Note de curs

Observarea statistică
Planul lecţiei
1. Observarea statistică: definire, clasificări
2. Surse de date statistice
3. Programul observării statistice
4. Metode de observare statistică special organizate
5. Erorile observării statistice. Controlul datelor statistice.
1. Observarea statistică: definire, clasificări
Observarea denumită şi culegerea (înregistrarea) datelor reprezintă prima etapă a procesului de cercetare
statistică.
În sensul cel mai general, observarea statistică constă în culegerea unitară a datelor despre unele
caracteristici în prealabil stabilite de la unităţile care au fost incluse în obiectivul de cercetare statistică, după
un program riguros elaborat.
La efectuarea observării statistice trebuie să se ţină seama de unele recomandări generale ca:
- datele culese cu privire la însuşirile proprii fenomenului observat trebuie să fie autentice;
- caracterizarea colectivităţilor supuse studiului se bazează pe observaţii culese pentru fiecare
unitate componentă a colectivităţii sau pentru o parte suficient de mare a acestora;
- datele obţinute prin observarea statistică trebuie să îndeplinească atât condiţia de volum cât şi
cea de calitate;
- datele statistice trebuie să se prezinte ca un material informativ complet şi unitar atât sub
aspectul organizatoric cât şi al conţinutului.
Existenţa mai multor metode de observare statistică prezentând particularităţi de conţinut şi metodologice
face posibilă clasificarea lor în funcţie de mai multe criterii.
Un prim criteriu de clasificare este acela al gradului de cuprindere al numărului de unităţi în procesul de
observare. În funcţie de aceasta, întâlnim observări totale şi observări parţiale. Observarea totală presupune
înregistrarea după criterii unitare a datelor - potrivit programului de observare - de la toate unităţile colectivităţii.
Ţinând seama de posibilităţile de obţinere a informaţiei, observările totale sunt: recensământul şi raportările
statistice cunoscute şi sub denumirea de dări de seamă. Observările parţiale presupun că datele se obţin numai
de la o parte a unităţilor colectivităţii, parte care poate să fie reprezentativă sau nu în raport cu întreaga
colectivitate.
Un alt criteriu de clasificare are în vedere modul în care este caracterizat fenomenul. Din acest punct de
vedere se întâlnesc observări statice şi observări dinamice. Observaţiile statice sunt folosite pentru a culege date
cu privire la volumul şi structura unei colectivităţi statice delimitată ca volum şi circumscrisă în aceleaşi condiţii
de timp, adică la un moment dat. Observările dinamice au ca obiect înregistrarea unui proces ce evoluează în
timp. În cadrul observărilor statice se includ recensămintele şi în general orice inventariere statistică indiferent
de colectivitatea la care se referă, iar celelalte observări statistice totale sau parţiale, care înregistrează
fenomenele în continua lor transformare sunt observări cu caracter dinamic.
Din punct de vedere al modului de organizare observările statistice pot fi observări cu caracter permanent,
deci, în mod sistematic intră date statistice în sistemul informaţional şi observări speciale care vin să completeze
pe cele permanente, organizându-se de fiecare dată când este necesar.
Din punct de vedere al timpului de efectuare se pot întâlni observări curente, periodice şi unice.
La selectare metodei de culegere a datelor se ţine seama de natura fenomenelor studiate, de modul de
organizare a activităţii agenţilor economici, de posibilităţile de înregistrare a fenomenelor, de mijloacele tehnice
de prelucrare existente la un moment dat.
2. Surse de date statistice
• preluarea datelor din documente de evidenţă primară, documente contabile şi financiare,
documente de personal, documente de stare civilă, documente vamale etc. în care au fost înregistrate în
alte scopuri;
• extragerea datelor necesare din publicaţii statistice (Anuarul statistic al României, Buletine
statistice lunare sau trimestriale pe diverse domenii);
• organizarea unor înregistrări speciale de către organismele de statistică.

1
 3. Programul observării statistice
Culegerea datelor necesită numeroase operaţii efectuate în conformitate cu programul special elaborat care
trebuie să cuprindă o serie de probleme metodologie şi organizatorice.
Principalele probleme, care trebuie rezolvate pentru realizarea unei observări statistice, se referă la: scopul
observării; obiectul observării; programul observării propriu-zise: unitatea de observare; timpul şi locul
observării; formularele; instrucţiunile; problemele organizatorice necesare desfăşurării normale a operaţiei de
culegere a datelor.
Scopul observării se determină în funcţie de necesităţile specifice de informaţii pentru domeniul în care se
organizează cercetarea şi care se încadrează în scopul general al acesteia. Corespunzător obiectivului final
urmărit de cercetarea statistică respectivă se pot delimita obiectivele parţiale care, în cazul observării statistice,
se vor referi concret la volumul şi calitatea datelor necesare.
Obiectul observării îl formează colectivitatea de fenomene despre care urmează să se culeagă date
statistice. Colectivitatea supusă observării trebuie delimitată ca volum, în timp şi în spaţiu, indiferent dacă este o
colectivitate statică sau o colectivitate dinamică. De remarcat este faptul că nu întotdeauna obiectul cercetării
coincide cu obiectul observării. Astfel, în cazul când se foloseşte o observare parţială, colectivitatea observată
este mai mică decât colectivitatea totală. Indiferent însă, de felul observării utilizate este necesar ca atunci când
caracterizarea finală se referă la întreaga colectivitate să se definească nu numai colectivitatea parţială - pentru
care se culeg datele - ci şi cea totală pentru care se generalizează rezultatele. În cazul fenomenelor cu un grad
mai mare de complexitate, colectivitatea se structurează pe subcolectivităţi cu un grad mai mare de omogenitate.
Aceste subcolectivităţi pot fi observate separat sau împreună cu întregul ansamblu.
Programul propriu-zis al observării este format din totalitatea caracteristicilor pentru care urmează să se
culeagă date de la toate unităţile colectivităţii. Programul observării se concretizează în întrebări care sunt
înscrise în formulare statistice şi la care trebuie să se obţină răspunsuri cu privire la nivelul de dezvoltare sau la
forma lor de manifestare. De menţionat faptul că, în programul observării trebuie să se includă acele
caracteristici care prezintă interes pentru cercetarea statistică şi sunt esenţiale, adică răspund direct obiectivului
stabilit. Întocmirea corectă a unui program de observare este nerealizabilă fără consultarea specialiştilor din
domeniul care face obiectul observării.
Unitatea de observare poate să fie simplă sau complexă. Definirea unităţilor de observare, indiferent de
felul lor, trebuie să se facă pe baza unor elemente clare, care să permită înţelegerea unitară a noţiunii respective
de către toate persoanele care culeg datele. De regulă, definirea unităţii trebuie să fie însoţită de exemple de
manifestare concretă sub care se pot întâlni diferite cazuri. De asemenea, la definirea unei unităţi de observare
trebuie să se ţină seama şi de felul colectivităţii (statice sau dinamice). Astfel, unităţile colectivităţii statice există
la momentul dat ca entităţi de sine stătătoare, bine determinate, cu o dimensiune precisă. Spre deosebire de
acestea, unităţile colectivităţilor dinamice (fenomenele apar, se dezvoltă, dispar în decursul unei perioade) pot fi
înregistrate numai pe intervalul respectiv, numărul lor la un anumit moment fiind lipsit de sens. La definirea
unităţii de observare trebuie să se ţină seama şi de necesitatea de a asigura comparabilitatea datelor pe plan
teritorial şi în dinamică.
Timpul observării. Pentru efectuarea unitară a observării statistice trebuie să se precizeze atât timpul la
care se referă datele culese, cât şi timpul când se face înregistrarea. Timpul la care se referă datele nu trebuie
confundat cu timpul înregistrării. De regulă, timpul observării este considerat acela la care se referă datele culese
şi poate fi un singur moment (pentru înregistrările statice) sau o perioadă (pentru înregistrările dinamice).
Alegerea timpului observării se face în funcţie de felul observării, de particularităţile obiectului şi mai ales de
scopul cercetării statistice. Există şi situaţii când timpul observării coincide cu timpul când se înregistrează
datele, cum este cazul fotografierii zilei de lucru a muncitorului. Un alt aspect căruia trebuie să i se acorde o
mare importanţă se referă la alegerea timpului observării. În practica statistică, ca timp al observării se alege
perioada în care colectivităţile prezintă gradul cel mai ridicat de stabilitate. De remarcat faptul că în prelucrarea
ulterioară a datelor nu apare decât timpul la care se referă datele.
Locul observării este precizat în program cu scopul de a găsi mai uşor unităţile de observare. El coincide,
de regulă, cu locul producerii fenomenelor. Cazul în care locul înregistrării diferă de locul producerii
fenomenului se întâlneşte în special când observarea statistică se realizează prin preluarea datelor din diferite
surse deja existente (alte forme de evidenţă, publicaţii etc.).
Formulare şi instrucţiuni. Pentru a realiza o observare unitară este necesar ca formularele pe care se culeg
datele statistice să fie întocmite pe baza programului observării, astfel încât să se poată da răspunsuri la toate
caracteristicile. În practică se folosesc două tipuri de formulare: fişa şi lista. În fişe se trec datele cu privire la o

2
singură unitate de observare, conform programului. Fişa se foloseşte când programul de observare este mai bogat
şi când unităţile de înregistrare sunt mai răspândite în spaţiu. Într-o listă se înscriu răspunsurile la caracteristicile
din program pentru mai multe unităţi de observare statistică concentrate în spaţiu. În unele situaţii se pot folosi şi
combinat cele două tipuri de formulare. De exemplu, la recensămintele de populaţie se întocmeşte câte o fişă
pentru fiecare familie, iar persoanele care locuiesc în colectivităţi numeroase (cămine, armată, spitale) sunt
înregistrate în liste. Normele metodologice şi tehnice privind completarea formularelor sunt imprimate direct pe
ele sau separat în broşuri speciale. Aceste instrucţiuni de completare a formularelor trebuie să fie cât mai scurte,
dar complete, asigurând înţelegerea uniformă pentru toţi observatorii statistici. Formularele trebuie să fie
întocmite în aşa fel încât să permită codificarea răspunsurilor la întrebări, în vederea prelucrării ulterioare a
datelor folosind o tehnică de calcul adecvată.
Măsurile organizatorice au drept scop asigurarea unor condiţii cât mai bune pentru desfăşurarea observării
statistice. Între măsurile organizatorice necesare desfăşurării normale a unei observări statistice amintim:
stabilirea listelor şi hărţilor necesare identificării tuturor unităţilor de la care urmează să se culeagă date
statistice; efectuarea instructajului cu toţi observatorii, pentru ca să se asigure de la început o înţelegere unitară a
tuturor aspectelor legate de observarea respectivă; operaţiile de tipărire şi difuzare a formularelor aprobate în
prealabil de forurile competente; măsuri referitoare la controlul modului cum se desfăşoară observarea statistică
şi cum se transmit formularele de înregistrare. Când datele se culeg direct de la populaţie este necesar să se facă
popularizarea acţiunii prin presă, radio şi televiziune pentru a informa populaţia asupra conţinutului şi scopului
observării respective.
4. Metode de observare statistică special organizate
Principalele metode de observare statistică special organizate sunt: recensământul, raportările, sondajul
statistic, ancheta statistică, monografia etc.
Recensământul este cea mai veche metodă de observare totală şi reprezintă fotografierea fenomenelor la un
moment dat numit moment critic faţă de care ne raportăm atunci când culegem datele. Recensămintele reprezintă
observări cu caracter periodic, periodicitatea recunoscută pe plan naţional şi internaţional fiind de 5-10 ani. La
alcătuirea programului observării trebuie să se ţină seama de scopul recensământului. În acelaşi timp pentru a
putea surprinde mutaţiile de structură trebuie să asigurăm comparabilitatea datelor pe plan naţional şi
internaţional. Pentru buna reuşită a recensământului se organizează un recensământ de probă cu care ocazie se
verifică dacă normele pe un recenzor sunt bine stabilite şi în timpul preconizat se poate obţine întreaga cantitate
de informaţie. Recensămintele populaţiei reprezintă modelul general pentru observările de acest tip. Ele
reprezintă operaţii de mare amploare şi durata de pregătire de 1-2 ani. Prin analogie se pot folosi recensăminte şi
în alte domenii ca de exemplu: anual, populaţia de vârstă şcolară şi cu opţiunile corespunzătoare; anual,
recensământul animalelor. Într-un sens mai larg orice inventariere poate să fie considerată ca un recensământ
statistic.
Sondajul statistic face parte din metodele de observare cu caracter parţial. Pentru ca să putem substitui
observarea totală prin cea parţială eşantionul trebuie să îndeplinească condiţia de reprezentativitate. Prin
reprezentativitate înţelegem că eşantionul trebuie să reproducă aceleaşi trăsături esenţiale pe care le are şi
colectivitatea generală. Sondajul statistic este o metodă riguroasă care se bazează pe principiile teoriei
probabilităţilor potrivit căreia putem obţine nu numai caracterizarea statistică a fenomenelor, dar putem calcula
şi erorile probabile de estimare a tendinţelor generale pe baza datelor de eşantion.
Ancheta statistică este o metodă de observare parţială cu deosebirea că numai cu totul întâmplător poate să
îndeplinească condiţia de reprezentativitate. Ea se bazează pe completarea benevolă a chestionarelor, ceea ce
înseamnă că pe baza rezultatelor ei putem aprecia unele tendinţe generale fără să putem face o estimare riguroasă
a parametrilor colectivităţii totale.
Monografia este o observare parţială care se realizează la o unitate complexă sau pentru o problemă care
interesează. De exemplu, se poate întocmi monografia unui oraş, municipiu, întreprindere. Rezultă că o
monografie statistică înseamnă o caracterizare aprofundată a unităţilor complexe studiate. Ea se realizează de
către o echipă mixtă de specialişti care participă la toate trei etapele: observarea datelor, prelucrarea lor, analiza
şi interpretarea rezultatelor.
5. Erorile observării statistice. Controlul datelor statistice
Erorile de observare reprezintă abateri ale dateler înregistrate de la mărimea concretă, reală a
caracteristicilor cuprinse în programul observării. Aceste erori de înregistrare sunt cu atât mai numeroase cu cât
cercetarea este de mai mare amploare şi cuprinde un program amplu de observare.

3
 Erorile de observare întâmplătoare au caracter aleator şi survin, de regulă, datorită lipsei de concentrare a
persoanei care efectuează înregistrarea, copierea sau codificarea datelor. Deşi apar relativ frecvent, acest tip de
erori influenţează doar în mică măsură acurateţea rezultatelor de ansamblu; explicaţia acestui efect redus este
dată de faptul că erorile întâmplătoare se manifestă sub forma unor abateri (atât pozitive, cât şi negative) de la
valorile reale, compensându-se pentru colectivităţi de dimensiuni mari.
Erorile de observare sistematice au o incidenţă redusă, dar afectează într-o măsură însemnată
autenticitatea datelor culese. Ele provin, de regulă, din interpretarea incorectă a instrucţiunilor de culegere a
datelor, neînţelegerea scopului observării sau necunoaşterea unor noţiuni; acestea conduc la înscrierea repetată în
formularele observării a unor informaţii neconforme cu realitatea. Amploarea erorilor sistematice este direct
proporţională cu volumul colectivităţii observate. Erorile observării sistematice pot fi prevenite printr-o mai
bună instruire a personalului care efectuează observarea şi pot fi diminuate prin aplicarea riguroasă a controlului
aritmetic şi logic. Pentru eliminarea erorilor, datele statistice sunt supuse unui control care poate fi de volum,
cantitativ-numeric sau logic.
Controlul de volum presupune ca la centrul de prelucrare să se verifice dacă au sosit toate formularele, cu
toate rubricile completate.
Controlul aritmetic constă în refacerea prin sondaj a unor calcule de obţinere a unor indicatori înscrişi în
formular.
Controlul calitativ vizează verificarea relaţiilor cantitative existente între mărimile economice, a marjei de
valori admisibile pentru anumiţi indicatori şi concordanţa între valorile acelor fenomene între care există legături
de interdependenţă.

Întrebări recapitulative
1. În ce constă observarea statistică?
2. Ce surse de date statistice cunoaşteţi?
3. Ce probleme metodologice trebuie rezolvate în cadrul etapei de observare statistică?
4. Ce înţelegeţi prin probleme organizatorice în cadrul etapei de observare statistică?
5. Ce înţelegeţi prin observare totală?
6. Ce înţelegeţi prin observare parţială?
7. Ce accepţiuni are timpul observării?
8. Care sunt principalele metode de observare special organizate?
9. Care sunt trăsăturile caracteristice ale recensământului?
10. Care sunt trăsăturile caracteristice ale sondajului statistic?
11. Care sunt trăsăturile caracteristice ale anchetei statistice?
12. Care sunt trăsăturile caracteristice ale unei monografii?
13. Care este deosebirea de fond între ancheta statistică şi sondajul statistic?
14. Ce sunt erorile de observare şi de câte feluri sunt?
15. Prin ce se caracterizează erorile de observare întâmplătoare?
16. Prin ce se caracterizează erorile de observare sistematice?
17. Care este deosebirea de fond între erorile de observare întâmplătoare şi cele sistematice?
18. Cum se înlătură erorile de observare?
19. Ce înţelegeţi prin control al completitudinii datelor de observare?
20. Ce înţelegeţi prin control aritmetic al datelor de observare?
21. Ce înţelegeţi prin control logic al datelor de observare?