Rolul afectivitatii in activitate

Codescu Diana
Grupa 4,seria 1
• 1.Definitie

• Afectivitatea este acea componenta a vietii

psihice care reflecta , in forma unei trairi
subiective de un anumit semn, de o anumita
intensitate si de o anumita durata, raportul
dintre dinamica evenimentelor motivationale
sau a starilor proprii de necesitate si dinamica
evenimentelor din plan obiectiv extern.
 2.Procesele afective

• Procesele afective constituie armonizarea sau conflictul individului, interpretat ca un

tot, cu lumea şi cu sine, cu ambianţa exterioară dar şi cu cea ce se produce în
propriul său organism, cu evenimente prezente dar şi cu cele rea-mintite sau
imaginate. Dacă în procesele cognitive subiectul se subordonează obiectului, pe care
încearcă să-l epuizeze cognitiv, de data aceasta el se subordonează relaţiei, într-un
fel, sieşit pentru că el este cel care "introduce" o anumită valoare sau semnificaţie
emoţională în obiectul reflectat. Apoi, deşi procesele afective sunt declanşate prin
fapte cognitive cum ar fi vederea unei cărţi, audiţia unei bucăţi muzi-cale,
reamintirea unei întâmplăr etc., ele nu sunt reductibile la acestea. Ceea ce contează
nu sunt potentele şi organizarea cognitivă a indivizilor ci organizarea lor
motivaţională, raportul obiectului (perceput, gândit sau imaginat) cu necesităţile, cu
gradul lor de satisfacere. Procesele afective, deşi diferite de procesele cognitive, sunt
într-o strânsă interacţiune cu ele. Atunci când conflictul afectiv produs de ciocnirea
dintre emoţii, sentimente, pasiuni este solidar cu conflictul cognitiv, cu ciocnirea
ideilor, concepţiilor, modalităţior de rezolvare stc., randamentul activităţii
intelectuale este mai mare.
 Practic, nu există fenomen psihic cu care
procesele afective să nu se afle în relaţii de
interacţiune şi interdependenţă. Afectivitatea se
regăseşte în faza "ciocnirii motivelor" sau în afaza
deliberării*1 din actul voluntar, ea este
transfigurată în temperament, unele trăsături ale
acesteia, cum ar fi gradul de impresionabilitate,
fiind chiar de ordin afectiv, altele (impulsivitatea,
calmul, destinderea) având o mare încărcătură
afectivă. Tocmai de aceea ea este considerată ca
fiind componenta bazală, infrastructurală a psihi-
cului, dar şi nota lui definitorie, deoarece prin
afectivitate omul se diferenţiază profund de
roboţi şi calculatoare, de aşa zisa inteligenţă
artificială. Dacă raţiunea omului poate fi
reprodusă de calculator, stările şi trăirile afective
vor rămâne apanajul lor specific.
 3.Proprietăţile proceselor afective

a) Polaritatea proceselor afective constă în tendinţa acestora de a gravita fie în jurul

polului pozitiv, fie în jurul celui negativ, şi apare ca urmare a satisfacerii sau nesatisfacerii
diferenţiate a trebuinţelor. De obicei, procesele afective sunt cuplate două câte două în
perechi cu elemente contrare: bucurie-tristeţe, simpatie-antipatie, entuziasm, deprimare,
iubire-ură etc. Polaritatea se exprimă în caracterul plăcut sau neplăcut al stărilor afective,
stenic sau astenic al acestora (unele mobilizând, "împingând" spre activitate, altele
dimpotrivă, demobili-zând, întârziind sau inhibând activitatea), în fine, în caracterul lor
încordat sau destins (unele fiind tensionale, altele relaxante).

b) Intensitatea proceselor afective indică forţa, tăria,

profun zimea de care dispune la un moment dat
trăirea afectivă. Creşterea intensităţii stărilor afective
se obţine nu prin repetarea stimulului (ca la
memorie), care ar duce la tocirea afectivităţii, ci prin
schimbarea (amplificarea) semnificaţiilor afectogene
ale obiectului sau persoanei cu care suntem în relaţie
c)Durata proceselor afective constă în întinderea, persistenţa în timp a
acestora, indiferent dacă persoana sau obiectul care le-a provocat sunt sau nu
prezente. Un sentiment poate dura un an, doi sau toată viaţa, o emoţie poate
dura câteva ore sau câteva clipe; frica şi groaza în faţa unui accident persistă
şi după ce pericolul a trecut; dragostea se păstrează chiar dacă fiinţa iubită nu
mai este. Aceastăproprietate are o foarte mare importanţă deoarece
alimentând permanent semnificaţia afectogenă a unui stimul (obiect sau
persoană) putem ţine mereu trează starea afectivă faţă de el.
d) Mobilitatea proceselor afective exprimă fie trecerea rapidă ţn interiorul
aceleiaşi trăiri emoţionale de la o fază la alta, fie trecerea de la o stare
afectivă la alta.
e) .Expresivitatea proceselor afective constă în capacitatea acestora de a
se exterioriza, de a putea fi"văzute", "citite", "simţite. Cele mai cunoscute
expresii emoţionale sunt:
.
Mimica,pantomimica,modificarile de natura vegetative. Expresiile
emoţionale nu sunt izolate unele de altele, ci se corelează şi se
subordonează stărilor afective, dând naştere la ceea ce se numeşte
conduita emoţional-expresivă.
 Trebuie reţinut faptul că expresiile şi
conduitele emoţionale se învaţă, se
însuşesc în timpul vieţii, fie prin
imitaţie, fie prin efort voluntar.
Expresiile emoţionale îndeplinesc
roluri importante în comporta-
mentul omului, dintre care mai
semnificative sunt:

• rol de comunicare (se face cunoscută în

exterior starea afectivă trăită de o
persoană pe care ea o doreşte ca ceilalţi s-
o perceapă; citind expresiile emoţionale
imprimate pe chipul elevilor săi, profesorul
îşi poate da seama dacă aceştia au înţeles
sau nu; prin propriile sale expresii
emoţionale profesorul poate întări forţa.)
 rol de influenţare a conduitei altora în
vederea săvârşirii unor acte (o
persoană poate plânge pentru a
impresiona, a obţine mângâierea,
acordul sau a ceea ce şi-a propus; o
alta manifestă temeri pen tru a se
asigura de ajutorul cuiva; în acest
sens, vorbim de utilizarea socială a
expresiilor emoţionale cu scop,
pentru a obţine ceva);

• rol de autoreglare în vederea adaptării mai bune la situaţiile cu care ne confruntăm

(plângem în situaţii triste, râdem în cele vesele; comportamentul invers ar fi un exemplu
tipic de dezadaptare expresiv- emoţională);
 
• rol de contagiune (de a se transmite şi de a trezi reacţii similare şi la alte persoane, de a
da naştere la stări afective colective- pozitive sau negative - prin aceasta întărindu-se forţa
lor de coeziune sau de dezbinare a membrilor grupurilor);
 
• rol de accentuare sau de diminuare a însăşi stării afective (plângând ne putem "descărca",
elibera sau dimpotrivă, "încărca"
 Rolul afectivităţii
Componenta afectivă a personalităţii nu se
epuizează în emoţiile de moment, dimpotrivă, ea
are o consistenţă şi durabilitatea în timp, fapt care
permite constituirea unor adevărate profiluri emo-
ţionale (echilibrat, hiperemotiv, hipoemotiv). Wallon
(1945), din perspectiva psihologiei şi psihiatriei
infantile, arată că emoţiile apar în urma acumulării
unei cantităţi de tonus muscular, care dacă nu se
consumă în activităţi adecvate, pentru a se epuiza
gradat, degenerează în spasme, râs, plâns.
Primul care a sesizat valoarea adaptativă a emoţiilor a fost Darwin care, încă din 1872,
arăta că originea emoţiilor se află în tiparele vechi comportamentale desfăşurate de-a
lungul evoluţiei, tipare ce s-au comprimat şi păstrat deoarece s-au dovedit a fi utile
acţiunilor actuale. O poziţie contradictorie întâlnim la V. Pavelcu care arată pe de o parte,
că emoţia are rolul de a preveni psihicul de tulburări şi de dezagregare durabilă, de a
restabili echilibrul, prin derivare, prin risipirea forţelor pe căi vegetative, prin reacţii
inutile sub raportul conduitei, dar foarte utile prin efectul lor de liniştire, la lichidare a
conflictului dintre tendinţe, de rezolvare a înaltei tensiuni psihice, pe de altă parte,
emoţia este un proces de degradare a psihicului spre fiziologie, de dezintegrare atât pe
planul de adaptare individ-mediu, cât şi pe planul intrapsihic. în realitate, afectivitatea
îndeplineşte ambele roluri, dar în condiţii diferite.
Tipuri de procese afective

Procesele afective primare au un rol caracter elementar,

spontan, sunt slab organizate, mai aproape de biologic si
mai putin elaborate cultural, ele tind sa scape constient,
rational, in categoria lor se includ:
       tonul afectiv al proceselor cognitive (emotia produsa de
vizionarea unui film, lectura unei carti, rezolvarea unei
probleme de matematica), care se refera la reactiile
emotionale ce insotesc si coloreaza afectiv orice act de
cunoastere o senzatie, o amintire.
       trairile afective de provenienta organica (starea de
boala sau de sanatate) sunt cauzate de buna sau proasta
functionare a organelor interne.
 afectele (furia,
entuziasmul) sunt forme
afective simple, primitive
si impulsive, puternice,
foarte intense si violente,
de scurta durata, cu
aparitie brusca si
desfasurare impetuoasa.
 

   Procesele afective complexe beneficiaza de un grad mai mare de

constientizare si intelectualizare. Cuprind:
       emotiile curente care sunt forme afective de scurta durata, active,
intense, provocate de insusirile separate ale obiectelor.
       emotiile superioare, legate nu atit de obiecte, cit de o activitate pe
care o desfasoara individual.
       dispozitiile afective sunt stari difuze, cu intensitate variabila si
durabilitate relativa.
 
Procesele afective superioare se caracterizeaza printr-o mare
structurare si raportare valorica, situata nu la nivel de obiect,
ci la nivel de personalitate depasind prin continutul si
structura lor starile emotionale disparate si tranzitorii.
       sentimentele sunt trairi afective intense, de lunga durata,
relativ stabile, specific umane, conditionate social - istoric.
       pasiunile sunt sentimente cu o orientare, intensitate de
gradul de stabilitate si generalitate foarte mare, antrenind
intreaga personalitate.
     Trebuie distinse doua mari forme de afectivitate, si anume
afectivitatea individuala care este generata si traita de individ
in functie de particularitatile sale psihoindividuale, fara ca ea
sa influenteze starile afective ale altor personae, si
afectivitatea de grup sau intragrupala, care viseaza
combinarea spontana a emotiilor si sentimentelor
individuale, soldata cu aparitia unor stari afective comune, ce
este traita si impartasita de toti membrii grupului.
 
 Bibliografie:

• Fundamentele Psihologiei –Mielu Zlate

• http://facultate.regielive.ro/referate/psihologie/afectivitate-56493.html
• http://grsiu.3x.ro/afectivitatea.html