“dacă vrei sa fii fericit

Se oferă consultanţă psiho-pedagogică;

o clipă, răzbună-te;
cursuri de formare pentru orice educator dacă vrei să fii fericit
(IMPORTANŢA PREZENŢEI ŞI A FORMĂRII o viaţă, iartă”
PROFESORILOR. PROPUNERE PENTRU O
PEDAGOGIE COMUNICATIVĂ);
Traduceri: italian-român/ român-italian

Aşteptăm sfaturile, ideile voastre creative,

propunerile adecvate temelor propuse pe adresa
redacţiei, pentru a crea posibilitatea unei
educaţii constructive demnă de RESPECT

Revista poate fi găsită

numai la adresa
Părinţi autoritari/indiferenţi? indicată
Tineri singuratici/hiperactivi? pe reversul copertei
Copiii fără control/viciaţi?
 Articolele pot cuprinde:
- 1 pag (max. 1,5 pag) A4
- la 1,5 rânduri
Redacţia pag. 2
Editorial - cu font Times New Roman 12
Educaţia la responsabilitate pag. 3 - fotografii (la decizia fiecăruia)
Specialişti - aşteptăm articolele dvs. până la ultima zi din luna respectivă
Responsabilitate și libertate pag. 4 (ex: publicaţia din luna martie, ultima zi a lunii, 28 februarie)
Comunicare
Responsabilitate în comunicare pag. 5 Vă rugăm ca orice amânare sau imposibilitatea de a mai scrie,
Părinţi să fie avizată la timp
A reuşi prin responsabilitate pag. 6
Familie
Ce înseamnă a fi un părinte responsabil
cu un copil responsabil pag. 7
Copii
Am şi eu o responsabilitate pag. 8
Curiozităţi
Ursuleţul Martinică pag. 9 (continuare pag. 10)
Tineri
Tineri spre fericire pag. 10 Sediu: Săbăoani Inima omului este născută pentru
E bine de ştiut Str. Orizontului 140B fericire, completă şi infinită, nu
Vă tentează o carieră didactică? pag. 11 tel: 0233/768135 redusă la formule.
Formare cel: 0760286327 Iată, de ce, atunci când cineva are curajul
Evanghelizăm educând şi să-l pună înapoi pe subiect, atenţia multora
educăm evanghelizând pag. 12
ISSN 2067 - 8398
sau poate a tinerilor sau a acelora care se
Informare simt încă tineri, tresare şi rămân în
Responsabilitatea pag. 13
(director, redactor, ascultare, poate căutând formula sau regula
Profesionalism de aur.
Stima de sine şi respnsabilitatea tehnoredactor) [...] Nimeni nu poate da fericirea de la
la preşcolari pag. 14 MÎRŢ SIMONA MAGDALENA sine. Trebuie să avem curajul să privim în
Redacţia răspunde adâncul inimii noastre şi să încercăm să ne
Reguli pentru scrierea
MEMBRII COLABORATORI: întrebăm: “Ce poate satisface sufletul nos-
articolele aTa pag. 15
tru”.
Gabor Cornel, Duma Bernadin, Întrebându-l în fiecare zi şi privind la
Breahna Florin, Hirja Alois, Ce- altul ca la o persoană care întreabă şi cere
fericirea, chiar şi când nu e pe deplin con-
lina Salca, Ianus Irina, Boloca ştient. Este un semn alarmant al vremurilor
Luminiţa, Macarie Gabriela, noastre faptul că adulţii au de multe ori
Balint Maricica, Dana Laslău, Responsabilitate. teamă de întrebările mature şi de visele tin-
erilor. Pentru aceasta, însă, este un motiv de
Cuvinciuc Elvira Mama precauţiei mare speranţă întâlnirea cu oameni care
sunt fericiţi. Avem nevoie de oameni înse-
simonamirt@hotmail.com
www.symber2010.blogspot.com
(Ambrose Bierce) taţi de fericire. Avem nevoie de a întâlni
oameni fericiţi.
http://revistaata.wordpress.com/
 Educaţia la responsabilitate
Stima de sine şi urmărit conştientizarea diferenţelor Poate ne-am obişnuit, citind ştirile hot de
responsabilitatea la preşcolari individuale, acceptarea modurilor diferite de a
Duma Bernadin pe prima pagină a unui ziar sau altul, să legăm
privi lucrurile, oferă copiilor posibilitatea responsabilitatea de o regulă, normă sau lege,
înţelegerii deosebirilor faţă de ceilalţi, care pretinde asumarea responsabilităţii şi
Cuvinciuc Elvira acceptarea propriei persoane. Pornind de la titlul pe care l-am propus spre deci, asumarea responsabilităţii pentru o
În cadrul activităţilor artistico-plastice, dar şi în reflecţie, vrem să indicăm, de la început,
“Acela are vocaţiune, care în momentul acţiune care cade sub incidenţa unei norme
jocurile de creaţie este important să nu ”copieze” legătura intrinsecă dintre educaţie şi
lucrării se uită pe sine” (Titu Maiorescu) ceea ce văd la colegi; de aceea i-am încurajat să-şi sau legi civile.
responsabilitate. În primul rând, admitem că În realitate, este vorba despre un mod
În lumea contemporană în care competiţia, manifeste părerile, opiniile, deciziile, asumându-şi
responsabilitatea pentru promovarea propriilor idei.
scopul educaţiei este să formeze din punct de legalist de asumare a responsabilităţiii, ceea
agresivitatea îşi fac loc tot mai mult în viaţa
Valorizarea lucrărilor copiilor prin expunerea la vedere uman oameni responsabili iar în al doilea ce reduce această atitudine, de multe ori, la
noastră şi a copiilor noştri, trebuie să găsim
Expoziţia zilnică, prin aprecieri verbale, le rând, nu putem să concepem faptul că cineva se formalism sau
acele valori pe care să le transmitem copiilor şi
formează conştiinţa că se pot exprima în modul care naşte responsabil, ci automatism
prin respecatarea cărora, ei să fie pregătiţi
le este propriu (le aparţine), îi obişnuieşte să această atitudine este comportamental.
pentru viaţă. accepte diferenţele, să recunoască faptul că există o încredinţată educaţiei, Responsabilitatea,
În cariera mea didactică, am căutat să dezvolt
scară de valori. care începe din familie şi însă, are de-a face,
copiilor din grupele pe care le-am coordonat, ca
educatoare, stima de sine printr-un comportament Pentru asigurarea continuităţii unui continuă la şcoală, astfel înainte de toate, cu
cât mai atent faţă de interesele lor, încercând să aflu comportament performant la şcoală şi în viaţă, încât, niciunul din factorii persoana şi apoi cu
ce are specific şi valoros fiecare prin modul în care am căutat să formez copiilor premisele unei educativi nu poate să legea.
se exprimă, acţionează şi se manifestă în diverse imagini de sine pozitive, să le sădesc delege acest tip de Astfel, ea se referă
împrejurări. încr ed erea î n fo r ţele p ro p rii şi educaţie doar unuia dintre direct la persoana ca
Am cântărit cu grijă fiecare sarcină dată copiilor responsabilitatea pentru ideile şi faptele ei: acest tip de educaţie
căutând să le potrivesc în funcţie de interesele şi
valoare şi nu la
personale. Dacă în privinţa famiilor, nivelul de aparţine familiei şi şcolii norma sau regula
preocupările individuale, oferind permanent prilejuri
pregătire poate impune anumite limite, atunci deopotrivă. care apără, de fapt,
cât mai variate de a relaţiona unii cu alţii, i-am
cadrul didactic din grădiniţă are datoria morală şi
provocat să-şi recunoască reciproc atât realizările cât S-ar putea spune că valorile persoanei sau
profesională de a suplini, completa sau continua o experienţa asumării
şi eşecurile. Responzabilizarea preşcolarilor seacţiune formativă a copilului care să-i asigure o ale societăţii.
realizează prin acordarea unor evoluţie bună atât în grădiniţă cât
responsabilităţii este În această direcţie, ”a
roluri de lider în jocurile de şi în afara ei. Să încercam pentru bipolară, în sensul că, fi responsabili”
rol, jocurile de mişcare, în o clipă măcar să ne imaginăm întâlnim persoane înseamnă ”a avea
competiţii de tot felul, prin cum se simte cu adevărat un responsabile conştiente de grijă” de valorile în
luarea unor decizii de către copil care este apostrofat deseori exigenţele corectitudinii joc, dintre care
aceştia, consultându-se în cu o remarcă de genul ”te mişti şi de competenţa lor, în persoana ca valoare
prea incet”, “nu eşti în stare de exercitarea profesiei, care
prealabil cu colegii din cadrul este cea mai importantă.
nimic”, “întotdeauna încurci se referă implicit la o percepţie sănătoasă a
grupului. În sala de grupă lucrurile”; să ne mai imaginăm Rezultă că ”a fi responsabili” înseamnă ”a
controlul nu este deţinut doar valorii şi a demnităţii fiecărei persoane, dar, din avea grijă” de persoana concretă pe care o
care va fi atitudinea lui viitoare
de către educatoare; ea când va mai auzi acelaşi tip de
păcate, regăsim aproape în orice domeniu, avem în faţa noastră cu diversitatea, temerile
trebuie să se asigure remarci la adresa lui – care-i vor persoane care nu au o competenţă necesară şi siguranţele ei, şi cu dorinţa sinceră de a fi
permanent că niciun copil sau grup mic de copii fi aşteptările de la propria persoană. exercitării profesiei lor, nu posedă o conştiinţă iubită, acceptată şi valorizată pentru ceea ce
nu exercită o putere prea mare asupra celorlalţi Desigur că toate acestea îi vor răni sufletul clară despre semnificaţia valorii persoanei la este ea.
colegi. Se cuvine ca fiecare copil să-l respecte lăsând urme adânci. De aceea, preşcolaritatea, care se referă în activitatea specifică vocaţiei Această scurtă trecere în revistă a viziunii
pe celălalt, să folosească o exprimare adecvată, ca primă treaptă a învăţământului, este o lor profesionale. personaliste despre responsabilitate,
să se arate interesat de ideile celorlalţi şi dacă perioadă deosebit de importantă din viaţa Referinţa la experienţa contemplată în subliniază atenţia pe care educaţia ar trebui să
acestea sunt bune, să le aprecieze şi în ultimă copilului, oferind fiecăruia posibilitatea de a se general, în raport cu responsabilitatea personală, o acorde obiectului ei firesc, adică a forma
instanţă, să le aplice. Mediul educaţional dezvolta în acord cu capacităţile sale, de a se ne ajută să ne apropiem de înţelegerea clară a persoane responsabile, conştiente de propria
trebuie să-i îndemne pe copii să participe activ exprima în modul şi stilul propriu. responsabilităţii. Întrebarea care clarifică demnitate şi valoare, de ritmul propriu de
la propriul lor proces de învăţare. Moscovici S., Psihologia socială a relaţiilor cu celălalt, discursul nostru sună astfel: ce înseamnă a fi creștere, deschise dialogului altruist şi solidar,
Polirom , Iaşi 1998; Baban A., Consilierea educaţională, Ardealul,
Activităţile desfăşurate la clasă prin care am Cluj-Napoca 2001.
responsabili? la nivel social, cultural şi religios.

Responsabilitate şi libertate
Duma Bernadin
Ori de câte ori, în experienţa zilnică,
vorbim despre responsabilitate, în mod implicit
o legăm de libertatea de care se bucură cineva,
în interiorul căreia persoanele se exprimă,
dialoghează, acţionează şi iau decizii. Astfel,
putem descoperi cu uşurinţă că suntem
responsabili tocmai pentru că avem o percepţie
clară a libertăţii noastre, chiar dacă în
exerciţiul ei, ne dăm seama că este limitată
pentru că este direcţionată şi ordonată de
normele care reglementează raporturile dintre
persoane, într-o societate umană determinată.
Din analiza etimologică a cuvântului
responsabilitate (latinescul respondeo,
respondere), se înţelege că sensul imediat este
cel de “a răspunde” pentru că suntem mereu
interpelaţi de cineva. De fapt, prin gestul de a
întreba, cerem cuiva, în mod onest şi profund,
să aibă grijă de noi. Aceasta înseamnă că, prin
“a avea grijă”, îl percepem pe celălalt ca
subiectivitate. De asemenea raportul cu
celălalt, în optica responsabilităţii, presupune
ideea de libertate personală şi deci, moralitatea
actelor umane. Deoarece libertatea persoanei
este limitată, rezultă că şi responsabilitatea ei,
prin definiţie, este limitată.
De multe ori, acţiunile umane produc efecte
neprevăzute care depăşesc intenţiile prsoanei şi
faţă de care nu putem să chemăm direct în
cauză responsabilitatea individuală (cf. B.
Duma, 96-99).
După ce am stabilit pe scurt conexiunea
intimă dintre responsabilitatea morală şi
libertate, care ne-a indicat posibilitatea
existenţei responsabilităţii, vom încerca să
arătăm modalitatea în care putem fi
responsabili. În cartea sa Responsabilitate şi
judecată (originalul italian, Responsabilità e
giudizio), Hannah Arendt afirmă cu îndrăzneală
că discursul despre natura umană implică
«existenţa unei facultăţi umane distinctă şi separată
de lege şi de opinia publică, capabilă să judece în
autonomie deplină, orice act şi orice intenţie, făcând
abstracţie de circumstanţe» (H. Arendt, 34).
Acelaşi autor, în reflecţia sa, face o distincţie
clară între obedienţă (ascultare) şi
consimţământ. În timp ce persoana adultă
consimte, copilul ascultă, este obedient. De
aceea atunci când adultul spune că ascultă, în
realitate, el susţine, îşi dă sprijinul organizaţiei,
autorităţii sau legii care pretinde ”obedienţă”.
În societatea actuală, în care suntem inseraţi,
pe baza ideii de egalitate, orice ”leader” nu este
mai mult decât un primus inter pares (primul
între egali) iar cei care îi datorează ascultare îl
susţin pe el şi activitatea lui. În acest sens
vorbim despre responsabilitate în sens personal
şi social (cf. H. Arendt, 39-40).
Am constatat pe scurt că, pe lângă o
înţelegere corectă a responsabilităţii morale în
raport cu persoana, cu libertatea şi cu
implicarea ei în viaţa socială, politică şi
economică, este relevant raportul
responsabilității cu maturizarea culturală a
persoanei care, în mod inevitabil, implică
domeniul educaţiei. Prin educaţie omul intră în
orizontul cultural al unei societăţi, unde
persoanele reflectează critic, se confruntă, iau
decizii, caută soluţii împreună, pentru a-şi
educa şi extinde libertatea, în raport cu
responsabilitatea şi cu valorile morale
recunocute şi promovate.
H. ARENDT, Responsabilità e giudizio, Einaudi, Torino 2004.
B. DUMA, La responsabilità per la vita: una priorità della
coscienza cristiana oggi, Serafica, Roman 2010.
Responsabilitatea Acordă-i un vot de încredere!
Dacă ai încredere în copilul tău, atunci îl
Responsabilitatea este unul dintre cele mai im- ajuţi pe el să aibă încredere în el însuşi şi să
portante obiective ale părinţilor când vine vorba nu dezvolte o teamă de eşec. Urmăreşte
de dezvoltarea şi educaţia copilului. Odată ce potenţialul copilului tău şi ajută-l să şi-l
aceasta este însuşită de copil, se poate spune că pună în practică. Nu îl priva de şansa de a
micuţul este de încredere, conştiincios şi că acţio- deveni responsabil neimplicându-l în diver-
nează întotdeauna gândindu-se la consecinţe. Exi- se activităţi pentru care ar putea fi apt. Ori,
stă mai multe moduri prin care îl poţi educa în pur şi simplu, lasă-l să stea fără ea, pentru a
acest sens! -şi da seama ce se întâmplă dacă nu are gri-
Iată câteva trucuri prin care îl ajuţi pe copil să jă de lucrurile lui.
devină un om matur responsabil!
Dă dovadă de răbdare la fiecare eşec al
Fii un exemplu pentru el! copilului!
Astfel de calităţi şi abilităţi sunt uneori învăţate Să nu te aştepţi ca un copil de 3-5 ani să
măture o încăpere la fel ca un adult. De
din acţiunile pe care copilul le vede la ceilalţi şi
mai puţin din expuneri teoretice. Aşadar, fii chiar asemenea, nici să şteargă praful aşa cum o
tu, o persoană responsabilă pentru ca faci tu.
micuţul tău să aibă de unde învăţa! Copiii vor
da greş de
Începe să îl înveţi încă de când este multe ori
foarte mic! în încerca-
Încă de la vârsta de 1-2 anişori este rea de a
potrivit să îl înveţi să fie responsabil. face lucru-
Împarte-i sarcini uşoare încă de la ri respon-
această vârstă. Chiar şi simpla rugă- sabile şi
minte de a pune o jucărie dintr-o trebuie să
parte în alta ,la această vârstă îşi are te aştepţi
rolul ei în dezvoltarea responsabilită- la asta.
ţii la copil. Nu trebuie să te aştepti ca micuţul să “Repetiţia este mama învăţăturii”, aşa că nu
fie cooperant, dar îl ajută foarte mult pe termen îţi pierde cumpătul şi răbdarea şi mergi mai
lung! departe învăţându-l pe cel mic cum să facă
lucrurile mai bine data viitoare.
Nu încerca să îi oferi lecţii de responsabilitate
când nu este dispus să asculte! Oferă-i recompense, nu mită!
Atunci când vrei să îi explici ceva sau să îi pre- Orice comportament potrivit şi reuşită a
dai o lecţie de comportament sau de atitudine nu copilului trebuie marcată cumva. Însă şi
alege momentele în care este uşor iritabil: când recompensele pot fi periculoase dacă nu
abia s-a trezit; când îi este foame; când este foarte sunt folosite cum trebuie. Nu te baza pe
obosit; seara înainte să adoarmă, etc. finanţe sau achiziţii de mare valoare, ci pe
lucruri simple şi educative sau valoroase: o
carte, o vizită la muzeu, o bomboană etc.
Nu îl şantaja pe copil şi nu-i oferi mită pen-
Responsabilitatea este
tru a-l încuraja să facă o acţiune responsabi-
preţul măreţiei lă. Nu trebuie să fie motivat de lucruri ma-
(Winston Churchill) teriale pentru a fi responsabil.
http://www.copilul.ro/copii-3-6-ani/dezvoltare/Cum-sa-cresti-
un-copil-responsabil-a7483.html

Evanghelizăm educând,
şi educăm evanghelizând
Gabor Cornel
Vă propun câteva gânduri care ne pot ajuta
să continuăm formarea noastră de “buni
creştini şi cetăţeni oneşti”, aşa cum îşi dorea
Între momentul chemării şi acela al
sfântul Ioan Bosco. Educând şi evanghelizând,
trimiterii, există timpul în care discipolii stau
contribuim la fericirea noastră şi a aproapelui.
cu Domnul pentru a avea acelaşi stil de viaţă,
Evanghelizarea propune educaţiei un
a învăţa să citească istoria personală şi
model de umanitate reuşit din plin, pe care
universală, pentru a experimenta în propria
educaţia, când ajunge să atingă inimile copiilor
viaţă adevărul, bunătatea şi frumuseţea
şi dezvoltă sensul religios al vieţii, favorizează
Mesajului.
şi însoţeşte evanghelizarea. Să propunem
În evanghelizare, a trăi cu Isus precedă
tuturor să trăiască viaţa umană aşa cum a trăit-o
trimiterea; a fi împreună vine înainte de a
Isus. Oamenii au dreptul să audă Vestea cea
predica; fidelitatea personală este premisa
Bună, să-L simtă pe Isus ca izvor de viaţă şi
misiunii: sunt trimişi de Cel UNS, cei care au
promisiune de fericire. Înainte de a ne gândi la
trăit împreună cu El, împărtăşind munca şi
mijloacele şi modalităţle de educaţie este
odihna, pâinea şi visele, succesele şi
necesar să avem un motiv: să fim îndrăgostiţi
deziluziile, viaţa si proiectele. Nu putem fi
de Dumnezeu, să facem experienţa prieteniei şi
mărturisitori şi apostoli ai lui Isus, dacă
a intimității Sale (Ioan 15,15).
înainte nu suntem discipolii Săi.
EVANGHELIZAREA are în sine o
Apostol nu devine cine vrea să fie, ci
puternică valenţă educativă, pentru că
acela care este chemat. Pentru a ajunge la El a
transformă mintea şi inima: ceea ce Isus a
trebuit să se îndepărteze de lume.
pregătit prin dialog, interpretând Sf. Scriptură, a
Înainte era “dictatura raționalismului”: nu
împlinit prin frângerea pâinii! Pentru a-L
a ţinut cont de limitele umane şi a pretins să
contempla pe Isus, ochii se deschid în
înalţe doar raţiunea în a fi măsura tuturor
momentul în care Isus se revelează prin
lucrurilor.
excelenţă (cfr. Luca 24, 30-31). Fiecare creştin
Acum experimentăm “dictatura
trebuie să descopere propria posibilitate de a fi,
relativismului”: a micşorat rolul raţiunii,
întâi de toate, un discipol ce crede şi apoi un
afirmând că omul nu poate cunoaşte nimic cu
apostol credibil, să fie, deci, un apostol credibil
siguranţă, dincolo de teritoriul ştiințific-
pentru că este deja un discipol ce crede.
pozitiv. Omul, “cerşetor de semnificat şi
implinire” călătoreşte într-o continuă căutare a
răspunsurilor definitive la întrebările de bază
pe care nu poate înceta să şi le pună; de aceea
încă, de mici, oamenii au nevoie de călăuze
răbdătoare, educate şi inteligente.
Educaţia este o întâlnire de persoane,
iar persoana este evanghelizată atunci
cand întâlneşte şi primeşte învăţătura lui Isus!
Responsabilitate în comunicare
Mîrţ Simona Magdalena
A educa la responsabilitate înseamnă să ajuţi
o persoană să-şi îndrepte întreaga sa atenţie
spre acele sentimente de îngrijire şi autoîngrjire
faţă de el şi faţă de semenii săi.
Dacă aruncăm o privire în DEX, conceptul
de “responsabilitate” este descris astfel: “[...]
Obligaţia de a efectua un
lucru, de a răspunde, de a
da socoteală de ceva, de a
accepta şi suporta
consecinţele; răspundere”.
Părinţi sunt responsabili
atunci când împreună decid
să aducă pe lume un copil,
sunt responsabili de
acţiunile lor atunci când îşi
educă copii în fiecare zi,
sunt responsabili când
aceştia, adulţi fiind, le sunt
aproape la nevoi, la bine şi la rău.
Educatorii sunt responsabili atunci când, pas
cu pas, se îngrijesc de educaţia elevilor lor,
când se preocupă de formele şi metodele
adecvate fiecăruia în parte pentru ca acesta să
înveţe cu interes şi cu motivaţie în fiecare zi.
Elevii/studenţii sunt responsabili atunci când
orarul şcolar este pe locul I în viaţa lor, şi când
orice materie şi orice element nou învăţat zilnic,
devin în mod automat o provocare plăcută fiind
conştienţi de utilitatea lor.
Societatea este responsabilă atunci când se
preocupă de bunăstarea fiecărui cetăţean în
parte. Politicieni sunt responsabili atunci când
persoana este prima preocupare în realizarea
legilor, înaintea oricărui interes personal.
Oricine este responsabil de oricine, trecători,
vânzători, orice meseriaş, oricine este în contact
cu o fiinţă umană, are responsabilitatea de a-l
respecta pe celălalt şi de a pune în aplicare
acţiuni care nu dăunează nimănui.
Dar care este modalitatea oportună pentru ca
responsabilitatea sa fie eficientă?
A educa înainte de toate înseamnă un
“ansamblu de măsuri aplicate în mod
sistematic în vederea formării şi dezvoltării
însuşirilor intelectuale, morale sau fizice ale
copiilor şi ale tineretului; rezultatul activităţii
pedagogice; bună creştere, comportare
civilizată în societate”.
Prin urmare, a educa la responsabilitate
înseamnă să formezi atitudini şi
comportamente culturale pentru toată viaţa,
iar acest lucru este posibil doar prin
intermediul comunicării.
Comunicarea este primul
şi cel mai important pas în
realizarea unor astfel de
legături.
Responsabilitatea este,
fără doar şi poate, acea
capacitate de a da cont de
acţiunile personale
propriului “Eu” şi celor
din jur, pornind de la
motivaţiile profunde care
au determinat un
comportament sau altul, ceea ce s-ar putea
denumi şi co-responsabilitate (adică
implicare concretă în comunitatea umană în
care trăiesc, în vederea binelui comun).
A educa pentru a fi responsabili înseamnă
a privi o persoană în totalitatea ei şi nu doar o
parte, adică conştiinţă, libertate, sociabilitate,
inteligenţă, voinţă, sentimente, gândire,
religie şi orice crez ar avea aceasta. Termenul
de “comunicare” este legat de existenţa noastră ca
oameni, mai apoi ca societate, fiindcă fiinţele
umane şi comunicarea sunt interdependente. Fără
comunicare şi limbaj, noi ca fiinţe ce interacţionăm
şi relaţionăm în cea mai mare parte, sau chiar în
întregime prin actul comunicării, existenţa noastră
pe pământ ar fi inutilă. Atunci când comunicăm
suntem responsabili, creăm şi “asigurăm dispoziţii
emoţionale şi intelectuale asemănătoare, moduri
similare de a răspunde la aşteptări şi cerinte”,
devenind astfel eficienţi în educaţie.
Paul Dobrescu, “Aisbergul Comunicarii”, Revista Româna de Comunicare
&Relatii Publice, nr.1/1999, http://www.comunicare.snspa.ro/revista/files/
comunicare/aisbergul_comunicarii.htm

A reuşi prin responsabilitate
Boloca Luminiţa
Poate părea oarecum „forţată“ asocierea
celor doi termini însă da, este posibil, şi con-
sider că prima nu poate fi atinsă fără cea de-a
doua.
De ce nu se poate reuşită autentică fără
responsabilitate?
Argumentele vin aproape de la sine: a fi re-
sponsabil înseamnă a fi motivat pentru a reuşi,
înseamnă a şti să-ţi propui obiective realiste,
înseamnă a şti ce şi cât poţi, înseamnă să-ţi
asumi propriile atitudini şi comportamente,
înseamnă să poţi alege demersurile pe care
trebuie să le faci pentru a-ţi atinge obiectivele,
înseamnă să fii consecvent şi tenace, înseamnă
sete de cunoaştere, dorinţă şi capacitate de a-ţi
depăşi limitele, nevoie permanentă de a adăuga
un plus de valoare existenţei proprii.
Cum se poate forma responsabilitatea la
tineri?
Soluţiile sunt la îndemâna oricărui educator:
părinte sau dascăl, începând din prima copilărie
când cei mici pot fi responsabilizaţi prin înde-
plinirea unor sarcini adecvate vârstei şi apreci-
erea măsurii în care acestea au fost îndeplinite,
sau dimpotrivă corectarea eventualelor erori,
în acest fel, formându-se progresiv motivaţia.
Apoi, în sistemul educaţional, tinerii învaţă să
fie responsabili realizând sarcinile primite în
conformitate cu cerinţele formulate de educa-
tori.
Invariabil, responsabilitatea şi asumarea re-
sponsabilităţii se învaţă de către tineri de la
adulţi prin puterea exemplului. Nu se poate
realiza în practică responsabilizarea tinerilor
fără a fi creată o formă funcţională de colabo-
rare între educator şi cel educat.
Astfel, tinerii trebuie să înţeleagă în mod
conştient faptul că este necesară responsabili-
tatea şi disciplina în ceea ce întreprind pentru
atingerea obiectivelor propuse, şi în acest fel, a
succesului.
Prin caracterul său de modalitate concretă de
realizare a libertăţii individuale, disciplina de-
vine una din sursele principale ale dezvoltării
personalităţii umane. Astfel, având drept
trăsături esenţiale punctualitatea, conştiinciozi-
tatea şi ridicarea calităţii vieţii, disciplina con-
tribuie la integrarea în structura personalităţii a
unor calităţi precum: integritate, demnitate,
dreptate, spirit de întrajutorare, modestie.
În acest sens, responsabilitatea şi disciplina
deschid numeroase posibilităţi de afirmare a
initiaţivei personale, devenind un mijloc impor-
tant pentru dezvoltarea personalităţii. În con-
cluzie, ne dorim tineri responsabili? dorim o
generaţie de succes? Ar fi de dorit ca tinerii să
caute responsabilitatea? Iată întrebări la care
răspunsurile se află în cele scrise anterior.
Eşti responsabil nu numai pentru ceea ce
faci, ci şi pentru ceea ce eşti. Succesul,
voinţa, devotamentul, energia, prieteniile,
afacerile, etc, totul intră în responsabilita-
tea ta. Indiferent cum ai fi, este responsa-
bilitatea ta. Reţine trei lucruri simple:
- esti responsabil pentru ceea ce ai fost.
- esti responsabil pentru ceea ce eşti.
- esti responsabil pentru ceea ce vei fi.
http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_15763/Exercitiu-practic-de-
Responsabilitate.html
Vă tentează o
carieră didactică?
Este clar că reforma în educaţie nu are şanse
să reuşească fără un corp profesoral bine pregătit.
Şi mă refer atât la formarea iniţială cât şi la for-
marea continuă. Anticipez o primă reacţie: la
salariile mici pe care le oferă statul, mai ales pen-
tru începători, poate să astepte mult şi bine ama-
torii pentru profesii didactice.
Este şi nu este întemeiată această obiecţie.
Salariile nu sunt atractive datorită unui viciu de
fond al legii salarizării bugetare, care salarizează
funcţia şi nu performanţa. Performanţei i se alocă
doar 30% peste salariul
standard stabilit prin gri-
lele de salarizare, rămăsi-
ţă a salarizarii comuniste.
Prea puţin.
Totuşi, meseria de
dascăl are şi multe alte
avantaje, comparativ cu
alte profesii. În şcoală un
profesor stă cele 18 ore
de predare săptămânală,
plus alte câteva ore desti-
nate sedinţelor sau servi-
ciului pe şcoală. Diferen-
ţa până la 40 de ore, cât
reprezintă norma didacti-
că, stă acasă şi mai are grijă de copii, dacă este
cazul, simultan cu pregătirea pentru lecţiile pe
care le are de predat, corectare teze şi lucrări, etc.
Apoi, anul şcolar are 35-37 de săptămâni de
şcoală. Diferenţa până la 52 de săptămâni, adică
4 luni bune, reprezintă, mai mult sau mai puţin,
un concediu plătit. Pentru că, deşi profesorii pot
fi chemaţi la activităţi şcolare în vacanţele elevi-
lor, acestea sunt mai mult sau mai puţin formale,
nu se monitorizează riguros.
Participările la examene, plata cu ora pentru
activitatea peste norma de bază, îndemnizaţia de
diriginte, posibilitatea unor joburi part-time con-
duc în final la venituri mai mari decât cele din
grilele de salarizare prevăzute de lege. Ce vreau
să spun este că avantajele unei cariere didactice
trebuie văzute ca un pachet, atunci când
le comparăm cu alte joburi.
Cum s-a schimbat pregătirea iniţială a
profesorilor, conform noii Legi a Educaţiei
Naţionale (LEN)? Art. 236. (1) Formarea
iniţială pentru ocuparea funcţiilor didactice
din învăţământul preuniversitar cuprinde:
a) formarea iniţială, teoretică, în specialitate,
realizată prin universităţi, în cadrul unor
programe acreditate potrivit legii; b) master
didactic cu durata de 2 ani; c) stagiul practic
cu durata de un an şcolar, realizat într-o uni-
tate de învăţământ, sub coordonarea unui
profesor mentor.
Conţinuturile masteru-
lui didactic sunt stabili-
te de MECTS, în baza
obligaţiei pe care o are,
privind politicile în
domeniul educaţional.
Principala noutate re-
zultă din Art 238 (3)
Studenţii care frecven-
tează cursurile maste-
rului didactic acreditat
de Ministerul Educa-
ţiei, Cercetării, Tinere-
tului şi Sportului într-o
instituţie publică pot
beneficia de burse de studiu finanţate de la
b u g e t u l d e s t a t .
(4) Cuantumul unei burse acordate de la bu-
getul de stat este egal cu salariul net al unui
profesor debutant.
Practic, în timpul masterului didactic, stu-
dentul are acelaşi salariu cu un profesor de-
butant, ca şi cum ar fi deja angajat pe post.
Este singurul master plătit de stat în felul
acesta. Desigur, va exista un contract între
minister şi masterand, în care vor figura obli-
gaţii reciproce, printre care aceea de a conti-
nua cariera didactică un număr de ani, aşa
cum se întâmplă cu orice bursă anticipată,
plătită de angajator. (va continua)
http://www.campusnews.ro/stiri-opinii-8409478-tenteaza-
cariera-didactica.htm

Tinerii spre fericire
Dana Laslău
(www.donboscoland.it)
Ce caută tinerii sâmbătă seara, când trec dintr
-un local în altul, când “se aruncă” între alcool,
droguri şi muzică asurzitoare? Care sunt aştep-
tările tinerilor şi dorinţele cele mai profunde?
Poate nu ar şti să răspundă într-o manieră pre-
cisă, poate nu ar şti să răspundă la această între-
bare nici acei adulţi care îi judecă, îi critică, îi
cenzurează fără să-i întrebe ce anume stă la baza
acelui comportament.
Cu câţiva ani în urmă, am fost repartizată la o
oră alternativă de religie la o clasă care, aproape
în întregime solicitase scutirea. În prima lecţie
încercasem să-mi joc şansele întrebându-i pe
tineri care erau aşteptările lor despre viaţă si
dorinţele cele mai profunde din zilele lor.
Răspunsurile au fost ca de obicei: studiile,
cariera, serviciul, prietena... Atunci, i-am
provocat întrebându-i:
“Scuzaţi-mă, dar nu e
mai frumos a dori să fii
fericit, a râvni fericirea
întotdeauna şi
pretutindeni,
respectând toată
amploarea dorinţei
noastre?”. Studenţii mi-
au cerut atunci să apro-
fundez. Pe tot parcursul
anului am lucrat cu
literatura şi cu cinema-
ul pentru a vorbi despre dorinţa cea mai arzătoare
din sufletul uman. Când i-am întrebat pe studenţi:
“De ce vă treziţi dimineaţa? Care este lucrul cel
mai important pentru voi în viaţă?
Care este lucrul pe care îl doriţi cel mai mult,
focul care arde atunci când vă mişcaţi între
multele voastre activităţi?”, rareori mi s-a întâm-
plat să aud nominalizat cuvântul fericire.
Este un termen cenzurat, nedemn de a fi
amintit, de care le este frică, la care trebuie
să renunţe.
Tinerii, la optsprezece ani, nu pot să fi
renunţat deja la căutarea fericirii, nu pot să
se fi oprit deja.
Adesea, cu toate acestea, discursurile cele
mai revelatoare au fost deja înlocuite cu
răspunsuri, în cea mai mare parte
“recuperate” din lumea adulţilor, care rare-
ori discută despre fericire.
De fapt, de multe ori sunt aceiaşi adulţi
care, neavând un răspuns, sceptici sau deja
acomodaţi, pun imediat sub tăcere întrebările
copiilor, ca şi cum acestea ar fi fost
nepotrivite sau adolescentine.
În scenele din filme sau publicitate, ferici-
rea e aproape întotdeauna asemănată, cu
bărbaţi bogaţi şi fascinanţi, în compania fe-
meilor frumoase, ca şi cum ar păstra pre-
rogativa exclusivă de puţine şi cele mai inac-
cesibile daruri. Ecuaţia cea mai răspândită şi
mai cunoscută în lumea occidentală este ast-
fel “carieră, mai mulţi bani, mai multe femei
frumoase, egal fericire”.
Această imagine vine în
realitate confecţionată cu
artă, dintr-o lume de
adulţi care încearcă să
conducă nevoile tinerilor
pentru interese, aş spune
aproape, în exclusivitate,
comerciale. A conduce şi
a îndemna nevoile tiner-
ilor, semnifică, de fapt,
să le controlezi minţile şi
consumurile. Puterea,
mişcă astfel multe persoane, care cred că
sunt liberi, paradoxal, în satisfacerea acestor
nevoi cu care au fost hărţuiţi la nici un scop.
În realitate, atitudinea cea mai comună a
adulţilor cu privire la problema fericirii este
în schimb, impregnată de un cinism bine
manifestat şi uneori aproape ostentativ.
(urmare pag.15)
Ce înseamnă a fi un
părinte responsabil
cu un copil responsabil
Molfea Camelia
A fi responsabil ca părinte înseamnă în
primul rând a-ţi asuma responsabilitatea de a
avea un copil. Poate că pare doar un simplu
cuvânt dar în realitate simbolizează mai mult
decât am putea crede.
Gândiţi-vă că este o schimbare ireversibilă
în viaţa dumneavoastră şi odată făcut acest
pas, aţi apucat-o pe un drum greu dar presărat
şi cu multe satisfacţii. E ca un joc de sah în
care trebuie să gândiţi atent fiecare mişcare,
deoarece copilăria este un capitol din viaţă ce
pune bazele personalităţii de mai târziu. În
funcţie de cum se face primul pas depinde şi
succesul dumneavoastră ca părinte de mai
târziu.
Am să încerc să schitez acum câteva dintre
elementele definitorii ale acestui concept deseori
pronunţat dar de foarte puţine ori pus în practică. A
fi responsabil ca părinte înseamnă, în primul rând,
a-ţi asuma răspunderea sănătăţii fizice şi psihice a
copilului. A-i asigura o familie, un cămin şi nu în
ultimul rând căldură şi afecţiune. Cred că sunt
mulţi cei care-i condamnă pe părinţii ce aduc pe
lume copii fără a avea minimele resurse financiare
de a-i întreţine.
Lumea îi arată cu degetul şi pe bună dreptate.
Aşadar, nu fiţi unul dintre acestia. Dacă v-aţi decis
să faceţi acest pas important, nu uitaţi că aduceţi pe
lume o fiinţă cu drepturi cel puţin egale cu ale
dumneavoastră şi care are nevoie de sprijin.
Studiile recente au demonstrat că mamele cele mai
responsabile se situează într-un interval de vărstă
între 25 şi 30 de ani. De asemenea, această vârstă
pare a fi optimă şi din punct de vedere fiziologic.
A fi responsabil presupune efortul de a-ţi
respecta copilul chiar dacă pe mulţi, vârsta sau
neputinţa copiilor lor îi fac să nu-şi ţină
promisiunile şi deseori să-i păcălească. Nu uitaţi că
orice comportament se învaţă! Aşadar vegheaţi!
Dacă promiteţi un cadou, atunci faceţi-l şi dacă
impuneţi anumite condiţii şi se respectă, atunci
tineţi-vă din nou de cuvânt.
Dacă veţi recidiva în astfel de iniţiative este posibil
să nu prea aveţi succes cu educaţia micuţului. Chiar
dacă sentimentele primează, este bine ca atunci când
stabiliţi termenii unui “contract” cu el, ambele părţi
să-i respecte. În acest fel, copilul observă că este
respectat şi cuvintele dumneavoastră nu vor fi greşit
interpretate.
A fi responsabil implică o comunicare sinceră cu
cel de lângă dumneavoastră chiar dacă este mic şi
pare că nu întelege. Măiestria unui părinte stă în
flexibilitatea acordării sale la vocabularul şi
înţelegerea propriului copil. A-i răspunde la întrebări
arzătoare pentru el înseamnă mai mult decât v-aţi
putea imagina. Nu evitaţi momentele de joacă
împreună cu el deoarece acesta este un mod eficient
de a comunica şi de a-l învăţa să-şi asume
“responsabilităţile” jocului.
Regulile orelor de recreaţie sau de joacă au şi ele
noima lor şi trebuie să îndreptaţi copilul către
respectarea partenerilor de joacă sau să-l faceţi să
accepte aşa cum trebuie înfrângerea şi victoria.
Foarte mulţi dintre noi omitem aceste aspecte dar
sunt aşa de importante încât de multe ori
comportamentele de joc sunt adoptate ca un stil de
viaţă ce mai târziu se poate dovedi a nu fi cel optim
unei integrări eficiente în grupuri şi în societate.
În concluzie nu uitaţi că dumneavoastră
sunteţi cel mai important educator al propriului
copil. Nu trăiţi cu iluzia că angajaţi o
guvernantă şi totul va fi bine. Receptivitatea
copilului la persoanele străine s-a dovedit a fi
mult mai redusă. Aşadar, nu fugiţi de muncă şi
nu pasaţi obligaţiile altora (partener, părinţi,
guvernantă) ci fiţi un părinte responsabil şi
învăţaţi-vă copilul cum să-i respecte pe ceilalţi
dar mai ales pe dumneavoastră. Aşa cum îl
educaţi aşa îl aveţi!
http://www.nou-nascuti.ro/ghidul-parintilor/ce-inseamna-a-fi-un-parinte-
responsabil-cu-un-copil-responsabil.html
 Am şi eu o responsabilitate
Mîrţ Simona Magdalena
Chiar dacă sunteţi copii, cu toate acestea aveţi și
responsabilităţi. Pentru că sunteţi membru din fru-
moasa voastră familie, trebuie să aveţi o mică sar-
cină pe măsura puterilor şi vârstei voastre. Ar fi
bine să ne întrebăm: ce este o responsabilitatea?
V-a spus mama sau tata vreodată să vă strângeţi
jucăriile după ce aţi terminat să vă jucaţi cu ele?
Aceasta este una dintre responsabilităţi. Şi părinţii
tăi au responsabilităţi (mama face mâncare şi cură-
ţenie, tata merge la muncă şi o ajută pe mama în
casă), la fel şi fraţii sau surorile tale trebuie să aibă
responsabilităţi. Prin urmare şi tu ai câteva sarcini
şi pe măsură ce creşteţi o să aveţi mai multe.
A avea o responsabilitate nu este nici o pe-
deapsă şi nici o regulă. Nu contează dacă gre-
şeşti sau nu, important este să faci cu drag
ceea ce trebuie, să-ţi ajuţi părinţii şi prietenii
(fraţii dacă îi ai) cu atenţie şi dragoste.
Responsabilitatea este una din regulile pe
care orice copil trebuie să le înveţe, pentru a fi
util şi fericit. De ce? Deoarece atunci când
fiecare face câte un lucru util în familie, lucru-
rile se termină, nimeni nu oboseşte foarte tare
şi fiecare este bucuros că este ajutat de altci-
neva.
Nu uitaţi dragi copii, că aşa cum voi
aveţi nevoie de iubirea părinţilor voştri,
aşa şi ei au nevoie de iubirea vostră, să fiţi
ascultători şi cuminţi ca nişte copii foarte
buni, cu care să se mândrească la orice
pas.
Încercaţi măcar odată să fiţi responsabi-
li, şi o să vedeţi ce fericiţi şi mulţumiţi
veți fi, şi cu siguranţă o să vreţi să fiţi me-
reu la fel de responsabili, atât acasă cât şi
la şcoală.
S-a gândit la o prietenă şi la
În sfârşit, picioarele şi
părţile intime răsuflau
În prima zi a găsit prietenii lui şi şi-a dat seama că liniştite că nu mai erau puse
răspunsul la prima întrebare: îi iubeşte la fel de mult chiar şi să muncească atât de mult
nimeni nu face întotdeauna atunci când greşesc. degeaba.
toate lucrurile bine. Şi atunci, ca prin minune,
La început era cât pe ce să odată cu frica de a-şi pierde
spună că Mami face prietenii, a dispărut şi ultima Ursuleţul a învăţat că
întotdeauna toate lucrurile picătură de supărare. numai alături de ceilalţi,
bine. Dar şi-a adus aminte că Martinică ştia că e posibil să supărarea şi singurătatea
şi mami uita uneori anumite se mai supere câteodată, dar dispar; numai respectând şi
lucruri, că şi ea mai spune: ştia că la orice problemă poate ajutând pe fraţi, părinţi,
"Vai ce neatentă am fost!" găsi o soluţie. Mai ştia că prieteni nu se va mai simţi
După ce a găsit răspunsul la supărarea împărtăşită cu cineva trist, ci responsabil de iubirea
această întrebare, Martinică a trece mai uşor. celorlalţi.
simţit cum supărarea sa se
împuţinase deja.
A doua zi, a găsit răspunsul
la a doua întrebare. Chiar s-a
întâmplat să greşească ceva la
grădi. A stat să vadă ce se
întâmplă: prietena lui l-a iubit
la fel de mult, Miss Ursoaiaca
nu l-a certat, mami şi tati l-au
iubit ca în fiecare zi, jocurile i
-au părut la fel de amuzante şi
plăcute.
La fel şi desenul lui animat
cu Power Rangers. În plus, a
avut şi o surpriză: pentru că
nu s-a mai supărat cand a
greşit, Zâna soluţiilor l-a
ajutat să găsească rezolvarea
potrivită pentru a-şi îndrepta
greşeala.
Miss l-a lăudat că şi-a
recunoscut greşeala sa și că a
reparat-o. Deja Mărtinică
scăpase de mare parte din
supărare.
Nici nu mai putea să spună
că nu-i iese nimic. Pentru că
îşi dăduse seama că acest
lucru nu era deloc adevărat.
În sfârşit, în a treia zi,
Martinică a găsit răspunsul şi
la cea de-a treia întrebare. http://www.copilul.ro/plansa_de_colorat_Ajuta_veverita_358.html