Sunteți pe pagina 1din 15

Boli ale sistemului nervos la om

Austismul
Definitie

Autismul este o boala caracterizata prin afectarea dezvoltarii creierului.

Autismul afecteaza grav abilitatile mentale, emotionale si comunicationale ale unei persoane.

Cauze

Cauzele autismului nu sint bine cunoscute.

Ele pot fi de natura genetica.

Ceea ce se stie este ca o crestere necorespunzatoare, bolile mintale sau faptul ca un copil "pur si
simplu nu vrea sa reactioneze", nu cauzeaza autismul.

Nu se considera ca factorii psihologici contribuie intr-un fel la formarea autismului.

Unele cazuri de autism au fost asociate traumelor, bolilor sau anomaliilor structurale dinainte sau din
timpul nasterii, incluzind: - mama bolnava in timpul sarcinii de rubeola sau rujeola (pojar), fenilcetonuria
netratata (o incapacitate a corpului de a controla anumite substante chimice numite fenilcetone) - lipsa
oxigenului in timpul nasterii - encefalita sau alte infectii grave care afecteaza creierul la sugar

Simptome

persoana care sufera de autism poate avea numeroase simptome.

Manifestarea autismului poate diferi in intensitate, de la simptome usoare la forme mai grave care
pot afecta intreaga existenta a individului.

Toate simptomele variaza in intensitate, iar unele persoane pot avea simptome pe care altele nu le au.
Simptomele pot include: - dificultate in comunicare.

Limbajul vorbit se dezvolta de obicei greu sau deloc.

Cuvintele sint adesea folosite necorespunzator.


E posibil ca bolnavul sa foloseasca mai mult gesturi decit cuvinte.

Exista tendinta bolnavului de a repeta cuvinte si fraze si imposibilitatea de a-si concentra atentia si
de a fi coerent; - nesociabilitate.

O persoana care sufera de autism nu e de obicei prea interesata in a avea relatii cu altii.

Se poate ca ea sa nu raspunda cu placere altora si sa nu isi priveasca in ochi interlocutorul.

Un bolnav de autism petrece mult timp singur si nu depune prea mult efort in a-si face prieteni; -
simturi diminuate sau prea dezvoltate.

Unii bolnavi de autism abia daca raspund la impulsurile celor cinci simturi.

Altii pot avea simturi foarte dezvoltate.

De exemplu, un individ cu autism poate auzi un zgomot dupa care sa-si acopere urechile pentru mult
timp.

Se poate ca un sugar sau un copil bolnav de autism sa evite imbratisarile si orice fel de atingere; -
dificultate in a se juca.

E posibil ca un copil cu autism sa nu fie interesat in a intra in joc cu altii sau sa nu fie capabil sa intre
intr-un joc bazat pe imaginatie; - excese in comportament.

O persoana care sufera de autism poate avea reactii exagerate sau poate fi extrem de pasiva.

Ea poate trece de la o extrema la alta.

Unele persoane pot arata un interes obsesiv pentru un lucru, o idee sau o activitate.

Unii bolnavi fac miscari repetate ale corpului, cum ar fi bataile din palme, balansarea corpului
inainte si inapoi, si a capului.

E posibil sa le lipsesca bunul simt si sa fie agresivi cu ei insisi si cu altii.

Simptomele autismului pot dura pe tot pacursul vietii, insa, deseori, pot fi ameliorate prin interventii
corespunzatoare si prin tratament adecvat.

Un bolnav de autism poate avea crize si depresii.

Tratament

Tratamentul autismului se bazeaza in primul rind pe educatie.

Aceasta trebuie adaptata fiecarei persoane in parte, in functie de simptome si nevoi.


Tratamentul poate include: - terapie comportamentala pentru a ajuta bolnavul sa se adapteze
conditiilor sale de viata - "programe de integrare" care ajuta bolnavul sa se adapteze lumii inconjuratoare
atit cit e posibil - asigurarea unui mediu organizat de viata - terapie audio-vizuala, care sa ajute in
comunicare - controlarea regimului alimentar - medicamente - terapia cu muzica - terapie fizica - terapia
limbajului

Tratamentul mai poate sa includa educarea bolnavului de a se descurca in situatii noi (sa ceara ajutor,
indrumare etc.).

O persoana care sufera de autism are nevoie de indrumare in obtinerea unei slujbe si in ceea ce
priveste modul de a se acomoda cu rutina muncii zilnice.

Familiile si prietenii bolnavilor de autism au, de asemenea, nevoie de sprijin.

Cu cit sint incurajati mai mult, cu atit se obisnuiesc mai bine sa traiasca alaturi de un bolnav de
autism.

Uneori bolnavul necesita internarea intr-o institutie specializata, daca familia nu e in stare sa ajute si
sa trateze o persoana care sufera de autism.

Efectele secundare depind de tratamentul folosit.

Terapia comportamentala poate cauza frustrarea bolnavului si a familiei.

Medicamentele pot afecta stomacul, pot cauza alergii, iritabilitate, depresie.

Tratamentul autismului dureaza de obicei o viata intreaga.

O persoana cu o forma mai putin grava de autism trebuie sa se astepte la simptome noi sau la o
inrautatire a celor deja existente.

O persoana care sufera de o forma mai grava de autism are nevoie de program permanent de terapie.

Autismul trebuie tinut sub observatie permanenta.

Tratamentul trebuie mereu imbunatatit.

O persoana care sufera de o forma mai putin grava de autism poate sa-si imbunatateasca starea o data
cu inaintarea in virsta.

Dar, in cazul celor care sufera de o forma mai grava de autism, boala poate sa se agraveze, iar
tratamentul trebuie imbunatatit.

Acestia depind de un ingrijitor care sa le controleze comportamentul si sa-i ajute in activitatile


zilnice.

Preventie
Deoarece cauzele autismului nu sint cunoscute, aceasta boala nu poate fi prevenita.

Doar recunoasterea si tratamentul precoce pot diminua efectele autismului.

O examinare genetica poate fi de ajutor unui cuplu care doreste sa aiba copii si au sau au avut in
familie cazuri de autism.

Diagnostic

O persoana care are simptome de autism trebuie examinata de o echipa de specialisti.

O astfel de echipa trebuie sa includa un medic psihiatru, un psiholog, un neurolog, un logoped si un


consultant in probleme de educatie.

Diagnosticarea incepe printr-un examen fizic si al evolutiei cresterii.

De asemenea, pentru identificarea posibilelor cauze ale simptomelor, sint necesare si alte analize,
cum ar fi: analiza singelui, scanare TC a creierului, scanare RMN a creierului, electroencefalograma

Diverse

Efectele pe termen lung ale autismului depind de gravitatea simptomele.

Acestea mai depind si de cit de repede a fost inceput tratamentul.

Autismul este cea mai grava forma a manifestarii anomaliilor in dezvoltarea individului, care
afecteaza abilitatea omului de a intra in contact cu ceilalti.

Autismul se caracterizeaza printr-o extrema dificultate de a raspunde la contactele sociale si de a


comunica.

Unii bolnavi de autism pot, de asemenea, sa aiba si alte afectiuni ale creierului, cum ar fi: epilepsie,
sindromul Down, etc.

Alzheimer

Definitie
Creierul unui pacient cu boala Alzheimer este foarte diferit. Creierul sanatos are cellule nervoase ordonate
si organizate spre deosebire de ccreierul cu boala Alzheimer in care celulele formeaza noduri, prezinta
numeroase placi senile si noduri neurofibrilare.Placile si nodurile interfereaza cu activitatea normala
dintre neuroni care sunt responsabili de gandirea intelectuala.

Alzheimer afecteaza oamenii in moduri diferite. Dupa ce debuteaza, boala progreseaza lent. Simptomele
bolii Alzheimer constau in: pierderi de memorie, confuzie, dezorientare, si judecata precara.
Incidenta
Potrivit statisticilor, in Romania, incidenta tulburarilor mintala a crescut de la 605,2, in 1975, la 883,3
persoane la 100.000 locuitori, in 1993.
In cadrul mortalitatii generale, decesele cauzate de tulburari mintale, boli ale sistemului nervos si
organe de simt (fara bolile cardio-vasculare) ocupa locul 5, inregistind o crestere semnificativa, de la
11,7, in 1975, la 17,9, in 1994, si la 18,3, in 1997 (proportie la 100.000 locuitori).
In aceasta perioada, mortalitatea generala a inregistrat valori semnificativ crescute, de la 928,8 la
1170, 7 decese la 100.000 persoane.

Cauze
Rolul exact al geneticii in boala Alzheimer nu este clar.
Cercetatorii au descoperit o legatura a acestei boli cu anumiti cromozomi.
O forma extrem de rara cu simptome timpurii ale bolii Alzheimer are legatura cu anumiti
cromozomi.

Factori de risc
Factorii de risc cunoscuti pina in prezent sint cei ereditari (cazuri de dementa in familie), virsta inaintata
si prezenta sindromului Down.
Singurul factor de risc pentru ceilalti membri ai familiei este cel ereditar.
Se apreciaza ca persoanele avind o ruda de gradul I care sufera de boala Alzheimer se afla in risc
teoretic absolut de 26% pina la 45%.

Simptome

Simptomele initiale sint dificultati in a-si aminti evenimentele recente si in a desfasura activitati obisnuite.
In plus, pacientul poate fi confuz, sa aiba tulburari de comportament, personalitate si gindire, este
incapabil de a pronunta corect cuvintele si de a se exprima coerent, este dezorientat atit in timpul noptii,
cit si al zilei, sufera depresii, halucinatii
Aceste schimbari apar mai repede sau mai putin repede in functie de persoana. In cele din urma,
insa, boala face ca persoana afectata sa nu mai poata sa se ingrijeasca singura deloc.
Boala Alzheimer are mai multe stadii evolutive: precoce (usor), intermediar (moderat), tardiv
(sever).
Fiecare din aceste stadii are modalitati comune si diferite de tratament si ingrijire, fiind extrem de
important sa fie cunoscute de ingrijitori si familie.
Boala Alzheimer afecteaza anumite canale ale creierului.
Aceste canale sint esentiale pentru gindire, invatare si memorare.
Astfel, se produce o degradare a celulelor cerebrale.
Persoanele care sufera de aceasta boala au creierul mai mic decit majoritatea populatiei.
In cazul acestor persoane, cantitatea de neurotransmitatori, si anume de acetilcolina (substante
chimice care servesc drept mesageri intre celulele nervoase), este mai mica.
Aceste substante sint esentiale in procesul gindirii si al memoriei.
Diagnostic
Diagnosticul bolii Alzheimer are la baza un istoric de accentuare a pierderii memoriei in timpul vietii si al
altor functii cognitive.
Schimbarile de comportament, de personalitate si de gindire, pot fi observate, de asemenea.
Diagnosticul clinic al bolii Alzheimer poate fi facut cu precizie de pina la 90%, pe baza acestor
simptome si a rezultatului citorva teste.

Tratament
Tratamentul include medicamente (unele administrate pentru a imbunatati memoria pacientului, prin
cresterea cantitatii de acetilcolina in organism, altele ca sa amelioreze problemele de comportament, cum
ar fi halucinatiile, agitatia).
Unii bolnavi pot avea nevoie de medicamente pentru depresie, anxietate (stare emotionala
caracterizata prin frica, teama) si insomnii.
Consilierea bolnavului si a familiei este benefica.
Anumite medicamente pot afecta ficatul, deci, inainte de a fi administrate, se recomanda sa se faca
un test.
Alte medicamente produc greata, diaree, varsaturi, insomnii, oboseala sau crampe musculare.
Bolnavii trebuie sa fie sub observatia unui medic.
Acesta este obligat sa faca vizite regulate persoanelor care sufera de boala Alzheimer.
Nu exista vindecare in boala Alzheimer.
Boala are o evolutie progresiva, simptomele agravindu-se cu timpul.

Migrena

Un creier sanatos este format din milioane de celule nervoase interconectate, numite neuroni. Neuronii
comunica constant unul cu celalalt, prin trimiterea de semnale prin conexiuni numite axoni si dendrite.

Definitie
Migrena este o durere de cap vasculara severa, care este resimtita mai puternic pe partile laterale ale
capului, dar poate sa apara deasemenea doar intr-o singura parte. Vasele de sange de pe cap
aprovizioneaza scalpul si creierul cu sange.

Migrenele apar atunci cand aceste vase de sange se dilata si se strang, facand ca vasele sa se adanceasca si
apoi sa se ingusteze rapid. Fibrele durerii din peretii vaselor sanguine devin iritate si nervii din jurul
vaselor sanguine elibereaza substante chimice, trimitand semnale de durere la creier. Cauza migrenelor nu
este clara, dar oamenii de stiinta au constatat modificari ale fluxului sanguin si anumite schimbari
biochimice.

Migrenele reprezinta un tip comun de dureri de cap cronice. O migrena clasica este precedata de o aura,
care consta intr-un grup de simptome de avertizare care indica aparitia unei migrene. Migrenele apar
frecvent la femei, acestea pot fi cauzate de modificari hormonale, asociate cu ciclul menstrual.
Medicul ar trebui sa observe daca simptomele migrenei sunt severe, persistente, recurente sau insotite de
alte simptome. Medicatia preventiva, precum si evitarea factorilor care au starnit o migrena in trecut pot
reduce numarul aparitiilor acestora.

Cauze
Migrenele sint cauzate de o largire si ingustare rapida a peretilor vaselor de singe in creier si cap, ceea ce
duce la iritarea fibrelor din peretii vasele de singe.
Astfel, apare durerea.
Printre cauzele care favorizeaza migrenele se afla lipsa poftei de mincare, schimbarile de vreme,
perioadele menstruale, oboseala, administrarea de contraceptive, stresul emotional, dar si unele alimente,
cum ar fi brinza, nucile, fructele de avocado, mincarea tratata cu nitrati, ciocolata, emolientii pentru carne
si bauturile alcoolice.
De multe ori, in aparitia migrenei, intervine factorul ereditar (mostenit).
Daca migrena nu are caracteristicile obisnuite, ea poate fi cauzata de o malformatie vasculara
cerebrala.

Simptome
Debutul migrenei este brutal.
Cele mai frecvente simptome sint oboseala, iritabilitate, lipsa poftei de mincare.
Durerea este unilaterala.
Este o durere continua, ceea ce explica nevoia de liniste si de izolare.

Tipuri de migrene
Migrenele se pot manifesta in mai multe forme.
Principalele tipuri sint: migrena clasica si migrena comuna.
Migrene clasice
De obicei, o viitoare durere de cap (senzatia) este precedata de anumite semne, stari.
Perceperea vizuala a ceea ce ne inconjoara se schimba, persoana care va suferi o migrena poate
vedea "stele verzi" sau linii in zigzag.
Multe persoane vad dublu sau chiar nu mai vad nimic o anumita perioada de timp.
De cele mai multe ori, schimbarea perceptiei vizuale este urmata de ameteala, amorteala, instabilitate
in mers, confuzie in gindire, tremuratul buzelor, a fetei, a miinilor (de o singura mina sau de amindoua),
lipsa puterii intr-un picior sau intr-un brat, incapacitate de a vorbi sau bilbiiala.
O persoana poate avea doar unul sau citeva din aceste simptome, si in general exista aceeasi
combinatie intre simptome la fiecare criza.
Simptomele pot dura de la 5 la 15 minute sau chiar mai mult.
Cind acestea dispar, intr-o parte a capului incepe durerea care pulseaza. Intensitatea acesteia creste
treptat.
Cind durerea devine insuportabila, pot interveni adesea greturi, varsaturi, si chiar sensibilitate la
lumina si zgomot.
Migrene comune
Migrenele comune se manifesta instantaneu, fara vreun simptom, printr-o durere care pulseaza.
Localizarea acestui tip de migrena variaza.
Durerea poate fi localizata in ambele parti ale capului sau poate trece dintr-o parte in alta.
Durerea este, deseori, insotita de greata, varsaturi, sensibilitate la lumina si zgomot. In general, acest
tip de migrena apare la copii.
Copiii care sufera de o migrena pot avea si dureri abdominale, care, dupa varsaturi, se amelioreaza.

Preventie
Preventia migrenelor este extrem de importanta, mai ales ca migrenele pot sa se repete ani in sir si
folosirea constanta a medicamentelor poate avea efecte secundare grave.
De aceea, nu va neglijati dieta.
Puteti preveni migrenele prin evitarea anumitor alimente (nuci, brinza, avocado, ciocolata, slanina,
sunca, hot dog-urile, hrana rece), precum si a emolientilor folositi in prepararea alimentelor.
Daca migrena e cauzata de foame, serviti cu regularitate mese mici.
Femeile care sufera de migrene inainte de perioada menstruala ar trebui sa diminueze cantitatea de
sare din alimentatie.
Acest lucru ajuta la o mai mica retinere a apei in organism, asociata cu simptomele migrenei.
De asemenea, evitati bauturile alcoolice.
Alcoolul cauzeaza dilatarea vaselor sanguine in corp, lucru care favorizeaza durerile cauzate de
migrene.
In cazul in care stresul sau emotiile sint cauzele migrenei, atunci, desigur, e important sa eliminati
stresul din viata dvs.
Exercitiile fizice regulate (mersul pe jos, mersul pe bicicleta, inotul) si tehnicile de relaxare (yoga,
meditatia) pot, de asemenea, sa va ajute.
Exercitiile fizice si relaxarea, nu numai ca reduc stresul, dar va pot ajuta in a diminua intensitatea si
frecventa durerilor de cap.
Un consilier profesionist va poate ajuta in a identifica natura stresului din viata dvs. si in a va da
sugestii de rezolvare a problemelor.
Un program regulat de somn este necesar pentru cazul in care oboseala este cea care cauzeaza
migrenele.
Oboseala se poate accentua atunci cind se schimba vremea.
Femeile care sufera de migrene de mult timp ar trebui sa evite contraceptivele orale.
Medicul dvs. va poate recomanda alte metode de contraceptie.

Tratament
Unele persoane au nevoie de medicamentatie.
Pentru a avea un efect bun, e important ca medicamentele prescrise de medic sa fie luate la primul
semn al crizei.
Exista citeva masuri ce pot fi luate pentru a diminua durerea.
Unele persoane se calmeaza aplicind o sursa de caldura in zona cea mai dureroasa a capului.
Aplicarea unui prosop inmuiat in apa si incalzit sau a unui tampon duce la o usoara ameliorare a
durerii.
Dimpotriva, alte persoane isi aplica, in zona dureroasa, o punga cu gheata, invelita intr-un prosop.
Durerea mai poate fi ameliorata si daca va intindeti intr-un loc intunecat si linistit, la primul semn ca
veti avea o migrena.
Multe persoane gasesc ca aceasta e o metoda foarte buna pentru relaxare.
De asemenea, este bine daca reusiti sa va concentrati asupra unui gind sau a unei imagini care va
linisteste si sa respirati incet si adinc.
Notati intr-un calendar atit data in care a avut loc migrena, cind a inceput si cind s-a sfirsit, cit si
cantitatea de medicamente pe care ati luat-o.
Nu uitati sa duceti aceste date cu voi cind va vizitati medicul.
Va poate ajuta mult in tratament.
Migrenele pot dura de la citeva ore pina la citeva zile.

Recomandari
Este important sa descoperiti singuri care sint motivele care duc la aparitia unei migrene de care suferiti.
In una din urmatoarele situatii, este bine sa va anuntati medicul:
- durerile de cap nu inceteaza nici dupa doua zile;
- intr-o luna, aveti mai mult de 3 crize de migrena;
- in intensitatea durerii, apar schimbari;
- simptomele ce preced migrena nu dispar dupa ce durerea de cap s-a instalat;
- nu ati reusit sa aflati cauza simptomelor
De asemenea, trebuie spus - pentru cei care se intreaba acest lucru - ca migrenele nu sint contagioase
(nu veti suferi o migrena daca veti sta in aceeasi incapere cu o persoana care sufera o migrena).

Diverse

Ideea care circula ca doar femeile au migrene este o poveste.


Si barbatii au dureri de cap cauzate de migrene.
Totusi, migrenele le femei se produc de patru ori mai des ca la barbati.
De asemenea, nu este adevarat ca toate durerile de cap severe sint migrene.
Durerile de cap pot avea numeroase cauze.
O durere de cap cauzata de tensiune poate fi la fel de dureroasa ca o migrena.
Persoanele care sufera de dureri de cap trebuie sa fie foarte bine examinate de medic

Scleroza multipla

Definitie
La nivelul sistemului nervos central se gasesc celule nervoase, sau neuroni,localizati in creier si maduva
spinarii. Un produs gras, numit mielina, inconjoara majoritatea nervilor din organism. Mielina permite
nervilor sa transmita impulsuri electrice clare, mai rapide si mai eficiente, de-a lungul neuronilor.
Scleroza multipla este o tulburare autoimuna, ceea ce inseamna ca sistemul imunitar se intoarce impotriva
organismului. Acest raspuns autoimun provoaca stratului de protectiea mielinei ( teaca mielinei)
inflamatii si, eventual disturgeri in diverse locuri de-a lungul sistemului nervos central. Aceasta distrugere
a mielinei se numeste demielinizare.

Acest proces distructiv opreste neuronii sa mai trimita semnalel nervoase eficace. Semnalele sunt
incetinite, deformate, sau blocate, determinand simptomele sclerozei multiple sa se dezvolta.

Simptomele SM sunt variate si depind de locatia mielinei afectate. Simptomele intalnite sunt pierderea
coordonarii musculare, afectarea vederii, amorteala sau furnicaturi in brate sau picioare, oboseala si
incontinenta.

Aceasta boala poate fi dificil de diagnosticat, deoarece simptomele, care pot dura de la zile la luni, dispar
si reapar fara nici o consecventa.

Cauze

Cauza SM nu este cunoscuta pana in prezent, dar mii de cercetatori din toata lumea pun una langa alta
piesele acestui joc de puzzle complicat. Distrugerea invelisului de mielina in SM poate fi o reactie
anormala a sistemului imunitar, care in mod normal apara organismul de microorganisme (bacterii si
virusuri). Multe din caracteristicile SM sugereaza ca aceasta ar fi o boala "auto-imuna", in urma careia
corpul isi ataca propriile celule si tesuturi, in cazul SM fiind vorba despre mielina. Cercetatorii nu stiu
care este motivul pentru care sistemul imunitar ataca mielina, dar se crede ca este o combinatie de cauze.
Exista o teorie conform careia un virus aflat in stare latenta in corpul uman joaca un rol determinant in
dezvoltarea bolii si poate deregla sistemul imunitar sau poate provoaca in mod indirect procesul auto-
imun. S-au facut numeroase cercetari pentru identificarea virusului SM. Se pare ca nu exista un virus al
SM, ci un virus comun, ca cel al pojarului sau al herpesului, care activeaza SM. In urma acestei activari,
in sange se produc globule albe (limfocite) care patrund in creier si distrug sistemul acestuia de aparare.
Odata patrunse in interiorul creierului aceste celule activeaza alte elemente ale sistemului imunitar intr-un
mod in care acestea incep sa atace si sa distruga invelisul de mielina.

Simptome

Scleroza multipla este o boala cu multe variatii, iar simptoamele depind de care parte a sistemului nervos
central este afectata. Nu exista un tipar al SM si fiecare persoana care sufera de SM are un set diferit de
simptoame care variaza in timp si isi pot modifica intensitatea si durata chiar in cazul aceleiasi persoane.
Cele mai afectate sunt:
• Vederea
• Coordonarea
• Forta
• Simturile
• Vorbirea si inghitirea
• Controlul vezicii urinare
• Sexualitatea
• Functiile cognitive
Nu exista o SM tipica. Majoritatea persoanelor afectate vor prezenta cel putin un simptom si desi exista
simptome comune multor persoane, nici una dintre acestea nu va avea toate simptoamele.
Dereglari ale vederii:
•Tulburarea vederii
•Vederea dubla (diplopia)
•Nevrite optice, miscarea involuntara rapida a ochilor
•(rar) pierderea totala a vederii
Probleme de echilibru si coordonare a miscarilor:
•pierderea echilibrului
•tremur
•mersul instabil (ataxia)
•ameteala (vertij)
•stangacia unui membru
•lipsa coordonarii
•Flascitate:
Aceasta afecteaza in special picioarele si mersul.
Spasticitatea
•dereglarea tonusului muscular poate produce spasticitate sau o intarire a muschilor ceea ce poate afecta
mobilitatea si mersul
•spasme
•Dereglari ale simturilor:
•furnicaturi, amorteli (parestezii) sau senzatii de arsuri in unele parti ale corpului
•alte senzatii nedefinite

Durerea poate fi asociata cu SM ca durerea faciala (nevralgia trigeminala) si dureri musculare.


Probleme cu vorbirea:

•incetinirea vorbirii
•articularea necorespunzatoare a cuvintelor
•schimbari in ritmul vorbirii
•dificultati in inghitire
Oboseala: Un tip special de oboseala generalizata care apare in mod neprevazut si nu este direct
proportionala cu efortul depus. Oboseala este una din cele mai comune (si mai deranjante) simptome ale
SM.
Probleme ale vezicii urinare si probleme intestinele:
•problemele vezicii urinare includ necesitatea de a elimina urina frecvent si/sau urgent, eliminarea
incompleta sau in momente nepotrivite
•problemele intestinale includ constipatie si , in mod rar, pierderea controlului
Sexualitate si intimitate:
•impotenta
•excitare redusa
•pierderea simturilor
•Sensibilitate la caldura:
•Acest simptom cauzeaza o inrautatire temporara a celorlalte simptoame.
•Disfunctii cognitive:
•Invatarea si memorie
•Atentie si concentrare
•Gasirea cuvintelor

Diagnostic

SM poate aparea la inceput ca o serie de simptome vagi care slabesc in timp, multe dintre aceste semne
putand fi atribuite altor conditii medicale (boli). Prin urmare exista posibilitatea trecerii unei anumite
perioade de timp pana cand procesul de diagnosticare sa sugereze SM. Pe de alta parte o diagnosticare
mai clara a SM se poate face in cazul unor simptome tipice (de exemplu nevrita optica) si printr-o
cronologie exacta a puseelor. Neurologul are nevoie de dovezi care sa indice implicarea a cel putin doua
parti ale sistemului nervos central care sa aiba efecte vizibile in doua momente diferite.
Scleroza Multipa este in fond un diagnostic clinic si nu exista teste specifice pentru aceasta boala la fel
cum nici un test nu este exact in proportie de 100%. Pentru diagnosticarea SM este nevoie de o serie de
teste si de proceduri medicale care includ urmatoarele:

Trecutul medical personal


Doctorul va cere o evidenta a trecutului medical personal care include date despre semnele si simptomele
din trecut, precum si referitoare la starea dumneavoastra actuala de sanatate. Tipul de simptome, aparitia
si tiparul acestora pot sugera prezenta SM, dar este nevoie de intreaga serie de examinari si de teste pentru
a confirma diagnosticul.

Examenul neurologic
Neurologul va cerceta prezenta unor anomalii de-a lungul cailor nervoase. Cele mai comune semne
neurologice includ schimbari in miscarile ochilor, coordonarea membrelor, stari de slabiciune, probleme
de echilibru, ale simturilor, de vorbire si ale reflexelor. Cu toate acestea examinarea nu poate oferi o
concluzie clara asupra cauzelor acestor anomalii, prin urmare este necesara eliminarea bolilor care au
simptome similare cu SM.

Testarea potentiale evocate auditive si vizuale


Cand apare demielinizarea (cicatrizarea) impulsurile nervoase sunt trasmise mai lent. Potentialele evocate
masoara durata de timp necesara creierului pentru a primi si a interpreta mesaje (viteza transmiterii
nervoase). Acest lucru se face prin plasarea unor electrozi la nivelul capului care monitorizeaza undele
produse de creier ca reactie la stimuli vizuali si auditivi. In mod normal creierul reactioneaza aproape
instantaneu la aceste tipuri de stimuli, dar in cazul demielinizarii sistemului nervos central, poate aparea o
intarziere. Acest test nu este invaziv sau dureros si nu necesita spitalizare.

Rezonanta Magnetica Nucleara (RMN)


Scanarea RMN este un test recent folosit in diagnosticare si produce imagini de inalta rezolutie ale
creierului si ale coloanei vertebrale, punand in evidenta zonele afectate de scleroza (leziuni sau placi).
Desi acesta este singurul test care permite vizualizarea leziunilor produse de SM, acest test nu poate fi
considerat decisiv datorita faptului ca scanarea nu permite evidentierea tuturor leziunilor si pentru ca
exista si alte boli care pot fi cauza unor asemenea anomalii. RMN arata in modul cel mai clar marimea,
numarul si distributia leziunilor si impreuna cu dovezile din trecutul medical personal si din examinarile
neurologice reprezinta un factor foarte important in vederea diagnosticarii SM.
RMN este un instrument foarte important in evaluarea experimentelor clinice pentru ca permite masurarea
activitatii bolii la nivelul creierului si al coloanei vertebrale.

Punctia lombara
Acest test consista in prelevarea de lichid cerebro-spinal (lichidul care circula in jurul creierului si al
coloanei vertebrale) pentru evidentierea prezentei anticorpilor. Anticorpii pot aparea din cauza SM, dar si
din cauza altor boli neurologice. Lichidul este prelevat prin introducerea unui ac in spate si extragerea
unei mici cantitati de lichid. Pacientului i se face o anestezie locala pentru amortirea pielii, prin urmare,
desi putin inconfortabil, acest test nu este de obicei dureros. In urma prelevarii fluidului pacientul trebuie
sa stea in pozitie orizontala timp de cateva ore sau chiar sa petreaca o noapte in spital. Unii pacienti pot
necesita o perioada de recuperare. Acest test poate indica prezenta SM dar nu este categoric luat
individual.
Diagnosticarea SM nu este intotdeauna clar definita. Simptomele initiale pot fi vagi sau tranzitorii si pot
induce in eroare atat pacientul cat si doctorul. Simptomele invizibile sau subiective sunt uneori greu de
comunicat doctorilor sau profesionistilor in domeniul sanitar ceea ce face ca uneori pacientii sa fie
considerati in mod eronat nevrotici sau ipohondri.
Dupa un puseu in urma caruia ati cerut sfatul unui medic, acesta poate sa nu va spuna despre SM. Acest
fapt este normal pentru ca doctorul doreste sa observe cel putin doua asemenea manifestari intr-un
interval de o luna si care sa se metina peste 24 de ore.
Legatura dumneavoastra cu medicul de familie si cu neurologul este esentiala. SM poate avea momente
de criza sau acute care necesita o atentie medicala speciala, dar este o boala care face parte din viata de zi
cu zi. Momentul diagnosticarii este unul foarte greu atat pentru persoana cu SM cat si pentru familie si
ingrijitorii sai care trebuie informati pe larg despre diagnosticare, prognoze, tratament, ajustari ale
modului de viata si consideratii despre convietuirea cu SM. Pentru persoanele cu SM medicul de familie
si societatea locala pentru SM [SSMR local] sunt surse de informatii si de ingrijire importante.
Diagnosticarea SM reprezinta un soc si de multe ori se tinde spre stereotipuri legate de scaunele cu rotile
si alte handicapuri. Cu toate acestea este foarte important de stiut ca foarte multe persoane cu SM si
ingrijitorii acestora au cazut de acord asupra faptului ca viata se poate trai in continuare la maximum, fara
a omite limitatiile impuse de boala. Astfel, in multe cazuri nu este necesara abandonarea locului de
munca, a studiilor sau a vietii sociale. Multe din persoanele cu SM duc in continuare vieti productive,
implinite si relativ normale.
Tratament

In prezent exista un numar de medicamente pentru SM care nu sunt legate direct de managementul
simptoamelor, dar care pot influenta cursul bolii. Exista mai multe medicamente cu interferon beta si
glatiramer acetat, cu moduri de administrare diferite (tipul si frecventa injectiilor). Toate aceste
medicamente au influenta asupra frecventei si intensitatii puseurilor, precum si asupra numarului
leziunilor conform rezultatelor obtinute prin RMN. Unele medicamente par sa produca o incetinire a
procesului de invaliditate. Daca o persoana este apta de a urma aceste tratamente medicamentoase, daca
aceasta poate sa continue tratamentul cu un medicament, si cu care anume, sunt decizii pe care persoana
cu SM trebuie sa le ia impreuna cu consilierii medicali (medicul de familie, neurologul). Trebuie luate in
considerare si alte elemente ca disponibilitatea, costul, atitudinea Ministerului Sanatatii si a Caselor de
Asigurari de Sanatate, etc. in luarea deciziei de a urma un tratament. Pentru mai multe detalii privind
accesul la tratament si contactele specialistilor coordonatori ai programului national de tratament, puteti
suna la Help Line SM 0800800044, apel gratuit.
Tratamentul consacrat in cazul intensificarilor acute ale bolii este administrarea de steroizi care au un
efect antiinflamator puternic. Steroizii reduc inflamatiile in zonele cu demielinizare permitand revenirea
rapida a functiilor normale si reducand durata puseului. Tipul cel mai popular de steroizi este methyl-
prednisolone care este administrat intravenos in doze mari pe durata a 3-5 zile, fiind urmat de doze orale
mai mici de prednison pe durata a 1-2 saptamani. Se presupune ca administrarea de steroizi nu are efecte
asupra derularii bolii pe termen lung.

Simptomele ca:
•Oboseala
•Spasticitatea
•Probleme cu vezica urinara
•Tremur
•Depresia
pot fi ameliorate folosind o medicatie, o terapie corespunzatoare. Neurologul dumneavoastra este in
masura sa va recomande si sa instituie o metoda terapeutica pentru majoritatea simptomelor SM.

Cat de eficiente sunt tratamentele?


Stiind ca nu exista o metoda de vindecare pentru SM, exista o multitudine de abordari alternative asupra
managementului bolii. Terapiile alternative se refera la tratamente neinstitutionalizate, ne-traditionale si,
in mod frecvent, non-medicale. Multe dintre acestea sunt recomandate fara sa fie testate stiintific, de
personal paramedical sau de amatori zelosi.
Desi unele tratamente alternative nu dauneaza prea mult, iar unele sunt chiar benefice, persoanele cu SM
trebuie sa fie precaute cu privire la tratamentele care pretind ca pot modifica cursul SM sau chiar sa o
vindece. Unele dintre metodele curative mai bizare sunt scumpe, pot fi periculoase sau nascute din
disperare si trebuie analizate cu bun simt. Multe dintre noile tratamente sau vindecari miraculoase
primesc o foarte mare atentie din partea mass-media, acestea neavand o provenienta sigura si verificata.
Inainte de a aborda un tratament alternativ este recomandabil sa consultati si sa cereti informatii
suplimentare de la societatea locala pentru SM sau de la medicul dumneavostra.