerŃului, fiecare Ńară îşi consacră în mod natural c
lul şi munca acelor genuri de activităŃi care îi sunt cele mai avatajoase. Această urmărire
a avantajului individual este admirabil legată de binele universal al tuturor. Ace
st sistem distribuie munca în mod cât mai folositor şi mai economicos. Acesta este pri
ncipiul (costurilor comparative şi al avantajelor relative) care face ca grâul să fie
cultivat în America şi Polonia şi ca obiectele de metal şi alte bunuri (industriale) să fi
e fabricate în Anglia”[20,pag.126]. Prin urmare, Ricardo se referă atât la cauza ce dete
rmină diviziunea internaŃională a muncii şi a comerŃului internaŃional, respectiv criteriul
alocării raŃionale a resurselor productive (avantajul relativ), cât şi la rezultatele ac
estor activităŃi, presupuse a fi reciproc avantajoase în condiŃiile liberalismului econo
mic.
72
Este reafirmată, într-o formă mai elevată, ideea autoreglării economiei de piaŃă şi a armon
ociale între parteneri atât la scară naŃională, cât şi internaŃională. Atât pe piaŃa intern
ul pieŃei mondiale, factorii determinanŃi ai schimbului – valoarea mărfurilor şi costul lo
r comparativ – sunt, după părerea lui Ricardo, de natură obiectivă şi pot fi determinaŃi ca
tativ. ExistenŃa a două legi sau principii care guvernează cele două tipuri de pieŃe sunt
explicate de Ricardo prin dificultăŃile mari existente în mişcarea internaŃională a capital
lui şi muncii, comparativ cu mişcarea lor liberă în cadrul economiei naŃionale. Urmaşii lui
David Ricardo vor denumi acest fenomen “imobilitatea internaŃională a factorilor de pr
oducŃie”[26, pag.446]. Teoria ricardiană a comerŃului internaŃional porneşte de la constata
ea că nu este nici necesar şi nici posibil ca fiecare Ńară să producă toate tipurile de măr
i de care are nevoie. Este mai raŃional, spune Ricardo, ca fiecare Ńară să se specialize
ze în producerea anumitor mărfuri, pentru care dispune de anumite avantaje, fie natu
rale, fie dobândite. Criteriul specializării trebuie să fie “avantajul comparativ”, exprim
at în unităŃi de timp de muncă sau pe baza legii valorii întemeiată pe munca cheltuită pent
producerea mărfurilor respective. Pentru a uşura înŃelegerea teoriei sale, David Ricardo
dă un exemplu cifric ipotetic, devenit ulterior celebru şi cunoscut sub denumirea d
e “modelul ricardian de comerŃ internaŃional” cu două Ńări şi două produse. Cele două Ńări
sunt Anglia şi Portugalia, iar cele două produse ce vor face obiectul schimbului sun
t stofa şi vinul. Înainte de specializare, se constată că Portugalia cheltuia 80 de unităŃi
de muncă pentru a produce o unitate de vin şi 90 unităŃi de muncă pentru a produce o unita
te de stofă. Anglia cheltuia 120 de unităŃi de muncă pentru a produce o unitate de vin şi
100 unităŃi de muncă pentru a produce o unitate de stofă. Timpul total de muncă cheltuit p
entru aceste produse, pe ansamblul celor două Ńări este de 390 unităŃi de muncă. Potrivit t
oriei smithiene a comerŃului internaŃional, Portugalia ar avea un “avantaj absolut” în pro
ducerea ambelor mărfuri, deoarece, cheltuiala de muncă este mai mică decât cea a Angliei
, în cazul ambelor produse. Ambele Ńări au un “avantaj relativ”, care impune specializarea
lor în producerea uneia din cele două mărfuri şi anume: Portugalia în producŃia de vin (80
u.m. < 90 u.m.) şi Anglia în producŃia de stofă (100 u.m. < 120 u.m.) aşa cum rezultă şi di
rmătorul tabel:
PRODUSUL/ ŢARA VIN STOFĂ TOTAL TOTAL MONDIAL PORTUGALIA 80 U.M. 90 U.M. 170 U.M. 390
U.M. ANGLIA 120 U.M. 100 U.M. 220 U.M.
După specializare, rezultă că avantajul reciproc al celor două Ńări se va manifesta prin ec
nomia de timp muncă cheltuit pentru producerea cantităŃii de mărfuri obŃinute comparativ c
u perioada dinainte de specializare, în sensul că,
73
Portugalia economiseşte 10 unităŃi de muncă, iar Anglia 20 de unităŃi de muncă şi pe total
al se vor economisi 30 de unităŃi de muncă. După logica teoriei ricardiene, fiecare Ńară ob
e avantaje relative din schimburile cu cealaltă Ńară, dar mărimea lor nu este egală. Aceas
ta este influenŃată şi de o serie de factori cum ar fi: gradul de dezvoltare industria
lă, poziŃia unei Ńări faŃă de cealaltă, nivelul productivităŃii muncii, diferenŃele de ordi
. Pentru a ne putea clarifica asupra aportului real al lui Ricardo la elucidarea
problematicii comerŃului internaŃional din epoca pre modernă este necesar să raportăm mod
elul şi concluziile acestuia la realitatea istorică a timpului şi să Ńinem seama de consid
eraŃiile critice ulterioare făcute la adresa lui. Unele premise pe care s-a constitu
it edificiul acestei teorii sunt destul de discutabile. Spre exemplu, presupuner
ea nerealistă a lui Ricardo potrivit căreia productivitatea muncii este mai ridicată în Ńăr
le agricole, faŃă de cele industriale. În realitate este tocmai invers: productivitate
a medie a muncii naŃionale este mai ridicată în Ńările[26,pag.446]. Această problemă este d
ebit de importantă pentru a determina avantajele reale dintre Ńări şi eventual, dezavant
ajele dintre acestea în comerŃul internaŃional. Practicarea unei politici liber-schimb
iste reprezintă, după Ricardo, condiŃia esenŃială a manifestării principiului avantajului r
lativ în comerŃul internaŃional. În acest context, avantajul relativ poate asigura, scri
e el, în mod spontan şi automat, atât alocarea optimă a resurselor în producŃie, cât şi ava
l reciproc al tuturor partenerilor, ceea ce va conduce la realizarea unei “armonii
universale” a intereselor acestora. În comparaŃie cu predecesorii şi contemporanii săi, D
avid Ricardo a realizat progrese substanŃiale în teoria economică. El a îmbogăŃit incontest
bil, instrumentarul analitic al ştiinŃei economice cu o serie de termeni cum sunt: c
ostul de producŃie, explicat cu ajutorul timpului de muncă necesar pentru producerea
mărfurilor; costul relativ sau comparativ de producŃie raportat la costul altor mărfu
ri; avantajul relativ ca expresie a celui mai mare avantaj absolut sau a celui m
ai mic dezavantaj absolut[26,pag.449]. Meritoriu este şi faptul că a intuit complexi
tatea pieŃei mondiale şi s-a străduit să-i descopere trăsăturile, legăturile ei durabile, l
le care-i guvernau mişcarea ca şi unele abateri ale ei de la legile economice şi princ
ipiile ştiinŃifice. Ricardo recunoaşte că pe piaŃa mondială au loc adesea schimburi de mărf
ce înglobează cantităŃi neechivalente de muncă, ceea ce nu se întâmplă, de regulă la nivel
interne a unei Ńări. Cu toate că nu a reuşit să rezolve consecvent şi ştiinŃific toate asp
e legate de originea, conŃinutul şi particularităŃile comerŃului internaŃional, totuşi aces
reflecŃii merită a fi luate în considerare de către specialiştii contemporani.
74
5.5 Robert Thomas Malthus şi teoria sa demo-economică
Robert Thomas Malthus (1776 - 1834), cleric şi profesor de colegiu, îşi desăvârşeşte studii
la Universiatea Cambrige. În 1798, la 32 de ani publică lucrarea “Eseu asupra principi
ului populaŃiei” iar în 1820 îi apar şi lucrarea intitulată “Principii de economie politică
sta din urmă fiind precedată de numeroase studii privitoarea la legea grâului, a rente
i şi a săracilor. Lucrarea care l-a consacrat drept reprezentant marcant al liberali
smului clasic este “Eseu asupra principiului populaŃiei”. FaŃă de gânditorii vremii, el are
o optică aparte în ceea ce priveşte analiza realităŃilor economico-sociale existente la ac
ea dată. Este vorba de faptul că, a urmărit să surprindă impactul pe care-l poate avea asu
pra societăŃii creşterea populaŃiei. Teoria malthusiană asupra creşterii populaŃiei a avut
secinŃe analitice ce au făcut-o să devină parte integrantă a economiei clasice, mult timp
după ce “viziunea” sub care a fondat-o Malthus a fost lăsată la o parte[24,pag.122]. Prin
evidenŃierea destul de rigidă a dependenŃei creşterii populaŃiei de rezerva de hrană, Malth
s oferă o bază de pornire a salariilor de subzistenŃă şi pregăteşte terenul pentru David Ri
do în analiza influenŃelor exercitate de utilizarea fondului funciar asupra progresu
lui economic, prin explicarea sărăciei în termenii unei adevărate “curse” dintre populaŃie
jloacele de subzistenŃă. Ulterior, Francis Place şi John Stuart Mill, vor face uz de c
oncepŃia malthusiană în ceea ce priveşte controlul asupra naşterilor, considerând-o “firul
conducător al programelor de reforme sociale”[24,pag.122]. “AvuŃia naŃiunilor” a lui Smith
a reprezenta şi pentru Malthus opera de referinŃă de la care a plecat în dezvoltarea pro
priilor postulate. Unele idei sunt comune cu cele smithiene în ceea ce priveşte teor
ia avuŃiei, a valorii şi repartiŃiei veniturilor, dar până la un punct. Spre exemplu, dacă
a Smith creşterea avuŃiei naŃiunii este calea spre îmbogăŃirea unora şi bunăstarea tuturor
ilor societăŃii, la Malthus acest proces este însoŃit de o accelerare a creşterii numerice
a populaŃiei sărace şi, de aici, a privaŃiunilor. La Smith, creşterea producŃiei de bunuri
a ofertei este însoŃită de sporirea automată a cererii în aceeaşi măsură. Malthus consider
librarea automată a cererii cu oferta nu se realizează, deoarece ea este subminată de
procesul acumulării de capital[8,pag.75]. Chiar şi modul de concepere a economiei po
litice este diferit. La Smith, şi mai ales la David Ricardo, ştiinŃa economică are un ca
racter preponderent abstract. La Malthus ea apare ca o ştiinŃă, a concretului istoric,
cu funcŃii practice bine definite şi a căror împlinire implică într-o anume măsură şi part
a statului. În “Eseu asupra principiului populaŃiei” Malthus s-a străduit să vadă în “genez
area unor fenomene economice, factori de natură biologică”[3,pag.95]. El a căutat să subli
nieze că “natura a pus în om un instinct care, dacă-i lăsat în voie, îl hărăzeşte foamei, m
ului”[25,pag.17]. În acest cadru el releva pericolul imediat al creşterii cu repeziciu
ne a populaŃiei, paralel cu încetineala relativă a cantităŃii bunurilor de subzistenŃă, ace
a din urmă fiind
75
reflectată în dimensionarea puterii de producŃie a unui pământ dat. Prin urmare, este vorb
a de o creştere în progresie geometrică a populaŃiei şi de sporire în progresie aritmetică
ranei şi a altor mijloace de subzistenŃă, în sensul de a da acestora dimensiunile 256 la
9[5,pag.95]. Potrivit lui Mark Blaug, schimbarea analitică a lui Malthus ce stă la
baza propriului “Eseu asupra principiului populaŃiei” ar arăta astfel:
CAPACITATEA DE CRESTERE PIEDICI IN CALEA CRESTERII PREVENTIVE: SCĂDEREA NASTERILOR
RETINERI MORALE POZITIVE: CRESTEREA MORTALITĂTII
INDICELE REPRODUCERII
VICII
VICII
MIZERIE
MIJLOACE LIMITATE DE SUBSISTENTĂ
Teoria malthusiană, continuă Blaug, se rezumă în esenŃă la trei propoziŃii: (1) capacitatea
ologică a omului de a se reproduce depăşeşte capacitatea sa fizică de a creşte rezervele de
hrană; (2) totdeauna acŃionează fie piedicile pozitive, fie cele preventive; (3) ultim
a piedică a capacităŃii de reproducŃie rezidă în limitarea rezervelor de hrană. Prin urmare
onchide Blaug, tot ceea ce a realizat Malthus a fost de a strânge la un loc o seri
e de fapte familiare, deducând consecinŃele acestora. Este sigur, spune el, că populaŃia
se înmulŃeşte totdeauna până la limitele rezervelor de hrană, că o înmulŃire nestânjenită
mane poate conduce la impas, orice rată plauzibilă de creştere poate fi imaginată pentru
mijloacele de subzistenŃă[3,pag.102-103]. Putem spune că Malthus pune în evidenŃă aici, “l
ta economică” a pământului, generată de costurile sporite, solicitate de creşterea în ritm
id a producŃiei şi care însă nu pot fi acoperite eficient. El surprinde şi o “limită fizică
ului, generată de sărăcirea şi deteriorarea acestuia[19,pag.95]. Discutabile sunt însă atât
uzele, cât şi remediile propuse de Malthus pentru soluŃionarea problemei. Creşterea în pro
gresie geometrică a populaŃiei are drept cauză segmentul cel mai sărac al acesteia, deoa
rece, nu are o conduită castă. “Sunt foarte puŃine Ńări, scrie Malthus, unde nu se observă
onstantă sforŃare a populaŃiei de a creşte peste mijloacele de subzistenŃă. Această sforŃar
nstantă în acŃiunea sa, tinde tot aşa de constant să cufunde în disperare clasele inferioar
ale societăŃii şi se opune la orice îmbunătăŃire a stării lor”[8,pag.175]. FaŃă de această
hus are o serie de soluŃii pe care statul este chemat să le înfăptuiască. Ca remediu sunt
propuse: războaiele, conflagraŃiile, creşterea deliberată a mortalităŃii la popoarele mai p
n civilizate. Dintre remediile preventive amintim: rata scăzută a mortalităŃii la popoar
ele civilizate, mai ales în perimetrul păturilor 76
sociale sărace care sunt apte să-şi creeze mijloacele materiale necesare unui trai min
im considerat decent. La numai trei ani de la publicarea “Principiilor” lui David Ri
cardo, apare şi lucrarea malthusiană, “Principii de economie politică” (1820). Aici Malthu
s încearcă o tranşare a disputei privind legăturile ştiinŃei economice cu o serie de domeni
înrudite, autorul susŃinând că “economia politică are mai mult relaŃii cu morala şi politi
cât cu ştiinŃele matematice”[28,pag.91]. El va susŃine ca economia politică a devenit ştiin
ci când a putut fi în măsură să explice avuŃia naŃiunilor, sursele acesteia, modul de între
e, de reproducere şi sporire. Potrivit concepŃiei malthusiene, avuŃia cuprinde acele b
unuri şi servicii materiale şi imateriale care pot servi omului şi care au valoare de
schimb sau, cum spune însuşi autorul, acele “obiecte materiale necesare, utile sau plăcu
te omului care au solicitat un efort al activităŃii umane pentru a fi apropiat”[14,pag
.257]. Crearea avuŃiei presupune efort uman, dar nu orice muncă este creatoare de av
uŃie, consideră Malthus. AvuŃia este creată de către munca productivă. Munca productivă poa
fi estimată prin cantitatea şi valoarea obiectului produs. Serviciile personale “sunt
acel gen de muncă sau de activitate care, în ciuda marii sale utilităŃi şi marii sale impo
rtanŃe nu poate intra în estimarea avuŃiei naŃionale”[14,pag.293]. Malthus adoptă concepŃia
otrivit căreia, avuŃia trebuie să crească continuu şi în acelaşi mod să se consume. Criticâ
a lui Say, Malthus sesizează că, prin acumularea accentuată de capital pot apărea şi se po
t manifesta o serie de nepotriviri între creşterea cererii şi cea a ofertei. Acumulare
a accentuată de capital stimulează oferta generală de mărfuri şi servicii, concomitent cu
limitarea cererii solvabile, fapt care pregăteşte terenul pentru crize şi şomaj[5,pag.96
]. El caută să explice şi să găsească posibile soluŃii la problema sărăciei şi a lipsei de
muncă în condiŃiile creşterii avuŃiei şi a capitalului; la problema supraaglomerării pieŃe
u mărfuri şi crizelor prin intermediul teoriei demo-economice. În ceea ce priveşte valoa
rea şi avuŃia, precum şi raporturile ce se stabilesc între acestea, Malthus le consideră a
fi categorii economice intim legate între ele şi totuşi diferite ca origine, substanŃă, n
atură şi mărime. Malthus recunoaşte meritul lui Ricardo de a fi arătat că valoarea, ca subs
anŃă socială, este creată de muncă, în timp ce avuŃia este rezultatul conlucrării omului cu
ra, ajutat de capital. După îndelungi căutări şi oscilaŃii, Malthus, va adera la teoria ric
rdiană a considerării muncii drept izvor al valorii mărfii. Pornind de la ipoteza, pot
rivit căreia, capitalul este considerat muncă acumulată, Malthus face distincŃie între cap
italul constant, numit capital “care comandă” şi capitalul variabil, în accepŃiunea sa, “ca
alul care este comandat”. În abordarea teoriei repartiŃiei veniturilor factorilor de p
roducŃie a raporturilor dintre ele şi clasele sociale ce şi le însuşesc, Malthus se află în
oziŃie faŃă de teoria ricardiană de aceeaşi factură. Thomas Malthus respinge ideea că renta
fi acel impozit asupra societăŃii pe care aceasta îl plăteşte, ca să întreŃină o clasă par
n contră, logica malthusiană socoteşte renta drept un venit justificat şi meritat, ca to
ate celelalte venituri, ba chiar cu funcŃii mai importante decât ele, în contextul rea
lizării
77
reproducŃiei. Ideea malthusiană era, că prin menŃinerea acelei clase parazitare se asigu
ra un consum permanent de bunuri în societate, ceea ce determina reluarea procesul
ui reproductiv. Se ridica însă o mare problemă: de ce să se reducă posibilităŃile de acumul
a capitalului pentru întreŃinerea clasei parazitare, când foarte bine s-ar fi putut s
pori veniturile celor săraci şi ridicarea standardului lor de viaŃă? La această întrebare M
lthus răspunde că orice îmbunătăŃire a nivelului de trai al populaŃiei sărace nu ar determi
cât stimularea înmulŃirii ei naturale şi prin aceasta s-ar ajunge într-un “cerc vicios” – l
torul sumbru preconizat omenirii de teoria malthusiană a creşterii populaŃiei.
5.6 John Stuart Mill sau ultimul cuvânt al liberalismului economic clasic
John Stuart Mill (1806-1873), fiu al profesorului de economie James Mill s-a for
mat într-un mediu propice studiului gândirii economice clasice. InfluenŃat de concepŃia
utilitaristă a filosofului Bentham, concepŃie publicată în lucrarea “Catechism of Parlamen
tary Reform”, Mill va începe să studieze sistematic şi lucrarea lui David Ricardo, “Despre
principiile economiei politice şi ale impunerii”. În 1820 Stuart Mill vizitează FranŃa, u
nde se întâlneşte cu economistul Jean Baptiste Say, precum şi cu Saint-Simon. La 15 ani,
publică sub numele tatălui său, rezumatul unor lecŃii de economie politică. Se instruieşte
temeinic în filozofie şi economie. În 1822 întemeiază un club al tineretului, “Utilitarism
ociety”, unde îşi expune ideile şi iniŃiază o serie de dezbateri pe probleme de morală şi p
că. Paralel cu activitatea ştiinŃifică Mill a lucrat timp de 30 de ani ca angajat al Com
paniei Indiilor. În 1831 publică o serie de articole saintsimoniene în cotidianul “Exami
ner” sub titlul “The Spirit of the Age”. O dată cu anul 1829 publică lucrarea “Eseuri de ec
nomie politică”, urmând ca în 1843 să îi apară lucrarea de factură filozofică “Sistem de lo
tipăreşte lucrareab sa economică fundamentală “Principii de economie politică”, “considerat
n de sumum al economiei clasice”[1,pag.217]. Ulterior va mai publica lucrările: “Despr
e libertate” (1859) şi “Utilitarismul” (1861). În “Principii de economie politică”, Stuart
face o veritabilă sinteză a economiei clasice, căreia îi adaugă şi propriile contribuŃii. Î
astă lucrare sunt evidenŃiate, din perspectiva staticii şi dinamicii economice, ale ev
oluŃiei societăŃii spre o stare staŃionară, o serie de probleme şi anume: influenŃa progres
r industriei şi ale populaŃiei asupra valorilor şi preŃurilor, asupra rentelor, profitur
ilor şi salariilor; viitorul probabil al celor trei forme ale veniturilor şi ale cla
selor ce le obŃin, cu accent special asupra viitorului clasei muncitoare; funcŃiile
guvernării; intervenŃia guvernării în economia bazată pe teorii eronate (doctrina protecŃie
industriei naŃionale, încercări de reglare a preŃurilor mărfurilor, monopolurilor, legile
împotriva coaliŃiilor muncitorilor), bazele şi limitele principiului “laissezfaire-ului”
sau al non-intervenŃiei guvernării; cazurile în care intervenŃia guvernării este necesară[2
,pag.78].
78
În concepŃia lui Mill şi a predecesorilor săi, ştiinŃa economică este chemată să studieze a
ată de oameni în procesul de producŃie, cu ajutorul elementelor constitutive ale capit
alului sau altfel spus, obiectul ştiinŃei economice îl reprezintă studiul “naturii şi legil
r producerii şi ale distribuirii avuŃiei”[5,pag.98]. Dar nu numai de stadiul avuŃiei tre
buie să se ocupe ştiinŃa economică, ci şi de investigarea condiŃiilor economice ale naŃiuni
indivizilor, consideră Mill, din punctul de vedere al instituŃiilor şi relaŃiilor social
e, al naturii umane, precum şi al cauzelor morale şi psihologice. Munca este conside
rată un factor de producŃie important, creator de utilităŃi fixate şi încorporate în obiect
ateriale. Numai munca care participă la crearea utilităŃilor este în accepŃiunea lui Mill,
muncă productivă. Celelalte munci, deşi utile, intră în categoria celor neproductive. Con
diŃiile producŃiei sunt sociale şi naturale, concretizate prin intermediul acŃiunii conj
ugate a celor trei factori de producŃie: munca, natura şi capitalul. Capitalul apare
definit ca fiind acea parte din avuŃia acumulată creată prin intermediul muncii şi util
izată în producerea şi reproducerea avuŃiei, sau, cum spune Mill, “stocul acumulat al prod
usului muncii se numeşte capital”[27,pag.118]. Mărimea şi modul de utilizare a capitolul
ui poate lărgi sau diminua crearea avuŃiei, iar menirea capitalului este să fie utiliz
at, şi nu conservat. FuncŃia capitalului în procesul productiv este “în realitate funcŃia m
ncii sub o formă indirectă”, prin mijloacele şi obiectivele în care ea s-a materializat[30
,pag.37-38]. AgenŃii naturali, respectiv materiile şi forŃele motrice furnizate de nat
ură, constituie un al treilea factor de producŃie. Meritoriu la Mill este faptul că împa
rte agenŃii naturali în două categorii: reproductibili, care se refac şi epuizabili, cei
care se consumă în procesul de producŃie. Prin această clasificare, Mill pune în evidenŃă
erie de probleme importante, şi anume: legătura indisolubilă dintre om-tehnicănatură şi rap
rturile dintre acestea; precum şi raporturile ce se stabilesc între mediul economic,
tehnic, social şi ecologic. Mill a studiat şi implicaŃiile pe care factorii de producŃi
e le au asupra creşterii productivităŃii muncii, pe fundalul manifestării legii creşterii
producŃiei, aceasta din urmă fiind considerată “o consecinŃă a utilizării legilor ce guvern
aceşti factori; limitele creşterii producŃiei trebuie să fie determinate, indiferent de
cum se ajunge la aceasta, de limitele fixate de aceste legi”[16,pag.219]. Ele sunt
: legea populaŃiei, legea creşterii sau acumulării capitalului, legea creşterii producŃiei
pământului. Legea populaŃiei, scrie Mill, nu frânează modalitatea de manifestare a legii
creşterii producŃiei căci populaŃia are mari posibilităŃi de sporire, condiŃia de bază este
creeze suficiente locuri de muncă, iar aceasta depinde de modul în care acŃionează legea
acumulării capitalului. În evoluŃia lor, spune Mill, economiile pot atinge stări staŃiona
re, atunci când profiturile obŃinute diminuează dorinŃa de acumulare din partea agenŃilor
economici. Din aceste stări staŃionare se poate ieşi numai atunci când apar stimuli pent
ru motivaŃia acumulării de capital. Ieşirea din starea staŃionară este însoŃită de consolid
poziŃiei agenŃilor economici puternici şi abili în lupta de concurenŃă şi
79
eliminarea agenŃilor economici sărăciŃi şi ale căror active vor alimenta ulterior procesul
e centralizare a capitalurilor. Legea creşterii producŃiei având la bază folosirea agenŃil
or naturali se izbeşte de legea randamentului descrescând al atragerii în circuitul ec
onomic a unor categorii de agenŃi din ce în ce mai greu, mai costisitor de exploatat
şi al investiŃiilor succesive. După Mill, aceste limite nu pot fi considerate drept o
barieră de netrecut ci, dimpotrivă, realizările din ştiinŃă, tehnică, tehnologie, pot redu
din dificultăŃi, eforturi şi costuri. În concepŃia lui Mill, producŃia este privită dintr-u
nghi mai mult tehnico-economic. În ceea ce priveşte teoria repartiŃiei avuŃiei, ea este
puternic ancorată în planul socialului şi evident legată de manifestarea raporturilor so
ciale. Aşa se explică de ce problema repartiŃiei avuŃiei debutează cu proprietatea, iar pr
oiectul său despre socialismul liberal vizează schimbarea repartiŃiei şi nu a producŃiei s
au a circulaŃiei[5,pag.99]. Proprietatea individuală este socotită bună, în principiu, dacă
regulile gestionării ei şi ale împărŃirii rezultatelor sunt bune. RepartiŃia se realizează
forma împărŃirii veniturilor claselor sociale, contribuŃia lui Mill pe acest segment al
gândirii economice constând în adâncirea analizei structurii claselor sociale şi a formel
or de venit ce şi le apropie fiecare dintre acestea [5,pag.100]. La baza mărimii sal
ariilor se află raportul cerere-ofertă de forŃă de muncă, marcând o tendinŃă de scădere a s
or căreia se opun diverşi factori cu acŃiune contrară. Rata profitului este considerată a
fi proporŃională cu costul muncii, profitul apare divizat în dobândă, asigurare şi salariul
conducerii. Renta apare definită ca “rezultat al unui monopol natural şi care nu face
parte din cheltuielile de producŃie ale agriculturii”. În contextul demersului teoreti
c pe care Mill îl întreprinde faŃă de problemele repartiŃiei şi proprietăŃii, este adus în
an şi viitorul societăŃii. Viziunile prospective ale lui Mill îl determină să oscileze într
ibertate şi socialism. ContradicŃiile, distorsiunile din societatea capitalistă i-au înd
reptat paşii spre acest socialism sui-generis. Potrivit lui Stuart Mill, problema
socială a viitorului constă în “a concilia cea mai mare libertate de acŃiune a individului
cu dreptul tuturor asupra proprietăŃii materiilor prime oferite pe glob, şi cu partic
ipare a tuturor la profiturile muncii în comun”[16,pag.235]. Rezolvarea ei era lăsată pe
seama tuturor oamenilor de bine care, prin instruire vor ajunge să găsească soluŃia con
cilierii individului cu societatea, avuŃia creată cu bunăstarea tuturor. În ceea ce priv
eşte teoria valorii, Mill o analizează în contextul schimbului Ńinând seama de importanŃa e
pentru acest moment al procesului de producŃie. Marea majoritate a operaŃiunilor ec
onomice bazate pe piaŃă implică manifestarea teoriei valorii, lucru cu care ulterior u
nii economişti nu au mai fost de acord. Dacă teoria valorii este confuză, atunci şi ştiinŃa
economică devine confuză. Teoria despre valoare prezentată de clasici este considerată d
e Mill ca fiind completă şi desăvârşită, singurul lucru ce ar fi trebuit realizat era trans
ormarea ei într-o teorie operaŃională, care să ducă, măcar parŃial, la rezolvarea problemel
sociale.
80
FaŃă de comerŃul internaŃional primele contribuŃii ale lui Stuart Mill sunt formulate într-
lucrare din 1844, ce se axează pe analiza legităŃilor ce stau la baza efectuării schimb
urilor dintre Ńări şi repartiŃia avantajelor dintre ele. În ceea ce se va numi “teoria valo
ilor internaŃionale”, Mill porneşte de la teoria ricardiană a comerŃului, dar luând în cons
rare posibilităŃile şi disponibilităŃile de factori de producŃie. El aduce în discuŃie noi
te ale schimburilor economice internaŃionale cum ar fi: rolul cererii de mărfuri în ex
plicarea valorilor internaŃionale, problema repartizării avantajelor relative între pa
rteneri şi influenŃa progresului tehnic, respectiv a creşterii productivităŃii muncii asup
ra preŃurilor din tranzacŃiile internaŃionale. “Teoria valorilor internaŃionale” încearcă s
explicaŃie plauzibilă principiului pe baza căruia se desfăşoară schimbul de mărfuri dintre
să determine raportul de schimb dintre ele, depărtându-se de teoria ricardiană a valorii
-muncă. În ciuda denumirii ei pretenŃioase, această teorie nu face decât să rezume constata
ea empirică a agenŃilor economici din care rezultă că mărfurile pe care le importă o Ńară,
plătite cu exporturile pe care ea le face în Ńara cu care efectuează aceste tranzacŃii. Mi
ll recunoaşte că nu se poate explica valoarea mărfurilor care constituie obiectul tran
zacŃiilor internaŃionale înainte de desfăşurarea lor, ci numai după ce a avut loc operaŃiun
respectivă. Concluzia la care se ajunge este că, raportul de schimb este cu atât mai a
vantajos cu cât cererea pentru mărfurile ei este mai mare, iar cererea proprie pentr
u mărfurile străine este mai mică [26,pag.464]. Deci, în timp ce Ricardo este consecvent
şi ia în considerare numai oferta de mărfuri atunci când explică preŃul lor, pornind de la
costul lor exprimat în timp de muncă, John Stuart Mill are o atitudine ambiguă şi contra
dictorie. El susŃine că, în timp ce, pe piaŃa internă, schimbul de mărfuri are loc în funcŃ
costurile de producŃie, exprimate uneori în timp de muncă cheltuit, alteori în venituri
le agenŃilor economici, pe piaŃa internaŃională, schimbul de mărfuri depinde de raportul d
intre cererea şi oferta de mărfuri, respectiv de cantitatea de produse indigene cu c
are se schimbă mărfurile importate[22,pag.67-68]. ÎmpărŃirea avantajelor se face, potrivit
lui Mill, între toŃi partenerii, chiar dacă nu în mod egal. El exclude ipoteza în care un
ul din parteneri ar avea de pierdut. Ducând la extrem acest raŃionament, Mill ajunge
la un “paradox”, ce îi poartă numele. “Paradoxul Mill” constă în ideea că cel mai mult ar
câştigat din comerŃul internaŃional Ńările mici, nedezvoltate şi sărace, deoarece cererea
ste mai redusă, în aceste condiŃii ar realiza un raport de schimb mai avantajos, în timp
ce Ńările bogate, ce au o cerere mult mai mare de mărfuri, ar avea raporturi de schim
b dezavantajoase[3,pag.239-242]. John Stuart Mill are în vedere două feluri de avant
aje în comerŃul internaŃional: avantaje directe şi avantaje indirecte. Avantajele direct
e rezultate din tranzacŃiile internaŃionale au în vedere obŃinerea de produse cât mai ieft
ine.
81
Avantajele indirecte se referă la propagarea progresului tehnic, ca şi al răspândirii cu
lturii în lume. Mill recunoaşte faptul că, progresul tehnic permite ieftinirea produse
lor şi aceasta favorizează cererea mărfurilor respective pe piaŃa mondială, dar nu are în v
dere şi consecinŃele pe termen lung ale acestor schimbări tehnico-economice în ceea ce p
riveşte competitivitatea diferitelor Ńări şi rezultatul schimburilor internaŃionale pe ter
men lung pentru toate categoriile de parteneri, inegali dezvoltaŃi [26,pag.465]. D
eşi liberalismul clasic a reprezentat o revoluŃie în ştiinŃa economică, totuşi premisele av
în vedere, presupoziŃiille folosite, ca şi unele teorii au devenit nesafisfăcătoare în cee
ce priveşte explicarea unor fenomene şi procese economico-sociale. Spre exemplu, în c
ondiŃiile desfăşurării unor procese economice şi sociale existente în faza de ascensiune a
apitalismului, cum sunt acumularea primitivă a capitalului, proletarizarea rapidă şi f
orŃată a micilor producători, consolidarea şi sporirea rolului marilor firme în controlul
pieŃei şi al economiei, declanşarea crizelor economice, apariŃia şomajului cronic şi a infl
ei, creşterea mişcărilor sociale, devine cu totul inadecvată şi nerealistă încercarea de su
re şi dezvoltare pe mai departe a temelor şi conceptelor vechi cum sunt: individuali
smul economic, realizarea principiului “laissez-faire-ului”, într-o lume cu diferenŃe ma
ri în ceea ce priveşte distribuŃia bogăŃiei şi a veniturilor[10,pag.31]. FaŃă de asemenea n
suri între teorie şi realitate se vor manifesta ulterior două categorii importante de
reacŃii, diametral opuse: una, care pune accentul pe abordările analitice, iar alta
ce va îmbrăŃişa calea doctrinară în care primează aspectul ideologic.
82
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE ŞI NOTE
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. Barrere A. Beaud M. Blaug M. Braudel F. Ciulb
ea T. Condillac R. Frois G. A. Gide Ch., Rist Ch. Heilbroner R. Iancu A. Ionescu
T., Popescu Gh. Lallement J. Malthus Th. Malthus Th. Histoire de la pensée économiq
ue contemporaine, Tome II, Paris, 1974 et analyse
Histoire du capitalisme de 1500 à nous jours apud Dan Popescu Teoria economică în retr
ospectivă, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1992 Jocurile schimbului, Bucureşti,
1985 Bucureşti, Editura Meridiane,
Doctrine economice, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1996 Le commerce et le g
ouvernement considéré respectivement d’un a l’autre, 1777, apud I.N.Văleanu Economie polit
ică, Bucureşti, Editura Humanitas, 1994 Istoria doctrinelor economice de la fiziocraŃi
până azi, Bucureşti, Editura Casei Şcoalelor, 1926 Filozofii lucrurilor pământeşti. VieŃil
ocile şi ideile marilor economişti, Bucureşti, Editura Humanitas, 1994 Tratat de econo
mie, vol.I, Bucureşti, Editura Economică, 1993 Istorie economică, Cluj-Napoca, Editura
Continent, 1993
12.
Histoire de la pensée ou archéologie du savoire ? În Economies et sociétés, Modèle économiq
et sociales nr.2/1984, pag.72 Eseu asupra principiului populaŃiei, Bucureşti, Editur
a Academiei, 1991 Les Principles d’Economie politique, Paris, Editura Calman-Levy,
1969
83
13. 14.
15. 16.
Marx K. Mill J.S.
Capitalul, Bucureşti, Editura de stat pentru Literatură Politică, 1957 Principes d’économi
e politique avec quelques-unes de leurs application à l’économie sociale, Tome1, Paris
, 1873 David Ricardo în Anglica revoluŃiei industriale, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 197
CivilizaŃie şi industrie, Bucureşti, Editura Albatros, 1981 Istoria gândirii economice
din antichitate până la începutul sec. Al XIX-lea, Sibiu, Editura Continent, 1994 Desp
re principiile economiei politice şi ale impunerii, vol.1. Bucureşti, Editura Academ
iei, 1962 Les grandes courants de la pensée économique, Presse Universitaires de Gre
noble, 1988 Le commerce International, EdiŃia a II-a, Paris, Armand Colin, 1993 Co
respondenŃa cu Malthus, Œuvres diverses, apud Ch.Gide, Ch.Rist, Traité d’économie politiqu
e, EdiŃia a VI-a, vol.I, Paris AvuŃia naŃiunilor. Cercetare asupra naturii şi cauzelor e
i, vol.I, Bucureşti, Editura Academiei,1965 Curs de comerŃ internaŃional şi politici com
erciale, Bucureşti, Editura Ceres, 1992 Doctrine economice, Bucureşti, Editura Efici
ent, 1996 Curente de gândire economică, Bucureşti, Editura « FundaŃia România de Mâine », 1
storia gândirii economice, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1992 Liberalismul în
teoria economică şi politică clasică (I şi II), Tema 3, Bucureşti, Lito ASE, 1990
84
17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29. 30.
Murgescu C. Popescu D. Popescu D. Ricardo D. Samuelscon A. Sandretto R. Say J.B.
Say J.B. Smith A. Sută N. SutăSelejan S. Văleanu Ivanciu N. Văleanu Ivanciu N. Văleanu Iv
anciu N.
6.1 CondiŃiile apariŃiei şi clasificarea curentelor reformiste şi contestatare
Dezvoltarea economiei de piaŃă din primele decenii şi de la mijlocul secolului al XIX-
lea a avut rezultate practice contradictorii. Pe de o parte, ea a contribuit la
accelerarea dezvoltării economice prin creşterea volumului producŃiei, diversificarea
calităŃii mărfurilor, dezvoltarea comerŃului intern şi internaŃional. ExponenŃii liberalism
i clasic au teoretizat superioritatea acestui tip de organizare economică în raport
cu tipul economiei naturale sau cu formele alternative de organizare, chiar dacă u
neori au exprimat rezerve faŃă de perspectivele sale de evoluŃie. Pe de altă parte, pe măs
ura dezvoltării economiei de piaŃă în profunzime (afectând categorii sociale tot mai largi
) şi pe o arie geografică tot mai vastă, au apărut, sau, după caz, s-au accentuat unele fe
nomene negative manifestate prin: a) disfuncŃionalităŃi, dezechilibre şi, după 1825, crize
la scară macroeconomică şi mondoeconomică; b) accentuarea inegalităŃilor sociale şi polari
ea societăŃii, prin declinul social sau marginalizarea unor categorii ale populaŃiei.
Pe planul gândirii economice, reacŃiile de insatisfacŃie, respectiv de protest faŃă de con
secinŃele funcŃionării economiei de piaŃă s-au îndreptat împotriva bazelor teoretice şi met
gice ale curentului liberal clasic, privit ca apărător necondiŃionat al economiei de p
iaŃă. Curentele ce dau expresie reacŃiilor critice la adresa liberalismului clasic pot
fi clasificate după mai multe criterii. După criteriul atitudinii faŃă de doctrina libe
rală clasică, se cunosc reacŃii parŃiale (care pun în discuŃie doar anumite principii, teor
i sau recomandări, socotite vulnerabile sau greşite) şi reacŃii radicale, care resping în
totalitate postulatele teoretice, metodologice şi de politică economică ale liberalism
ului clasic. După criteriul poziŃiei faŃă de perspectivele evoluŃiei economiei de piaŃă, se
nosc curente reformiste, care recomandă, în esenŃă, ameliorarea funcŃionării economiei de p
aŃă şi curente contestatare, care recomandă înlocuirea economiei de piaŃă, în oricare dintr
iantele posibile, cu forme alternative de organizare economică. Potrivit altor apr
ecieri, reacŃiile critice la adresa liberalismului clasic pot fi clasificate în: rea
cŃii naŃionale (reflectând insatisfacŃiile legate de frânarea 85
dezvoltării unor Ńări datorită asimetriilor din economia mondială), reacŃii sociale (reflec
d protestul legat de inechităŃile în repartiŃia veniturilor şi marginalizarea unor categor
ii sociale) şi reacŃii intelectuale (reflectând preocupările provenite din interiorul gând
irii economice de factură liberală privind înnoirea bazelor teoretice şi metodologice al
e acesteia)[1]. Sub raportul profunzimii teoretice şi al clarităŃii expunerii, curente
le reformiste şi contestatare s-au situat, cu mici excepŃii, sub nivelul atins de li
beralismul clasic.
6.2 Curentele socialiste premarxiste
Curentele socialiste[2] moderne au fost precedate şi, într-o oarecare măsură, inspirate
de reformatorii sociali din antichitate şi din Evul Mediu. La sfârşitul Evului Mediu şi în
ceputul epocii moderne s-au înmulŃit luările de poziŃie critice la adresa nedreptăŃilor soc
ale şi, în paralel, preocupările de înlăturare a acestora, materializate în proiecte de ref
rmare din temelii a societăŃii. Autorii acestor proiecte îşi manifestau încrederea în exist
nŃa unor tipuri, socotite ideale, de organizare socială, fără, însă, să explice plauzibil c
cum s-ar putea trece efectiv la înfăptuirea lor. De aceea, aceste proiecte generoase
, dar irealizabile, sunt cunoscute sub numele generic de utopii[3]. Curentele so
cialiste premarxiste cuprind ansamblul curentelor de factură socialistă de până la mijlo
cul secolului al XIX-lea: socialismul creştin, socialismul laic timpuriu, comunism
ul utopic, socialismul productivist, socialismul asociaŃionist şi altele. Ele sunt c
unoscute sub denumirea generică de curente socialiste utopice, în sensul că proiectele
lor sociale nu erau realizabile, spre deosebire de marxism, denumit socialism şti
inŃific de adepŃii săi, al cărui proiect social a fost pus în aplicare. Curentele socialis
te premarxiste prezintă asemănări privind atât explicarea cauzelor nedreptăŃilor sociale, c
necesitatea înlăturării tipului economiei de piaŃă: 1) cauza fundamentală a nedreptăŃilor
le consta în distribuirea inechitabilă a proprietăŃii private, care genera exploatarea şi
mizeria maselor largi. De aceea, era avută în vedere fie desfiinŃarea proprietăŃii private
, fie limitarea ei la bunurile provenite nemijlocit din muncă; 2) bazele funcŃionării
economiei de piaŃă (iniŃiativa economică individuală, independenŃa agenŃilor economici, lib
atea contractelor şi a muncii) urmau să fie înlăturate; 3) trecerea la forma preconizată d
e organizare economică şi socială urma să aibă loc, de regulă, pe cale revoluŃionară, prin
a energică a unor grupuri disciplinate de aderenŃi; 4) noile forme de organizare eco
nomică şi socială exprimau, cu precădere, interesele categoriilor sociale salariate şi, un
eori, ale celor legate de forme de organizare economică anterioare economiei de pi
aŃă;
86
5) conducerea procesului economic se realiza fie direct de instituŃiile statului,
fie prin intermediul unor colective exprimând voinŃa membrilor lor. Pe lângă asemănările me
onate, în soluŃiile preconizate de curentele socialiste premarxiste existau numeroas
e deosebiri. AdepŃii acestor curente, grupaŃi în asociaŃii cu caracter exclusivist, sect
ar, s-au lăsat antrenaŃi în diferite dispute şi polemici, unele în formă violentă. Socialis
creştin s-a inspirat atât din principiile moralei creştine, cum erau ascetismul şi iubi
rea aproapelui, cât şi din unele idei ale Renaşterii, cum erau egalitatea între oameni şi
binele comun. Socialismul laic timpuriu s-a dezvoltat în paralel şi, în parte, în opoziŃie
cu cel creştin. AdepŃii săi susŃineau necesitatea unor prefaceri sociale imediate, mili
tând pentru realizarea bunăstării şi a fericirii tuturor oamenilor. În opera reformatorulu
i social de limbă franceză Jean-Jacques Rousseau (1712-1778) se împletesc idei ilumini
ste, liberal-radicale şi socialiste timpurii. El considera, în mod naiv, că toŃi oamenii
sunt buni de la natură, dar sunt pervertiŃi de societatea nedreaptă. Critica sa împotri
va inegalităŃilor economice şi politice ale timpului se împleteşte cu recomandările privind
intervenŃia statului în vederea perfecŃionării instituŃiilor publice. Ideile sale au exerc
itat o influenŃă durabilă asupra istoriei gândirii sociale. Comunismul utopic s-a manife
stat sporadic la sfârşitul Evului Mediu şi în epoca modernă, exponenŃii săi fiind uneori în
în alte curente socialiste. Aceştia se pronunŃau pentru punerea şi utilizarea în comun a
tuturor bunurilor existente în societate, aplicarea unor principii sociale egalita
riste şi înfăptuirea transformărilor preconizate prin acŃiunea violentă a unor grupuri de m
litanŃi entuziaşti. Cel mai important gânditor comunist utopic din perioada studiată est
e François Noël (Gracchus) Babeuf (1760-1797), participant la RevoluŃia franceză. El pre
coniza desfiinŃarea proprietăŃii private asupra tuturor categoriilor de bunuri, abolir
ea dreptului de moştenire şi constituirea unei comunităŃi naŃionale de bunuri. Alocarea re
surselor, producŃia şi repartiŃia bunurilor urmau să se realizeze centralizat, de la niv
elul instituŃiilor de conducere ale statului. ComerŃul exterior devenea monopol de s
tat, iar comerŃul cu metale preŃioase era interzis. ToŃi membrii apŃi de muncă ai noii soc
ietăŃi aveau obligaŃia de a depune o activitate utilă în locurile de muncă desemnate de con
ucere, potrivit principiului utilităŃii sociale. Plata muncii urma să se facă nu prin sa
lariu în bani, ci printr-o cantitate de bunuri necesare pentru consumul colectiv şi
individual, calculată şi distribuită pe baza principiului egalităŃii între indivizi. Babeuf
a grupat în jurul său un grup restrâns de adepŃi, împreună cu care şi-a propus instaurarea
i forme de organizare socială pe calea conspiraŃiei, a complotului. El a organizat şi
condus conspiraŃia egalilor, fiind executat după eşecul acesteia. Ideile comunist-utop
ice ale lui Babeuf au constituit o sursă permanentă de inspiraŃie atât pentru gândirea eco
nomică şi politică antiliberală, în general, cât şi pentru practica social-politică totalit
pă unele opinii, concepŃia sa social87
economică reprezintă unul dintre izvoarele teoretice principale ale unor doctrine mo
derne şi contemporane, cum sunt anarhismul, leninismul şi corporatismul. Socialismul
asociaŃionist s-a dezvoltat la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi în primele decenii ale
secolului al XIX-lea. ExponenŃii săi au criticat vehement rezultatele funcŃionării econ
omiei de piaŃă şi au propus înlocuirea ei cu forme asociaŃioniste de organizare social-eco
nomică, caracterizate prin instituirea proprietăŃii sociale asupra mijloacelor de prod
ucŃie, executarea în comun a muncii şi repartiŃia echitabilă a veniturilor. Principalii re
prezentanŃi ai socialismului asociaŃionist sunt: C.H.R.de Saint-Simon, F.M.C.Fourier
şi R.Owen. Claude Henry Rouvroy, conte de Saint-Simon (1760-1825), descendentul u
nei familii nobiliare franceze, s-a bucurat în copilărie de o pregătire şcolară deosebită,
ub îndrumarea enciclopedistului Jean D’Alembert. După ce a fost, pe rând, militar şi om de
afaceri, avea să se consacre studiului. Şi-a folosit întreaga avere pentru subvenŃionar
ea unor publicaŃii de orientare socialistă şi finanŃarea unor activităŃi educative, desfăşu
de adepŃii săi. Este autorul unei opere întinse, din care menŃionăm lucrările Sistemul indu
trial (1821) şi Noul creştinism (1825). Saint-Simon susŃinea, sub influenŃa fiziocraŃilor,
existenŃa unor legităŃi atât în natură, cât şi în societate. În evoluŃia istorică, perioad
e economică, numite stări organice, alternau cu cele de stagnare sau declin, numite
stări critice. Progresul social se manifestă prin descompunerea formelor de organiza
re socialeconomică învechite şi înlocuirea lor cu altele mai avansate, aflate în concordanŃ
u nivelul de dezvoltare al industriei, termen care, în înŃelesul lui Saint-Simon, dese
mna ştiinŃa, tehnica şi organizarea producŃiei. Societatea franceză de după revoluŃia din 1
parcurgea, în opinia sa, o stare critică, caracterizată, între altele, prin confruntare
a dintre clasele sociale antagoniste: 1) pe de o parte, clasa productivă, numită şi in
dustrială, formată din muncitori, meseriaşi, Ńărani, întreprinzători, savanŃi, artişti şi a
ri sociale care desfăşurau activităŃi socialmente utile; 2) pe de altă parte, clasele nepr
oductive, numite şi intermediare sau parazitare, compuse din jurişti, clerici, milit
ari, filozofi şi alŃii, care exercitau puterea politică. Întreprinzătorii şi savanŃii, ca e
nenŃi ai clasei productive, erau chemaŃi să preia puterea politică, înlăturând clasele nepr
ctive. Înfăptuirea acestui proces, ce marca trecerea de la starea critică la cea organ
ică, urma să aibă loc prin convingerea treptată a oamenilor asupra îndreptăŃirii sale, şi n
n violenŃă. Proiectul social-economic al lui Saint-Simon prevedea înfăptuirea unei socie
tăŃi industriale organizate, în care statul urma să dispară treptat, iar preocuparea puter
ii politice avea să se îndrepte de la guvernarea oamenilor la administrarea lucruril
or. În societatea industrială, activitatea economică urma să se desfăşoare după un plan gen
l, elaborat potrivit unor obiective prestabilite. Pentru desfăşurarea producŃiei, Sain
t-Simon preconiza constituirea unor asociaŃii la scară naŃională şi mondială, care ar fi fo
t în măsură să elimine anarhia din producŃie
88
şi dezechilibrele economice. Contemporan cu revoluŃia industrială, el atribuia producŃie
i industriale un rol esenŃial în modernizarea şi restructurarea economiei naŃionale, mot
iv pentru care doctrina lui este numită uneori socialism productivist. Întreprinzători
i care continuau să dispună de dreptul de proprietate privată şi savanŃii aveau să asigure
rganizarea producŃiei pe baze raŃionale, eficiente, fapt de natură să înlăture exploatarea
sărăcia maselor muncitoare. RepartiŃia veniturilor urma să se facă potrivit principiului c
olectivist “de la fiecare după capacităŃi, fiecăruia după nevoi”. După cum se constată, gân
nomică a lui Saint-Simon nu este lipsită de ambiguităŃi şi confuzii. ImportanŃa ei rezidă,
te de toate, în aducerea în circuitul de idei economice a unor principii, teorii şi co
ncepte care aveau să fie preluate şi dezvoltate de teoreticienii socialişti din generaŃi
ile ulterioare, ca şi de exponenŃii noii şcoli istorice germane, de instituŃionalişti şi de
radicali. François-Marie Charles Fourier (1772-1837) s-a format şi şi-a petrecut aproa
pe întreaga viaŃă în mediul comercianŃilor (ca întreprinzător, comis-voiajor, funcŃionar co
al), fapt ce i-a permis să cunoască în mod direct efectele sociale negative ale fluctu
aŃiei preŃurilor, ruinării micilor producători, operaŃiunilor speculative şi altele. Dintre
lucrările sale, menŃionăm Noua lume industrială (1829). Fourier a elaborat o schemă genera
lă a evoluŃiei societăŃii omeneşti, în care fazele superioare cunoşteau forme asociative de
ganizare socială, denumite garantismul (semi-asociaŃia), sociantismul (asociaŃia simplă)
şi armonismul (asociaŃia compusă). Pentru a justifica principial necesitatea asocieri
i oamenilor în entităŃi social-economice restrânse, el a formulat legile mişcării omeneşti,
in analogie cu legile mişcării fizice. Oamenii ar tinde să se aproprie unul de celălalt
conform atracŃiei şi respingerii dintre ei, pe baza unor tipuri de pasiuni care îi une
sc. Principiile organizării asociative erau, în optica lui Fourier: • atracŃia dintre oa
meni; • dotarea proporŃională cu capital, muncă şi talent; • reducerea ponderii grupurilor
ociale neproductive şi inactive. Aceste principii puteau fi materializate prin aso
cierea voluntară a membrilor societăŃii în colectivităŃi cuprinzând 1500-3000 persoane, num
falanstere. Membrii acestor comunităŃi urmau să se îndeletnicească, potrivit propriilor a
ptitudini şi dorinŃe, cu agricultura, activităŃile industriale, ştiinŃa şi arta. Programul
ivităŃilor zilnice era strict reglementat, oamenii bucurându-se de avantajele muncii şi
vieŃii în comun. Capitalul urma să provină atât de la membrii comunităŃii, cât şi de la uni
tropi, convinşi de utilitatea acestui mod de organizare. RepartiŃia rezultatelor mun
cii avea să se facă în proporŃie de 5/12 pentru munca depusă de membrii apŃi ai falansterul
i, de 3/12 pentru talentul acestora şi de 4/12 pentru capitalul investit.
89
Proiectul social-economic al lui Fourier cuprinde diverse ipoteze, constatări şi pre
viziuni fanteziste, ce au constituit obiectul unor repetate acuzaŃii de neseriozit
ate ştiinŃifică, atât în perioada vieŃii sale, cât şi mai târziu. Cu toate acestea, ideile
au bucurat de un ecou puternic în rândul reformatorilor sociali de la mijlocul secol
ului al XIX-lea. CâŃiva discipoli ai săi, între care Victor Considérant şi Louis Blanc au î
meiat şcoala societară, care se considera singura reprezentantă autentică a gândirii socia
liste. Un discipol al lui Fourier a fost şi românul Teodor Diamant, întemeietorul fala
nsterului de la Scăieni. AparŃinând unei generaŃii mai tinere de socialişti asociaŃionişti,
Blanc a desprins unele învăŃăminte din eşecurile înregistrate pe termen lung de asociaŃiile
ncitoreşti. Ca soluŃie de rezolvare durabilă a ocupării forŃei de muncă şi de ameliorare a
uaŃiei materiale a muncitorilor, el preconiza constituirea unor asociaŃii sau cooper
ative de producŃie cu sprijinul financiar şi sub controlul statului. Beneficiile obŃin
ute de asociaŃiile de producŃie urmau să fie repartizate atât muncitorilor (direct, sub
formă de prime şi indirect, sub formă de contribuŃii la fondul de asigurare pentru boală,
invaliditate sau şomaj), cât şi pentru noi investiŃii. Ideile sale se regăsesc în organizar
a atelierelor naŃionale în FranŃa în timpul revoluŃiei din 1848. După retragerea subvenŃiil
primite din partea statului, atelierele naŃionale nu au putut rezista în lupta de co
ncurenŃă, încetându-şi activitatea. Robert Owen (1771-1858) a dispus, în comparaŃie cu soci
ii utopici francezi sau din alte Ńări, de dublul avantaj al unei experienŃe practice m
ai diversificate (fiind, pe rând, ucenic, maistru şi patron în ramura industriei texti
le) şi desfăşurate în condiŃiile economiei de piaŃă din Marea Britanie, cea mai dezvoltată
perioadă. Principalele sale lucrări sunt: Noua lume morală (1834) şi Ce este socialismu
l (1841). Proiectul social-economic al lui Owen prevedea aşezarea producŃiei şi a munc
ii pe baze colective, prin trecerea în proprietate comună a mijloacelor de producŃie, în
locuirea concurenŃei cu unitatea de interese şi împletirea muncii manuale cu cea a maşin
ilor. În acest scop, el preconiza constituirea unor colonii comuniste, sub forma u
nor asociaŃii (sau cooperative) de producŃie şi consum, alcătuite din câte 300-3000 membri
. Această formă de organizare urma să se extindă progresiv la nivelul unor regiuni, al u
nor Ńări şi, în final, al lumii. În opinia lui Owen, spolierea celor ce depun o activitate
productivă (muncitori, dar şi meşteşugari şi industriaşi) de către negustori, bancheri şi
termediari se datora, în primul rând, utilizării banilor în procesul de repartiŃie a venit
ului naŃional, fapt ce impunea desfiinŃarea lor. În locul banilor propriu-zişi, urmau să c
ircule banii-muncă, care se prezentau sub forma unor chitanŃe (sau vouchere) atestând
prestarea în producŃie a unei anumite cantităŃi de muncă. Aceste chitanŃe puteau fi preschi
bate, fără intermediari, cu orice alte produse necesare traiului, înglobând o cantitate
similară de muncă. Schimbul de produse şi, implicit, de activităŃi avea loc în magazine spe
ial amenajate, numite bazare ale muncii. Introducerea banilor-muncă oferea, în viziu
nea lui Owen, un criteriu echitabil atât pentru repartiŃia venitului naŃional între part
icipanŃii la procesul de
90
producŃie, cât şi pentru circulaŃia mărfurilor între producătorii direcŃi. Suportul teoreti
todologic al conceptului de bani-muncă era însă, deficitar, denotând: • insuficienta înŃele
e a rolului şi a funcŃiilor banilor în economia modernă de schimb, indiferent de modul d
e organizare a acesteia; • nesesizarea imposibilităŃii măsurării directe şi validării socia
a cantităŃii de muncă prestate de agenŃii economici individuali. În practică, în ciuda inte
or generoase ale lui Owen, utilizarea banilormuncă avea să ducă la lipsuri cronice în ap
rovizionarea cu mărfuri, la speculă şi, în final, la ruinarea membrilor coloniilor comun
iste. Owen a desfăşurat o activitate bogată de popularizare a ideilor sale, efectuând nu
meroase călătorii, rostind cuvântări, publicând diverse lucrări şi chiar adresând memorii o
lităŃilor timpului. El a finanŃat înfiinŃarea unor colonii comuniste în mai multe localităŃ
Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii, dar acestea şi-au încetat activitatea c
u mari debite, ruinându-l pe Owen. A sprijinit, în acelaşi timp, organizarea mişcării sind
icale britanice şi a cooperaŃiei de consum, aflate la începuturile lor, şi a militat pen
tru ameliorarea condiŃiilor de muncă ale femeilor şi tinerilor. Opera sa avea să exercit
e o influenŃă durabilă asupra lui K.Marx (care a preluat, între altele, conceptul de forŃe
de producŃie) şi a altor gânditori socialişti. Owen a desprins din teoria valorii-muncă c
oncluzii privind necesitatea înlocuirii economiei de piaŃă cu o formă de organizare soci
al-economică opusă acesteia. Deşi critic consecvent al proprietăŃii private, el nu a formu
lat, în mod paradoxal, ideea abolirii ei.
6.3 ProtecŃionismul. Şcoala istorică germană
ProtecŃionismul şi Şcoala istorică germană dau expresie principalelor reacŃii naŃionale faŃ
beralismul clasic, pe care promotorii acestor curente l-au criticat sub aspect t
eoretic, metodologic şi al politicii economice. Sub aspect teoretic, ei au contest
at pretenŃia de valabilitate permanentă şi universală a postulatelor liberalismului clas
ic şi au afirmat relativitatea sau, după caz, inexistenŃa unor legi naturale. Obiectul
de studiu al ştiinŃei economice ar trebui să îl constituie evoluŃia economiei naŃionale, p
ivită ca o entitate şi nu acŃiunea agenŃilor economici izolaŃi. Investigarea particularităŃ
r naŃionale şi locale, socoteau protecŃioniştii şi adepŃii şcolii istorice germane, permite
rmularea unor constatări realiste şi a unor concluzii adecvate pentru progresul econ
omic al Ńării respective. Sub aspect metodologic, adepŃii acestor curente au respins m
etoda deductivă, utilizată de liberalii clasici (şi mai târziu, de cei neoclasici), cons
iderând că ar contribui la deformarea realităŃii economice. În locul acesteia, ei propunea
u adoptarea metodei inductive şi istorice, care ar fi în măsură să studieze viaŃa economică
evenirea şi cu particularităŃile sale; cercetarea economică ar trebui
91
să aibă un caracter empiric, bazat pe evidenŃierea analogiilor, asemănărilor şi deosebirilo
dintre fapte, fenomene şi procese. Sub aspectul politicii economice, se constată un
ele diferenŃe de apreciere între adepŃii protecŃionismului şi cei ai şcolii istorice german
. ProtecŃioniştii au criticat vehement teoriile clasice ale comerŃului internaŃional car
e, în opinia lor, avantajau un grup restrâns de Ńări dezvoltate economic şi dezavantajau r
estul Ńărilor lunii. Prezentându-se ca apărători ai intereselor acestora din urmă, ei propu
eau o politică economică bazată pe protecŃionism (de unde provine şi denumirea acestui cur
ent de idei) vamal şi pe încurajarea dezvoltării economice proprii. AdepŃii şcolii istoric
e germane au admis, în general, unele merite ale teoriilor clasice ale comerŃului in
ternaŃional, pronunŃându-se în favoarea unei politici economice pragmatice, de îmbinare a
principiilor protecŃioniste cu cele liberschimbiste. Teoriile protecŃioniste s-au de
zvoltat pe parcursul a aproximativ un secol, între deceniul al treilea al secolulu
i al XIX-lea şi deceniul al treilea al secolului al XX-lea. Ele au apărut aproape si
multan în statele germane (mai târziu, Germania) şi în Statele Unite ale Americii – Ńări în
dezvoltarea economiei de piaŃă era întârziată de nerealizarea unităŃii statale, de insufic
ta valorificare a resurselor disponibile, dar şi de prezenŃa pe piaŃa internă a mărfurilor
industriale, superioare calitativ, importate din Anglia. Mai târziu, ideile prote
cŃioniste aveau să găsească un teren favorabil şi în Austria, Rusia, România, Italia şi în
care nivelul de dezvoltare economică şi poziŃia în economia mondială erau resimŃite ca fii
d inferioare potenŃialului lor economic. ProtecŃionismul a preluat şi a dezvoltat unel
e idei mercantiliste, mai ales privind rolul statului în stimularea agenŃilor econom
ici indigeni şi descurajarea concurenŃei externe. Unul dintre precursorii săi, economi
stul german Adam Müller, a introdus conceptul de forŃe productive ale naŃiunii. Econom
ia naŃională, considera el, nu reprezintă un simplu conglomerat de agenŃi economici indi
viduali, ci formează, pe deasupra acestora, o entitate dinamică. Întemeietorul curentu
lui protecŃionist este economistul german Friedrich List (1789-1846). Format în atmo
sfera de renaştere a spiritului naŃional de la începutul secolului al XIX-lea, tânărul Lis
t a susŃinut unificarea politică şi unitatea vamală a statelor germane. Mai târziu, stabil
it vremelnic în Statele Unite ale Americii, el s-a familiarizat cu practicile prot
ecŃionismului vamal din această Ńară şi a elaborat o primă variantă a teoriei sale sub form
nor scrisori destinate publicului american, reunite în 1827 în lucrarea Trăsăturile unui
nou sistem de economie politică. Înapoiat în Germania, List şi-a continuat activitatea şt
iinŃifică şi a publicat în 1841 opera sa fundamentală Sistemul naŃional al economiei politi
e. Cartea s-a bucurat de un larg ecou, atât în Germania, cât şi în străinătate, fiind tradu
ublicată în aproape toate Ńările europene până la sfârşitul secolului al XIX-lea.
92
List reproşa liberalilor clasici, în general, şi lui Adam Smith, în special, faptul că apl
icarea ideilor lor slujea exclusiv intereselor naŃiunilor dezvoltate (Angliei şi în se
cundar FranŃei) de a dezorganiza economic şi a frâna progresul celorlalte state. El ev
idenŃia următoarele trăsături ale doctrinei liberale clasice, la care se raporta critic:
• cosmopolitismul, în sensul caracterului pretins universal al postulatelor sale ştii
nŃifice; • individualismul, în sensul situării agentului economic izolat în centrul demers
ului său ştiinŃific şi al lipsei de preocupare pentru situaŃia economică a colectivităŃilor
erialismul, în sensul concentrării asupra problematicii avuŃiei şi valorii. Prin contras
t cu economia politică liberală clasică, List pune bazele economiei politice a naŃiunii.
Obiectul de studiu al acesteia îl reprezintă viaŃa economică a fiecărei naŃiuni, cu trăsăt
, capacităŃile şi resursele sale. NaŃiunea, aprecia el, trebuie să se afle în centrul anali
ei economice, întrucât ea este purtătorul totalităŃii forŃelor productive. Prin conceptul d
forŃe productive ale naŃiunii, List avea în vedere un ansamblu foarte larg de element
e materiale şi spirituale: forŃele naturii, capacităŃile de producŃie, resursele umane; in
stituŃiile de învăŃământ, ştiinŃă şi artă, legislaŃia şi politica economică; administraŃia
igioase şi altele. ForŃele productive exprimau puterea economică şi prestigiul în lume al
unei naŃiuni şi, abia după aceea, gradul ei de bogăŃie. ForŃa de a crea bogăŃii, nota List,
mai importantă decât bogăŃia însăşi. Adept al metodei inductive de cercetare, List consider
economia politică era o ştiinŃă experimentală, chemată să studieze datele empirice privind
voltarea economică a naŃiunilor. El aprecia că istoria economică a cunoscut cinci trepte
(sau perioade) succesive de evoluŃie: 1. perioada vânătorii şi a pescuitului; 2. perioa
da pastorală; 3. perioada agricolă; 4. perioada agricolă şi industrială; 5. perioada agric
olă, industrială şi comercială. În vederea dezvoltării forŃelor productive ale naŃiunii, st
are obligaŃia să promoveze cea mai potrivită politică economică. Ori, arăta List, adoptarea
unei politici economice protecŃioniste reprezenta singura soluŃie recomandabilă pentru
statele mai puŃin dezvoltate economic. Argumentele sale în favoarea protecŃionismului
sunt, în esenŃă, următoarele: • dezvoltarea forŃelor productive ale naŃiunii, şi în specia
dustriei impuneau aplicarea unor taxe vamale suficient de mari pentru a descuraj
a importul mărfurilor străine. În practică, nivelul taxelor vamale era determinat de dif
erenŃa de costuri, respectiv de preŃ, dintre mărfurile importate şi cele produse în Ńară; •
are naŃiune era îndreptăŃită să îşi dezvolte armonios ramurile economice şi să îşi constitu
economic naŃional, ceea ce i93
ar asigura sau, după caz, i-ar consolida independenŃa economică şi politică în raporturile
u străinătatea; • statul avea datoria patriotică de a îi favoriza, pe piaŃa internă, pe pro
orii indigeni în raport cu cei străini. ProtecŃionismul era menit, în concepŃia lui List,
să contribuie la educarea economică a naŃiunii, motiv pentru care era numit protecŃionis
m educativ. Pe termen scurt, aplicarea protecŃionismului determina majorarea preŃuri
lor pe piaŃa internă, fapt incriminat vehement de adepŃii liberschimbismului. Pe măsura
dezvoltării forŃelor de producŃie, a creşterii productivităŃii muncii, nivelul taxelor vama
e urma să fie redus progresiv. ProtecŃionismul nord-american s-a dezvoltat sub influ
enŃa atât a ideilor unor mercantilişti târzii, cum era Alexander Hamilton, cât şi a teoriei
protecŃioniste a lui Friedrich List. Hamilton recomanda încă din 1791 încurajarea indust
riei nordamericane prin impunerea unor taxe vamale la importurile de produse man
ufacturate din Anglia. List a participat, pe timpul şederii sale în SUA, la dezbater
ile publice asupra avantajelor unei politici economice protecŃioniste şi respectiv,
liberschimbiste, dezbatere ce s-a bucurat de un larg ecou în cercurile ştiinŃifice, şi în
general, în rândurile opiniei publice. Principalii reprezentanŃi ai protecŃionismului no
rd-american sunt H.C.Carey şi S.Patten. Economistul Henry Charles Carey a adus în di
scuŃie, în afara unor principii şi idei foarte asemănătoare cu cele expuse de List (motiv
pentru care cei doi au fost acuzaŃi că s-au inspirat unul de la celălalt), şi teorii pro
prii, cum este teoria armoniilor economice internaŃionale. El considera că diviziune
a internaŃională a muncii rezultată în urma aplicării principiilor liberschimbiste ar duce
la împărŃirea Ńărilor lumii în două mari categorii: Ńări dezvoltate (sau industriale) şi Ń
oltate (sau agrare), ceea ce distrugea armonia internaŃională şi antrena stări conflictu
ale permanente. În schimb, aplicarea unor politici economice protecŃioniste ar favor
iza dezvoltarea productivă complexă a fiecărei Ńări, în care ramurile producŃiei materiale
completau armonios una pe cealaltă. De pildă, arăta el, agricultura oferea ramurilor i
ndustriei prelucrătoare atât o sursă de aprovizionare cu materii prime, cât şi o piaŃă de d
acere pentru produsele industriale. Armonia existentă între ramurile fiecărei economii
naŃionale reprezenta pentru Carey o premisă esenŃială a armoniei din relaŃiile economice
internaŃionale, bazată pe schimburile comerciale echitabile şi pe progresul continuu a
l fiecărei naŃiuni. Simon Patten este autorul lucrării de largă circulaŃie Bazele economic
e ale protecŃionismului (1890), în care a sistematizat şi completat contribuŃiile în mater
ie ale lui F.List, H.C.Carey şi ale altor teoreticieni. Obiectivul politicii econo
mice a fiecărei Ńări trebuie să îl constituie, arăta Patten, realizarea unui puternic compl
x economic naŃional, în măsură să asigure dezvoltarea forŃelor de producŃie şi un nivel de
ridicat al populaŃiei. Pe termen lung, aceste obiective puteau fi atinse
94
numai printr-o politică comercială protecŃionistă, care să îmbine taxele vamale ridicate cu
barierele netarifare. Şcoala istorică germană a cuprins două mari etape succesive de dez
voltare: 1. vechea Şcoală istorică germană, între 1850-1890; 2. noua Şcoală istorică german
ei reprezentanŃi s-au afirmat încă din deceniul 1870-1880, dar a cărei existenŃă distinctă
ost recunoscută doar după 1890), între 1890-1930. Vechea Şcoală istorică germană a fost ilu
ată de Wilhelm Roscher, Bruno Hildebrand şi Karl Knies. Fondatorul ei, economistul şi
sociologul W.Roscher, este autorul lucrării Sistemul economiei politice (1854), în c
are aduce înnoiri teoretice şi metodologice în ştiinŃa economică. El critica teoria liberal
lasică pentru că s-a rezumat la enunŃarea unor legi pretins naturale, a căror existenŃă nu
putut fi demonstrată. Economia naŃională, susŃinea Roscher, reprezenta o entitate organ
ică, a cărei studiere impunea utilizarea metodei inductive comparatiste. Menirea ştiinŃe
i economice era aceea de a studia particularităŃile fiecărui popor şi ale fiecărei epoci i
storice şi de a formula, pe această bazată, recomandări privind politica economică corespu
nzătoare situaŃiei date. În opinia lui B.Hildebrand, ştiinŃa economică era chemată să aprof
e factorii dezvoltării economice a popoarelor. Progresul economic, considera el, n
u era rezultatul funcŃionării unor legităŃi general valabile, ci al acŃiunii umane conştien
e. Hildebrand distingea trei etape succesive ale istoriei economice: economia na
turală, economia bănească şi economia de credit. Mai categoric decât alŃi adepŃi ai acestui
rent, K.Knies contesta existenŃa oricăror legi în evoluŃia economică a societăŃii omeneşti.
omia politică, aprecia el, făcea parte din categoria ştiinŃelor istorice, obiectul ei de
studiu fiind latura economică a vieŃii poporului. De aceea, considera Knies, econom
ia politică ar trebui să se mărginească să cerceteze numai asemănările şi deosebirile preze
evoluŃia istorică a popoarelor. Noua Şcoală istorică germană a fost reprezentată, în princi
de Gustav Schmoller şi Ludwig Joseph (Lujo) Brentano. Ei contestau existenŃa oricăror
legi economice, pe motiv că fenomenele şi procesele economice sunt extrem de complex
e şi nu pot fi izolate în vederea unei cercetări temeinice; de aceea, considerau fără rost
discuŃiile pe această temă. Obiectul de studiu al ştiinŃei economice, aprecia G.Schmoller
, îl constituiau faptele economice izolate, nerepetabile, care puteau fi studiate
prin metoda inductivă şi istorică. Această poziŃie era respinsă de Karl Menger, fondatorul
lii liberale neoclasice de la Viena, care considera că obiectul ştiinŃei economice îl fo
rmau doar fenomenele şi procesele cu caracter general, care trebuiau cercetate pri
n metoda deductivă. Între G.Schmoller şi K.Menger s-a purtat, în deceniul al nouălea al se
colului al XIX-lea, o dispută de mare rezonanŃă în lumea ştiinŃifică, numită “disputa asupr
ei”.
95
Unii adepŃi ai protecŃionismului şi ai Şcolii istorice germane au susŃinut înfăptuirea unor
forme sociale moderate, cum erau acordarea dreptului de organizare sindicală a mun
citorilor, introducerea asigurărilor sociale, respectarea legislaŃiei muncii, protej
area categoriilor sociale defavorizate şi altele. Ei au fost desemnaŃi prin termenul
generic de socialişti de catedră, dată fiind preocuparea lor pentru problemele muncit
oreşti, pe de o parte, şi popularizarea acestei problematici de la catedrele univers
itare pe care le ocupau, pe de altă parte.
6.4 Alte curente reformiste şi contestatare
Vom prezenta romantismul economic, anarhismul şi socialismul de stat. Cel dintâi exp
onent important al romantismului economic este gânditorul social elveŃian J.Ch.I.Sis
monde de Sismondi (1773-1842). El este autorul unei opere întinse, din care menŃionăm:
Noi principii de economie politică sau despre bogăŃie în raport cu populaŃia (1819) şi Stu
ii de economie politică (1838). La începuturile activităŃii ştiinŃifice, Sismondi a fost ad
ptul liberalismului clasic, care reprezenta, după propria sa apreciere, gândirea eco
nomică ortodoxă[4] în Europa apuseană a timpului. Ulterior, el a evoluat ca gânditor heter
odox[5] în raport cu aceasta, exprimând puncte de vedere critice la adresa ideilor a
tât ale lui A.Smith, cât şi ale unor autori din generaŃia sa, cum erau J.B.Say şi T.R.Malt
hus. Sismondi a manifestat preocupări privind obiectul şi metoda ştiinŃei economice. Eco
nomia politică, nota el, ar trebui să se ocupe în primul rând cu problematica bunăstării oa
enilor. Înfăptuirea acesteia era împiedicată, în optica sa, de proletarizarea şi pauperizar
a unor categorii sociale, ca şi de concurenŃa acerbă dintre întreprinzători. Pentru soluŃio
area sau, cel puŃin, atenuarea dezechilibrelor menŃionate, el recomanda intervenŃia co
nstantă a statului în viaŃa economică. Sismondi contesta atât existenŃa legilor naturale, o
iective, care ar guverna viaŃa economică şi socială, cât şi capacitatea de analiză a proces
i economic prin metodele abstractizării şi generalizării. Pentru înŃelegerea dinamicii eco
nomice, aprecia el, economiştii ar trebui să studieze cadrul istoric al dezvoltării ec
onomiei de piaŃă şi să adopte măsuri adecvate situaŃiei din fiecare Ńară. Pentru explicarea
menelor de criză şi dezechilibru din economia de piaŃă, Sismondi a elaborat o teorie a p
ieŃelor, opusă celei formulate de J.B.Say. În opinia lui, în economia de piaŃă avea loc red
cerea puterii de cumpărare a micilor producători şi a muncitorilor, datorată diminuării pe
termen lung a veniturilor acestora. În aceste condiŃii, se manifesta tendinŃa de rămânere
în urmă a cererii de mărfuri faŃă de ofertă, ceea ce genera crize de subconsum. De aici, S
smondi desprindea două concluzii: 1. dezvoltarea economiei de piaŃă putea avea loc num
ai în condiŃiile menŃinerii unui sector economic nonmarfar, care funcŃiona ca supapă de re
echilibrare a raportului dintre cerere şi ofertă;
96
2. pe măsura extinderii relaŃiilor de piaŃă în întreaga economie, crizele de subconsum urma
să se agraveze, transformându-se într-o criză generalizată, care ar declanşa crahul automa
al capitalismului. Pentru preîntâmpinarea acestei situaŃii, el preconiza revenirea la
forme de organizare economică istoriceşte depăşite, cum erau atelierele meşteşugăreşti şi
oducŃie agricolă. Analiza întreprinsă de Sismondi ignora atât importanŃa consumului product
v şi a acumulării de capital pentru extinderea capacităŃii de absorbŃie a pieŃii, cât şi po
ităŃile economiei de piaŃă de adaptare la diverse situaŃii. Privită în ansamblu, concepŃia
ea să influenŃeze, în special, pe unii gânditori heterodocşi şi radicali din secolul al XX-
ea. În opera lui Pierre Joseph Proudhon (1809-1865) se întâlnesc idei ale romantismulu
i economic, ale socialismului asociaŃionist şi ale anarhismului. Proudhon critica ve
hement atât proprietatea privată, pe care o califica drept un “furt”, cât şi instituŃiile p
ice, cum erau statul şi biserica. El considera că muncitorii şi micii producători erau e
xploataŃi prin intermediul dobânzii percepute de deŃinătorii de capital şi de intermediari
i din sfera comerŃului. Proiectul său social-economic avea în vedere constituirea unei
societăŃi mutualiste, bazate pe solidaritatea reciprocă, mutuală dintre producători. În es
nŃă, el preconiza descentralizarea producŃiei şi organizarea ei de către muncitori şi micii
producători. Pentru obŃinerea de credite în condiŃii avantajoase, urma să se înfiinŃeze o b
populară, care să asigure finanŃarea permanentă a activităŃilor economice. ReflecŃiile lui
udhon cuprind numeroase neclarităŃi şi erori, motiv pentru care sunt considerate simpl
e deziderate social-romantice. Socialismul de stat s-a dezvoltat la mijlocul şi în a
doua jumătate a secolului al XIX-lea, la confluenŃa dintre ideile socialismului aso
ciaŃionist, ale protecŃionismului şi ale şcolii istorice germane. Principalul reprezenta
nt al acestui curent, J.K.Rodbertus Jagetzow, considera că statul ar trebui să adopt
e o atitudine paternalistă în raporturile sale cu cetăŃenii şi să soluŃioneze revendicările
aleconomice ale acestora.
97
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE ŞI NOTE
1. Piettre A.. Pensée économique et théories contemporaines, Paris, 1979, p.162.
2. Termenii socialism, socialist au fost utilizaŃi începând abia din anul 1822, cu mul
t după constituirea curentului de idei la care se refereau. 3. În limba greacă, utopia
, nicăieri, cu sensul de himeric, irealizabil. Acest termen a fost folosit pentru
prima dată de gânditorul britanic Thomas Morus în titlul cărŃii sale, apărute în 1516. 4. Î
ba greacă, orto, de acelaşi fel; doxa, părere, credinŃă. Gândirea economică ortodoxă (numit
enŃională) reprezintă gândirea economică de cea mai largă circulaŃie la un moment dat. 5. Î
ba greacă, hetero, diferit. Gânditorii economici heterodocşi sunt cei care, în perioada
vieŃii lor, nu au aparŃinut unui curent de gândire constituit şi nici nu au întemeiat un c
urent de gândire propriu.
98
7.1 InstituŃionalismul
InstituŃionalismul s-a dezvoltat în Statele Unite ale Americii la sfârşitul secolului al
XIX-lea şi în primele trei decenii ale secolului al XX-lea. Format sub influenŃa Şcolii
istorice germane, el a preluat şi a dezvoltat orientările teoretice şi metodologice a
le acesteia, pe care le-a aplicat la problematica social-economică din SUA. Prin c
onceptul de instituŃie, adepŃii acestui curent înŃelegeau totalitatea normelor juridice şi
de comportament care reglementau acŃiunea indivizilor, întreprinderilor, grupurilor
sociale şi administraŃiilor publice şi private. Studierea instituŃiilor urma să Ńină seama
de marea lor diversitate, cât şi de evoluŃia lor în timp. Activitatea agenŃilor economici
era analizată nu în mod izolat, ci în cadrul instituŃiilor din care aceştia făceau parte.
entru explicarea tendinŃelor de evoluŃie ale instituŃiilor şi, prin aceasta, a modului d
e acŃiune şi a regulilor de conduită care urmau să fie adoptate de agenŃii economici, se r
ecomandă studierea unei cantităŃi cât mai mari de date şi fapte. Dintre exponenŃii instituŃ
alismului s-au remarcat T.Veblen şi W.Mitchell. Thorstein Veblen (1857-1929), înteme
ietorul curentului instituŃionalist, şi-a expus opiniile în lucrările: Teoria clasei nep
roductive (1893), Teoria întreprinderii de afaceri (1904) şi altele. Natura umană, con
sidera T.Veblen, nu putea fi înŃeleasă numai din perspectiva unor legi economice imuab
ile, în care caracterul ei atât feroce, cât şi creativ sunt prezentate în mod raŃional; ea
r putea fi studiată şi înŃeleasă mult mai bine dacă s-ar utiliza metodele antropologului sa
ale psihologului, care privesc omul ca pe o fiinŃă cu porniri instinctuale şi iraŃional
e. Pe măsura dezvoltării economiei de piaŃă, aprecia T.Veblen, se manifesta tendinŃa creşte
ii numerice şi ca importanŃă a unor pături parazitare, compuse din speculanŃi, rentieri, i
ntermediari, care formau clasa neproductivă. Noua clasă neproductivă se încadra în vechiul
tipar al categoriilor sociale prădalnice şi parazitare existente în societăŃile premodern
e şi perpetua admiraŃia faŃă de puterea personală şi relaŃiile de clan, pe care se sprijine
T.Veblen dezavua atitudinea opiniei publice, care manifesta îngăduinŃă şi, în unele cazuri,
chiar aprobare faŃă de acŃiunile socialmente negative ale păturilor parazitare. Departe
de a fi priviŃi ca paraziŃi sau spoliatori, exponenŃii clasei neproductive se bucurau
de admiraŃia comunităŃii. În schimb, prin contrast, activităŃile creative erau marginalizat
.
99
Referindu-se la rolul întreprinzătorului, T.Veblen îi contesta calitatea de personaj c
entral al vieŃii economice, pe care i-o atribuiau curentele de factură liberală. În opin
ia lui, omul de afaceri juca un rol mai degrabă negativ în cadrul sistemului – acela d
e beneficiar al unor avantaje nemeritate. El urma, într-o perioadă de timp relativ s
curtă, să îşi piardă poziŃia deŃinută în economie şi în societate şi să fie înlocuit de man
ca efect, între altele, al dezvoltării impetuoase a ştiinŃei şi a tehnicii. Wesley Mitche
ll (1874-1948), se pronunŃa, sub influenŃa lui G.Schmoller, pentru acumularea unor d
ate şi fapte sistematice în vederea identificării tendinŃelor de dezvoltare ale vieŃii eco
nomice şi pentru adoptarea, pe această bază, a unor măsuri de politică economică adecvate.
cea mai importantă lucrare a sa, Ciclurile de afaceri (1913), W.Mitchell a introdu
s în literatura de specialitate conceptul de ciclu de afaceri (business cycle). Re
luând şi dezvoltând consideraŃiile altor economişti, el a pus în evidenŃă existenŃa unei ev
clice pe termen mediu, cu o durată de 6-11 ani. În opinia sa, calea de determinare a
ciclicităŃii economice o constituie analiza fluctuaŃiilor preŃurilor. Deşi au dispus de u
n material faptic bogat şi de un instrumentar de analiză perfecŃionat, instituŃionaliştii
nu au putut să prevadă declanşarea crizei economice din 1929-1933 şi nici să formuleze sol
uŃii viabile de depăşire a acesteia. Acest fapt – reproşat cu insistenŃă de rivalii lor de
e orientări – a grăbit procesul de dezagregare a instituŃionalismului, ca şi curent închega
de idei, în deceniul al patrulea al secolului al XX-lea. Teoreticienii din generaŃi
a mai tânără, formaŃi în spiritul ideilor instituŃionaliste, între care J.K.Galbraith, avea
continue activitatea ca precursori sau exponenŃi ai radicalismului.
7.2 Ascensiunea curentelor dirijiste. ApariŃia neoliberalismului
În prima jumătate a secolului al XX-lea, evoluŃia economică şi socialpolitică a lumii a fos
caracterizată de accentuarea fenomenelor de instabilitate şi dezechilibru, manifest
ate, între altele, prin cele două războaie mondiale, criza economică din 1929-1933, revo
luŃii şi războaie civile. Privită în ansamblu, această perioadă a cunoscut o accentuare a s
de insatisfacŃie sau, după caz, de protest a unor largi categorii sociale faŃă de conse
cinŃele social-economice negative ale funcŃionării economiei de piaŃă. Alături de alte cauz
, acest fapt a determinat autorităŃile publice din multe Ńări să adopte politici economice
a căror trăsătură comună consta în întărirea rolului statului în viaŃa economică, exemplul
noscut fiind programul “New Deal” aplicat în SUA în perioada 1933-1939. În planul gândirii
conomice, aceste evoluŃii au contribuit la scăderea influenŃei curentelor tradiŃionale d
e gândire economică (în primul rând, a şcolilor liberale neoclasice, care continuau să îşi
me încrederea în capacitatea de autoreglare a economiei de piaŃă prin propriile mecanism
e şi instrumente) şi la
100
ascensiunea curentelor de orientare dirijistă, care preconizau, ca principală recoma
ndare de politică economică, intervenŃia permanentă şi organizată a statului în economie. P
esul de erodare a poziŃiilor curentului liberal neoclasic, început încă din primele dece
nii ale secolului al XX-lea, s-a accentuat după declanşarea crizei economice din 192
9-1933. Aceasta a pus în evidenŃă existenŃa unei rupturi între teoria neoclasică şi practic
conomică, dată fiind incapacitatea teoriei neoclasice de a oferi soluŃii adecvate la c
reşterea şomajului, deprecierea monetară, prăbuşirea preŃurilor, deficitele balanŃelor come
ale şi de plăŃi. În acest cadru au ieşit mai limpede în evidenŃă limitele sau lacunele gând
berale neoclasice, cum erau formalizarea matematică excesivă, abordarea subiectivă şi, în
general, statică a categoriilor, fenomenelor şi proceselor economice şi altele. Critic
ate vehement de exponenŃii curentelor de gândire economică antiliberale pentru crizele
şi disfuncŃionalităŃile economiei de piaŃă şi slăbite de disputele dintre ele, şcolile lib
eoclasice au intrat într-o serioasă criză, care avea să determine izolarea sau, după caz,
dispariŃia unora dintre ele. Astfel, şcolile de la Lausanne şi, ulterior, de la Viena
s-au dezagregat, iar şcoala de la Cambridge s-a transformat, odată cu ascensiunea id
eilor lui J.M.Keynes, în principalul purtător de cuvânt al keynesismului. În aceste cond
iŃii, în deceniul al patrulea al secolului al XX-lea neoliberalismul înlocuieşte liberal
ismul neoclasic ca principal curent de gândire economică de factură liberală. Între neolib
eralism şi liberalismul neoclasic se manifestă elemente atât de continuitate, cât şi de înn
ire teoretică, metodologică şi, mai ales, privind recomandările de politică economică. În c
ul neoliberalismului pot fi identificate două orientări principale: una predominant
conservatoare şi alta liberal-socială. ExponenŃii orientării conservatoare s-au situat, în
general, pe poziŃia consolidării, cu ajutorul unui instrumentar teoretic şi metodolog
ic mai perfecŃionat, a abordărilor liberale tradiŃionale. Ei au fost prezenŃi atât în cadru
acelor şcoli neoclasice care şi-au continuat activitatea, cum era Şcoala de la Stockh
olm, cât şi în cadrul unor şcoli nou înfiinŃate de gândire economică neoliberală, cum erau
la Londra, Şcoala de la Chicago, Şcoala din Virginia şi altele. Principalul curent al
acestei orientări neoliberale este monetarismul. AdepŃii unei mai largi deschideri
sociale a neoliberalismului şi-au propus, în esenŃă, corectarea sau, după caz, renunŃarea l
acele abordări liberale clasice şi neoclasice care s-au dovedit istoriceşte depăşite (le
numeau paleoliberale)sau nerealiste, fără să renunŃe la principiile perene ale liberalis
mului. Principalul curent al acestei orientări neoliberale este ordoliberalismul,
dezvoltat în cadrul Şcolii de la Freiburg. Curentele de factură dirijistă preconizau, în l
imite şi de pe poziŃii diferite, intervenŃia permanentă şi organizată a statului în viaŃa e
ică. Principalele curente dirijiste sunt keynesismul[1] şi corporatismul. Corporatis
mul este un curent de idei economice şi social-politice, care s-a bucurat de o lar
gă răspândire în deceniile trei-cinci ale secolului al XX-lea.
101
Doctrinarii corporatismului apreciau, sub influenŃa solidarismului social şi a unor
curente socialiste şi anarhiste, că structura proprietăŃii şi repartiŃia veniturilor în eco
ia de piaŃă genera, pe de o parte, o apreciabilă eficienŃă economică şi, pe de altă parte,
nente frământări sociale. Ca soluŃie pentru remedierea acestei situaŃii, ei avansau ideea
structurării întregii societăŃi în organizaŃii profesionale, numite corporaŃii, în care urm
ie cuprinşi toŃi cei ce îşi desfăşurau activitatea într-un anumit sector, indiferent de poz
lor – patroni sau salariaŃi – fapt ce amintea de organizarea breslelor medievale. Corp
oraŃiile erau autonome în raport cu instituŃiile statului. Unele proiecte corporatiste
prevedeau reprezentarea corporaŃiilor într-o adunare la nivel naŃional, care urma în ti
mp să se substituie organizării parlamentare tradiŃionale. În politica economică internă, c
rporatismul recomanda menŃinerea economiei de piaŃă, dar limitarea drastică a libertăŃii de
iniŃiativă a agenŃilor economici. AutorităŃile publice erau îndreptăŃite să adopte următoar
• întocmirea unor planuri şi programe social-economice cu caracter obligatoriu pentru
toŃi agenŃii economici; • asocierea producătorilor din ramurile considerate strategice şi
raŃionalizarea aprovizionării şi a desfacerii de mărfuri; • limitarea drepturilor proprie
tarilor de închidere a unităŃilor economice şi interzicerea grevelor şi a altor acŃiuni sin
icale. În politica economică externă, inspirată de practicile protecŃioniste şi etatiste, e
au avute în vedere: • diminuarea treptată a dependenŃei de importuri, cu precădere în ramur
le considerate strategice; • favorizarea prin stimulente fiscale, taxe vamale etc.
a producătorilor interni în detrimentul celor externi; • exercitarea unor măsuri de con
trol asupra schimburilor comerciale şi financiare cu străinătatea, fapt ce contribuia,
în practică, la izolarea economică. În perioada interbelică, ideile corporatiste aveau să
ie cuprinse în arsenalul ideologic al fascismului, devenind, cu unele deosebiri de
nuanŃă, doctrina socialeconomică oficială în Italia, Portugalia, Germania, Spania, Brazil
ia şi în alte Ńări cu regimuri fasciste. Aplicarea în practică, în aceste condiŃii, a ideil
rporatiste avea să ducă la denaturarea şi, în timp, la compromiterea lor. După cum observa
economistul român G.Taşcă. Organizarea social-economică corporatistă decăzuse la rolul unu
simplu element de décor, care servea interesele propagandistice ale regimurilor t
otalitare. După al doilea război mondial, ideile corporatiste au continuat să inspire
politicile social-economice în Portugalia şi, într-o măsură mai mică, în Spania şi în unele
latino-americane. Unele idei protecŃioniste şi etatiste aveau să fie receptate, prin i
ntermediul corporatismului, de gândirea radicală latino-americană.
102
7.3 Precursori ai radicalismului
Fenomene de marginalizare şi, după caz, de dezagregare au cunoscut nu numai vechile şc
oli neoclasice, ci şi unele curente reformiste şi contestatare. ProtecŃionismul, şcoala
istorică germană, instituŃionalismul, precum şi unele curente socialiste nemarxiste şi-au î
cheiat activitatea, din motive diferite (incapacitatea de a se adapta noilor rea
lităŃi social-economice; ascensiunea curentelor dirijiste, care le-au preluat o part
e din bagajul de idei), în deceniul al treilea sau în prima parte a deceniului al pa
trulea al secolului al XX-lea. Unii gânditori formaŃi în cadrul, fie al acestor curent
e reformiste şi contestatare, fie al şcolilor liberale neoclasice şi-au continuat acti
vitatea ca gânditori heterodocşi, precursori ai radicalismului. Dintre aceştia pot fi
menŃionaŃi W.Sombart, S.Gesell şi J.A.Schumpeter. Economistul şi sociologul Werner Somba
rt (1863-1941) s-a format sub influenŃa atât a ideilor şcolii istorice germane, cât şi a gâ
dirii socialiste. Principala sa lucrare, Capitalismul modern (1900-1904), oferă un
tablou economicosistematic de mari proporŃii al evoluŃiei economiei de piaŃă. Sub aspec
t metodologic, W.Sombart contesta, ca şi fostul său profesor G.Schmoller, caracterul
obiectiv al legilor şi categoriilor economice şi adopta metoda istorică şi psihologică în
ercetarea fenomenelor şi proceselor economice. Tipul de organizare economică era car
acterizat, considera el sub influenŃa lui K.Marx, printr-un anumit mod de producŃie,
în interiorul căruia se manifesta specificitatea istorică a activităŃii economice. În fiec
re tip de organizare economică exista un set de obiective, care se concretiza prin
acŃiunea, mai mult sau mai puŃin conştientă, a oamenilor. Fiecare set de obiective treb
uia să răspundă la două condiŃii fundamentale: pe de o parte, imperativului acoperirii nev
oilor de consum ale populaŃiei şi, pe de altă parte, unor principii de eficienŃă şi raŃiona
ate economică. În opinia sa, activitatea economică se baza, pe o sumă de factori materia
li şi spirituali, naturali şi artificiali. Legătura dintre tipul de organizare economi
că şi mediul etno-cultural era asigurată de instruirea şi experienŃa acumulată de oameni. Î
cest sens, el s-a arătat preocupat de efectele negative ale tehnicizării excesive şi a
le poluării mediului înconjurător asupra formării personalităŃii şi, respectiv, asupra sănă
ilor. W.Sombart a criticat, ca fiind fără obiect, unele teorii şi concepte elaborate d
e gândirea socialistă privind destinul istoric al economiei de piaŃă. El considera că prin
conceptul de imperialism se înŃelegea politica de dominaŃie a unor mari puteri, privi
tă în general, şi nu etapa monopolistă de dezvoltare a capitalismului, care îi preceda dis
pariŃia. De fapt, arăta el, tipul economiei de piaŃă liberă era treptat înlocuit printr-un
ip de economie de piaŃă mai complex, în care se manifesta o pluralitate a formelor de
proprietate (privat-capitalistă, cooperatistă, de stat, mixtă). ExistenŃa unei pluralităŃi
formelor de proprietate are efecte benefice asupra micşorării discrepanŃelor privind
proprietatea şi veniturile şi, prin aceasta, asupra întăririi coeziunii sociale.
103
Opera lui W.Sombart a exercitat o puternică influenŃă asupra gândirii economice europene
din prima jumătate a secolului al XX-lea. În gândirea economică românească, ecourile acest
ia se regăsesc, în primul rând, la Ştefan Zeletin şi, cu referiri critice, la Virgil N.Mad
gearu, Şerban Voinea şi alŃii. Silvio Gesell (1862-1930), om de afaceri şi reformator so
cial germanoargentinian, s-a făcut cunoscut mai ales prin soluŃiile vizând eliminarea
din economia de piaŃă a arendei şi a dobânzii, considerate venituri parazitare. Lucrarea
sa de referinŃă, Ordinea economică naturală prin pământ liber şi monedă liberă (1916), s-a
t de aprecieri favorabile din partea lui J.M.Keynes, I.Fisher şi a altor economişti
cunoscuŃi. Ordinea naturală, pentru care au pledat liberalii clasici şi unii teoretici
eni socialişti, nu se putea realiza, în opinia lui S.Gesell, fără dispariŃia monopolului a
supra pământului şi asupra banilor, exercitat de proprietarii funciari şi respectiv, de
deŃinătorii şi intermediarii de capital. Pentru eliminarea arendei, S.Gesell propunea
naŃionalizarea, prin expropriere cu despăgubire, a proprietăŃilor agricole mari, parcela
rea şi arendarea acestora de către stat în beneficiul familiilor de germieri. Pentru e
liminarea dobânzii, soluŃia sa era mai complexă. DeŃinătorii de bani sau administratorii d
e capitaluri aveau posibilitatea, spre deosebire de ofertanŃi de mărfuri şi de forŃă de mu
ncă, să speculeze nevoia de bani a agenŃilor economici, impunându-le plata unui impozit
pe monedă, adică a dobânzii. Pentru remedierea acestei situaŃii, el propunea înlocuirea ba
nilor în circulaŃie cu moneda liberă, descrisă drept o monedă fără acoperire, care genera f
mene inflaŃioniste. Introducerea acestei monede ar avea, în opinia lui S.Gesell, următ
oarele efecte benefice: • la scară macroeconomică, ar elimina insuficienŃa cantităŃii de ba
i, date fiind emisiunile monetare permanente; • la scară microeconomică, ar obliga pe
deŃinătorii de bani să îi utilizeze fie pentru achiziŃii imediate de bunuri de consum, fie
pentru investiŃii. Era exclusă constituirea de depozite bancare, dat fiind faptul că
rata dobânzii urma să fie net inferioară ratei inflaŃiei. În cursul anilor 1929-1933, adepŃ
i lui S.Gesell au pus în aplicare ideile sale privind emisiunea monedei libere în un
ele localităŃi din Germania, Austria şi alte Ńări. Ea a fost utilizată la achitarea impozit
lor, finanŃarea unor lucrări de construcŃii locale, efectuarea în avans a unor plăŃi etc. D
pă câŃiva ani de aplicare cu rezultate contradictorii, experimentul a fost interzis de
către autorităŃi, moneda liberă fiind scoasă din circulaŃie. Joseph Aloisius Schumpeter (1
83-1950) este considerat unul dintre cei mai importanŃi gânditori economici din prim
a jumătate a secolului al XX-lea. A urmat studii de drept şi ştiinŃe politice la Univers
itatea din Viena şi şi-a trecut doctoratul în economie sub îndrumarea ştiinŃifică a lui E.v
-Bawerk. Dedicându-se carierei didactice, a funcŃionat ca profesor universitar la Gr
az, CernăuŃi, Viena, Bonn şi în ultima parte a vieŃii, la Harvard, în SUA. Mai puŃin
104
reuşită a fost prezenŃa sa în viaŃa politică (ca ministru de finanŃe în guvernul austriac î
calitate în care a adoptat unele măsuri controversate) şi în lumea facerilor (ca direct
or al unei mari bănci din Viena, între 1921-1924, pe care a aduso în stare de faliment
). J.A.Schumpeter s-a format în cadrul şcolii marginaliste austriece, dar a evoluat
ca economist heterodox, aflat la intersecŃia principalelor curente de idei ale epo
cii: liberalism neoclasic şi neoliberalism, marxism şi keynesism. A adus contribuŃii n
otabile de teorie economică (privind rolul progresului tehnic, funcŃiile întreprinzătoru
lui, fluctuaŃiile economice), istorie economică şi gândire economică. Din opera sa menŃionă
ucrările: Teoria evoluŃiei economice (1912), Ciclurile de afaceri (1939), Capitalism
, socialism şi democraŃie (1942) şi Istoria analizei economice (publicată postum în 1954).
Toate categoriile de pieŃe, observa J.A.Schumpeter, se află în dezechilibru, datorită în
primul rând întreprinzătorului, descris drept figura centrală a sistemului economiei de
piaŃă. Nu oricare proprietar sau manager din ramurile economice poate accede la cali
tatea de întreprinzător: pentru aceasta, el ar trebui să fie un pionier care aduce ino
vaŃii tehnologice sau organizatorice, respectiv să creeze noi produse, noi pieŃe de de
sfacere, noi structuri de piaŃă şi noi metode de muncă. El aprecia, în acest sens, că inova
reprezintă o realitate economică superioară de-a lungul întregii istorii a capitalismul
ui. Firmele mari, considera J.A.Schumpeter, în primul rând cele activând pe pieŃe monopo
liste, inovează mai mult decât cele mici, activând pe pieŃe concurenŃiale. El respingea în
od explicit ideea potrivit căreia criza economiei de piaŃă s-ar datora rolului importa
nt al întreprinderilor sau asocierilor de tip monopolist din economie. Acestea, no
ta el, erau un element neesenŃial, nedefinitoriu şi, în parte, străin economiei de piaŃă, f
ind mai degrabă o relicvă a timpurilor economice precapitaliste. ApariŃia asocierilor
monopoliste s-a datorat, în mare măsură, promovării unei politici economice protecŃioniste
de inspiraŃie mercantilistă, adică a unei potici economice proprii economiei de piaŃă tim
purii. Studiind natura şi durata fluctuaŃiilor economice, J.A.Schumpeter a valorific
at observaŃiile economistului rus N.Kondratiev privind existenŃa unor cicluri lungi
cu o durată de 46-54 ani. Vârful descoperirilor ştiinŃifice şi al inovaŃiilor tehnologice,
au marile familii de invenŃii, după expresia lui J.A.Schumpeter, s-au situat între ani
i 1830-1840, 1885-1897 şi 1930-1940. Ele au determinat un salt în utilizarea factori
lor de producŃie, generând tranziŃia la o nouă treaptă de organizare economică. Economistul
austriac a determinat corect atât noul vârf al descoperirilor ştiinŃifice şi al inovaŃiilor
tehnologice din 1930-1940, cât şi domeniile în care acestea urmau să se manifeste: energ
ia atomică, cibernetică, economia mediului, raŃionalizarea producŃiei. Referindu-se la d
estinul economiei de piaŃă, J.A.Schumpeter aprecia că aceasta ar fi capabilă să asigure, în
continuare, o creştere economică substanŃială. Cu toate acestea, el considera că economia
de piaŃă cunoştea o criză profundă, căreia nu putea să îi supravieŃuiască pe termen lung. C
estei evoluŃii erau,
105
în accepŃiunea sa, precumpănitor de natură social-istorică: • dispariŃia clasei politice fe
le, care dispunea de carismă şi prestigiu, calităŃi pe care exponenŃii burgheziei nu le po
sedă; • distrugerea grupurilor sociale favorabile economiei de piaŃă, cum erau meşteşugarii
Ńărănimea şi în general, pulverizarea proprietăŃii şi creşterea numerică a salariaŃilor; •
re proprietar-manager-inovator, care îl transformă pe primul într-un simplu acŃionar şi îi
ipseşte de proprietate pe ceilalŃi doi; • subvenŃionarea profesioniştilor agitaŃiei sociale
după expresia economistului austriac, adică a grupurilor de intelectuali contestata
ri. J.A.Schumpeter admitea posibilitatea funcŃionării pe termen lung a economiei cen
tralizate, respingând teza contrară elaborată de reprezentanŃii Şcolii austriece. Totuşi ar
el, în economia centralizată nu existau pârghii şi mecanisme economice de stimulare a p
rogresului tehnic, veniturile factorilor erau reduse şi înşişi factorii de producŃie cunoşt
au un proces de depreciere. De aceea, economia centralizată nu putea dispune de o
bază tehnică superioară celei a economiei de piaŃă.
7.4 Radicalismul
În sens larg, radicalismul cuprinde ansamblul curentelor şi teoreticienilor de orien
tare reformistă şi contestatară în raport cu gândirea economică convenŃională modernă şi co
În sens îngust, radicalismul reprezintă un curent de gândire economică contemporan, care
a luat fiinŃă în deceniul al cincilea al secolului al XX-lea şi s-a dezvoltat pe parcurs
ul celei de-a doua jumătăŃi a acestui secol. Ascensiunea radicalismului se datorează, într
-o măsură considerabilă, creşterii interesului pentru studierea unor procese şi fenomene a
părute în economia mondială la mijlocul şi în a doua jumătate a secolului al XX-lea ca rezu
tat al decolonizării politice şi al globalizării economice. Răspunzând necesităŃii de eluci
e a acestor noi procese şi fenomene, precum şi de reevaluare, dintr-o nouă perspectivă,
a altora mai vechi, economiştii radicali au acordat atenŃie studierii: 1. genezei, n
aturii şi căilor de depăşire ale subdezvoltării economice[2]; 2. raporturilor dintre Ńările
zvoltate şi cele în curs de dezvoltare privind fluxurile internaŃionale de mărfuri, capi
tal, tehnologie şi forŃă de muncă[3]; 3. fluctuaŃiilor, crizelor şi asimetriilor din econom
a mondială contemporană[4]; 4. raporturilor dintre individ şi societate, precum şi dintr
e grupurile sociale legat de producŃia şi repartiŃia bunurilor. Curentul radical nu ar
e un fondator unic, iar abordările sale teoretice şi metodologice sunt eterogene. Di
n aceste motive, unii doctrinari de orientare liberală au contestat însăşi existenŃa radic
alismului ca şi curent închegat de idei
106
şi au cerut, după caz, repartizarea exponenŃilor săi la curentele a căror paradigmă o adopt
marxism, keynesism, protecŃionism etc.) sau considerarea lor ca gânditori heterodocşi.
În Ńările dezvoltate, radicalismul s-a aflat într-o relativă izolare în mediile academice,
care predominau curentele tradiŃionale. Printre cei mai importanŃi reprezentanŃi ai săi
se numără J.K.Galbraith şi I.Wallerstein din SUA, A.Emmanuel şi J.Attali din FranŃa, G.My
rdal din Suedia şi alŃii. În schimb, în Ńările în curs de dezvoltare, au luat naştere verit
şcoli naŃionale de orientare radicală, cum sunt cele din Brazilia (C.Furtado, J.deCas
tro), Argentina (R.Prebisch), Mexic (V.Urquidi), Egipt (S.Amin), India şi altele.
Acest fapt a permis abordarea problematicii economice de pe poziŃia intereselor sp
ecifice acestor Ńări. Economistul suedez Gunnar Myrdal (1898-1987) a fost o personal
itate marcantă a vieŃii ştiinŃifice şi politice suedeze şi internaŃionale. A funcŃionat ca
sor şi cercetător, ca secretar al Comisiei Economice a ONU pentru Europa, a fondat I
nstitutul NaŃional de Studii Economice din Stockholm şi în ultima parte a vieŃii, a mili
tat pentru pace şi dezarmare. În 1974 a fost distins, alături de F.A.v.Hayek, cu Premi
ul Nobel pentru economie. Este autorul lucrărilor Teoria economică şi regiunile subdez
voltate (1960) şi Sfidarea sărăciei mondiale. O schiŃă de program mondial împotriva sărăcie
70). Ca şi alŃi oameni de ştiinŃă din generaŃia sa, G.Myrdal a susŃinut că un bun economist
rebui să se preocupe de nevoile oamenilor privite în ansamblul lor, şi nu doar de cele
strict economice. În opinia sa, orice teorie economică porneşte de la o judecată de val
oare cu caracter politic. Analizele ştiinŃifice nu pot, indiferent de gradul de ones
titate profesională al autorilor, să depăşească aceste judecăŃi de valoare. G.Myrdal s-a di
iat de teoriile neoliberale privind comerŃul internaŃional, susŃinute de unii exponenŃi
ai Şcolii de la Stockholm. În opinia sa, adoptarea unei politici comerciale libersch
imbiste accentua diferenŃele de preŃuri şi de productivitate dintre exporturile Ńărilor de
zvoltate şi ale celor în curs de dezvoltare în detrimentul ultimelor. Înlăturarea sărăciei
Ńările foste coloniale din Asia şi Africa impunea atât o largă cooperare economică şi poli
tre statele lumii, cât şi creşterea rolului organismelor internaŃionale specializate. Ec
onomistul suedez se numără printre principalii teoreticieni contemporani ai statului
-providenŃă, pe care îl privea ca expresie a întrepătrunderii intereselor tuturor grupuril
or sociale. El aprecia că autorităŃile publice aveau datoria să asigure cele mai bune co
ndiŃii posibile de educare, locuit, ocrotire a sănătăŃii şi asistenŃă socială. În acelaşi t
tras atenŃia asupra birocratizării crescânde a instituŃiilor statului, pe care o atribui
a manipulării unor obiective generale în favoarea unor interese de grup şi individuale
. Adept al dirijismului economic, G.Myrdal s-a distanŃat de unele soluŃii keynesiene
. Astfel, el a susŃinut ideea, aparent paradoxală, că intervenŃia statului în economie est
e necesară, în primul rând, în perioadele de avânt economic, pentru a stimula investiŃiile
a pune astfel bazele unei dezvoltări durabile.
107
John Kenneth Galbraith (n.1908) este unul dintre cei mai cunoscuŃi şi în acelaşi timp, c
ei mai controversaŃi economişti contemporani. Originar din Canada, el s-a stabilit d
e tânăr în SUA, unde a studiat economia agricolă şi zootehnia, după care a urmat studii de
conomie teoretică. A fost profesor la universităŃi de renume (Harvard, Princeton), edi
torul unor publicaŃii influente, consilier economic prezidenŃial şi înalt funcŃionar inter
naŃional. Format sub influenŃa instituŃionalismului, J.K.Galbraith a devenit, începând din
deceniul al şaselea al secolului al XX-lea, exponentul radicalismului nordamerica
n. În lucrările sale Capitalismul american (1950), Societatea abundentă (1958) şi altele
, folosind un stil direct şi evitând formalizările matematice, s-a adresat publicului
larg şi nu doar cercurilor de specialişti. Din acest motiv, unii colegi de generaŃie,
printre care P.A.Samuelson şi P.Drucker, l-au considerat un publicist talentat, da
r nu un veritabil om de ştiinŃă. Referindu-se la teoria liberală neoclasică privind libert
atea de alegere a consumatorilor, J.K.Galbraith observa că interesele marilor întrep
rinderi şi cele ale masei consumatorilor sunt diametral opuse în privinŃa nivelului pr
eŃurilor, volumului producŃiei şi alocării resurselor materiale. În realitate, producătorii
nu se află în slujba intereselor consumatorilor, ci exercită o influenŃă tot mai puternică
supra opŃiunilor acestora, ca şi asupra societăŃii în ansamblul ei. Pentru a contracara în
od realist această influenŃă, pe care o considera dăunătoare, el nu propunea dizolvarea tr
usturilor şi a concernelor, ci consolidarea contraponderii acestora, reprezentată de
sindicate şi asociaŃii ale consumatorilor. J.K.Galbraith a dezvoltat teoria, de ins
piraŃie instituŃionalistă, a destructurării pieŃelor. Potrivit acesteia, în economie şi soc
ate se manifestă mai multe centre de putere, între care nu predomină armonia, ci confr
untarea pentru impunerea propriilor interese. Studierea acestor centre de putere
face necesară analiza atât a factorilor economici, cât şi a celor extraeconomici. La sc
ara economiei naŃionale, acest fapt impunea intervenŃia statului în vederea armonizării
intereselor generale cu cele de grup şi individuale. La scara economiei mondiale,
se impunea adoptarea unor norme general valabile privind desfăşurarea relaŃiilor econo
mice dintre Ńări, redistribuirea veniturilor din comerŃul mondial în favoarea Ńărilor mai p
n dezvoltate şi adoptarea unor reforme instituŃionale în consens cu interesele Ńărilor în c
rs de dezvoltare. Economistul american s-a ilustrat ca un critic fervent al risi
pei din societăŃile bogate. Stimulând cu precădere ramurile economice rentabile, economi
a privată nu s-a arătat capabilă, considera el, să satisfacă nevoile adevărate ale societăŃ
special în materie de asistenŃă socială, locuinŃe şi educaŃie. Raul Prebisch (1901-1987), p
onalitate de referinŃă a gândirii economice contemporane, este întemeietorul radicalismu
lui latino-american. El a cunoscut, în perioada sa de formare, lucrările lui M.Manoi
lescu, publicate în limbi de circulaŃie internaŃională, precum şi ale altor economişti de o
ientare protecŃionistă şi corporatistă. Sub influenŃa acestora, el şi-a dezvoltat propria d
ctrină, pe care a expus-o în lucrarea Dezvoltarea economică a Americii Latine şi princip
alele ei
108
probleme (1950) şi a recomandat-o, în calitate de secretar al Comisiei Economice ONU
pentru America Latină (C.E.P.A.L.), în vederea aplicării în statele membre. Potrivit do
ctrinei sale, principalele cauze ale apariŃiei şi adâncirii fenomenului subdezvoltării s
unt structurile asimetrice din economia mondială şi relaŃiile inechitabile din comerŃul
internaŃional. Studiind evoluŃia economiei mondiale contemporane, R.Prebisch a pus în
evidenŃă decalajul dintre „centrul” şi „periferia” acesteia. Prin conceptul de „centru”, el
ansamblul statelor dezvoltate având economie de piaŃă, iar prin „periferie”, ansamblul sta
telor în curs de dezvoltare. Teoriile liberale clasice şi neoclasice ale comerŃului in
ternaŃional avantajau Ńările industrializate şi subminau economia celor în curs de dezvolt
are, prin importuri ieftine şi ruinarea ramurilor tradiŃionale. Pentru remedierea ac
estei situaŃii, economistul argentinian recomanda industrializarea rapidă a Ńărilor în cur
s de dezvoltare prin politici comerciale protecŃioniste şi substituirea importurilor
. În ultima parte a activităŃii sale, evaluând rezultatele contradictorii ale aplicării re
comandărilor sale, R.Prebish şi-a nuanŃat opiniile. Procesul de industrializare, consi
dera el, urma să aibă în vedere adoptarea unor măsuri de control al preŃurilor la nivel mo
ndial, asociate cu integrarea regională şi acordarea unui tratament preferenŃial în relaŃi
ile economice dintre statele partenere. Economistul brazilian Celso Furtado, aut
orul lucrării Dezvoltare şi subdezvoltare (1966), a studiat relaŃiile de dependenŃă econom
ică existente între Ńările agricole şi în general, mai puŃin dezvoltate şi cele dezvoltate,
dominau comerŃul mondial. În opinia sa, structura economică a Ńărilor în curs de dezvoltar
a fost deformată ca urmare directă a poziŃiei lor dependente în schimburile internaŃional
e. Economistul francez Arghiri Emmanuel a sintetizat, în lucrarea sa Schimbul ineg
al. Eseu asupra antagonismelor din raporturile economice internaŃionale (1969), ar
gumentele economiştilor radicali privind caracterul inechitabil al schimburilor ec
onomice dintre Ńările dezvoltate şi cele mai puŃin dezvoltate. Totodată, el s-a referit la
decalajul dintre nivelul salariilor din cele două grupuri de Ńări pentru a explica di
ferenŃele existente între preŃurile la exporturile acestora.
109
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE ŞI NOTE
1. 2. 3. 4.
Keynesismul face obiectul temei 8. Problematica subdezvoltării economice este trat
ată în tema 11. Problematica relaŃiilor economice din Ńările dezvoltate şi cele în curs de
voltare este tratată în tema 10. Problematica creşterii economice este tratată în tema 12.
110
8.1 Contextul socio - economic
Perioada 1840-1880, în care se încadrează opera lui Marx, a reprezentat una din cele m
ai învolburate din Europa. Monarhiile începuseră să aibă un concurent în forma democraŃiilo
ar oamenii începuseră să lupte împotriva statului pentru a-şi putea impune propriile idei.
Economiile începuseră să funcŃioneze tot mai eficient şi industrializarea devenise un pro
ces de neoprit care spulbera vechile relaŃii feudale. TradiŃiile începuseră să devină obsol
nte atât sub forma comportamentelor de producŃie cât şi a concepŃiilor despre viaŃă. Pe pla
conomic producŃia creştea atât datorită creşterii productivităŃii muncii cât şi datorită co
de noi unităŃi de producŃie. Schimburile comerciale cunoşteau şi ele o creştere deosebită,
pe plan intern cât şi extern iar piaŃa mondială devenea tot mai mult un factor de care
trebuiau să Ńină seama cu toŃii. Dar schimbările căpătaseră un ritm prea rapid pentru ca ec
rul social să mai funcŃioneze. Conflictele erau inevitabile ca mijloc de reechilibra
re socială ceea ce făcea atmosfera socială extrem de tensionată, lucru reflectat şi în conş
nŃa oamenilor. Tocmai datorită acestei atmosfere specifice a timpului Marx pune în cen
trul sistemului său teoretic conflictul. Lucru normal şi previzibil, studii mai rece
nte arătând faptul că oamenii de ştiinŃă nu crează undeva în afara spaŃiului şi timpului ci
ernic influenŃaŃi de concepŃiile generale despre viaŃă şi problemele specifice mediilor lor
naŃionale. Problemele sociale ale acelor timpuri par a fi fost zugrăvite excelent de
autorii romantici, care în ciuda numelui sonor şi plăcut reprezentau gândirea conservat
oare care Ńinea la apărarea vechilor tradiŃii şi relaŃii sociale. Imaginile pe care ni le
transmit arată muncitorii lucrând 12-14 ore pe zi şi de abia având din ce supravieŃui. Sit
uaŃia era probabil alta. Creşterea nivelului de trai era o realitate dar era lentă, fl
uctuantă, crizele economice erau frecvente. În schimb aspiraŃiile creşteau mult mai rapi
d. Tocmai din acest decalaj rezulta frustrarea care caracterizează atât de bine mişcăril
e sociale ale timpului şi nu neapărat dintr-o înrăutăŃire a situaŃiei. Era o nevoie acută d
ideologii care să canalizeze această nemulŃumire, care să-i ofere o Ńintă concretă. Astfel
delele socialiste care promiteau tocmai dispariŃia surselor de frustrare, adică a in
egalităŃilor sociale şi a lipsurilor materiale, erau extrem de populare printre cei ne
mulŃumiŃi.
111
8.2 ViaŃa lui Karl Marx
În acest context socio-economic se naşte Karl Heinrich Marx într-un oraş de pe râul Mossel
e, în Prusia, parte din actuala Germanie. El vedea lumina zilei într-o familie din c
lasa de mijloc, de origine evreiască, dar al cărui tată s-a convertit la protestantism
pentru a-şi păstra slujba de avocat. La 17 ani se înscrie la Facultatea de Drept din
Bonn, pe care o părăseşte anul următor pentru a se muta la cea din Berlin, mult mai seri
oasă. Aici îşi va petrece următorii patru ani, timp în care studiază dreptul, filozofia şi
oria. Tot aici devine editor al unui ziar liberal, ziar sprijinit de industriaşi,
ziar care manifesta împotriva autocraŃiei din Prusia acelor vremuri. Articolele lui
Marx, mai ales acelea legate de problemele economice conduc la închiderea ziarului
şi la emigrarea lui Marx în FranŃa. La Paris, unde ajunge în 1843, ia legătura cu socialiş
ii francezi şi germani şi devine comunist. Scrie câteva lucrări economice dar care rămân su
formă de manuscris până în 1930. Tot aici se dezvoltă şi parteneriatul cu Friedrich Engels
(1820-1895). Familia dui Engels era foarte prosperă datorită activităŃii de prelucrare a
bumbacului, având fabrici la Manchester. Datorită acestui fapt Engels a putu să-l spr
ijine şi material pe gânditorul idealist care prea adesea nu avea venituri din care
să trăiască cu nevasta şi copiii. La sfârşitul anului 1844 Marx este expulzat şi din Paris
unge la Bruxelles. Aici se ocupă intensiv de studiul istoriei şi elaborează ceea ce va
fi cunoscută sub denumirea de concepŃia materialistă asupra istoriei. Aici trasează ist
oria diferitelor moduri de producŃie şi prezice colapsul modului de producŃie prezent
atunci, capitalismul industrial şi înlocuirea acestuia cu comunismul. Activitatea în o
rganizaŃiile comuniste este intensă. Cu puŃin înaintea izbucnirii revoluŃiei din 1848 publ
ică, împreună cu Engels, Manifestul Partidului Comunist. După înăbuşirea revoluŃiei se refu
a Londra şi acolo îşi va petrece restul vieŃii. E convins în această perioadă că o nouă rev
te posibilă doar ca urmare a unei noi crize. De aceea se ocupă intensiv de studiul e
conomiei politice pentru a determina cauzele şi condiŃiile unei noi crize. Dar munca
sa progresează încet şi abia în 1867 poate publica primele sale rezultate în primul volum
al Capitalul, singurul publicat în timpul vieŃii sale. Aici, el elaborează propria ve
rsiune a teoriei valorii- muncă. În timpul ultimei decade a vieŃii sale sănătatea sa s-a şu
rezit şi nu a mai fost capabil de eforturile susŃinute care i-au caracterizat activi
tatea anterioară. Moare la 14 martie 1883 şi e îngropat în cimitirul Highgate din nordul
Londrei. Gândirea sa nu e reprezentată de sistemul teoretic derivat de urmaşii săi şi cun
oscut sub numele de materialismul dialectic, o formă dogmatică de marxism. Chiar nat
ura dialectică a abordării sale arată că a fost în general caracterizat de o minte deschisă
PredicŃiile sale despre viitorul omenirii însă nu s-au materializat. Dar accentul pe
care l-a pus pe rolul economicului în societate şi analiza stratificării sociale în clas
e conflictuale au făcut istorie, la propriu.
112
8.3 Filosofia social – istorică marxistă
Filosofia marxistă pune în centrul vieŃii sociale activitatea economică. Astfel, diferenŃa
între diversele societăŃi şi tipuri de societăŃi e dată de diferitele moduri în care oamen
oduc bunurile, iar evoluŃia societăŃii este determinată de schimbările în modul de producŃi
Modul de producŃie este analizat prin două componente: forŃele de producŃie şi relaŃiile de
producŃie. ForŃele de producŃie săvârşesc actul productiv şi se compun din forŃa de muncă ş
loacele de producŃie. RelaŃiile de producŃie
reprezintă relaŃiile ce se stabilesc în procesul de producŃie. Marx formulează legea conco
rdanŃei dintre forŃele de producŃie şi a relaŃiilor de producŃie. Primele evoluează mai rep
, în timp ce relaŃiile de producŃie sunt mult mai încete în transformări. De aici apare con
lictul ca factor intermediar de explicare a schimbării sociale, prin intermediul l
ui realizându-se sincronizarea relaŃiilor de producŃie cu factorii de producŃie. În modelu
l său istoric Marx apreciază că în orice societate, oamenii se pot diferenŃia în funcŃie de
porturile lor cu mijloacele de producŃie. Apar astfel cele două clase fundamentale,
proprietarii şi ne-proprietarii. Alături de aceste clase pot apărea şi altele, dar acest
ea sunt periferice. Pentru a-şi argumenta şi întări modelul, Marx construieşte o istorie a
modurilor de producŃie în care caută să-şi utilizeze modelul. Astfel apare o societate im
aginară, „comuna primitivă”, în care nu exista proprietate asupra bunurilor de producŃie. C
rcetările antropologice nu au reuşit însă să descopere în prezent nici o societate care să
utilizeze proprietatea asupra mijloacelor de producŃie şi nici nu a fost adusă vreo do
vadă că o astfel de societate ar fi existat vreodată. Dar Marx avea nevoie de acest co
nstruct fantezist pentru a ataca proprietatea ca element esenŃial al oricărei forme
de organizare a vieŃii sociale. Dacă ar fi existat vreodată aşa atunci o astfel de socie
tate să existe din nou. Proprietatea ar putea apărea atunci ca un furt. Iar factorul
care ar fi condus la această schimbare ar fi fost inovaŃia tehnologică, adică dezvoltar
ea mijloacelor de producŃie. Ea a condus la depăşirea satisfacerii nevoilor elementare
, ceea ce a permis apariŃia unor bunuri care puteau fi trecute prin furt în propriet
atea unor indivizi. Deci societatea e vizualizată de Marx ca fiind formată din două cl
ase cu interese opuse. O clasă de exploatatori şi una de exploataŃi, care se află în confl
ict fundamental. Iar sursa răului o constituie proprietatea. Dar încercarea sa de a
prezenta un model credibil al societăŃilor istorice ca fiind formate în special din ex
ploataŃi şi exploatatori eşuează de asemenea. Sclavii şi proprietarii de sclavi nu au repr
ezentat decât o parte redusă a populaŃiei în antichitate, insignifiantă în majoritatea timp
lui şi societăŃilor,
113
cu excepŃia unor scurte perioade în Grecia şi Roma antică. În feudalism exista o clasă supl
mentară faŃă de feudali şi Ńăranii liberi şi de meseriaşi. Dar şi clerul reprezenta o categ
cială importantă care rămâne în afara explicaŃiei marxiste, nefiind nici nobili, nici aserv
. Realitatea era cu total diferită faŃă de modul în care simplul model marxist de sistem
atizare a istoriei încerca să o prezinte. Cel mai mult se apropie de realitate Marx în
descrierea capitalismului, ca fiind format din capitalişti şi din muncitori.
8.4 Filosofia economică marxistă
În doctrina marxistă, teoria economică reprezintă un apendice al filozofiei asupra capit
alismului, opera lui Marx fiind una de esenŃă filosofică şi nu ştiinŃifică. El studiază rea
ea ca un filosof şi nu trece prin eforturile de validare empirică pe care le-ar impl
ica o tratare ştiinŃifică a problemei. Doar pe alocuri în opera economică apare preocupare
a pentru ştiinŃificitate. Cu toate acestea, perenitatea operei marxiste se datorează p
oate tocmai preocupării pentru acurateŃe, pentru logică şi pentru veridicitate care au d
iferenŃiat clar lucrările marxiste de cele ale utopicilor care l-au precedat. Marx s
e ocupă nu atât de programe utopice, de scenarii alternative pentru societatea conte
mporană lui, cât de argumentarea ştiinŃificităŃii unor astfel de scenarii pe baza analizei
ecanismelor de funcŃionare ale capitalismului şi descoperirii legilor sale fundament
ale. În domeniul economic Marx a ajuns la o erudiŃie remarcabilă. Preocupările filosofic
e şi sociologice din perioada tinereŃii sunt înlocuite în cea de a doua parte a vieŃii de
studiul ştiinŃei economice. Dovadă în acest sens stă volumul patru al „Capitalului”, intitu
„Teorii asupra plusvalorii”, în care face o istorie critică a ştiinŃei economice. Gândirea
onomică a lui Marx s-a construit pe baza ideilor şi conceptelor teoriei economice li
berale clasice, dar a fost fundamental influenŃată de lucrările socialiştilor utopici ca
re îl precedaseră. El a încercat să prelucreze aceste teorii pentru a putea să argumenteze
pe baza lor prăbuşirea modelului capitalist de societate şi să dovedească validitatea unu
i nou model de societate. Ceea ce a identificat el ca fiind neajunsurile general
e ale teoriilor economice ale predecesorilor săi au fost exagerarea rolului deducŃie
i şi deci abstractizarea inutilă la liberalii clasici şi cunoştinŃele economice nesatisfăcă
re la socialiştii utopici. Pe de altă parte, atacă şi concepŃia romantică asupra istoriei c
re punea prea mult accent pe rolul intenŃiilor unor persoane în determinarea cursulu
i istoriei. Pentru Marx istoria e determinată de fapte obiective. La rândul lui, Mar
x a fost criticat de către alŃi economişti. Această analiză critică a operei sale ne permit
să investigăm universul gândirii sale. Una dintre
114
primele şi cele mai bine făcute critici a operei marxiste a făcut-o austriacul BohmBaw
erk. În teoria marxistă oamenii sunt sclavii sistemului social de producŃie. Fetişismul,
dezumanizarea şi exploatarea sunt consecinŃe inevitabile ale diviziunii muncii şi dez
voltării proprietăŃii private. Fetişismul reprezintă procesul obiectivizării produsului mun
ii, ceea ce face ca acesta să-l domine pe om. Dezumanizarea (alienarea) se referă la
pierderea de către individ a controlului asupra utilizării propriei forŃe de muncă iar
exploatarea conduce la pierderea controlului muncitorului asupra produsului munc
ii sale. Capitalul reprezintă un concept cheie al operei marxiste, concept care dă şi
titlul celei mai importante lucrări economice a lui Marx. Pe plan social, capitalu
l exercită un rol de comandă, prin deŃinătorii săi, în ceea ce priveşte deciziile economice
tidiene, folosirea resurselor, organizarea producŃiei şi repartiŃia venitului naŃional.
Capitalul apare aici ca o relaŃie de exploatare, iar sporirea capitalului ca o spo
rire a forŃei de exploatare a muncitorului. Astfel capitalul e privit nu în forma sa
fizică, ci pe planul componentei sale sociale, unde capitalul se prezintă ca o relaŃi
e de producŃie. DeŃinătorii capitalului au comanda activităŃii economice, iar muncitorii s
alariaŃi sunt factorii de execuŃie. Pe acelaşi plan social general sistemul proprietăŃii p
rivate şi economia de piaŃă generează dezorganizare, anarhie, risipire a resurselor. Ace
stui sistem capitalist destructurant Marx îi opune societatea socialist-comunistă, u
nde datorită cooperării conştiente şi planificării raŃionale producŃia ar fi orientată spre
izare şi nu spre profit. Urmărind cu atenŃie mişcările economice ale timpului său, Marx a p
s accentul pe contradicŃiile interne ale acestuia, pe problemele care existau în soc
ietate, şi în acelaşi stil ca şi profeŃii apocalipsei din zilele noastre, prevedea distrug
erea sistemului capitalist. După câteva decenii, alŃi marxişti (Rosa Luxemburg) anunŃau ch
iar date exacte pentru prăbuşirea sistemului capitalist. Istoria însă nu a Ńinut cont de p
rofeŃiile lor.
115
8.5 Teoria economică marxistă
8.5.1 Sistemul categorial
Punctul de plecare al gândirii economice marxiste este teoria valorii. Marx consid
eră valoarea ca expresie a cantităŃii de muncă socială cuprinsă într-un produs. O perspecti
re supraevalua munca manuală a proletarului. Teoria valorii muncă nu este extrem de
originală, ci valorifică contribuŃiile economiştilor clasici. Dar Marx vede dincolo de m
arfă oamenii şi relaŃiile dintre ei, relaŃiile dintre clase. Astfel între oameni ceea ce s
e schimbă este de fapt muncă cristalizată, materializată în marfă. Un alt concept fundament
l este capitalul. Capitalul este, în doctrina marxistă, valoare acumulată. Originea ca
pitalului este plusvaloarea. Dar între plusvaloare şi capital există o legătură chiar mai
strânsă. Capitalul ia naştere şi se sporeşte pe baza plusvalorii dar şi plusvaloarea se for
ează pe baza capitalului. NoŃiunea de plusvaloare, reprezentând ceea ce rămâne în urma plăŃ
ncii, a fost folosită şi de economiştii clasici sub denumiri ca rentă, profit, supravalo
are etc, reprezentând formele concrete pe care le putea lua plusvaloarea în sfera re
partiŃiei. Marx construieşte o întreagă teorie a plusvalorii şi descoperă formele ei concre
e, totul în cadrul procesului repartiŃiei venitului naŃional. Pe scurt această idee arată
că muncitorii primesc sub formă de salariu numai o parte din valoarea pe care ei o c
reează cealaltă parte fiind însuşită pe nedrept de capitalişti. La Marx plusvaloarea reprez
ntă diferenŃa între valoarea creată de muncitor şi salariul de subzistenŃă, necesar consumu
muncitorului şi familiei sale pentru ca forŃa de muncă să se reproducă. Dacă în opt ore de
ncă muncitorul lucrează patru pentru a-şi produce echivalentul salariului său de subzist
enŃă, plusvaloarea apare în celelalte patru când muncitorul produce în continuare pentru c
apitalist, fără a primi nimic în schimb. Pentru Marx acesta a fost doar un punct de po
rnire. El distinge între muncă ca reprezentând activitatea de creare de bunuri, şi forŃa d
e muncă, ca reprezentând capacitatea fizică şi intelectuală a muncitorului de a presta ace
astă muncă. Ceea ce vinde muncitorul capitalistului este forŃa sa de muncă şi nu munca, pr
imind pentru aceasta un preŃ numit salariu. Dar prin utilizarea mărfii forŃă de muncă acea
sta este capabilă să creeze valori mai mari decât propria ei valoare, ceea ce îi permite
capitalistului să intre în posesia unui surplus de valoare fără a da nimic în schimb. O a
ltă distincŃie importantă face Marx între valoarea de întrebuinŃare şi cea de schimb. Din p
tul de vedere al valorilor de întrebuinŃare, mărfurile sunt diferite unele de altele şi
sunt deci incomparabile. Ceea ce le diferenŃiază este calitatea. Dar ca să poată fi măsura
te şi echivalate în cadrul schimbului ele trebuie să aibă numai deosebiri cantitative. P
rin urmare în schimb valoarea de întrebuinŃare nu are nici o importanŃă.
116
8.5.2 Teoria capitalului
În primele două volume ale „Capitalului”, Marx analizează producŃia, circulaŃia mărfurilor
pitalului, repartiŃia şi consumul. În cel de-al treilea volum al lucrării este examinat
procesul de ansamblu al producŃiei capitaliste, cu o observare atentă a interdepende
nŃelor din diversele sfere ale vieŃii economice dar şi efectele faptului că la comanda e
conomiei se află capitalul, atât la nivel micro cât şi macroeconomic. La nivelul macroec
onomic Marx realizează teoria reproducŃiei capitalului şi schemele reproducŃiei simple şi
lărgite. CirculaŃia capitalului cuprinde trei etape. Prima e reprezentată de aprovizio
narea cu mijloace de producŃie, printre care şi cumpărarea de forŃă de muncă. Raportul dint
e suma destinată cumpărării de alte mijloace de producŃie şi suma destinată plăŃii forŃei d
eprezintă compoziŃia organică a capitalului. Astfel Marx, diferenŃiază componentele capita
lului, după rolul îndeplinit în procesul de producŃie, în capital constant, format din mij
loacele materiale şi capital variabil. A doua etapă este cea de producŃie, când se consu
mă factorii de producŃie şi se obŃin mărfuri de o valoare mai mare decât cea a elementelor
onsumate. Iar a treia etapă a circulaŃiei capitalului o reprezintă vânzarea produselor o
bŃinute. Undeva în acest proces de circulaŃie al capitalului acesta se multiplică. Încerca
rea de a prezenta schimbul ca sursă a plusvalorii se bazează pe confuzia între valoare
a de întrebuinŃare şi valoarea de schimb. Căci în schimb nu are cum să apară plusvaloarea,
arece fiecare câştigă valoare de întrebuinŃare. Dar în ceea ce priveşte valoarea de schimb
trebuie să fie egală pentru a echilibra schimbul. Şi chiar dacă un capitalist reuşeşte să-ş
scă partenerii în schimb, ceea ce câştigă el pierd ceilalŃi, deci nu apare plusvaloare. Pen
ru a apărea plusvaloarea este necesar să existe pe piaŃă o marfă cu caracteristici special
e, prin a cărei utilizare aceasta să se transforme într-o sursă de valoare. O astfel de
marfă este forŃa de muncă! De ce se obŃine o creştere a valorii capitalului în cadrul proce
ului de producŃie? Tocmai datorită plusvalorii apărute în urma folosirii forŃei de muncă. A
tfel valoarea obŃinută în urma producŃiei este egală cu valoarea capitalului avansat iniŃia
cumulată cu plusvaloarea. În urma unui proces de producŃie în care sunt investiŃi 1000 de
unităŃi monetare, cu atât mai mare este profitul cu cât mai mare este proporŃia din aceşti
bani investită în cumpărare de forŃă de muncă şi cu cât mai mare este rata plusvalorii, rep
tând raportul dintre timpul în care muncitorul lucrează pentru beneficiul capitalistul
ui şi timpul în care lucrează pentru propriul salariu. Banii obŃinuŃi, mai mulŃi decât cei
nsaŃi iniŃial, trebuie transformaŃi din nou într-un capital şi mai mare şi acesta se repetă
reu. Acesta este procesul reproducŃiei capitalului. Prin acest proces se explică şi ac
umularea continuă de capital.
117
Schema reproducŃiei simple a capitalului presupune ca rata plusvalorii să fie zero,
adică salariul muncitorului să cuprindă în el întreaga valoare realizată de el în timpul pr
cŃiei. Pentru capitalism este însă specifică reproducŃia lărgită, bazată pe exploatarea pre
iatului, unde rata plusvalorii este ridicată, reprezentând gradul de exploatare a fo
rŃei de muncă. Astfel, dacă rata plusvalorii este de 100%, adică din 8 ore muncitorul lu
crează patru gratuit pentru beneficiul capitalistului, iar din cele 1000 de unităŃi mo
netare 200 sunt cheltuite pentru cumpărarea de forŃă de muncă, în urma reproducŃiei capital
lui, întreprinzătorul va deŃine 800+200*200%, adică 1200 de unităŃi monetare. Datorită conc
nŃei din sistemul capitalist are loc înlocuirea forŃei de muncă vii cu capital fix, adică
cu maşini pentru ieftinirea mărfurilor. Dar în acest mod are loc scăderea proporŃiei capit
alului variabil, incluzând munca vie, absorbită de unitatea de produs. MenŃinând constan
tă rata plusvalorii obsevăm că rata profitului scade. Astfel dacă din cele 1000 de unităŃi
onetare se cheltuiesc numai 100 de unităŃi pentru forŃa de muncă, la sfârşitul circuitului
reprinzătorul va avea 900+100*200%, adică 1100 de unităŃi monetare. Dacă în primul caz rata
profitului era de 20% acum ea a scăzut la 10%. ObŃine astfel Marx legea tendinŃei de s
cădere a ratei profitului. Pe măsură ce societatea capitalistă se dezvoltă, are loc o spor
ire cantitativă a capitalului total. Dar pe măsură ce creşte capitalul total creşte şi comp
ziŃia sa relativă în capital constant şi scade cea în capital variabil, capital cuprinzând
munca vie. Dar dacă capitalul total şi compoziŃia sa organică cresc iar capitalul variab
il şi rata plusvalorii rămân constante, atunci rata profitului scade dar masa lui creşte
, în acelaşi raport cu creşterea masei plusvalorii. De asemenea, prin procesele concur
enŃei, se formează rate egale ale profiturilor în diversele ramuri, adică se uniformizea
ză masa profiturilor la capitaluri egale investite. Singura posibilitate a capital
ismului de a lupta împotriva tendinŃei de scădere continuă a rate profitului este mărirea
ratei plusvalorii, adică a gradului de exploatare. La sfârşitul capitalismului, lumea
ar fi trebuit să fie compusă dintr-o pătură subŃire de capitalişti şi mari mase de proletar
lămânzi şi desculŃi, care vor răsturna opresorii şi vor lua în propriile mâini conducerea e
iei.
8.5.3 Critica teoriei valorii-muncă
Marx a descoperit la Aristotel ideea că schimbul nu poate exista fără egalitate, iar e
galitatea nu poate exista fără comensurabilitate. De aici apare reprezentarea schimb
ului ca o ecuaŃie în care valoarea mărfurilor este măsurată printr-un criteriu comun. Marx
deja, probabil, avea credinŃa fermă că singura sursă a valorii este munca. Ideea valabi
lă în anumite circumstanŃe. Toate acestea fac ca singurul criteriu valabil care îi apare
lui Marx să fie munca investită în producerea mărfurilor.
118
Pentru a argumenta acest punct de vedere care îi apare ca evident, Marx exclude im
plicit din rândul bunurilor care se schimbă cele care nu sunt rodul muncii ci sunt d
aruri ale naturii, precum solul, lemnul din pădure sau puterea apei. Eliminarea lo
r nu poate fi făcută fără a greşi grav, deoarece aceste bunuri sunt obiecte importate ale
proprietăŃii şi schimbului. Dar în cazul acestora, cantitatea de muncă depusă pentru produc
rea lor nu mai poate fi sursa valorii acestora. În acest punct Marx se confruntă cu
dificultăŃile generalizării. Întâlneşte situaŃii în care legea sa nu are nici o aplicabilit
Cum reacŃionează? Le trece sub tăcere. Pentru a înŃelege această atitudine să nu uităm comp
a ideologică a operei sale care îl obligă să-şi convingă cititorii de adevărul absolut al d
rinei sale. Pe lângă restrângerea noŃiunii de marfă la cea de artefact Marx mai are nevoie
şi de o altă modificare a realităŃii. E vorba de separarea completă a valorii de schimb d
e cea a utilităŃii. „Ca valori de întrebuinŃare, mărfurile sunt în primul rând de calitate
ită; ca valori de schimb ele nu pot avea decât deosebiri cantitative şi nu conŃin nici u
n atom de valoare de întrebuinŃare. În relaŃia de schimb a mărfurilor caracteristic este f
aptul evident că se face abstracŃie de valoarea lor de utilitate”. De ce are nevoie de
această separare completă? Pentru a putea elimina orice alŃi competitori la rolul de
factor comun care să determine valoarea de schimb a mărfurilor. „Dacă facem abstracŃie de
valoarea de întrebuinŃare, a mărfurilor nu le mai rămâne decât o singură însuşire, aceea de
roduse ale muncii”. Datorită acestei separări calităŃile fizice ale bunurilor, deoarece in
fluenŃează numai valoarea de utilitate a unui bun, nu pot sta nicidecum la baza valo
rii de schimb a acestora. Odată eliminată valoarea lor de folosinŃă, Marx proclamă triumfăt
r că nu le mai rămâne decât o singură calitate, cea de a fi produse ale muncii. Evident pe
ntru noi este că ele au mult mai multe calităŃi printre care aceea de a fi relativ rar
e în raport cu cererea pentru ele sau aceea de a cauza cheltuieli celor care le pr
oduc. Dar asta încă nu e totul căci pentru a conchide definitiv că la baza valorii stă can
titatea de muncă depusă pentru producere Marx e nevoit să abstractizeze munca şi să elimin
e aspectele calitative ale ei. Pentru teoria sa e nevoie să existe munca ca un fac
tor de producŃie omogen, care să difere numai prin cantitate. Conştient de acest aspec
t Marx afirmă doar că putem reduce orice tip de muncă şi orice formă concretă a ei la un si
gur tip de muncă, munca umană in abstracto. În urma acestei analize realizată acum pe 10
0 de ani de austriacul Eugen Bohm-Bawerk ne putem întreba ce drept are Marx să procl
ame munca drept singura creatoare de valoare?
119
8.5.4 Viziunea marxistă asupra relaŃiilor internaŃionale
Pe planul schimburilor internaŃionale, Marx acreditează ca validă teoria inechităŃii, argu
mentând că Ńările preponderent agrare, care exportau mărfuri intensive în muncă erau dezava
jate deoarece primeau mărfuri pentru care s-a cheltuit mai puŃină muncă. Nu e cazul să ins
istăm asupra modului în care e văzut astăzi acest argument de către economişti ci doar să s
em că adesea e folosit ca argument politic chiar şi în zilele noastre. Ceea ce e inter
esant e că pentru Marx nici protecŃionismul nu era o soluŃie viabilă deoarece nu făcea alt
ceva decât să sprijine alte categorii de capitalişti dezavantajând în egală măsură masele p
re. Marx utilizează şi în această problemă a relaŃiilor internaŃionale schema jocului cu su
lă, unde ceea ce câştigă cineva pierde celălalt, singura interrelaŃionare posibilă fiind co
ictul. Astfel antagonismele dintre partenerii inegal dezvoltaŃi sunt completate de
lupta pentru împărŃirea sferelor de influenŃă dintre marile puteri. Această tendinŃă spre
siune a Ńărilor capitaliste dezvoltate ar fi datorată tocmai contradicŃiilor capitalismu
lui la scară naŃională.
8.6 Continuatorii lui Marx
Marxismul a cunoscut o înflorire spectaculoasă ca influenŃă în secolul XX. Dezvoltări şi ap
aŃii ale gândirii economice marxiste au fost construite după moartea lui Marx de către m
ilitanŃii revoluŃionari. Doctrina lor economică devine acum una concretă, indicând paşii ca
e trebuiau făcuŃi pentru a transforma societatea, pierzându-se caracterul ştiinŃific pe ca
re Marx încercase să-l dea operei sale economice. Marxiştii erau acum mai mult ca nici
odată, politicieni şi nu oameni de ştiinŃă. Obiectivul lor nu era căutarea adevărului ci pu
ea. Rosa Luxemburg (1871-1919) a fost o revoluŃionară germană, născută în Polonia, exilată
veŃia în 1889, unde devine marxistă. Dobândind cetăŃenie germană în urma căsătoriei ea devi
intre liderii Partidului Social Democratic German. Ideea sa de bază este eliminare
a capitalismului. În detalii ea se opune însă lui Lenin, nefiind de acord cu compoziŃia
claselor revoluŃionare asertată de acesta, dar mai ales îl critică pe acesta după reuşita r
voluŃiei din Rusia, prezicând permanentizarea dictaturii sale asupra proletariatului
. I se opune şi lui Berstein care avea o viziune mai moderată asupra schimbării social
e. Eduard Bernstein (1850-1932) s-a făcut remarcat prin faptul că, deşi marxist a crit
icat multe dintre concluziile marelui filozof, în cartea sa din 1898, Socialismul
evoluŃionist. Criticându-l pe Marx, Berstein nega ideea colapsului iminent al capita
lismului şi afirma că burghezia nu era în întregime parazitară. Tot el spunea că socialismu
este rezultatul final al liberalismului şi nu al revoluŃiei. Astfel de idei au prov
ocat vii controverse printre marxiştii acelor vremuri. Principalul marxist al peri
oadei este însă Vladimir Ilici Lenin. Climatul socio-economic în care trăieşte Lenin este
modificat faŃă de cel contemporan cu Marx. La scară mondială apar ca actori de prim plan
ai scenei economice
120
monopolurile. Capitalismul liberei concurenŃe este înlocuit cu un capitalism monopol
ist. Pornind de la această modificare a contextului Lenin crează un nou capitol al e
conomiei politice marxiste, respectiv teoria imperialismului şi a crizei generale
a capitalismului. Pentru Lenin starea de la începutul secolului poartă denumirea de
imperialism. Aceasta era o formă a capitalismului ajuns în stadiul de dezvoltare, când
dominaŃia monopolurilor şi a capitalului financiar a fost statornicită, când exportul d
e capital capătă însemnătate primordială, când a început împărŃirea lumii între trusturile
e şi când s-a terminat împărŃirea între Ńările capitaliste cele mai mari a întregului terit
globului pământesc. Lenin dezvoltă şi teoria exploatării oamenilor muncii în imperialism,
are nu mai e făcută numai de către exploatatorii din propria Ńară ci şi de către străini, b
zia imperialistă. În ceea ce priveşte revoluŃia socialistă, Lenin apreciază că aceasta nu m
trebuie să izbucnească simultan în toate Ńările capitaliste ci există posibilitatea să înce
ar într-o singură Ńară, nu neapărat una capitalistă dezvoltată ci în cea care reprezintă la
ga slabă a lanŃului imperialist. Evident, el vorbeşte de Rusia. Lenin încearcă, pe urmele
lui Marx, să fundamenteze ştiinŃific prăbuşirea capitalismului. Pentru aceasta încearcă să
ruiască raŃionamente, dar pe baza unor prezumŃii simple, arbitrare şi nerealiste. Rezult
atul este uşor de imaginat. Ceea ce face de fapt Lenin e să prezinte contradicŃiile ca
pitalismului pentru a afirma apoi că imperialismul este ultimul stadiu al capitali
smului, a cărui prăbuşire este iminentă. Doctrina lui Lenin a devenit însă ideologia sistem
lui sovietic şi din această cauză absurdităŃile sistemului teoretic nu au mai rămas puncte
e interes doar pentru academicieni, ci au afectat miliarde de oameni. Marxismul
a fost introdus de către intelectualii socialişti şi din România. Constantin Dobrogeanu-
Gherea (1855-1920) publică în „Revista Socială” mai multe studii de marxism, printre care „
e vor socialiştii români” şi „K.Marx şi economiştii noştri” (1884). Lucrarea sa de referinŃ
in 1910, „Neoiobăgia”. În aceasta din urmă se preocupă de problemele agriculturii româneşti
fruntată cu introducerea relaŃiilor capitaliste de producŃie şi marcată de subdezvoltare.
Pe un plan mai larg, opera lui Gherea contribuie la răspândirea ideilor economice ma
rxiste în România. Fără a recurge la soluŃia facilă a dogmatismului, Gherea analizează în m
iginal problemele economiei româneşti, propune soluŃii de înnoire a acesteia. Gândirea sa
este influenŃată de cea marxistă, dar se manifestă înnoitor faŃă de aceasta. În perioada in
lică apare Partidul Comunist Român, ca promotor al ideilor marxiste, dar ideile econ
omice devin simple lozinci în spatele cărora se ascunde dorinŃa de putere. RevoluŃia bolşe
vică din Rusia transformase complet datele problemei, marximul fiind pus, ca doctr
ină politico-economică la proba faptelor. Dogmatismul promovat de Comintern Ńine acum
locul unei veritabile reflecŃii. Printre puŃinii care au curajul şi puterea de a promo
va idei noi se numără
121
şi LucreŃiu Pătrăşcanu (1900-1954). Acesta promovează mai ales modele de reformă ale societ
mâneşti pe baza învăŃăturilor marxiste. Încheiem acest capitol cu un fragment din „Socializ
societăŃii”, opera cea mai reprezentativă a Rosei Luxemburg, încercând să facem o analogie
relaŃie dintre teoriile marxiste şi realitatea: „În zilele noaste munca din industrie, a
gricultură sau din birouri este o sarcină greu de îndeplinit şi neplăcută pentru proletari.
Fiecare merge la muncă numai pentru că este nevoit, altfel neavând mijloacele de a trăi.
Într-o societate socialistă, unde toŃi muncesc împreună pentru propria bunăstare, sănătate
i de muncă şi entuziasmul său pentru muncă vor fi tratate cu maximă consideraŃie. Ore mai p
ne de muncă, care să nu depăşească capacitatea normală, spaŃii de lucru curate, metode de r
eare şi de variere a muncilor vor fi introduse pentru ca fiecare să se bucure îndeplin
indu-şi sarcinile.”
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE ŞI NOTE
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. Buia, L. Mitologia ştiinŃifică a comunismului, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1999.
Gherea, C- Opere complete, vol 1-5, Bucureşti, Editura Politică, 19761978 D. Lenin,
V.I. Marx, K. Marx, K. Pătrăşcanu, L. Marx, K. Imperialismul, stadiul cel mai înalt al c
apitalismului, în Opere complete, col. 27, Bucureşti, Editura Politică, 1964. Capitalu
l, vol.1, în Marx Engels: Opere, vol.23, Bucureşti, Editura Politică, 1966 ContribuŃii l
a critica economiei politice, Bucureşti, ESPLP, 1954 Teorii asupra plusvalorii, pa
rtea I-a şi a II-a, Bucureşti, Editura Politică, 1959-1960 Probleme de bază ale României,
Bucureşti, 1944.
122
La începutul anilor 1870, mai precis între 1871-1874, trei autori de formaŃii intelect
uale diferite şi lucrând de manieră independentă, publicau lucrări al căror conŃinut este u
tor de apropiat. Este vorba despre William Stanley Jevons, în Anglia, Carl Menger,
în Austria şi Léon Walras, în ElveŃia. Ei sunt consideraŃi fondatorii marginalismului. Ace
stă şcoală de gândire economică se va dezvolta rapid şi va deveni dominantă în lumea academ
apariŃia keynesismului, în jurul anilor 1930. Ea se axează pe noi reflecŃii asupra util
ităŃii marginale descrescânde a bunurilor economice. Autorii au observat însă rapid că prin
ipiile aplicate unui domeniu particular pot fi uşor generalizabile. De unde şi tema
centrală : marginalismul aplica proceduri de maximizare diferitelor variabile econ
omice, judecate "la limită". Cu alte cuvinte, se avea în vedere ultima unitate consu
mată, schimbată sau deŃinută dintr-un bun. Dacă s-ar pune problema să rezumăm raŃionamentul
inalist la o fază, putem spune că utilizarea optimală a unei resurse date este realiza
tă când nu se mai obŃine nici un câştig net prin deplasarea unei unităŃi din această resurs
un loc la altul. Optimul se obŃine în condiŃiile unei egalităŃi la limită a utilităŃilor m
ale aferente resurselor folosite într-un domeniu sau altul. Acesta este un princip
iu universal [2]. Prin urmare, deoarece este vorba despre maximizarea funcŃiilor o
biectiv, nu trebuie să ne mire faptul că utilizarea matematică apare ca o metodă de viit
or, chiar dacă mai mulŃi autori o vor contesta. În concluzie, cele trei caracteristici
ale marginalismului sunt următoarele: a) maximizarea, ca o expresie a comportamen
tului; b) calculul marginal, ca principiu raŃional; c) matematica devine instrumen
t de analiză. Marginalismul avea, deci, ambiŃia de a imprima ştiinŃei economice rigoare şi
generalitate. Însă această ambiŃie nu va schimba profund problemele puse de analiza eco
nomică clasică. Se ştie că aceasta era dominată de conflictul dintre muncă şi "avariŃia" na
, conflict situat în mediul concurenŃial dintre oameni. Ea punea accentul pe obŃinerea
, repartizarea şi creşterea avuŃiei. Prin urmare, ea era înainte de toate macroeconomică şi
dinamică. În schimb, gândirea marginalistă se va limita la identificarea celei mai bune
utilizări a resurselor date, având tendinŃa să presupună fixe ceea ce clasicii considerau
ca fiind variabile şi să facă din economia politică, în esenŃă, o microeconomie statică.
123
9.1 Precursorii
RevoluŃia marginalistă a fost, cu siguranŃă, un salt în evoluŃia ştiinŃei economice. Însă a
are o istorie : înaintea fondatorilor, precursorii - ignoraŃi la vremea lor - au in
tuit o serie de concepte care vor fi redescoperite ulterior. De aceea, prima par
te a acestui capitol va fi consacrată acestora [2].
9.11 A. Cournot (1801 - 1877): maximizarea profitului, monopolul şi duopolul
Prin lucrarea sa Cercetări asupra principiilor matematice ale teoriei avuŃiilor (181
3), A. Cournot, celebru matematician, apare incontestabil ca un precursor al mar
ginalismului, dar, într-un sens cu totul diferit de cei ce vor fi, puŃin mai târziu, G
ossen şi Dupuit. A. Cournot nu se va interesa de utilitate. El consideră că valoarea d
e schimb (preŃul) este fapta economică elementară. Fără îndoială, utilitatea participă la d
inarea valorii de schimb, însă această influenŃă poate fi ignorată. Pe piaŃă apar preŃurile
tăŃile şi aceste variabile pot constitui un punct de plecare al reflecŃiilor. Prin urmar
e, relaŃiile dintre preŃuri şi cantităŃi pot fi formalizate într-o manieră algebrică. Legil
nomice se pot exprima ca atare şi în limbaj matematic, mai precis în termenii funcŃiilor
, derivatelor şi procedurilor de maximizare. Aplicarea acestei concepŃii a dat naştere
unei lucrări deosebit de originale, considerată de regulă ca un prim tratat de microe
conomie. Arhitectura sa generală porneşte de la monopol, considerat de Cournot drept
situaŃia cea mai simplă; continuă cu duopolul, apoi are tendinŃa de generalizare la pro
cesele de schimb de pe piaŃa concurenŃială. Studiile sale asupra monopolului şi duopolul
ui au rămas celebre. Iată câteva din ideile sale : Monopolul Cazul unui monopol descri
e situaŃia unui producător unic confruntat cu cererea de piaŃă. Ţinând seama de realitate,
ournot
 pune în evidenŃă
 o funcŃie a cererii ce evidenŃiază o relaŃie inversă în raport cu p
: D = F(p) cu: F (p) = dD/dp < 0 Era pentru prima dată când o funcŃie a cererii apărea în
mod explicit în literatura economică. Ea a fost scrisă de Cournot, dar fundamentele s
ale teoretice nu au fost încă stabilite. De asemenea, nu s-a stabilit nici dacă utilit
atea influenŃează această funcŃie, nici maniera acestei influenŃe. FuncŃia venitului total
l monopolistului rezultă imediat : RT = p*F(p) Acest lucru permite, ca derivând în rap
ort cu preŃul, să deducem funcŃia venitului marginal : Rm =F(p) + p*F (p)
124
Prin urmare, monopolistul se poate lega de o funcŃie de cost care depinde de canti
tăŃile produse :φ(D). Monopolistul va căuta, în aceste condiŃii, să maximizeze profitul său
alte cuvinte venitul său total net, adică : Max π = RT - φ(D) cu φ' = dφ/d>0. Acest maxim
e obŃine derivând funcŃia profit (π) în raort cu reŃul, şi anulând, adică : dπ/d = F()
- φ' = 0 => Rm = φ' CondiŃiile de ordin doi ne asigură de faptul că este vorba despre un m
axim. Monopolistul trebuie să producă o cantitate care permite egalizarea costului m
arginal cu venitul marginal. Duopolul Studiul pentru cazul a doi producători este
de asemenea clasic. Să urmărim demersul lui Cournot : Cererea globală care se adresează
celor doi producători este considerată ca o funcŃie descrescătoare în raport cu preŃul : D
D1 + D2 = D(p) Acest lucru se poate scrie folosind inversa funcŃiei : P = p(D) cu
p = dp/dD < 0 Fiecare producător poate să-şi asocieze o funcŃie de cost ce depinde de
cantităŃile produse (şi vândute) : φ(D1) şi φ(D2) Producătorul urmăreşte să-şi maximizeze p
cazul primului producător : π1 = (D)*D1 - φ(D1), unde : D = D1 + D2 CondiŃia de optim :
dP/dD1 = 0 ne conduce la aflarea lui D1 în funcŃie de nivelul D2 produsă de al doilea
ofertant. Deci, dacă producătorul doi oferă producŃia D20, producătorul 1 va produce D10,
dar dacă producătorul 2 oferă producŃia D21, producătorul 1 nu va produce decât D11. În ac
tă situaŃie Cournot trasează evoluŃia producŃiei ofertantului 1 în funcŃie de producŃia anu
ofertantul 2. Această curbă este numită "curba de reacŃie" a producătorului 1. BineînŃeles,
est raŃionament este valabil şi pentru producătorul 2 şi conduce la "curba de reacŃie" a p
roducătorului 2. ObŃinerea unei soluŃii de echilibru se realizează astfel (vezi Fig. 9.1
).
125
D1
D1 1 D1 0
0
Figura 9.1
D 2 1 D2 0
D2
Nivelul D20 este anunŃat de către 2. În acest caz, potrivit curbei de reacŃie a producător
ului 1, D10 este oferită de către 1. Dar, în acelaşi timp, potrivit curbei de reacŃie a pr
oducătorului 2, D21 este oferită de către 2, ceea ce antrenează o revizuire a ofertei pr
oducătorului 1 în D11 iar deplasările continuă până în punctul de echilibru I. SoluŃia lui
ot va fi mai târziu contestată. Se punea întrebarea dacă cei doi producători nu ar putea să
coopereze în loc să se concureze. Pe de altă parte, deciziile privind producŃia unuia su
nt luate în funcŃie de cantităŃile produse de celălalt. Nu am putea admite că deciziile viz
ază preŃurile şi nu cantităŃile ? Prin urmare, în acest model, deciziile de producŃie urmea
lanŃ de erori de previziune. Se pune întrebarea dacă aceste curbe de reacŃie nu s-ar pu
tea modifica în funcŃie de erori ? Pe de altă parte, ne-am putea imagina că producătorii "
testează" reacŃiile concurenŃilor înainte de a lua decizii prvitoare la producŃie … În oric
az, studiile lui Cournot apar drept o primă abordare sistematică a relaŃiilor funcŃional
e şi ale comportamentelor legate de maximizare în cadrul analizei economice.
126
9.1.2. J.Dupuit (1804 - 1866): utilitate absolută şi relativă;surplusul consumatorului
J. Dupuit, inginer francez, va publica în 1844 o lucrare consacrată bunurilo colecti
ve şi intitulată Asupra măsurării utilităŃii bunurilor publice. În epoca publicării sale, e
trece total neobservată. Lucrarea conŃine, înainte de toate, o analiză a utilităŃii, cereri
şi surplusului consumatorului care este considerată una din rădăcinile marginalismului.
Pentru Dupuit, utilitatea este subiectivă; ea variază deci în funcŃie de individ. Trebu
ie să distingem utilitatea absolută, care este preŃul pe care consumatorul este dispus
să îl plătească pe pe o unitate de bun, de utilitatea relativă, care este diferenŃa dintre
utilitatea absolută şi preŃul de cumpărare. De exemplu, scria Dupuit, un consumator care
va accepta să plătească pentru o unitate 30F, în timp ce preŃul de vânzare este de 20F, re
lizează o "marjă de beneficiu" de 30 - 20 = 10F, care este măsurată de utilitatea relati
vă. Se observă că utilitatea relativă defineşte un "surplus al consumatorului" pe unitatea
de bun cumpărată. Însă, aşa cum spunea Dupuit, "fiecare consumator îşi asociază o utilitat
erită aceluiaşi obiect, în funcŃie de cantitatea pe care o poate consuma" şi această estima
e a utilităŃilor succesive şi descrescătoare reflectă cantitatea consumată. Dupuit enunŃă d
sub formă relativ precisă, legea descreşterii utilităŃii marginale, pe care o asimilează im
diat unei curbe a cererii care urmează preŃul pe care consumatorul este dispus să îl plăte
ască pentru bunul a cărui cantitate consumată creşte. (vezi Fig. 9.2).
P

S
S
P
B D
0
A
Figura 9.2
T
q
127
Aceste curbe ale cererii individuale pot fi agregate, permiŃând obŃinerea unei cereri
globale (notată cu D). dacă S este curba implicită a ofertei, P va fi preŃul
 de piaŃă. "Uti
itatea absolută" devine, la nivel agregat, utilitatea totală (trapezul S OAB) şi "util
itatea relativă", de asemenea la nivel agregat, ce va fi numită de către Marshall, "su
rplusul consumatorului" (triunghiul S PB). Bazându-se pe această analiză, Dupui arată, înt
r-un exemplu numeric celebru, cum este posibil de a măsura utilitatea unui "pod pe
ntru pietoni pa care circulaŃia se face gratuit". Pe axa cantităŃilor se reprezintă număru
l de pasageri; pe axa preŃurilor se reprezintă o taxă de trecere a podului. Când această t
axă este nulă, nimărul de pasageri este 2.080.000; când taxa este de 0,01F, numărul de pas
ageri se reduce la 330.000. rezultă că pentru 330.000 de pasageri, "utilitatea este
aproape de 0,01F". Fie 3300F utilitatea totală pentru 330.000 de pasageri…Făcănd să crească
progresiv taxa de trecere şi asociind de fiecare dată o diminuare a numărului
 de pasag
eri, vom ajunge să evaluăm utilitatea totală a podului în cauză (aria OTS - din Fig. 9.2)
. Dacă Dupuit se găndea să furnizeze o matodă de evaluare a utilităŃii bunurilor colective,
el remarca în acelaşi timp, cu modestie, că aceste calcule propuse de el răspund unor da
te pe care nici o statistică nu le poate furniza.
9.1.3 J.H. von Thünen (1783 - 1850) : economia spaŃială şi salariul natural
J.H. von Thünen, proprietar funciar german, este un alt precursor important al mar
ginalismului. În lucrarea sa Statul izolat (prima parte, 1826; a doua parte, 1850)
el aplică raŃionamente potrivit cărora este calificat drept un reprezentant marginali
st al unei economii agricole. Aportul său nu este în planul teoriei utilităŃii. Deşi impli
cit ea este o teorie subiectivă a valorii, acest subiect nu l-a interesat. Contrib
uŃiile sale constau în teorii ale producŃiei şi distribuŃiei pentru care calculul marginal
este aplicat în mod constant. Teoria sa asupra producŃiei se dezvoltă în spaŃiu şi, pe bun
reptate, von Thünen este considerat ca fondator al economiei spaŃiale. El presupune
un Stat izolat, în cadrul căruia un oraş ocupă locul într-o câmpie fertilă, neîngrădită şi
râuri navigabile. Oraşul îşi obŃine bunurile de subzistenŃă de pe câmpie şi oferă în schim
anufacturate. Cum este oare organizată producŃia agricolă? Ea se va amplasa în cercuri c
oncentrice în jurul oraşului, funcŃie de costurile de producŃie, preŃurile de vânzare, cost
rile de transport şi durata posibilă de conservare a produselor, pe timpul transport
ului. Chiar dacă acest tip de răspuns ne apare banal, raŃionamentul este în particular i
nteresant deoarece face în mod constant apel la calculul marginal. De la bun început
, alegerea produsului, la o anumită distanŃă faŃă de oraş, trebuie să fie astfel făcută înc
gere să nu fie mai rentabilă. Pe de altă parte, pentru un produs dat, producŃia va fi cr
escută până la punctul unde costurile (care cresc odată cu distanŃa) sunt egale cu preŃuril
(existente pe piaŃa oraşului).
128
Egalizarea preŃului cu costul marginal determină maximizarea profitului, iar producŃia
ce îi corespunde este determinată de limitarea geografică a culturii produsului în rapo
rt cu oraşul. Renta se deduce din teoria precedentă. Producătorii inframarginali, care
sunt mai apropiaŃi de oraş decât producătorul marginal, au costuri de transport mai red
use decât acest producător marginal. Vânzând la acelaşi preŃ ca şi el, ei beneficiază deci
rentă. Se observă că raŃionamentul este formal echivalent cu cel al lui Ricardo : difere
nŃierile în amplasament se regăsesc în diferenŃierile de fertilitate. Această echivalenŃă f
este deosebit de importantă : ea deschide calea generalizării acestei abordări pentru
toŃi factorii de producŃie şi conduce la noŃiunea de "surplus al producătorului". Aceleaşi
rincipii sunt aplicate muncii şi capitalului pentru determinarea salariilor şi profi
turilor. Munca şi capitalul trebuie astfel utilizate până la punctul unde suplimentul
de cost pe care îl antrenează este egal cu suplimentul de producŃie (exprimat valoric)
pe care îl permite. Von Thünen enunŃă astfel, într-o manieră explicită, principiile fundam
ale ale teoriei productivităŃii marginale. Spre exemplu, în ceea ce priveşte factorul mu
ncă : a) rata salariului ultimului lucrător angajat este egală cu productivitatea sa m
arginală; b) muncitorii putându-se schimba între ei, rata salariului lucrătorului margin
al este aceeaşi şi pentru ceilalŃi. Pentru capital raŃionamentul este acelaşi : capitalul î
prumutat poate fi remunerat potrivit productivităŃii ultimei unităŃi utilizate. Continua
rea raŃionamentului i-a permis lui von Thünen să determine salariul natural. Ideea gen
erală este următoarea : orice lucrător poate părăsi firma care l-a angajat şi să investeasc
italul său. El nu va mai aparŃine "clasei muncitoare" ci celei "capitaliste". Prin u
rmare, pentru a menŃine lucrătorul pe locul său de muncă, salariul trebuie să fie egal cu
ceea ce ar câştiga acesta exploatând în contul său un nou teren. Acest salariu este salari
ul natural. El se poate calcula. Folosind analiza întreprinsă de profesorul Mark Bla
ug (păstrând simbolurile lui von Thünen) acest lucru se prezintă astfel : p = w + y, und
e : p - producŃia w - salariul atribuit y - profitul Rata profitului este egală cu r
aportul dintre profit şi capitalul avansat (în cazul nostru, salariile). Deci : z =
(p - w)/w, de unde : y = zw - p = w + zw - w = p/(1 + z). Fie "a" cheltuiala de
subzistenŃă a lucrătorilor. În acest caz economia va fi : w - a = p/(1 + z) - a această ec
onomie ar putea fi investită cu o rată z, care ar aduce profiturile următoare : (w - a
)z = pz/(1 + z) - az
129
dacă lucrătorul caută să îşi maximizeze surplusul disponibil pentru acumularea de capital,
om obŃine : [d(w - a)z]/dz = 0 = [p(1 + z) - pz]/(1 + z)2 - a => z = √ap /a - 1 Dar,
z = (p - w)/w. înlocuind pe z cu valoarea sa, vom obŃine : w = √ ap De aici von Thünen
concluzionează: "… atunci când salariul este √ap şi rata dobânzii √ap /a - 1, remunerarea m
ii încorporatăîn capital şi cea a muncii salariale sunt în echilibru". Şi mai departe: "noi
deducem de aici că lucrătorii şi capitaliştii au acelaşi interes de a creşte producŃia, deo
ce amândoi pierd dacă ea se diminuează şi amândoi câştigă dacă aceasta creşte".
9.1.4 Legile lui H.H. Gossen (1810 - 1858)
Aportul lui Gossen este în domeniul teoriei utilităŃii. Lucrarea sa, publicată în 1854, "E
ntwiklung des Gesetze des Menschlichen Verkerhrs", a trecut complet neobservată. W
.S. Jevons a redescoperit-o în 1878 şi Gossen este, potrivit doctrinarilor, consider
at drept un pionier al teoriei utilităŃii. Câteva caracteristici fundamentale ale marg
inalismului se regăsesc în opera lui Gossen. În primul rând, rolul matematicii. Fenomene
le economice, spunea el, sunt rezultatul jocului unui ansamblu de forŃe şi este impo
sibil de a le analiza fără ajutorul matematicii. În al doilea rând, Gossen abordează probl
emele economice din unghiul satisfacerii nevoilor într-un cadru de comportament in
dividual raŃional. Problema economică fundamentală este de a se şti cum individul îşi maxim
zează propria-şi satisfacŃie. Pentru a aborda această problemă, Gossen enunŃă conŃinutul un
ime legi: cea a descreşterii utilităŃii marginale. El enunŃă faptul că satisfacerea suplime
tară rezultată din consumarea unui bun se diminuează progresiv atunci când cantitatea co
nsumată creşte. Ea este nulă atunci când este atinsă saturaŃia. A doua lege exprimă maniera
are se poate atinge maximum de satisfacŃie. Toate nevoile nu pot fi satisfăcute până la
saŃietate. De aceea trebuie să se aleagă. Gossen a stabilit că maximum de satisfacŃie se a
tinge când satisfacŃiile marginale obŃinute prin consumul diferitelor bunuri achiziŃiona
te sunt egale. Deşi aceste raŃionamente sunt mai puŃin elaborate decât fondatorii ce au
abordat acest subiect (Jevons şi Menger), cele două legi ale lui Gossen exprimă, cu un
bun avans temporar, două idei de bază ale marginalismului. Este imposibil, însă, de a r
educe aportul lui Gossen doar la aceste două legi. Opera sa a furnizat şi alte conse
cinŃe ce vor fi ulterior descoperite de către marginalişti. Să dăm câteva exemple : Potrivi
primei legi, pentru un individ, bunurile nu au aceeaşi valoare conform cantităŃilor d
isponibile şi, plecând de la o asemenea cantitate, valoarea unui bun este nulă.
130
Pe de altă parte, valoarea absolută nu există : valoarea este o relaŃie între un bun şi un
ndivid. Să mai adăugăm că bunurile pot fi clasificate în bunuri de consum (ce satisfac dir
ect nevoile), bunuri de "categoria a doua" ce sunt indispensabile utilizării prime
lor (numite şi bunuri complementare) şi bunuri de "categoria a treia" ce sunt necesa
re producerii celor două categorii menŃionate anterior. O altă implicaŃie a legilor lui
Gossen se referă la analiza muncii. Munca, ce creează indirect satisfacŃii prin venitu
l pe care îl procură, este însoŃită de "dezutilitate" ce merge până la starea de penibilita
De aici rezultă că trebuie să se muncească până la punctul în care satisfacŃia procurată p
itul muncii este egală cu dezutilitatea marginală a muncii. În fine, un ultim exemplu
: analiza schimbului. Pentru Gossen, coparticipantul la schimb câştigă (în utilitate) până
a punctul în care utilităŃile marginale ale bunurilor schimbate sunt egale (schimbul p
oate continua atunci când utilitatea marginală a bunului cerut este suparioară utilităŃii
marginale a bunului oferit). În general, putem afirma că la Gossen au fost identific
ate deja ideile esenŃiale pe care le vom găsi dezvoltate în lucrările lui Jevons. Putem
remarca acest lucru dacă vom citi lucrarea sa Teoria economiei politice (1871).
9.2 Fondatorii
9.2.1 W.S.Jevons (1835 - 1882) şi gradul final de utilitate
Despre W.S. Jevons se poate spune că a reuşit să reunească elementele disparate despre t
eoria utilităŃii într-o teorie coerentă asupra valorii şi schimbului. Teoria economiei pol
itice (1871) este lucrarea sa principală. Desigur, limitele acesteia apar imediat
: în timp ce este analizată latura "cererii", latura "ofertei" nu apare deloc. Nu es
te mai puŃin adevărat că deschiderile înfăptuite de Jevons, alături de lucrările lui Menger
alras, vor pune bazele a ceea ce se cunoaşte sub numele de "revoluŃia marginalistă". D
in punct de vedere al istoriei ideilor este interesant de notat că, până şi-a scris cart
ea, Jevons nu a cunoscut lucrările predecesorilor, îndeosebi pe cele ale lui Gossen,
deşi problematica era foarte apropiată de conŃinutul acestora. El le-a descoperit doa
r după publicarea propriei sale cărŃi Aceste demersuri l-au condus, la o cercetare sis
tematică a precursorilor economiei matematice, teoriei utilităŃii şi analizei marginale,
ce va fi inclusă în a doua ediŃie a cărŃii sale.
131
9.2.1.1 ReflecŃii asupra metodei
În ceea ce priveşte metodele de raŃionament ce trebuie folosite de economia politică, op
inia lui Jevons este extrem de tranşantă. Prin natura sa, economia este asemeni mate
maticii sau fizicii. Adevărul este că obiectele economice sunt cantităŃile şi preŃurile. Ut
lizarea matematicii se naşte deci dintr-o evidenŃă metodologică : ea trebuie să se conform
eze naturii obiectului pe care îl studiază. Se poate merge mai departe precizând care
ramură a matematicii va fi utilizată. Cum, de regulă, cantităŃile pot fi considerate ca fi
ind supuse unor variaŃii continue, calculul diferenŃial apare cel mai oportun (natur
al) de aplicat. Prin urmare, ştiinŃa economică nu se poate limita la simpla traducere
a faptelor observate în relaŃii algebrice. În consecinŃă, după ce l-a descoperit pe Cournot
Jevons i-a reproşat acestuia că a trasat curbele cererii fără a stabili fundamentele. În
fine, ar trebui stabilite legile "ultime" ale valorii şi schimbului - legi asupra
cărora se pronunŃă prin elaborarea unor funcŃii. În acest sens, aportul lui Jevons este fu
ndamental. Jevons va exprima clar intenŃiile sale subliniind caracterul "revoluŃiona
r" al demersului său teoretic. Dacă pentru clasici valoarea este obiectivă şi rezultă din
activitatea economică în ansamblul său, pentru el, valoarea este subiectivă şi decurge din
relaŃia individului cu nevoile sale. Individualismul şi subiectivitatea se opun leg
ilor macroeconomice şi obiectivităŃii. Prin urmare această "revoluŃie" se înscria într-o tr
e : Jevons se referea explicit la Bentham şi la utilitarism. "Teoria ce urmează - sc
ria el - este bazată pe calculul plăcerilor şi suferinŃelor, iar obiectul economie este
de a maximiza bunăstarea compărând plăcerea cu suferinŃa cea mai redusă. Eu nu ezit să acce
morala utilitaristă care consideră că efectul asupra bunăstării umanităŃii este criteriul d
preciere a adevărului sau falsului" [2].
9.2.1.2. Analiza utilităŃii
Pentru a satisface un program de consum, omul dispune de bunuri "utile". Utilita
tea unui bun este definită ca fiind proprietatea acestuia de a satisface o plăcere s
au de a evita un disconfort. Însă aici nu este vorba de o proprietate intrinsecă, ci d
e faptul că utilitatea este o relaŃie. Ea exprimă raportul dintre om şi bunuri. Această re
laŃie exprimă gradul de satisfacere a trebuiŃelor sau de eliminare a disconfortului pe
care le generează consumarea unui bun economic. Ce devine însă utilitatea când dispunem
de mai multe unităŃi din acelaşi bun? Prin urmare - scria Jevons - "trebuie să distinge
m deosebirea dintre utilitatea totală ce corespunde unui bun şi utilitatea ataşată unei
doze din acel bun [1]". Ceea ce şi face Jevons prin introducerea conceptului de "g
rad final de utilitate". "Notând cu x, spunea el, cantitatea dintr-un bun. Fie u u
tilitatea totală rezultată în urma consumului lui x. Prin urmare, u eate funcŃie de x. D
eci limita fracŃiei ∆u/∆x, similară expresiei du/dx, este gradul de utilitate ce corespu
nde
132
cantităŃii din bunul x. gradul de utilitate va fi el însuşi o altă funcŃie de x. voi utiliz
deci expresia "grad final de utilitate" în sensul de grad de utilitate a ultimei
unităŃi posibile dintr-o mică sau infinit de mică cantitate dintr-un stoc existent" [3].
Jevons stabileşte deci relaŃia existentă între gradul final de utilitate şi cantitatea co
nsumată dintr-un bun. El este cel care a redescoperit prima lege a lui Gossen : un
ităŃile suplimentare consumate reduc treptat utilitatea totală. Matematic, ∆u/∆x se diminu
ează constant când x creşte. În spaŃii continue du/dx se reduce când x creşte. Gradul final
utilitate variază invers proporŃinal cu cantitatea. Care sunt însă raporturile între valo
are şi utilitate? Conceptul de valoare a fost introdus de către schimb. Valoarea "ex
primă în mod simplu împrejurările în care un bun se schimbă pe un alt bun"[ ]. Rezultă că v
ea de schimb este un preŃ relativ. Ea este de asemenea un raport între cantităŃi : câte un
ităŃi din bunul "1" trebuie să dăm pentru a obŃine o unitate din bunul "2"? Şi cum : P1Q1 =
P2Q2, rezultă că P1/P2 = Q2/Q1. După Jevons, această analiză ne permite să facem distincŃie
e câŃiva termeni pertinenŃi. "Valoarea de întrebuinŃare" a unei cantităŃi oarecare dintr-un
n este sinonimă utilităŃii totale. "Estimarea" este sinonimă cu "gradul final de utilita
te". "Valoarea de schimb" sau "rata de schimb" este "puterea de cumpărare" a unui
bun în raport cu altul.
9.2.1.3 ObŃinerea unui maxim de satisfacŃie
Odată ce am enunŃat aceste principii, ne punem întrebarea: cum obŃine un consumator maxi
mum de satisfacŃie? RaŃionamentele ne conduc la două direcŃii de abordare. Prima presupu
ne un individ ce posedă o anumită cantitate dintr-un bun, capabil să satisfacă diderite
trebuinŃe. În ce condiŃii consumatorul îşi maximizează utilitatea totală? După toate probab
atunci când gradul
 final  de utilitate este acelaşi pentru orice alocare posibilă. În fi
ne, notând cu uA şi uB gradele finale de utilitate ale bunului
 respectiv, corespun
zătoare alocării alternativei A, respectiv B, şi uA > uB , consumatorul are interesul
să diminueze unităŃile
 alocate lui
 B pentru a le afecta alternativei A. acest
 lucru
 f
ace să scadă uA şi să crească uB . procesul de alocare încetează când : uA = uB , pentru
o alocare dinspre A spre B nu este mai este avantajoasă. A doua abordare, mult ma
i interesantă, se referă la schimb. Fie doi consumatori 1 şi 2 ce posedă iniŃial cantităŃil
şi b din bunurile A şi B. Consumatorii schimbă între ei bunurile în cantităŃile x şi y de
nea manieră, încât primul deŃine cantitatea (a - x), (y), iar al doilea (b - y), (x). Fu
ncŃiile de utilitate sunt notate cu Φ1 şi Ψ1 pentru consumatorul 1 şi bunurile A şi B (resp
ctiv Φ2 şi Ψ2 pentru consumatorul 2). După toate probabilităŃile, consumatorii 1 şi 2 au in
es pentru schimb (x şi y nu sunt nule). Gradul final de utilitate a bunului pe car
e nu îl posedă nici unul dintre ei este, fără îndoială, superior gradului final de
133
utilitate pentru bunul posedat. În situaŃia probabilă a realizării schimbului, Jevons st
abileşte drepr condiŃie de echilibru următoarea relaŃie : Φ1(a - x)/Ψ1(y) = y/x = Φ2(x)/Ψ2(
) Deci, se poate arăta că : Φ1(a - x) este gradul inal de utilitate deŃinut de 1 şi cedat
pentru el; Ψ1(y) este gradul final de utilitate a bunului B obŃinut în contrapartidă. A
tunci când : Φ1(a - x)/Ψ1(y) < y/x, cu alte cuvinte, atunci când : Φ1(a - x) < (y/x) Ψ1(y),
consumatorul câştigă cedâd o unitate din bunul A pentru a obŃine y/x unităŃi din bunul B şi
de Φ1(a - x), respectiv câştigă (y/x) Ψ1(y), în gradul de utilitate. Deci (a - x) se diminu
ază şi Φ1 creşte, în timp ce Ψ1 se reduce iar z creşte. Schimbul se desfăşoară până la egal
raŃionament poate fi făcut pentru consumatorul 2. Desigur, cititorul va recunoaşte în li
mbajul lui Jevons, condiŃiile obişnuite ale optimului consumatorului.
 În fine, în limbaj
ul modern gradul final de utilitate este utilitatea marginală u , în timp ce, dacă PA şi
PB sunt preŃurile bunurilor, se obŃine : PA x = P B y De aceeaşi manieră,
 condiŃiile lui
Jevons se scriu (de exemplu, pentru individul 1) : u (a - x)/PA = u (y)/PB (însă, ai
ci PA şi PB sunt date de piaŃă). În continuarea operei sale, Jevons va căuta să generalizez
acest rezultat la "n" agenŃi economici, însă problema a rămas "deschisă". Este meritul lu
i Walras de a demonstra interacŃiunea dintre utilitatea marginală, cerere şi preŃ într-o e
conomie concurenŃială [3]. Se impune o ultimă observaŃie. CondiŃia lui Jevons presupune ca
fiind date condiŃiile de care dispun cei implicaŃi în schimb. Prin urmare, cănd oferta
este cunoscută (şi repartizată), utilitatea marginală determină valoarea de schimb. Însă ci
determină oferta? Jevons răspunde succint printr-o formulă ce a rămas celebră : "costul de
producŃie determină oferta, oferta determină gradul final de utilitate, gradul final
de utilitate determină valoarea". În acelaşi timp, Jevons face o remarcă interesantă. Teor
ia sa nu lasă să se întrevadă nici un loc determinat pentru muncă în ceea ce priveşte valoa
. Munca trecută este "pierdută pentru totdeauna" - spunea el.
134
9.2.2 Carl Menger (1840 - 1921) şi tabloul de intensitate
Carl Menger este fondatorul şcolii austriece. Teoria sa asupra valorii a fost dezv
oltată în prima sa lucrare, Grundätze der Volkwirtschafts Lehre publicată în acelaşi an cu
ucrarea lui Jevons, Teoria economiei politice - 1871. La fel ca şi Jevons, Menger
plasează individul în centrul problemelor economice. Însă, pentru el, acest lucru este o
simplă necesitate metodologică : nici o referinŃă etică sau filosofică nu îi este necesară
n urmare, el încerca să construiască o teorie subiectivă a valorii, independentă de orice
referire la utilitarism sau hedonism.
9.2.2.1 Bunurile economice şi clasificarea lor
Cei doi poli fundamentali ai activităŃii economice sunt constituiŃi din nevoile indivi
zilor şi mijloacele de satisfacere a lor. Utilitatea economică este definită ca o legătu
ră cauzală între un obiect (lucru) şi o nevoie umană. Pentru ca un obiect să devină bun eco
ic trebuie îndeplinită patru condiŃii : a) existanŃa unei nevoi; b) capacitate obiectulu
i de a satisface o trebuinŃă; c) cunoaşterea acestei capacităŃi; d) o disponibilitate sufi
cientă a bunului de a satisface o trebuinŃă. Prin urmare, se pot constitui două clasificăr
i a bunurilor. Prima condiŃie, ordonează bunurile urmând o relaŃie cantitativă în raport cu
nevoile, urmărind dacă volumul lor disponibil excede nevoile sau nu. Atunci când dispo
nibilităŃile sunt inferioare nevoilor, bunurile sunt calificate drept "bunuri econom
ice". În caz contrar, ele sunt calificate drept "bunuri noneconomice". Linia de de
marcaŃie între bunurile economice şi celelalte bunuri este fluctuantă şi depinde de gustur
i, de înclinaŃii, de aşteptări, de tehnică, de variaŃiile ofertei etc. Prin urmare, bunuril
economice sunt caracterizate prin raritatea lor. Această noŃiune de "raritate", neg
lijată în primele opere ale marginaliştilor englezi, este prezentă în debutul tradiŃiei aus
riece. Aceasta o vom descoperi în aceeaşi măsură la Auguste Walras şi Leon Walras [3]. A d
oua clasificare aranjează bunurile din punct de vedere tehnic; urmând apropierea lor
în raport cu nevoile. Acest caracter de vecinătate este numit "ordine". Bunurile de
ordinul 1 satisfac direct nevoile (pâinea, spre exemplu), bunurile de ordin super
ior nu le satisfac decât în mod indirect (grâul, făina, moara, de exemplu). Bunurile de
ordin superior lui 1 intră în raporturi tehnice necesare : ele sunt complementare. L
a rândul lor, ele nu pot deveni bunuri veritabile până ce alte bunuri complementare lo
r nu devin disponibile (de exemplu, terenul pe care se cultivă grâul, seminŃele pentru
semănat, etc.). Această clasificare permite introducerea unui element suplimentar în
analiză, caracteristic şcolii austriece, şi anume : timpul. În fine, producŃia de bunuri d
e ordinul 1 este legată de un proces productiv în care, etapă după etapă, sunt mobilizate
bunurile de ordin superior. Acest proces
135
presupune un timp care poate fi extrem de variabil, funcŃie de bunuri. Menger afir
ma că acest proces este marcat de incertitudine : deşi precizarea nevoilor este nece
sară, ea nu este niciodată perfectă.
9.2.2.2 Teoria valorii şi tabloul de intensitate
Teoria valorii lui Menger debutează cu clasificarea bunurilor. Valoarea este defin
ită drept "semnificaŃia pe care bunurile concrete o au pentru noi datorită faptului că s
atisfacŃia trebuinŃelor noastre depinde de posedarea acestora." [4]. Valoarea rezultă,
de asemenea, din raritatea bunurilor. Ea depinde de conştiinŃa individului. La fel
ca la Jevons, valoarea nu este o proprietate intrinsecă a bunurilor. Ea este o rel
aŃie stabilită de individ între bunurile de care el dispune şi trebuinŃele sale. Problema
care se pune este de a determina o măsură a valorii. Ea se pune diferit pentru bunur
ile de ordin 1 şi cele de ordin superior. Bunurile de prim rang satisfac direct tr
ebuinŃele. Însă nevoile nu sunt identice. Necesitatea satisfacerii lor face obiectul u
nui clasament : bunuri vitale vs. bunuri de mai mică importanŃă. Pe de altă parte, pentr
u o nevoie fixată, urgenŃa ei se diminuează odată cu satisfacerea acesteia. Să reŃinem că,
um satisfacŃia este direct legată de cantitatea de bunuri, diminuarea intensităŃii nevoi
i implică descreşterea utilităŃii marginale. Însă Menger nu şi-a dat osteneala să defineasc
termen. Pornind de la aceste noŃiuni, Menger a întocmit un tablou al intensităŃii nevoi
lor. În coloane apar nevoile satisfăcute de bunurile 1, 2, etc. în ordine descrescândă de
la stânga la dreapta. Cifrele din fiecare coloană exprimă descreşterea intensităŃii odată c
atisfacerea nevoii (Tabelul 9.1).
Tabelul 9.1
Nevoi CantităŃi 1 2 3 . . . 10
N1 10 9 . . . . 1
N2 9 8
N3 ..….……………N10 8…………………..1 7…………………1
1 1
136
Acest tablou permite definirea unei logici de alegere pentru consumator. Această l
ogică nu este descrisă direct, precum maximizarea unei satisfacŃii. Contrar celorlalŃi f
ondatori ai marginalismului (Menger era foarte reŃinut în ceea ce priveşte folosirea m
atematicii), ci ca o procedură de alocare a unui venit dat, pentru diferite destin
aŃii. Deci, o unitate din bunul 1 va fi aleasă (intensitate = 10), apoi o unitate di
n bunul 2 şi o unitate suplimentară din bunul 1 (intensitate = 9), apoi o unitate di
n bunul 3, o unitate suplimentară din bunul 2 şi alta din bunul 1, etc. Procesul se
opreşte când venitul se epuizează. Această procedură este echivalentă cu maximizarea utilit
pentru că ea conduce la intensitatea maximală a satisfacerii trebuinŃelor. Ea exprimă, în
maniera sa, condiŃiile marginale obişnuite însă aici din unghiul intensităŃii marginale a t
ebuinŃelor satisfăcute.
9.2.3 Leon Walras şi echilibrul general
Opera lui Walras este, alături de cea a lui Jevons şi Menger, cea de-a treia sursă a m
arginalismului. Totuşi, deşi se va dovedi mai târziu ca fiind cea mai fecundă dintre ele
, totuşi la vremea respectivă ea va fi cea mai prost primită. Este vorba despre ambiŃioa
sa lucrare Elemente de economie politică pură (1874 - 1877). AmbiŃia lui Walras consta
în construirea, pas cu pas, de la simplu la complex, de la abstract la "real", a
unui model complet de echilibru general al economiei. Pornind de la o economie c
e presupune schimbul a două bunuri, el o va generaliza la "m" bunuri, iar apoi, in
troducând producŃia, el formulează teoria preŃurilor pentru factorii de producŃie, apoi ce
a a preŃurilor capitalurilor şi, în fine, teoria creditului, economisirii şi banilor. Ac
eastă construcŃie, esenŃialmente statică, este dublată la fiecare etapă de reflecŃii ale au
ului potrivit cărora concurenŃa permite atingerea echilibrului. Metoda de expunere,
surprinde. Deşi "elementele" utilizează, de manieră exclusivă, limbajul matematic. Acest
lucru nu va îngreuna lectura sau gradul de înŃelegere pentru economiştii epocii sale. N
u este de mirare că adesea Walras a fost acuzat de formalism reproşându-i-se că sacrifică
problemele economice concrete în favoarea unei rigori himerice. Acestei opinii i s
e opune celebra apreciere a lui J. Schumpeter : "În ceea ce priveşte economia pură, Wa
lras mi se pare drept cel mai mare economist. Sistemul său de echilibre economice
relevă o originalitate revoluŃionară, întregul ansamblu dobândind calitatea unei sinteze c
lasice. Aceasta este singura operă economică care se poate pune, în raport cu rezultat
ele sale, alături de fizica teoretică.[4]” Lucrarea sa Elemente de economie politică pură
reuneşte esenŃa descoperirilor walrasiene. De aceea, vom evidenŃia câteva din contribuŃiil
e sale, luând ca reper această lucrare.
137
9.2.3.1 AvuŃia socialã
Obiectivul lui Walras era studiul avuŃiei sociale înŃeleasã ca “ansamblul de bunuri materi
ale sau nonmateriale care sunt rare, care pe de o parte ne sunt utile şi care, pe
de altã parte, nu existã la dispoziŃia noastrã decât în cantitãŃi limitate.”[4]. AvuŃia îşi
aritate. Cu alte cuvinte “o limitare în cantitãŃi de lucruri utile”[4]. Din acestã definiŃi
ezultã trei concluzii: • Prima se referã la faptul cã elementele constitutive ale avuŃiei
sunt “apropriabile”. De altfel, “aproprierea” legitimã nu se exercitã decât asupra avuŃiei
le, referindu-se la întreaga avuŃie socialã. Prin urmare, este posibilã constituirea unu
i stoc de bunuri rare pentru folosinŃã personalã; va fi, de asemena, posibilã achiziŃionar
ea altora, dacã în schimb se cedeazã surplusul. • A doua este cã elementele avuŃiei sunt “v
bile şi interschimbabile”. Altfel spus, se stabileşte între toate un raport, constând în ac
ea cã, independent de utilitatea care-i este proprie, fiecare dintre ele dobândind c
a proprietate specialã posibilitatea de a fi schimbat cu oricare altul într-o anumitã
proporŃie determinatã. • A treia se referã la faptul cã bunurile utile cantitativ sunt pro
duse industriale sau “multiplicate”. Aşa cum preciza şi Walras, avuŃia este un ansamblu de
valori de schimb. Acest lucru constituie nucleul teoriei valorii de schimb care
va fi economia politicã purã. Walras îşi pune întrebarea ce fel de metodã şi ce fel de lim
va utiliza aceastã economie purã. Evident aceastã metodã şi acest limbaj este matematica.
În fine, valoarea de schimb este o mãrime apreciabilã – scria Walras [4] – iar matematica
are ca obiect de studiu aceastã mãrime. Economia politicã purã era destinatã sã devinã o r
rã a matematicii. Pentru aceasta trebuie înlocuitã o metodã “raŃionalã”, pornind de la tipu
ale la “tipuri ideale” de economie pe baza cãrora sã se construiascã întreaga bazã teoretic
iome şi teoreme). Economia politicã nu mai trebuia sã fie un amestec impur de afirmaŃii,
de cazuri particulare, de legi empirice generalizate sau deducŃii parŃiale. Ea treb
uia sã devinã o şiinŃã. Desigur, economia politicã purã nu se pretinde exclusivistã. Alãtur
este economia aplicatã. Walras aratã cã între ele existã o relaŃie logicã. În viziunea sa
mia politicã purã precede economia aplicatã, la fel cum mecanica purã precede mecanica a
plicatã”.
138
9.2.3.2 Teoria schimbului
Pentru a descrie schimbul a douã mãrfuri între ele, Walras porneşte de la urmãtorul exempl
u: “sã presupunem o piaŃã pe care vin pe de o parte indivizi ce posedã o marfã A şi sunt di
sã cedeze o parte din ea pentru a procura o marfã B, iar pe de altã parte indivizi ce
posedã o marfã B şi care sunt dispuşi sã cedeze o parte pentru a procura marfa A.”[4]. Sch
mbul pe piaŃã se prezintã ca o dublã cumpãrare şi o dublã vânzare. Altfel spus, cumpãrarea
u poate fi realizatã decât prin vânzarea lui A. Însã cumpãrarea lui A nu poate fi obŃinutã
rin vânzarea lui B. Prin urmare, atât A cât şi B fac obiectul unei cumpãrãri şi al unei vân
ornind de la aceastã simetrie Walras scrie ecuaŃiile schimbului din care trage prime
le concluzii. Astfel, dacã m constituie numãrul de unitãŃi din A cedate contra n unitãŃi di
B, iar Va i Vb sunt valorile de schimb a unei unitãŃi A respectiv B, vom avea: m Va
= n Vb. Pe de altã parte, dacã pa este preŃul lui A, iar pb preŃul lui B, rezultã: de unde
: m/n = Vb/Va = pa şi n/m = Va/Vb = pb pa = 1/pb (1)
Notând cu C şi O cererile efective şi ofertele efective de bunuri, se va înŃelege cã faptul
cã cererea pentru un bun este asiguratã de oferta altui bun, fenomen descris de ecuaŃi
ile: Ca pa = Ob şi Cb = Oa pa Cb pb = Oa şi Ca = Ob pb Ţinând seama de relaŃia (1) avem: C
a Cb = Oa Ob, de unde: Ca/Oa = Ob/Cb = α Rezultă prima teoremã enunŃatã de Walras: “Fiind d
te douã mãrfuri A şi B, raportul dintre cererea efectivã a uneia şi ”oferta sa efectivã est
gal cu raportul dintre oferta efectivã a alteia şi cererea sa efectivã”[1]. Pornind de l
a relaŃia (2) echilibrul se realizeazã când pentru ambele mãrfuri cererea este egalã cu of
erta, ceea ce se reduce la o singurã condiŃie, şi anume: α = 1. Pornind de l  rel Ńia (2)
obŃinutã, Walras analizeazã şi cazurile de dezechilibru. De asemenea, cazul particular a
l schimbului celor douã mãrfuri îi oferã posibilitatea generalizãrii teoremei, constituind
ecuaŃiile prin care evidenŃiazã evidenŃiazã echilibrul general.
139
9.2.4 J.B. Clark şi productivitatea marginalã
Lucrarea lui J.B. Clark, “DistribuŃia avuŃiei” (1899) poate fi consideratã ca o primã lucra
e majorã publicatã în Statele Unite. Aportul sãu esenŃial constã în aplicarea principiilor
ginalismului problemelor de distribuŃie şi distribuŃie. Acest lucru este, fãrã îndoialã, o
are pentru cã reduce analiza la un aspect tehnic. Aceasta pentru cã, pe de o parte,
nici celelalte probleme nu sunt de neglijat, iar pe de altã parte, pentru cã teoria
lui Clark a fost dezvoltatã în funcŃie de preocupãri particulare ce vizau îndeosebi justiŃi
distribuŃiei. Totodatã, teoria productivitãŃii marginale, înainte de a fi dezvoltatã magis
ral de cãtre Clark, apãruse deja în lucrãrile lui Marshall, Edgeworth şi mai ales A.H. Wic
ksteed (1844-1927) în cunoscuta sa lucrare “Eseu asupra coordonãrii distribuŃiei” (1894).
9.2.4.1 Teoria productivitãŃii marginale lark susŃinea aceastã teorie prin urmãtorul enunŃ:
la echilibru, factorii de producŃie sunt remuneraŃi la productivitatea lor marginalã (
Wm) care era definitã drept un spor al preducŃiei (∆Q) determinat de creşterea cu o unit
ate a factorului variabil (∆x), ceilalŃi factori fiind menŃionaŃi constanŃi: Wm = ∆Q/∆x; x∈
P}. R Ńionamentele lui Clark ce susŃineau acest enunŃ erau urmãtoarele: sã considerãm, spre
exemplu, factorul muncã (L). Nivelul (rata) salariului ultimului lucrãtor angajat nu
poate fi superioarã productivitãŃii acestuia. Dacã nu se realizeazã acest lucru, angajato
rul va suferi o pierdere. Prin urmare, nu are importanŃã care lucrãtor va putea fi con
siderat drept un lucrãtor marginal pentru cã, dacã un muncitor inframarginal cere mai
mult decât productivatatea ultimului angajat, patronul poate sã îl concedieze. Product
ivitatea marginalã a muncii este deci nivelul maxim al salariului pe care întreprinzãt
orul consimte sã îl plãteascã lucrãtorilor pe care îi angajeazã. Dar, reciproc, rata salari
i nu poate fi inferioarã productivitãŃii marginale. Pe ansamblu, munca este remuneratã d
eci în raport de productivitatea sa marginalã. Să remarcãm, ceea ce pentru Clark este fo
arte important, cã ipoteza de concurenŃã este crucialã pentru a obŃine acest rezultat. Dis
punea el oare de o teorie care sã îl ajute în determinarea ratei salariului? Rãspunsul e
ste “nu”. A spune cã rata salariului este egalã cu productivitatea marginalã a muncii, nu
ne spune nimic despre nivelul sãu. Ceea ce se ştie, spunea Clark, este cã productivita
tea marginalã a muncii descreşte, în timp ce ocuparea creşte. De fapt, când numãrul lucrãto
or creşte, fiecare dintre ei dispune de capital mai puŃin şi deci eficacitatea muncii
scade. În
140
aceste condiŃii curba (descrescândã) productivitãŃii marginale a muncii furnizeazã, cu egal
tatea rata salariului = productivitatea marginalã, curba cererii factorului muncã în f
uncŃie de preŃul sãu. Pentru a obŃine rata salariului ne trebuie o curbã a ofertei de muncã
Sã fim mai expliciŃi: trebuie facem distincŃie între ramurã şi firmã. Pentru ramurã, confr
cu o funcŃie a ofertei de muncã, teoria productivitãŃii marginale este primul din cele d
ouã elemente care permit explicarea ratei salariului. Pentru firmã, confruntatã cu o r
atã a salariului datã de piaŃã, aceasta-i o teorie a ocupãrii. Rata salariului şi productiv
tatea marginalã a muncii
S
W = Pm Pm
O
Figura 9.3
L
Cererea de muncã
Prin urmare, în prezenŃa unui alt element, teoria productivitãŃii marginale rãspunde fie l
a întrebarea “care este nivelul salariilor?” (pentru ramurã), fie la întrebarea “care este
ivelul ocupãrii?” (pentru firmã). Sã adãugãm cã regula productivitãŃii marginale se extinde
ansanblului economiei: factorul muncã se repartizeazã între utilizãrile alternative de
asemenea manierã încât produsul marginal al unitãŃilor omogene de muncã este acelaşi peste
. Cum ar putea fi oare altfel dacã lucrãtorii cautã în mod raŃional salariul cel mai mare
posibil? Dar, putem remarca, de asemenea, şi J.B. Clark o subliniazã în mod explicit,
cã aceastã teorie constã de fapt în ipoteze restrictive: ea vizeazã o economie staŃionarã,
curenŃialã, în care previziunea, informaŃia şi mobilitatea sunt perfecte. Ea presupune de
asemenea şi deplina ocupare. De fapt, în caz de subocupare involuntarã, concurenŃa între l
ucrãtori poate duce la scãderea ratei salariului sub
141
nivelul productivitãŃii marginale. J.B. Clark indica, deci, cã, în opinia sa, aceastã teor
ie nu poate participa decât la determinarea de valori pe o perioadã îndelungatã. RaŃioname
ntul a fost fãcut în legãturã cu factorul muncã, dar teoria remunerãrii capitalului (dobând
este în mod fundamental aceeaşi. RaŃionalitatea şi concurenŃa fac ca factorul capital sã tr
buie a fi remunerat la nivelul productivitãŃii sale marginale (descrescânde). Curba pr
oductivitãŃii marginale a capitalului furnizeazã astfel cererea de capital. Ar trebui
ajustatã o funcŃie a ofertei pentru a obŃine preŃul (de exemplu, presupunând cã oferta de e
onomii acumulate depinde în mod pozitiv de dobândã). Nu este inutil sã vedem, în ultimã ins
anŃã, cum teoria productivitãŃii marginale poate fi articulatã pe teoria echilibrului firm
ei. Se ştie cã, în acest caz, preŃul este egal cu costul marginal (p = Cm). Or, potrivit
teoriei productivitãŃii marginale: W = p (∂x/∂L) unde: W – rata salariului şi ∂x/∂L – prod
atea marginalã fizicã a muncii r = p (∂x/∂K) unde: r – rata dobânzii ∂x/∂K - productivitate
ginalã fizicã a muncii Eliminând pe p din relaŃiile (4.1 - 1) şi (4.1 - 2) obŃinem: (∂x/∂L)
(∂x/∂K)/r = 1/Cm = 1/p Prin urmare, productivitãŃile marginale fizice ponderate prin inv
ersul preŃurilor lor sunt egale între ele şi egale cu inversul preŃului produsului sau i
nversul costului marginal. Vom remarca echivalenŃa acestui rezultat cu cel care de
scrie optimul consumatorului . (4.1 - 2) (4.1 - 1)
9.2.4.2 Clark, productivitatea marginalã şi justiŃia distributivã
J.B. Clark era interesat în particular de implicaŃiile justiŃiei distributive asupra t
eoriei productivitãŃii marginale. El credea cã acest principiu nu constituie numai o g
aranŃie a eficienŃei, dar şi cã furnizeazã, între altele, un principiu de distribuŃie echit
lã. De ce garanŃia eficienŃei? Deoarece pentru o funcŃie a ofertei de muncã datã, o remuner
re peste productivitatea marginalã reduce cantitatea de muncã cerutã, în timp ce o remun
erare sub productivitatea marginalã reduce

Vezi Cãtãlin Huidumac, Angela Rogojanu, Introducere în studiul economiei de piaŃã, Ed. ALL
, Bucureşti, 1998.
142
cantitatea oferitã. În ambele cazuri producŃia globalã nu se aflã la nivelul maxim. Dar, t
otodatã, pentru el erau importante consideraŃiile de echitate. Or, o problemã se pune
imediat: lucrãtorul inframarginal primeşte mai puŃin decât contribuŃia sa la producŃie.
W
Pmi Pmn Pm
S
O
al i-lea
Figura 9.4
al n-lea
L
Observând aceasta privind graficul alãturat: remunerarea sa este egalã cu Pmn (aceea a
ultimului lucrãtor), chiar dacã contribuŃia sa la producŃie este egalã cu Pmi. În acest se
s, este vorba deci de “exploatare”. Rãspunsul lui Clark se bazeazã pe douã argumente. Prim
ul este cã, muncitorii fiind din ipotezã interşanjabili (factorul muncã este omogen), re
tragerea celui de-al i-lea muncitor ar însemna o diminuare a producŃiei de la Pmn şi n
u de la Pmi. Putem, prin urmare estima cã el este de fapt remunerat în funcŃie de apor
tul sãu şi orice muncitor poate fi considerat drept salariatul marginal. Al doilea m
otiv este cã variaŃia de productivitate a lucrãtorilor este de fapt legatã de cantitatea
de capital mai mult sau mai puŃin importantã de care fiecare dispune. Dacã productivi
tatea muncii scade când producŃia totalã creşte, este din cauzã cã fiecare dispune de mai p
n capital.din acest punct de vedere de fapt combinarea de muncã cu capital este pr
oductivã şi, în aceastã combinaŃie, al i-lea lucrãtor joacã acelaş rol cu al n-lea. Acest a
lea argument permite respingerea “presupusei exploatãri”, dar este periculos: nu repun
e în discuŃe însãş ideea de productivitate asociatã unui factor? Prin urmare, în condiŃi de
urenŃalitate, remunerarea muncii la productivitatea sa marginalã este, dupã Clark, ech
itabilã ş eficace. Însã, evident, este vorba de condiŃi ideale, dacã nu teoretice. În reali
e, piaŃ muncii poate fi dezechilibratã: în favoarea lucrãtorilor, fie cã sunt puŃn numeroş,
e cã realizeazã între ei acorduri, fie cã existã şomaj… În acest caz, munca nu este remuner
nivelul aportului sãu marginal şi existã, în acest sens, o formã de “exploatare”. Dar 143
dezechilibrul se poate tot a a de bine stabili în favoarea factorului muncã dacã sindica
tele puternice se pot organiza pentru a limita oferta de muncã. Nici în acest caz si
tuaŃia nu este echitabilã, ci în detrimentul capitalului. Clark concluziona deci cã, vrând
sã analizeze justiŃia distributivã, trece prin studiul concret al concurenŃei în economie
şi, în particular, prin examinarea concentrãrilor industriale şi a rolului sindicatelor
. Asupra acestui subiect, ideile lui Clark au evoluat. La început, critic în ceea ce
priveşte funcŃionarea (dar nu a naturii) capitalismului, el va ajunge sã creadã cã monopo
lurile nu pot fi pânã la urmã destul de puternice, într-o perspectivã dinamicã, pentru a nu
fi vreodatã contestate, în special din cauza inovaŃiilor tehnice. Mãrimea firmelor şi numãr
l lor într-o ramurã nu reprezintã criterii suficiente pentru a judeca o organizare ind
ustrialã. Atât cât barierele la intrare sunt suficient de flexibile şi atât cât înŃelegeril
rãmâne interzise, nucleul efectelor dezirabile ale concurenŃei va fi obŃinut într-o econo
mie dinamicã şi în expansiune. În sfârşit, opera lui J.B. Clark o va anticipa parŃial pe ce
fiului sãu, John Maurice Clark, care, în celebrul sãu articol din 1940 – “Spre un concept
de competiŃie în funcŃionare” – aratã cã o organizaŃie industrialã trebuie mai degrabã jud
iterii de performanŃã decât în funcŃie de criterii standard ale concurenŃei.
9.2.4.3 Clark şi teoria capitalului
Am vãzut cã regulile de remunerare a capitalului sunt aceleaşi ca pentru muncã, teoria p
roductivitãŃii marginale aplicându-se la doi factori. Dar, în teoria capitalului lui Cla
rk, existã mai mult decât o simplã simetrie. Conceptul de capital este înŃeles de Clark în
ouã moduri diferite. Într-o primã accepŃiune, capitalul desemneazã ansamblul de bunuri cap
itale necesare producŃiei. Aceasta este concepŃia concretã, tehnicã, materialã a capitalul
ui. În acest sens capitalui este fundamental heterogen. Într-o a doua accepŃiune el re
prezintã o “bogãŃie” productivã. Acesta este un concept abstract, reunind o sumã de valori.
cest sens capitalul este fundamental omogen. La care dintre concepte se adreseazã
teoria productivitãŃii marginale? Cu siguranŃã nu la prima formã, deoarece creşterea stocur
lor de bunuri de capital merge în paralel cu remodelarea structurii sale. Asta însea
mnã o schimbare calitativã şi în acelaşi timp cantitativã. Teoria productivitãŃii marginale
preocupatã de capital în general ca şi valoare. În acest caz este posibil sã vorbim de o
creştere a stocului de capital fãrã ambiguitate. Aceastã distincŃie îi furnizeazã lui Clark
bazã pentru critica sa la adresa teoriei capitalului formulatã de Böhm-Bawerk. NoŃiunea “p
erioadã de producŃie” are probabil sens pentru bunurile de capital (sensul concret); e
a nu are sens pentru capital în general (perceput ca sumã de valori). Rezultã cã, capita
lul nu trebuie conceput ca un “adaus” fãcut angajatului şi un ansamblu de produse semifi
nite şi de maşini. Capitalul este un fond permanent (înŃeles ca un stoc). Adicã, dacã ne si
uãm într-o economie staŃionarã (care este cadrul de raŃionament
144
al lui Böhm-Bawerk), în fiecare moment se terminã perioade de producŃie, altele debuteazã,
altele sunt în curs de derulare, dar, în orice caz, fluxul consumului este sincroni
zat cu fluxul de producŃie. Nu existã “întârziere” în sensul lui Böhm-Bawerk: toate inputur
are vor genera o producŃie viitoare coincid de fapt cu o producŃie prezentã, ce rezultã
din inputurile trecute. Asupra acestui punct se va isca o dezbatere între şcoala aus
triacã şi şcoala americanã (cu Clark, dar şi cu Fisher şi Fetter) şi se pare cã aceasta din
a câştiga. Dar, nu ne vom debarasa aşa de uşor de ideile lui Böhm-Bawerk şi unele contraarg
mente ar putea fi avansate. În primul rând acesta: când existã o investiŃie netã, problema
ierii” reapare. Pe de altã parte, este de remarcat cã, chiar şi într-o economie staŃionarã,
nomenul “întârzierii” existã. De fapt, într-o asemenea economie, stocul de capital este men
ut constant: el nu se consumã. Este cu deosebire rolul ratei dobânzii de a împiedica a
cest consum de capital. Aceastã renunŃare la un consum prezent pentru a menŃine consta
nt stocul de capital şi pentru a asigura perenitatea consumului eate un cost remun
erat prin rata dobânzii.
9.2.4.4 Teoria productivitãŃii marginale şi repartiŃia produsului între factori
Ultima mare problemã pusã de teoria productivitãŃii marginale se referã la repartizarea pr
odusului. Este adevãrat oare cã remunerarea factorilor de producŃie, în raport cu produc
tivitatea lor marginalã, permite distribuirea integrarã a produsului între factori? Pr
imul autor care a studiat aceastã problemã, şi a rãspuns afirmativ la întrebarea de mai su
s, a fost P.H. Wicksteed. RaŃionamentul sãu se opreşte asupra ideii cã o creştere echiprop
orŃionalã a cantitãŃilor din toŃi factorii de producŃie conduce la creşterea produsului înt
ceaşi proporŃie. El se situeazã deci în cazul în care randamentele dimensionale sunt const
ante. Sã verificãm aceastã afirmaŃie. Dacã randamentele dimensionale ale unei funcŃii de pr
ducŃie X = f(K, L) sunt constante, prin ipotezã, avem: dX/X = dK/K = dL/L unde: X – pr
odusul K – capitalul L – munca Dar dacã: dk/k = dL/L
145
avem de asemenea: dk/k = dL/L = (m dk + n dL)/(m k + n L), (∀)m şi (∀)n. Sã notãm cu: m = ∂
/∂k şi n = ∂X/∂L respectiv productivitãŃile marginale fizice ale capitalului şi muncii. Vom
ne deci:
dX/X = (∂X/∂k dk + ∂X/∂L dL)/ (∂X/∂k k + ∂X/∂L L) = dX/(∂X/∂k k + ∂X/∂L L) ⇉ ⇉ X = ∂X/∂k k
Dacã factorii sunt remuneraŃi în raport de productivitatea lor marginalã, obŃinem: ω = p ∂X
r = p ∂X/∂k, şi, în consecinŃã: pX = rk + ωL. Concluzi  este prin urm re cã d cã f ctorii d
cŃie sunt remuneraŃi în raport de productivitatea lor marginalã, ramdamentele constante
asigurã faptul cã produsul este integral repartizat între factorii de producŃie. În plan m
atematic vom remarca rapid cã raŃionamentul precedent care adoptã randamente constante
presupune cã funcŃia de producŃie este omogenã şi de gradul I şi deci analiza problemei în
zul general relevã în final aplicarea teoremei lui Euler cu privire la funcŃiile omoge
ne. O funcŃie X = f(k,L) este omogenã şi de grad α d cã şi numai dacã: λαX = F(λk, λL). Teo
er aratã cã uncŃia X verificã urmãtoarea proprietate: αX = ∂X/∂k k + L ∂X/∂L De ici pute
e trei c zuri:

) α = 1 n cest c z, r nd mentele sunt const nte şi se regãsesc rezultatele
lui Wecksteed;

b) α > 1 n cest c z, r nd mentele sunt crescãto re şi ecuaŃia aratã
imediat cã remunerarea factorilor în raport cu productivitatea lor marginalã conduce l
a distribuirea unor venituri mai mari decãt valoarea produsului. Cel puŃin un factor
trebuie sã fie remunerat sub productivitatea sa marginalã, altfel întreprinderea va s
uferi pierderi; c) α < 1 n cest c z, r nd mentele sunt descrescãto re şi remunerarea f
actorilor este inferioarã valorii producŃie. Existã un surplus pe care întreprinzãtorul l-
ar putea capta.
146
S-ar pãrea, deci, cã teza lui Wicksteed nu se referã decât la un caz particular (α=1) din
to te c zurile posibile. De f pt, idee  lui Wicksteed er  cã o economie concurenŃialã
ar trebui sã se plaseze în mod natural în condiŃiile randamentelor constante, mai puŃin pe
termen lung. Aceastã idee a fost exploatatã în pricipal de K. Wicksell (1851 – 1926). D
acã, de exemplu, randamentele sunt descrescânde, întreprinzãtorul beneficiazã de un surplu
s care este un profit pur, în sensul cã nu remunereazã factori de producŃie. În acest caz,
într-o economie concurenŃialã, sunt întrunite condiŃiile de intrare în ramurã. Noi întrepr
i se instaleazã, fãcând sã creascã oferta şi sã scadã preŃurile, aceasta pânã la minimul co
u. În acest punct, surplusul este elimunat, producŃia este repartizatã total între facto
ri şi, cum factorii sunt remuneraşi în raport de productivitatea lor marginalã, regãsim re
zultatul lui Wicksteed. În cazul în care randamentele sunt crescãtoare şi factorii remun
eraŃi conform productivitãŃii lor marginale, existenŃa pierderilor din exploatare conduc
e la o diminuare a ofertei, cu sporirea preŃurilor, ceea ce ne aduce progresiv la
egalitatea preŃ = minimul costului mediu. Astfel, per total, cazul α=1 nu p re pent
ru ceşti autori drept un caz particular, ci ca un caz limitã, reprezentativ al echi
librului unei economii concurenŃiale.
147
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE ŞI NOTE
1 Popescu Gh. 2. Taşnadi Al. Doltu C. 3. Guerrien B. 4. Martina D.
EvoluŃia gândirii economice, Cluj Napoca, Editura George BariŃiu, 2000 Mirajul neoclas
icismului, Bucureşti, Editura Economică, 2000 Economia neoclasică, Bucureşti, Editura Hu
manitas, 1992 La pensée économique, Paris, Editura Armand Colin, 1991
148
În rândul specialiştilor este răspândită ideea potrivit căreia ştiinŃa despre economie se s
e opera a trei titani: A.Smith, K.Marx şi J.M.Keynes. Primul a descifrat tainele e
conomiei de piaŃă liberă şi a pus în evidenŃă virtuŃile ei în sporirea avuŃiei naŃiunilor;
investigat contradicŃiile şi legile care-i guvernează mersul spre decădere; susŃinând înlo
rea ei cu economia planificată; iar cel de-al treilea a argumentat părerea că economii
le bazate pe piaŃă se pot salva de la prăbuşire dacă societatea, prin stat, le supune orga
nizării, controlului şi dirijării1). În acest sens, Keynes poate fi considerat teoretici
an al capitalismului organizat, modalitate sub care el vedea posibilă salvarea civ
ilizaŃiei occidentale2).
Fapt este că cei trei economişti au pus temeiuri celor mai mari curente de gândire eco
nomică, fiecare din ele cu perioade de ascensiuni, contestări, eclipsări, decăderi, reno
vări şi reveniri în prim plan cu alte înfăŃişări. Între doctrinele lor există deosebiri, co
ce par ireconciliabile. Şi totuşi, omul de ştiinŃă atent ce le priveşte în ansamblu descope
este contradicŃii, acea unitate conferită de marile descoperiri cu care a fost alime
ntat procesul cumulativ al dezvoltării ştiinŃei economice. Economista engleză, J.Robinso
n, a sesizat mai bine ca mulŃi alŃii nevoia de conciliere – în procesul tranziŃiei spre o
nouă civilizaŃie – a substanŃei realizărilor din opera marilor gânditori, în folosul ştiinŃ
practicii. Amplificarea interdependenŃelor, inclusiv în planul intereselor sociale şi
naŃionale, îi stimulează pe oamenii de ştiinŃă să pună accent pe valorificarea a ceea ce su
eaŃii autentice, îndemnându-i (şi ajutându-i) pe factorii de decizie să le folosească pentr
influenŃa mersul economiei şi societăŃii. Măsura aprecierii creaŃiei ştiinŃifice, inclusiv
nul economiei, să fie dată de contribuŃia ei la bunăstarea generală a oamenilor într-un cli
at social, ecologic, tehnic şi tehnologic, de bună calitate. Economie fără munca omului
nu există. Acest adevăr axiomatic a fost înŃeles şi folosit în feluri variate de diversele
li şi curente de gândire economică. Economiştii clasici şi neoclasici au pus accent pe creş
erea productivităŃii muncii şi sporirea eficienŃei în vederea sporirii avuŃiei în condiŃiil
nomiei de piaŃă libere. Economiştii marxişti au pus în evidenŃă limitele şi inconvenientele
teia (inclusiv cele legate de folosirea forŃei de muncă, a ciclicităŃii crizelor), evoluân
d de la negarea de principiu a economiei de piaŃă la admiterea ei ca un rău necesar, c
a apoi să fie socotită, în zilele noastre, ca mijloc de ieşire din criză. Keynes şi
149
numeroşii săi adepŃi au pus în centrul atenŃiei ocuparea forŃei de muncă – element esenŃial
orice economie şi civilizaŃie – în condiŃiile economiei de piaŃă altfel înŃeleasă decât ec
sici, neoclasici şi cei marxişti.
10.1 Keynesismul, curent al economiei de piaŃă dirijate
Economistul englez J.M.Keynes (1883-1946) – care avea să pună, în anii ’30, bazele unui no
u curent de gândire economică – a cunoscut foarte bine teoria economiei de piaŃă în formele
ei clasică (A.Smith, D.Ricardo, Th.R.Malthus, J.St.Mill) şi neoclasică (W.St.Jevons, L
.Walras, J.B.Clark, ş.a.). La Cambridge, unde învăŃase, avusese ca profesori de economie
pe A.Marshall şi A.C.Pigou, exponenŃi ai neoclasicismului. El a cunoscut, poate şi ma
i bine decât teoria, noile realităŃi, problemele acute cu care erau confruntate econom
iile Ńărilor lumii după primul război mondial. Un mare exeget al istoriei ştiinŃei economic
vedea un merit al mesajului keynesian în impactul său “cu problemele arzătoare ale epoc
ii”3) tot aşa cum se formulase la timpul său şi mesajul ricardian. Ca membru al delegaŃiei
britanice la ConferinŃa de pace de la Paris, Keynes intră în contradicŃie cu viziunile în
guste referitoare la viitorul lumii, se retrage din delegaŃie şi scrie cartea Urmările
economice ale păcii, publicată în Anglia şi FranŃa în 1919, iar în România în 1920. În pre
entru ediŃia în limba română, el condamnă orientarea spre avuŃie cât mai multă, obŃinută pr
mijloace, şi lipsa de preocupări serioase pentru convulsiile din economie şi societate
. El socotea dăunătoare şi neraŃională linia conform căreia “cei bogaŃi să cheltuiască mai
ncească mai puŃin”4). În Europa, ca şi în alte părŃi ale lumii postbelice, “nu-i vorba numa
zordine ori de mişcări muncitoreşti, ci de viaŃă ori de moarte, de foamete ori de existenŃă
de zvârcolirile înfricoşătoare ale unei civilizaŃii care moare”. Economia de piaŃă a propu
civilizaŃia industrială a îmbogăŃirii, dar tot ea, observa Keynes imediat după prima confla
raŃie mondială, lăsată să meargă de la sine a dus societatea în pragul decăderii, în virtut
principiu care “atârna de condiŃii psihologice nestatornice, pe care, poate, este cu
neputinŃă dă le mai înviem”. Economia de piaŃă premergătoare războiului era axată pe “princ
lării bazat pe neegalitate (care) era o parte vitală a societăŃii şi progresului”. Aceasta,
opinia autorului, a făcut ca echilibrul economic să fie încălcat, în sensul că oferta de m
uri şi servicii o lua înaintea cererii solvabile, a acelei cereri pentru care exista
u mijloace de plată la cumpărători. Fiindcă nu este de ajuns să ai nevoie de mărfuri, servi
ii şi să le ceri, trebuie să ai cu ce să le plăteşti. Economia de piaŃă – privită de econom
ci sub aspectele ei pozitive, iar de cei socialişti în latura ei negativă – trebuia resu
pusă unui examen critic din care să rezulte remediile necesare.. De la cele câteva ide
i intuite în Urmările economice ale păcii, dezvoltate de autor şi completate cu altele în
Tratat asupra banilor (1930), J.M.Keynes ajunge la un sistem teoretic, expus în lu
crarea Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor (1936). Auto
rul se detaşează de clasicism şi neoclasicism, afirmându-se o nouă paradigmă în ştiinŃa
150
despre economie. Noua paradigmă este axată pe ideea că economia de piaŃă este bună în princ
u, dar mersul ei în fapt este determinat de acŃiunea unor legi (înclinaŃii) psihologice
fundamentale ale oamenilor care, lăsate să acŃioneze de la sine, influenŃează nefavorabil
echilibrul economic, generând crize, şomaj şi alte aspecte negative, pe care oamenii n
u le-ar mai putea suporta. Prin acŃiuni chibzuite, într-o societate a capitalismului
organizat, pe baza cunoaşterii temeinice a mecanismului de funcŃionare a economiei,
aspectele negative neputând fi lichidate, pot fi menŃinute în limite rezonabile şi tran
sformate din factori destabilizatori în propulsori ai dezvoltării.
10.1.1 Conturarea unei noi concepŃii şi doctrine despre economia de piaŃă
Noua concepŃie despre economie nu se putea afirma fără critica celei clasice şi neoclasi
ce. Cu aceasta şi debutează Teoria generală a lui J.M.Keynes. Primele criticate sunt p
ostulatele teoriilor clasice şi neoclasice despre factorii de producŃie: • mărimea popul
aŃiei susceptibile de a fi ocupată (M); • dimensiunile bogăŃiilor naturale (N); • echipamen
ul de producŃie sau capitalul acumulat (C). În formularea neoclasică aceste postulate
sunt: I Salariul este egal cu produsul marginal al muncii, ceea ce înseamnă că salariu
l unei persoane este egal cu valoarea care s-ar pierde dacă volumul folosirii mâinii
de lucru ar fi redus cu o unitate, neluând în considerare concurenŃa de pe piaŃa forŃei d
e muncă. II Utilitatea salariului, atunci când este folosit un volum dat de mână de lucr
u, este egală cu dezutilitatea (adică capacitatea unui bun de a fi o sursă de neplăceri,
dureri, inconveniente) marginală a acelui volum de folosire a mâinii de lucru. Astf
el spus, utilitatea salariului este recompensa chinurilor, dificultăŃilor şi neplăcerilo
r muncii. Conform postulatelor teoriilor clasice şi neoclasice ar rezulta că şomajul p
oate fi numai voluntar. El ar rezulta din faptul că muncitorii (partea afectată) ar
refuza să lucreze în condiŃiile în care salariul ar fi mai mic decât dificultăŃile, neplăce
etc. muncii prestate. Keynes demonstrează că postulatele respective sunt valabile nu
mai pentru cazul particular al şomajului voluntar, dar ele nu pot explica situaŃia g
enerală a şomajului voluntar, dar ele nu pot explica situaŃia generală a şomajului involun
tar când muncitorii doresc să lucreze şi caută de lucru, dar nu găsesc. ExplicaŃia cazului
eneral al şomajului involuntar el o caută în modul de funcŃionare a mecanismelor economi
ei de piaŃă, necontrolată şi nedirijată, care atrage după sine rămânerea în urmă a cererii
faŃă de creşterea ofertei, cu repercusiuni asupra nivelului utilizării factorilor de pr
oducŃie, inclusiv al forŃei de muncă. Tezei neoclasice a şomajului voluntar, potrivit căre
ia
151
nivelul ocupării forŃei de muncă ar fi invers proporŃional cu nivelul salariilor, Keynes
i-o opune pe cea după care salariaŃii “se opun de obicei unei reduceri a salariului n
ominal, dar nu obişnuiesc să refuze de a lucra ori de câte ori are loc o urcare de preŃu
ri la bunurile care intră în consumul lor. Logic sau nelogic, experienŃa arată că astfel s
e comportă mâna de lucru în realitate”5). ExperienŃa de după cel de-al doilea război mondia
d aplicarea politicilor economice de inspiraŃie keynesistă a făcut din inflaŃie un mijlo
c de decalare accentuată a salariilor nominale de cele reale, iar cursa salarii-pr
eŃuri în condiŃiile în care inflaŃia s-a permanentizat, a pus la ordinea zilei problema in
dexării preŃurilor, a corelării creşterii salariilor cu ritmul inflaŃiei. Critica keynesis
tă făcută teoriilor clasice şi neoclasice a fost concentrată asupra Legii Say după care ech
librul parŃial (în cazul fiecărui produs sau grup de produse) şi cel general (la scara Ńări
, de regulă) între ofertă şi cerere se stabileşte automat, pe piaŃă, în virtutea concurenŃe
e sau perfecte. Într-o formulare evoluată, dată de economistul englez din a doua jumătat
e a secolului al XIX-lea, J.S.Mill, şi la care se referă Keynes, ea sună astfel: Mijlo
acele de plată pentru mărfuri sunt mărfurile înseşi. Produsele pe care le posedă cineva alc
iesc mijloacele cu care plăteşte pentru produsele altora. ToŃi vânzătorii sunt în mod inevi
abil, şi în adevăratul înŃeles al cuvântului, cumpărători. Dacă am putea să dublăm brusc ca
e producŃie a Ńării, am dubla oferta de mărfuri pe toate pieŃele; dar în aceeaşi clipă am d
capacitatea de cumpărare. Toată lumea şiar dubla atât cererea, cât şi oferta; toată lumea
avea posibilitatea să cumpere de două ori mai mult decât s-a oferit în schimb. Potrivit
legii definite, preŃul global de cerere al producŃiei în ansamblu este egal cu preŃul ei
global de ofertă la orice volum de producŃie, ceea ce echivalează cu folosirea integr
ală a factorilor de producŃie atraşi în circuitul economic, inexistenŃa subutilizării capac
tăŃilor de producŃie, iar ocuparea forŃei de muncă nu întâmpină obstacole. Şi totuşi revolu
ială, încă din prima ei perioadă, a pus cu acuitate în faŃa ştiinŃei problema explicării ca
majului şi a căutării de soluŃii în acest domeniu. Căutările continuă şi în zilele noastre.
l teoriei subutilizării forŃei de muncă în economia de piaŃă capitalistă a fost început de
de de Sismondi – explicat prin acumularea şi ruinarea micilor producători -, continuat
de Th.R.Malthus – legat de acumularea şi creşterea prea accentuată a populaŃiei sărace – ş
mai departe de K.Marx în centrul căruia a pus legea generală a acumulării capitaliste, şi
de o seamă de alŃi economişti până la J.M.Keynes. Originalitatea lui în domeniul dat const
abordarea subutilizării forŃei de muncă în contextul unui dezechilibru general între ofertă
cerere, fapt neadmis de teoria clasică şi neoclasică. Pentru susŃinerea punctului său de
vedere, Keynes recurge la raportul dintre funcŃia cererii şi ofertei globale, raport
influenŃat de acŃiunea, controlată sau nu, a unor legi psihologice fundamentale în econ
omia de piaŃă. Keynes a arătat că echilibrul ofertă-cerere poate avea loc nu numai atunci
când factorii de producŃie disponibili sunt folosiŃi deplin, ci şi în condiŃiile subutiliză
lor, într-o măsură mai mare sau mai mică. Starea de subutilizare poate
152
fi alimentată de excesul de economisire – mai ales când economisirile nu sunt integral
investite sau sunt investite fără rost, fără legătură cu cerinŃele pieŃii – care reduce co
frânează creşterea cererii solvabile pe măsura creşterii ofertei. Raportul economisire sa
u acumulare-consum, mobil şi adaptabil evoluŃiilor ciclice, este socotit hotărâtor pentr
u buna (sau reaua) dezvoltare a economiei. Criticile formulate de Keynes nu se r
eferă la piaŃă ca mecanism al economiei în general şi nu vizează îndepărtarea ei pentru a f
uită cu altceva; ele sunt de natură să arate că vremea lui laissez-faire a trecut, iar e
conomia de piaŃă contemporană are nevoie de un cadru de corectare a neajunsurilor gene
rate de concurenŃa perfectă şi imperfectă. Prin teoria sa, el caută să umple lacunele teori
i clasice şi neoclasice urmărind să descopere “natura mediului pe care îl cere jocul liber
al forŃelor economice pentru a putea transforma în realitate potenŃialul de producŃie.
Măsurile de control central, necesare pentru asigurarea ocupării depline, vor implic
a desigur o mare extindere a funcŃiilor tradiŃionale ale statului. De altfel, însăşi teori
a clasică modernă a atras atenŃia asupra unor situaŃii diverse, în care se poate ivi neces
itatea de a struni sau a dirija jocul liber al forŃelor economice. Va continua însă să e
xiste un câmp larg pentru exercitarea iniŃiativei şi răspunderii particulare. În hotarele
acestui câmp îşi vor păstra valabilitatea avantajele iniŃiativei şi răspunderii particulare
hotarele acestui câmp îşi vor păstra valabilitatea avantajele tradiŃionale ale individuali
smului. Extinderea funcŃiilor statului, a unui stat democratic, implicată de punerea
în concordanŃă a înclinaŃiei spre consum, spre economii şi investiŃii, apreciată de neocla
ca o încălcare a principiilor individualismului, la Keynes apare ca “singurul mijloc p
osibil prin care se poate evita distrugerea formelor economice existente, în ansam
blul lor, cât şi pentru că este condiŃia funcŃionării încununate de succes a iniŃiativei in
uale”. Fără cadrul adecvat creat de statul democratic, iniŃiativa privată şi jocul liber al
pieŃei conduc la şomaj de mari proporŃii şi crize acute, fenomene pe care omenirea secol
ului nostru nu le mai poate suporta. Keynes Ńinea să sublinieze că “lumea nu va mai tole
ra mult timp şomajul care, cu excepŃia unor scurte intervale de activitate febrilă, es
te legat – şi, după părerea mea, legat inevitabil – de individualismul capitalist din zile
le noaste. Este posibil, însă, ca printr-o analiză corectă a problemei să se poată vindeca
oala, menŃinând totodată eficienŃa şi libertatea”. EvoluŃiile postbelice au arătat că şomaj
realitate (un timp mascată, apoi evidentă) şi în economiile socialiste planificate, fap
t care obligă la noi abordări ale problemei ocupării forŃei de muncă. Deschiderea făcută de
ynes cu abordarea funcŃionării mecanismelor economice prin prisma folosirii mâinii de
lucru este meritorie dar insuficientă în zilele noaste, ale marilor bulversări. Teoria
economică clasică şi neoclasică a pus în centrul atenŃiei creşterea avuŃiei, elucidarea fu
i mecanismelor pieŃii pentru atingerea Ńelurilor urmărite în condiŃiile unor restricŃii ine
itabile. Fără a renunŃa la această preocupare, J.M.Keynes ridică în faŃa ştiinŃei economice
obleme, lărgindu-i obiectul cunoaşterii. Reconturarea obiectului acestei ştiinŃe, plecând
de la ocuparea forŃei de
153
muncă, este legată de scopul urmărit: descoperirea cauzelor care afectează negativ funcŃio
narea economiei de piaŃă în Ńările bogate în vederea sporirii venitului naŃional, înlăturar
completarea mecanismului economic cu noi pârghii care să fie manevrate de societate
. “Scopul nostru actual, susŃinea el, este de a descoperi ce anume determină în orice mo
ment dat venitul naŃional al unui sistem economic oarecare şi (ceea ce revine aproap
e la acelaşi lucru) volumul de ocupare ce-l caracterizează; într-o disciplină atât de comp
lexă cum este teoria economică, în care nu putem spera să facem generalizări exacte din to
ate punctele de vedere, aceasta înseamnă a descoperi factorii ale căror modificări deter
mină în principal obiectul cercetării noastre. Ţelul nostru final ar putea să fie alegerea
variabilelor pe care le pot controla sau dirija în mod deliberat autorităŃile central
e într-un sistem de felul celui în care trăim”. Orientarea keynesistă se angajează, prin Ńe
final, să dea fundamente teoretice politicilor economice ale autorităŃilor centrale şi
să sugereze măsuri de realizare a lor. Angajarea activă a statului în economie este lega
tă nu de factori conjucturali, ci de starea şi caracteristicile sistemului economic
vizat. J.M.Keynes, cu realismul care-l caracteriza, a arătat că “o caracteristică remarc
abilă a sistemului economic în care trăim constă în aceea că, deşi expus la mari fluctuaŃii
producŃiei şi ale ocupării, nu este totuşi marcat de o instabilitate violentă. Într-adevăr,
pare a fi capabil să se menŃină de-a lungul unei perioade considerabile într-o stare cr
onică de activitate subnormală fără să manifeste vreo tendinŃă nici spre redresare, nici sp
prăbuşire totală”. SperanŃa optimistă a economiştilor neoclasici, de redresare a sistemului
in funcŃionarea de la sine a mecanismelor pieŃei, nu găsea suport în realităŃile interbelic
, cum nici predicŃiile crahului său automat nu se realizau. Pentru economistul engle
z menŃionat instabilitatea, fluctuaŃiile ciclice, crizele, şomajul erau caracteristici
evidente ale sistemului economic în care trăia. El nu le-a neglijat, ci le-a supus
analizei pentru a le descoperi cauzele în vederea remedierii stărilor de lucruri. So
cotind că realităŃile cunoscute din experienŃă nu rezultă dintr-o necesitate logică internă
le-a atribuit mediului şi “înclinaŃiilor psihologice din lumea modernă în care, prin natura
lor, generează în mod necesar aceste rezultate. Este util, de aceea, să vedem c înclinaŃii
psihologice ipotetice ar duce la un sistem stabil şi apoi, dacă aceste înclinaŃii pot f
i atribuite într-un mod plauzibil, pe fondul cunoştinŃelor noastre generale despre nat
ura omului contemporan, lumii în care trăim”. Studiul întreprins l-a condus pe autor la
formularea a trei legi psihologice fundamentale, a căror acŃiune necontrolată şi neinflu
enŃată de societate, conduce la instabilitate. Teoria clasică şi cea neoclasică sunt prin
excelenŃă microeconomice; ele pleacă de la omul, firma, agentul economic individual, i
ar comportamentul colectivităŃii (economiei naŃionale, de exemplu) şi rezultatele activi
tăŃii ei sunt privite ca sumă a primelor, fără a se lua în considerare, în mod necesar, dif
nŃele specifice şi contradicŃiile dintre nivelurile micro şi macro ale economiei. De und
e şi egalitatea metafizică între ofertă şi cerere. Keynes, preocupat de funcŃionarea mecani
melor de piaŃă ale economiilor instabile şi de soarta sistemului, sesizează diferenŃele sp
ecifice şi contradicŃiile între nivelurile micro şi cel macro, punând
154
accent pe studiul celui din urmă, fiindcă numai aşa putea descoperi regulile construir
ii cadrului convenabil de dirijare (mai mult indirectă decât directă) a acŃiunii microun
ităŃilor pe baza legilor pieŃei, ale cererii şi ofertei evitând oscilaŃiile ciclice mari şi
mentele periculoase. Schimbarea unghiului de abordare i-a permis lui Keynes să pună
baza teoriei macroeconomice într-o viziune nouă şi să evidenŃieze o seamă de erori ale teor
ilor clasice şi neoclasice printre care supoziŃia egalizării automate, în orice moment,
a veniturlui creat cu cel cheltuit; ipoteza transformării automate şi integrale, în or
ice moment, a economiilor în investiŃii; considerarea reglării ratei dobânzii numai de o
ferta şi cererea de capital, a salariului – de oferta şi cererea forŃei de muncă, a ocupări
forŃei de muncă – de nivelul salariilor. În legătură cu identificarea economiilor cu inves
iŃiile, Keynes consideră că greşeala rezidă, în deducŃia, aparent întemeiată, că un individ
e economii va face să crească investiŃiile globale cu aceeaşi sumă. “Adevărat este că un in
care face economii îşi măreşte propria avuŃie. Dar concluzia că el măreşte şi avuŃia globa
ama de posibilitatea ca un act individual de economisire să se răsfrângă asupra economii
lor altuia şi deci şi asupra avuŃiei altuia”. Între actul economisirii şi cel al investirii
există deosebiri de timp şi spaŃiu, complicate de cele existente între nivelurile macro şi
micro ale economiei. La nivelul de dezvoltare şi gradul de complexitate contempor
an, ele fac necesară completarea mecanismului spontan al pieŃii cu un mecanism adecv
at, construit în chip conştient de societate, nu după bunul plac, ci după cerinŃe şi legi o
iective. Economiile şi investiŃiile globale se deosebesc cantitativ şi calitativ de ce
le individuale; la fel se întâmplă cu cererea şi oferta globale vizavi de cele individua
le. “Deşi un individ ale cărui tranzacŃii sunt neînsemnate în raport cu piaŃa poate să negl
fără grijă faptul că cererea nu este o tranzacŃie unilaterală, apreciază Keynes, ar fi abs
să-l neglijăm când este vorba de cererea globală. Aceasta este deosebirea esenŃială dintre
teoria comportamentului economic global şi teoria comportamentului unităŃii individual
e, în care presupunem că modificările cererii individuale nu afectează propriul său venit”.
Avansul în analiza diferenŃelor şi opoziŃiilor dintre comportamentul agenŃilor economici l
a nivel micro şi macro este un domeniu în care Keynes şi-a avut contribuŃiile sale pe li
nia înŃelegerii punctului central al economiei de piaŃă – raportul între ofertă şi cerere î
ica sa. În acest sens se poate da dreptate celor care susŃin că keynesismul, ca mod de
studiu şi cunoaştere “a introdus de fapt, o nouă dihotomie: analiza microeconomică – anali
a macroeconomică, care a înlocuit dihotomia tradiŃională stabilită de clasici între teoria
onetară şi teoria reală. De câteva decenii teoria modernă face eforturi să depăşească aceas
otomie”, căutându-se o nouă paradigmă. Teoria macroeconomică a obligat la elaborarea de noi
concepte, categorii, legi şi o terminologie adecvată. Punându-se în centrul ei ocuparea
forŃei de muncă, de aici s-a şi plecat în construirea instrumentelor teoretice necesare
cum sunt: costul factorial, costul de întrebuinŃare, venitul global, oferta globală, c
ererea globală, preŃul global de ofertă, cererea efectivă, funcŃia cererii globale, funcŃia
155
ofertei globale, legile înclinaŃiei spre consum şi economii, ale înclinaŃiei spre eficienŃa
marginală a investiŃiilor sau spre valori lichide, etc. Succesiunea logică a determinări
i conceptelor şi categoriilor necesare definirii esenŃei teoriei generale a ocupării f
orŃei de muncă, este următoarea: Atunci când starea tehnicii, a resurselor şi a costurilor
este dată, folosirea unui anumit volum de mână de lucru necesită din partea întreprinzător
lui două feluri de cheltuieli. Un fel (grup) de cheltuieli pentru plata serviciilo
r factorilor de producŃie (capital, muncă şi natură) care concură la desfăşurarea activităŃ
ite cost factorial al acelui volum de ocupare a mâinii de lucru. El este format di
n salariu, profit (inclusiv dobândă) şi rentă. Un alt fel de cheltuieli sunt sumele plătit
e altor întreprinzători pentru ceea ce trebuie să cumpere de la ei, împreună cu sacrificiu
l pe care îl face folosind echipamentul de producŃie în loc să-l lase inactiv, cheltuiel
i numite costul de întrebuinŃare al volumului respectiv de ocupare. El reprezintă apro
ximativ ceea ce în terminologia marxistă se numeşte capital constant. Suma cu care val
oarea producŃiei obŃinute depăşeşte costul ei factorial şi de întrebuinŃare, toate la un lo
te profitul sau venitul întreprinzătorului. Costul factorial, şi profitul întreprinzătorul
ui formează împreună venitul global (aproximativ venitul naŃional) rezultat din volumul
de ocupare oferit de întreprinzător. Ceea ce caută întreprinzătorul să maximizeze, atunci c
decide ce volum de ocupare să ofere, este profitul său. PreŃul global de ofertă al prod
ucŃiei obŃinute cu un anumit volum de ocupare a mâinii de lucru este volumul de încasări p
e care, scontându-l, întreprinzătorii îl vor considera suficient pentru a oferi volumul
respectiv de ocupare. El este format din cheltuieli efectuate (aferente) şi venitu
rile scontate. De unde şi importanŃa previziunii economice, a prognozării conjuncturii
economice şi a măsurilor de influenŃare a ei. Rezultă că atunci când starea tehnicii, a re
urselor şi a costului factorial pe unitate de ocupare a mâinii de lucru este dată, vol
umul ocupării depinde atât de fiecare întreprindere şi ramură, cât şi pe ansamblu, de volum
de încasări pe care întreprinzătorii contează să-l obŃină de pe urma volumului respectiv de
ucŃie. Aceasta întrucât întreprinzătorii sunt interesaŃi să stabilească volumul ocupării la
l la care ei scontează că vor obŃine profitul maxim; de aici şi importanŃa mare a nivelulu
i şi structurii cererii pentru ocuparea forŃei de muncă şi pentru efectuarea reproducŃiei
la scara convenabilă în economia de piaŃă. Dacă se notează cu Z preŃul global de ofertă al
cŃiei obŃinute când se folosesc N persoane, raportul între Z şi N este Z = ΦCN) şi se numeş
ncŃia ofertei globale. De cealaltă parte a ecuaŃiei ofertă – cerere notăm cu D volumul de î
sări pe care întreprinzătorii contează să-l obŃină folosind N persoane şi vom avea funcŃia
globale în următoarea expresie: D = f (N).
156
10.1.2 Definirea esenŃei teoriei generale
După Keynes, dacă la anumită mărime a numărului forŃei de muncă ocupate (N), volumul sconta
e încasări este mai mare decât preŃul global de ofertă (D > Z), întreprinzătorii vor fi sti
aŃi să mărească volumul folosirii mâinii de lucru dincolo de D şi, la nevoie, să urce costu
e făcându-şi concurenŃă pentru factorii de producŃie la mărimea lui N la care Z devine egal
D. “Astfel volumul folosirii mâinii de lucru este determinat de punctul de intersecŃi
e dintre curba cererii globale şi curba ofertei globale, căci acesta este punctul la
care profiturile scontate de întreprinzători vor fi maximizate. Mărimea lui D la punc
tul de pe curba cererii globale unde ea este intersectată de curba ofertei globale
, o vom denumi cererea efectivă. Întrucât aceasta este esenŃa teoriei generale a folosir
ii mâinii de lucru, pe care ne-am propus s-o înfăŃişăm, capitolele următoare vor fi consacr
în mare parte examinării diferiŃilor factori de care depind aceste două funcŃii”. Este vor
a de funcŃiile ofertei şi cererii globale care, conform legii Say, se egalează de la s
ine, iar preŃul global de cerere al producŃiei în ansamblu este egal cu preŃul ei global
de ofertă la orice volum al producŃiei, fapt care ar echivala cu afirmaŃia că deplina o
cupare nu întâmpină nici un obstacol. Acolo unde după legea Say poblema se rezolvă de la s
ine prin echilibrul stabilit automat între ofertă şi cerere, după Keynes trebuie săutată so
uŃia elementului central al economiei – ocuparea forŃei de muncă. După el există un capitol
de importanŃă vitală al teoriei economice care abia rămâne că fie scris şi fără de care ori
uŃii privind volumul total al ocupării rămân sterile. Tocmai asupra acestui “capitol” Keyne
îşi concentrează atenŃia, formulându-şi teoria care, în linii mari, poate fi astfel redată
ci când creşte folosirea mâinii de lucru, venitul real global se măreşte. Psihologia socie
tăŃii este de aşa natură încât, atunci când se măreşte venitul real global, consumul global
dar nu cu aceeaşi mărime cu venitul. Rezultă că întreprinzătorii ar suferi pierderi dacă în
l spor al ocupării mâinii de lucru ar fi îndreptat spre satisfacerea cererii sporite d
e bunuri destinate consumului imediat (neproductiv, notat de el cu D1). Prin urm
are, ca să fie justificat un anumit volum de ocupare, trebuie să existe un volum de
investiŃii curente suficient de mare pentru a absorbi surplusul producŃiei totale pe
ste cantitatea pe care colectivitatea doreşte s-o consume la nivelul dat al ocupării
. Căci dacă nu există acest volum de investiŃii (consum productiv notat cu D2), încasările
reprinzătorilor vor fi mai mici decât cele necesare pentru a-i determina să ofere volu
mul respectiv de ocupare. Rezultă, deci, că la o mărime dată a ceea ce vom denumi înclinaŃi
colectivităŃii spre consum (prima lege psihologică fundamentală), nivelul de echilibru
al ocupării, adică nivelul la care nu mai există mobiluri pentru întreprinzători în ansambl
l lor nici de a extinde, nici de a restrânge folosirea mâinii de lucru, va depinde d
e volumul investiŃiilor curente. La rândul său, volumul investiŃiilor curente va depinde
de ceea ce vom denumi imboldul la investiŃii (legat de a doua lege psihologică fund
amentală), iar
157
imboldul la investiŃii depinde, după cum vom vedea, de raportul dintre curba eficienŃe
i marginale a capitalului (parte componentă a celei de-a doua legi) şi complexul de
rate ale dobânzii (legat de cea de-a treia lege) percepute la împrumuturi cu scadenŃe şi
cu riscuri diferite”. Complexul de rate ale dobânzii este guvernat, în teoria lui Key
nes, de a treia lege psihologică fundamentală, cea a înclinaŃiei spre valori lichide. Su
nt demne de reŃinut propoziŃiile prin care Keynes însuşi rezumă teoria sa: 1) DependenŃa ni
elului venitului nominal şi real de volumul ocupării mâinii de lucru, în cazul în care sta
rea tehnicii, a resurselor şi a costurilor sunt date; 2) DependenŃa raportului dintr
e cheltuielile scontate pentru consumul neproductiv (D1) şi venitul colectivităŃii de în
clinaŃie spre consum. Consumul Ńine de nivelul venitului global, dependent la rândul său
de nivelul ocupării N, exceptând cazurile în care au loc variaŃii ale înclinaŃiei spre con
um; 3) Mărimea lui N pe care întreprinzătorii decid să-l folosească depinde de suma cereri
i D (adică cererea efectivă) formată din cheltuielile scontate pentru bunurile de cons
um D1 şi cele pentru investiŃii noi D2; 4) Întrucât D1 + D2 = DΦ(N), în care Φ este uncŃia
tei globale, şi întrucât D1 este o funcŃie de N pe care o putem scrie X(N) şi care depinde
de înclinaŃia spre consum, rezultă că Φ(N) – X(N) = D2; 5) Drept urmare, volumul ocupării
are de echilibru depinde: (I) de funcŃia ofertei globale, Φ; (II) de înclinaŃia spre con
sum, X; (III) de volumul investiŃiilor D2. Aceasta este, după autor, esenŃa teoriei ge
nerale a folosirii mâinii de lucru. Consumul neproductiv (C) şi cel productiv, respe
ctiv
 investiŃiile (I) sunt, după
 Keynes, determinante în stabilirea stării de echilibru
( = C + I) sau dezechilibru ( > C + I) între ofertă ( ) şi cererea efectivă, solvabilă s
ub cele două forme ale ei (C + I). Mersul, dinamica cererii efective, solvabile es
te, după acelaşi autor, guvernată de acŃiunea a trei legi psihologice fundamentale: a) l
egea înclinaŃiei spre consum, definită ca tendinŃă a membrilor societăŃii de a-şi spori che
lile de consum atunci când le sporesc veniturile, dar în mai mică măsură decât creşterea ve
urilor. Oamenii sunt înclinaŃi ca o parte din sporul de venit, din multiple motive,
să o economisească, fapt care atrage după sine influenŃarea dinamicii cererii de bunuri
de consum neproductiv, în sensul frânării, în raport cu dinamica ofertei, relativ mai ac
centuată; b) legea înclinaŃiei întreprinzătorilor spre eficienŃa marginală a investiŃiilor
definită prin tendinŃa acestora de a investi şi a crea noi locuri de muncă numai acolo şi
atunci unde şi cânt întrevăd perspectiva obŃinerii ratei de profit care să-i satisfacă. În
ontrar, ei preferă un alt plasament al noului capital acumulat, fapt care influenŃea
ză negativ dinamica cererii de bunuri investiŃionale, a consumului productiv, cu efe
cte asupra rămânerii în urmă a cererii faŃă de ofertă;
158
c) legea înclinaŃiei spre valori lichide, definită ca preferinŃă a oamenilor de păstrare a
conomiilor în formă lichidă, depuse la bănci, case de economii, plasamente în obligaŃii etc
dacă câştigurile realizate de pe urma lor nu sunt întrecute de profiturile pe care li l
e-ar putea aduce investirea în domenii productive şi lucrative. În economia de piaŃă, diri
jată sau nu, nivelul consumului şi al investiŃiilor determină gradul de ocupare eficientă
a forŃei de muncă şi nu invers. Atunci când înclinaŃia spre consum şi mărimea investiŃiilor
nt date, echilibrul economic este compatibil numai cu un singur nivel de ocupare
a forŃei de muncă. ForŃarea sporirii sau diminuării folosirii mâinii de lucru, fără modifi
înclinaŃia spre consum şi a investiŃiilor, alimentează dezechilibrul. Nivelul respectiv p
oate fi egal sau nu cu ocuparea deplină. Un rol mare în apropierea sau îndepărtarea nive
lului respectiv de ocupare deplină revine statului prin funcŃiile sale economice. Tr
ebuie avut în vedere că cererea efectivă însoŃită de ocuparea deplină este un caz special c
are loc numai atunci când înclinaŃia spre consum şi imboldul la investiŃii se află într-un
port determinat între ele, şi anume cel optim. Aceasta presupune ca investiŃiile curen
te să asigure un volum al cererii egal cu surplusul preŃului global de ofertă al produ
cŃiei care rezultă din ocuparea deplină. Volumul ocupării mâinii de lucru nu depinde de vo
inŃa salariaŃilor de a munci sau nu. El depinde de înclinaŃia spre consum şi de volumul in
vestiŃiilor, totodată fiind legat într-un mod bine determinat de un nivel dat al salar
iului real şi nu invers. “Dacă, menŃionează Keynes, înclinaŃia spre consum şi volumul inves
r noi au drept consecinŃă o cerere efectivă insuficientă, nivelul efectiv al ocupării va f
i mai scăzut decât oferta de mână de lucru, potenŃial disponibilă la salariul real existent
Această analiză ne oferă o explicaŃie a paradoxului sărăciei în mijlocul abundenŃei. Căci
fapt că există o insuficienŃă a cererii efective poate să oprească, şi deseori opreşte, cr
folosirii mâinii de lucru înainte de a fi atins nivelul folosirii ei complete”. Insuf
icienŃa cererii efective ar sta, după Keynes, la baza decalajului observat în Ńările bogat
e dintre producŃia sa efectivă şi cea potenŃială. Decalajul între potenŃialul productiv şi
l folosirii este de ordinul primei evidenŃe, iar studierea lui trebuie să urmărească des
coperirea căilor şi mijloacelor de a-l reduce. O seamă de şcoli şi autori l-au explicat pr
in limitele pe care le pune capitalul ca raport social de exploatare a forŃei de m
uncă. SoluŃia propusă a fost desfiinŃarea raportului respectiv şi realizarea economiei col
ectiviste planificate. Punerea ei în aplicare n-a rezolvat problema: s-a menŃinut de
calajul între potenŃial şi real în cazul folosirii aparatului economic şi a forŃei de muncă
forturile de a-l acoperi sau de a-i diminua dimensiunile au contribuit la apariŃia
unei crize a utilizării aparatului existent şi a reînnoirii lui. Sunt interesante ana
lizele şi explicaŃiile lui Keynes, care leagă adâncirea decalajului menŃionat de îmbogăŃire
, a colectivităŃilor umane. “De altfel, menŃionează el, cu cât colectivitatea este mai boga
cu atât va tinde să fie mai
159
mare decalajul dintre producŃia sa efectivă şi cea potenŃială şi cu atât mai evidente şi ma
ndaloase vor fi defectele sistemului economic, căci o colectivitate săracă înclină să consu
e o parte covârşitoare a producŃiei sale, astfel încât un volum foarte modest de investiŃii
va fi suficient pentru a asigura folosirea deplină a mâinii de lucru, pe câtă vreme o co
lectivitate bogată va trebui să descopere mult mai multe ocazii de a face investiŃii p
entru ca înclinaŃia spre economii a membrilor ei mai înstăriŃi să poată fi conciliată cu oc
a membrilor ei mai înstăriŃi să poată fi conciliată cu ocuparea membrilor ei săraci. Dacă î
olectivitate potenŃialmente bogată, imboldul la investiŃii este slab, atunci, în ciuda b
ogăŃiei sale potenŃiale acŃiunea principiului cererii efective o va sili să-şi reducă produ
efectivă până când, în ciuda bogăŃiei sale efective, va fi devenit atât de săracă încât sur
te ceea ce consumă va fi micşorat destul de mult pentru a corespunde slabului imbold
la investiŃii”. ExplicaŃia, cum se vede, îşi are logica ei internă, cu implicaŃii teoretic
faptice care trebuie să nu scape atenŃiei. Dacă sporirea bogăŃiei stă la baza accentuării d
lajului între potenŃialitatea şi realitatea folosirii aparatului de producŃie şi a forŃei d
muncă, apar următoarele semne de întrebare: pentru a opri accentuarea decalajului se
cere stoparea creşterii economice, a bogăŃiei iar reducerea lui ar implica darea înapoi
spre subdezvoltare? Dar accentuarea decalajului scoate în evidenŃă defectele scandaloa
se ale sistemului economic, spre ce soluŃii să se meargă, de remediere a sistemului sa
u de înlocuire a lui? Încercările de remediere a sistemului prin măsuri derivând din teori
a keynesistă au dat roade circa un sfert de secol iar apoi au complicat lucrurile
facilitând apariŃia slumpflaŃiei. Experimentele socialiste prin care s-a înlocuit sistem
ul economic – cu rezultate pe linia sporirii aparatului industrial de producŃie, a r
idicării gradului de pregătire a forŃei de muncă, a creşterii avuŃiei şi a soluŃionării uno
eme sociale – au fost însoŃite, îndeosebi din anii ’60, de accentuarea decalajului în cauză
tât încercările de remediere, a sistemului, cât şi cele de înlocuire a lui au adus modifică
importante în mecanismele pieŃei. Oare schimbările respective să stea la baza accentuării
decalajului, fiind nevoie să se dea altă direcŃie perfecŃionării mecanismelor economice şi
eosebi celor ale pieŃei? Sau sistemul trebuie înlocuit cu un altul, vag intuit (ca c
el informatic sau tehnotronic) sau insuficient conturat în plan teoretic şi practic?
Problema rămâne deschisă pentru ştiinŃă şi pentru practică. Oamenii nu mai vor să fie mici
angrenajul mecanismelor de sporire a avuŃiei. Ei vor ca dezvoltarea, care nu poat
e avea loc în afara ocupării forŃei de muncă, să le fie subordonată lor şi nu ei să-i fie s
onaŃi acesteia. Deocamdată economia, în toate Ńările lumii, nu se comportă cum vor oamenii.
A nu vedea acest lucru înseamnă a escamota dificultăŃile unei epoci marcată de cerinŃa obie
tivă a trecerii spre o nouă civilizaŃie, în care schimbarea sistemelor economice vizează n
umai o parte a cerinŃelor ei.
160
10.1.3 Teoria generală şi ciclurile economice
În teoria generală a lui Keynes sistemul economic se sprijină pe: • elemente considerate
de obicei ca date; • variabile independente ale sistemului; • variabile dependente.
Elementele considerate ca date sunt: calificarea şi cantitatea mâinii de lucru disp
onibile; calitatea şi cantitatea echipamentului disponibil; tehnica şi tehnologia ex
istentă; gradul de concurenŃă; gusturile şi obiceiurile consumatorilor; dezutilitatea (c
hinul, neplăcerea) muncii de diferite intensităŃi şi activităŃi de conducere şi organizare;
ructura socială cuprinzând forŃele – altele decât variabilele independente şi dependente –
e determină repartizarea venitului naŃional. Considerarea acestor elemente ca date (în
ciuda rezervelor făcute de Keynes) a alimentat părerea că teoria generală amintită are un
caracter static, lucru numai în parte valabil. J.A.Schumpeter consideră că aparatul a
nalitic al teoriei generale a lui Keynes “este esenŃialmente static” şi cu toate acestea
, paradoxal, părŃi importante ale operei sale “sunt consacrate unor consideraŃii dinamic
e. Dar acestea vin să se integreze într-un cadru care se vrea a fi static. Această teo
rie statică nu constituie statica condiŃiilor normale ale perioadei lunci, ci teoria
echilibrului perioadei scurte”. ConvieŃuirea, în mod contradictoriu, a viziunilor sta
tică li dinamică în aceeaşi teorie este consecinŃa modului contradictoriu al desfăşurării v
conomice. Şi totuşi, după acelaşi exeget, “miezul propriuzis al sistemului keynesian rămâne
enŃialmente static”. Ambiguitatea determinării elementelor sistemului keynesian a lăsat
câmp deschis aprecierii a ceea ce Ńine de dinamismul economic şi adaptarea teoriei la
cerinŃele cunoaşterii creşterii economice postbelice. Realizările economistului englez,
R.F.Harrod şi ale celui american, E.Domar, pe această linie au căpătat recunoaştere genera
lă. Variabilele independente ale sistemului economic, în optica keynesiană, sunt: • cei
trei factori psihologici fundamentali, şi anume înclinaŃia psihologică spre consum, atit
udinea psihologică faŃă de lichiditate şi anticiparea psihologică privind venitul viitor d
e pe urma bunurilor capitale; • unitatea de salariu, aşa cum este determinată prin înŃeleg
erile încheiate între patroni şi salariaŃi; • cantitatea banilor, aşa cum este determinată
n acŃiunea băncii centrale. Acestea sunt socotite ca variabile care determină venitul
naŃional şi volumul ocupării. Ca variabile dependente se menŃionează: volumul ocupării mâin
de lucru şi venitul naŃional, exprimate în unităŃi de salariu (w). Concentrarea studiului
asupra elementelor date ale sistemului, a variabilelor independente şi dependente,
este legată de necesitatea aprofundării
161
cunoaşterii mecanismelor economiei de piaŃă din perspectiva nevoii de corijare a funcŃio
nării lor cu ajutorul pârghiilor de care dispune societatea prin stat. Dezvoltarea e
conomică în Ńările bogate, şi nu numai în ele, sunt ciclică prin natura factorilor propulso
a celor care frânează, şi cunoaşterea resorturilor ei oferă posbilităŃi de restrângere a a
udinii oscilaŃiilor ciclice. O încercare a lui Keynes de redefinire a esenŃei teoriei
sale generale după explicitarea elementelor ei componente, o orientează spre înŃelegerea
ciclurilor. În acest caz el nu mai ia ca punct de plecare consumul neproductiv şi l
egea care-l guvernează, ci investiŃiile şi imboldurile măririi volumului lor. Şi din noua
definirea a esenŃei teoriei generale rezultă (pentru că reproduce o stare de fapt) că si
stemul economiei de piaŃă este expus la mari fluctuaŃii ale producŃiei şi ale ocupării fără
supus fatalmente unei instabilităŃi violente să cedeze înainte de a ajunge la extrem şi să
evolueze în cele din urmă în direcŃia opusă, apreciază Keynes, a servit drept bază teoriei
lurilor economice cu faze care se succed cu regularitate”. Stările de stabilitate al
e dezvoltării economiei alternează cu cele ale instabilităŃii, ca urmare a modificării con
diŃiilor primelor de acŃiune legilor psihologice fundamentale. Prima condiŃie a stabil
ităŃii prevede că o modificare moderată a volumului investiŃiilor (multiplicatorul în jur d
1 şi relativ constant) nu va atrage după sine o modificare de amploare nedefinită a c
ererii bunurilor de consum şi ea este încălcată. Aceasta întrucât atunci când creşte venitu
l, se măreşte surplusul peste nivelul de viaŃă statornicit. Deci, dacă gradul de ocupare c
reşte, şi odată cu el venitul, are loc o sporire a consumului curent, dar cu mai puŃin d
ecât întregul spor al venitului real, iar atunci când ocuparea scade se reduce şi consum
ul, dar cu mai puŃin decât întregul minus al venitului real. Şi din acest joc se creează o
zonă unde domneşte de fapt instabilitatea. A doua condiŃie presupune că o modificare mo
derată a venitului scontat de pe urma bunurilor capitale sau a ratei dobânzii nu va
atrage după sine o modificare de amploare nedefinită a volumului investiŃiilor. Şi totuşi
acest lucru se întâmplă ca urmare a costului crescând al obŃinerii unei producŃii mult spor
te cu echipamentul existent. Atunci când se porneşte de la o situaŃie în care există un su
rplus foarte mare de resurse destinate producŃiei de bunuri capitale, este posibil
un grad ridicat de instabilitate în limitele unei anumite zone. A treia condiŃia a
stabilităŃii este ca muncitorii să nu caute să obŃină salarii băneşti mai mari atunci când
adul de ocupare a forŃei de muncă, şi totuşi acest lucru are loc – motiv de instabilitate.
A patra condiŃie se referă la alternarea perioadelor de recesiune cu cele de redres
are şi ea se bazează pe supoziŃia că bunurile capitale au vârste diferite, se uzează cu tim
ul iar perioadele de amortizare şi înlocuire nu corespund. Acest fapt influenŃează cerer
ea de bunuri investiŃionale, oscilaŃiile ei se abat de la cele ale eficienŃei marginal
e a capitalului. “Din această cauză, menŃionează Keynes, chiar şi redresările şi recesiunil
proporŃiile celor ce pot avea loc în cadrul limitelor fixate prin celelalte condiŃii a
le stabilităŃii enumerate de noi, vor determina probabil
162
o mişcare în sens opus, până când aceleaşi forŃe ca mai înainte inversează din nou direcŃia
cele patru condiŃii ale noastre, luate împreună, sunt suficiente pentru a explica trăsătu
rile caracteristice ale realităŃii care ne înconjoară, şi anume, că evitând în ambele direc
remele cele mai grave ale fluctuaŃiei ocupării şi ale preŃurilor, oscilăm în jurul unei poz
i intermediare considerabil mai ridicat decât nivelul minim al ocupării sub care ar
fi periclitată însăşi existenŃa”. Factorul esenŃial, determinant fiind considerat fluctuaŃi
cienŃei marginale a capitalului, se înŃelege că măsurile luate de stat în economie converg
direcŃia creării condiŃiilor care să reducă amplitudinea fluctuaŃiei respective. Liberalism
l clasic, funcŃionarea automată, necontrolată şi neridijată a mecanismelor economiei de pi
aŃă se dovedeşte incapabilă să stăpânească mersul ciclic al economiei. Convingerea lui Keyn
a că “în condiŃii de laissez-faire, evitarea unor ample fluctuaŃii ale gradului de ocupare
poate de aceea să se dovedească imposibilă fără o modificare adâncă a psihologiei pieŃei i
iŃiilor în legătură cu care nu există nici un motiv să se creadă că va avea loc. Eu trag de
concluzia că grija de a reglementa volumul curent al investiŃiilor nu poate fi lăsată fără
pericol în mâini private”. Ca soluŃie, el preconiza o socializare destul de cuprinzătoare
a investiŃiilor care s-ar dovedi “singurul mijloc pentru asigurarea unui nivel de oc
upare apropiat de ocuparea deplină, deşi aceasta nu trebuie să excludă tot felul de comp
romisuri şi aranjamente pe baza cărora autorităŃile publice vor colabora cu iniŃiativa pri
vată”. Aceasta întrucât soluŃia deşi indică “importanŃa vitală a instaurării unui anumit co
al în problemele lăsate astăzi în cea mai mare parte în seama iniŃiativei private, vaste do
enii de activitate rămân neatinse. Statul va trebui să exercite o influenŃă călăuzitoare as
a înclinaŃiei spre consum, în parte prin sistemul său de impunere, în parte prin fixarea r
atei dobânzii, şi în parte, eventual, pe alte căi”. Măsurile luate de statele occidentale,
spiritul cerinŃelor doctrinei keynesiste, n-au rămas fără efecte prevalent pozitive timp
de peste un sfert de veac. Precumpănirea implicaŃiilor negative ale politicilor eco
nomice keynesiste, începând cu anii ’70, a incitat criticile împotriva doctrinei care, înt
re timp, devenise neokeynesistă, ca urmare a contribuŃiilor aduse de mai mulŃi economişt
i. Am insistat mai mult asupra redării teoriei keynesiste originare fiindcă aşa este f
iresc dar şi pentru că, în controversele actuale în jurul ei uneori i se motivează eşecuril
prin abaterea continuatorilor de la adevăratul conŃinut şi spirit, cel din lucrările me
ntorului.
163
10.2 Neokeynesismul şi variantele sale principale
Orice teorie generală originară comportă îmbunătăŃiri, mai mult sau mai puŃin substanŃiale,
cerea vremii, indiferent de orizontul de timp pe care se axează. Adăugirile sunt leg
ate de nevoia îndepărtării neajunsurilor, a adaptării la cunoaşterea noilor procese şi feno
ene apărute în societate şi economie, ca şi de cea a susŃinerii prioritare a intereselor n
aŃionale şi / sau ale anumitor grupuri speciale. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu teoria g
nerală keynesistă care, prin îmbunătăŃirile postbelice aduce, a devenit neokeynesistă. Înai
timpul şi imediat după cel de-al doilea război mondial succesul keynesismului, spriji
nit de realizările politicilor economice inspirate de el, făcea dificilă observarea ca
renŃelor doctrinei legate de fundamentele statice, prin excelenŃă, ale analizei şi de or
izontul scurt de timp, de axarea pe soluŃii privind moderarea crizelor şi şomajului fără l
uarea în considerare a cerinŃelor creşterii economice, de suprasolicitarea factorilor
macro şi lăsarea pe plan secundar a celor microeconomici, inclusiv a mecanismelor pi
eŃei, de subaprecierea rolului interdependenŃelor economice crescânde la scara lumii.
Economişti de seamă ca R.F.Harrod, E.Domar, J.Monnai, P.A.Samuelson, S.Tsuru, G.Myrd
al, J.Robinson, P.Sraffa şi alŃii, observândule, au căutat să le îndepărteze. Dintre contri
le aduse de neokeynesisşti ne vom opri asupra câtorva cum sunt: teoria dinamicii eco
nomice, teoria sintezei neoclasice şi teoria producerii de mărfuri prin intermediul
mărfurilor.
10.2.1 Teoria dinamicii economice
Întemeietorii ştiinŃei despre economie, numiŃi adesea clasici, ca economişti ai producŃiei
rin excelenŃă au simŃit nevoia cunoaşterii acesteia în stare statică, în sensul consumării
ceea ce se produce într-o perioadă dată fără să se acumuleze, şi în stare dinamică, atunci
n acumulare se relua activitatea economică pe o scară mai mare. Economiştii neoclasici
– preocupaŃi îndeosebi de piaŃă şi schimb, de echilibrul general între ofertă şi cerere –
at analiza stării dinamice a economiei, cu toate că ea a fost sesizată, după Marx care a
tratat-o şi de J.B.Clark, primul economist care-şi împarte tratatul de economie în două s
ecŃiuni: statică şi dinamică. Ca urmare, teoria dinamicii a avut de suferit, ea regăsindu-
se destul de slab şi în teoria generală rezultată din revoluŃia keynesiană. Afirmarea cu vi
oare a creşterii economice, după cel de-al doilea război mondial, în toată lumea a pus cu
insistenŃă problema reabilitării şi dezvoltării analizei dinamicii economice. R.F.Harrod,
colaborator şi continuator al lui Keynes, a înŃeles, mai devreme decât alŃii, nevoia reori
entării prioritare a ştiinŃei economice de la analiza statică spre cea dinamică, fără ca pr
să fie abandonată ci completată cu noi realizări ca cele ale lui C.Pigou şi J.Hicks.
164
O condiŃie a progresului ştiinŃei este analiza paralelă aprofundată, cantitativ şi calitati
, a dinamicii şi staticii economice eliminând confuziile create prin extinderea necr
itică a unor categorii şi legi ale fizicii, biologiei, mecanicii, anatomiei etc. asu
pra economiei. Dacă în fizică starea statică înseamnă repaus, în economie înseamnă mişcare
rc. Cum precizează Harrod, “echilibrul static nu înseamnă deloc stare de repaus, ci din
contră, stare în care producŃia are loc neîntrerupt, din zi în zi şi din an în an, dar nu s
eşte şi nu se micşorează. Repausul înseamnă că mărimea diferiŃilor indicatori rămâne consta
totalitatea ei îşi continuă mişcarea în cerc”6). Identificarea staticii cu reproducŃia sim
creat punŃi de legătură între reproducŃie şi creşterea economică zero, s-a deschis calea s
nalogii între reproducŃia lărgită şi creşterea economică cu semn pozitiv. Dinamica economic
e definită ca mişcare a economiei “în care nivelul producŃiei date se schimbă; asemănător c
ceptul de viteză din fizică, vom avea atunci în economie o măsură permanentă a schimbării (
ere sau micşorare) a producŃiei anuale date, accelerarea (sau încetinirea) va însemna în a
cest caz modificarea măsurii însăşi a schimbării”. În analiza economică statică sunt luate
unele condiŃii de bază, cum sunt numărul şi calitatea populaŃiei, pământul, înclinaŃiile,
nŃele, gusturile populaŃiei etc. cu ajutorul lor pot fi determinate unele necunoscut
e cum sunt: producŃia anuală de mărfuri şi servicii, preŃul factorilor care au concurat la
producerea lor, preŃurile mărfurilor şi serviciilor etc. În cazul analizei dinamice sun
t considerate schimbătoare şi condiŃiile de bază, căutându-se căile şi modalităŃile asigură
eşteri stabile. În căutările respective nu trebuie neglijată analiza marginalistă, axată pe
incipiul utilităŃii marginale a producŃiei (adică să produci până când şi ultima unitate de
se va căuta şi îŃi va aduce profitul scontat) şi pe cel al productivităŃii marginale a fac
ilor de producŃie rezultată din combinarea cât mai raŃională a acestora ca să se obŃină ran
tul optim urmărit. Principiile marginalismului sunt condiŃionate de caracterul limit
at al resurselor, de prezenŃa anumitor restricŃii, pe de o parte, şi de creşterea nevoil
or de satisfăcut, pe de altă parte, realităŃi care obligă la folosirea cât mai raŃională şi
ntă a factorilor de producŃie. De reŃinut modul diferit în care privesc principiile marg
inalismului, pe de o parte, subiecŃii economici şi economiştii neoclasici (care socote
sc că trebuie făcute investiŃii şi cheltuieli într-o anumită direcŃie atâta timp cât aceste
profitul dorit) şi pe de altă parte, oamenii de stat, promotorii politicilor economi
ce şi economiştii keynesisşti. Aceştia din urmă pun accent pe dimensiunile macro ale econo
miei, pe starea ei reală şi posibilă. Dacă anumite investiŃii şi cheltuieli de capital pot
duce profiturile scontate investitorilor, în unele condiŃii ele pot dăuna economiei Ńării,
societăŃii. Din contradicŃia menŃionată rezultă nevoia de conciliere a intereselor agenŃil
economici, luaŃi în parte, cu cele ale economiei societăŃii. Căutările pe linia menŃionată
condus pe Harrod la un model de creştere economică cu trei feluri de rate: reală, rezu
ltată din datele statistice la sfârşitul perioadei; naturală, rezultată din folosirea inte
grală a resurselor şi posibilităŃilor de
165
care dispune societatea; garantată, care ar asigura investitorilor profitul sconta
t. Ideal ar fi ca rata reală să rezulte din folosirea completă (cu marja de nefolosire
admisibilă) a capacităŃilor de producŃie şi forŃei de muncă, şi astfel să coincidă cu rata
iar interesele investitorilor să fie satisfăcute. Deci cele trei rate să fie aproximat
iv egale. În realitate ele se abat de la linia menŃionată în direcŃii şi măsuri diferite. P
deea acestor oscilaŃii s-a construit teoria ciclurilor industriale. În vederea reali
zării politicii anticiclice, Harrod sugerează măsuri de reducere a amplitudinii oscilaŃi
ilor cum ar fi: lucrări publice, operaŃiuni cu rata dobânzii; crearea de fonduri tampo
n de mărfuri (la scară naŃională şi chiar mondială, prin care să se absoarbă mărfuri în per
esiunii şi să se arunce pe piaŃă din ele în perioada de avânt); şi bugetele pe zece ani, în
excedentele mari din anii de prosperitate să acopere deficitele din anii stagnării şi
crizelor, perioadă în care se finanŃează şi crearea fondului tampon de mărfuri. Despre rol
l reglator al fondului tampon de mărfuri, Harrod scria: “Pe pieŃele de mărfuri oscilaŃiile
vremelnice se reglează cu ajutorul creării rezervelor de mărfuri sau al debarasării de
ele”. Crearea şi folosirea fondului tampon de mărfuri implică riscuri mari legate de fin
anŃarea lui, degradarea mărfurilor şi demodarea lor cu trecerea timpului. Politicile a
nticiclice erau de neconceput fără un rol sporit al statului. Printre altele, Harrod
vedea o posibilitate de apropiere a creşterii garantate de cea naturală printr-o sp
orire a sectorului public de aşa natură, încât să se creeze un echilibru între el şi sector
privat. Tot el însă a sesizat că depăşirea unei limite raŃionale a etatizării vieŃii econom
re efecte dezastruoase asupra democraŃiei. “Până acum, aprecia el, a existat tendinŃa de a
concentra în mâinile statului acea muncă imensă de luare a deciziilor celor mai importa
nte referitoare la viaŃa economică a Ńării. În epoca viitoare, va fi ea solicitată sau nu,
n asemenea sistem va trebui schimbat, întrucât devine clară incompatibilitatea lui cu
controlul democratic”. Avertismentul dat în 1947 de autor asupra efectelor nefaste a
le etatismului exagerat, indiferent de orânduirea socială, s-ar fi cuvenit să fie luat
în considerare. Apusul capitalist l-a trecut cu vederea, iar răsăritul socialist l-a
respins ca “manevră” a duşmanului de clasă. Nevoia de activizare a acumulărilor de capital
perioada refacerii postbelice şi de orientare a lor din sfera speculaŃiilor în domenii
creatoare de noi locuri de muncă şi-a spus cuvântul asupra aprecierii date de Harrod
rolului dobânzii scăzute ca “fapt revoluŃionar” de prefacere a societăŃii (idei asemănătoar
se cu un secol înaintea lui economistul francez, P.J.Proudhon) ca să se poată prelungi
existenŃa şi activitatea întreprinderilor particulare. Ca şi Keynes, chiar mai mult decât
el, Harrod a supraestimat rolul dobânzii în reglarea funcŃionării mecanismului economic
. Dovezi grăitoare sunt şi următoarele consideraŃii finale din ultima lecŃie Ńinută în faŃa
lor universităŃii din Londra în februarie 1947 pe tema dinamicii economice: “Dacă diagnost
icul keynesian este adevărat în general, atunci o reducere a ratei dobânzii trebuie să a
tragă după sine o nouă prelungire a existenŃei întreprinderilor particulare. În realitate e
va fi singura condiŃie cu ajutorul căreia activitatea economică particulară îşi poate prel
ngi existenŃa întrucât, în ultimă instanŃă, opinia publică, desigur chiar şi opinia publică
166
americană, nu va mai suporta multă vreme un sistem care dă naştere şomajului de masă”. Dobâ
căzută n-ar fi adus deŃinătorilor de capital câştigul necesar, i-ar fi determinat să caute
ocazii de investire creând, în acest fel, noi locuri de muncă şi după opinia autorului, a
r fi contribuit la lecuirea sistemului de un mare neajuns al său. Mai mult decât atât,
ideea dobânzii scăzute putea fi preluată de adepŃii concepŃiei socialiste ca mijloc de re
zolvare a uneia din cele mai acute probleme, şomajul, putând să renunŃe la “totalitarismul
sâcâitor”. Plasarea problemei în contextul SUA l-a condus pe autor la următoarea aprecier
e a perspectivei: “Anume acolo problema esenŃială a imensului şomaj în sistemul economic a
l liberei iniŃiative se pune într-o formă ameninŃătoare în viitor apropiat. Atunci când ei
ericanii) vor reuşi să creeze sistemul economic fără dobândă, noi ne vom alătura acestui si
m, dacă până atunci nu vom fi implicaŃi prea profund în sistemul colectivismului. Şi atunci
noi, iar cu noi şi alte naŃiuni, vom respira din nou aerul libertăŃii”. Viitorul, privit c
u ochii minŃii de atunci, s-a arătat a fi astăzi cu totul altul. Problema şomajului a cr
escut în dimensiuni, s-a generalizat la scara lumii, a îmbrăcat forme cu mult diversif
icate şi a luat aspecte calitativ noi. Orientarea hotărâtă spre piaŃă a economiilor de coma
dă repune într-un cadru nou problema creditelor cu dobândă redusă pentru stimularea iniŃiat
vei particulare şi a iniŃiativei întreprinderilor de stat care se dovedeşte, şi se speră, s
oată avea mai multă autonomie. În tranziŃia spre economia de piaŃă (alegerea timpului acest
ia este o problemă de opŃiune a fiecărei Ńări) este necesar creditul acordat de stat cu do
bândă redusă. Dar nu este cazul să fie supraestimat rolul său; trebuie să se evite folosire
lui ca mijloc de îmbogăŃire a unor particulari pe seama avuŃiei Ńării. Până acum practica
ia au arătat că economia de piaŃă, libera iniŃiativă generează şomajul, iar grija şi costur
uŃionării acestuia sunt trecute asupra statului, care trebuie să aibă un sector al său, pu
blic, din economie ca mijloc de soluŃionare a unor probleme macroeconomico-sociale
. De unde şi evoluŃiile contemporane spre un caracter mixt-particular şi public – al eco
nomiilor, la început în Ńări occidentale dezvoltate, mai apoi în lumea a treia, iar mai re
cent în Ńările cu economii de comandă ale sistemului socialist.
10.2.2 Neokeynesismul sintezei neoclasice
Accentuarea postbelică a caracterului mixt al economiilor occidentale (combinaŃie a
sectorului particular cu cel public) a fost un factor important care a stimulat
eforturile de ducere pe mai departe a teoriei keynesiste macroeconomice, prin co
mbinarea ei cu elemente ale microeconomiei neoclasice. Din efortul teoretic resp
ectiv datorat, în bună măsură, economistului american P.A.Samuelson a rezultat o sinteză n
umită, poate impropriu, neoclasică. În plan teoretic ea reflectă modul în care se îmbină în
nismul economic pârghiile bazate pe libera iniŃiativă, cu cele ale sectorului public,
cum pot
167
fi şi cum sunt folosite instrumentele de politică economico-socială de care dispune st
atul, în diverse scopuri. Acest fapt este principala cauză a audienŃei foarte largi a
tratatului lui Samuelson, Economics, cunoscut în toată lumea, tradus într-un mare număr
de limbi de circulaŃie mondială sau numai naŃională şi după care învaŃă o parte considerabi
enŃimii. În 1989 a apărut cea de-a treisprezecea ediŃie la care autorul, laureat din 197
0 al Premiului Nobel pentru economie, şi-a asociat pe economistul american, W.P.No
rdhaus. Economics-ul este noua denumire anglo-saxonă a Economiei politice clasice şi
neoclasice, modernizată în condiŃiile contemporane şi completată cu noi idei izvorâte din
ealitatea nevoii de dirijarea a economiei de piaŃă şi de corectare a modului de funcŃion
are a mecanismelor ei, întregite cu noi mecanisme induse. Acestea sunt constituite
în sistemul general economico-social şi dau societăŃii oficiale, statului posibilitatea
controlului şi orientării dezvoltării economice, reducerii caracterului ei stihinic şi
menŃinerii, în limitele suportabilului, a unor aspecte negative ce dau conŃinut instab
ilităŃii şi fluctuaŃiilor ciclice ale dezvoltării. Formele acute de instabilitate din anii
’30 ale economiei de piaŃă au provocat reacŃii critice dintre cele mai dure faŃă de econom
a politică clasică şi cea neoclasică, axate pe ideea capacităŃii mecanismelor pieŃei, ale c
rii şi ofertei de a soluŃiona automat toate problemele asigurând eficienŃa şi echitatea cr
eşterii economice. ConŃinutul şi sensul criticilor sunt astfel sintetizate de Samuelso
n: “De ce să ne vorbiŃi de raritate? Sau de eficacitate? Sau de creştere? Sau de echitat
e? AruncaŃi, deci la rebut legile voastre ale ofertei şi cererii, teoriile voastre s
avante cu privire la formarea preŃurilor şi piaŃă. DistrugeŃi culegerile voastre de precep
te tradiŃionale. Noi am intrat într-o eră nouă în care toate adevărurile de ieri au devenit
erorile de astăzi; în care încercările de economisire ruinează investiŃiile; în care un ura
sau un război sunt binefaceri ale cerului, în măsura în care asemenea dezastre creează lo
curi de muncă şi umplu pântecele şomerilor”7). TendinŃei de negare totală a cuceririlor eco
iei politice clasice şi neoclasice i s-a opus cea a desprinderii, cu discernământ crit
ic, a cuceririlor care, trecute prin filtrul cerinŃelor noilor genuri ale economie
i de piaŃă, să fie combinate cu idei şi teorii noi, izvorâte din nevoia de a se crea un ca
dru adecvat funcŃionării acestora. Economia de piaŃă a secolului XX se deosebea substanŃia
l de cea a secolului XIX-lea, spre sfârşitul căruia s-a afirmat neoclasicismul şi cu atât
mai mult de cea a secolelor XVII-XVIX, primele două treimi, epoca dezvoltării clasic
ismului. Dar tot economie de piaŃă era şi unele adevăruri teoretice despre ea rămâneau în p
oare. Deci principiile economiei politice clasice şi neoclasice nu trebuiau respin
se ad ovo, ci supuse examenului critic riguros, ca orice moştenire din domeniul ştii
nŃei. Guvernele şi băncile centrale ale noilor economii de piaŃă, mixte, au făcut dovada că
spun de mijloace de luptă împotriva depresiunilor, a fluctuaŃiilor ciclice şi a şomajului.
Aceşti doi aliaŃi, statele şi băncile centrale, dispun de pârghii ale politicilor bugetar
e (cheltuieli publice şi impozite) şi de politică monetară (operaŃiuni pe piaŃa publică, ma
rarea ratei scontului sau dobânzii, manipularea
168
procentelor de acoperire obligatorie a monedei) pentru a influenŃa volumul ocupării
mâinii de lucru şi a venitului naŃional. Era lui laissez-faire a trecut şi economiile de
piaŃă ale secolului nostru nu-şi pot rezolva automat problemele, dar ele şi-au creat no
i mecanisme susŃinătoare, pe care keynesismul şi neokeynesismul sintezei neoclasice le
surprind, lăsând deschisă calea noilor căutări privitoare la ocuparea forŃei de muncă, pro
mă centrală a funcŃionării economiilor de piaŃă actuale. Nu întâmplător formularea sintezei
sice pleacă de la legea folosirii mâinii de lucru, promulgată în SUA în 1946, şi prin care
e recunoaşte că guvernele au răspunderea menŃinerii ocupării la un nivel ridicat şi a atenu
i fluctuaŃiilor ciclice. Masele muncitoare, din economiile moderne ale liberei iniŃi
ative controlate, cer ca guvernele să pună în practică politici economice care să vizeze:
menŃinerea la un nivel ridicat a ocupării; o creştere economică viguroasă şi preŃuri stabil
Sinteza neoclasică, continuare pe o nouă treaptă a keynesismului, se situează între optimi
smul exagerat al clasicilor şi neoclasicilor cu privire la economia de piaŃă, şi pesimis
mul alimentat de depresiunile acute cunoscute de aceasta în epoca contemporană. Prin
ea se susŃine, că, prim măsuri monetare şi bugetare adecvate, se poate crea un mediu ec
onomic favorabil economiei de piaŃă în care se verifică unele adevăruri clasice şi neoclasi
e. În asemenea condiŃii, “sistemul nostru mixt de iniŃiativă reglementată, aprecia P.A.Samu
lson, este în măsură să evite excesele boomurilor febrile şi depresiuni morbide şi se poate
sconta cu încredere pe o creştere sănătoasă şi continuă”. Pentru aceasta este necesar, după
autorilor sintezei neoclasice, să se îmbine în teorie virtuŃile macro şi microanalizei, ia
r în practică – virtuŃile pieŃei concurenŃiale cu cele ale măsurilor raŃionale de dirijare
lanificare orientativă a dezvoltării socialeconomice. Un rol important în sinteza neoc
lasică revine folosirii pârghiilor fiscale şi a celor monetare. Este deci, necesar să ne
oprim pe scurt asupra politicilor monetare, fiscale şi a unei sinteze a acestora,
devenită foarte necesară sub presiunea inflaŃiei, crizelor, şomajului, creşterii enorme a
deficitelor bugetare şi ale împrumuturilor publice în numeroase Ńări ale lumii. Prin sint
eza neoclasică se susŃine că măsurile de ordin monetar, luate de banca centrală, şi cele de
ordin bugetar, ale guvernului, pot trasa cadrul politicilor de stabilizare relat
ivă a dezvoltării economico-sociale. Politicile respective trebuie să fie coordonate în
vederea atingerii obiectivelor unei economii în progres care să beneficieze de stabi
litatea rezonabilă a preŃurilor şi care să exploateze capacitatea sa de producŃie. Trebuie
urmărită cu atenŃie aplicarea politicilor stabilizatoare şi influenŃa lor
 asupra cererii
globale (C + I + Pu) din ecuaŃia keynesiană a raportului dintre ofertă, şi cerere C +
I, la care s-au adăugat Pu, adică cheltuielile publice) sau asupra componentelor ei.
Sporirea masei monetare M de către băncile centrale şi comerciale tinde să mărească cerere
, mai ales prin impulsionarea investiŃiilor. Aceasta întrucât sporirea lui N face să cre
ască oferta de bani şi să se reducă rata dobânzii, fiindcă se diminuează preferinŃa pentru
ditate, situaŃie propice pentru luarea de credite de
169
către investitori şi întreprinzători. LanŃul legăturilor şi intercondiŃionărilor poate fi a
edat: masa monetară sporită facă să se comprime rata dobânzii, iar aceasta influenŃează inv
iŃiile în direcŃia sporirii lor, fapt care duce la creşterea produsului naŃional net. Dar
sporirea peste măsură a masei monetare poate constitui un factor de alimentare a inf
laŃiei. În cazul respectiv se impun măsuri de diminuare a masei monetare în circulaŃie, cu
consecinŃele de rigoare; creşterea ratei dobânzii, comprimarea investiŃiilor şi diminuare
a sporului de produs naŃional net. Schema de mai sus redă tendinŃele generale, iar mod
ul concret de realizare poate fi afectat de numeroase situaŃii particulare, până aproa
pe de infirmare. În starea de depresiune a economiei unei Ńări sunt întreprinzători şi inve
titori care nu se mai angajează la noi investiŃii, chiar dacă li se oferă credite cu dobân
dă foarte mică. Aceasta întrucât, în contextul dat, eficienŃa marginală a noii investiŃii d
ital ar fi descurajant de slabă. Cererea solvabilă la nivelul Ńării este influenŃată, în se
l creşterii sau scăderii şi de cheltuielile naŃionale. InfluenŃa este exercitată prin polit
cile bugetare, sporind sau reducând veniturile şi cheltuielile bugetare, în aceleaşi dir
ecŃii şi proporŃii asemănătoare sau diferite. Deci guvernele îşi pot aranja politicile buge
e în funcŃie de stările de fapt existente şi de Ńelurile urmărite. Ele pot să-şi sporească
le cheltuieli, să angajeze noi lucrări publice, amenajări teritoriale, îmbunătăŃiri aduse c
tăŃii mediului înconjurător şi prezervării resurselor, subvenŃionării învăŃământului şi cer
oririi cursei înarmărilor etc. O limită, dovedită fragilă şi penetrabilă, în calea creşteri
uielilor publice o constituie nivelul veniturilor bugetare, a căror sporire poate
restrânge sfera de activitate a liberei iniŃiative. Limita menŃionată este depăşită prin re
gerea la deficite bugetare şi prin împrumuturi publice, care şi ele nu pot spori la in
finit, mai ales atunci când au atins niveluri îngrijorător de ridicate. Sporirea chelt
uielilor publice, Pu din ecuaŃia menŃionată, influenŃează, întro anumită măsură şi în condi
erea venitului naŃional, implicit şi a gradului de ocupare a forŃei de muncă. Lucrurile
se complică din momentul în care sporirea lor este însoŃită de reducerea impozitelor, ca p
rincipală sursă de alimentare a veniturilor bugetului, dar şi atunci când se accentuează şo
ajul tehnologic în condiŃiile extinderii automatizării. În acest caz autorii şi promotorii
sintezei neoclasice au propus aplicarea unei combinaŃii a măsurilor monetare şi buget
are. Nu se poate spune că politicile monetare şi bugetare, promovate în economiile mix
te pentru crearea unui cadru mai propice desfăşurării economiei de piaŃă, au rămas fără efe
Ele însă, nu au putut soluŃiona marea problemă a ocupării mâinii de lucru, care este “una d
chestiunile sociale centrale ale capitalismului modern: cum se poate ca milioane
de oameni să fie neocupaŃi când atât de multă treabă este de făcut? Ce defecŃiuni ale unor
omii mixte moderne sileşte atât de mulŃi oameni, care vor să lucreze, să rămână fără lucru?
robleme, şi legătura lor cu inflaŃia, privesc pe muncitori, oamenii politici şi economişti
mai mult decât oricare altă problemă economică. Şomajul este o problemă centrală în societ
erne. Atunci când şomajul este ridicat,
170
resursele sunt irosite şi veniturile oamenilor sunt reduce”8). Acestea sunt aprecier
i recente ale autorilor sintezei neoclasice asupra stării actuale a folosirii mâinii
de lucru în economiile mixte, după ani îndelungaŃi de căutări şi aplicări de soluŃii unei
e centrale a societăŃilor moderne. Se prea poate ca experienŃele şi cerinŃele mai recente
din întreaga lume să-i oblige pe slujitorii ştiinŃei economice de pretutindeni să caute no
i căi şi să deschidă noi orizonturi cunoaşterii şi rezolvării problemei folosirii mâinii de
u, într-o epocă a mersului spre o nouă civilizaŃie în toate domeniile, radical diferită de
ot ce a fost din antichitate şi până acum pe planeta noastră.
10.2.3 Noua stângă de la Cambridge
Ideea keynesistă de reformare a economiei de piaŃă a cunoscut dezvoltări prin optica div
erselor sisteme de interese, inclusiv ale stângii burgheze şi ale muncitorimii labur
iste, social-democrate şi socialiste. Chiar la Cambridge, sediul iniŃierii doctrinei
keynesiste, s-a creat o şcoală de stânga, printre promotorii ei înscriindu-se Pierro Sr
affa, Joan Robinson, Nocholas kaldor, Tibor Balogh, etc. Ideea călăuzitoare este cea
de conciliere, prin măsuri practice, a intereselor muncii cu cele ale capitalului
, iar în plan teoretic, de îmbinare a unor realizări teoretice din doctrina lui J.M.Ke
ynes cu altele din doctrina lui D.Ricardo şi/sau K.Marx. Întrebarea care se pune est
e: orientarea menŃionată, mult criticată şi din dreapta şi din stânga, deschide noi orizont
ri cunoaşterii economiilor unei perioade de tranziŃie spre o nouă civilizaŃie? Abordarea
din această perspectivă a creaŃiei teoretice a promotorilor ne poate apropia de un răsp
uns cât mai întemeiat. Din motive de spaŃiu, ne vom limita la o scurtă analiză a postulate
lor uneia din lucrările lui P.Sraffa, de circulaŃie mondială, dar mai puŃin cunoscută, cit
ită şi citată la noi. Este vorba de lucrarea ProducŃia de mărfuri prin intermediul mărfuril
r. Preludiu la o critică a teoriei economice, elaborată îndelung, începând cu anul 1925 pân
1955, pregătită încă patru ani pentru tipar şi prefaŃată pentru apariŃie în 1959. Lucrarea
replică, demnă de luat în consideraŃie, dată revoluŃiei marginaliste care a înlăturat din t
clasică teoria valorii creată de muncă şi a plusvalorii (ambele cu importantă încărcătură
ică) înlocuindu-le cu teoria utilităŃii marginale şi a productivităŃii marginale a factoril
de producŃie instrumente utile practicii cotidiene ale economiei de piaŃă. P.Sraffa a
iniŃiat acŃiunea de readucere în circuitul contemporan de idei a creaŃiei marilor clasic
i, A.Smith şi D.Ricardo aşa cum a fost ea în realitate, într-un context în care criticiştii
o repudiau iar neoclasicii neglijeau o parte esenŃială a ei. El, în colaborare cu M.Do
bb, arepublicat între anii 1953 şi 1955 lucrările şi corespondenŃa lui D.Ricardo9). AcŃiune
a căpătat adepŃi, iar unii autori au apreciat-o ca pe un mijloc de depăşire a crizei în ca
e se află, de mai multă vreme, ştiinŃa economică. Spre deosebire de economiştii neoclasici,
cunoscuŃi promotori ai marginalismului – care pun accent pe variabilitatea scării prod
ucŃiei şi a proporŃiei factorilor folosiŃi, în analiza eficienŃei, profitabilităŃii şi a re
venitului –
171
Sraffa îşi propune să studieze “proprietăŃile unui sistem economic care nu depinde nici de
odificările în scara producŃiei, nici de variaŃiile în proporŃia factorilor folosiŃi. Acest
nct de vedere, care este cel al vechilor economişti clasici de la Adam Smith la Ri
cardo, a fost dat la fund şi uitat cu începere de la afirmarea analizei marginale”10).
Prin teoria utilităŃii marginale, marginaliştii orientează atenŃia asupra punctului până l
are folosirea unui surplus de factori de producŃie, pentru a spori oferta, este o
acŃiune avantajoasă sau nu, face să crească (sau să scadă) profitul scontat. La fel şi cu s
a producŃiei: unde se află punctul lărgirii (sau îngustării) scării producŃiei de la care c
a profitabilităŃii începe să scadă, fără să se dea importanŃă modului de creare a substanŃe
valorii mărfurilor şi serviciilor. Conform teoriei productivităŃii marginale a factoril
or, repartiŃia venitului se face între ei (capital, muncă, natură, întreprinzător) în funcŃ
productivitatea ultimului element din fiecare factori de producŃie; o asemenea re
partiŃie este socotită ca cea mai echitabilă. Dezacordul neokeynesiştilor de stânga cu ase
menea teorii porneşte de la neputinŃa acesteia de a explica o seamă de realităŃi din econo
miile de piaŃă occidentale, ca cele ale marilor discrepanŃe de avere şi putere, ale paup
erizării unei părŃi a populaŃiei, ale existenŃei subdezvoltării umane în mijlocul superbogă
c. Revenirea lor la ipotezele, punctele de plecare şi la teoriile clasice despre v
aloare şi plusvaloare este legată, în mare măsură, de nevoia cunoaşterii şi explicării unor
enea realităŃi. Într-o economie de piaŃă totul se vinde şi se cumpără, este marfă; fie că e
de bunuri de consum utile traiului normal al oamenilor (numite fundamentale, sp
re deosebire de cele care aduc profit dar de care oamenii s-ar putea dispensa, c
a armele sofisticate de exemplu, numite nefundamentale, convenŃional caracterizate
ce “de lux”), fie pe bunuri de investiŃii sau forŃa de muncă. Deci, mărfurile se produc pr
n intermediul mărfurilor în ramuri diferite şi într-o societate foarte simplă unde se prod
uce pentru subzistenŃă, fără a urmări sporirea avuŃiei, mărfurile se schimbă unele pe altel
nevoile fundamentale sunt satisfăcute, într-o asemenea societate lucrurile sunt sim
ple. Ele se complică atunci când producŃia se realizează cu un surplus, de împărŃit între p
ipanŃii la crearea lui, fapt ce implică măsuri şi corelări ale eforturilor depuse de fieca
re pentru a vedea ce i se cuvine şi a compara cu ceea ce îi revine practic prin dist
ribuire. După Sraffa “dacă economia produce mai mult decât minimul necesar înlocuirii a ce
ea ce s-a consumat în producŃie şi există un surplus care se distribuie, sistemul intră în
ontradicŃie cu sine însuşi”. Aceasta întrucât unul din efectele existenŃei surplusului sunt
odusele “de lux” care nu servesc nici la satisfacerea nevoilor fundamentale de consu
m şi nici ca mijloace de producŃie. “Înainte, după Sraffa, fiecare marfă era încadrată în a
mp printre produse şi printre mijloacele de producŃie; prin urmare, fiecare intră dire
ct sau indirect în producŃie tuturor celorlalte mărfuri şi fiecare are un rol în determina
rea preŃurilor. Dar acum există loc pentru o nouă clasă de produse, produsele de “lux” care
nu sunt folosite nici ca instrumente de producŃie, nici ca mijloace de subzistenŃă, în p
roducerea altora”.
172
ExistenŃa şi extinderea produselor “de lux” deformează imaginea asupra Ńelurilor producŃiei
creării valorii şi a formării preŃurilor, a distribuirii şi utilizării veniturilor, alimen
ează dezechilibre în economie şi societate, stimulează contradicŃii. Cheia înŃelegerii conr
cŃiei sistemului cu sine însuşi se cere căutată în modul creării, repartizării circulaŃiei
sumului surplusului. Într-o economie liberă de piaŃă contradicŃia menŃionată este alimentat
suşi mecanismul pieŃei. Cum arătase şi D.Ricardo, fiecare factor de producŃie – capital, mu
că, natură – şi forŃele sociale care se află în spatele lor caută, împinse de nevoi, să-şi
ai mult din surplus. Ricardo demonstrase la vremea sa că renta va fi mărită necontenit
de proprietarii funciari prin scumpirea produselor agricole în virtutea caracteru
lui limitat al pământului de cultivat, cu efect restrictiv asupra ofertei, pe de o p
arte, şi de creştere a cererii pe baza sporului natural al populaŃiei, pe de alta. Creşt
erea preŃurilor produselor de consum alimentar îi determină pe muncitori să ceară sporirea
salariilor, fapt ce reduce profiturile capitalurilor până la limita descurajării inve
stitorilor. Aici îşi are originea pasimismul lui asupra perspectivelor economiei de
piaŃă, dacă se continuă menŃinerea monopolului particular asupra pământului. El a propus tr
rea fondului funciar în proprietatea naŃiunii care să-l arendeze, după un sistem bine ch
ibzuit, celor care-l lucrează. Ideea clasicilor, mai ales în formă elaborată de Ricardo,
despre raporturile contradictorii între salariu şi profit, este reluată în noile condiŃii
şi dezvoltată în legătură cu influenŃa lor asupra preŃurilor şi a dezvoltării diferitelor
sectoare ale economiei. În noile condiŃii ale economiei de piaŃă dirijată în care – după a
lea război mondial inflaŃia s-a generalizat şi permanentizat – reprezentanŃii muncii îi acu
pe deŃinătorii de capital de incitarea inflaŃiei ca urmare a goanei după cât mai mult prof
it, iar cei ai capitalului îi acuză pe muncitori de agravarea fenomenului menŃionat ca
urmare a deselor şi substanŃialelor revendicări salariale, s-au cerut noi şi profunde e
xplicaŃii pentru raporturile între salarii, profituri şi inflaŃie. InovaŃiile lui Sraffa s
unt legate de modul în care analizează raporturile între muncă, respectiv forŃa de muncă şi
jloacele de producŃie, ambele luate în calitatea lor de mărfuri. De aici el deduce măsur
a influenŃelor exercitate de dinamica ratelor salariului şi profitului asupra variaŃii
lor preŃurilor. Ca situaŃii limită se iau rata maximă a salariului – caz în care “valorile
ative ale mărfurilor sunt proporŃionale cu costurile lor în muncă, adică cu cantitatea de
muncă ce a servit direct sau indirect pentru a le produce” şi rata maximă a profitului, “r
ata profitului care ar exista dacă totalitatea venitului naŃional ar fi constituită di
n profituri”. Cazurile posibile şi reale se situează într-o gamă largă între 0 şi 1 salariu
e o parte, 0 şi 1 profit, pe de alta 1 reprezentând cazul în care întreaga valoare nou c
reată ar fi numai salariu, or numai profit. InfluenŃa oscilaŃiilor ratei creşterii salar
iilor sau a profiturilor asupra dinamicii preŃurilor, inclusiv a inflaŃiei, este pusă în
legătură cu raporturile în care se găseşte forŃa de muncă în consumarea ei prin muncă faŃă
ele de producŃie.
173
Analizele efectuate conduc la constatarea că, datorită creşterii raportului menŃionat în f
avoarea mijloacelor de producŃie, orice procent de creştere a ratei profitului dă un i
mpuls mai puternic creşterii preŃurilor decât cel dat de procentul similar al creşterii
salariilor. În economiile de piaŃă contemporane un rol important, după Sraffa, îl au “rapor
urile dintre muncă şi mijloacele de producŃie”, în condiŃiile în care cei ce depun munca su
organizaŃi pentru apărarea intereselor lor, inclusiv pentru apropierea unei părŃi din su
rplus, iar deŃinătorii mijloacelor de producŃie sunt şi ei organizaŃi ca să-şi apere intere
e şi să ia o parte cât mai substanŃială din surplus. Statul, angajat în viaŃa economică şi
se cuvine să intervină prin diverse politici (inclusiv ale veniturilor, taxelor, imp
ozitelor, indexării, ajutoarelor de şomaj etc) prin care să contribuie la realizarea u
nei drepte repartiŃii a surplusului de valoare. Spre deosebire de Smith, ricardo şi
Marx, care considerau că distribuirea plusvalorii avea loc în condiŃiile pieŃei libere c
oncurenŃiale numai între clasele deŃinătoare de capital şi proprietăŃi funciare, în teoria
raffa la împărŃirea acesteia mai iau parte salariaŃii şi statul.
10.3 “ContrarevoluŃia keynesiană” Locul şi rolul keynesismului în ştiinŃa economică actuală
Doctrina keynesistă s-a răspândit cu iuŃeală, a căpătat numeroşi adepŃi în rândul teoretici
enilor practicii economice, a fost socotită o mare cucerire şi s-a menŃinut la loc de
frunte până în anii ’70, când împotriva ei s-a declanşat o adevărată contrarevoluŃie. AdepŃ
asicismului, mai ales sub forma neoliberală şi monetaristă, nu s-au oprit la contestar
ea valorii ştiinŃifice, ci au dus critica mai departe prezentând-o ca o creaŃie mistific
atoare, înşelătoare. Keynesismul, socotit tămăduitor până la criza din 1974-1975, a început
prezentat de promotorii contrarevoluŃiei ca un leac care vindecă boala dar ăl poate n
imici pe bolnav. Accentul mare pus la sprijinirea cererii ca o condiŃie a funcŃionării
mecanismului economic, a fost transformat de adversarii neoclasici, în plină ascens
iune, în cap de acuzare pentru incitarea inflaŃiei cu două cifre, devenită pericol princ
ipal pentru mersul societăŃii. O restudiere a teoriei keynesiene în noile condiŃii, ale în
grădiriipieŃei şi ale incitării inflaŃiei, l-a condus pe A.Leijonhuvfud la aprecierea aces
teia ca pe "un caz particular al teoriei echilibrului neoclasic. La un nivel foa
rte abstract, scria el, (dispare) distincŃia fundamentală între echilibrul general (ne
oclasic) şi modelele keynesiene se sprijină pe fantoma variabilelor cantitative în aju
stările între ofertă şi cerere”11). În aceeaşi perioadă R.W.Clower consideră modelul keynes
n caz particular al dezechilibrului general”12). Lui Keynes i se răspunde cu acelaşi p
rocedeu prin care el a căutat să diminueze importanŃa clasicismului şi neoclasicismului,
considerându-le drept teorii ale unor cazuri şi situaŃii speciale. SusŃinătorii lui Keyne
s contraatacă contrarevoluŃia motivând că doctrina maestrului a fost, cu timpul deformată
de ingerinŃe neoclasice, care i-au deturnat sensul, făcând-o ineficientă şi chiar contraef
icientă13). 174
Universitarii de la Harvard au sărbătorit în septembrie 1986, 350 de ani de la înfiinŃarea
acesteia. Simpozionul organizat de economişti a avut ca temă Economia politică keynes
iană şi Harvardul. S-a remarcat că dacă în 1950 se putea vorbi de o “ilustră absenŃă a keyn
ui la Harvard”, în mai puŃin de un deceniu s-a format aici o importantă şcoală cu concursul
unor profesori de frunte ca A.Hansen (supranumit şi Keynesul american), S.Harris (
autorul lucrării “RevoluŃia keynesiană”), R.Musgrave, L.Metzler, E.Domar, J.Tobin, H.Walli
ch, R.Bichop, S.Alexander etc. Şcoala de la Harvard, cum va aprecia P.A.Samuelson “a
fost cea căreia i-a revenit meritul de a fi făcut din maroceconomie (iniŃiată de Keynes
) o ştiinŃă în plină dezvoltare”14). Dar, cum viaŃa economică nu stă pe loc, fiecare genera
ie să-şi redefinească conceptele. Profesorul M.Feldstein, produs la Harvardului în curs
de “keynesificare” la sfârşitul deceniului cinci şi începutul celui de-al şaselea, a parcur
scensiunea şi decăderea keynesismului, cu spirit şi discernământ critic el aprecia, la sim
pozionul din 1986, că perioada anilor ’60 a fost cea mai favorabilă keynesismului, dar
tot ea i-a pregătit şi decăderea. Doctrina lui era construită pe piesa de bază a insufici
enŃei cererii solvabile, a cărei impulsionare îngrădea posibilităŃile de sporire a ofertei.
De aceea, prin politicile economice keynesiste nu se putea împinge economia înainte “c
um nu poŃi împinge o sfoară”, dar poŃi să tragi de ea (depinde ce?) cu efort şi oboseală. A
rea remediilor keynesiste în SUA în perioada administraŃiei Kennedy – Johnson a condus l
a reducerea şomajului cu preŃul incitării inflaŃiei. Autorul consideră că efectele respecti
e derivă din “viziunea incorectă a keynesismului asupra şomajului şi teama nejustificată de
acumulări. Pentru a reduce şomajul, keynesisştii au recomandat sporirea cererii prin i
ntermediul creşterii cheltuielilor guvernamentale. Din păcate, opinia keynesistă că şomaju
l este determinat de lipsa de cerere, a condus către o politică, care a suprastimula
t cererea şi a incitat inflaŃia la sfârşitul anilor ’60 şi în anii ‘70”15). O asemenea cons
a impulsionat reacŃiile negative faŃă de keynesism şi a deschis calea reafirmării neoclasi
cismului, de economişti de prestigiu ca F.Hayek, J.Rueff, M.Friedman, de o seamă de “n
oi economişti”. Prin “Supply Side Economics” (Teoria economiei susŃinătoare a ofertei) s-a
erut, şi motivat teoretic, de plasarea accentului spre stimularea ofertei prin susŃi
nerea iniŃiativei private, retragerea statului din economie şi revigorarea instrumen
telor pieŃei. Cel mai înşelător aspect al doctrinei keynesiste, după opinia unuia dintre f
oştii ei susŃinători, este lipsa de consideraŃie pentru acumularea de capital, accentul
pe efectul şi câştigul imediat, fără a Ńine seama de ce se va întâmpla întrun orizont de ti
larg. În acest sens Keynes a căutat să dea prestigiu “intelectual ideii după care o Ńară se
ate dezvolta mai mult dacă economiseşte mai puŃin”. FuncŃia progresistă a acumulării la el
transformă într-un neajuns al economiei izvorât dintr-un “viciu” al oamenilor, cel al econ
omisirii. Economişti ai Ńărilor subdezvoltate, din acest motiv major, au devenit circu
mspecŃi faŃă de keynesism, l-au ocolit”16). Ţările lor aveau şi au nevoie de importante acu
i, ca o condiŃie indispensabilă a impulsionării creşterii economice.
175
Dacă se acumulează puŃin, e drept, nu sporesc considerabil capacităŃile de producŃie şi oda
ele, “pericolul” supraaglomerării pieŃelor cu mărfuri, servicii, capitaluri care ar putea
accentua decalajul între ofertă şi cerere în viitor este mic. Aceasta-i o latură a proble
mei. Cealaltă este legată de sporirea comenzilor pentru bunuri investiŃionale, crearea
de locuri de muncă suplimentare, sporirea venitului naŃional, din care să se poată alim
enta bugetul cu venituri mai substanŃiale, ca suport şi pentru cheltuieli sociale sp
orite. Altfel, generaŃiilor viitoare nu le lăsăm o Ńară bogată, în plus grevată de mari dat
rezultate din împrumuturi şi deficitare bugetare solicitate de sprijinirea cererii
cu orice chip. Argumentul keynesist că noi, ca naŃiune, ne plătim datoria nouă înşine s-a d
vedit fals. “Din cauza deficitelor bugetare din trecut, susŃine M.Geldstein, acum av
em un stoc mai mic de capital, o productivitate a muncii mai mică şi venituri reale
mai mici. Noi şi copiii noştri vom plăti adevăratele costuri ale deficitelor din trecut.
Doar plata dobânzii la datoria naŃională reprezintă acum 40% din toate impozitele asupr
a veniturilor personale. Fără această datorie moştenită, impozitele ar fi cu 40% mai mici
azi şi stimulentele pentru compensarea taxelor ar fi mult mai eficace”. Aplicarea ke
ynesismului a lăsat guvernelor greaua moştenire a inflaŃiei, deficitelor bugetare şi dat
oriei publice care afectează orice politică de redresare şi avânt. Mai mult, ele au stim
ulat crearea unui aparat greoi, supradiemnsionat şi costisitor, structuri rigide i
mpuse de guverne, considerate de G.Shultz ca fiind principalele obstacole ale cr
eşterii economice. Trecutul keynesist, apreciat prin prisma rezultatelor politicil
or economice şi privind spre viitor, a dat naştere la consideraŃii de genul celor care
urmează: “Atâta timp cât vor fi noi probleme de rezolvat în funcŃionarea viitoare a econom
ei, cred, scria Feldstein, că funcŃionarea economiei de piaŃă la nivelul discutat (macro
economic n.n.) este destul de bine înŃeles de economiştii de profesie. Vechile adevăruri
după care creşterea economică depinde de acumularea de capital, de calitatea şi efortur
ile forŃei de muncă, de întreprinzători şi de tehnologii au fost înŃelese de marii economiş
secolului al XIX-lea. Viitorul economiei şi al ştiinŃei economice ne apare mai lumino
s întrucât economiştii profesionişti revin la aceste adevăruri”. O societate de consum raŃi
l sporit trebuie să fie mai întâi o societate de acumulare şi producŃie ca să poată oferi c
necesare cererii pentru consum neproductiv şi productiv. Sunt şi economişti care învinu
iesc keynesismul de complicitate cu comunismul şi socialismul fiindcă susŃine unele măsu
ri cu caracter social, manifestă grijă pentru ocuparea forŃei de muncă, îngrădeşte iniŃiati
ivată ş.a. În vara anului 1962 – cum relatează Benjamin M.Friedman în comunicarea de la Sim
ozionul mai sus menŃionat din 1986 – a apărut o carte intitulată: “Keynes at Harvard. A Ve
ritas Foundation Staff Study”. DestinaŃia ei era “educarea funcŃionarilor, lucrătorilor, s
tudenŃilor şi absolvenŃilor colegiilor şi universităŃilor americane, cu privire la comunism
la conspiraŃia internaŃională a socialismului şi la metodele acestuia de infiltrare în SU
A”. “Legătura” între keynesismul originar şi socialism constă în teama lui Keynes că dacă g
economiilor de piaŃă nu vor manifesta interes şi iniŃiativă pentru remedierea neajunsurilo
r acestora, mersul
176
înspre “socialismul de stat” va fi iminent. Din rezumarea de către B.M.Friedman a ideilo
r-forŃă ale keynesismului de la Harvard din anii ‘60-’70 nu rezultă nici o “încurcătură” co
socialistă a acestuia. În schimb rezultă că, la Harvard şi în alte universităŃi, profesori
u detaşat de keynesism şi s-au orientat spre studiul problemelor practice majore ca
cele ale inflaŃiei, ale formării capitalului în contextul asigurării echilibrului. În a do
ua jumătate a anilor ’80 “economiştii au mutat accentul pe formele evidente ale mişcărilor
are au loc în economie”17), iar apropierea de formele noi de manifestare ale vieŃii ec
onomice n-au rămas fără roade. Şi totuşi keynesismul, cum se exprima un exeget în toiul pol
micilor, “are ceva important în el”. Tocmai de aceea el nu poate să dispară fără urme, incl
v pozitive, de pe scena preocupărilor ştiinŃifice. Împingerea lui pe plan secundar se da
torează, în parte, cuprinderii parŃiale a marilor procese şi tendinŃe din economiile lumii
contemporane, unor erori teoretice şi politicilor economice care au vizat atenuar
ea formelor de manifestare ale instabilităŃii fără a viza cauzele profunde ale ei. Efort
urile mişcării de elaborare a unei doctrine postkeynesiste urmăresc reabilitarea a cee
a ce a fost şi este valoros în keynesism şi care îi pot face pe economişti mai pricepuŃi. C
studierea Teoriei generale, cum menŃiona J.Schumpeter, nu te face neapărat keynesis
t, dar “ea face din noi economişti mai buni. Ca şi în cazul lui Marx, este posibil să-l ad
miri pe Keynes, cu toate că viziunea sa socială este greşită şi că fiecare din propoziŃiuni
sale este înşelătoare. Oricare va fi destinul doctrinei, memoria omului va continua să t
răiască: ea va supravieŃui în acelaşi timp keynesismului şi reacŃiei pe care el a provocat-
). Cele spuse de Schumpeter în anii ’40 sunt duse mai departe de economiştii angajaŃi în c
onstituirea unei doctrine postkeynesiste, de respiraŃie mai largă, şi care susŃin că unele
realizări importante ale maestrului au şanse de supravieŃuire. Principala contribuŃie a
lui Keynes – de unii admisă iar de alŃii pusă la îndoială şi chiar contestată – este sinte
voluŃia macroeconomică” menită să dea o nouă orientare înŃelegerii economiei şi sprijinirii
ui ei de către ştiinŃă. În anii ’50, de glorie a keynesismului, se publică o lucrare despre
voluŃia keynesiană19) care a declanşat controverse pe tema existenŃei sau nu a unei asem
enea revoluŃii. Şi astăzi se mai dispută tema respectivă, iar aprecierile nu sunt lipsite
de legături cu poziŃiile, crezurile şi aspiraŃiile curentelor de gândire economică din care
autorii fac parte. Marxiştii, cum remarcă economistul canadian, Roger Dehem, aprecia
ză keynesismul ca pe un sistem teoretic “care a permis capitalismului să-şi prelungească e
xistenŃa precară”20). Cei care i-au acordat încredere şi s-au inspirat din el recunosc rev
oluŃia keynesiană întrucât a “arătat cum să fie gestionat capitalismul în avantajul tuturor
fel) “a jucat un rol binefăcător pentru omenire”. Din contră, în ochii celor care n-au pier
ut încrederea în virtuŃile economiei liberale, adică a neoclasicilor, keynesismul ar fi
o înşelătorie, şi nicidecum o revoluŃie în ştiinŃă, un fenomen regretabil, făcut vinovat de
rea stărilor negative din economiile de piaŃă dirijate. După ei “inflaŃia preŃurilor, creşt
datoriei publice, atitudinea speculativă a agenŃilor economici
177
deveniŃi suspicioşi faŃă de comportamentul statului, au făcut ca principiile altădată salut
în contextul keynesian, să fie astăzi periculoase. În loc să grăbească revenirea la echili
, ele riscă să provoace o accentuare a dereglărilor”. Keynesismul însuşi – prin concepŃie,
funcŃii – oferă numeroase ocazii de critică. Dar aceasta nu justifică tendinŃa unora de a-
“arunca la lada cu vechituri”. În favoarea existenŃei unei revoluŃii keynesiene se pronunŃ
Marc Blaug, unul dintre specialiştii importanŃi în istoria gândirii economice. După el “a e
istat realmente o revoluŃie keynesiană” a cărei contribuŃie principală la cunoaşterea econo
i moderne “nu se limitează la înlocuirea preocupărilor tradiŃionale cu privire la firme şi
a menajuri cu cele referitoare la mărimi agregate (macroeconomice n.n.). Ea aduce
o formulare a teoriei în termeni de model ale cărui variabile şi relaŃii-cheie sunt expl
icitate într-un asemenea mod, încât ele pot să facă obiectul verificărilor şi măsurărilor c
ive”21). Iar cu aceasta s-au oferit fundamente teoretice econometriei, empirică la înc
eputurile ei. La finele celui de-al doilea război mondial, măsurarea dimensiunilor şi
intensităŃii fenomenelor şi proceselor economice devenise principalul domeniu în ascensi
une al ştiinŃei economice, iar modelele macroeconomice keynesiste şi neokeynesiste fig
urau, cu deplin drept, în lucrările econometricienilor care, de altfel, au şi luat cel
e mai multe din premiile Nobel pentru economie. "Cel mai mare omagiu care poate
fi adus unui economist, după Blaug, este de a recunoşte că ştiinŃa economică este de neimag
nat fără el. Nu este oare evident că un astfel de caz este al lui Keynes?” Există, în aprec
ere, un sâmbure de adevăr. În ce mă priveşte, socotesc că Keynes a schimbat o paradigmă de
dul doi a ştiinŃei economice şi de aceea a afectuat o revoluŃie parŃială în domeniul dat. N
mare paradigmă, de gradul întâi, a ştiinŃei economice se aşteaptă a fi descoperită iar mar
voluŃie în ştiinŃa economică se cere a fi înfăptuită.
178
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE ŞI NOTE
1. Dehem R. Historie de la pensée économique. Dès mercantilistes à Keynes, Quebec, les P
resses de l’Université Laval, Dunod, 1984, p.417 Essais de persuasion, Paris, 1933.
Histoire de l’analyse économique, t.III, Paris, Gallimard, 1983, p.566 Urmările econom
ice ale păcii, ViaŃa Românească, Bucureşti, 1920, p.8, 20 Teoria generală a folosirii mâini
e lucru, a dobânzii şi a banilor, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică, 1970, p.41-47 Towards a D
namic Economics. Some Present Development of Economic Theory and Their Applicati
on to Policy, London, 1956, p.66, 41, 42 L’Économique, septiéme edition, tome I, Paris
, Librairie Armond Colin, 1968, p.18, 382-383, 427 Economics, thirteenth edition
, McGraw-Hill Book Company, New- ork, 1989, p.283-284 The Works and Corresponden
ce of David Ricardo, Edited by Piero Sraffa and Maurice Dobb, vol.I-X, Cambridge
, 19531955 Production de marchandises par des marchandises. Prelude à une critique
de la théorie économique, Paris, Dunod 1977, p.V, 7, 9, 15, 22 On Keynesian Economi
cs and the Economics of Keynes, London, Oxford, University Press, 1966, p.51 The
Keynesian Counter-Revolution: A Teoretical Appraisal, în The Theory of Interest R
ates, edited by F.A.Hahn and F.Brechling, Mac-Millan, 1965
2. Keynes J.M. 3.Schumpeter J.A 4. Keynes J.M. 5. Keynes J.M. 6. Harrod R.F.
7. Samuelson P.A. 8. Samuelson P.A. Nordhaus W.P. 9. * * *
10. Sraffa P.
11. Leijonhufvud A. 12. Clower R.W.
179
13.Barrère . A. et alŃii 14. Samuelson P.A. 15. Feldstein M. 16. NicolaeVăleanu I. 17.
Friedman B.M. 18. Schumpeter J.A. 19. Klein L.R. 20. Dehem R. 21 Blaug M.
Controverses sur le système keynesian, Paris, Economica, 1976 In the Beginning, în “Ch
allenge” July-August, 1988, p.33 Counter Revolution in Progress, în “Challenge” July-Aug
ust /1988, p.42-45 Subdezvoltarea economică în lumea actuală, Bucureşti, Editura Academi
ei, 1985, Vezi tratarea acestei probleme, p.78-83 Evolution Prevails, în “Challenge” J
uly-August, 1988, p.50 Opere citate, p.589 The Keynesian Revolution, London, 195
6 Opere citate, p.418 Opere citate, p.773
180
Obiectivele temei: cunoaşterea teoriilor, curentelor şi şcolilor de gândiriilor economică
cele mai semnificative din perioada amintită; evidenŃierea contribuŃiilor unor mari au
tori (mulŃi dintre ei laureaŃi ai Premiului Nobel pentru economie ) la dezvoltarea şti
inŃei economice; descifrarea sensului extinderii domeniului de cercetare al ştiinŃei e
conomice; rolul teoriei economice în fundamentarea politicilor economice
11.1 Şcoala austriacă
Şcoala austriacă are ca punct de pornire momentul publicării de către Carl Menger a "Pri
ncipiilor economiei". Programul economic de cercetare schiŃat în această lucrare avea
să constituie nucleul dur al analizei economice în stil austriac. AdepŃii austrianismu
lui se revendică de la acest program de cercetare, pe care îl recunosc, şi în cadrul cărui
a îşi dezvolta propriile teorii. Sub aparenta omogenitate a austrianismului sunt cup
rinse achiziŃiile istorice cele mai semnificative, care pot fi grupate în trei faze
de evoluŃie. Astfel, prima şcoală austriacă are ca exponenŃi importanŃi pe Carl Menger, Eug
n von Bohm-Bawerk şi Friederich von Wieser. Aceştia au aplicat marginalismul în teoria
formării preŃurilor (Menger) şi în explicarea dobânzii şi a producŃiei (Bohm-Bawerk). Wies
a arătat că toate costurile sunt costuri de oportunitate şi a perfecŃionat calculul marg
inalist (utilitatea nu poate fi măsurată cantitativ, ci numai relativ, adică preferinŃel
e individuale pot fi ordonate, dar nu pot fi adunate). Retragerea lui Carl Menge
r din activitatea academică şi moartea prematură a lui Bohm-Bawerk au provocat o scădere
a importanŃei şcolii austriece. Majoritatea contribuŃiilor austriece la ştiinŃa economică
eau a fi absorbite în curentul central de gândire. A doua şcoală austriacă apare tocmai ca
urmare a reafirmării programului de cercetare faŃă de celelalte şcoli de gândire economică
Austriecii au atacat aşa zisa posibilitate a calculului economic într-un stat socia
list (în opoziŃie cu şcoala walrasiană) şi propun o nouă teorie a ciclului de afaceri (opus
lii marshalliene). Printre austriecii din a doua generaŃie se remarcă Ludwig von Mis
es numit şi decanul şcolii austriece, pentru că revigorarea tradiŃiei austriece i se dat
orează în întregime, şi Friedrich von Hayek, care alături de Mises a contribuit profund la
rafinarea şi perfecŃionarea teoriei austriece. Din această generatie mai fac parte şi F
. Machlup, G.Haberler, R.von Strigl. SituaŃia politică deplorabilă îi va obliga pe toŃi ce
i menŃionaŃi să emigreze, iar sub presiunea noilor idei economice (keynesismul), moşteni
rea intelectuală austriacă părea pierdută.
181

A treia şcoală austriacă renaşte în S.U.A. în anii 70 ca urmare a recunoaşterii în mediul
mic a eşecului
 teoriei keynesiste. Această
 renaştere are la bază seminariile lui Mises d
in anii 50 de la universitatea din New ork, prin care a reuşit să obŃină o nouă generaŃie
de economişti, care să ducă mai departe programul austriac. M. Rothbard, I. Kirzner, L
. Lachman, R. Garrison se numără printre cei mai importanŃi dintre noii economişti "aust
rieci". Din cauză că austriecii s-au constituit ca singura şcoală care s-a opus de la înce
put şi se opune revoluŃiei keynesiste, o parte dintre economiştii de formaŃie "clasică" au
aderat ulterior la şcoala austriacă: W.Hutt, W.Ropke, H.Hazlitt. Principalele carac
teristici ale programului de cercetare austrianistă sunt: individualismul metodolo
gic, analiza marginalistă şi critica socialismului sub toate formele sale. Individua
lismul metodologic Principiul individualismului metodologic se află la baza progra
mului austriac. El statuează că analiza economică trebuie condusă în aşa fel încât toate co
iile să poată fi sprijinite pe manifestarea preferinŃelor indivizilor. Pe de altă parte,
preferinŃele indivizilor sunt ireductibile şi, prin urmare, studiul psihologiei nu
poate genera concluzii economice. ŞtiinŃa economică reprezintă astfel logica acŃiunii uman
e. Individualismul metodologic reprezintă nu numai pilonul de bază al şcolii austriece
, ci şi imperativul categoric al analizei aconomice focalizată pe individ. În această or
dine de idei, orice abstractizare sau simplificare a interpretării economice este
arbitrară, fapt care nu trebuie nici uitat şi nici trecut cu vederea. Astfel, modelu
l echilibrului staŃionar, care se autoperpetuează, reprezintă doar punctul de pornire în
analiza economică şi nu punctul final. În viziunea austriacă analiza economică trebuie să
indă spre identificarea relaŃilor de la cauză la efect, să producă o analiză genetic-cauzal
opusă analizei operaŃionale, cultivată de economiştii contemporani). Analiza cauzală are c
a o primă şi foarte importantă consecinŃă introducerea timpului în economie ca o variabilă
ca o constantă. AcŃiunea umană are loc în timp, iar timpul devine rar şi capătă valenŃele
factor de producŃie. Deosebit de importantă este şi precizarea potrivit căreia noŃiunea de
timp capătă proprietăŃile sale temporale cunoscute numai dacă presupunem că timpul se scur
e într-o singură direcŃie sau, ceea ce este acelaşi lucru, dacă afirmăm că procesele econom
sunt ireversibile. Într-o concluzie mai largă, individualismul metodologic asociază d
ouă lucruri importante: primul, oamenii acŃionează, adică sunt dotaŃi cu voinŃă şi judecată
e; de aici rezultă eterogenitatea masei umane şi diversitatea planurilor acesteia; a
l doilea, oamenii învaŃă, adică pot să-şi corecteze planurile greşite. În acest fel, teoria
omică trebuie să Ńină cont de dinamismul structurii pe care o studiază. ExistenŃa calcululu
în socialism Mises a fost primul care a arătat că în socialism este imposibil calculul
economic. Atacul său pornea de la faptul că, pentru a-şi îndeplini obiectivele, planific
atorul trebuie să efectueze calcule economice. Or, acest lucru era imposibil
182
din cauză că neexistând proprietate privată, nu exista piaŃă, iar preŃurile nu se puteau fo
. Prin urmare, spune Mises, statul socialist vroia să efectueze calcule, dar fără să aibă
numerele pe care să le introducă în aceste calcule! Concluzia lui era clară: calculul în s
ocialism este imposibil. Acest raŃionament a avut un efect devastator asupra econo
miştilor socialişti, însă dezastrul teoriei lor nu a împiedicat, din păcate, triumful doctr
nei lor. Încercările de a respinge argumentele lui Mises nu au făcut decât să confirme deg
ringolada teoretică a socialismului (printre
 altele, socialismul aplicat nu a semăna
t niciodată cu cel teoretic). În anii 30, O.Lange a încercat să furnizeze un model de s
istem socialist care să evite critica lui Mises. Rezultatul a fost o caricatură a si
stemului capitalist. Lange a încercat să facă din socialism un sistem care să imite piaŃa ş
preŃurile rezultate din sistemul competiŃional, fără a recunoaşte totuşi superioritatea ac
stuia din urmă. Austriecii şi-au mutat atunci critica lor spre noŃiunea de planificare
. Hayek a fost cel care a mers pe idea diviziunii cunoaşterii între participanŃii la p
iaŃă şi la perfecŃionarea conceptului de de coordonare a planurilor individuale. Teoria
ciclului de afaceri Teoria ciclului de afaceri constituie una dintre cele mai vi
guroase contribuŃii austriece la ştiinŃa economică. La origine, ea reprezintă împletirea te
riei austriece a capitalului cu teoria monetară a economistului suedez Knut Wickse
ll. IniŃiatorul acestei teorii este Mises în Teoria banilor şi a creditului. Ulterior,
Mises şi Hayek, au perfecŃionat şi nuanŃat această teorie. Potrivit teoriei austriece a c
iclului de afaceri, la baza expansiunii din faza iniŃială a ciclului se află o creştere
a volumului de credite din economie. Aceasta se manifestă în general printr-o creştere
a preŃurilor şi o scădere a ratei dobânzii sub nivelul care ar predomina în absenŃa fluctu
ei monetare. Această extindere a creditului poate fi provocată atât de intervenŃia Banci
i Centrale, cât şi de sistemul de rezerve fracŃionare. Oricare îi este cauza, extinderea
creditului determină o îmbunătăŃire iniŃială a condiŃiilor de afaceri. Investitorii se găs
sesia unor sume mai mari de bani pe care să le plaseze în diverse active necesare în p
rocesul investiŃional. Acelaşi lucru poate fi exprimat prin faptul evident că o rată a d
obânzii mai mică sporeşte profitabilitatea investiŃiilor pe ansamblu. Dat fiind faptul că
creditul suplimentar ajunge întâi la producători/investitori, aceştia pot să liciteze mai
mult pentru activele de care au nevoie în procesul de producŃie. Primul efect vizibi
l va fi deci o creştere relativă a preŃurilor tuturor materialelor cerute în producŃie (noŃ
unea de creştere relativă a preŃurilor se referă la preŃurile bunurilor de producŃie în ter
i de bunuri de consum). Pe măsură ce preŃurile bunurilor de producŃie vor creşte din ce în
e mai mult, rentabilitatea investiŃiilor va tinde să scadă. Dacă extinderea creditului n
u se accelerează, creşterea preŃurilor la bunurile de producŃie va prinde din urmă preŃuril
bunurilor de consum, determinând scăderea drastică profitabilităŃii. Criza se declanşează
nci când, la preŃurile existente, producătorii nu pot să-şi vândă mărfurile. Pentru a le vi
i trebuie să scadă preŃurile, însă cu preŃul unor pierderi mari. Dacă în acest moment ofert
monedă se măreşte din nou, producătorii primesc un răgaz, dar finalul este
183
inevitabil. Raportul dintre preŃurile bunurilor de producŃie şi preŃul bunurilor de cons
um trebuie să se ajusteze în aşa fel încât profitabilitetea generală să ajungă la nivelul i
determinat de rata naturală a dobânzii. A fost o vreme când teoria austriacă a ciclului
de afaceri a dominat mediul universitar, dar ea a fost "eliminată" de competiŃia cu
teoria keynesistă. Lipsa de rezistenŃă a fost dată de faptul că teoria austriacă nu propun
un remediu la criză; cel mai bun tratament al crizei, spun austriecii, este preve
nirea ei. În concluzie teoria liberală a austriecilor era în completă contradicŃie cu etat
ismul, cu socialismul şi cu interveŃionismul la modă în epocă.
Ludwig von Mises
Ludwig von Mises s-a născut în 1881 la Lemberg, în GaliŃia, provincie a Austro-Ungariei.
La începutul secolului al XX-lea a intrat la universitatea din Viena, unde l-a av
ut ca profesor pe Karl Grunberg, un istoric al economiei, preocupat de istoria a
griculturii şi a muncii, dar şi de marxism. Prima lucrare a lui Mises s-a axat pe st
udiul modului în care se desfiinŃase iobăgia în provincia sa natală. La acea vreme exista
o rivalitate deosebita între Şcoala socialismului de catedră (având ca bază Germania) şi Şc
a austriacă (având ca bază, evident, Viena). Totuşi, Şcoala austriacă pierduse încet, încet
n. Profesorul lui Mises era adept al socialismului. În cursul studiului său, Mises îşi dă
seama că ceva nu mergea în explicaŃiile de sorginte socialistă. În 1903, descoperă Şcoala a
riacă citind „Principiile economiei” de Carl Menger. Aceasta reprezintă un punct de coti
tură în formarea sa ştiinŃifică. Mises îsi dă doctoratul la facultatea de drept de la unive
tatea din Viena şi peste câŃiva ani, după 1906, lucrează pe lângă judecători şi devine asoc
o firmă de avocatură. Va obŃine în 1909 cel mai important post, până la plecarea din Austri
, şi anume acela de economist la Camera de ComerŃ din Viena. Din această poziŃie a deven
it unul dintre cei mai importanŃi consilieri ai guvernului după primul război mondial.
La biroul său de la Camera de ComerŃ a înfiinŃat un seminar de economie, cu care avea să
devină celebru mai întâi în Europa şi apoi şi în S.U.A. Deşi nu aducea vreo recunoaştere of
ci la Camera de ComerŃ şi nici la universitatea din Viena, seminarul a atras rapid c
ele mai importante speranŃe ale gândirii economice austriece. Printre participanŃii la
seminar s-au numărat F.von Hayek, G. Haberler, O.Morgenstern, F.Machlup, R.Strigl
. Apropierea războiului şi ascensiunea diferitelor forme ale socialismului îl determină
pe Mises să accepte postul de profesor de RelaŃii Economice InternaŃionale la universi
tatea din Geneva. Izbucnirea războiului îl
 forŃează să părăsească Europa şi să se refugieze
luna august a anului 1940 ajunge la New ork. Pentru
 o vreme trăieşte din economii.
Apoi publică diverse articole în ziarele din New ork pe tot parcursul războiului. As
tfel ajunge să-l cunoască pe Henry Hazlitt, mare jurnalist şi economist american, prim
ul dintre economiştii americani care a căutat să se opună ascensiunii teoriilor keynesis
te. Posibilitatea publicării unor lucrări proprii aduce pentru prima dată o îmbunătăŃire a
uaŃiei
184
sale personale. Prin William
 Volker Fund, primeşte un post de visiting professor l
a universitatea din New ork, unde, în 1949, reîncepe atât de celebrele seminarii de e
conomie. Anul 1949 coincide în mod fericit cu publicarea operei sale capitale Huma
n Action. Mises a continuat să profeseze până în 1969, fiind la acea dată cel mai bătrân pr
sor activ din S.U.A. Până la retragerea sa din mediul universitar,va rămâne un scriitor
prolific pe diverse teme economice şi metodologice. Moare în 1973, la 92 de ani, fără a
mai apuca să vadă extraordinara înflorire a curentului austriac. ContribuŃiile sale la şti
inŃa economică i-au asigurat un loc unic în istoria gândirii economice, teoria monetară, c
iclul de afaceri şi critica adusă socialismului fiind printre cele mai importante.
Friederich August von Hayek
Friedrich August von Hayek este probabil economistul austriac cu cel mai mare su
cces în răspândirea ideilor şcolii austriece în lumea anglo-saxonă, chiar dacă a trebuit să
nele concesii pentru aceasta. De fapt, obiectivul său metaeconomic a fost fuziunea
cadrului static walrasian cu „dinamica” austriacă. Sa născut la 8 mai 1899 într-o distinsă
familie de intelectuali din Viena (Ludwig Wittgenstein era vărul său de-al doilea).
A servit pentru scurtă vreme pe frontul italian în timpul războiului. În 1918 a început st
udiile de drept la universitatea din Viena, unde în 1921 obŃine şi doctoratul în acest d
omeniu. Cu toate acestea, Hayek era interesat mai ales de economie şi psihologie.
De aceea, el urmează cursurile lui Friedrich von Wieser, unul dintre membrii renum
iŃi ai şcolii austriece fondată de Carl Menger. În 1923 îşi ia doctoratul în ştiinŃe social
1, Hayek a contribuit la constituirea unui grup de tineri intelectuali, care se
reuneau pentru a discuta texte despre probleme de interes comun. Disciplinele re
prezentate erau numeroase şi variate: economia, sociologia, istoria, psihologia, i
storia artei, muzică, psihanaliza, fizica şi matematica. MulŃi dintre aceştia vor deveni
mai târziu celebri, iar o bună parte dintre ei se vor întâlni la seminarul lui Ludwig v
on Mises fondat în 1922. După 1923, el decide "pe propriile cheltuieli şi riscuri" să pe
treacă 15 luni în Statele Unite ale Americii, beneficiind de scrisorile de recomanda
re ale lui J.Schumpeter. Aici el începe o nouă teză de doctorat pe problemele stabilizăr
ii monetare, dar pe care nu o va termina niciodată. Oricum, va avea ocazia să-şi perfe
cŃioneze engleza şi să facă cunoştinŃă cu economiştii şi teoriile la modă în America. Se în
na în 1924 şi publică primele articole. În această perioadă, începe cercetările asupra teor
onetare, prin prisma experienŃei sale americane, şi caută, totodată, să obŃină un post univ
itar. Hayek apare interesat, înainte de toate, de teoria pură, dar pornind de la ana
liza faptelor concrete. În 1927, Mises îl ajută pe Hayek să fondeze Institutul austriac
de cercetări economice, care are ca program de cercetare fluctuaŃiile şi crizele econo
mice; Hayek a fost director al acestui institut până în 1931. Din 1929 el începe să predea
la universitatea din Viena. În această perioadă, la Londra îl întâlneşte pentru prima dată
.M.
185
Keynes. În 1929 publică în germană, tradusă apoi în engleză, prima sa carte "Monetary Theor
nd the Trade Cycle", unde face o retrospectivă critică a teoriilor monetariste şi non-
monetariste ale fluctuaŃiilor ciclice, susŃinând că intervenŃiile monetariste crează distor
iuni în preŃurile relative, conducând la o proastă alocare a resurselor. În această carte,
ayek condamnă politicile de luptă contra depresiunii economice prin extinderea credi
tului. El a atras atenŃia în stilul său bine cunoscut, că asemenea politici nu făceau decât
să agraveze depresiunea. În 1931, Lionel Robbins l-a invitat pe Hayek la Londra pent
ru a Ńine o conferenŃă despre rezultatele cercetărilor sale. L.Robbins era, în acea vreme,
exponentul unui grup de economişti liberali de la London School of Economics, pe
când Keynes şi discipolii săi îşi aveau cartierul general la Cambridge. Hayek rămâne la Lon
până în 1950 ca cetăŃean britanic, cetăŃenie dobândită în 1938 şi la care nu a renunŃat ni
fera londoneză continuă seria marilor controverse, de astă dată împotrive lui O.Lange. În c
rtea sa "Economia dirijată în regimul colectivist" formulează şi concluzia marii controv
erse: imposibilitatea "socialismului de piaŃă". O altă problemă asupra căreia s-a concentr
at Hayek toată viaŃa şi al carei început datează din perioada londoneză este teoria cunoaşt
i, în particular epistemologia. Într-un text publicat în 1937 "Economics and Knowledge
" el prezintă pentru prima dată tezele sale asupra diviziunii cunoaşterii, distanŃându-se
astfel de teoria ortodoxă. În 1941, începe să publice în revista Economica o serie de arti
cole despre "ContrarevoluŃia în ştiinŃa", despre "scientism", adică despre aplicarea servi
lă în ştiinŃele sociale a metodelor ştiinŃelor naturale. Hayek critică "raŃionalismul const
vist" sau "naiv" care pretindea înŃelegerea totală a societăŃii, dar critică mai ales ideil
legate de transformarea raŃionalismului.Tot în 1941 a apărut una dintre cele mai impo
rtante scrieri ale sale, în seria "economiei pure" şi anume "The Pure Theory of Capi
tal". Cu cartea sa din 1944, "The Road To Serfdom" (tradusă şi în româneşte), Hayek dobânde
pe de-o parte notorietate mondială, iar pe de altă parte o mulŃime de duşmani. În 1947, e
l invită 40 de intelectuali prestigioşi – economişti, istorici, jurnalişti – la o conferinŃ
Mont-Pelerin în ElveŃia, pentru a discuta principiile unei ordini liberale şi mijloace
le de a o păstra. Între cei invitaŃi se aflau: M.Allais, M. Friedman, Bernard de Jouve
nel, F. Knight, F. Machlup, L. von Mises, M. Polanyi, K. Popper, L. Robbins şi alŃii
. Acest grup decide să-şi continue existenŃa ca un forum de discuŃii şi astfel se pun baze
le societaŃii de la Mont-Pelerin, pe care Hayek o va prezida din 1947 până în 1960. Soci
etatea va aduna cu timpul peste 400 de membrii din 30 de Ńări şi va Ńine întruniri o dată p
an, în diverse Ńări. Reuniunea din 1975 a fost consacrată evaluării lucrărilor lui F. von
ayek, în urma primirii de către acesta a premiului Nobel, dar la care Hayek nu a par
ticipat. În 1949, Hayek părăseşte London School of Economics, şi pleacă în S.U.A., unde va
cursuri din primăvara anului 1950 la universitatea din Arkansas. Apoi, din toamna
anului 1950, acceptă postul de profesor de ştiinŃe sociale şi morale la universitatea di
n Chicago. La Chicago intră în contact cu cei care alcătuiau şcoala de la Chicago: F. Kn
ight, M.Friedman, G. Stigler asupra
186
cărora va exercita o influenŃă deosebită. La Chicago are un succes formidabil, adunând la
seminariile sale interdisciplinare, numeroşi participanŃi. Tot în această perioadă el publ
ică articole şi o serie de cărŃi: "J. S. Mill and Harriet Taylor"(1951), "The Counter-Re
volution of Science"(1952), "The Political Ideal of the Rule and Low" (1955), "T
he Constitution of Liberty"(1960). Această ultimă carte (tradusă şi în româneşte), constitu
tr-o mare măsură continuarea la "Drumul către servitute", fiind considerată de analiştii i
storiei gândirii economice drept una dintre cele mai ambiŃioase scrieri ale lui Haye
k. În 1962, Hayek începe o a patra etapă a carierei sale: universitatea din Frieburg,
Germania îi oferă o catedră de economie politică, succedându-l pe prietenul său Walter Euck
n, fondatorul şcolii Ordo, de la sfârşitul celui de al doilea război mondial, un alt nuc
leu liberal, ai cărui adepŃi au creat baza teoretică a "miracolului economic german".
La Frieburg, timp de şapte ani, Hayek continuă ofensiva sa politică şi teoretică, de acum
cunoscută şi recunoscută. În 1964 primeşte titlul de doctor honoris causa al universităŃii
Tokyo, iar în1969 este numit profesor onorific al universităŃii din Frieburg. În 1969 s
e reîntoarce în Austria sa natală, unde va avea un post de profesor onorific la Salzbu
rg. Deşi bolnav şi oarecum izolat, Hayek scrie primul volum din cele trei ale capodo
perei "Drept, legislaŃie, libertate". Această carte este într-un fel, continuarea refl
exiilor sale din "ConstituŃia libertaŃii". De fapt, el demonstrează că după ce s-au pus ba
zele liberalismului esenŃialul constă în a-l menŃine şi a-l perpetua. Celelalte două volume
au văzut lumina tiparului în 1976 respectiv 1979. În 1974, primeşte titlul de doctor hon
oris causa al universităŃii din Salzburg, şi apoi, pe neaşteptate şi premiul Nobel pentru
Economie, premiu pe care îl va împărŃi cu economistul suedez Gunnar Myrdal, antipodul te
oretic al lui Hayek. În discursul său de la banchetul organizat de primirea Premiulu
i Nobel, Hayek a făcut o declaraŃie pe cât de şocantă, pe atât de caracteristică lui: "Dacă
va mi-ar fi cerut sfatul înainte de instituirea premiului Nobel pentru economie, e
u i-aş fi spus să renunŃe la această idee, pentru că această distincŃie conferă o autoritat
care în economie nici un om nu ar trebui să o aibă", adăugând: "nu există nici o dovadă inc
estabilă despre un om care să-şi fi adus contribuŃia la ştiinŃa economică şi care să fie om
tent în problemele economiei".
187
În 1977, Hayek se reîntoarce la Frieburg, unde va rămâne până la sfârşitul vieŃii. În 1980,
ază la Paris o întâlnire între liberali şi socialişti. Textele redactate cu această ocazie
constituit punctul de plecare în elaborarea unei cărŃi:"The Intelectual Error of Socia
lism". În această carte el reia ideile sale obsedante despre socialism, insistând asup
ra diferenŃelor culturale şi asupra problemelor morale. În particular, Hayek îşi propusese
respingerea credinŃei eronate după care omul se modelează. Fie şi numai scurta trecere în
revistă a periplului creator al lui F. von Hayek, dă dimensiunea personalităŃii sale mo
numentale şi a locului său în istoria gândirea economice. Ca exponent de seamă al şcolii au
triece Hayek va împărtăşi ideile acestei şcoli, le va amplifica şi rafina, căutând totodată
eze formalizarea extrema, deşi perfectă logic şi matematic, dar neoperaŃională în economia
eală. Hayek gândea universul economiei în termeni de conjecturi, de procese şi instituŃii.
Pentru Hayek economistul trebuie în mod invariabil să opteze pentru o analiză în termen
i de piaŃă. O caracteristică esenŃială a concepŃiei hayekiene este aceea că noŃiunea de pia
valoare epistemologică. PiaŃa nu este numai ceea ce în mod obişnuit cred oamenii, ea est
e o construcŃie a ordinii comerŃului şi a monedei, rezultată deopotrivă dintr-o tradiŃie ec
nomică şi dintr-o moştenire intelectuală comună. De alfel preocupările epistemologice ale l
i Hayek sunt parte integrantă a discursului său de economist. El nu a abandonat nici
odată ideile de la care a plecat, dar mereu s-a întrebat, întrebări care revin ca un lei
t-motiv în opera sa: ce putem aştepta şi ce trebuie să asteptăm de la ştiinŃa economică? Du
ia lui Hayek, opinie îmbrăŃişată şi de adepŃii săi, ştiinŃa economică este un tip de cunoaş
în acest mod trebuie abordată metodologia economică. Într-o idee mai largă Hayek susŃine c
etodologia economică îşi asumă sarcina complexă de reflecŃie asupra limitelor iminente ale
intei economice.
11.2 Monetarismul 
Monetarismul a apărut ca o reacŃie teoretică la ortodoxia keynesistă, dominantă în anii 50
macroeconomie. De alfel, monetarismul se înscrie în tradiŃia Şcolii de la Chicago, care
începând cu 1930 a susŃinut cu fermitate principii incomparabile cu orice formă de keyn
esism, dintre care le reŃinem pe cele mai semnificative: 1. piaŃa concurenŃială este cea
mai bună formă de organizare economică; 2. componentele economice sunt explicate de t
eoria neoclasică a preŃurilor; 3. statul trebuie să se abŃină de la a modifica resursele u
nei economii. Astfel, tradiŃia gândirii liberale şi monetariste
 de la Chicago a consti
tuit punctul de referinŃă al elaborării monetarismului. Anii 70 sunt anii de glorie a
monetarismului şi totodată sunt anii de triumf ai liberalismului. Într-adevăr, "reŃetele
keynesiste" tradiŃionale, care susŃineau posibilitatea relansării economiei conjugată de
politica monetară şi pornind de la corelaŃiile pozitive pe termen scurt
188
între abundenŃa monetară şi creşterea economică, se dovedeau incapabile de a realiza "regla
ul fin" al economiei. Sunt puse în cauză în acest fel practicile economice conjuctural
e care garantau creşterea economică fără derapajul preŃurilor. Aplicarea concretă a monetar
smului de guvernele liberale dintr-o serie de Ńări a contribuit indubitabil la trium
ful monetarismului. Astfel, de la preşedintele F.E.D., P. Volcker , până la R. Reagan şi
M. Thatcher şi chiar până la experŃi ai F.M.I., principiile monetarismului s-au regăsit în
politicile economice, înlocuind keynesismul dominant până atunci. Gândirea monetaristă îşi
izvorul în teoria cantitativă a banilor, dar ea constituie o contribuŃie originală şi spe
cifică, cu o arie de cuprindere mult mai largă. Termenul de monetarism a fost invent
at de Karl Brunner, care a şi definit în trei puncte crezul monetarist: 1. impulsuri
le monetare sunt determinante în variaŃiile producŃiei, ocupării şi preŃurilor; 2. evoluŃia
sei monetare este indicatorul cel mai sigur pentru a măsura impulsurile monetare;
3. autoritaŃile monetare pot controla evoluŃia masei monetare în decursul ciclurilor e
conomice. Sub aparenta uniformitate a monetarismului se ascund diverse opinii şi c
urente, ale căror concluzii sunt uneori divergente. Astfel, în timp ce Friedman este
adeptul ratelor de schimb flotante, Hayek se pronunŃa pentru ratele de schimb fix
e. Pentru a înŃelege mai bine această diversitate, este importantă precizarea elementelo
r asupra cărora monetariştii sunt de acord: ei susŃin că inflaŃia este întotdeauna de origi
e monetară şi că nu există o problemă a alegerii pe termen lung între inflaŃie şi şomaj; în
cercările de a susŃine ocuparea printr-o politică monetară activă sunt inutile şi în acelaş
p periculoase. Monetarismul actual, deşi are ca punct de plecare ortodoxia monetară,
el are o serie de ramuri, care fie critică ortodoxia monetară, fie îi rafinează unele p
rincipii. Monetarismul standard: al Şcolii de la Chicago este profund marcat de co
ntribuŃiile lui M.Friedman. Friedman deŃine un loc special în monetarism şi pentru că stud
iile şi analizele sale dedicate monetarismului au influenŃat de o manieră decisivă mişcare
a monetaristă. Dacă se caută elementele comune sau principiile monetarismului, ele se
regăsesc în opera lui Friedman, simbolizând ortodoxia monetaristă. De alfel, Friedman a
primit Premiul Nobel pentru Economie în 1976 "pentru contribuŃia sa la analiza consu
mului, a istoriei şi teoriei monetare, precum şi pentru demonstrarea complexităŃii polit
icilor de standardizare". În acest context, contribuŃiile lui M. Friedman sunt îndrept
ate în două direcŃii: => critica keynesismului, monetarismul fiind un ansamblu de enunŃu
ri în opoziŃie directă cu politica fiscală keynesistă;
189
=>introducerea unor concepte cheie: anticipări adaptive, teoria venitului permanen
t, rata şomajului natural, necesitatea stabilităŃii politicii monetare, respingerea po
liticilor conjucturale de stabilizare prin control guvernamental, credinŃa în reglar
ea economiei prin piaŃă.
Milton Friedman
Teoretician, polemist redutabil, şi autor creativ, M. Friedman este cunoscut drept
exponent al Şcolii de la Chicago. În 1953 el a publicat controversatul articol "Ess
ays în Positive Economics"(reprodus în antologia lui D. Hausman "Filosofia ştiinŃei econ
omice"), dar preocupările sale ulterioare se concentrează pe teoria monetară. Astfel e
l respinge ideea după care creaŃia monetară şi manevrarea ratelor dobânzii permit stimular
ea creşterii economice. Dimpotrivă, el reabilitează teoria cantitativă a banilor într-un a
rticol din 1956 "The Quantity Theory. A Restatement". Apoi el atacă funcŃia consumul
ui, element fundamental al economiei keynesiene, opunându-i concepŃia sa despre veni
tul permanent (1957 în A Theory of Consumptive Function). Tot în 1957, împreună cu Anna
Schwartz, publică o istorie monetară a Statelor Unite ale Americii, unde insistă asupr
a responsabilităŃii autorităŃilor monetare în amploarea crizei din 1929. În "Dolars and Def
cits", publicată în 1968 dezvoltă esenŃa monetarismului şi apără ratele de schimb flexibile
nele din ideile sale vor fi adoptate parŃial în sistemul de schimb care a urmat după 1
970 celui de la Bretton Woods. Militant al capitalismului şi al pieŃei, el nu separă t
eoria economică de apărarea sistemului economic şi social. Asfel, în 1962 în "Capitalism a
nd Freedom"(tradusă şi în româneşte) critică statul providenŃă, impozitele excesive şi regl
e guvernamentale. Friedman reia această ofensivă în 1979 în "Free to choose" scrisă împreun
u Rose Friedman (publicată şi în româneşte). Dintre principiile friedmaniene reŃinem: PiaŃa
te considerată drept cel mai bun şi cel mai eficient mijloc de reglare a economiei p
entru că pe piaŃa preŃurile joacă rolul de semnale care permit calculul economic raŃional ş
alocare optimă a resurselor, evitându-se risipa. Friedman denunŃă controlul centralizat
al resurselor drept sursă a calculelor eronate ale agenŃilor economici şi a distorsiu
nilor din economie. InflaŃia constituie un fenomen monetar pur. Analiza monetară a i
nflaŃiei este esenŃa sistemului de gândire monetaristă a lui Friedman: pe de-o parte, ca
uza imediată a inflaŃiei este mereu şi oriunde aceeaşi – creşterea anormal de rapidă a cant
de monedă în raport cu volumul producŃiei şi, pe de altă parte, rata de creştere a masei mo
etare este principalul determinant al ratei inflaŃiei. Venitul permanent. Friedman
face distincŃie între venitul măsurat statistic şi venitul numit permanent, în funcŃie de
are consumatorii îşi ajustează cheltuielile. Această deosebire permite înŃelegerea comporta
entului consumatorului pe termen scurt, când reportul dintre venitul monetar şi veni
tul real 190
evoluează în sens invers şi a celui pe termen lung, când venitul monetar şi venitul real e
voluează în acelaşi sens. Teoria venitului permanent i-a permis lui Friedman: • să pună sub
semnul întrebării teoria keynesiană în general, funcŃia consumului cu caracteristicile sal
e principale – stabilitatea înclinaŃiei marginale spre consum pe termen scurt şi scăderea î
clinaŃiei medii spre consum atunci când venitul creşte, în particular. • să pună în cauză i
a statului asupra venitului şi investiŃiilor, considerată sortită eşecului pentru că în per
da de fluctuaŃii tranzitorii ale venitului, consumul depinde de voinŃa agenŃilor de a-şi
menŃine intact patrimoniul. FuncŃia monedei, o funcŃie stabilă. Analiza lui M. Friedman
a reformulat în termenii comportamentului economic teoria cantitativă a banilor. RaŃi
onamentul său se face în trei timpi: moneda este un bun de consum; cererea de monedă e
ste funcŃie de randamentele celor cinci active sub care este deŃinută bogăŃia (moneda, obl
igaŃiunile, acŃiunile, bunurile fizice şi capitalul uman) relaŃia stabilă pentru cererea d
e monedă. În consecinŃă, sunt puse în cauză atât preferinŃele pentru lichiditate, cât şi po
monetare de acŃiune asupra ratelor dobânzii pentru reglarea activităŃii economice. Mai m
ult, Friedman subliniază relaŃia dintre cererea de monedă şi venitul monetar, arătând că pe
rmen lung, jocul variabilelor monetare este fără efect asupra variabilelor reale sau
, cu alte cuvinte, moneda este neutră (deci reluarea teoriei walrasiene a neutrali
tăŃii monedei) Politica monetară este structurată şi nu conjuncturală. Drept urmare, politi
a monetară nu trebuie supusă situaŃiilor conjucturale, cu atât mai mult cu cât ea nu depin
de de aprecierile decidenŃilor. Statul liberal trebuie să ducă numai o acŃiune stabilă şi s
rictă care să permită agenŃilor economici să-şi ajusteze anticipările cu ajutorul semnalelo
urnizate de piaŃă. Eşecul politicilor conjuncturale este demonstrat pornind de la pune
rea în cauză a curbei lui Philips, după care între inflaŃie şi şomaj există o relaŃie inver
eea ce este acelaşi lucru, dacă se vrea ieşirea din subocupare, trebuie acceptată o doză s
uplimentară de inflaŃie. În opoziŃie cu analiza lui Philips, M. Friedman arată că pe termen
scurt agenŃii pot fi victime ale iluziei monetare şi astfel şomajul să se reducă datorită c
eaŃiei monetare generatoare de inflaŃie. M. Friedman avertizează că în aceste situaŃii se p
oduce un fenomen de anticipări adaptive, pentru că agenŃii economici nu sunt "miopi",
iar iluzia monetară va dispărea. În concluzie, politica de manevrare a ratelor dobânzii
este ineficientă pentru că sistemul este perturbat de o acŃiune de reglare naturală a pi
eŃei. În acest context, Friedman defineşte şomajul natural (şi rata naturală a şomajului) a
el: inflaŃia suplimentară acceptată pentru reducerea şomajului nu produce pe termen scur
t decât o reducere temporară a subocupării, pentru că salariaŃii constată
191
creşterea preŃurilor anticipând astfel creşterea inflaŃiei, cerând salarii nominale mai mar
, descurajând cererea de muncă a întreprinzătorilor. Reîntoarcerea la rata naturală a şomaj
i nu poate fi blocată pentru că pe termen scurt se pot manevra anticipările inflationi
ste, iar pe termen lung pot fi anihilate anticipările adaptive prin indexarea gene
ralizată a veniturilor în raport cu creşterea preŃurilor. Rate de schimb flexibile. M. F
riedman porneşte de la axioma că piaŃa trebuie să se comporte faŃă de monedă la fel ca faŃă
ce marfă unde preŃul creşte şi scade după cerere şi ofertă. Ideea de bază a lui Friedman es
atele flotante permit ajustarea în jos a preŃurilor monedelor Ńărilor inflaŃioniste în rapo
t cu cele ale Ńărilor cele mai inteligente. El crede că scăderea cursului devizelor perm
ite reechilibrarea balanŃei de plăŃi făcând mai atractive importurile din Ńările ale caror
ede se devalorizează şi compensarea nivelului de lichiditate creat. Cu alte cuvinte,
în absenŃa instituŃiilor internaŃionale financiare, este posibil ca numai piaŃa să ofere o
icărei Ńări politică economică autonomă, de reechilibrare a balanŃei de plăŃi şi de constit
ei pieŃe mondiale unde preŃurile factorilor sunt fiabile, conducând la o alocare optimă
a resurselor în schimburile internaŃionale. Respingerea acŃiunilor bugetare (îndeosebi c
ele fiscale) care în absenŃa acŃiunilor monetare au o mică influenŃă asupra cheltuielilor t
tale şi asupra producŃiei şi a preŃurilor. Astăzi, când gloria monetarismului este istorie,
trebările esenŃiale asupra politicilor economice găsesc în concepŃia lui Friedman destule
argumente pentru a învăŃa din greşelile trecutului. Monetarismul metalist elaborat de Ja
ques Rueff şi considerat ramura franceză a monetarismului susŃine de asemenea că inflaŃia
este un fenomen monetar. Spre deosebire de monetarismul standard, J. Rueff şi adepŃi
i săi propun revenirea la etalonul-aur, drept singurul mijloc de a stăpâni inflaŃia şi, în
ond, singura garanŃie a legaturii dintre sfera financiară şi economia reală. Ca şi alŃi mon
tarişti, metaliştii susŃin reglarea economiei prin piaŃă, respingând totodată politicile de
abilizare bugetară. Monetarismul bugetar reprezintă concepŃia dezvoltată de K. Brunner şi
H. Meltzer şi centrată pe deosebirea pe care ei o fac între ofertă de credit şi ofertă de m
nedă, acordând un rol efectiv deficitului bugetar. Acest monetarism recunoaşte, ca şi Ke
ynes, influenŃa monedei asupra ocupării şi a preŃurilor. Drept urmare, autorii susŃin că nu
este suficientă controlarea strictă a masei monetare, ci este este necesar să se Ńină cont
şi de fiscalitate şi de cheltuielile bugetare. În opinia lor, pentru a avea o creştere
sănătoasă, politica monetară trebuie combinată cu limitarea deficitelor bugetare şi cu pres
unea fiscală. K. Brunner şi H. Meltzer propun un model care include şi un canal de int
erogare nou, şi anume preŃul relativ al capitalului. Acesta devine un mijloc de tran
smitere a efectelor politicii monetare în economia reală. Ei susŃin că există trei forme d
e active: moneda, titlurile(creditul) şi capitalul real. AgenŃii economici au un com
portament de alegere simultană între active, iar autorităŃile monetare controlează baza mo
netară ajustată (definită drept împrumuturi bancare în monedă legală) a cărei variaŃie scap
genŃilor sectorului privat. Băncile caută să
192
menŃină un raport stabil între rezerve şi depozite, pe de-o parte, şi refinanŃări şi depozi
de altă parte. Deosebirea impusă între piaŃa monedei şi piaŃa creditului (însoŃită de doi
icatori distincŃi) permite să se înŃeleagă un lucru esenŃial: dacă se controlează doar prim
nimic nu garantează că este controlată şi cea de-a doua. Monetarismul austriac propune o
formulă care integrează o teorie liberală, care refuză rolul băncii centrale, şi o concepŃ
economică în termeni de circuit, care leagă investiŃiile, creditul şi producŃia. Aportul es
nŃial al austriecilor se concentrează pe evidenŃierea efectelor microeconomice ale exp
ansiunii monetare. Austriecii cercetează astfel, deformările care însoŃesc procedeele in
flaŃioniste în alocarea resurselor, în distribuirea veniturilor şi în viaŃa firmelor. F. vo
Hayek este reprezentantul cel mai cunoscut al monetarismului austriac actual. H
ayek este de asemenea cunoscut pentru celebrul său pamflet "DenaŃionalizarea monedei
", unde arată că dacă monedele private se dezvoltă şi concurează monedele publice, acestea
u se pot menŃine decât dacă rămân stabile, ceea ce reprezintă acelaşi lucru cu stabilitatea
eŃurilor preconizată de el în sistemul ratelor de schimb fixe. După opinia lui Hayek, po
litica economică keynesiană se află la originea crizelor grave cu care se confruntă econ
omia. Monetarismul anticipărilor raŃionale exprimă o concepŃie radicală a lui homo economi
cs, care evoluează şi ia în calcul inflaŃia şi mărimile economice reale de o asemenea manie
cât moneda devine un simplu văl. Încă din 1961, J. F. Muth şi din 1972, R. Lucas jr., care
presupuneau că pe termen scurt agenŃii economici sunt victime ale iluziei monetare,
au fost puse în cauză anticipările adaptive. În replică, autorii anticipărilor raŃionale a
că autoritatea monetară nu dispune de nici un mijloc cu efect retroactiv care să-i per
mită să spere înşelarea sistematică a publicului.
193
11.3 Teoria capitalului uman
Teoria capitalului uman iniŃiată de exponenŃi ai noii şcoli de la Chicago, toŃi laureaŃi ai
Premiului Nobel pentru Economie conŃine, atât un filon teoreticslogan: "Omul cea mai
de preŃ bogăŃie a unei Ńări", cât şi diferenŃe semnificative de dezvoltare teoretică. Prom
acestei teorii sunt: Th. W. Schultz, G. Becker şi G. Stigler. Fiecare dintre ei au
abordat prioritar problemele capitalului uman, dar şi-au adus contribuŃii important
e şi în alte domenii ale cercetării economice. Th. W. Schultz s-a făcut cunoscut prin st
udiile sale legate de agricultură şi de Ńările în curs de dezvoltare, dar într-o serie de s
udii precum: "Investement in Man: an Economist s View"(1959), "Education and Eco
nomic Growth"(1961) şi "Investement in Human Capital"(1971) iniŃiază seria cercetărilor
referitoare la capitalul uman. Evident, concluziile sale unesc cele două arii de i
nteres: • el insistă pe cele două elemente care ghidează dezvoltarea agriculturii: prima
, supraevaluarea terenurilor agricole a căror importanŃă economică se află în descreştere ş
oua, subevaluarea capitalului uman; • pune în cauză teoriile dezvoltării care insistau p
e reformele agrare, supralicitând totodată "revoluŃia verde". Ca şi alŃi autori, el observă
că sloganul anilor 60 "mai mult verde decât roşu", se înscrie mai mult în radicalismul te
matic, decât practic. ContribuŃiile lui Schultz cuprind şi o problematică adiacentă capita
lului uman între care le reŃinem pe cele mai semnificative: 1. punerea în discuŃie a noŃiu
nii de capital, insistând asupra definirii capitalului ca alocare de timp în care fi
gurează şi capitalul uman; 2. analiza dezvoltării sub două aspecte: pe de-o parte, susŃine
că dezechilibrele fac parte din procesul de creştere economică şi sunt repere ale corecŃi
ilor ulterioare şipe de altă parte, susŃine creşterea diviziunii muncii şi a specializării
dezvoltare economică(pe linia cercetărilor deschise de A. Smith) 3. rolul guvernului
este abordat în maniera pieŃei politice: în Ńările dezvoltate, de exemplu, lobby-ul fermi
erilor provoacă o tendinŃă de supraevaluare a produselor agricole, prin urmare o supra
producŃie; în mod similar industriaşii dominanŃi în lumea a treia induc o insuficientă remu
erare a agricultorilor şi deci, o supraproducŃie în Ńările sărace. Guvernele sunt parte a a
estui joc. Cercetările sale extrem de diverse îl conduc, din perspectiva epistemolog
ică, la afirmaŃia potrivit căreia cunoaşterea este o valoare economică foarte particulară s
u, altfel spus, ştiinŃa este o activitate raŃională rezervată celor suficient de instruiŃi
a să o înŃeleagă.
194
G. Becker, pe linia promotorilor capitalului uman, pune pentru prima dată în evidenŃă fa
ptul că individul nu este simplu consumator final, ci un adevărat producător, care îndeo
sebi prin educaŃie şi formare, practică o investiŃie în capital uman. Teoria capitalului u
man constituie fondul gândirii lui G. Becker, care-i permite să abordeze din perspec
tivă economică atât consumul obişnuit (hrană, îmbrăcăminte, petrecerea timpului liber etc.)
valorile personale care determină comportamentul uman (iubire, ură, altruism etc.). În
opinia sa, individul este o adevărată firmă, care utilizează resurse rare (munca salari
ată şi casnică a membrilor familiei) şi care prin muncă produce satisfacŃii, şi cu o organi
e care necesită investiŃii şi calcule bazate pe preŃuri relative, pe costul timpului etc
. G. Becker utilizează acest mod de analiză pentru a studia oferta de muncă, comportam
entul faŃă de educaŃie (diferenŃele salariale care rezultă de aici), dar şi factorii domina
ai căsătoriei. Astfel, el analizează în "Human Capital, a Theoretical and Empirical Ana
lysis", publicată în 1964 (tradusă şi în româneşte), ideea după care actele de consum permi
unei producŃii a plăcerii care ia timp şi cere eforturi care depăşesc o simplă cumpărătură
iŃionarea şi utilizarea unui computer personal presupune învăŃare, o lectură, adică, un cos
e intrare care este mai ridicat decât costul achiziŃionării unui bun care produce o sa
tisfacŃie imediată (de exemplu o prăjitură). În 1964, el publică "A Theory of Allocation of
Time", unde generalizează timpul ca element fundamental pentru înŃelegerea comportamen
telor noi ale consumatorilor. G. Becker fixează astfel cadrul analizei sale, defin
ind totodată şi conceptele de bază cu care operează teoria capitalului uman. În primul rând
este definit capitalul uman, drept activităŃile monetare şi non-monetare care influenŃe
ază veniturile monetare viitoare. Între aceste activităŃi se includ: educaŃia şcolară, form
a profesională în timpul lucrului, cheltuielile medicale, migrarea, căutarea informaŃiil
or despre preŃuri şi venituri. InvestiŃia în capital uman este determinată de o serie de m
otivaŃii: determinantul principal îl constituie profitul sau randamentul ce se aşteaptă
de la sumele investite în capitalul uman; remunerarea depinde de sumele investite în
capitalul uman, iar acestea sunt determinate de comparaŃia între costuri şi beneficii
. Altfel spus, fiecare persoană caută investiŃia optimală în capitalul uman, iar acesta se
află în punctul de intersecŃie a curbei cererii (care este descrescătoare şi care reprezi
ntă beneficiile marginale) şi curba ofertei (care este crescătoare şi care reprezintă cost
urile marginale ale finanŃarii unei unităŃi monetare adiŃionale la capitalul uman). Curb
a ofertei unei investiŃii individuale exprimă presiunea exercitată asupra individului în
sensul investirii de sume din ce în ce mai importante pentru a dezvolta capitalul
uman. Curba cererii este descrescătoare pentru că îmbunătăŃirea capitalului uman face timp
l mai scurt în procesul investiŃional. Teoria capitalului uman, elaborată de G. Becker
, conŃine şi o explicaŃie în termeni de timp a inegalităŃii salariilor. El arată că procesu
gerii individuale
195
între prezent şi viitor va determina continuarea studiilor sau, din contră, alegerea o
bŃinerii veniturilor imediate. G. Becker insistă asupra costului timpului în ciclul de
viaŃă, ceea ce îi permite să explice împărŃirea timpului în timp de studiu şi timp de munc
ond, este vorba despre costul de oportunitate al timpului, pentru că a te educa înse
amnă a renunŃa la timpul liber şi la munca remunerată. G. Becker deschide cercetările spre
noua teorie a consumatorului, căreia îi ataşază rata salariului drept cost al timpului
la preŃul pieŃei. În acest model, individul operează în permanenŃă alegeri care-i permit să
treze între timp liber şi timp de muncă. Individul continuă să substituie orelor de loisir
orele de muncă până când utilitatea marginală a muncii şi cea a timpului liber devin egale
ceea ce înseamnă realizarea echilibrului şi a optimului. G. Becker ataşează la noua teori
e a consumatorului o nouă funcŃie de consum. Spre deosebire de teoria tradiŃională a ale
gerilor consumatorului, care insistă pe gusturi şi preferinŃe, noua teorie a consumato
rului elaborată de G. Becker caută explicaŃii ale formării gusturilor şi metode ale preven
irii efectelor rezultate din schimbările gusturilor. Analiza acestei problematici
situează în centru un consumator de un fel deosebit un consumatorproducător. De fapt,
utilitatea consumatorului nu vine direct din bunurile şi serviciile cumpărate de piaŃă,
ci este rezultatul comportamentului consumatorului care alege şi care îşi produce prop
riile satisfacŃii în constrângerile date. În acest cadru, din combinarea bunurilor şi serv
iciilor cumpărate de pe piaŃă cu timpul familiilor rezultă o activitate de producŃie. Cu a
lte cuvinte, bunurile şi serviciile de pe piaŃă sunt input-uri pentru procesul de prod
ucŃie al sectorului non-piaŃă, iar cererea consumatorului de bunuri de piaŃă este o cerere
derivată, similară cererii de consum intermediar a unei întreprinderi pentru un facto
r de producŃie. Consumul devine în acest fel o activitate ai căror factori de producŃie
(input-uri) sunt bunurile, iar produsele (output-uri) un ansamblu de caracterist
ici generate de utilitaŃi variate. Se pot trasa astfel curbele de indiferenŃă ale cons
umatorului faŃă de posibilităŃile de substituire. Un ansamblu de proprietăŃi poate fi obŃin
din bunuri de natură diferită, iar dacă consumatorul este sensibil faŃă de un eşantion de c
racteristici, el poate să obŃină aceleaşi niveluri ale consumului conservând un bun sau al
tul. Modificările în gusturi şi preferinŃe îi dau prilejul consumatorului să inoveze perman
nt, inovaŃia nefiind nimic altceva decât un adaos de noi caracteristici la un bun sa
u la un ansamblu de bunuri. G. Becker construieşte şi o funcŃie de producŃie casnică, defi
nită de structura consumului şi de preŃurile relative. Logic, schimbarea preferinŃelor şi
schimbările comportamentului consumatorului Ńin de preŃurile relative şi de costurile de
oportunitate, iar funcŃia de producŃie casnică este determinată de aceşti doi factori. Cr
eşterea înclinaŃiei de a consuma muzică apare din obişnuinŃa anterioară de a consuma muzică
ne Becker. Aceasta se explică printr-un fel de curbă de experienŃă a consumatorului: obişn
uinŃa de a aprecia muzica creşte productivitatea consumatorului reducând costul timpul
ui consacrat de acesta pentru îmbunătăŃirea plăcerii resimŃită de meloman. G. Becker analiz
comportamentele faŃă de căsătorie, natalitate, muncă şi interacŃiunile sociale ale acestor
Unul dintre subiectele cele mai noi şi mai controversate ale cercetărilor
196
sale îl constituie interpretarea deviaŃiilor şi crimelor în termenii cost-avantaj. O altă
contribuŃie a sa se referă la optimul cheltuielilor publice în domeniul securităŃii social
e abordat în termeni normativi. G. J. Stigler, laureat al Premiului Nobel pentru E
conomie în 1982, pentru studiile sale în domeniul economiei industiale, are contribuŃi
i în aplicarea la teoria economică a sociologiei gusturilor, contribuind astfel la d
ezvoltare, din această perspectivă, a teoriei consumatorului. În acest context, trebui
e remarcate contribuŃiile sale legate de înŃelegerea procesului de achiziŃionare a infor
maŃiei în fundamentarea deciziilor, precum şi a rolului publicităŃii. El porneşte de la fap
ul că informaŃia pură şi perfectă este o ficŃiune, iar pentru a înŃelege mai bine realitate
sumatorului trebuie să se Ńină cont de costul achiziŃionării informaŃiilor şi al timpului p
are aceasta îl implică. Fiecare om , spune Stigler, ştie că pentru unele bunuri complexe
, cum ar fi achiziŃionarea unor locuinŃe, durata căutării îmbunătăŃeşte sensibil satisfacŃi
bunul achiziŃionat (preŃ adecvat, condiŃii de locuit mai pe gustul său etc.) şi invers, es
te posibil să se considere căutarea drept o muncă adevărată care are un anumit cost (timp
pierdut, alte eforturi făcute etc.). Pentru Stigler, căutarea informaŃiei va fi urmărită d
acă costul marginal al căutării este mai mic decât randamentul marginal obŃinut pentru des
coperirea celei mai bune situaŃii de cumpărare. Costul marginal depinde de dotarea i
niŃială cu informaŃii, adică achiziŃionarea anterioară a unui stoc de cunoştinŃe. Stigler p
ează că mediul social şi influenŃele familiale sunt factori favorizanŃi ai achiziŃiilor sel
ctive şi eficiente a informaŃiei. InformaŃia apare ca un input, un element al funcŃiei d
e utilitate a consumatorului. Această concepŃie alături de cea a lui G. Becker constit
uie fundamentele teoriei economice moderne a informaŃiei. Pe această bază Stigler a pr
ocedat la analiza publicităŃii. Potrivit opiniei lui, publicitatea este metoda moder
nă de identificare a vânzătorilor şi cumpărătorilor. Identificarea vânzătorilor reduce cons
bil timpul căutării consumatorului. Dar publicitatea are o limită, ea este o cheltuială,
care este independentă de valoarea bunului în cauză. Din punctul de vedere al întreprin
zătorului incertitudinea privind preŃurile sale constituie un dezavantaj. Pe de altă p
arte, costul căutării este un cost de cumpărare, iar consumatorul va căuta să-l reducă atun
i când dispersarea preŃurilor şi cantitatea optimă cresc. Deci, efectul publicităŃii este e
hivalent cu introducerea unei sume importante a căutării de către o mare parte a cumpărăto
rilor potenŃiali. Stigler arată că există diferite preŃuri de echilibru compatibile cu efi
cacitatea economică, iar această situaŃie rezultă din faptul că achiziŃionarea informaŃiei
sturile tranzacŃionale nu sunt nule. Teoria aceasta se aplică la fel de bine şi pentru
identificarea celor mai bune surse de profit, în vederea derulării unui program inv
estiŃional şi pentru alegerea unei industrii, şi pentru alegerea unui loc de muncă de cătr
e un salariat. Stigler este preocupat să caute cea mai bună calitate şi importanŃă a reput
aŃiei mărcii, pentru că acestea pot să conducă la economisirea efortului de căutare a consu
atorului, adică reducerea gradului său de ignoranŃă. G. Stigler, prin cercetările sale, es
te un precursor al economiei informaŃiei. Stigler s-a remarcat şi ca un critic vehem
ent al
197
intervenŃiei statului în economie, dezvoltând concepte teoretice care pun în evidenŃă inefi
ienŃa reglementărilor. G. Stigler are şi alte contribuŃii importante în domenii precum eco
nomia industrială (avansează principiul supravieŃuitorului), programarea lineară, oligop
olul, dar şi istoria gândirii economice, îndeosebi în direcŃia descoperirii modului cum ap
ar ideile economice printre specialişti (apreciind originalitatea şi capacitatea lor
de a face să pătrundă în public noile idei şi concepte).
11.4 Teoria economiei ofertei
Succesul pe care l-au avut economiştii ofertei (supply siders) în deceniul al optule
a se explică, în parte, prin eşecul politicilor tradiŃionale de susŃinere a cererii. Între
975-1980, teoreticienii ofertei s-au remarcat mai întâi în S.U.A., apoi în tot Occidentu
l. La nivel mediatic, Reagonomics-ul a tradus conceptele de bază ale teoriei ofert
ei. Teoreticienii ofertei se regăsesc în cadrul unui program teoretic în patru puncte:
1. piaŃa este sistemul cel mai eficient pentru a orienta factorii de producŃie către
activităŃi care corespund alocării optimale; 2. firmele şi indivizii au comportamente raŃi
onale, ceea ce înseamnă că se comportă în permanenŃă astfel încât să-şi maximizeze satisfac
relative le determină alegerile lor economice, iar printr-un astfel de comportamen
t optimal este atins: 3. controlul impozitelor şi cheltuielilor publice(în fond, pun
erea în cauză a statului-providenŃă). După opinia iniŃiatorilor economiei ofertei, ratele m
rginale de impozitare sunt foarte ridicate; mai mult, ele modifică alegerile spont
ane ale indivizilor, precum şi preferinŃele lor, între timp liber şi muncă. Această situaŃi
oduce la creşterea consumului în detrimentul economiilor şi investiŃiilor, ceea ce înseamnă
că fiscalitatea nu este neutră. Celebra curbă a lui Laffer are acest lucru drept mesaj
principal. 4. politicile de redistribuire a veniturilor au o eficacitate destul
de limitată, după cum în foarte multe cazuri ele sunt contrare adevăratelor interese al
e salariaŃilor cei mai săraci. A. Laffer şi G. Gilder, care sunt autorii asociaŃi teorie
i economiei ofertei, revendică drept izvor teoretic legea debuşeelor a lui J. B. Say
. Cercetările lor sunt marcate de ruptura cu keynesismul. Aceşti teoreticieni pun ac
cent pe rolul fundamental al întreprinzătorilor şi pe activitatea lor productivă. În acest
context, cererea globală este concepută ca o consecinŃă a ofertei şi nu un declanşator. Ar
umentele teoretice ale economiei ofertei au contribuit la mişcarea de reducere a i
mpozitelor, prefigurând o nouă concepŃie despre politică economică. Supply-siders propun o
politică economică simplă care combină reducerea impozitelor cu 198
limitarea constrângerilor şi reglementărilor asupra ofertei. Ei resping ideea utilizării
sistematice a deficitului bugetar, contestând totodată eficacitatea multiplicatorul
ui keynesian. G. Gilder a popularizat teoria ofertei, proclamând reîntoarcerea la ca
pitalismul pur şi renunŃarea la statul-providenŃă. În aceeaşi ordine de idei, G. Gilder sub
iniază nocivitatea ideilor redistributive, acuzându-i de mercantilism pe economiştii c
are focalizează discuŃiile economice numai asupra redistribuirii şi inegalitaŃii. Gilder
respinge ideile redistributive folosind două argumente: • -în primul rând, nu-i un joc
de sumă nulă, adică ceea ce câştigă unii, pierd alŃii (aşa cum îl socotesc adepŃii redistri
ci un joc cu sumă pozitivă; capitalismul crează un surplus net din cooperarea tuturor şi
în consecinŃă din acest joc câştigă toată lumea. • -în al doilea rând, politicile redistri
după 1964, au creat efecte perverse care se întorc împotriva celor care trebuiau prot
ejaŃi. Cu alte cuvinte, sărăcia, dacă există, a fost creată de statul providenŃă care preti
că o reduce. G. Gilder afirmă fără echivoc că asistenŃa socială dăunează celor săraci, pent
ează comportamentul şi mentalitatea de asistat, accentuând idea după care într-o economie,
oferta contează, cererea nefiind nimic altceva decât o contrapartidă la prima. Ofensi
va lui G. Gilder de a promova teoria ofertei a fost susŃinută şi de popularizarea mode
lului californian din Silicon Valley, care exprimă inovare, ocupare şi profituri. Într
-o analiză simplă, el respinge ideile lui J. K. Galbraith despre eficacitatea marilo
r firme, a firmelor gigant, opunându-le micilor întreprinderi pe care le consideră cre
atoare de adevărată bogăŃie. În aceeaşi serie el consideră că J.K.Galbraith şi falsele sale
(impozite foarte ridicate, controlul fiscalităŃii şi reglementările penalizatoare pentru
întreprinzători) sunt duşmanii capitalismului. Gilder propune şi soluŃii împotriva stagfla
i în acelaşi cadru al teoriei ofertei, între care: modificarea fiscalităŃii care să încuraj
investiŃiile, economiile, producŃia de bogăŃie şi munca. În consecinŃă, spune el, politica
omică astfel constituită va conduce la creşterea veniturilor şi bunăstării. A. Laffer, poat
cel mai cunoscut teoretician al ofertei, porneşte de la următorul raŃionament: împovărare
a adusă de presiunea fiscală nu antrenează în mod necesar o creştere a încasărilor statului
ar o fiscalitate foarte ridicată modifică preŃurile relative ale factorilor muncă şi capit
al, perturbând ritmul lor în activitatea economică şi penalizând oferta. Originalitatea te
oriei lui Laffer constă în afirmaŃia potrivit căreia, economiştii contemporani se situează
robabil în partea curbei fiscale contrară optimului. Pentru a-şi demonstra teoria, fol
oseşte o funcŃie de producŃie unde capitalul şi munca sunt factori substituibili şi sunt p
lătiŃi la productivitatea lor marginală. Modelul rezultat, cunoscut sub numele de "cur
ba lui Laffer"conŃine relaŃia dintre presiunea fiscală (r) şi încasările statului din impoz
te (I).
199
Încasările statului (I) I*
M
IA = IB
0 Presiunea fiscală (r)
A r1
50%
Figura 11.1
B r2
100%
Din analiza acestei curbe rezultă că, dacă rata de impozitare este de 0%, atunci încasăril
e fiscale sunt evident nule; dar sunt nule şi dacă rata de impozitare este de 100%,
pentru că în acest caz, agenŃii economici vor renunŃa la munca oficială, refuzând o astfel
e atitudine confiscatoare. Deci, conchide Laffer, se verifică sloganul după care, "i
mpozitul mare, omoară impozitul". Se poate imagina o rată medie de 50% care ar cores
punde unui nivel psihologic mai dificil în acceptarea muncii, ea simbolizând că indivi
dul lucrează mai mult pentru stat decât pentru sine. Curba lui Laffer nu ia în calcul
o asemenea simetrie şi lasă o mare incertitudine asupra extremelor. Astfel, punctul
M (maxim) interesează mai mult ca punct de referinŃă teoretică: el corespunde unei rate
de impozitare pentru care randamentul este maxim (I*), dar permite şi delimitarea
unei părŃi a "valorilor normale", care corespunde unei zone unde creşterea ratei de im
pozitare aduce din ce în ce mai multe încasări fiscale, şi a unei părŃi a "valorilor excesi
e", care corespunde unei diminuări a încasărilor atunci când ratele de impozitare sunt i
ntensificate sau, ceea ce este acelaşi lucru, creşterea ratelor de impozitare pot la
fel de bine să reducă şi nu să crească încasările finale ale statului. Structura finală de
de ofertă şi de elasticitatea producŃiei în raport cu factorii de producŃie utilizaŃi; de
ceea, o reducere a ratelor de impozitare nu produce o reducere în aceeaşi proporŃie a în
casărilor fiscale. Cu cât ratele sunt mai ridicate, cu atât există şansa ca ele să aparŃină
rilor prohibitive. Prin urmare, creşterea ratelor de impozitare reduce producŃia pot
enŃială în viitor, accelerând reducerile producŃiei prevăzute a se realiza. Statul are de a
es între două rate de impozitare care furnizează aceleaşi încasări fiscale (A şi B), dar pu
ul A este preferabil punctului B, deci el poate obŃine aceleaşi încasări fiscale cu o ra
tă mai slabă, uşurând povara fiscală. A. Laffer arată totodată care sunt consecinŃele creşt
pozitelor asupra ofertei de muncă. După opinia lui, individul arbitrează în permanenŃă într
uncă şi loisir, iar pentru alegerea sa el foloseşte costurile relative ale fiecăruia din
tre cele
200
două bunuri. O creştere a impozitelor, spune Laffer, semnifică pentru salariat o reduc
ere a venitului său disponibil, deci o reducere a costului relativ al loisir-ului:
o oră de muncă aduce mai puŃin şi în consecinŃă costul loisir-ului se reduce. În acest caz
tribuabilul creşte cererea lui de loisir şi reduce oferta de muncă. Altfel spus, opere
ază efectul de substituŃie, contribuabilul substituind munca cu timpul liber. În acest
context, efectul de venit joacă un rol imens: contribuabilul stors de fisc, trebu
ie să muncească mai mult pentru a obŃine acelaşi nivel al consumului, dar şi cu scopul de
a plăti creşterea de impozite, fără a renunŃa la bunurile şi serviciile pe care şi le doreş
affer deduce că, la nivel microeconomic acŃionează numai efectul de substituŃie, în timp c
e efectul de venit se anulează. Astfel, dacă presiunea fiscală scade, agenŃii economici
vor creşte oferta de muncă, iar dacă presiunea fiscală creşte, oferta de muncă se va reduce
Prin urmare, fiscalitatea are un rol deloc neglijat asupra arbitrajului dintre
muncă şi timp liber, pentru că o reducere a impozitelor, induce o creştere a ofertei de
muncă. RaŃionamentul lui Laffer este completat cu analiza relaŃiei dintre fiscalitate,
consum şi investiŃii. El arată că alegerea între consum şi economii este la fel de puterni
influenŃată de presiunea fiscală. Totodată, ratele de impozitare ridicate cresc riscul
de a modifica alegerile pe care le fac familiile între consumul imediat şi economii.
Cu cât impozitul este mai ridicat, cu atât mai slabe sunt fluxurile viitoare aduse
de economii. Rezultă că, familiile vor fi incitate să consume mai mult şi să economisească
ai puŃin. Fiscul va amputa astfel economiile, iar amputarea beneficiului unei renu
nŃări la consum, creşte preferinŃa pentru prezent. Toate acestea vor avea ca efect limit
area ofertei de capitaluri, creşterea ratelor dobânzii frânarea investiŃiilor. În concluzi
e: impozitele ridicate sunt contraproductive. Teoria economiei ofertei prin mesa
jul său antifiscal a suscitat opinii şi critici diverse. Punctul vulnerabil a fost c
onsiderat metodologia utilizată: susŃinerea unei teorii psihologice a impozitului raŃi
onând prin extensie de la microeconomie la macroeconomie.
201
11.5 Noua şcoală clasică
Noua şcoală clasică şi-a facut simŃită prezenŃa îndeosebi după 1980, când R. Lucas jr., (la
Premiului Nobel în 1995) şi Th. Sargent într-o serie de studii au iniŃiat "teoria antici
părilor raŃionale". Ideea integrării în calculul economic a anticipărilor agenŃilor nu este
nouă. Pe linie keynesiană modelele economice au Ńinut cont de aşteptările întreprinzătorilo
consumatorilor. De altfel, tradiŃia keynesiană presupune o oarecare "miopie" a agenŃil
or. Cu alte cuvinte, salariaŃii, victime ale iluziei monetare, se vor bate întâi de to
ate pentru salarii nominale. Neokeynesiştii, reluând ideea lui homo-economicus raŃiona
l, capabil de a se adapta la politica economică, au elaborat modele unde agenŃii eco
nomici sunt integraŃi progresiv în mediul macroeconomic. Aceste modele caracterizate
pe o adaptare cu întârziere şi dominate de sloganul "să învăŃăm din greşelile trecutului"
nici un mijloc de a exprima anticipări asupra unui viitor care va fi substanŃial dif
erit de trecut. Anticipările raŃionale susŃin că agenŃii economici sunt capabili să prevadă
itorul de o asemenea manieră încât să evite neplăcerile. Potrivit teoriei, agenŃii economic
nu sunt nici orbi, nici miopi; homo-economicus prevede viitorul raŃional şi cu un g
rad mare de fiabilitate. In extremis, această poziŃie face din fiecare cetăŃean un vizio
nar extra-lucid, un cunoscător foarte exact al tuturor consecinŃelor politicilor eco
nomice care au importanŃă în realizarea alegerilor sale. În acest context, statul apare
inert, fără capacitate de reacŃie pentru că el nu are anticiparea anticipărilor. Mesajul n
oii şcoli clasice este foarte clar: demonstrarea incapacităŃii politicii economice de
a lupta împotriva şomajului. Robert Lucas jr., Thomas Sargent, Prescott, N. Wallace,
au fost antikeynesişti, iar tentativa lor de a reînnoda clasicismul punând în cauză orice
variantă keynesistă a fost percepută drept o contrarevoluŃie. Atitudinea lor este susŃinu
tă de scopurile tematice declarate şi anume o analiză fondată pe anticipări raŃionale într-
cadru walrasian şi în continuarea cercetărilor lui Milton Friedman. Noii clasici au el
aborat modele macroeconomice complicate, al căror grad de pertinenŃă Ńine mai mult de ca
pacitatea lor de previziune şi de adecvarea a priori a acestor modele la fenomenel
e observate în realitate. Prin extensie, teoria anticipărilor raŃionale apare astfel f
ondată mai mult pe pertinenŃa sa, decât pe realismul ipotezelor. Ipotezele pun pe prim
plan rolul informaŃiilor şi al incertitudini, iar scopul celor care iau decizia est
e reducere incertitudinii prin achiziŃionarea de informaŃie suplimentară la un cost oa
recare, numit cost de adaptare. Teoria anticipărilor raŃionale are la bază o serie de
ipoteze: salariile şi preŃurile sunt determinate de concurenŃă, ele adaptându-se perfect u
nui model de echilibru al oricărei pieŃe. Altfel spus, oferta este întotdeauna egală cu
cererea; pieŃele se comportă ca şi când agenŃii economici utilizează cel mai bine toate inf
rmaŃiile de care pot să dispună, atunci când iau decizii care le vor determina venitul s
au profitul viitor. Autorii presupun că indivizii şi
202
întreprinderile au o cunoaştere intuitivă, nu numai în felul cum suportă consecinŃele eveni
entelor economice apărute în sectorul lor sau pe propria piaŃă, dar şi consecinŃele pe care
le au asupra lor politicile bugetare şi monetare generale şi chiar în evoluŃia economiei
mondiale; fluctuaŃia ciclurilor observate în economie rezultă din erorile pe termen s
curt ale indivizilor. Aceştia dispun de informaŃii limitate. În măsura în care ei utilizea
ză mai bine informaŃia pe termen scurt pentru a prevede viitorul, nu înseamnă că şi ştiu ce
va petrece în realitate. În virtutea celor trei postulate, corelate cu presupunerea
că nu există şocuri sau perturbări majore, economia va fi eficientă. Adaptarea acestor ip
oteze ale raŃionalităŃii agenŃilor se integrează într-o schemă de ansamblu care demonstreaz
tilitatea teoriilor keynesiste. La nivelul întreprinderii sau al individului, evol
uŃia tehnologiei, mişcările din comerŃul internaŃional şi în acelaşi timp, concedierile şi
unt susceptibile de a crea un climat de incertitudine. După cum, fluctuaŃiile producŃi
ei şi ale ocupării pot lua o mare amploare la nivelul întreprinderii sau chiar industr
iei. Dar, pe total, pe ansamblu, fluctuaŃiile vor avea tendinŃa de a se echilibra, în
aşa fel încât producŃia totală şi volumul şomajului să rămână aproape constant. În echilibr
ală a şomajului rezultă din adaptarea fricŃională şi structurală intervenită la nivelul înt
erilor şi a pieŃelor. În teoria dominantă, fluctuaŃiile cererii globale apăreau ca principa
e cauze ale ciclurilor economice observate, în cursul cărora producŃia şi şomajul se îndepă
u de nivelul de echilibru sau natural. Principala cauză a acestor fluctuaŃii ale cer
erii o constituie, potrivit opiniilor susŃinătorilor anticipărilor raŃionale, politica i
ntermitentă şi imprevizibilă a statului, în special variaŃiile masei monetare. Dacă, de exe
plu, FED reduce masa monetară, cantitatea de monedă în raport cu volumul bunurilor pro
duse este mai mică. Moneda devine astfel rară, ratele de schimb între monedă şi bunuri se
modifică, iar nivelul preŃurilor scade. O întreprindere constată că preŃul pe care l-a obŃi
la produsul său a scăzut, fără a realiza unde se plasează faŃă de nivelul general al preŃu
. După o schimbare generală a preŃurilor şi a salariilor, întreprinderile continuă să-şi ma
eze profiturile numai prin nivelul producŃiei. Însă, fiecare întreprindere începe prin a s
e gândi că preŃul produsului său a scăzut şi în consecinŃă va reduce producŃia. O creştere
etare declanşează un proces invers: întreprinderile cred că preŃurile lor relative au cres
cut şi cresc deci producŃia. Impactul schimbărilor politicilor economice asupra producŃi
ei reale rămâne de altfel limitat pentru că indivizii nu întârzie să realizeze că nivelul p
ilor s-a schimbat. Întreprinderile îşi revin atunci la nivelul obişnuit al producŃiei. De
altfel, teoreticienii anticipărilor raŃionale subliniază că nu trebuie să se considere mas
a monetară izolat, ci ca rezultat al unei politici economice specifice. Cea mai ma
re parte a teoreticienilor anticipărilor raŃionale operează cu ideea potrivit căreia niv
elul producŃiei şi al preŃurilor sunt determinate de intersecŃia curbei cererii agregate
şi a curbei ofertei agregate. Curba ofertei
203

agregate este considerată verticală, astfel încât producŃia nu poate devia de la n, adică
e la nivelul natural al ofertei pentru economie. În acest cadru se degajă ideea fund
amentală a teoriei anticipărilor raŃionale: politicile
 guvernamentale menite să schimbe
nivelul cererii agregate sunt fără efect. La nivelul n este oferta care corespunde
echilibrului
 pe piaŃa muncii la o rată naturală a şomajului şi, în consecinŃă, se poate con
a n ca o rată naturală a ofertei sau a venitului pentru economie. În ipoteza că guvernu
l are posibilitatea să acŃioneze de-o asemenea manieră încât, într-un prim timp, oferta să
ască (de exemplu, prin acŃiuni care să-i permită creşterea venitului nominal şi a cererii d
monedă agregată) atunci ratele salariului nominal vor creşte, şi dacă salariaŃii consideră
este creşteri ca un echivalent al creşterii salariilor
 reale, ocuparea va creşte şi prod
ucŃia va creşte şi ea la un nivel superior lui n, dar numai temporar. Dar, dacă producŃia
ajunge la un nivel unde randamentele muncii devin descrescătoare, preŃurile vor creşt
e în raport cu salariile nominale, iar salariul real se va reduce. Atunci când salar
iaŃii realizează acest lucru, şomajul va reveni la poziŃia iniŃială şi producŃia în punctul
cest punct, rata salariilor nominale şi preŃurile sunt mai ridicate (curba cererii n
ominale intersectează curba ofertei la un nivel mai ridicat), dar producŃia şi ocupare
a vor reveni în punctul iniŃial. Concluzia este clară: orice politică economică aşezată pe
egulă stabilă nu are nici o şansă de a aduce rezultatele vizate, relansarea şi reducerea şo
ajului. În particular, acestea au o semnificaŃie uşor de înŃeles, şi anume că toate regulil
oliticii economice de adaptare sistematică drept răspuns la unele evenimente nu vor
avea nici un efect asupra producŃiei sau şomajului, decât că sectorul privat va fi avert
izat. Această teoremă a ineficienŃei politicii economice a făcut să tresară lumea economişt
r şi a atras critici de la cele mai concesive până la cele mai vehemente. Astfel, teor
ia anticipărilor raŃionale a fost pusă în cauză sub aspect conceptual şi al construcŃiei te
tice. Reproşurile s-au concentrat îndeosebi pe evidenŃierea opoziŃiei dintre teoria anti
cipărilor raŃionale şi concurenŃa liberă, în mod deosebit fiind contestate costurile de ada
tare (mai ales mărimea acestora). Cu alte cuvinte nu este convenabilă revenirea la n
ormal, după perioade mediocre, pentru că este scumpă, costisitoare. Critica este susŃinu
tă de relevarea unor situaŃii din perioade obişnuite, când pentru o întreprindere sau pent
ru o industrie normale, ocuparea şi producŃia trec prin faze succesive de creştere şi scăd
ere sensibile de la o perioadă la alta, dar niciodată nu se revine la aceiaşi termeni.
Maniera aceasta de respingere a teoriei anticipărilor raŃionale, numai pe motiv că ad
aptarea producŃiei şi ocupării se face cu costuri mari nu reprezintă nimic altceva decât u
n mod elegant de a ocoli problema. O altă direcŃie critică vine să conteste relaŃia dintre
alegerile pe care le fac indivizii asupra cantităŃilor de muncă sau de producŃie, şi sala
rii şi preŃuri pe pieŃe concurenŃiale. Opinia criticii contestă că alegerea ar putea fi blo
ată de insuficienŃa locurilor de muncă sau de clientelă. Drept argument este adus ciclul
economic real caracterizat de mari variaŃii ale producŃiei şi ale ocupării, dar numai d
e modeste
204
fluctuaŃii ale salariilor şi preŃurilor. Mai mult, în anumite sectoare de activitate flu
ctuaŃia critică a preŃurilor este foarte greu de prevăzut. Adică reacŃiile ofertei şi elast
taŃii trebuie să fie foarte puternice pentru a modifica producŃia. Dacă se ia în calcul pr
eŃul adaptării, cu atât mai mult problema se agravează, pentru că variaŃiile salariilor şi
rilor vor avea un efect mult mai slab asupra producŃie şi a ocupării. A treia direcŃie c
ritică contestă raŃionalitatea comportamentului în condiŃiile ciclului economic, ciclitate
a exclude comportamentul raŃional. Argumentele criticii speculează cercul vicios cre
at: ciclul economic este cauza erorilor de anticipare, dar practic nu există nici
o analiză a originii lor sau a modului de eliminare. După opinia criticii teoria tre
buie să explice în detaliu ceea ce oamenii ştiu, în ce moment ştiu şi cum au descoperit cee
ce ştiu. Cea mai puternică atitudine critică este legată de îndrăzneala autorilor de a cri
ica modelul dominant, deşi unele aspecte ale acestei critici sunt însuşite. Este vorba
îndeosebi de curba Philips care nu s-a dovedit un bun ghid pentru politicile econ
omice. În plus, ideea potrivit căreia sectorul privat îşi modifică comportamentul în funcŃi
e politica monetară şi bugetară, ar trebui reŃinută pentru construcŃia noilor politici econ
mice hotărâte în lupta cu inflaŃia. Apărătorii anticipărilor raŃionale conchid că teoriile
fac decât să prelungească, în situaŃia de incertitudine, ipoteza obişnuită după care oameni
nează potrivit propriului interes. Cunoaşterea intuitivă pe care acesta o are despre f
elul cum funcŃionează economia şi că îi interesează agregate economice şi parametri ca masa
netară şi deficitul bugetar, că se servesc de aceste informaŃii şi că ştiu cum fluctuaŃiile
abile le afectează propriile decizii. Anticipările raŃionale pun egalitate între pertine
nŃa raŃionamentelor agenŃilor economici, a responsabililor politicii economice şi a auto
rului modelului. Toată politica economică va fi clar anticipată în consecinŃele sale. Toată
politica economică sistematică se vede anulată în efectele sale. Singura soluŃie constă în
ea ca statul să ia decizii inopinate care să surprindă
  agenŃii economici. Vechea politică
a reglării conjuncturale, practicată în anii 60- 70 şi fondată pe modele econometrice put
ernice va ceda locul unei politici a surprizei şi a cadrului perfid. Teoria antici
părilor raŃionale are meritul de a sublinia incertitudinea care există de fapt în jurul în
tregii politici economice, iar comportamentul raŃional al agenŃilor economici creşte i
ncertitudinea, nesiguranŃa politicii economice. Modele cu anticipări raŃionale confrun
tă, pe de o parte autoritatea publică, cu un comportament fix, care determină oferta e
xogenă de monedă şi, pe de altă parte, agenŃii economici care anticipează efectele unei var
aŃii ale acestei oferte. Inegalitatea situaŃiei se datorează şi faptului că agenŃii economi
i nu pot fi surprinşi de activităŃile statului, pentru că statul nu deŃine în nici un fel o
poziŃie de superioritate faŃă de influenŃa informaŃiei asupra comportamentului economic. D
ar dacă considerăm că statul dispune, spre deosebire de agenŃii economici, de informaŃie s
uplimentară (de exemplu cunoaşte mai repede evoluŃia preŃurilor şi a cererii) politica eco
nomică devine eficace şi poate să folosească instrumentele
205
monetare pentru a repune sistemul economic în echilibru, ceea ce presupune ca stat
ul să aibă informaŃii complete despre agenŃii economici. Justificarea şi eficacitatea poli
ticii economice depinde în definitiv de nivelul relativ al informaŃiei autorităŃii publi
ce şi al agenŃilor economici.
11.6 Public choice
„Public choice” este o şcoală născută din nevoia de a înŃelege statul ca agent economic car
ează regulile jocului şi este, în acelaşi timp, şi arbitru şi jucător. În jurul public choi
avitează atât economişti
 cât şi politologi, în cea mai mare parte provenind de la universit
tea Rochester (N. .) şi de la Virginia Polytechnic Institute. Cei mai cunoscuŃi aut
ori sunt J. Buchanan (laureat al Premiului Nobel pentru Economie în 1986) şi G. Tull
ock. Şcoala public choice admite că piaŃa are slăbiciuni pentru că efectele externe sunt p
rost luate în calculul pieŃei. Public choice nu neagă că bunurile indivizibile necesită ta
rifare specială, dar aceasta nu implică automat că statul poate fi mai eficient dacă pro
duce în locul pieŃei (sectorul public) sau că reglementările asupra schimburilor amelior
ează situaŃia. Altfel spus, a admite că piaŃa este imperfectă, nu implică în mod necesar o
ervenŃie crescândă a statului. În aceeaşi linie, Buchanan şi Tullock formulează o teorie a
i politice şi o concepŃie despre birocraŃie (îndreptate spre criticarea omniprezenŃei stat
ului). Această teorie utilizează microeconomia tradiŃională pentru analiza procesului de
ciziilor indivizilor şi deciziilor colective, pentru aprecierea eficienŃei comparate
a pieŃei şi a statului, pentru a sesiza motivaŃiile birocraŃilor şi pentru a interpreta o
noŃiune ambiguă cum este bunăstarea socială. Teoria „public choice” are ca scop descoperir
a legăturii dintre comportamentul indivizilor care acŃionează pe piaŃa economică şi comport
mentul lor când acŃionează pe piaŃa politică. Acest obiectiv este susŃinut de o serie de ip
teze: indivizii care acŃionează pe cele două pieŃe sunt aceiaşi; deciziile politice nu sun
t supervizate de fiinŃe atotştiutoare; indivizii se comportă pe piaŃă, în relaŃiile politic
uvernamentale, în relaŃiile de grup non-guvernamentale, precum şi în alte situaŃii în mod a
emănător.
206
În acest cadru, J. Buchanan recunoaşte că individul care participă la alegeri colective
este presupus că ştie că alegerile sale au incidenŃă asupra altor indivizi nu aplică metoda
clasică (după care alegerea este analizată ca o alegere sub constrângeri, reflectând raŃion
litatea decidentului care Ńine cont de interesul său şi de costurile sau prejudiciile
susceptibile de a le suferi). FuncŃionarul, omul politic sau birocratul, nu sunt a
genŃi economici deasupra altora, ci indivizi care au propriile repere şi care caută să-şi
maximizeze utilitatea în termeni de putere, de câştiguri monetare, de număr de birouri d
in subordine etc. Această raŃionalitate fundamentală explică de ce fiecare consumator de
bunuri colective pasează costul utilizării lor asupra altora (problema pasagerului
clandestin), precum şi faptul că comportamentul birocratic produce efecte negative s
au indirecte pentru colectivitate (indivizii sunt perfecŃi iar instituŃiile sunt rel
e?). TentaŃia de a adopta un comportament de pasager clandestin (free rider), tent
aŃia cuiva de a se bucura de un bun gratuit ale căror costuri financiare sunt plătite
de alŃii pune în evidenŃă problemele pe care le ridică relevarea preferinŃelor în absenŃa u
istem de preŃuri, care asigură excluziunea non-plătitorului. Buchanan respinge ideile
lui Wicksell după care alegerea unei politici economice sau a unei producŃii publice
respectă regula unanimităŃii, iar pentru punerea în practică a procesului deciziei colect
ive este necesară o soluŃie mai precisă decât direcŃiea furnizată de Wiksell. Astfel, în 19
tr-un studiu asupra procedurii de calcul al consensului, "The Calculus of Consen
t" (tradusă şi în româneşte) Buchanan şi Tullock au dezvoltat teza după care procedura majo
ară nu este perfectă. Mai târziu, J. Buchanan în "The Limits of Liberty" (tradusă şi în rom
arată că sistemul majoritar de vot nu permite în mod necesar adoptarea măsurilor care să
corespundă condiŃiilor eficacităŃii sociale. Fenomenul pieŃei politice (logrolling) conduc
e la adoptarea de reguli sau cheltuieli ale căror costuri sociale sunt mai mari de
cât câştigurile sau pierderile realizate, "zvonerii" accentuâmd această tendinŃă. Pe de alt
te, costul măsurilor propuse este dispersat asupra unui număr mare de persoane, în tim
p ce câştigul se concentrează la un număr mic. Grupurile de presiune acŃionează în aşa fel
ctele pozitive să fie foarte vizibile, iar cele negative să fie greu perceptibile, d
eschizând drumul pentru creşterea fără nici o limită a cheltuielilor statului. Buchanan op
tează pentru o democraŃie temperată, instituŃii stabile şi cu o oarecare autonomie faŃă de
siunea grupurilor de presiune. În concluzie, analiza democraŃiei este sinonimă cu anal
iza sistemului de vot. G. Tullock a dezvoltat în principal două teme: teoria alegătoru
lui median şi analiza economică a birocraŃiei. G. Tullock elaborează un model aşezat pe pr
emisa conform căreia alegătorul median este cel care influenŃează rezultatul. Utilizând o
serie de ipoteze simplificatoare, Tullock demonstrează că preferinŃele alegătorului medi
an coincid cu punctul unde nemulŃumirea este cea mai mică. Autorul utilizează acest mo
del pentru analiza partidelor politice al căror obiectiv este realegerea şi care, pe
ntru a-şi atinge scopul, trebuie să-şi elaboreze programe bine definite. Teoria îi dă pril
ejul să arate că într-un sistem politic cu două partide tendinŃa guvernării este spre centr
, în timp ce un sistem cu trei partide cere mai
207
multă abilitate liderilor politici pentru că strategia celorlalŃi se face pe ascuns. P
oziŃia partidelor în acest caz se îndepărtează mult una de alta. Continuând raŃionamentul,
e lesne de presupus ce se întâmplă atunci când numărul partidelor scapă de sub control. Dar
evident, teoria nu ia în calcul ce se întâmplă
 în momentul
 în care un partid are diverse cu
ente interne, ceea ce măreşte numărul jucătorilor . Analiza economică a birocraŃiei reprez
ntă o altă tematică de interes abordată de Tullock şi A. Downs. BirocraŃia este plasată în
a unui producător care trebuie să-şi maximizeze producŃia în constrângerile date de mijloac
le sale limitate. Teoria se bazează pe câteva ipoteze: birocraŃii (şi toŃi ceilalŃi agenŃi
iali) caută să-şi atingă obiectivele printrun comportament raŃional, adică ei acŃionează în
cel mai eficient posibil, în limita posibilităŃilor şi Ńinând cont de costul informaŃiei. B
craŃii nu caută nimic altceva decât să maximizeze utilitatea. Aceasta înseamnă că ori de câ
i costul necesar pentru a atinge un scop dat creşte, în termeni de timp, efort, bani
, birocraŃii caută să atingă cel mai mic obiectiv şi invers, dacă scad costurile, ei caută
ingă obiectivul cel mai mare. birocraŃii dispun de un ansamblu complex de scopuri ca
re include putere, venit, prestigiu, securitate, comoditate, loialitate (pentru
o idee, pentru o instituŃie, pentru o Ńară), mândrie pentru lucrul bine făcut şi dorinŃa de
servi interesul public. funcŃiile sociale în fiecare organizaŃie sunt puternic influenŃa
te de structura şi comportamentul intern, după cum comportamentul intern influenŃează st
ructura. A. Downs defineşte un ansamblu de concepte pentru studiul comportamentulu
i economic, social şi politic al birocratului printre care şi comoditatea şi interesul
public. • -comoditatea reflectă ideea după care rutina şi obişnuinŃa sunt surse de confort
pentru orice om. În acest sens, schimbările sunt acceptate numai dacă aduc avantaje ma
i mari decât efortul care ar trebui depus pentru a depăşi comportamentele anterioare.
Comoditatea semnifică faptul că o societate tinde să opună rezistenŃă la schimbările de com
tament care implică o supracreştere a eforturilor personale şi pe care le acceptă să-i bul
verseze practicile stabilite dacă aceasta-i permite să-şi diminueze eforturile pentru
a-şi îndeplini sarcinile;
208
-interesul public nu are o accepŃie obiectivă, ci numai puncte de vedere individuale
, iar aceste opinii nu au nici o raŃiune de a converge spontan. Ca urmare, interes
ul personal domină în evaluarea interesului public. Interesul personal este definit
drept ceea ce crede fiecare că trebuie să facă birocratul pentru a-şi îmbogaŃii funcŃia soc
Birocratul are deci tendinŃa de a-şi maximiza preferinŃele, dar aşa cum subliniază Tulloc
k, dacă birocraŃia evaluează corect cererea pentru un serviciu, guvernul are unele dif
icultăŃi în determinarea costului lui. Pentru guvern, birocraŃia este singura sursă de inf
ormaŃii, ea poate să declare nu numai că nu se pot face economii, ci să şi crească costuril
(mai ales acolo unde economiile sunt impuse). BirocraŃii rezistă la diminuarea regi
strului propriu graŃie informaŃiilor ample pe care le au asupra serviciilor lor. Ten
dinŃa birocraŃiei este clară: creşterea bugetelor lor fără vreo legătură reală cu funcŃia s
tă birourilor. Teoria despre birocraŃie are în centrul ei ideea găsirii unei soluŃii pentr
u derapajul excesiv al finanŃelor publice. În acest sens, Tullock propune, pentru cr
eşterea competitivităŃii serviciilor guvernamentale, eliminarea oricărui contract de exc
lusivitate şi introducerea competiŃiei în interiorul oricărui serviciu.

209
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE ŞI NOTE
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. Becker, G. Becker, G. Buchanan, J. Tullock, G
. Fridman, M. Fridman, M. Hayek, F. Hazlitt, H. Kirzner, I. Mises, L. Mises, L.
Stigler, G. Capitalul uman, Bucureşti, Editura All, 1997. Comportamentul uman – Bucu
reşti, Editura All, 1994. o abordare economică,
Calculul consensului, Bucureşti, Editura Expert, 1995. Capitalism şi libertate, Bucu
reşti, Editura Enciclopedică, 1995 . Inflation et systemes monetaires, Calman - Levu
y, 1976. ConstituŃia libertăŃii, Iaşi, Institutul European, 1998. LecŃia de economie, Bucu
reşti, Editura Amerocart, 1994. Perspectiva economică, Bucureşti, Editura All, 1996. H
uman Action, Contemporary Books, Chicago, 1966. Capitalismul şi duşmanii săi, Bucureşti,
Editura Nemira, 1998. The economics Microeconomics, Publishing, 1986 of informa
tion, Times Mirror/ în Readings in Mosby College
12. 13.
Beaud, M. Dostaler,G.
Gândirea economică de după Keynes, Eurosong& Book, Bucureşti 2000
Snowdon, B. A modern guide to macroeconomics, Edward Elgar, 1994 Vane, H. Wynarc
zyk, P.
210
Teoriile moderne despre comerŃul internaŃional şi politicile economice externe ale sta
telor naŃionale au cunoscut o dezvoltare şi o diversificare crescânde de la mijlocul s
ecolului al XIX-lea şi până în prezent9,16). Acest fapt se explică atât datorită creşterii
nue a volumului comerŃului exterior, îndeosebi al Ńărilor puternic industrializate, şi com
plicării lui (ca structură, curente de schimb şi rezultate, inclusiv accentuarea cicli
cităŃii acestui domeniu şi amplificarea fenomenelor de criză), cât şi în legătură cu numero
chimbări care au avut loc în diferite doctrine, ideologii, culturi şi la confluenŃa dint
re acestea şi civilizaŃia modernă, bazată pe maşinism, automatizare şi informatică. Problem
ieŃelor şi cu precădere, a pieŃelor externe a devenit, spre sfârşitul secolului al XIX-lea
pe tot parcursul secolului al XX-lea, o problemă tot mai presantă, în primul rând pentru
Ńările puternic industrializate, cu un potenŃial crescând de producŃie. DificultăŃile cu c
se confruntau operatorii de pe piaŃa mondială şi statele naŃionale în probleme de comerŃ e
terior şi de politici comerciale i-au obligat pe specialişti să abordeze această problem
atică din perspective noi şi cu un instrumentar analitic mult mai sofisticat decât pe
timpul lui A.Smith şi D.Ricardo16). Diversitatea de situaŃii şi interese ale operatori
lor economici şi ale Ńărilor lumii pe terenul comerŃului internaŃional explică diversificar
a teoriilor despre aceste procese, iar progresele realizate în alte domenii ale cu
noaşterii (filozofie, sociologie, psihologie, biologie, matematică etc.), precum şi ma
rile controverse din domeniul metodologiei (epistemologiei) contribuie de asemen
ea, la explicarea şi înŃelegerea mai uşoară a controverselor teoretice şi practice din dome
iul economiei, în general, al relaŃiilor economice internaŃionale, în special. Disputele
metodologice10 din ultimul secol şi jumătate şi-au pus din plin amprenta asupra întregi
i ştiinŃe economice, inclusiv secŃiunea consacrată relaŃiilor economice internaŃionale. Ave
în vedere, în mod deosebit, patru momente esenŃiale din istoria recentă a epistemologie
i şi anume: a) cearta pentru metodă dintre Şcoala psihologică (K.Mayer) şi Şcoala istorică
mană (G.Schmoller) la sfârşitul secolului trecut (18831884); b) contestarea ipotezei p
ieŃei cu concurenŃă perfectă de către gânditorii eterodocşi din perioada interbelică (P.Sra
J.Robinson, Ed.Chamberlin, J.M.Keynes etc);
211
c) disputele din perioada interbelică privind metoda validării teoriilor economice şti
inŃifice, respectiv dintre “infiormaŃionism” (K.Popper) şi “verificaŃionism”, iar mai recen
pă cel de al doilea război mondial; d) disputele dintre “individualismul metodologic” (L
.vonMises, F.A.Hayek, L.Robins, M.Friedman etc) şi “holism”* (antropolgie economică, str
ucturalism, analiza sistemelor, rolul instituŃiilor etc), care are puternice afini
tăŃi cu istorismul materialismul dialectic şi istoric (marxismul) şi instituŃionalismul no
rdamerican de la sfârşitul secolului trecut şi începutul secolului nostru. Literatura ec
onomică referitoare la comerŃul internaŃional este imensă şi deci imposibil de cuprins într
un material restrâns ca cel de faŃă. Scopul lecŃiei prezente este mult mai modest, şi anum
e, să desprindă din acest material tendinŃele majore şi să insiste asupra câtorva teorii şi
itori care să permită înŃelegerea acestor tendinŃe, surprinderea punctelor de legătură şi a
renŃelor specifice ale teoriilor mai recente despre comerŃul internaŃional, comparativ
cu teoria modernă a avantajelor relative din acest domeniu, şi mai ales să dezvăluie pe
rspectivele şi sarcinile de viitor ale ştiinŃei economice în acest domeniu. Procedând astf
el, ne alăturăm acelor specialişti care recunoscând dificultăŃile cu care se confruntă gând
economică din zilele noastre (criza ei), militează pentru “un nou spirit ştiinŃific”, admit
luralismul gândirii economice”, vorbesc despre “complementaritatea” Ńărilor cu baze ideolog
ce diferite, promovează, în egală măsură, vigoarea ştiinŃifică şi toleranŃa în controversel
şi doctrinare3,4). Lucrările publicate în ultimul secol şi jumătate cu privire la teoriil
e despre comerŃul internaŃional abordează două mari grupe de probleme: a) analiza poziti
vă a unor stări de lucrări, mecanisme, tendinŃe şi rezultate înregistrate în acest domeniu;
latura normativă a comerŃului internaŃional sau politicile economice practicate de di
ferite firme şi state, respectiv de organismele internaŃionale şi rezultatele acestor
măsuri5). MenŃionăm câteva din problemele cele mai des dezbătute cu privire la comerŃul int
rnaŃional: cauzele comerŃului internaŃional, criteriile specializării diferitelor Ńări în p
ucŃie şi în comerŃul exterior, respectiv bazele diviziunii internaŃionale a muncii, mecani
smul de desfăşurare a comerŃului internaŃional şi pârghiile folosite în acest proces (cerer
ofertă, bani, preŃuri, raport de schimb, curs de schimb, balanŃă comercială, balanŃă de plă
rne etc.), rezultatele imediate şi pe termen lung ale comerŃului internaŃional pentru
diferite categorii de parteneri, modul cum se repartizează avantajele sau dezavant
ajele din acest domeniu între partenerii implicaŃi, dinamica şi orientarea geografică al
e comerŃului internaŃional, influenŃa lui asupra economiilor naŃionale şi asupra economiei
mondiale, diferite tipuri de politici comerciale externe şi consecinŃele lor, rolul
întreprinderilor multi- şi transnaŃionale în acest domeniu, rolul organizaŃiilor regional
e şi internaŃionale etc.
*
de la termenul anglezesc “whole” care înseamnă întreg, total.
212
În galaxia teoriilor liberale neoclasice despre comerŃul exterior (internaŃional) exis
tă multe stele strălucitoare, mai ales prin eleganŃa formei în care au fost prezentate c
u ajutorul instrumentarului analitic matematic. Principala componentă a acestei “fam
ilii de teorii” o constituie modelul Heckscher-OhlinSamuelson* şi cele două teorii gre
fate pe acesta şi anume: teoria proporŃiei factorilor de producŃie şi teoria egalizării pr
eŃurilor factorilor de producŃie, respectiv a veniturilor pe care le obŃin proprietari
i acestor factori, ca urmare a desfăşurării precum şi extinderii comerŃului internaŃional (
ap.III şi IV din lecŃie)15, 46, 47, 48, 49) . Crearea acestui model abstract de come
rŃ internaŃional şi influenŃa lui prelungită în mediul academic din Ńările occidentale pute
industrializate până în momentul de faŃă pot fi înŃelese mai uşor dacă pornim de la schimbă
nvergură care au avut loc în gândirea economică din aceste Ńări (“revoluŃia marginalistă”)
reime a secolului al XIX-lea (cap.I şi II din lecŃie), precum şi de la criticile care
i-au fost aduce, respectiv criza pe care a parcurs-o în a doua jumătate a secolului
nostru, însoŃită de multiple încercări de redresare a statului său iniŃial prin dinamizarea
odernizarea ei (cap. IV, V şi VI din lecŃia de faŃă).
12.1 RevoluŃia marginalistă şi teoria pură a comerŃului internaŃional - teorie de sorginte
iberală
După aproape două secole (XVII-XIX) de ascensiune a curentului liberal clasic din gând
irea economică modernă (W.Petty, Fr.Quesnay, A.Smith, D.Ricardo, Th.R.Mathus, J.B.Sa
y, J.St.Mill etc), este adevărat, nu fără unele critici (socialismul utopic, romantism
ul economic, naŃionalismul economic, marxismul etc.), acesta este confruntat cu pr
obleme social-economice noi (dezechilibre, crize, inegalităŃi economice, riscuri cre
scânde etc) şi cu unele pericole neprevăzute (concluzii antiliberale formulate pe baza
unor teorii economice liberale, ca de exemplu teoria obiectivă a valorii). Preocu
paŃi de consolidarea liberalismului, promotorii neoclasici ai acestuia (K.Menger,
W.St.Jevons, L.Walas) au operat schimbări de substanŃă în gândirea economică: şi-au focaliz
atenŃia pe problemele desfacerii (vânzării) bunurilor economice şi au investigat amănuntul
comportamentul consumatorului individual, explorând psihologia acestuia pe baza u
tilitarismului, respectiv a hedonismului (maximizarea plăcerii izvorâtă din consum şi mi
nimizarea costurilor ei). Convinşi fiind că opŃiunile individului consumator depind nu
mai de interesul privat al acestuia (cum îşi poate satisface cât mai multe plăceri cu ve
nitul limitat de care dispune, cu resursele rare pe care le poate procura); libe
ralii
*
în continuare, prescurtat: H-O-S.
213
neoclasici sau marginalişti au extins logica opŃiunilor individuale la scară naŃională şi m
ndială. Cu alte cuvinte ei au extrapolat principiile sau regulile microanalizei la
scară macroeconomică şi la scară mondoeconomică. În plus, preocupaŃi de relaŃia nevoi uman
urse rare, deci de utilitatea bunurilor economice, ei au pierdut din vedere, cu
timpul, specificul banilor în comparaŃie cu alte bunuri economice, considerând că banii
ar fi fost un simplu intermediar tehnic “un văl” în schimburile de pe piaŃă, deci ignorând
tiplele funcŃii pe care le îndeplinesc aceştia în economia modernă de piaŃă. Dar, se ştie c
mia de piaŃă, este o economia monetară, cu riscuri şi complicaŃii pe care economia de cons
um (economia materială) şi schimbul direct dintre diferite bunuri (trocul) nu le-au
cunoscut. Simplificarea realităŃii din economia modernă de piaŃă, făcută de liberalii neocl
ci (absolutizarea microanalizei economice, ignorarea dimensiunii istorice a proc
eselor economice şi subaprecierea rolului real al banilor) i-a condus pe aceştia spr
e divizarea ştiinŃei economice în două secŃiuni autonome: economia pură şi economia monetar
bănească, considerând că prima era primordială pentru cunoaştere. În viziunea acestor auto
cele două subdiviziuni ale ştiinŃei economice puteau fi examinate în mod separat, ca şi c
um regulile după care erau folosite resursele materiale rare şi resursele financiare
(băneşti) ar fi fost total diferite. În felul acesta s-a ajuns, treptat, la situaŃia în c
are anumiŃi specialişti studiau separat fluxurile bunurilor economice în formă materială s
au fizică (economia pură), evidenŃiind gradul de raŃionalitate sau eficienŃă al folosirii r
surselor rare în satisfacerea nevoilor oamenilor, iar alŃi specialişti se ocupau cu st
udiul fluxurilor monetare şi financiare (bani şi capital bănesc), considerând că această tr
tare separată nu dăuna cu nimic bunei cunoaşteri a mecanismului real de funcŃionare a ec
onomiei moderne de piaŃă. Unul dintre cele mai cunoscute exemple de tratare a proble
melor de comerŃ internaŃional din perspectiva psihologiei consumatorului preocupat să
maximizeze utilitatea bunurilor consumate şi deci, de economie pură, îl constituie luc
rările economistului britanic Alfred Marshall (1842-1924), îndeosebi lucrările intitul
ate “Teoria pură a comerŃului internaŃional” (1879) şi “Bani, credit şi comerŃ” (1923). Sep
tă de unii gânditori între cele două atitudini, îndeosebi legate între ele, ale proceselor
conomice din lumea contemporană (cea fizică şi cea valorică sau bănească) a favorizat tendi
de tehnicizare a gândirii economice, de identificare a ştiinŃei economice fie cu psih
ologia, fie cu ştiinŃele tehnice şi matematice. Prin analogie cu denumirea unor ştiinŃei a
le naturii, anumiŃi specialişti au propus pentru ştiinŃa economică denumirea de “Economics”
espectiv pentru domeniul relaŃiilor economice internaŃionale “International Economics”.
Pericolul care decurge din aceste denumiri şi din viziunea pe care o implică ele con
stă în faptul că diminuează, dacă nu chiar ignoră, latura socială, dimensiunea istorică şi
nŃa structurilor din economia contemporană, fiind greu de înŃeles atât cauzele disfuncŃiona
ităŃilor din aceste economii, cât mai ales rezultatele şi
214
finalitatea reală ale măsurilor de politică economică adoptate de operatori particulari şi
de puterea publică din diferite Ńări. În felul acesta, progresele reale pe care le-au r
ealizat o serie de gânditori liberali neoclasici în analiza comerŃului internaŃional au
fost umbrite de această despărŃire artificială a ştiinŃei economice în “economia pură” şi “
tară”.
12.2 Metamorfozele teoriei avantajului relativ în comerŃul internaŃional de la J.St.Mi
ll la A.Marshall
Cei doi gânditori britanici de orientare liberală, J.St.Mill (ultimul mare clasic) şi
A.Marshall (cel mai de seamă neoclasic de la începutul secolului al XXlea) au preŃuit
opera economică a lui D.Ricardo şi au preluat de la acesta principiul avantajului re
lativ în comerŃul internaŃional, susŃinând politica economică a liberului schimb. În acelaş
p, amândoi aduc o serie de noutăŃi în gândirea economică, deschizând noi orizonturi în anal
omerŃului internaŃional, nu fără unele inconsecvenŃe şi dileme pe care nu le pot depăşi. J.
ll (1806-1873) şi-a expus ideile îndeosebi în lucrările “Riscuri asupra unor chestiuni de
economie politică nerezolvate” (1844) şi “Pincipii de economie politică cu unele din aplic
aŃiile lor la economia socială” (1848). El a fost cel mai de seamă economist liberal (cl
asic) care a trăit după Ricardo şi a avut meritul de a sintetiza în lucrările sale cele ma
i de seamă realizări ale gândirii liberale clasice. Trăind în condiŃii istorice în multe pr
nŃe diferite de cele ale lui Ricardo (amploarea mişcărilor sociale, inclusiv muncitoreşt
i, din 1848 şi apoi 1871, şi amplificarea criticilor împotriva liberalismului din mult
iple direcŃii – socialismul utopic, romantismul economic, naŃionalismul protecŃionist, m
arxismul şi chiar unii intelectuali din generaŃiile mai tinere de liberali, viitorii
“neoclasici”), J.St.Mill aduce în discuŃie noi probleme economice. Printre cele mai imp
ortante notăm: teoria valorilor internaŃionale, avantajele directe şi indirecte din co
merŃul internaŃional pentru toŃi partenerii şi problema împărŃirii acestor avantaje, respec
aşa numitul “paradoxul lui J.St.Mill”28 vol II). Deşi este intitulată în mod pretenŃios, t
ia valorilor internaŃionale a lui J.St.Mill reprezintă o îndepărtare de teoria ricardiană
a valorii bazată pe munca totală cheltuită pentru producerea mărfurilor respective şi se r
educe la ideea că mărfurile pe care le importă o Ńară din altă Ńară sunt plătite cu mărfuri
ate de ea în Ńara parteneră. Mai simplu şi mai exact, aceasta ar trebui numită Teoria cere
rii reciproce de mărfuri. La aceasta se adaugă oscilaŃiile şi inconsecvenŃele lui J.St.Mil
l în ceea ce priveşte explicarea preŃurilor pe piaŃa internă (alternativ prin costuri în mu
că şi prin suma veniturilor) şi pe piaŃa mondială (prin legea empirică a cererii şi a ofert
. 215
J.St.Mill are în vedere două feluri de avantaje legate de comerŃul exterior: directe (
produse mai bune şi mai ieftine) şi indirect (promovarea progresului tehnic şi a cultu
rii în Ńările partenere). În ce priveşte repartiŃia avantajelor din comerŃul internaŃional,
.Mill susŃine, ca şi Ricardo, că toŃi partenerii câştigă (câştigul e reciproc), dar adaugă
câştigului diferă de la un partener la altul, în raport invers proporŃional cu mărimea cer
rii, ajungând la “paradoxul” care îi poartă numele, potrivit căruia, Ńările mici care au o
e mai mică pe piaŃa mondială au de câştigat mai mult decât Ńările mari şi puternic dezvolta
or cerere este mai mare. A.Marshall (1842-1924) abordează mult mai amplu problemel
e comerŃului internaŃional în două lucrări şi anume: “Teoria pură a comerŃului exterior” (1
, credit şi comerŃ” (1923). El continuă tranziŃia începută de J.St.Mill în direcŃia îndepăr
ia obiectivă a valorii, aşezând explicarea schimburilor de pe piaŃa mondială pe temelia te
oriei subiective a preŃurilor (teoria utilităŃii marginale), tratând separat aspectul fi
zic al acestora de aspectul lor monetar şi deci consacrând noŃiunea de “teorie economică p
ură”. Pentru a explica raporturile de schimb (“terms of trade”) dintre Ńările partenere, A.
arshall combină teoria cererii şi a ofertei cu teoria utilităŃii marginale şi face o delim
itare în sensul că pentru tranzacŃiile de pe piaŃa internă sunt hotărâtoare costurile absol
, iar pe piaŃa mondială sunt hotărâtoare costurile relative ale bunurilor economice schi
mbate. Conştient de dificultăŃile care pot decurge din exclusivismul psihologic al teo
riei utilităŃii marginale, A.Marshall face un anumit compromis între această teorie şi teo
ria obiectivă a preŃurilor şi valorii, considerând că, pe termen scurt, preŃurile bunurilor
economice depind în principal de utilitatea acestora, respectiv de cererea de mărfur
i, pe câtă vreme pe termen lung el depinde, cu precădere, de costurile lor, respectiv
de oferta de mărfuri posibilă pe baza producŃiei. El rezolvă deci pretinsul antagonism i
nconciliabil dintre producŃie şi consum, dintre ofertă şi cerere, dintre aprecierile sub
iective şi condiŃiile obiective, recurgând la celebra metaforă a foarfecelui cu două lame,
în sensul că o explicaŃie realistă a preŃurilor nu poate ignora nici oferta, nici cererea
, chiar dacă, privite din perspective diferite, fiecare dintre acestea se poate ma
nifesta ca primordială în anumite împrejurări şi din anumite puncte de vedere. Reluând “par
xul lui J.St.Mill”, A.Marshall susŃine că raportul de schimb dintre Ńările partenere este
invers proporŃional cu clasicitatea cererii unei Ńări pentru mărfurile din import: cu cât
este mai clasică cererea de bunuri din import, cu atât mai nefavorabil va fi raportu
l de schimb al Ńării respective şi invers. În viziunea lui A.Marshall, avantajul din com
erŃul exterior al unei Ńări constă în diferenŃa de cost între bunurile exportate şi cele im
te. Pentru a evidenŃia mărimea acestui avantaj în formă fizică sau naturală, A.Marshall fol
seşte un instrumentar penalitic mai complicat decât predecesorii săi. Pe de o parte, e
l introduce noŃiunile de “baloturi reprezentative de mărfuri”, ca unitate de măsură invaria
ilă sau mai puŃin variabilă decât celelalte mărfuri, şi “baremul raporturilor de schimb”, u
de tabel al importurilor în care se schimbă diferite
216
mărfuri între Ńările partenere. Pe de altă parte, el dublează expunerea literară a raŃionam
or despre schimburile de pe piaŃa mondială (“teoria pură”), cu formalizarea lor matematică
reprezentarea lor grafică, preluând “curbele de indiferenŃă” de la F.J.Edgeworth (1945-1926
şi V.Pareto (1848-1923). În ciuda unor ambiguităŃi, progresul realizat de A.Marshall în t
eoria economică, în general, în analiza comerŃului internaŃional, în special, este vizibil
indiscutabil. Cu toate acestea, aportul lui A.Marshall continuă să fie controversat:
unii autori,
 îndeosebi G.Marcy, consideră că acest aport ar fi deosebit, în timp ce alŃii
, de pildă .A.Schumpeter, consideră că, de fapt, A.Marshall nu a făcut altceva decât “să ş
ască teoria lui J.St.Mill”51)p.609. Oricum, investigaŃiile şi publicistica lui A.Marshal
l au netezit terenul pentru generaŃiile de gânditori neoclasici din perioada interbe
lică (mai ales Q.F.Heckscher, B.Ohlin, G.Haberler, J.Hicks) şi din perioada postbeli
că (mai ales P.A.Samuelson şi W.F.Stolper) care vor elabora cea mai cunoscută construcŃi
e teoretică din secolul XX pentru explicarea comerŃului internaŃional din perspectiva
liberalismului contemporan şi anume modelul H.O.S.
12.3 Modelul Heckscher – Ohlin – Samuelson al comerŃului internaŃional şi teoria proporŃiei
factorilor de producŃie
Transformată într-o adevărată “ortodoxie”*, gândirea economică liberală neoclasică din peri
rbelică se preocupă de rafinarea instrumentarului analitic cu care operează şi de eleganŃa
mijloacelor ei de expresie. Aceasta îi permite, pe de o parte, să facă progrese însemna
te în privinŃa formalizării matematice a demersului său teoretic, dar, pe de altă parte, o
îndepărtează de aspectele social-politice ale acestei problematici şi o determină să acord
prioritate aspectelor tehnice (tehnico-economice) ale relaŃiilor economice intern
aŃionale.
12.3.1 Geneză
Noul model de abordare a comerŃului internaŃional este rezultatul unui demers teoret
ic îndelungat, de aproape o jumătate de secol (1919-1960), la care au contribuit, cu
precădere, Şcoala suedeză de economie şi câŃiva reprezentanŃi de marcă ai Şcolii neoclasic
mericane. Denumirea modelului derivă de la numele economiştilor suedezi E.F.Hecksche
r (1879-1952), şi B.Ohlin (1899-1979), precum şi a economistului mordamerican P.A.Sa
muelson (n.1915). Idei de bază ale
*
acceptată aproape în mod unanim de gânditorii din mediul academic (sau de majoritatea
lor covârşitoare) şi de factorii de decizie din domeniul politic (de la cuvintele grec
eşti “doxa” – opinie, părere – şi “orto” – drept, adevărat).
217
noului model de gândire se găsesc în lucrarea lui B.Ohlin, “ComerŃ interregional şi comerŃ
ernaŃional”(1933). Într-o formă condensată, pentru uzul studenŃilor, ele au fost expuse în
ualul universitar internaŃional publicat de P.A.Samuelson, sub titlul “Economics”(1948
), iar în ediŃiile mai scurte, publicat de autor în colaborare cu W.A.Nordhaus (1989).
Din seria foarte numeroasă de autori care au contribuit la pregătirea, aprofundarea
, nuanŃarea şi dezvoltarea modelului H-O-S al comerŃului internaŃional amintim pe: G.Hab
erler, J.Viner, J.E.Meade, F.W.Taussig, A.Aftalion, K.Lancaster, W.F.Stolper, R.
W.Jones, H.G.Johnson, F.Machlup, M.C.Hemp, R.A.Mundell, R.J.Hicks, Q.F.Hamod, G.
Myrdal, W.Leontief, etc. Istologia întocmită de J.Bhagwati sub titlul “ComerŃ internaŃiona
l” (1969), grupează principalele studii care explică istoricul şi geneza modelului H-O-S
şi face trimitere la studiile mai ample despre această temă, semnate de G.Haberler, W
.M.Cordon, J.Bhagwati, J.S. Chipman. Dacă la acestea adăugăm şi studiile publicate în limb
a franceză (semnate de M.Byé, G.D. de Berins, H.Denis, G.Marcy, J.Willer etc), avem
o imagine aproximativă cu privire la bogăŃia izvoarelor şi componentelor, precum şi a evol
uŃiei în timp a modelului H-O-S al comerŃului internaŃional. În Ńara noastră pot fi consult
în acest sens lucrările semnate de M.Manoilescu, C.Murgescu, A.Iancu, N.Sută, S.Sută-Se
lejan, G.V.Stoenescu etc. Ca principală megatendinŃă din gândirea economică modernă şi cont
orană, liberalismul s-a bazat întotdeauna pe câteva elemente cheie, printre care: apărar
ea proprietăŃii private, profitul ca mobil şi stimulent al activităŃilor lucrative, hedoni
smul (avantaje cât mai mari cu costuri cât mai mici), ideea autoreglării spontane a ec
onomiei de piaŃă pe baza semnalelor date de oscilaŃia preŃurilor, precum şi neintervenŃia s
atului în tranzacŃiile încheiate de particulari57)p.50,112. Pe aceste caracteristici p
aradigmatice, sintetizate în principiul metodologic al individualismului metodolog
ic, astfel istorismului, s-au grefat unele particularităŃi ale diferitelor generaŃii d
e liberali (clasici, neoclasici, neoliberali, “clasici” contemporani) care au imprim
at noi trăsături caracteristice ideilor promovate de aceste generaŃii succesive de gândi
tori. În această traiectorie sinuoasă se încadrează şi modelul H-O-S, ca cea mai pertinentă
eaŃie a liberalismului de la mijlocul secolului al XX-lea în probleme de comerŃ intern
aŃional.
12.3.2 Premise
Pentru a uşura sarcina didactică a explicării şi înŃelegerii modelului H-O-S şi a teoriilor
erente, se pun, pentru început, trei întrebări: a) Ce a preluat acest model din gândirea
liberală anterioară (îndeosebi din teoria ricardiană a avantajului relativ în comerŃul int
rnaŃional)? b) Ce a respins din liberalismul tradiŃional şi, mai ales,
218
c) Ce elemente noi aduce acest model în cercetarea şi explicarea diviziunii internaŃio
nale a muncii şi a comerŃului internaŃional? Autorii modelului H-O-S au preluat de la
A.Smith şi D.Ricardo (prin intermediul lui J.St.Mill şi A.Marshall) cel puŃin trei ide
i de bază şi anume: concepŃia despre autoreglarea spontană a economiei de piaŃă pe baza osc
laŃiei preŃurilor şi avantajele diviziunii muncii (inclusiv ale celei internaŃionale), n
oŃiunile de cost comparativ, avantaj relativ şi avantaj reciproc în comerŃul internaŃional
, precum şi politica economică a liberului schimb (neamestecul statului în tranzacŃiile
dintre operatorii economici particulari). Totodată, ei au respins categoric teoria
obiectivă a valorii şi preŃurilor, bazată pe timpul de muncă cheltuit pentru producerea b
unurilor (şi, implicit, teoria antagonismului dintre veniturile diferitelor catego
rii de operatori economici ca şi costul practic al acestora “preocupările lui J.St.Mil
l de corectare a inegalităŃilor dintre venituri prin imixtiunea statului în economie”).
Totodată, ei au semnalat caracterul nerealist al ipotezei “imobilităŃii internaŃionale a f
actorilor de producŃie”, invocată de D.Ricardo, bazându-se pe faptul, confirmat de stati
sticile din secolul nostru, că atât capitalurile, cât şi mâna de lucru circulau în mod frec
ent între Ńări. Specificul modelului H-O-S despre comerŃul internaŃional derivă, în special
in noutăŃile pe care le aduc autorii lui în metodologia, teoria şi politica economică refe
ritoare la comerŃul internaŃional57)p.199-200 şi 55) vol II, p.706. Respingând teoria va
lorii bazată pe muncă, specifică clasicismului (liberal şi marxist), autorii neoclasici
au construit modelul H-O-S pe temelia teoriei subiective a preŃurilor, având ca punc
t de plecare aprecierile subiective ale consumatorului privind utilitatea sau sa
tisfacŃia pe care l-o procură consumul unei cantităŃi determinate dintr-un bun economic
la un moment dat. Aderând la teoria subiectivă a preŃurilor (teoria utilităŃii marginale),
dar preocupaŃi, în special, de teoria economiei pură, aceşti autori s-au interesat nu a
tât de conŃinutul şi mărimea absolută ale preŃurilor, ci de raporturile dintre ele, pentru
afla în ce proporŃie sau raport se schimbau bunurile produse în diverse Ńări pe piaŃa mond
ală (“terms of trade”) şi cu ce rezultate pentru partenerii implicaŃi în tranzacŃiile respe
ve (avantaje relative sau dezavantaje). În aceste condiŃii suportul modelului H-O-S
a fost teoria interdependenŃei preŃurilor tuturor bunurilor comercializate pe piaŃa mo
ndială (bunuri finale şi bunuri intermediare), aşa cum a fost ea prezentată în lucrările ec
nomistului suedez G.Cassel (19181924). Pentru a exprima cât mai clar şi mai convingăto
r analiza cantitativă a raporturilor în care se schimbau bunurile economice pe piaŃa m
ondială, precum şi relaŃia dintre costuri şi preŃuri, respectiv eficienŃa operaŃiunilor de
erŃ exterior şi internaŃional, autorii modelului H-O-S au recurs la cele mai moderne m
ijloace de expresie realizate de matematică, respectiv de economiştii matematicieni,
în deceniile anterioare. Printre
 aceste mijloace enumerăm: curbele de indiferenŃă ale c
onsumatorilor folosite de F. .Edgeworth, V.Pareto şi A.Marshall, cutia lui Edgewor
th pentru determinarea curbei contractelor dintre partenerii de pe piaŃa
219
mondială, curba şi blocul posibilităŃilor de producŃie, curba şi blocul posibilităŃilor de
m etc. J.Bhagwati precizează că se poate vorbi despre o amplă formalizare matematică şi gr
afică a modelului H-O-S abia după al doilea război mondial, prin anii ’50, prin contribuŃi
a unor autori ca P.A.Samuelson, J.Meade, M.Kemp, R.W.Jones, J.Bhagwati, H.G.John
son, W.M.Corden, B.Belassa, J.Vanck etc.5) p.9. ÎnŃelegerea formei sofisticate (form
alizate) a teoriei liberale neoclasice despre comerŃul internaŃional presupune însă un s
paŃiu mai mare, precum şi cunoştinŃe economie şi matematice aprofundate. Din această cauză,
joritatea manualelor contemporane încep cu expunerea literară a modelului H-O-S şi ada
ugă, în final sau într-o anexă (pe care cititorul obişnuit o poate ocoli), exprimarea graf
ică a acestuia. Aşa procedează şi P.A.Samuelson în ediŃia din 1970 a manualului său (partea
5-a, cap.34 p.645, respectiv p.658-667) şi în cea din 1989 (partea a 7-a, cap.38 p.8
97, respectiv p.905-910). În spaŃiul extrem de limitat de care dispunem noi aici ne
vom limita la prezentarea literară a modelului H-O-S şi a teoriilor care decurg din
aceasta (pentru detalii vezi).
12.3.3 ConŃinut
Modelul H-O-S a încercat să răspundă la multe întrebări privind comerŃul internaŃional, dar
tre acestea, cinci sunt deosebit de importante 56) p.280 şi anume: a) cauza princi
pală a comerŃului dintre Ńări, respectiv criteriul specializăriilor în producŃie şi în come
rior şi, implicit, cauzele diviziunii internaŃionale a muncii; b) mecanismul schimbu
rilor de bunuri pe piaŃa mondială, inclusiv formarea preŃurilor pe această piaŃă; c) rezult
tele imediate ale schimburilor internaŃionale sau avantajele reciproce ale partene
rilor; d) rezultatele comerŃului internaŃional pe termen lung sau ce influenŃă exercită ac
easta asupra proceselor de creştere economică şi de dezvoltare social-economică şi ecologi
că; e) politica economică externă (în special, politica comercială) optimă a Ńărilor lumii
lul XX. a) Promotorii modelului H-O-S acceptă şi susŃin, în continuare, ideile lui A.Smi
th şi D.Ricardo despre avantajele diviziunii internaŃionale a muncii şi despre capacit
atea economiei moderne de piaŃă de a se autoregla în mod spontan, prin oscilaŃia preŃurilo
r, fără intervenŃia statului. Ca şi predecesorii lor clasici, meoclasicii susŃin că avantaj
l relativ al fiecărei Ńări este criteriul cel mai eficient de specializare în producŃia şi
comerŃul internaŃional, indiferent de statutul Ńării respective, (mare, mică, bogată, sărac
dustrială, agrară, etc.). După aprecierea lor, acest principiu este universal valabil,
220
şi pentru Ńările care au avantaj absolut în producŃia anumitor bunuri (A.Smith) şi pentru Ń
care au dezavantaj absolut în producerea tuturor. Deosebirea dintre neoclasici şi R
icardo constă în modul în care explică fiecare dintre ei avantajul relativ, iar noutatea
adusă de neoclasici s-a fixat în teoria proporŃiei factorilor de producŃie. Potrivit ac
estei teorii, o Ńară are avantaj relativ în producŃia şi exportul anumitor bunuri economic
e, pe care le obŃine consumând într-o proporŃie cât mai mare factorul sau factorii de prod
ucŃie abundenŃ(i) şi deci ieftin(i) şi consumând puŃin sau, dacă este posibil, deloc din fa
rul sau factorii de producŃie rar(i) şi deci scump(i). În cunoscuta sa lucrare, “ComerŃul
interregional şi comerŃul internaŃional” (1933), B.Ohlin dă un exemplu în acest sens. El sc
ie că “Australia are mai mult teren agricol, dar mai puŃină muncă, mai puŃin capital şi mai
ne mine decât Marea Britanie, în consecinŃă, Australia este mai bine adaptată pentru produ
cerea bunurilor care cer o mare cantitate de teren agricol, pe câtă vreme Marea Brit
anie are avantaj în producerea bunurilor care cer o cantitate considerabilă din aceşti
factori (de producŃie ). Dacă ambele Ńări şi-ar produce singure totalul bunurilor de cons
um necesare, atunci produsele agricole ar fi foarte ieftine în Australia, dar arti
colele prelucrate ar fi relativ scumpe, în timp ce în Marea Britanie situaŃia ar fi in
versă, unde datorită producŃiei limitate a pământului, fiecare acru ar trebui să fie cultiv
t în mod intensiv, cu multă muncă şi mult capital, pentru a produce cantitatea necesară de
hrană”. Pentru că are în vedere şi costul transporturilor internaŃionale, B.Ohlin leagă an
za diviziunii internaŃionale a muncii de problema localizării raŃionale sau a amplasării
geografice eficiente a producŃiei, urmărind să evite costurile inutile. Astfel, B.Ohl
in conchide că “fiecare regiune este înzestrată mai bine să producă bunuri care cer o propo
e mai mare din factorii relativ abundenŃi acolo; pe de altă parte, ea este mai puŃin p
otrivită să producă bunuri care cer o propoziŃie mai mare din factorii existenŃi în cantită
i mici în cuprinsul ei sau din factori de care aceasta nu dispune deloc”35) p.12. Pr
in urmare, cheia explicării diviziunii internaŃionale a muncii şi a comerŃului internaŃion
al o constituie, în viziunea lui B.Ohlin, marile deosebiri care există între Ńări în ce pri
eşte înzestrarea sau dotarea lor cu factori de producŃie. În lucrările de specialitate mai
recente, această deosebire este denumită raritatea (abundenŃa) relativă a factorilor de
producŃie sau intensitatea factorială. Aceasta poate fi exprimată fie în formă naturală (r
portul dintre capital şi muncă), fie în formă monetară (raportul dintre profit şi salarii)
in ramurile şi Ńările comparate30), p.68 . b) Abordând problema mecanismului de desfăşurare
a comerŃului internaŃional, A.Ricardo a introdus o premisă discutabilă (“imobilitatea inte
rnaŃională a factorilor de producŃie”) şi a formulat o concluzie plauzibilă, la prima veder
, dar nedemonstrată în aplicaŃia ei şi anume ideea că “un alt principiu” guvernează schimbu
de pe piaŃa mondială (“avantajul relativ”) în comparaŃie cu piaŃa naŃională (“timpul necesa
pentru producerea bunurilor”). Din păcate, Ricardo nu a explicat cum se face trecere
a de la un principiu la celălalt în
221
măsura în care un producător poate vinde bunuri şi pe piaŃa internă (naŃională) şi pe piaŃa
ondială). Neoclasicii simplifică problemele, respingând în mod expres premisa invocată de
Ricardo ca fiind nerealistă, şi ocolind concluzia lui, deci neacceptând-o prin abandon
. După părerea lor, mecanismul de desfăşurare a comerŃului este acelaşi, atât pe piaŃa inte
pe cea mondială. Aceasta înseamnă că, indiferent la ce nivel au loc schimburile de bunu
ri (piaŃa internă sau cea mondială), preŃurile se formează după acelaşi mecanism, în funcŃi
recierea subiectivă a consumatorilor şi de volumul bunurilor comercializate, deci în r
aport direct proporŃional cu cererea şi invers proporŃional cu oferta de bunuri pe piaŃă. Î
esenŃă, modelul de desfăşurare a comerŃului internaŃional şi de formare a preŃurilor este,
erea neoclasicilor, cel care decurge din teoria echilibrului economic general fo
rmulată de L.Walras, A.Marshall etc. Până aici nu este deci nimic nou faŃă de cunoştinŃele
teorie economică din anul I de studii universitare. Noutatea apare atunci când neocl
asicii examinează consecinŃele comerŃului internaŃional asupra repartiŃiei veniturilor ope
ratorilor economici din Ńările partenere, exprimate de teoria egalizării preŃurilor fact
orilor de producŃie şi a veniturilor pe care le obŃin proprietarii acestor factori. RaŃi
onamentul care conduce la această concluzie porneşte de la ideea neoclasică privind re
laŃia direct proporŃională dintre raritate şi preŃuri: bunurile mai rare sunt scumpe, iar
bunurile mai abundente sunt ieftine. ComerŃul internaŃional duce la creşterea cererii
de bunuri obŃinute cu ajutorul factorilor abundenŃi (şi ieftini) şi la scăderea cererii de
factori rari (şi scumpi), ceea ce în timp, duce la ieftinirea factorilor care au fo
st scumpi iniŃial şi la scumpirea factorilor care au fost ieftini iniŃial rezultatul a
cestor procese este tendinŃa de apropiere a nivelului preŃurilor factorilor de produ
cŃie sau de analizare a preŃurilor acestor factori de producŃie. “Este uşor să dăm exemple
tru această tendinŃă de egalizare a preŃurilor datorată comerŃului – scria B.Ohlin în 1933.
le sunt ieftine în nordul Scandinaviei şi ca urmare, produsele din lemn sunt exporta
te. Dar, dacă nu ar exista exportul unor astfel de produse, pădurile Scandinaviei ar
fi, cu siguranŃă, încă şi mai ieftine. Ele nu ar resimŃi, aşa cum se întâmplă acum, influe
din alte părŃi ale lumii. Pe de altă parte, în Statele Unite (ale Americii -), pădurile s
unt foarte scumpe, dar ar fi şi mai scumpe, dacă produsele din lemn nu ar putea fi i
mportate din Canada şi Scandinavia”. Concluzia lui B.Ohlin este că “Această tendinŃă spre e
izare, nu numai a preŃurilor mărfurilor, ci şi a preŃurilor factorilor de producŃie este u
rmarea firească a faptului că comerŃul (evident, internaŃional-) permite activităŃii de pre
ucrare (industrială) să se adapteze pe plan local procesului de extindere geografică a
factorilor de producŃie”35)p.37. Această influenŃă indirectă a comerŃului internaŃional as
preŃurilor factorilor de producŃie, ca urmare a modificării cererii de bunuri finale,
este accentuată de influenŃa directă a acestuia asupra preŃurilor factorilor de producŃie,
atunci când şi ele devin obiect nemijlocit al tranzacŃiilor de pe piaŃa mondială.
222
“ComerŃul - continuă Ohlim – tinde să modifice inegalitatea originară (iniŃială) a preŃuril
termine o formare mai uniformă a acestora”35) p.38. În privinŃa gradului de egalizare a
preŃurilor prin intermediul comerŃului internaŃional, părerile sunt împărŃite chiar şi în r
motorilor acestui model de gândire: B.Ohlin susŃine că nu poate avea loc “o deplină egaliz
are”, printre altele şi datorită caracterului complex al cererii (“joint demand”), pe câtă
me P.A.Samuelson are în vedere posibilitatea unei depline egalizări a preŃurilor facto
rilor de producŃie (“paradoxul lui P.A.Samuelson”). În măsura în care, preŃul factorilor de
oducŃie (munca, capitalul, pământul) constituie venituri (salariul, profitul, renta şi d
obânda funciară) pentru proprietarii lor (proprietarul capitalului, respectiv manage
rul firmei, muncitorul, proprietarul pământului şi bancherul), autorii modelului H-O-S
susŃin că analizarea preŃurilor bunurilor finale şi a preŃurilor factorilor de producŃie d
termină, implicit, tendinŃa de egalizare a veniturilor în Ńările partenere. Într-o lucrare
crisă după cel de al doilea război mondial (1955 “Politica comerŃului exterior”), B.Ohlin s
referă, din nou, la acest proces de egalizare, scriind: “Se poate spune, într-o anumi
tă măsură, că mobilitatea factorilor de producŃie şi aceea a bunurilor acŃionează în acelaş
pra preŃurilor. Prima permite factorilor să treacă, într-adevăr, dintr-un loc în care sunt
bundent, şi economici (ieftini) în alt loc unde ei costă mai scump. Cea de a doua perm
ite instalarea producŃiei în locuri convenabile, cu alte cuvinte, provoacă o cerere pe
ntru diferiŃi factori acolo unde ei există în cantitate destul de mare. În ambele cazuri
, costul lor – renta funciară, dobânda la capital şi nivelul salariilor – manifestă o tendi
e nivelare (egalizare). Are loc, evident, şi o egalizare a preŃurilor mărfurilor: în mod
direct, pe calea comerŃului internaŃional, pentru bunurile (finale) care fac obiect
ul lui, şi indirect, prin faptul că aptitudinile diferitelor Ńări devenind mai egale, co
stul de producŃie al bunurilor produse de aceste Ńări este, ca urmare, mai puŃin diferit
. În ambele cazuri se manifestă tendinŃa spre o mai mare omogenitate în formarea preŃurilo
r”36) p.37. c) Rezultatele imediate ale comerŃului internaŃional sunt benefice pentru
toŃi partenerii, fără excepŃie, în viziunea promotorilor modelului H-O-S, deci avantajul r
elativ este, totodată, un avantaj reciproc. În esenŃă, acest avantaj reciproc îmbracă multe
forme concrete, începând cu mai buna folosire a factorilor de producŃie disponibile, c
eea ce înseamnă reducerea preŃurilor, sporirea veniturilor, creşterea avuŃiei naŃionale şi
enitului naŃional, şi sfârşind cu “surplusul sau renta consumatorului” (48, p.456-458, 969)
Rezumând discuŃiile din literatura economică neoclasică despre urmările sau rezultatele c
omerŃului internaŃional, P.A.Samuelson scria în 1989 că “atunci când începe comerŃul între
ecare Ńară îşi concentrează producŃia în ramurile în care are avantaj comparativ, atunci to
ea o duce mai bine (are de câştigat). Muncitorii din fiecare regiune pot să obŃină o canti
tate mai mare de bunuri de consum pentru acelaşi volum de muncă atunci când lumea se s
pecializează în ramurile care au avantaj comparativ şi dă produsele proprii în schimbul un
or bunuri în producŃia cărora are dezavantaj relativ. Când se deschid
223
graniŃele pentru comerŃul internaŃional, atunci creşte venitul naŃional al fiecărei Ńări şi
uror Ńărilor coschimbiste” (48, p.904). Problema este, în realitate, mult mai complexă şi a
eastă concluzie a fost criticată din multe direcŃii, inclusiv de către economistul român n
eoliberal din perioada interbelică Mihail Manoilescu (1891-1950), la care ne vom r
eferi în continuare. Dacă un student ar raporta concluzia optimistă a lui P.A.Samuelso
n la realitatea dură şi dramatică din România după 1989, cu greu ar putea adera la aceată c
ncluzie. Şi exemplul nu este singular, ci priveşte cam două treimi din Ńările globului pămâ
sc, adică lumea a treia sau Ńările în curs de dezvoltare, care pierd foarte mult de pe u
rma schimburilor inegale sau neechivalente. d) Rezultatele comerŃului internaŃional
pe termen lung sunt, în viziunea neoclasicilor, favorabile tuturor Ńărilor lumii, în ciu
da faptului că ei recunosc existenŃa unor mari deosebiri între Ńări. Un număr limitat de Ńă
ternic dezvoltate au cunoscut un proces continuu de creştere economică (sporirea ven
itului naŃional pe locuitor) şi o dezvoltare complexă (infrastructură, potenŃial de producŃ
e, nivel de viaŃă al populaŃiei) îndeosebi pe baza acumulării de capital şi a progresului t
hnic, procese interdependente cu comerŃul exterior şi în ciuda ciclicităŃii acestor proces
e, respectiv a crizelor economice (conjuncturile decenale, seculare, naŃionale, re
gionale, globale). InvestigaŃiile privind multiplicatorul comerŃului exterior (F.Mac
hlup) au urmărit să evidenŃieze măsura în care comerŃul exterior declanşează un proces de s
e a venitului naŃional, asemănător investiŃiilor suplimentare de capital. Majoritatea Ńăril
r lumii se găsesc într-o situaŃie precară (subdezvoltare), nu cunosc procesul de creştere
economică, după părerea neoclasicilor, îndeosebi datorită unor cauza interne (“cercul vicio
al subdezvoltării” datorat fie creşterii populaŃie într-un ritm mai rapid decât al venitul
i naŃional, fie insuficienŃei de capital, datorată absenŃei sau slabei economisiri din v
enitul realizat). Liberalii neoclasici apreciază că, “deschiderea spre exterior“a econom
iei acestor Ńări, respectiv deplina liberalizare a comerŃului lor exterior le-ar putea
“antrena” în mod spontan, pe calea creşterii economice şi a dezvoltării, ar permite “propa
ea” creşterii economice de la Ńările dezvoltate spre cele subdezvoltate (P.A.Samuelson,
J.W.Rostow, R.Nurkse etc). Ei dau ca exemple în acest sens cazul “micilor Ńigani” din As
ia (Coreea de Sud, Taiwan, Hong-Kong, Thailanda etc, în general noile Ńări industriali
zate, neŃinând seama însă de faptul că, pe lângă deschiderea acestora faŃă de exterior, alŃ
tori au permis avansul lor economic şi anume importurile avantajoase obŃinute din pa
rtea statelor occidentale puterni industrializate şi implicarea masivă a statelor re
spective în procesul de industrializare a acestora. În consecinŃă, deplina înŃelegere a rez
ltatelor comerŃului internaŃional modern şi comtemporan pe termen lung impune o dezvol
tare mai amplă, care depăşeşte cadrul lecŃiei de faŃă, presupunând, pe lângă criticile adus
icismului de gânditorii eterodocşi şi contestatari (cap.VI din lecŃia de faŃă) şi luarea în
iderare a controverselor privind creşterea economică,
224
subdezvoltarea şi strategiile naŃionale şi internaŃionale ale dezvoltării (cap.X, XI, XIII
şi XIV). e) Politica economică externă (comercială) optimă este, după părerea liberalilor
clasici, politica liberului schimb, respingând, în principiu, măsurile protecŃioniste, a
tât taxele vamale, cât şi contingentările cantitative (cotele), precum şi restricŃiile cali
ative. În consecinŃă, modelul H-O-S al comerŃului internaŃional şi cele două teorii aferent
proporŃia factorilor şi egalizarea preŃurilor şi a veniturilor) au fost şi sunt invocate în
continuare în literatura de specialitate şi în documentele Ligii NaŃiunilor din perioada
interbelică ale ONU, GATT şi OMC din perioada postbelică, în sprijinul programului de l
iberalizare a comerŃului mondial. În consecinŃă, manualul “Economics” publicat de P.A.Samue
son şi W.A.Nordhans în 1989 consideră că teoria comerŃului internaŃional se sprijină pe dou
coperiri majore. Prima se referă la faptul că “Atunci când se deschid graniŃele pentru com
erŃul internaŃional, creşte venitul naŃional al fiecărei Ńări şi a tuturor împreună”. Cea d
ee susŃine că “Un tarif sau o cotă greşit concepute, departe de a-i ajuta pe consumatorii
din Ńara respectivă, va reduce, în schimb, veniturile lor reale, făcând importurle mai cos
tisitoare şi întreaga lume mai puŃin productivă. Ţările pierd de pe urma protecŃionismului
arece un comerŃ internaŃional mai redus înlătură eficienŃa proprie specializării şi diviziu
uncii” (48, p.904). În lucrările de specialitate, problema politicii comerciale extern
e a fost mai nuanŃat pusă şi a cunoscut o anumită evoluŃie în timp. Dacă în perioada interb
liberalii lulŃineau deplina liberalizare a comerŃului internaŃional pentru raŃiuni de ef
icienŃă economică, ulterior, în perioada postbelică, ei admit că protecŃionismul se justifi
numite limite, fie în legătură cu unele obiective extraeconomice (de exemplu asigurare
a momentului pentru apărarea integrităŃii Ńărilor respective), fie pentru a susŃine început
industrializării unor Ńări în curs de dezvoltare. În consecinŃă, au fost publicate numeroas
ucrări care cercetau nivelul optim al taxelor vamale, începând cu lucrarea lui J.Viner
(1892-1970) intitulată “Studii în teoria comerŃului internaŃional” (1937) şi continuând cu
i semnate de Stolper, P.A.Samuelson, L.A. Metzler, K.Lancaster, R.Liscy, H.G.Joh
nson, R.Lipscy, J.Bhagwatis, W.M.Corden, W.P.Travis, etc. Aceste lucrări au examin
at influenŃa taxelor vamale asupra veniturilor, optimizarea taxelor vamale, măsura în
care taxele vamale stimulează sau frânează fluxurile comerciale, folosirea taxelor vam
ale ca o soluŃie suboptimă (“the second resti) mai ales în contextul uniunilor vamale, r
espectiv al integrării economice regionale din perioada postbelică etc. Pentru detal
ii se poate recurge la lucrările specializate de comerŃ internaŃional şi politici vamale
(55, p.94-150; 44, 45. P.1-38).
225
12.3.4 Destin istoric
În ciuda ipotezelor restrictive pe care s-a bazat (ipoteza concurenŃei pure şi perfect
e, teoria echilibrului economic general etc), modelul H-O-S şi cele două teorii asoc
iate au dominat literatura academică de orientare liberală (neoclasicii) pe tot parc
ursul secolului al XX-lea. IniŃial, promotorii acestora au considerat că principiul
avantajului relativ în comerŃul internaŃional este unul dintre puŃinele principii inatac
abile ale ştiinŃei economice (P.A.Samuelson). Treptat însă, confruntaŃi cu o dublă sfidare,
pe de o parte, înmulŃirea criticilor adresate acestui principiu şi teoriilor bazate pe
el din partea economiştilor eterodocşi, iar pe de altă parte, cu probleme din domeniu
l comerŃului internaŃional pe care modelul sau teorema H-O-S nu le puteau explica în m
od satisfăcător, susŃinătorii lui au fost nevoiŃi să admită că acesta are anumite limite. “
l ei major (al teoriei avantajului relativ) consta – scria P.A.Samuelson şi W.A.Hord
hans, în 1989 – în premisele ei clasice, întrucât ea presupune un cadru economic care funcŃ
onează fără dificultăŃi, cu preŃuri şi salarii care se adaptează în mod rapid, precum şi fă
ntar”(48. P.910). Dar, cum aceste presupuse premise ideale nu se întâlnesc în viaŃa reală,
ei doi autori menŃionaŃi recunosc faptul că audienŃa acestei teorii scade considerabil în
perioadele descendente ale ciclurilor economice. “Avantajul comparativ a dobândit pr
estigiu în anii 1950 şi 1960, când economiile au prosperat şi când barierele comerciale ma
i scăzute au favorizat integrarea economică în lumea naŃiunilor industriale. Dar – continuă
cei doi autori -, teoria a fost din nou umbrită în anii 1980, când economia Ńărilor îndator
te a fost paralizată de un curs de schimb foarte ridicat al dolarului şi de protecŃion
ism, iar economia Statelor Unite de deficite comerciale crescânde şi de stagnarea in
dustriei”(48. p.910). Cei doi autori conchid că “Aceste etape ale istoriei (economici
moderne de piaŃă) constituie o dovadă pertinentă a faptului că teoria clasică a avantajului
relativ îşi justifică relevanŃa socială numai atunci când cursurile de schimb, preŃurile şi
riile au niveluri corespunzătoare şi când politicile macroeconomice înlătură ciclurile de a
aceri grave sau bulversările comerciale de pe scena economică”(48.p.910).
226
12.4 Paradoxul lui W.Leontief (n. 1906) şi alte încercări de testare practică a modelulu
i H-O-S al comerŃului internaŃional
În primele decenii din perioada postbelică (1918-1962) are loc consacrarea internaŃion
ală a modelului H-O-S al comerŃului internaŃional prin formalizarea lui matematică sofis
ticată, dar în acelaşi timp şi începutul unor demersuri analitice şi statistice menite să t
eze cu ajutorul datelor faptice validitate modelului si a teoriilor aferente. Înce
putul îl face W.Leontief (1952-1953) care conduce un amplu program de cercetare a
structurii economiei SUA în deceniul al şaselea al secolului XX, ajungând la ceea ce v
a fi numit de contemporanii lui “paradoxul lui Leontief”, urmat curând de B.C.Minhas (
1962) care, pornind de la funcŃia de producŃie cu elasticitate constantă (CES), semnal
ează posibilitatea inversării intensităŃii factorilor de producŃie în practică, ceea ce pun
ub semnul întrebării valabilitatea criteriului de specializare a Ńărilor în comerŃul intern
onal cuprins în modelul HO-S şi teoriile legate de el(5, p.93-167).
12.4.1
Paradoxul lui Leontief
Paradoxul lui Leontief constituie “o piatră de hotar” în demersul teoretic menit să analiz
eze modelul neoclasic al comerŃului internaŃional din perioada postbelică. Din punct d
e vedere metodologic, el atrage atenŃia asupra faptului că acest domeniu trebuie stu
diat nu numai sub aspect cantitativ (proporŃia factorilor folosiŃi în producerea mărfuri
lor pentru export), ci şi din punct de vedere calitativ (structura diferitelor eco
nomii naŃionale şi interdependenŃa dintre ramurile fiecărei economii naŃionale şi dintre ac
ste economii). Pe baza datelor statistice disponibile, W.Leontief ajunge la alte
concluzii teoretice decât adepŃii modelului H-O-S în ce priveşte intensitatea relativă a
factorilor utilizaŃi pentru producerea mărfurilor exportate de SUA. AdepŃii modelului
H-O-S susŃineau că SUA exporta mărfuri produse prin folosirea intensivă a factorului cap
ital, iar W.Leontief susŃine că, de fapt, SUA exportau mărfuri care au fost obŃinute pri
n folosirea intensivă a factorului muncă, Ńinând seama nu numai de numărul muncitorilor, c
i mai ales de calitatea muncii lor, productivitatea lor mult mai ridicată decât în alt
e Ńări (de 3 ori faŃă de Europa), corelată, evident, cu nivelul ridicat de înzestrare tehni
a acestora (ponderea capitalului pe lucrător) (20, p.). Impactul ştiinŃific al acestui
“paradox”* în raport cu conŃinutul modelului H-O-S, care de cele mai multe ori nu au fo
st favorabile acesteia. Pe de altă parte, el a temperat optimismul fără acoperire al t
eoriei liberale a avantajului relativ în
*
paradox: opinie deferită de părerile curente (de la cuvintele greceşti “doxa” părere şi “pa
rivă).
227
comerŃul internaŃional, respingând pretenŃia excesivă de rigoare (“principiu inatacabil”) a
omotorilor ei şi semnalând mulŃimea restricŃiilor care o condiŃionau, limitându-i astfel va
abilitatea. Pe această bază, W.Leontief apreciază că “Teoria costurilor comparate – ca mult
teorii economice – predomină în paginile manualelor, fără însă a sta de fapt la baza pract
i analizei economice empirice” (20, p.91).
12.4.2 Criza teoriei liberale neoclasice (“ortodoxe”)
Criza teoriei liberale neoclasice (“ortodoxe”) despre comerŃul internaŃional în perioada p
ostbelică. Pe măsura înmulŃirii testărilor practice ale modelului şi teoriei H-O-S despre c
merŃul internaŃional creşte dezamăgirea faŃă de relevanŃa lor pentru explicarea problemelor
t mai complexe cu care se confruntau toate Ńările lumii în domeniul comerŃului internaŃion
al. Se înmulŃesc şi criticile pe care le formulează la adresa lor gânditorii de alte orien
tări: marxişti, radicali, keynesişti, intelectuali din lumea a treia etc. Pe fondul ac
centuării incertitudinilor şi instabilităŃii economice, ca şi a temerilor sociale şi politi
o-ideologice din perioada postbelică (inflaŃie, şomaj, stagflatic, crize mondiale, războ
iul rece etc) se poate constata, la graniŃa dintre anii ’60 şi ’70, o accentuată scădere de
credibilitate a teoriei liberale neoclasice despre comerŃul internaŃional. La un mom
ent dat, aceasta va îmbrăca forma unei adevărate crize a teoriei menŃionate, vizibila re
lativ uşor în cadrul lucrărilor celui de al III-lea Congres al AsociaŃiei InternaŃionale a
Economiştilor, care a avut loc în anul 1968 la Montreal în Canada (59, A/E), prefigurân
d ceea ce Jan Robinson (1903-1983) a numit cea de a doua criză a ştiinŃei economice di
n secolul XX din anii ’70 (după prima criză care a avut loc în anii ’30). O expresie a ace
stei crize o constituie părerile diametral opuse exprimate în volumul care reuneşte de
zbaterile de la congresul menŃionat intitulat “Viitorul relaŃiilor economice internaŃion
ale” (1971), cu privire la conŃinutul şi destinul istoric al teoriei liberale clasice şi
neoclasice despre comerŃul internaŃional. P.A.Samuelson susŃine, în “Introducere” la acest
volum, referindu-se la teoria avantajelor relative, că “această teorie este de necombătu
t”, deşi, cu aproape douăzeci de ani mai târziu (1989) şi el va recunoaşte unele limite ale
acestuia(2, p. şi 48, p.) . Economiştii din Ńările în curs de dezvoltare care au participa
t la acest congres, ca de exemplu, mexicanul V.L.Urquidi sau nigerianul H.M.A.On
itiri, resping total teoria liberală clasică şi neoclasică pentru că o consideră nepotrivit
entru situaŃia din Ńările lor(2,p.9). Şi mai tranşantă este poziŃia economistului francez R
ssé, care prefaŃează volumul menŃionat, şi care ajunge la concluzia simptomatică pentru des
inul acestei teorii şi anume că “s-ar putea ca teoria comerŃului internaŃional
228
care a fost atât de glorioasă în secolul al XIX-lea şi care rămâne, chiar şi astăzi – scria
71 -, fascinantă, să fie total perimată”(2, p.9).
12.5 Preocupări de modernizare şi dinamizare a teoriei liberale neoclasice despre co
merŃul internaŃional în perioada postbelică
Promotorii modelului H-O-S nu au fost indiferenŃi faŃă de criticile aduse acestuia. Ei
au încercat să Ńină seama cel puŃin de o parte a acestor critici, mai ales caracterul imp
erfect al mecanismului pieŃei, respectiv prezenŃa unor factori perturbatori ai acest
uia (prezenŃa marilor corporaŃii – oligopoluri şi monopoluri), rolul progresului tehnic,
al factorului timp etc. Pe această bază ei au recunoscut că este necesară modernizarea
teoriei liberale neoclasice despre comerŃul internaŃional, apropierea ei mai puterni
că de realitatea economică actuală, şi că “piesa de rezistenŃă” a acestui demers teoretic c
tante implicaŃii practice este dinamizarea avantajului relativ, explorând, cu precăder
e, valenŃele progresului tehnic şi ale “capitalului uman”. Un exemplu tipic în această priv
nŃă îl constituie economistul nordamerican H.G.Johnson (1923) care şi-a expus ideile în lu
crarea “Costul comparativ şi teoria politicii economice pentru o economie mondială în de
zvoltare” (1968). H.G.Johnson susŃine, în continuare, importanŃa avantajului relativ pen
tru adoptarea deciziilor privind comerŃul exterior şi internaŃional, dar consideră că aces
ta poate fi modificat mereu şi sporit, diversificat în legătură cu investiŃiile marilor co
rporaŃii în Ńară şi străinătate, bazate pe promovarea progresului tehnic şi folosirea “exod
eierelor”, precum şi prin promovarea şi diversificarea consumului de masă cu ajutorul te
hnicilor publicitare folosite de marile corporaŃii. H.G.Johnson recunoaşte că modelul
H-O-S are un caracter static şi deci că este puŃin potrivit pentru o economie în plină exp
ansiune bazată pe revoluŃie tehnico-ştiinŃifică şi informaŃională, dar susŃine că acesta po
adaptat, respectiv “dinamizat”, în funcŃie de noua situaŃie din economia mondială. El susŃ
că “atât capacitatea de a produce bunuri superioare, cât şi deŃinerea unei tehnologii supe
ioare de producŃie constituie izvoare ale unui avantaj comparativ adiŃional sau alte
rnativ faŃă de avantajul relativ bazat pe abundenŃa relativă a factorilor (de producŃie)” C
răspuns la “paradoxul lui Leontief” şi pe o linie asemănătoare cu cea normată de H.G.Johns
numeroşi economişti liberali neoclasici au formulat noi teorii despre comerŃul intern
aŃional, având însă ca “nucleu dur” tot principiul avantajului relativ şi drept corolar pra
c tot politica economică externă a liberului schimb. Acestea pot fi grupate în două cate
gorii mai importante şi anume: a) teorii ale neofactorilor şi b) teorii ale neotehno
logiilor .
229
a) AdepŃii teoriilor proporŃiei neofactorilor examinează rolul învăŃământului şi urmările d
or existente în nivelul de calificare al diferitelor segmente ale factorului muncă a
supra operaŃiunilor de comerŃ exterior. Ei au scos în evidenŃă faptul că firmele care au fo
osit o pondere mai mare de personal cu calificare superioară, care au cheltuit dec
i mai mult în această privinŃă, au avut performanŃe superioare în comerŃul exterior compara
cu celelalte firme. Păstrând logica şi raŃionamentul teoriei proporŃiei factorilor, grefa
tă pe modelul H-O-S, aceşti autori recurg la un număr mai mare de factori de producŃie,
pe lângă cei doi iniŃiali (capitalul fizic şi munca), vorbesc în mod distinct despre munca
fizică necalificată şi munca superior calificată (considerată “neofactor”), susŃin că poat
loc substituirea între capitalul fizic şi munca necalificată, dar nu şi între cele două fel
ri de muncă şi încearcă să măsoare eficienŃa comerŃului exterior în funcŃie de cheltuielile
calificarea superioară a mâinii de lucru, denumite (cheltuieli şi mâna de lucru cu calif
icare superioară) cu termenul de “capital uman”, considerat ca un nou factor de producŃi
e. Pe această idee de bază au fost grefate: teoria capitalului uman (îndeosebi P.B.Hen
en şi G.C.Herfbau) şi teoria calificării mâinii de lucru (îndeosebi A.B.Keesing). b) Teori
ile neotehnologiilor au adus în atenŃia specialiştilor posibilităŃilor de modernizare a mo
delului H-O-S al comerŃului internaŃional în funcŃie de factorul cel mai nobil al creşteri
i economice şi anume progresul tehnic şi tehnologic, strâns legat de revoluŃia ştiinŃifică
hnică din perioada postbelică. Teoria decalajului tehnologic, formulată de M.V.Posner în
1961 ajunge la concluzia că în Ńările în care se fac cheltuieli mai mari de cercetare şi d
zvoltare (R and D.)* este mai pronunŃat procesul de inovare permiŃându-le să deŃină o poziŃ
privilegiată (de monopol) pe piaŃa mondială, să fie mai competitive şi deci să se distanŃez
ecalaj”) de concurenŃele lor, comerŃul lor exterior având deci o eficienŃă sporită. Teoria
lului de viaŃă al produselor a fost formulată de R.Vernon în 1966, pornind de la legătura
care există între cheltuielile făcute de firmă pentru cercetare şi dezvoltare pe termen lu
ng şi posibilităŃile ei de câştig în funcŃie de fazele sau treptele pe care le poate parcur
un produs din momentul lansării lui pe piaŃă, până în momentul abandonării producŃiei (pe s
concurenŃilor care l-au preluat şi pot să-l producă mai ieftin) şi înlocuirea cu un produs
ou (inovarea, lansarea, maturizarea, standardizarea) şi în funcŃie de reacŃiile care le
au faŃă de acest produs concurenŃii potenŃiali sau reali. Potrivit acestei teorii, avant
ajul relativ nu este static, decât odată pentru totdeauna, ci se poate mări şi diversifi
ca în funcŃie de capacitatea de inovaŃie a firmei respective, de abilitatea ei de a ve
ni pe piaŃă cu produse noi, înainte de a se fi epuizat câştigurile pe care le obŃine ea din
poziŃia de monopol (deŃinere exclusivă) a produsului anterior lansat pe piaŃă. Este vorba,
deci, de dinamizarea avantajului relativ, folosind ca pârghii accelerarea inovaŃiil
or şi explorarea unor “externalităŃi” (câştiguri pentru care nu s-au făcut cheltuieli), de
aŃa mondială.
*
Research and Development în limba engleză.
230
Tot pe această linie mai pot fi menŃionate: teoria disponibilităŃii produselor pentru ex
port (1956, J.E.Kravis), teoria cererii reprezentative de produse prelucrate (19
61, Staffan Burenstam – Linder), teoria comerŃului intraindustrial sau intraramuri (
1975, H.G.Grubel şi P.J.Lloyd), teoria optimului de gradul II sau “second best” (1956-
1957, R.G.Sipsay şi K.Lancaster) etc. Trecând în revistă procesul de elaborare a modelul
ui H-O-S şi de modernizare a acestuia după cel de al doilea război mondial, R.Sandrett
o semnalează două rezultate neaşteptate: pe de o parte inutilitatea criticii modelului
în varianta lui iniŃială din perioada interbelică, deoarece înşişi susŃinătorii lui contem
au rezolvat unele dintre problemele încriminate (de exemplu, luarea în considerare a
caracterului imperfect al cunoscutei (prezenŃa oligopolurilor şi a monopolurilor),
iar pe de altă parte, faptul că prin preocuparea de generalizare a modelului s-a aju
ns la negarea lui, la autodistrugerea lui (renunŃarea la dogma liberului schimb şi a
cceptarea protecŃionismului într-o măsură sau alta), respectiv la impas. Ieşirea din impas
, depăşirea capcanei în care s-au împotmolit teoriile liberale neoclasice despre comerŃul
internaŃional construite pe temelia modelului H-O-S modernizat presupune o nouă abor
dare a problematicii din ce în ce mai complexe a schimburilor economice dintre Ńările
lumii în prezent, respectiv renoirea teoriei despre comerŃul internaŃional şi politicile
economice externe ale Ńărilor lumii. Acest imens domeniu teoretic novator presupune
însă şi luarea în considerare a opeiniilor formulate de gânditorii din alte cuvinte de gân
ire economică (dirijism, marxism, radicalism etc), inclusiv de gânditori eterodocsi*
. Este vorba de personalităŃi marcante ale gândirii economice din secolul nostru ca: J
oan Robinson, Fr.Perroux, G.Myrdal, R.Prebisch, J.K.Galbraith etc, influenŃaŃi de ma
ri personalităŃi din perioada interbelică, printre care J.M.Keynes, iar unii dintre ei
şi de economistul neoliberal român Mihail Manoilescu.
12.6 Opinii eterodoxe despre comerŃul internaŃional
Gândirea economică eterodoxă sau neconvenŃională are un trecut îndelungat, de la J.Cl.S. de
Sismondi (1819) şi J.Hobson (1902), la J.M.Keynes (1936) şi gânditorii postkeynesişti şi r
adicali din perioada postbelică (J.Robinson, Fr.Perroux, G.Myrdal) şi performanŃe rema
rcabile, decurgând din faptul că a abordat probleme economice dificile şi care le-a oc
olit sau ignorat gândirea neoclasică (sărăcia, subdezvoltarea, inegalităŃile, contradicŃiil
dezechilibrele, nedreptăŃile etc.) şi nu s-a sfiit să critice gândirea convenŃională sau “o
xă” pentru greşeli, lacune şi nereuşite în acest domeniu. Adoptând o poziŃie raŃională faŃă
egatendinŃe (liberalismul clasic şi neoclasic, precum şi socialismul, respectiv marxis
mul) din gândirea
cu opinii mai mult sau mai puŃin diferite de gândire liberală neoclasică sau convenŃională
de la cuvintele greceşti “doxa” (opinie, părere) şi “hetero” (diferit).
*
231
economică, care se excludeau reciproc din orice cooperare pe terenul ştiinŃei, pe baza
unui nefericit “complex de superioritate” artificial întreŃinut, gândirea economică ortodo
a tras numeroase semnale de alarmă în ce priveşte gravitatea unor probleme neabordate
sau greşit abordate de cele două “ortodoxii” rivale, subliniind importanŃa toleranŃei şi a
logului în ştiinŃa economică şi combătând multe prejudecăŃi existente în acest domeniu. În
terbelică, economiştii eterodocşi au semnalat o serie de fisuri metodologice şi teoretic
e ale neoclasicismului, lacune grave şi erori ale gândirii economice “ortodoxe” sau cunv
enŃionale. P.Sraffa, J.Robinson, M.Kalesky, J.M.Keynes etc, semnalează o mulŃime de ri
gidităŃi care fac imposibilă existenŃa concordanŃei “pure şi perfecte” în realitate şi care
plicarea statului în economie, pentru a sprijini acŃiuni operatorilor particulari sa
u pentru a corecta unele deficienŃe ale mecanismului pieŃei. Sunt simptomatice, în ace
st sens, două luări de poziŃie critice la adresa teoriei liberale clasice şi neoclasice
despre comerŃul internaŃional în perioada interbelică. În primul rând, este vorba despre co
testarea pretenŃiei de universalitate a teoriei liberale menŃionate de către economist
ul român neoliberal Mihail Manoilescu (1929, 1931, 1937, 1938), care a invocat ca
principal argument “constanta” care îi poartă numele (discrepanŃa de productivitate a munc
ii dintre ramuri economice şi Ńări şi accentuare a ei în timp) şi a dovedit statistic faptu
că liberul schimb nu este general valabil. Totodată el a sugerat concentrarea activ
ităŃii economice în orice Ńară în ramurile cu o productivitate a muncii superioară mediei n
ale şi a demonstrat raŃionalitatea industrializării Ńărilor agrare (descentralizarea indus
triei la scară mondială) şi producerea unui protecŃionism raŃional (selectiv şi manierat di
punct de vedere economic), respectiv a îmbinării liberului schimb cu protecŃionismul
pentru a permite şi dezvoltarea economică a Ńărilor mici şi mijlocii cu profil preponderen
t agrar sau extractiv. În al doilea rând, este vorba de îndoielile întemeiate ale lui J.
M.Keynes (1936) cu privire la rezultatele reale ale politicii externe a liberulu
i schimb. “ComerŃul internaŃional este astăzi – scria J.M.Keynes în 1936 – un mijloc desper
de a menŃine ocuparea mâinii de lucru în propria Ńară prin forŃarea vânzărilor pe pieŃele e
restrângerea cumpărăturilor, ceea ce, dacă are succes, nu va face decât să deplaseze probl
ma şomajului spre vecinul care a fost înfrânt în luptă”. Această gravă nepotrivire dintre s
le exagerate ale liberalilor neoclasici în funcŃionarea spontană a pieŃei şi pierderile pe
care le înregistrau unele Ńări în comerŃul exterior l-a determinat şi J.M.Keynes să vorbea
espre “inconsistenŃa bazelor teoretice ale doctrinei lissez-faire”. În perioada postbeli
că, economiştii eterodocşi au atras atenŃia asupra multor lacune şi explicaŃii puŃin plauzi
e date de gândirea neoclasică unor probleme acute din această perioadă cum ar fi sărăcia, s
bdezvoltarea, ciclicitatea, crizele economice, inclusiv problema relaŃiilor econom
ice internaŃionale şi a comerŃului mondial. J.K.Galbraith evidenŃiază rolul deosebit al ma
rilor comparaŃii, Fr.Pessonx semnalează fenomene de dominaŃie, R.Prebisch dezvăluie stru
ctura
232
antagonistă a economiei mondiale (“central” şi “periferia lui”), A.Emmanuel încearcă să exp
imbul inegal” de pe piaŃa mondială, iar J.Robinson şi G.Myrdal scot la iveală multiple ins
uficienŃe ale toeriei convenŃionale neoclasice despre comerŃul internaŃional. Astfel, în 1
981 Joan Robinson constată că “ÎnvăŃământul occidental pretinde că este ştiinŃific şi obiec
rupe aspectul economic al vieŃii omeneşti de ce cadrul ei politic şi social; aceasta
deformează problemele discutate, în loc să le lămurească. Cea mai extravagantă pretenŃie a
odoxiei occidentale constă – în viziunea economistei britanice – în aceea că jocul liber al
forŃelor cererii şi ofertei ar tinde, în condiŃiile cunoscute, să stabilească un model echi
ibrat al preŃurilor mărfurilor. Jocul liber al forŃelor pieŃei, departe de a tinde spre
echilibru, dă naştere unei continue instabilităŃi pe termen lung, ca şi unor schimbări nepr
văzute în raporturile de schimb (“terms of trade” în original) din timp în timp. Cu alt pri
ej, aceeaşi autoare observase că “Nu există un domeniu al ştiinŃei economice în care să se
ate un decalaj mai mare între doctrina ortodoxă (teoria liberală neoclasică) şi problemele
reale decât domeniul teoriei despre comerŃul internaŃional”. Referindu-se la “puterea exp
licativă” a teoriei liberale a comerŃului internaŃional, economistul nordamerican W.Leon
tief aprecia în 1977 că “Teoria costurilor comparative este capabilă să explice volumul şi
tructura fluxurilor observabile de export – import numai în măsura în care pot fi luate în
considerare şi se întâmplă să aibă importanŃă hotărâtoare în desfăşurarea lor costurile tr
xele vamale sau orice alte costuri diferenŃiale dintre Ńările care fac comerŃ. În cazul în
are nu există astfel de costuri diferenŃiale de transport sau dacă ele nu pot fi calcu
late, înseamnă că volumul şi structura fluxurilor de bunuri şi servicii rămân total nedeter
ate în cadrul unei astfel de teorii”. Mai drastic şi deci mai aproape de aprecierea fo
rmulată de Joan Robinson, economistul suedez Gunnar Myrdal scria în 1970 despre mode
lul H-O-S şi teoriile aferente: "Contrar acestei teorii, comerŃul internaŃional şi fluxu
rile de capital vor tinde, în general, să dea naştere la inegalitate şi vor acŃiona în aces
fel, cu atât mai puternic, cu cât vor fi mai puternice inegalităŃile existente. ForŃele n
esupravegheate ale pieŃei nu vor acŃiona în direcŃia atingerii vreunui echilibru ce ar p
utea să determine o tendinŃă spre egalizare a veniturilor. Printr-o înlănŃuire de cauze cu
fectele cumulate, o Ńară cu o productivitate şi venituri superioare va tinde să-şi îmbunătă
tuaŃia, în timp ce o Ńară cu un nivel inferior va tinde să fie menŃinută la acest nivel sau
iar să-l înrăutăŃească în continuare atât timp cât lucrurile sunt lăsate pe seama liberei a
rŃelor pieŃei”. Rezultă, fără posibilitate de îndoială, că gândirea economică ortodoxă are
tice şi constructive demne de luat în seamă, nu numai pentru înŃelegerea şi rezolvarea unor
probleme dificile şi complexe ale comerŃului internaŃional, ci şi pentru progresul gener
al al ştiinŃei economice, pentru sporirea substanŃială a autorităŃii practice a acesteia.
233
12.7 Noi sfidări pentru ştiinŃa economică actuală şi doctrinele economice contemporane refe
itoare la comerŃul internaŃional în contextul integrării regionale şi a globalizării econom
ei contemporane
Accentuarea interdependenŃei dintre economiile naŃionale după cel de al doilea război mo
ndial şi înmulŃirea dificultăŃilor cu care se confruntă economia mondială şi implicit, econ
e naŃionale (creşterea incertitudinii, adâncirea decalajelor dintre Ńări, înmulŃirea şi agr
a crizelor globale etc) în această perioadă au ridicat noi probleme pentru specialiştii
din domeniul comerŃului internaŃional. R.A.Johns semnala încă în 1985 că “Datorită transfor
istorice structurale din economia mondială, descrise înainte, a apărut un vizibil dec
alaj de credibilitate între teorie (autorul citat se referă la teoria liberală clasică şi
neoclasică a comerŃului internaŃional) şi practică, încât aceasta a dus la unii (gânditori)
entimentul că teoriile generale din trecut constituie cea mai directă formă de ficŃiune în
ştiinŃele sociale”. Cam în aceeaşi perioadă de final a secolului al XX-lea Ńinând seama şi
imbarea de mentalitate în rândul economiştilor contemporani, economistul britanic post
keynesist Jan Stecdman scria în 1979 că “Se poate spera în mod îndreptăŃit că o îmbinare at
eorii care să dea o imagine mai amănunŃită despre relaŃiile referitoare la formarea preŃuri
or şi repartiŃia veniturilor în cadrul unei analiza îndreptate spre predenŃie, cu teorii în
emeiate pe consideraŃiunile keynesiste despre cererea efectivă, ar putea să ofere o înŃele
gere mai folositoare şi mai cuprinzătoare asupra comerŃului internaŃional şi a investiŃiilo
(externe) decât a fost oferit până acum în cadrul modelului Heckscher-Ohlin-Samuelson,
dar această înŃelegere rămâne să fie realizată de aici înainte”. Prin urmare, la graniŃa di
niile II şi III după Christos, specialiştii în comerŃul internaŃional nu mai pot recepta ca
suficient de relevante explicaŃiile generalizatoare bazate numai pe avantajul abso
lut (A.Smith, secolul XVIII), numai pe avantajul relativ (A.Ricardo, secolul XIX
), numai pe înzestrarea cu factori naturali de producŃie (modelul H-O-S, secolul XX)
, etc, ci sunt nevoiŃi să caute explicaŃii mai plauzibile pentru problemele tot mai co
mplexe care decurg din amplificarea comerŃului internaŃional în condiŃiile adâncirii decal
ajelor dintre Ńări şi a creşterii exorbitante a datoriei externe a majorităŃii Ńărilor în d
are faŃă de centrele financiare hiperdezvoltate de pe planetă. O anumită încercare de sint
eză între opinii anterior divergente încearcă economiştii francezi B.Lassudine-Duchane şi J
L.Mucchielli (1987, 1991). Ei pleacă de la ideea că la baza comerŃului internaŃional sta
u numeroase cauze. Dacă bunurile care se schimbă pe piaŃa mondială ar fi identice, atunc
i – susŃin cei doi autori – comerŃul internaŃional nu ar avea rost. În opinia acestora, la
aza comerŃului internaŃional stă “cererea de diferenŃă”, fie că este vorba de schimbul de p
e de bază (materii prime) pe produse prelucrate (manufacturate), fie că
234
este vorba de schimbul intraramuri, respectiv de produse similare (industriale),
dar nu identice (sortimente diferite). În acest ultim caz, ei vorbesc de diferenŃie
re verticală (de exemplu, poşete din piele naturală şi poşete din piele sintetică) şi de di
enŃiere orizontală (poşete din piele naturală, dar de culori diferite). Luând în considerar
cele mai recente contribuŃii la aprofundarea teoriei comerŃului internaŃional, econom
istul francez Alain Samuelson ajunge, recent (1991), la concluzia că “DiferenŃele şi ase
mănările sunt doi factori fundamentali ai expansiunii comerŃului internaŃional. Ei se co
mbină în grade diferite după produsele şi economiile luate în considerare. DiferenŃele de c
sturi comparative şi în dotarea cu factori de producŃie rămân repere fundamentale pentru s
chimburile dintre economii cu un nivel de dezvoltare inegal şi pentru produsele pr
imare. Dar, comerŃul contemporan este tot mai puŃin ricardian în măsura în care el este gu
vernat de gradul de disponibilitate şi de cererea de diferenŃă, adică de factori care se
raportează numai în mod secundar la costuri şi în principal la elemente calitative. Com
erŃul nu mai este, de asemenea, decât foarte parŃial neoclasic, adică un comerŃ de concure
nŃă pură, în măsura în care el este dominat de politicile statelor şi de strategiile firmel
transnaŃionale (sublinierile lui A.S.). Cele mai consistente schimbări care se impun
în prezent şi în viitorul previzibil în teoria comerŃului internaŃional şi în politicile e
ice comerciale sunt legate de trei componente majore ale lumii contemporane şi anu
me: fenomenele de integrare economică zonale sau regionale (uniuni vamale, pieŃe com
une, sesiuni economice etc), expansiunea spectaculoasă a firmelor multi şi transnaŃion
ale, precum şi agravarea decalajelor economice şi a subdezvoltării, pe fondul creşterii
rapide a populaŃiei globului pământesc şi a continuării poluării lui, precum şi în condiŃii
ntuării fenomenelor de dezvordine mondială. În momentul de faŃă, reconstrucŃia teoriei desp
e comerŃul internaŃional este, nu numai posibilă, dar şi imperios necesară, chiar urgentă.
a este posibilă, pe de o parte, datorită imensului volum de cercetări derulate în ultime
le două secole şi jumătate, care constituie o promisă utilă pentru noi generalizări teoreti
e, iar pe de altă parte, datorită schimbării de mentalitate a specialiştilor, dispuşi într-
măsură crescândă să abandoneze exclusivismul doctrinar care i-a caracterizat în trecut, şi
dmită toleranŃa în gândire, dublată de rigoarea ştiinŃifică, precum şi dialogul, eventual c
rsele constructive cu adversarii lor. Ea este necesară, în principal, datorită schimbări
lor structurale intervenite în economia mondială (înmulŃirea zonelor integrate, sporirea
puterii economice a firmelor transnaŃionale, modificarea centrelor de putere etc)
, dar şi datorită restricŃiilor care decurg din caracterul limitat al resurselor şi a pr
esiunilor socialpolitice care se fac pentru apărarea drepturilor omului, în contextu
l sporirii rapide a populaŃiei globului pământesc, însoŃită de îmbătrânirea ei în anumite z
afice, ca şi de combinarea poluării mediului natural). Ţinând seama de gravitatea sfidăril
or cu care se confruntă umanitatea în prezent, este necesară o gândire novatoare şi constr
uctură care să asigure instaurarea unei noi ordini internaŃionale, compatibilă cu dezvol
tarea tuturor
235
popoarelor lumii şi supravieŃuirea umanităŃii în pace şi stabilitate durabile, precum şi af
area identităŃii naŃionale a tuturor popoarelor. În acest context nou şi dramatic, nu mai
pot fi abordate şi rezolvate în mod corespunzător problemele comerŃului internaŃional, dacă
ele sunt rupte de celelalte laturi ale economiei (producŃia, repartiŃia şi consumul de
bunuri şi servicii) şi de celelalte laturi ale societăŃii (politica, morala, cultura şi n
ivelul de trai), iar acestea împreună legate la problemele demografice şi de mediu. Ve
chea schemă (şcolărească şi simplificatoare) a “mâinii invizibile”, despre care vorbea A.Sm
secolul al XVIII-lea, nu mai poate asigura înŃelegerea corectă a schimburilor comercia
le dintre Ńări în condiŃiile în care, aşa cum semnalează G.Abraham-Frois, au intervenit mod
cări substanŃiale în relaŃiile: firme-piaŃă, pieŃe naŃionale-piaŃa mondială, în sensul că,
te, “organizaŃie” sau “firma” pot să eludeze anumite reguli ale pieŃei care se impuneau în
pontan, impersonal. “În ceea ce priveşte modul cum funcŃionează, piaŃa şi organizaŃia au, e
t, o trăsătură comună – arată G.Abraham-Frois; în ambele cazuri este vorba despre un mod de
ocare a resurselor şi de coordonare a activităŃilor economice pe calea unei combinaŃii d
e decizii individuale. Dar – continuă autorul citat – opoziŃia, evidentă şi clară, este baz
e perechea preŃuri – reguli. În cazul “pieŃei”, alocarea resurselor şi coordonarea activită
e realizează cu ajutorul preŃului, rolul regulilor (deşi nu este exclus) fiind secunda
r, în timp ce în cazul “organizaŃiei” (firmei) este esenŃial rolul regulilor (stabilite în
personal, deci voluntar), iar cel a preŃurilor, prezente şi aici, nu este exclus, c
i secundar. Sarcinile noi şi presante ale ştiinŃei economice în domeniul schimburilor ec
onomice dintre popoarele şi Ńările lumii şi implicit a “dezvoltării durabile” a acestora, î
lume capabilă să asigure pacea mondială şi drepturile fundamentale ale oricărei fiinŃe uma
e, fără discriminare, sunt, după cum se poate observa cu uşurinŃă, copleşitoare. Aceste pro
me vor putea fi mai uşor rezolvate dacă cei chemaşi să facă faŃă acestei complicate problem
u cunoştinŃe adecvate privind istoricul acestei problematici şi al confruntărilor care a
u avut loc de-a lungul timpului pe această temă. Este neîndoielnic că dacă se doreşte nu nu
ai supravieŃuirea societăŃii, ci şi continuarea progresului general al umanităŃii, respecti
dezvoltarea durabilă, bazată pe gospodărirea raŃională a resurselor şi a mediului natural,
cei care vor lua decizii în viitor vor trebui să Ńină seama de avertismente, apeluri şi su
gestii făcute de gânditori ca F.Perroux (“pentru o nouă dezvoltare”), J.K.Galbraith (“pentr
o societate perfectă”), de nevoi de atenuare şi apoi lichidare a marilor decalaje teh
nologice, economice şi sociale, a dezordinii din economia mondială (Th.de Monthrial,
G.Corm, A.King, B.Schneider etc). În acest spirit umanist, ecologic şi economic, co
lectivul coordonat de L.R.Brown de la World Watch Institute (SUA) arată că “Este acum
evident că prăpastia tot mai adâncă dintre bogaŃi şi săraci nu poate fi menŃinută într-o lu
resursele sunt comune. S-ar putea ca edificarea unui viitor durabil să nu fie
236
posibilă fără un efort comun al celor înstăriŃi de a soluŃiona problema sărăciei şi a celor
zaŃi”(8, p.39). Este vorba deci de schimbări substanŃiale în organizarea economiei. “Tendin
e din ultimii ani sugerează – arată acelaşi autor – că avem nevoie de o nouă busolă morală,
ne ghideze în secolul al XXI-lea, o busolă bazată pe principiile satisfacerii nevoilor
umane în mod durabil. O astfel de etică a durabilităŃii ar trebui să aibă ca piatră de tem
e conceptul respectului faŃă de generaŃiile viitoare”(8, p.39). În legătură cu modul în car
avea loc aceste schimbări şi actorii principali, aceeaşi lucrare consideră că “este, poate
mai relevantă o viziune holistică potrivit căreia tranziŃia către curabilitate va fi sist
emică – fiind promovată, deopotrivă, de sectorul privat, guverne, grupuri nonprofit şi con
sumatori”(8, p.39). Un rol sporit în această tranziŃie îl are cunoştinŃele informaŃiile sis
ice despre trecut şi prezent şi capacitatea actorilor acestui proces de a le folosi în
mod rapid. “Aceasta sugerează – spun autorii volumului recent coordonat de Lester R.B
rown – că sfidarea fundamentală legată de edificarea unei societăŃi durabile este de tip ed
caŃional. Ceea ce gândeşte şi simt oamenii despre lume afectează ceea ce întreprind ca vota
, în ca votanŃi, în calitate de consumatori şi deŃinători de resurse, precum şi ca oficiali
iplomaŃi şi angajaŃi guvernamentali”(8, p.243). Multiple sfidări cu care se confruntă umani
atea la graniŃa dintre mileniile II şi III, inclusiv cele referitoare la schimbul de
bunuri şi servicii pe piaŃa mondială, ne sugerează, evident, faptul că soluŃiile care se i
pun nu sunt nici uşoare, nici de moment. “Înscrierea pe calea durabilităŃii va fi un proce
s îndelungat şi complex. Guvernele trebuie să joace un rol important, acŃionând în interior
l frontierelor şi conclucrând de-a curmezişul lor. Firmele vor trebui să preia multe din
tre riscuri, să genereze multe inovaŃii şi să creieze noi locuri de muncă. Totodată, aceste
vor fi împinse înainte de către societatea civilă, în multiplele ei forme, bazată pe cetăŃ
nstruiŃi. Ca orice revoluŃie economică – arată grupul de autori coordonat de L.R.Brown – ac
asta (noua revoluŃie eco-industrială) va implica sforŃări şi chiar unele sacrificii. Pentr
u a fi puse în valoare noile industrii şi, astfel, noile locuri de muncă, oportunităŃi de
investiŃii şi produse -, la altele se va renunŃa. De fapt, profitul îl va constitui aeru
l sănătos, apa potabilă sigură, securitatea alimentară şi protejarea diversităŃii speciilor
e planetă – pe scurt, o planetă pe care vom fi mândrii să o lăsăm copiilor noştri. Alegerea
parŃine”(8, p.246).
237
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE ŞI NOTE
1. G.AbrahamFrois 2. X X X Economia politică, Bucureşti, Editura Humanitas, 1998 L’ave
nir des relations économiques internationales, présenté par P.A.Samuelson, édition préfacée
par R.Mossé, Paris, Calmann-Lévy, 1971 Histoire des pensées économiques. Les fondateurs,
2-e édition, Editions Sirey, Paris, 1993
3. M.Baslé, F.Benhamou, B.Chavance, A.Gélédan, J.Léohal, A.Lipietz 4. M.Baslé, C.Baulant,
F.Benhamou, J.J.Boillot, C.ChalayeFenet, B.Chavance, A.Gélédan 5. Bhagwati J.
Histoire des pensées économiques. contemporaines, Editions Sirey, Paris, 1998
Les
International Trade. Selected Readings, Penguin Books, Ltd, Harmondsworth, Middl
esex, England, 1969 La Méthodologie économique, Economica, Paris, 1982 Teoria econom
ică în retrospectivă, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1992 Probleme globale ale
enirii. Starea lumii 1999, Editura Tehnică, Bucureşti, 1999 Relations économiques inte
rnationales, I Echanges internationaux, Trécis Dalloz, Paris, 1977 Noua dezordine
economică mondială. La izvoarele insucceselor dezvoltării, Editura Dacia, Cluj-Napoca,
1996 238
6. Blaug M. 7. Blaug M. 8. Brown L.R., (coord) 9. Byé, M., Destanne de Bernis G. 1
0. Corm G.
11. Emmanuel A.
L′Echange inégal. Essai sur les antagonismes dans les rapports économiques internation
aux, Fr. Maspero, Paris, 1972. ŞtiinŃa economică şi interesul public, Editura Politică, Bu
cureşti, 1982 Societatea perfectă. Laordinea zilei: binele omului, Eurosong and Book
, Bucureşti, 1997 Secolul extremelor, Editura Lider, Bucureşti, 1995 Schimburile eco
nomice internaŃionale, ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983 Editura
12. Galbraith J.K. 13. Galbraith J.K. 14. Hobsbawn E. 15. Iancu A. 16. Johns R.A
International Trade Theories and the Evolving International Economiy, Frances Pi
ntner Problester, London, 1985 Comparative Cost and Commercial Policy Theoriy fo
r a Developing World Economy, Almquist and Wicksell, Stockholm, 1968 Teoria gene
rală a mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1970 Prima
luŃie globală. O strategie pentru supravieŃuirea lumii. Un raport al Consiliului “Clubul
ui de la Roma”, Editura Tehnică, Bucureşti, 1993 Analiza input-output, Bucureşti, Editur
a ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1971 Essays in Economic Theoryes. Facto and Policies, vol.
2, M.E.Sharpe, Inc., White Plains, New-Jork, 1977 Analiza input-output, Editura Şt
iinŃifică, Bucureşti, 1970 Fondements de l’echange international (recueil d’articles), Eco
nomia, Paris, 1991
239
17. Johnson H.G.
18. Keynes J.M. 19. King, A., Schneider B.
20. Leontief W. 21. Leontief W. 22. Leontief W. 23. Lassudrie Duchâne B., Mucchiel
li J.L
24. MaliŃa M.
Zece mii de culturi. O singură civilizaŃie. Spre geomodernitatea secolului XXI, Edit
ura Nemira, Bucureşti, 1998 ForŃele naŃionale productive şi comerŃul exterior. Teoria prot
ecŃionismului şi a schimbului internaŃional, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşt
Încercări în filozofia ştiinŃelor economice, Bucureşti, 1938 Money, Credit and Commerce, L
ndon, 1923 Principes d’économie politique avec quelques-unes de leurs applications à l’éco
nomie sociale, vol I şi II, Paris, 1873 Le désordre économique mondial, Paris, Calmann
Léry, 1974 Principes d’économie Economica, Paris, 1989 internationale, români, ERESA, Ed
itura
25. Manoilescu M.
26. Manoilescu M. 27. Marshall A. 28. Mill J.St.
29. Th.de Montbrial 30. Mucchielli J.L 31. Murgescu C. 32. Murgescu C. (coord) 3
3. Myrdal G.
Mersul ideilor economice la Enciclopedică, Bucureşti, 1986
Criza economică mondială, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986 The challen
world poverty. A world
 antipoverty program in outline. Summary and continuation
of Asian Doama, New- ork, Vintage Books, A division of Random House, 1970 Mihai
l Manoilescu – creator de teorie economică, Editura Cugetarea, Iaşi, 1993 Interregiona
l and International Trade, Cambridge, Harvard University Press, 1935 La politiqu
e du commerce extérieur, Dunod, Paris, 1955
240
34. Nechita V. (coord) 35. Ohlin B. 36. Ohlin B.
37. Perroux F. 38. Popper K. 39. Prebisch R.
Pour une philosophie du nouveau développement, Aubier, Les Presses de l’UNESCO, Pari
s, 1981 Logica cercetării ştiinŃifice, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 198
conomic Development
 of Latin America and Its Principal Problems, ECLA, United
 Na
tions, New ork, 1950 Tourards a New Trade Policy for Development, U.N.New- ork,
1969 Capitalismo periférico. Crisis y transformacion, Mexiso City, Fondodi cultur
a economica, 1981 Contributions to modern economic, Academic Press, New- ork, 19
78 Aspects of Development and Underdevelopment, Cambridge University Press, 1979
Teorii şi modele privind relaŃiile economice internaŃionale, Editura ALL, Bucureşti, 19
94 Teoria vamală. AplicaŃii şi studii de caz, Editura ASE, Bucureşti, 1999 Economie inte
rnationale contemporaine, Aspectes, réeles et monétaire, Presses Universitaires
 de G
renoble, 1991 Economics, Mc.Graw-Hill Book Company, ediŃia
 a 8a, New- ork, 1970 Ec
onomics, ediŃia a 13-a, Mc.Graw-Hill Book Company, New- ork, 1989
40. Prebisch R. 41. Prebisch R. 42. Robinson J. 43. Robinson J. 44. Ryan O. 45.
Ryan O. 46. Samuelson A.
47. Samuelson P.A. 48. Samuelson P.A., Nordhaus W.D. 49. Sandretto R.
Le commerce international, Armand Colin, Cursus, Paris, 1993
241

50. Schneider B. 51. Schumpeter .A. 52. Steedman J. 53. Stoenescu G.V. 54. Sută N
. 55. Sută N. (coord) 56. Sută-Selejan S. 57. Sută-Selejan S. 58. S.Sută-Selejan, N.Sută 5
9. Sută N. , Sută-Selejan S.
Scandalul şi ruşinea, Clubul de la Roma, Editura Tehnică, Bucureşti, 1997 History of Eco
nomic Analiysis, G.Allen and Unwin, Ltd., London, 1967 Fundamental Issues in Tra
de Theory, The Mac Millan Press, Ltd., London, 1979 Teorii actuale cu privire la
relaŃiile economice internaŃionale, teză de doctorat, ASE, Bucureşti, 1987 Economia com
erŃului internaŃional, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 ComerŃ internaŃiona
litici comerciale contemporane, vol.I şi II, Editura IndependenŃa Economică, Brăila, 199
9 Doctrine şi curente în gândirea economică modernă şi contemporană, Editura ALL, Bucureşti
2 şi 1994 Doctrine economice. O privire panoramică, Editura Eficient, Bucureşti, 1996
ConcepŃia lui Mihail Manoilescu despre comerŃul internaŃional capitalist, Lito.ASE, Bu
cureşti, 1972 RelaŃiile economice internaŃionale în dezbaterile celui de al III-lea cong
res al AsociaŃiei InternaŃionale a ŞtiinŃelor Economice, Montreal, 1968, Lito.ASE, Bucur
eşti, 1973 Istoria comerŃului mondial şi a politicii comerciale, Editura ALL, Bucureşti,
1997 Istoria comerŃului exterior şi a politicii comerciale româneşti, ediŃia a II-a, Edit
ura Economică, Bucureşti, 1998
60. Sută N. , Sută-Selejan S. 61. Sută N.C. (coord), Drăgan G., Mureşan M., Sută-Selejn S.
242
Subdezvoltării i-a fost consacrat un enorm volum de studii, articole şi programe, in
clusiv sub tutela O.N.U. Cui se datorează acest lucru? AtenŃia specială acordată problem
elor subdezvoltării de către comunitatea internaŃională se explică prin multe raŃiuni, dint
e care, în primul rând, prin faptul că aproape trei sferturi din populaŃia lumii trăieşte î
ceste Ńări, în al doilea rând prin consecinŃele enorme şi multiple ale subdezvoltării, în c
le creşterii interdependenŃelor economice mondiale şi, în al treilea rând pentru că, în ani
in urmă, a fost învins conflictul dintre Est şi Vest, dar a rămas, şi s-a adăugat, cel dint
e Nord şi Sud, adică dintre Ńările bogate, industrializate, şi cele sărace, agrare.
13.1 EsenŃa şi structura subdezvoltării în doctrinele economice
Conceptual, sunt folosiŃi mai mulŃi termeni pentru Ńările subdezvoltate: Ńări sărace, Ńări
rmă, Ńări în curs de dezvoltare, Ńări agrare, Ńări neindustrializate, “lumea a treia” etc.
re la folosirea termenului de “lumea a treia” credem că, după ce a fost expirată contradicŃ
a Est-Vest, aceasta nu se mai justifică).
13.1.1 EsenŃa subdezvoltării
În fond, economiştii ortodocşi, de formaŃie neoclasică şi neoliberală (W.W.Rostow, P.A.Samu
on, G.M.Meir, Rudleff Marell ş.a.) dau termenului de subdezvoltare o încărcătură de “nedezv
ltare” sau de “întârziere temporară în dezvoltare”, fie din cauza insuficienŃei resurselor
ale, fie din cauza creşterii demografice accelerate. De altfel, această viziune a fo
st creată mai întâi de W.W.Rostow, în 1953, în “Stadiile creşterii economice. Un manifest n
munist”, în care subdezvoltarea era sinonimă cu “întârzierea” decolării prin cele cinci sta
tarea tradiŃională, starea de tranziŃie spre decolare, starea decolajului (demarajului
), starea maturizării şi starea marelui consum de masă, în principiu cu rămânerea într-unul
n primele două stadii. Samuelson arată că termenul de “Ńară în curs de dezvoltare” este pre
il pentru a nu ofensa popoarele acestui grup de Ńări şi înseamnă, practic, un venit real 2
43
per capital de sub 300$, opus, de pildă, Canadei, SUA, Marii Britanii şi Europei Occ
identale. “Optimist privind lucrurile – spune el – o naŃiune subdezvoltată este una consid
erată ca fiind capabilă de o sporire substanŃială a venitului ei” dând, astfel, subdezvoltă
semnificaŃia unei etape pe calea progresului. Gândirea marxistă şi radicală dă termenului
e subdezvoltare un sens de asimetrie în raport cu acela al Ńărilor dezvoltate, un conŃin
ut calitativ total diferit, pe care, în mare măsură, acesta se sprijină, un conŃinut de st
ructură care priveşte dezintegrarea unor Ńări odinioară integrate, sub influenŃa relaŃiilor
terne în Ńările dezvoltate. Raul Prebisch, de exemplu, scria în 1950 că subdezvoltarea est
e, de fapt, o “economie periferică”, “dezarticulată”, unilateral orientată, corespunzător i
selor “centrului economiei mondiale” pentru materii prime şi energie. Subdezvoltarea e
ste privită de o categorie de economişti prin prisma “dezintegrării” (Prebish), a “inegalit
dezvoltării” (Sweezy şi Baran) a urmărilor capitalismului (Theodor Dos Santos) etc. Econ
omiştii eterodocşi din Ńările dezvoltate (François Perroux, Joan Robinson, Gunnar Myrdal ş.
.) arată că subdezvoltarea este o stare paralelă a unor sectoare sau economii de tipur
i diferite, prin dependenŃa financiară de Ńările dezvoltate, prin multiplicarea “cercurilo
r vicioase” ale subdezvoltării. Ives Lacoste scria că subdezvoltarea este definită ca “un
ansamblu de fenomene complexe şi interdependente care se traduc prin inegalităŃi flagr
ante de bogăŃie şi mizerie, prin stagnare, prin întârziere relativă faŃă de alte Ńări, prin
l de producŃie care nu progresează atât cât ar fi posibil, printr-o dependenŃă economică, c
urală şi tehnologică. Subdezvoltarea este, aşadar, o stare specifică, cu un rol, de asemen
ea, specific, în economia mondială contemporană, prin care statele respective se deose
besc net de alte grupe de state, în special de grupa celor dezvoltate din punct de
vedere economic. Deşi există, cum se vede, aprecieri diferite, grupa Ńărilor subdezvolt
ate se delimitează de cele dezvoltate pe baza criteriului economic (venit mic pe l
ocuitor, predominanŃa agriculturii tradiŃionale, industrie şi infrastructură înapoiate, pr
edominarea tehnicilor depăşite moral, grad scăzut de valorificare a resurselor, invest
iŃii scăzute şi ineficiente, ritm foarte redus de creştere a producŃiei pe locuitor, nesat
isfacerea nevoilor elementare ale populaŃiei (nealimentaŃie, subalimentaŃie, boli, etc
.). La lucrarea “Les Critères du sous – développement”, G.Cozès şi J.Domingo atrag atenŃia
a relativităŃii termenilor folosiŃi în legătură cu subdezvoltarea: subdezvoltare propriuzis
puŃină dezvoltare, mai puŃină dezvoltare, în curs de dezvoltare, sub sau ne – industrializa
e, rămânere în urmă, tradiŃionalism, dominare, dependenŃă, sărăcie etc. Pentru a ilustra co
atea acestei noŃiuni ei propun următorii indicatori care să constituie criteriile subd
ezvoltării: de ordin demografic (natalitate, fecunditate, mortalitate infantilă, dur
ata medie de viaŃă, tinereŃea sau bătrâneŃea populaŃiei); de consum (alimentar, nealimentar
onsum de energie mecanică, oŃel, ciment); de producŃie şi organizare economică (ponderea s
ectorului primar, secundar, terŃiar şi cuaternar, juxtapunerea termenilor şi structuri
lor economice, nivelul redus al productivităŃii, tehnicile arhaice, randamentele scăzu
te, exporturile
244
preponderente de materii prime, slăbiciunea acumulării de capital şi investiŃii etc.); d
e ordin sociologic (veniturile mici şi nivelul de viaŃă, arhaismul structurilor social
e, absenŃa clasei medii, amploarea şomajului, folosirea muncii copiilor, prezenŃa feme
ii în societate, proporŃia analfabetismului, defectuozitatea sistemului sanitar etc.
). De aceea, Marcel Rudleff crede că subdezvoltarea se distinge prin condiŃii mizere
de trai ale populaŃiei (25% din aceasta suferă de foame endemică, 50% nu dispun de ca
loriile necesare vieŃii active, natalitate ridicată); economie săracă (Ńări preponderent ag
icole, dotate cu mijloace învechite, slab industrializate, venituri mici pe locuit
or); arhaismul structurilor sociale şi economice (predominanŃa economiei de subziste
nŃă, izolarea economiei rurale, conservatorismul notabilităŃilor, uzura ridicată a capital
ului fix). Din cauza marei deosebiri dintre Ńările subdezvoltate nu se poate crea, t
otuşi, o imagine robot a stării de subdezvoltare, aceasta cunoscând o imensă varietate d
e condiŃii şi factori care influenŃează situaŃia acestui grup de Ńări. Totuşi, J.M.Albertin
ocmit următorul model al subdezvoltării, Ńinând seama de modul de dezarticulaŃie al Ńărilor
mii:
Dezarticularea economică a Ńărilor subdezvoltate
Figura 13.1
245
13.1.2 Structura subdezvoltării
În toate scrierile economice (ortodoxe şi eterodoxe), se remarcă următoarele caracterist
ici comune ale stării de subdezvoltare: a) deformarea structurală a economiilor naŃion
ale ale Ńărilor subdezvoltate se exprimă într-o specializare de ramură îngustă, în existenŃ
disproporŃii între sectoarele primar, secundar, terŃiar şi cuaternar, în dezechilibrul din
tre industria prelucrătoare şi agricultură. Cum arată profesorul Dumitru Pugna, Ńările subd
zvoltate practică agricultura într-o asemenea măsură încât aceasta deŃine un loc de 5 ori m
mare decât al Ńărilor dezvoltate cu crearea PIB, deşi sunt importatoare de cereale şi prod
use agricole. Din cauza nivelului scăzut al producŃiei, ceea ce determină pe mulŃi locui
tori ai acestor Ńări să-şi asigure traiul din ocupaŃii pasagere, ponderea serviciilor în st
uctura PIB este aproape egală cu aceea a Ńărilor dezvoltate. Gradul redus de diversifi
care a ramurilor generează rigiditate, capacitate redusă de adaptare la cerinŃele econ
omiei moderne. b) nivelul scăzut al veniturilor este în dezacord cu satisfacerea nec
esităŃilor elementare ale populaŃiei. Acesta este urmarea gradului redus de dezvoltare
a producŃiei, comparativ cu acela al Ńărilor dezvoltate şi cu posibilităŃile ştiinŃei cont
ane şi se referă la capacitatea restrânsă de prelucrare eficientă a resurselor naturale şi
e ocupare a forŃei de muncă, un pluralism tehnologic care cuprinde o multitudine de
tipuri de tehnici şi tehnologii, de la cele arhaice la cele avansate, la insuficie
nŃa infrastructurii sub forma reŃelelor de drumuri, căi aeriene, mijloace de aprovizio
nare cu apă şi energie a populaŃiei, o logistică înapoiată a învăŃământului, culturii, ocro
rcetării ştiinŃifice etc. c) decalajele privind starea populaŃiei sunt imense. Astfel, c
reşterea demografică a Ńărilor subdezvoltate este excesiv de mare. În ultimii 50 de ani ac
easta a cunoscut o adevărată explozie, ritmul mediu al creşterii populaŃiei fiind de 2,5
% faŃă de 1% în Ńările dezvoltate. Ponderea populaŃiei ocupate în agricutură, în totalul po
active, variază între 65%-83% comparativ cu 5-22% în Ńările dezvoltate. În aceste Ńări rata
betizării coboară la 17% în Mali, 13% în Burkino Faso şi 12% în Somalia. Totodată, spre exe
u în 1985 veniturl-mediu pe locuitor, aferent populaŃiei ce corespunde la 82% din to
talul mondial, se află întrun decalaj de 1;16 faŃă de Ńările dezvoltate; d) capacitatea şti
ică şi tehnologică indică un grad şi mai pronunŃat al rămânerii în urmă a acestor Ńări: 10%
vanŃilor şi cercetărilor, 5% din parcul mondial de aparatură electronică pentru prelucrare
a datelor, 3% din totalul mondial de brevete şi invenŃii şi 1% din producŃia de circuite
imprimate revin la 82% din populaŃia mondială Ńărilor subdezvoltate. e) coexistenŃa mai m
ultor tipuri de economie îmbrăŃişează atât sectorul natural, cât şi economia de piaŃă mixtă
ucŃie de mărfuri) şi economia de piaŃă intensivă (în sectoarele moderne). Dezvoltarea econo
are un pronunŃat caracter extensiv şi de dependenŃă de “factorul extern”, de participare la
sensibilitate deosebită faŃă de evoluŃia economică mondială de efectul destabilizator al os
ilaŃiilor ciclice ale diviziunii mondiale a muncii.
246
Ea înregistrează o dependenŃă faŃă de Ńările dezvoltate a amplificat problema datoriei exte
Ńărilor nedezvoltate. În 1988, Mexicul avea, o datorie externă de 106,2 miliarde dolari
, iar Brazilia 120,1 miliarde. Utilizarea acestor credite, cu predilecŃie pentru c
onsumul imediat, ca şi practicarea unor dobânzi ridicate, transformă creditul internaŃio
nal într-o frână a dezvoltării. f) existenŃa unor sisteme economice şi a unor structuri ete
ogene se găsesc într-o permanentă ajustare, consolidare şi tranziŃie. Aceste sisteme econo
mice pluraliste constau în economia naturală, de schimb şi de comandă, care se împletesc c
u existenŃa a numeroase forme şi tipuri de proprietate. În Ńările cele mai subdezvoltate p
redomină gospodăria patriarhală, obştească, în care organizarea de tip liberal şi feudal se
nă cu economia naturală şi de subzistenŃă. În altele, rolul statului în economie a făcut să
stemul economiei mixte. Profesorul J.K.Galbraith distinge trei variante majore în
economia subdezvoltată: varianta I, caracterizată prin lipsa unei baze culturale min
ime (Africa subsahariană); varianta II, dominată de structuri sociale retrograde şi sc
lerozate (America Latină, Iran, Irak, Siria) şi varianta III, care particularizează o
dispoziŃie accentuată a factorilor de producŃie, de exemplu, între numărul foarte mare al
populaŃiei şi suprafaŃa de pământ cu totul insuficientă (India, Indonezia, Pakistan). Iar P
A.Samuelson descrie astfel decalajele între Ńările subdezvoltate şi cele dezvoltate: “Pent
ru a evidenŃia contrastele dintre economiile avansate şi cele subdezvoltate, să ne ima
ginăm cazul unui tânăr de 21 de ani dintr-una din Ńările subdezvoltate, fie aceasta Haiti,
India sau Nigeria. El este sărac. Chiar calculând, în mare, cantitatea de bunuri pe c
are le produce şi le consumă, venitul lui anual atinge abia 100 dolari faŃă de cei 3500
la cât ajunge semenul lui din America de Nord. Fiecăruia din semenii lui, care ştie să c
itească, îi corespund trei care, ca şi el, sunt analfabeŃi. SperanŃa lui de viaŃă atinge nu
două treimi din cea a omului de condiŃie medie dintr-o Ńară dezvoltată, deja unul sau doi
din fraŃii lui au murit de foame înainte a atinge vârsta maturităŃii. MulŃi dintre concetă
lui lucrează în ferme agricole; puŃin dintre ei pot fi luaŃi din producŃia bunurilor alim
entare pentru a lucra în uzine sau servicii. El lucrează numai pentru a şaizecea parte
din forŃa motrice de care dispune, în medie, omologul său din America de Nord”. J.M.Alb
ertini arată că, mai puŃin de 30% din populaŃia lumii, care locuieşte în Ńările dezvoltate,
peste 80% din bogăŃia mondială, în frunte cu Ńările Americii de Nord, a cărei pondere în p
a lumii este de 6%, dar deŃine 25% din bogăŃiile planetei. În lucrarea sa, “Mecanisme ale
subdezvoltării şi Ńările dezvoltate” (1981), el scria că, totuŃi, lumea care formează Ńăril
e dezvoltare “nu constituie însă o unitate nici economică, nici politică, nici socială, ci
eva în care decalajele se adâncesc necontenit”. Lumea subdezvoltată poate prezenta unele
trăsături generale ca: dominaŃia externă asupra finanŃelor, economiei şi tehnicii, vulnera
ilitatea ei în comerŃul internaŃional, povara crescândă a datoriei externe, destructurarea
ramurilor economice şi dezarticularea agriculturii, ca urmare a dependenŃei de Ńările d
in Nord, şi inflaŃia.
247
13.2 Teorii despre geneza subdezvoltării
Prea multe teorii privind cauzele apariŃiei fenomenului subdezvoltării face greoaie
parcurgerea şi, mai ales, clasificarea acestora. În orice caz, dacă ne orientăm după crite
riul Nord-Sud (în sens economic), vom face o primă clasificare a acestora: teorii al
e gândirilor din Nord despre geneza subdezvoltării (împărŃite în şcoli şi curente); b) teor
e Sudului sau teorii contestatare.
13.2.1. Teorii ale gândirii neoclasice din Ńările dezvoltate privind originea subdezvo
ltării
În rândul acestora, să grupăm teoriile de orientare neoclasică şi neoliberală, altfel spus
riile neocolonialiste. Dintre autorii lor, pot fi citaŃi: R.Nurkse, E.Gannagé, W.W.R
ostow, J.R.Hicks, W.Galenson, P.Rosenstein-Rodan, H.Leibenstein, J.Forrester, D&
D Meadows ş.a. Ei susŃin că apariŃia subdezvoltării este generată de unele blocaje datorate
dotării insuficiente cu factori de producŃie a acestor Ńări. Astfel, J.R.Hicks crede că fe
nomenul subdezvoltării este dictat de insuficienŃa resurselor naturale, E.Gannagé – de c
reşterea mai rapidă a populaŃiei, R.Nurkse – de absenŃa capitalului. În lucrarea “Problema
mării capitalului în Ńările subdezvoltate”, Ragnar Nukse consideră că principala cauză a su
oltării o constituie lipsa de capital, atât ca cerere, cât şi ca ofertă în aceste Ńări. Ela
eoria cercurilor vicioase ale subdezvoltării”, el afirmă că, pe de o parte, lipsa de cap
italuri determină investiŃii mici, acestea au un grad scăzut de ocupare a forŃei de muncă ş
, respectiv, cererea de capitaluri este redusă, iar, pe de altă parte, insuficienŃa ca
pitalurilor determină venituri reale mici ale populaŃiei, acestea – o piaŃă restrânsă, - in
tiŃii foarte mici, investiŃii reduse, forŃă de muncă neocupată, iar aceasta – venituri foar
mici şi, deci, ofertă de capital mică. În aceste condiŃii, de unde dezvoltare, de unde cap
ital? Nurkse se erijează în apărătorul neocolonialismului şi afirmă că Ńările subdezvoltate
ocura, totuşi, capitalul necesar apelând la capitalul străin. Dar ce capital străin vine
în Ńară fără să fie impulsionat de câştigarea unei rate a profitului cel puŃin egală cu ce
de origine? Şi în ce ramuri este investit? În aproape aceiaşi termeni înŃelege să rezolve p
lema cauzelor subdezvoltării şi E.Gannagé (Liban), care în “Economia subdezvoltării” remarc
ru feluri de cercuri vicioase: cel malthusian sau demografic; cel al insuficienŃei
capitalului; cel al repartiŃiei inechitabile a venitului naŃional; cel al comerŃului
internaŃional, în care Ńările subdezvoltate îşi deteriorează raporturile de schimb pe piaŃa
ială. El ia în considerare, deci, pe lângă cauzele interne şi pe cele externe, fiind un au
tor care împinge lucrurile până spre fenomenul demografic, extraeconomic, exogen. H.Le
ibenstein, W.Galenson, P.Rosenstein Rodan, J.Devaux şi, mai ales, René Gendarme apre
ciază şi ei că teza doctrinei keynesiste a declinului ocaziilor
248
pentru investiŃii este convertibilă, în cazul Ńărilor subdezvoltate, în care nevoia de inve
tiŃii merge înaintea posibilităŃilor de investire pentru că acumulările sunt prea mici faŃă
erinŃele mari de investire. René Gendarme demonstrează, în lucrarea “Sărăcia naŃiunilor”, c
laborarea unei teorii realiste a subdezvoltării comportă un model general, “acest mode
l nu se poate inspira din schema keynesistă care se înscrie într-un cadru temporal dif
erit, pune în funcŃiune concepte şi presupune ipoteze inutilizabile în mediul subdezvolt
at. Fundamentele logice ale teoriei creşterii în Ńările subdezvoltate au fost puse de Re
senstein-Rodan care a considerat că pentru a încuraja investiŃiile în aceste Ńări, e nevoie
ca mai multe firme, autohtone şi străine, să facă investiŃii deodată, creându-se reciproc p
irtutea “legii Say” după care orice marfă produsă îşi creează automat şi piaŃă, iar lărgire
directă legătură cu producerea mărfurilor. E adevărat, însă, că această soluŃie poate fi m
nală, dar complexul economiei naŃionale are nevoie de orientarea investiŃiilor într-o an
umită direcŃie pentru a-şi asigura echilibrul economic. De aceea, în opoziŃie cu teoria co
nservatoare neoclasică a creşterii balansate a lui B.Ohlin, P.A.Samuelson, R.Solow şi
P.Streeten, s-a afirmat cea a creşterii dezechilibrate, a cărei origine se regăseşte în lu
crarea lui Mihail Manoilescu din 1929. “Théorie du protectionisme et de l’échange intern
ational”, susŃinută în diverse variante de Hirschmann, Kinderlberger, Singer, Prebisch ş.a
. S-a conturat apoi şcoala care pune accent pe investiŃii care absorb cât mai multă forŃă d
muncă (investment labor – intensive), din abundenŃă în Ńările subdezvoltate, şi şcoala car
eşte tehnica înaintată (investment capital – intensive). Absolutizarea unei orientări sau
alteia, în urma cărora investiŃiile s-ar împărŃi în investiŃii de muncă intensivă pentru ca
utohton şi cele de capital intensiv pentru capitalul străin, nu poate fi de bun augu
r pentru Ńările subdezvoltate care au nevoie de diversificarea economiei. Teoria şi mo
delul lui Harvey Leibenstein şi G.Galenson consideră că economiile subdezvoltate sunt
sisteme semistabile, iar economiile avansate – sisteme în stare de dezechilibru, din
amice, şi că trecerea de la prima stare la cea de a doua ar necesita un “efort minim c
ritic pentru a depăşi echilibrul semistabil şi a trece la dezechilibru”. Efortul minim c
ritic ar fi necesar pentru“1) a surmonta dezacordurile interne de seamă datorate ind
ivizibilităŃii factorilor de producŃie; 2) a surmonta dezacordurile externe datorate i
nterdependenŃelor exterioare şi a permite să se realizeze creşterea echilibrată; 3) a surm
onta obstacolele care tind să reducă venitul suscitat de stimulenŃii creşterii; 4) a da
naştere unei astfel de stări a sistemului încât factorii care stimulează creşterea să poată
inua să se manifeste. Ca factori ai efortului minim critic pentru a stimula creştere
a sunt consideraŃi întreprinzătorii şi activităŃilor lor: investiŃiile, inovaŃiile, calific
personalului, economiile. Dar creşterea economică, încadrându-se în dezvoltare, cere schim
buri structurale importante fără de care eforturile pe linia stimulării creşterii nu pot
fi încununate de succes. Pentru explicarea subdezvoltării se încearcă acreditarea ideii
unei întârzieri istorice obiective, datorate unor evoluŃii stabile parcursă în diferite t
impuri de
249
diferite Ńări. Istoricul nord-american W.W.Rostow, de pildă, consideră că în dezvoltarea sa
orice Ńară parcurge cinci stadii de creştere: 1) societatea tradiŃională; 2) stadiul pregăt
rii demarajului; 3) demarajul, când societatea are posibilitatea de a face investiŃi
i de peste 10% din venitul său naŃional; 4) maturitatea, când societatea foloseşte toate
resursele tehnologiei moderne; 5) marele consum de masă de bunuri durabile. Fieca
re stadiu s-ar deosebi de cel anterior prin folosirea unei mai mari părŃi din venitu
l naŃional pentru investiŃii. Făcând cu totul abstracŃie de relaŃiile sociale specifice ace
tor stadii, de rolul factorilor externi asupra dezvoltării fiecărei Ńări. Rostow lasă să di
uzeze ideea că fiecare popor se află în acel stadiu care îi corespunde lui însuşi. Faptul c
nele din ele continuă să se afle în primele stadii de dezvoltare, în care ar prevala ştiinŃ
şi tehnologia prenewtoniană, se explică, pur şi simplu, prin ignoranŃă. Există o vastă lit
ră occidentală care explică acele “take-off”-uri, acele decalaje faŃă de Ńările dezvoltate
litatea nesatisfăcătoare a forŃei de muncă. Astfel, J.Viner arată că, alături de calitatea
orespunzătoare a populaŃiei care este cauza slabei productivităŃi a muncii, absenŃa sau in
suficienŃa antreprenorilor managerilor, tehnicienilor sau inginerilor explică starea
de subdezvoltare. De acord cu părerea lui, H.Myni foloseşte noŃiunea de “backward peopl
e” (populaŃie înapoiată) pentru a defini popoarele “care se dovedesc lipsite de succes în d
zvoltarea problemei dominării de către om a mediului material înconjurător”. În aceste pseu
o-explicaŃii, efectele sunt transformate în cauze, rezolvându-se astfel originile subd
ezvoltării. În realitate, calităŃile fizice şi intelectuale ale forŃei de muncă, ca şi stru
profesională, nu sunt decât funcŃii ale dezvoltării economice şi sociale, condiŃionate de
osibilităŃile de nutriŃie, învăŃamânt, educaŃie etc. InsuficienŃele existente pe acest plan
t cauze, ci efecte ale stadiului subdezvoltării care trebuie explicate. P.A.Samuel
son explică originea subdezvoltării astfel: la un moment dat, “un surplus peste subzis
tenŃă a devenit posibil. Şi, de obicei, bogăŃia este atât de inegal distribuită, încât într
aristocraŃi şi masele populaŃiei, cei bogaŃi au posibilitatea să se abŃină de la consum şi
enteze economiile spre formarea unui capital”. Aici, teoria abstinenŃei, a cărei falsi
tate este cunoscută, ne este prezentată drept o revelaŃie capabilă să lumineze originile s
umbre ale dezvoltării unor popoare şi subdezvoltării altora. În sfârşit, între teoriile car
istifică originea subdezvoltării sunt cele care atribuie acest fenomen insuficienŃei r
esurselor naturale. Corespunzător noŃiunii de “backward people” a fost creată şi cea de “un
development resurces”. H.Wright, care este unul din autorii acestei teorii, defineşt
e “resursele subdezvoltate” drept o insuficientă utilizare a resurselor potenŃiale sau o
alocare neoptimă a resurselor existente între diferitele alternative de utilizare,
ceea ce semnifică “deviere de la optimul productiv”. În realitate, Africa, Asia şi America
Latină sunt departe de a fi lipsite de resurse naturale. Subdezvoltarea nu este o
stare naturală, firească, o etapă
250
prin care au trecut cândva şi actualele Ńări avansate. Iată de ce Jack Woddis scrie, refer
indu-se la Ńările Africii, că “timp de peste patru secole, popoarele africane au avut pa
rte de sclavie, de bici şi de robie, pământul şi celelalte resurse le-au fost jefuite, f
ondurile lor au fost dispersate, teritoriile împărŃite, iar grupările etnice împrăştiate ar
rar şi fără scrupule. Limbile africane au fost ignorate de autorităŃile coloniale, iar lim
bile ocupatorilor au devenit limbi oficiale (engleza, franceza, protugheza, span
iola, germana sau italiana). Cultura popoarelor africane, bogată în tradiŃii şi aducând co
ntribuŃii proprii, distincte, la cultura comună a lumii, a fost dată la o parte, trata
tă cu dispreŃ. Întreaga conştiinŃă a fost serios infectată cu eroi albi şi mişei negri”. Aş
caŃiile genezei subdezvoltării provin din rândul gânditorilor antiliberali, în timp ce maj
oritatea teoreticienilor provine din literatura contestatară.
13.2.2 Teorii ale gânditorilor contestatari din Ńările dezvoltate despre cauza subdezv
oltării
Teoria contestatară aparŃine lui François Perroux, Gunnar Myrdal, Joan Robinson, Jacqu
es Austruy, Jean Freyssi, J.M.Albertini ş.a., care recunosc inegalitatea externă a Ńăril
or subdezvoltate în raport cu cele dezvoltate, dar contestă această stare. Astfel, în lu
crarea “Economia tinerelor naŃiuni”, Perroux combate teoria echilibrării spontane a econ
omiilor prin mecanismul pieŃei şi arată că, în realitate, se desfăşoară competiŃia în cadru
ngătorul este “mai bine dotat”, iar cel învins se caracterizează prin caracterul dominat a
l economiei, exprimat prin balanŃa deficitară de plăŃi externe, în principal a comerŃului i
ternaŃional pe care o au toate Ńările subdezvoltate. În al doilea rând, economia Ńărilor su
zvoltate este, după părerea lui Fr.Perroux, nearticulată, în sensul că fluxurile economice
şi de informaŃii şi preŃurile nu sunt omogene datorită dinamismului acestora, a existenŃei
unor “insule” mai dezvoltate într-un ocean înapoiat. Cunoscutul gânditor suedez, Gunnar My
rdal, explică şi el în lucrările “Drama Asiei” (1968) şi “Sfidarea sărăciei mondiale” (1970
nŃa subdezvoltării. Folosindu-se de conceptele de “cauzalitate circulară” şi de “proces cum
tiv”, el consideră că nivelul dezvoltării depinde de: producŃie, condiŃiile producŃiei, niv
l de viaŃă, atitudinea faŃă de muncă, investiŃiile şi politica guvernamentală, care pot gen
condiŃiile interdependenŃei lor, efecte cumulative, fie în sensul menŃinerii activităŃii e
onomice la nivelul de stagnare sau chiar de scădere, în care caz ne întâlnim cu “cercul vi
cios al subdezvoltării”, fie în acela al antrenării lor reciproce, în care avem de-a face
cu dezvoltarea. CondiŃiile interne ale Ńărilor subdezvoltate sunt hotărâtoare, după care, î
l doilea rând, contează atitudinea Ńărilor dezvoltate faŃă de cele nedezvoltate şi rolul co
lui internaŃional. “ForŃele necontrolate ale pieŃei – scria Myrdal – nu vor acŃiona în dire
eunui echilibru care ar putea să alimenteze o tendinŃă spre egalizare a veniturilor. D
atorită cauzalităŃii circulare cu efect cumulativ, o Ńară superioară în productivitate şi v
ri tinde să devină şi mai bine situată în aceste privinŃe, în
251
timp ce Ńara cu un nivel scăzut va tinde să se menŃină la acest nivel sau chiar să-l înrăut
vreme cât desfăşurarea liberă a forŃelor pieŃei este lăsată să acŃioneze. După cum se vede
bliniază ideea că, în realitate, comerŃul internaŃional şi mişcarea capitalului tinde să ge
e inegalitate, care se accentuează pe măsură ce acestea au de-a face cu Ńări subdezvoltate
. În lucrările “Scandalul dezvoltării” şi “PrinŃul şi patronul” (1972), Jacques Austruy afi
ustrializate au înfăptuit la timpul respectiv, o triplă transformare: a mentalităŃii, a in
frastructurii, a intereselor materiale pentru a se adapta la noua logică a societăŃii
industriale. Acestea au fost însoŃite de transformarea puterii, care a fost decisivă: “P
uterea trebuie să se sprijine pe oraşe pentru a face industrializarea”, dar trebuie să Ńină
seama că “mai întâi, trebuie să existe un surplus agricol suficient pentru a permite exist
enŃa unor oraşe importante şi, apoi, trebuie să existe în oraşe activitate productivă care
nereze polarizarea economiei între oraşe şi sate. ExperienŃa Angliei dovedeşte aceasta, în
imp ce colbertismul francez din sec.XVII, n-a putut amorsa industria pentru că a o
mis dezvoltarea mai întâi a satului, pe această bază, s-a putut genera “trinitatea complem
entară” – prinŃul, perceptorul, soldatul. Această trecere explică – spune Austruy – transfo
a puterii şi reuşita alegerii noii logici de dominaŃie, căci ea comportă “două consecinŃe c
xplică superioritatea: a) permite cea mai mare eficienŃă concretă şi b) priveşte majoritate
Doctrina productivistă are meritul de a privi majoritatea celor guvernaŃi, inclusiv
a muncitorilor, căci “schimbările de putere s-au produs totdeauna – spune el – printr-un
apel la majorităŃi pentru a le arăta că erau nefericite”. Ea trebuie să fie insuflată şi în
dezvoltate de astăzi. “Ceea ce n-a fost destul subliniat până acum este că logica dezvoltăr
i de începutul său nu este aceea a creşterii consumului, ci a creşterii voinŃei de putere,
ce-şi găseşte un câmp nou şi nesfârşit în care să se desfăşoare sub toate formele”. De aic
luzia că dezvoltarea este un mijloc şi nu un scop de a creşte producŃia, de a spori pres
iunea asupra mediului social printr-o administraŃie mai amplă, de a cântări potenŃialul mi
litar şi posibilităŃile distructive etc. problema este dacă Ńările subdezvoltate se mai pot
gândi astăzi la putere, când ea a fost cucerită, în numele lor, de puteri străine. Ideea do
inaŃiei, ca şi cea a dohotomiei între “spaŃiul geografic” şi “spaŃiul economic” este încrim
ton Santos (Canada), în studiul “Subdezvoltarea şi polii creşterii economice şi sociale” (1
74), în care scoate în evidenŃă că “raporturile, totuşi atât de evidente, dintre structura
olistă a producŃiei şi fenomenele pe care macrocefalia le opune periferiile sărace sau r
urale, le-ar găsi într-o interpretare mai bună într-o optică multidimensională a unui spaŃi
oncret multidimensional, dar mai banal, care este acela al firmelor, instituŃiilor
şi tuturor oamenilor, ca şi acela al realizării de ordin economic, politic şi social”. Gu
y Caire critică şi el poziŃia lui Rostow în problema cauzei subdezvoltării, arătând că “exi
unoaştere completă a specificităŃii fenomenului subdezvoltării, care nu e o fază a procesul
i dezvoltării, ci o deformare provocată de reacŃiile particulare survenite între Ńările dom
nante şi Ńările dependente din vremea revoluŃiei industriale” şi că “actualul proces de
252
industrializare al periferiei lumii capitaliste (proces bazat pe substituirea im
porturilor în serviciul minorităŃilor privilegiate sau pe exploatarea forŃei de muncă ieft
ine în industria de export) este structural diferită de procesul industrializării cent
relor dominante ale economiei mondiale de azi, survenit în ultimele două treimi ale
acestui secol, care a servit ca bază pentru stabilirea structurii modelului citat"
. Industrializarea sistemului capitalist – se spune – s-a bazat în mod esenŃial pe difuz
area succeselor progresului tehnic, adică pe crearea pieŃelor de masă, pe creşterea sala
riului real, ceea ce a permis şi declanşat necesitatea unei permanente introduceri d
e produse noi şi a deschis drumul economiei de scară, de serie mare. Or, cazul Brazi
liei, Mexicului şi Indiei, modelul de industrializare diferă de cel al centrului, fi
indcă creşterea economică nu este însoŃită şi de accesul maselor la fructele creşterii, au
la acesta 5% din populaŃie. În al doilea rând, în Ńările subdezvoltate, creşterea demograf
iedică creşterea salariului real, a productivităŃii muncii şi, în al treilea rând, în lumea
ezvoltată sărăcia persistă atâta timp va fi rezolvată problema agrară, cât timp agricultura
i extensivă şi, în al patrulea rând, nu trebuie pierdut din vedere însuşi stilul de viaŃă a
ulaŃiei subdezvoltate, care arată că “dezvoltarea economică practicată în aceste Ńări, cale
ces la formele de viaŃă ale creşterii economice din Ńările dezvoltate este, pur şi simplu,
n mit”. În al cincilea rând, a purcede astăzi la dezvoltarea lumii întregi, este dacă nu im
osibil, cel puŃin extrem de dificil, pentru că decizia de a se industrializa trece p
rin rezistenŃa atotoputernicelor întreprinderi multinaŃionale, iar preŃurile produselor –
industriale şi agricole – sunt stabilite pe piaŃa mondială de coloşii dezvoltaŃi. În “Mecan
e subdezvoltării” (1966) şi “Mecanismele subdezvoltării şi ale dezvoltării” (1981), J.M.Alb
i scoate în evidenŃă că lumea subdezvoltată reprezintă 70% din populaŃia mondială, dar deŃi
i 20% din PIB mondial, locul primordial în scară inversă revenind Americii de Nord, ca
re cu 6% din populaŃia lumii deŃine peste 25% din PIB. Cele mai slab dezvoltate Ńări ale
lumii au cca.21% din populaŃie şi un venit naŃional mai mic decât 200$ pe locuitor, în ti
mp ce Ńările petroliere, cu numai 13 milioane de oameni au un venit mai mare decât SUA
, dar sunt tot subdezvoltate. ParticularităŃile naŃionale ale tuturor acestor Ńări subdezv
oltate face ca “ceea ce numim “Ńări în curs de dezvoltare”, “lumea a treia” sau “Sudul” – n
lbertini – nu formează o unitate nici economică, nici politică, nici socială, pentru că înt
ele diferenŃele se accentuează” atât în domeniul economic, cât şi cel al densităŃii populaŃ
rselor naturale, politicile şi metodelor de creştere, zonelor geografice etc. În pofid
a acestor deosebiri care omogenizează Ńările subdezvoltate, cum ar fi: destructurarea
economică, absenŃa unor ramuri ale economiei naŃionale, orientarea spre exterior a ind
ustriei, dezarticularea agriculturii şi a economiei urbane ca urmare a dezvoltării d
e tip colonial, a inflaŃiei, dependenŃa economică, financiară şi tehno-ştiinŃifică faŃă de
, vulnerabilitatea în comerŃul exterior, povara datoriei externe etc. De aceea, spun
e Albertini, în zilele noastre, problema subdezvoltării va dobândi o nouă semnificaŃie: nu
mai este vorba de “a ajuta” creşterea economică; este vorba
253
de a reorganiza aceasta la scară mondială. Problema esenŃială a dezvoltării Ńărilor subdezv
ate rămâne, însă, a fi venitul naŃional. Dar cum acesta se transferă spre Ńările dezvoltate
calea comerŃului internaŃional, pune grave probleme primei categorii de Ńări. Economistu
l mondial francez Arghir Emmanuel a scos în evidenŃă acest lucru în “Schimbul inegal. Eseu
asupra antagonismelor din relaŃiile economice internaŃionale”, în care arată că nivelul fo
rte scăzut al salariilor din Ńările subdezvoltate asigură întreprinderilor multinaŃionale c
re activează pe teritoriile acestora să obŃină profituri mari, şi pe care le transferă în Ń
e origine, micşorând astfel acumulările de capital în Ńările subdezvoltate. În Nordul indus
alizat există însă şi concepŃii marxiste pertinente despre originea subdezvoltării. Între g
orii marxişti care au emis puncte de vedere demne de luat în considerare sunt între alŃi
i, Paul Bran, Paul Sweezy, Ch.Bettelheim. Ch.Palloix, Ph.Herzog, Theodor dos San
tos, care subliniază că subdezvoltarea este o componentă a unui anumit tip de diviziun
e internaŃională a muncii şi de specializare care presupune o accentuată stare de dezvol
tare inegală. Aşadar, chiar şi în Ńările dezvoltate apare o literatură bogată despre lumea
zvoltată în contradicŃie cu opŃiunile neocolonialiste.
13.2.3 Teorii economice din Ńările subdezvoltării
Economiştii care provin din Ńările subdezvoltate, şi îndeosebi din lumea latină, opun o vig
roasă opinie în chestiunea originii subdezvoltării inegalităŃilor lumii contemporane, cont
radicŃiilor şi blocajelor. Practic, teoriile CEPAL, dar şi ale Indiei şi Chinei sunt foa
rte apropiate de cele marxiste cu privire la geneza subdezvoltării, atât în forma “econo
miei periferice”, cât şi sub cea a “dependenŃei”. În prima categorie de teorii, amintim în
ipal pe economiştii grupaŃi în şcoala latino-americană a Comisiei ONU pentru America Latină
(CEPAL), Raul Prebisch, H.Flores de la Pena, F.H.Cordoso, Octavio Rodriguez, Cel
so Furtado, H.G.Singer, Gonzales Arroyo, Arturo Pinto, Jorje Maiore, Calil Padis
, Helio Jaquaribe, René Baez, Ruy Mauro Marini, Jacques Chonchol ş.a., pentru India –
Jawaharlal Nehru, P.Ch.Mahalanobid, pentru China – Qian Junrui, Xing Anhuang, Xia
Zhenxig şi pentru România – Manoilescu. Teoria “economiei periferice” este o contribuŃie în
nată a gândirii economice latino-americane, a elucidării genezei subdezvoltării, a studi
erii structurilor şi mecanismelor acestui fenomen. Această teorie a fost considerată d
rept cea mai progresistă concepŃie care a stat la baza strategiilor de dezvoltare, în
cea mai mare parte, a Ńărilor latino-americane, încă din primul deceniu al NaŃiunilor Unit
e pentru Dezvoltare. Conform acesteia, până în sec. XVIII-XIX, nici o Ńară nu era mai înain
ea altora; stratificarea lor în Ńări dezvoltate şi Ńări subdezvoltate s-a făcut după aceea.
254
Care a fost cauza? Începe era revoluŃiilor industriale, care dintr-un motiv sau altu
l s-au produs mai întâi în Ńările din Nord-Estul Europei. Celelalte au rămas încet-încet în
cestei zone şi astfel, s-a format un “centru” şi o “periferie”. SusŃinătorii teoriei “econo
riferice” văd subdezvoltarea în produsul istoric al formării “centrelor”, în colonialism şi
olonialism. “Periferiei” îi revenea rolul de a furniza materii prime, energie şi produse
agroalimentare “centrul”, primind în schimbul acestora produse manufacturate. În timp c
e “centru” îşi dezvolta industria şi introducea progresul tehnic în toate ramurile, în “per
e” se dezvolta doar industria extractivă şi exportul în măsura impusă de interesele “centru
folosind în celelalte ramuri tehnologia veche. În consecinŃă, răspândirea inegală a progre
ui tehnic a avut un rol hotărâtor în împărŃirea lumii în cei doi poli – “centru” şi “perife
mai accelerată a progresului tehnic în “centru” decât în “periferie”, concentrarea lui în
strializate au fost, după părerea lui Raul Prebisch, factori hotărâtori în perpetuarea şi a
cirea decalajelor dintre cele două categorii de Ńări. Concentrarea roadelor progresulu
i tehnic la “centru” permite ca venitul real pe cap de locuitor, obŃinut în urma creşterii
productivităŃii muncii, să crească mult mai rapid decât la “periferie”. Autorul acestei te
i, în lucrările “Dezvoltarea economică a Americii Latine şi problemele sale principale” (19
0), “Spre o nouă politică comercială pentru dezvoltare” (1964), “Capitalismul periferic. Cr
ze şi transformare” (1981), Raul Prebisch arată că, în timp ce concentrarea progresului te
hnic şi a beneficiilor sale, permite “centrelor” atingerea unor niveluri ridicate de d
ezvoltare, acelaşi fenomen, duce la perpetuarea înapoierii structurale a “periferiilor”,
iar înapoierea structurală permite concentrarea dezvoltării la “centru”. Pe baza abordării
istorice a subdezvoltării, a analizei economice a Ńărilor latino-americane, el a dezvălu
it netemeinicia teoriei clasice a “diviziunii muncii” sau a “costurilor comparative”. Ra
ul Prebisch consideră că problemele Americii Latine derivă din caracterul periferie al
economiei sale şi determinarea seculară a condiŃiilor de comerŃ exterior cu Ńările industr
alizate. Deteriorarea raporturilor de schimb nu este numai mecanismul care favor
izează “centrul”, ci acela care favorizează transferul de venituri din “periferie” spre “ce
u”, una din cauzele principale ale subdezvoltării. “Veniturile – spune Prebisch – cresc în
ntru” cu o viteză mai mare decât la “periferie”, deoarece creşterea productivităŃii la prod
ndustrială nu se transformă în preŃuri, datorită faptului că oligarhiile îşi apără rata lor
t, iar sindicatele presează în vederea menŃinerii nivelului salariilor. Astfel, în schim
bul internaŃional există tendinŃa scăderii relative a preŃurilor primare”. Este, desigur, g
eşit să se considere că inechităŃile din comerŃul internaŃional izvorăsc din acŃiunea facto
nstituŃionali – lupta sindicală, efectele monopolurilor etc. dar în problema studierii “st
ructurii productive” a economiilor latino-americane este plauzibil caracterul “defor
mat” al acestora fiindcă “dezarticulată” desemnează faptul că structura de producŃie a “per
indică ramurile de care are nevoie “centrul” – extracŃia şi exportul de materii prime şi
255
produse agroalimentare, caracteristic monoproducŃiei şi monoculturilor. Referitor la
exportul Ńărilor latino-americane, Celso Furtado, un alt mare economist al CEPAL, s
cria: “Exportând aceleaşi materii prime şi importând produse manufacturate din afara regiu
nii, între Ńările latino-americane nu s-au format legături economice. Cu toate eforturil
e făcute în America Latină, în prezent, pentru dezvoltarea cooperării şi pentru integrare e
onomică, legăturile economice dintre Ńările subcontinentului sunt restrânse faŃă de legătur
or economice cu Ńările capitaliste dezvoltate şi, în primul rând, cu SUA. EvoluŃia relaŃiil
economice internaŃionale – continuă el – nu a însemnat crescândul schimb care să favorizeze
zvoltarea tuturor Ńărilor ei, în primul rând, crearea de poli care deŃineau controlul flux
urilor financiare, care orientau transformările internaŃionale de capital, finanŃare,
stocurile strategice de produse exportabile, interveneau în favoarea preŃurilor”. Econ
omia “periferiei” joacă rolul de zonă complementară, faŃă de cea a “centrului” şi, de aceea
ezvoltat industria, agricultura şi comerŃul în propriile interese. Este evidentă lipsa a
rticulaŃiilor dintre ramuri şi subramuri, dezvoltarea unilaterală a economiei adâncind d
ependenŃa faŃă de Ńările industrializate, faŃă de metropolă. Astfel, cum arată profesorul C
in Mecu, “dislocând parŃial structurile care l-au precedat, capialismul a conservat, t
otodată, latifundiile şi proprietăŃile restrânse existente în agricultură. Din acest impact
rezultat o structură hibridă, mozaicată, denumită de unii economişti latino-americani stru
ctură pluriparticulară”. Celso Furtado, pune în evidenŃă faptul că pătrunderea capitalismul
râns nu a avut loc, de fapt, în economia Ńărilor “periferice”, ci prin intermediul lui, mon
polurile şi-au asigurat pătrunderea chiar şi în structura puterii, ajungând uneori să preva
eze şi să-şi însuşească o mare parte din beneficiile societăŃii. Iar Raul Prebisch, puterni
cat de influenŃa “centrelor”, prin “tehnica, formele de consum şi existenŃa instituŃiile lo
idei şi ideologii”, afirmă că “sistemul capitalist imitativ se manifestă mai ales, în pătur
uperioare ale structurii sociale care formează societatea privilegiată de consum”. După
părerea lui, exagerata imitare a formelor de consum a “centrului”, atragerea venituril
or în favoarea lor intră în dezacord cu acumularea de capital, atât de indispensabilă pent
ru sporirea productivităŃii muncii şi pentru absorbirea şomajului. Abordarea istorică a su
bdezvoltării pe baza “centrului” şi a “periferiei”, a economiei dezarticulate duce la concl
zia că la originea subdezvoltării se află un proces de incompativilitate, de grefă forŃată
de suprapunere a unor sisteme diferite. După părerea indianului Jawaharlal Nehru, op
oziŃia dintre “naŃionalismul progresist şi internaŃional retrograd” al Ńărilor capitaliste
nic dezvoltate, îl face, totuşi, să nu înŃeleagă ce s-a petrecut cu India care, la data sos
rii Angliei ca metropolă avea “mai mulŃi ştiutori de carte decât Anglia şi celelalte Ńări e
ne” şi totuşi, această Ńară n-a putut beneficia de bogăŃia sa, “capitalul fiind necontenit
din India”. Când au venit englezii în India, au găsit metode de producŃie şi
256
de organizare a producŃiei şi comerŃului pe acelaşi plan cu cele care fuseseră adoptate în
rice altă Ńară din lume. “Aventurierii străini – spune el – au fost atraşi în India de cali
uperioară a produselor, care aveau multă căutare în Europa. ProducŃia în India era atât de
cientă şi de bine organizată, iar măiestria meşteşugurilor şi a meseriilor indiene erau atâ
mult apreciate, încât ei au putut face faŃă concurenŃei chiar unei tehnici de producŃie mai
perfecŃionată, cum ar fi cea engleză”. De aceea – scria J.Nehru – “mi se părea monstruos ca
tât de mare cum e India, cu bogatul şi vechiul ei trecut, să fie legată prin lanŃuri de o
insulă îndepărtată, care îi impunea voinŃa sa. Şi mai monstruos era faptul că această uniun
usese la o mizerie şi la o degradare fără margini”. Seamănă deosebit de mult punctul de ved
re al sud-americanilor cu ceea ce spune Nehru. Bunăoară, aprecierea potrivit căreia “atr
age atenŃia faptul semnificativ că regiunile Indiei care s-au aflat cel mai îndelungat
timp sub stăpânirea englezilor sunt, în prezent, cele mai sărace” este aidoma celor despr
e “centru” şi “periferie”. O dovadă în plus o constituie şi faptul că – după cum ni se rela
ntul în care în India a apărut necesitatea unei industrii moderne – şi eu cred că această n
sitate s-a ivit cu cel puŃin 100 de ani în urmă – englezii au căutat să ne convingă că Indi
e o Ńară eminamente agrară şi că este în interesul ei să-şi concentreze toate eforturile as
agriculturii. Dezvoltarea industrială a Ńării ar putea să strice echilibrul şi să aibă o în
nefastă asupra ramurilor sale principale – agricultura”. La rândul său, P.C.Mahalanobis s
e situează printre gânditorii indiei contemporani cei mai lucizi şi mai profunzi. Spre
deosebire de Ghandi şi Nehru, bunăoară, concepŃia sa privind subdezvoltarea economică are
un contur precis şi o încărcătură economică şi ştiinŃifică preponderentă, faŃă de cea poli
e se remarcă la aceştia. În lucrările lui de maturitate ca: “Problemele economice ale dezv
oltării Indiei şi altor Ńări subdezvoltate”, “Să construim o nouă epocă”, “Despre planifica
formulată ideea justă că “subdezvoltarea este produsul unei evoluŃii istorice, specifice
unor anumite Ńări şi popoare, caracterizată prin blocarea mecanismelor proprii acestora,
prin dominaŃai externă şi internă de factură colonialistă”. Mahalanobis desprinde şi cauze
bdezvoltării, care rezidă în “dominaŃia brutală a unor forŃe exterioare, imperialiste şi co
liste asupra economiei indiene”. OpoziŃia sa deschisă faŃă de teoria economică clasică în p
mele subdezvoltării este exprimată în cuvintele: “Nu se poate să nu menŃionăm că teoriile e
ice clasice şi keynesiste create în Ńările foarte dezvoltate este posibil să fie potrivite
pentru acestea, dar ele sunt puŃin utile în legătură cu problemele dezvoltării economice
indiene, deoarece ele nu au ajutat dezvoltarea Indiei şi altor Ńări slab dezvoltate ci
, dimpotrivă, au îngreunat-o”. Şi în China există asemenea păreri. După opinia lui Qian Jun
ost director al Institutului de Economie şi de Politică Mondială a Academiei Chineze – “st
atele subdezvoltate sunt state tinere, cu structuri economice iraŃionale, independ
ente politic, dar dependente de capitalul şi tehnologia străină”. Teoria economiei dezar
ticulate a fost îmbogăŃită de românul Mihail Manoilescu, care în 1929, în lucrarea "Théorie
rotectionisme et de l’echange international” a dat lovituri de graŃie teoriei ricardie
ne moderne, a lui Heckscher şi
257
Ohlin privind costurile comparative şi avantajele relative. Această teorie ia ca pun
ct de plecare structurile economiilor naŃionale, care trebuie realizate în mod raŃiona
l pe baza unor politici economice active, în funcŃie de cerinŃele complexelor economii
lor naŃionale, care să asigure independenŃa dezvoltării şi ridicarea productivităŃii muncii
onale, pe principiul cărora se bazează schimburile economiei internaŃionale echilibrat
e. De altminteri, Raul Prebisch a fost precedat de Mihail Manoilescu în ideile cu
privire la “productivitatea aferentă” a Ńărilor subdezvoltate, aşa cum îl găseşte profesoru
can Joseph Love. Manoilescu a scris că, pentru a fi scoase Ńările agrere din postura d
e obiect al asupririi de către cele dezvoltate, este necesar să se industrializeze,
dar nu oricum, ci în funcŃie de cerinŃele restructurării, să acorde prioritate ramurilor şi
subramurilor în ordinea contribuŃiei la sporirea productivităŃii muncii naŃionale. Potrivi
t concepŃiei sale, toate Ńările au şi dreptul, dar şi datoria de a se industrializa. Folos
indu-se de coeficientul de eficacitate – ca produs pătratic al coeficientului muncii
şi al capitalului – el stabileşte că “pentru Ńările agricole şi înapoiate, există un mare
elativ care le determină să treacă de la ocupaŃiile agricole la ocupaŃiile industriale” şi
are nevoie de industrie, nu numai ca mijloc de satisfacere directă a nevoilor sale
, ci şi ca mecanism care creează putere de cumpărare pe care poate s-o valorifice faŃă de
alte naŃiuni”. El a demonstrat că industrializarea tuturor lumii nu restrânge, ci amplif
ică comerŃul internaŃional, posibilităŃile de desfacere a produselor deja industrializate.
De aceea, Raul Prebisch şi Mihail Manoilescu au susŃinut un alt gen de diviziune in
ternaŃională a muncii, care să se bazeze pe difuzarea industriilor în toate Ńările globului
aşa fel încât să dispară împărŃirea în “centru” şi “periferie”, să seapropie nivelurile na
ităŃii muncii, să se reducă decalajele economice şi gradul de civilizaŃie. A doua grupă de
rii despre subdezvoltare aparŃinând tot “sudiştilor” Fernando Heinrich Cardoso, Augusto Sa
lazar Bondi, Virgilio Roel, Ruy Mauro Marini ş.a. Este cea a “dependenŃei”, teorie care îşi
aduce o însemnată contribuŃie la descifrarea mecanismelor economice şi politico-cultural
e a Ńărilor subdezvoltate folosite în relaŃiile internaŃionale, la identificarea factorilo
r ce perpetuează această stare, cu decalajele aferente şi consecinŃele lor, precum şi a căi
or viabile şi realiste pentru lichidarea subdezvoltării. Ei pledează pentru o analiză ex
clusiv contemporană a subdezvoltării, şi nu doar la trecutul colonial. Ca şi adepŃii teori
ei “economiei dezarticulate”, a “centrului” şi “periferie”, ei pornesc de la analiza istori
fenomenului subdezvoltării, ceea ce le facilitează înŃelegerea dependenŃei actuale a state
lor faŃă de statele industrializate, dezvoltate. Este subliniată în această teorie în primu
rând, exploatarea colonială şi asuprirea străină, care a prezidat cursul ulterior al stat
elor subdezvoltate în plan economic, politic, social şi cultural. Dacă colonialismul a
r fi însemnat doar stabilirea dominaŃiei politice, cum susŃin unii economişti şi oameni po
litici occidentali, nu s-ar putea explica de ce, după cucerirea independenŃei politi
ce, aceste state n-au reuşit să lichideze şi starea de dependenŃă economică, după aproape 2
de ani. Noile state de pe continentul latino-american n-au reuşit să-şi transforme şi ec
onomia, viaŃa socială şi culturală pe măsura independenŃei politice.
258
Dovadă că aceste Ńări s-au articulat cu metropola, cu cerinŃele acesteia şi vor produce şi
orta bunurile primare în schimbul produselor manufacturate – ale zilei de ieri – la pr
eŃuri considerabile. Cu alte cuvinte, începând din sec. XVIIIXIX, “se configurează depende
nŃa – subliniază Ruy Mauro Martini – înŃeleasă ca o relaŃie de subdezvoltare între naŃiuni
dependente, în cadrul căreia relaŃiile de producŃie ale naŃiunilor subordonate sunt modifi
cate sau recreate pentru a asigura reproducŃia lărgită a dependenŃei”. Istoria subdezvoltăr
i, în concepŃia autorilor teoriei “dependenŃei”, este de fapt istoria dezvoltării metropole
or, pentru că subdezvoltarea a constituit şi încă mai constituie baza dezvoltării metropol
elor. Pe lângă factorii externi, care au determinat apariŃia şi perpetuarea dominaŃiei Sud
ului, un loc important revine alianŃei păturii conducătoare locale cu interesele străine
.
13.3 Teorii ale strategiilor de eradicare a subdezvoltării
Este paradoxal că despre strategiile eradicării stării de subdezvoltare se pronunŃă nu num
ai cei din Sud, dar şi cei din Nord. Care este explicaŃia? Dincolo de efectul propag
andistic urmărit, trebuie să vedem şi realitatea, în sensul că economiştii (şi oamenii poli
i) din Ńările dezvoltate “admit” trecerea Ńărilor din stadii inferioare de dezvoltare la ce
e medii de dezvoltare, nu numai pentru a “scăpa” de cotizaŃia celor 1,5% din produsul lo
r naŃional brut, şi şi pentru că, în definitiv, pe baza unor calcule precise circuitul eco
nomic sporeşte considerabil când în joc nu este o relaŃie între bogat şi sărac, ci între bo
subdezvoltat. În “Geografia subdezvoltării”, R.Lacoste scrie că subdezvoltarea este “o intr
ziune a sistemului capitalist în sânul societăŃilor anchilozate, al structurilor sociale
mai puŃin evoluate, în profitul unei minorităŃi străine sau autohtone, dotate cu exorbita
nte puteri politice, economice şi sociale”. Lucrarea lui J.Freyssinet, “Conceptul de s
ubdezvoltare” menŃionează că subdezvoltarea este “produsul unei evoluŃii originale, produsu
relaŃiilor economice internaŃionale impuse de Ńările capitaliste dezvoltate după revoluŃia
lor industrială, restului lumii subdezvoltate"” iar Samir Amin scria că în "“cumularea la
scară mondială", că ea însemnă “un capitalism periferic, cu mecanisme de trecere blocate, c
re are trei trăsături: predominanŃa capitalismului camprador agrar şi comercial, constit
uirea unei lumpen burghezii locale, dependentă de capitalul străin dominant şi tendinŃa
dezvoltării monetare”. Din punctul de vedere al principiilor metodei de analiză a subd
ezvoltării, Theodor dos Santos arăta în “Criza teoriei subdezvoltării şi problema dependenŃ
Americii latine, în primul rând, că “dezvoltarea semnifică un progres către anumite obiecti
e bine definite, care corespund condiŃiilor specifice şi care se pot găsi şi în cea mai ma
re parte a societăŃilor avansate ale lumii moderne”, că modelul poate fi definit într-o ma
nieră diferită (societate industrială, societate a consumului de
259
masă, socialism etc.), că în al doilea rând, Ńările subdezvoltate vor progresa spre acele m
dele din care vor elimina anumite obstacole – sociale, politice, culturale, instit
uŃionale. Aceste obstacole sunt reprezentate, de regulă, prin “societatea tradiŃională”, în
treilea rând că “anumite procese economice, politice şi psihologice pot fi izolate pent
ru a permite mobilizarea cea mai raŃională a resurselor naturale şi pentru a putea fi
conceptualizate pentru planificarea economică” şi, în al patrulea rând, se adaugă “nevoia d
oordonare a forŃelor sociale şi politice pentru a ajuta la dezvoltare, la constituir
ea bazei ideologice, care organizează voinŃa diferitelor naŃiuni asupra sarcinilor dez
voltării”. Genetic, etapele ideologiei despre dezvoltarea economică sunt trei şi anume:
ideologia negării, ideologia exaltării, ideologia asumării. Curentul exaltării este eter
ogen din punct de vedere al originei sociale şi al consecinŃelor; el este o fază care
se deschide atunci când un număr de economişti rupe dogmele şi redescoperă puterea ideilor
despre dezvoltare, când la cei trei factori de producŃie – capital, muncă, pământ – este a
tă şi ideologia dezvoltării, sub forma energiei umane, naŃionalismului şi umanismului. Ide
ologia asumată trece de această stare, constituind utilizarea faptică a factorilor int
erni – economici, politici, militari, ideologici şi externi – integraŃionişti. Asumarea de
zvoltării este, de fapt, problema înlăturării obstacolelor interne şi externe: greutăŃile î
mularea de capital, nefolosirea resurselor primare, naturale şi de muncă, nedezvolta
rea agriculturii prin patronajul rămăşiŃelor feudale, înrăutăŃirea raporturilor de schimb,
icientul efort depus de Ńările în curs de dezvoltare pentru creşterea investiŃiilor pe baz
a propriilor resurse, birocraŃia etc. Efortul principal este industrializarea. Pre
bisch propune ca procesul de dezvoltare să se desfăşoare în două etape: prima fiind făcută
baza investiŃiilor de capital străin şi a doua pe baza maturizării sociale şi economice, în
eosebi pe aceea a creşterii productivităŃii muncii, să se treacă de la finanŃarea externă l
ea internă, pe baza acumulărilor interne. În acelaşi timp, aşa cum rezultă din concepŃia lu
urtado, Ńările rămase în urmă trebuie să înlăture cât mai rapid aşa-numitul “dualism” din e
cterizat prin coexistenŃa unor sectoare dotate cu tehnică şi tehnologie modernă şi a altor
a – pe baza tehnologiei tradiŃionale. După părerea lui, modernizarea sectoarelor tradiŃion
ale trebuie să înceapă mai întâi cu agricultura; după aceea trebuie pus accentul pe folosir
a forŃei de muncă eliberate, creşterea rolului statului naŃional în direcŃionarea spre indu
trializarea economiei. Modificarea radicală a structurii economice prin industrial
izare este prezentată de economiştii latino-americani, de pildă, ca principala cale de
valorificare a potenŃialului economic, de realizare a unei structuri avansate, mo
derne, concomitent cu crearea unui număr cât mai mare de locuri de muncă, utilizarea cât
mai deplină a potenŃialului uman. Dar direcŃiile, căile şi mijloacele pentru dezvoltarea Ń
lor rămase în urmă prezintă o mare varietate. Elaborarea strategiilor cere adoptarea uno
r măsuri de politică economică care reprezintă un atribut al independenŃei şi suveranităŃii
ale.
260
Cum am spus, dezvoltarea este – teoretic – dorită de toată lumea. De aceea, comunitatea
internaŃională a sprijinit elaborarea strategiilor dezvoltării “lumii a treia”, dintre car
e se detaşează următoarele trei tipuri sau modele: tipul sau modelul dezvoltării spre in
terior; modelul dezvoltării înspre exterior; modelul dezvoltării endogene. Tipul strat
egiei dezvoltării înspre interior pune creşterea economică, sporirea venitului naŃional şi
special industrializarea în centrul procesului de dezvoltare, substituind importur
ile cu produse autohtone şi promovând exportul cu toate activităŃile statale – puterile va
male, fiscale, monetare şi comerciale, în timp ce strategia “dezvoltării spre exterior” ur
măreşte accelerarea dezvoltării pe baza participării mai intense a economiilor naŃionale l
a relaŃiile economice internaŃionale, în vederea obŃinerii de cât mai multe mijloace de pl
ată şi în transformarea acestora în factori de producŃie pentru atingerea obiectivelor dez
voltării economice. Această strategie a fost aplicată de către Ńările latinoamericane, în c
ul “AlianŃei pentru progres”, dar şi de câteva Ńări din Sud-Estul Asiei – Filipine, Singapo
c., urmărind de la început să asigure condiŃii economice şi sociale foarte atrăgătoare pent
capitalul străin. Strategia sau modelul dezvoltării endogene constă în considerarea ca u
n proces foarte complex a dezvoltării, care integrează toate ramurile producŃiei socia
le, îndeosebi industria şi agricultura într-un optim economic, social, politic, cultur
al şi educaŃional. Aceste programe au în vedere faptul că depăşirea subdezvoltării este îna
de toate o problemă a Ńărilor respective, că efortul propriu al fiecărui popor nu poate fi
înlocuit cu nici un ajutor din afară. DirecŃiile principale de acŃiune sunt: dezvoltare
a agriculturii în corelaŃie cu promovarea unor politici de industrializare a produse
lor agricole; industrializarea bazată pe subramuri care pot valorifica eficient re
sursele naturale şi de muncă proprii; progresul tehnico-ştiinŃific al investiŃiilor şi inov
ilor; formarea de cadre calificate şi înalt specializate naŃionale, în concordanŃă cu nevoi
e stringente ale economiei şi cu tendinŃe de perspectivă ale ştiinŃei şi tehnicii, în care
p va fi redus sau limitat fenomenul de brain-drain (exodul creierelor); formarea
capitalului şi realizarea de investiŃii considerate pentru primele direcŃii principal
e. După părerea lui A.Schirschmann, folosirea cât mai eficientă a acumulării în Ńările subd
tate ar impune o strategie a investiŃiilor pe baza “creşterii polarizate” sau “dezechilibr
ate” a economiei, considerând că este necesară o concentrare a investiŃiilor în câteva dome
numite “poli de creştere” care antrenează şi celelalte sectoare ale economiei. Fiind o pr
oblemă, în primul rând a popoarelor în cauză, nu trebuie omise condiŃiile interdependenŃelo
conomice, fără de care nu poate fi abordat efortul propriu, problema finanŃării dezvoltări
i. Aceasta presupune, pe de o parte, ajutorul internaŃional pentru dezvoltare, şi pe
de alta, acordarea de împrumuturi din partea,
261
în special, a Băncii Mondiale. În acest context, este necesară promovarea unor măsuri de s
prijinire a exporturilor Ńărilor subdezvoltate, de realizare a unui raport de schimb
echitabil în relaŃiile cu Ńările dezvoltate. Acordarea de asistenŃă tehnică şi financiară
ntă o formă importantă de sprijin în acŃiunea de înlăturare a subdezvoltării. Iată de ce st
internaŃională a dezvoltării afirmă că responsabilitatea primordială pentru dezvoltarea Ńă
subdezvoltate le revine lor. Totuşi, este indispensabil ca comunitatea internaŃiona
lă să ia măsuri eficiente pentru a crea un climat pe deplin propice eforturilor depuse
de Ńările subdezvoltate pe plan naŃional şi colectiv, pentru realizarea obiectivelor lo
r de dezvoltare. Dar, din păcate, rezultatele primilor ani scurşi de la adoptarea ul
timei strategii sunt departe de a îndreptăŃi aprecieri optimiste, căci factorii perturba
tori ai economiei i-au accentuat tendinŃele de împărŃire şi reîmpărŃire a lumii în sfere de
nŃe. Încercările de reluare a dialogului Nord-Sud au eşuat. De aceea, se poate vorbi de
cel puŃin două categorii în strategii: convenŃionale (ortodoxe) şi neconvenŃionale (eterodo
e). În prima, este expus punctul de vedere al Nordului, în care Milton Fiedman afirmă
că “locomotiva capitalistă” ar antrena după sine, în mod spontan, pe baza regulilor cererii
ofertei, tot restul Ńărilor în direcŃia dezvoltării, în timp ce secunda are în vedere un an
blu coerent de schimburi structurale cu caracter radical pe plan intern şi internaŃi
onal În orice caz, din osmoza celor două categorii de strategii a dezvoltării a rezult
at “o nouă dezvoltare”. Acest termen a fost folosit îndeosebi de Fr.Perroux într-o lucrare
comandată de UNESCO, “Pentru o filozofie a noii dezvoltări, în care dezvoltarea indepen
dentă şi coerentă este centrată pe om şi nevoile sale primare, pe relaŃia dintre independen
ooperare, pe agricultură şi industrie. Termenul de “nou mod de dezvoltare” este înŃeles de
utorul citat în sensul “eliberării unui popor în raport cu străinătatea, urmărită în strâns
ezvoltarea materială şi intelectuală a membrilor săi. O naŃiune este un popor care avansea
ză. Este o formă primordială de dinamizare a societăŃii în însăşi fiinŃa şi existenŃa ei. D
din condiŃiile dezvoltării o constituie căutarea de metode raŃionale de combinare a prod
ucŃiilor existente, de formare a unor sisteme suficient de elastice de producŃie. Ac
estea sunt, pe scurt, doctrinele economice ale subdezvoltării, la care şiau adus con
tribuŃia numeroşi gânditori, între care marxiştii nu au fost amintiŃi decât sporadic.
262
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE ŞI NOTE
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 2
3. 24. 25. 26. The Stages of Economic Growth, A Non.Comunist Manifest, Cambridge
, Samuelson P.A. Economics, VIII McGrow-Hill Caompany Book, 1970, p.759 Geograph
y du sous.développement, P.U.F., Paris, Pacoste I. 1976, p.118 Les Critères du sous
développement, Bréal, 1975, Cazès M., Domingo J. p.18-20 Caractéristiques actuels de l’écon
mie sousRudleff M. développée, Editions Cryos, Paris, 1969, p.11 Mécanisme du sous-dével
oppement et développement, Albertini J.M. Les éditions ouvrières, Paris, 1981, p.40-43
Timpul lumii, Editura Meridiane, 1989, p.81-82 Braudel F. Galbraith J.K. ŞtiinŃa ec
onomică şi interesul public, Editura Politică, 1986, p.312-314 Samuelson P.A. Opere ci
tate p.742 Opere citate p.11 Albertini J.M. La théorie de la maturité économique ou de
la Devaux J. stagnation séculaire aux Etats Units, P.U.F., 1958, p.37 La pauvreté d
es nations, Paris, Cuyau, 1963, p.123 Gedanue R. Leibenstein H. , Investment Cri
teria Productivity and Economic Developement, nr.8,
 1955, p.343-370 Galenson G.
Economic Badkwordness and Economic Growth, New ork, 1957, p.106 Opere citate Ro
stow W.W. The Economics of Underdevelopement,
 Oxford Viner J. University, 1958 E
conomic Development Theory, New ork, 1957, Mynt H. p.293 Samuelson P.A. Opere c
itate p.747 Calea Africii, Editura Politică, 1965, p.149-150 Woodis J. The Challen

ge of World Poverty, A World AntiMyrdal G. Poverty Praogram in Outline, New ork
, 1970, p.279 Le prince et le patron, Paris, Cuyes, 1973, p.53 Austruy J. Idem,
p.54 Idem, p.55 Sous-développement et les pols de la croissance Santos M. économique
et sociale, in “Revue Thiers Monde”, nr.58, 1974, p.272-273 Les idéologies du développe
ment et développement de Caire Cr. l’idéologie, “Revue Thiers Monde”, nr.57, p.74, p.60 Id
em 263 Rostow W.W.
27. 28. 29. 30. 31. 32. 33. 34. 35. 36. 37. 38. 39. 40. 41. 42. 43. 44. 45. 46.
47. 48. 49. 50.
Albertini J.M. Prebisch R. Idem Furtado C. Mecu C. Prebisch R. Idem p.816 Nehru
J.
Opere citate p.11 La dinamica del capitalism periferico y su transformation, “Cane
reio Lkterion”, Mexic, nr.8, 1980 La economia latino-americana de la conquista, Ce
rica hosta la revolution cubana, Mexic, 1974, p.184 Structuri economice în America
Latină, Editura Politică, 1974, p.198 Opere citate, p.814 The Discovery of India, I
ndian Council for Cultural Relations, 1976, p.49
Idem p.310 Idem p.45 Idem p.324 Idem p.330 A Study of Nehon, New Delhi, 1959, p.
311 Mahalanobis P.Ch. P.Ch.Mahalano Talks on Planning, New Delhi, 1961, p.34 bis
Industrialization of underdeveloped countries a Mahalanobis meance to peace, “Bul
letin of the Atomic Scientis”, P.Ch. nr.15, 1959 “Beijing Levue”, nr.40, 1987 XXX R.Pr
ebisch y los origines de la doctrina del Love J. intercambion desigreal, “Revista
Mexicana de Sociologia”, nr.1, 1980, p.405 Manoilescu M. Théorie du protéctionisme et
de l’échange international, Paris, Giard, 1929, p.65 Idem p.91 Dialectica de la depe
ndencia, Mexic, 1974, p.18 Mauro Marini R. L’Accumulation à l’échelle mondiale, Antropho
s, Amin S. 1970, p.23 Th.dos Savetos The Crisis of Development Theory and the Pr
oblem of Dependence in Latin America, Siglo, 1969, vol.I, p.354-355 XXX Stratégie
internationale du développement pour la traisecua décénnie des nations pour le développe
ment, A/RES/35/36, 20 janvier, 1981, p.4 Pour une filosophie du nouveau développem
ent, Les Perroux Fr. Presses de l’UNESCO, Paris, 1981, p.177
264
Cheia dinamicii economice o constituie existenŃa unui capital care să permită acumular
ea şi creşterea producŃiei, progresul tehnic şi revoluŃiile tehnice reprezentând mijlocul p
in care se realizează viziunea dinamică a economiei. În anii de după al doilea război mond
ial, această viziune s-a răspândit în aproape toate Ńările lumii, din convingerea că creşte
ie controlată, fie necontrolată, tradiŃională – stă la baza progresului în toate domeniile.
eşterea economiei necontrolată sau tradiŃională era un proces de sporire a produsului naŃi
onal brut, cu mijloace sau factori de producŃie tradiŃionali, care aveau ca trăsături: a
bsenŃa grijii faŃă de natură şi resursele ei neregenerabile, considerarea eficienŃei econom
ce fără a Ńine seama şi de cheltuieli pentru calitatea mediului; risipa de cheltuieli pr
ivind elementele naturale ale produsului naŃional sau mondial; folosirea unui prog
res tehnico-ştiinŃific corespunzător celor de mai sus; mari discrepanŃe de avere şi putere
la scară zonală, naŃională şi mondială; crizele economice şi şomajul aveau caracter ciclic
erea se realiza pe seama tipului extensiv de reproducŃie etc. Aşadar, creşterea econom
ică înseamnă sporirea produsului intern brut sau a venitului naŃional per capital (pe ca
p de locuitor). Creşterea economică a fost însoŃită, pe de altă parte începând cu a doua ju
a secolului XX, şi de crize, sărăcie şi subdezvoltare. De aceea această problemă a început
eocupe gândirea economică contemporană.
14.1 Dinamica mondo-economică în doctrinele contemporane
Prin creşterea economică sau dinamica economică se înŃelege un ansamblu de teorii şi de mod
le menite să evidenŃieze raportul dintre o unitate
 din sporul de produs naŃional brut
(sau de venit naŃional) din perioada curentă (∆ ) şi volumul corespunzător de produs naŃion
l brut (sau de venit naŃional) din perioada de bază ( ). prin teoriile şi modelele creşt
erii economice se urmăreşte conjugarea unor factori ai creşterii în diverse modele care,
prin acŃiunea lor, adesea cu concursul larg al statului, se asigură o creştere cât de cât
stabilă a produsului naŃional brut. Sunt constituite, astfel, diferite modele ale c
reşterii economice care se bazează pe diferite elemente ale societăŃii, fie de natură econ
omică, fie de natură socială, politică sau psihologică. Cel mai frecvent sunt luaŃi drept f
ctori ai creşterii economice: acumularea de capital şi populaŃia ocupată, incluse în model
sub forma 265
sumei acumulate S sau a ratei acumulării s = S/y; investiŃii, progresul tehnicşi efic
ienŃa utilizării lor incluse în model sub forma coeficientului capitalului (K/ ). rezu
ltanta este rata creşterii. Pe linia cercetării de specialitate în acest domeniu, econ
omiştii contemporani au contribuŃii de seamă, ca: R.Harrod, N.Kaldor, S.Tsuru, O.Uzawa
, M.Bronfenbrenner, Kossay, Pasiinetti, Solow, Duesenberry ş.a. Spre deosebire de
modelul economic al lui Keynes, neokeynesiştii depăşesc, pur şi simplu, problema preveni
rii crizelor şi şomajului, modelele lor fiind dinamice, în sensul că, de pildă, Harrod con
sideră că S = GC, adică rata economiilor să fie egală cu rata creşterii produsului naŃional
ut (G) înmulŃită cu coeficientul capitalului (C). Dacă pe Quesnay şi Keynes îi preocupă mac
naliza statică, pe Smith şi Ricardo îi interesa dinamica, dar microeconomică. În perioada
ultimilor 50 de ani, asistăm la macroanalizele dinamice, în aproape toată literatura e
conomică mondială. Cel de-al V-lea Congres al AsociaŃiei InternaŃionale a Economiştilor (T
okio, 1977) a avut ca obiect “Creşterea economică şi resursele ei”. Cu toate că în literatu
economică termenul de “creştere economică” este folosit în sens larg, ca sporire a produsul
i şi venitului naŃional, în formă absolută şi pe locuitor, inclusiv modificările de structu
sens restrâns, ca sporire a venitului naŃional pe locuitor, sau în sensuri ca acelea d
ate de termenii de “dezvoltare economico – socială”, “progres istoric”, sau “progres econom
– social”, “creşterea economică” dezvăluie cu precădere conŃinutul cantitativ şi relaŃiile
tre variabilele implicate în acest proces, a factorilor de care depinde mărimea prod
usului sau venitului naŃional (capital, muncă, pământ, informaŃie, inovaŃie, organizare, co
ducere, coordonare, progresul tehnic). Asupra acestuia şi-au spus părerea nu numai e
conomiŃtii Quesnay, Smith, Ricardo şi Say, dar şi economiştii rom’ni ca: I.N.Gngelescu (“Av
a naŃională a României”, 1915), A.D.Xenopol (“La richesse de la Roumanie”, 1916), V.N.Madge
ru (“EvoluŃia economiei rom’neşti după războiul mondial”, 1940), N.Georgescu-Roegen (“AvuŃi
lă” în Enciclopedia României, 1943), L.Turdeanu (“AvuŃia naŃională a României”, 1947), Aure
reşterea economică şi mediul înconjurător”, 1979), N.N.Constantinescu (“Economia protecŃiei
ului natural”, 1976), Maria D.Popescu (“Un posibil răspuns la problemele dezvoltării”, 198
5), ş.a. Astfel, pe lângă măsurarea şi evidenŃierea rezultatelor microeconomice obŃinute de
feriŃi agenŃi economici care îşi desfăşoară activitatea la nivelul unităŃilor economice, de
perioasă necesitatea de apreciere şi activitatea agenŃilor economici agregaŃi, aspect su
b care rezultatele activităŃii economice apar sub forma celor mezo- (ramuri şi zone ad