SCOALA VIITORULUI ESTE SCOALA IN DIVERSITATE

În Declaraţia Conferinţei UNESCO de la Salamanca din 1994 se spune că: “Şcolile

obişnuite cu o orientare incuzivă reprezintă mijlocul cel mai eficient de combatere a atitudinilor
de discriminare, care crează comunităţi prioritoare, construiesc o societate incluzivă şi oferă
forme de educaţie pentru toţi; mai mult, ele asigură o educaţie eficientă pentru majoritatea
copiilor şi îmbunătăţesc eficienţa şi rentabilitatea întregului sistem de învăţământ”.Altfel spus,
şcolile incluzive sunt acele şcoli deschise, prietenoase în care se urmăreşte flexibilizarea
curriculumului, ameliorarea calităţii procesului de predare – învăţare, evaluarea permanentă şi
formativă a elevilor, precum şi parteneriatul educaţional, iar educaţia incuzivă se referă în
esenţă la înlăturarea tuturor barierelor în învăţare şi la asigurarea participării tuturor celor aflaţi
în situaţii de risc sau vulnerabili la excludere şi marginalizare (UNESCO, 2000).

Asezarea invatamantului romanesc pe coordonatele calitatii si eficientei presupune

crearea unor scoli prietenoase, capabile sa pregateasca toti elevii pentru o societate
democratica. Realizarea acestui deziderat implica elaborarea si implementarea unor proiecte
apte sa raspunda atat rigorii proiectarii modern, cat si specificului schimbarilor educationale.

Sintagma şcoala pentru diversitate este echivalentă sintagmei şcoala pentru toţi şi
reprezintă dezideratul maximei flexibilităţi şi toleranţe în ceea ce priveşte diferenţele fizice,
socioculturale, lingvistice şi psihologice existente între copii/elevi, misiunea şcolii fiind aceea de
a le oferi tuturor posibilitatea de a învăţa în funcţie de ritmul capacităţile şi nevoile proprii şi de
a se exprima conform trăsăturilor individuale de personalitate. Educaţia pentru toţi a fost
definită ca acces la educaţie şi la calitatea acesteia pentru toţi copiii, fiind identificate două
obiective generale:
- asigurarea posibilităţilor participării la educaţie a tuturor copiilor, indiferent de cât de diferiti
sunt ei şi cât se abat, prin modelul personal de dezvoltare, de la ceea ce societatea devenind
normal.Participarea presupune în primul rând accesul şi apoi identificarea modalităţilor prin
care fiecare să fie integrat în structurile ce facilitează învăţarea socială şi individuală, să
contribuie şi să se simtă parte activă a procesului. Accesul are în vedere posibilitatea copiilor de
ajunge fizic la influenţele educative ale unei societăţi (familie, şcoală, comunitate), de a se
integra în şcoală şi de a răspunde favorabil solicitărilor acesteia;
- calitatea educaţiei se referă atât la identificarea acelor dimensiuni ale procesului didactic, ale
conţinuturilor învăţării, cât şi calităţi ale agenţilor educaţionali, care să sprijine învăţarea tuturor
categoriilor de elevi, să asigure succesul, să facă sistemul deschis, flexibil, eficient şi efectiv.

In ultimele decenii, rolul scolii s-a indepartat mult de cel traditional- transmiterea de
cunostinte delimitate strict pe discipline de studio, devenind mult mai complex , acest rol
vizeaza:

- Educatia pentru adaptare la schimbare( fiecare copil este ajutat sa-si dezvolte propriul
potential, sa fie creativ, motivat sa invete pe tot parcursul vietii, capabil sa rezolve
probleme, sa comunice si sa colaboreze cu ceilalti)
- Promovarea valorilor unei societati deschise( accent pe valorizarea diversitatii,
dezvoltarea deprinderilor de cooperare, participarea la luarea deciziilor, toleranta,
gandire critica)
- Egalizarea sanselor ( copii care se afla, din diferite motive, in situatii de risc, sunt ajutati
sa reuseasca din punct de vedere al educatiei si integrarii sociale, in acest mod scolile
contribuind esential la egalizarea sanselor persoanelor in societate)
- Practicarea tipurilor de invatare fundamentale al secolului XXI-lea ( a invata sa faci-
dobandind cunoastinte generale, instrumente de intelegere, a invata cum sa inveti, a
invata sa faci- a dobandi competente pentru a te descurca in diferite situatii si a-ti folosi
creativitatea, a invata sa traiesti impreuna cu ceilalti- a invata sa-I intelegi pe cei din jur,
sa cooperezi si sa participi la viata comunitatii, a invata sa fii- a exersa autonomia si
responsabilitatea personala, acordandu-se atentie tuturor aspectelor legate de
potentialul unei persone.

Intr-o scoala pentru diversitate exista o atmosfera destinsa, de colaborare, intre toti
membrii comunitatii educationale: cadre didactice, elevi, personal administrativ, parinti.
Cuvintele cheie pe care se bazeaza relatiile lor sunt: incredere, sprijin reciproc si respect pentru
diferente. Elevii lucreaza impreuna, comunica eficient, isi exprima sentimentele, valorizeaza
diferentele si rezolva situatiile conflictuale. Curriculmul ascuns al scolii (mesajele si lectiile
derivate din modul de organizare a scolii, din atitudinile si comportamentul profesorilor/ altor
angajati) sprijina implementarea curriculumului formal. Studiile au demonstrat ca elementele
care tin de climatul scolii au impact deosebit de important asupra dezvoltarii personale a
copiilor si formarii lor ca viitori adulti.

O scoala pentru diversitate este un loc primitor, uneori cel mai primitor din comunitate, in
care copiii vin cu drag pentru ca este curat si plin de culoare, pentru ca se simt ajutati si
protejati.

Scoala pentru diversitate se preocupa ca dreptul la educatie al fiecarui copil din comunitate
sa fie respectat, indiferent de statut social, etnie, religie, sex, capacitate intelectuala etc.
Pentru aceasta scoala dezvolta mecanisme si activitati specific prin care sa creeze un mediul
educational atractiv, in care copiii sa se simta in siguranta fizica si psihica.

Proiectul institutional al unei scoli pentru diversitate include Educatia pentru drepturile
copilului/ omului ca un demers prioritar, realizat crosscurricular si care vizeaza atat
transmiterea de cunostinte ( drepturi, catagorii, documente importante, istoric, organizatii) ,
cat si formarea de atitudini ( de colaborare, de comunicare, rezolvare de probleme etc).

Managementul unei scoli pentru diversitate este unul participativ, toti membrii comunitatii
scolare fiind consultati in legatura cu directia de dezvoltare si politicile scolii si implicati in
luarea deciziilor referitoare la schimbari majore in activitatea scolii. Un punct de vedere larg
acceptat de mediile educationale din toata lumea este acela care promoveaza necesitatea
democratizarii scolii ca o conditie de a-I pregati pe copii pentru viata intr-o societate
democratica.

Intr-o astfel de scoala nu intalnesti anarhie si nici lipsa structurilor ierarhice, ci este o scoala
in care organismele si structurile de putere sunt clar definite, dar in care relatiile dintre diferiti
membri ai institutiei se bazeaza mai putin pe teama fata de cei superiori pe scara ierarhica si
mai mult pe incredere si respect reciproc. Copiilor li se acorda posibilittaea sa-si exprime
temerile, ei primesc responsabilitati in chestiuni ce vizeaza functionarea scolii si li se ofera
conditii de implicare active si creative in problem care ii privesc direct.

Sintagma scoala pentru diversitate este echivalenta sintagmei scoala pentru toti si
reprezinta dezideratul maximei tolerante in ceea ce priveste diferentele fizice, socioculturale,
lingvistice si psihologice existente intre copii/elevi, misiunea fiind aceea de a le oferi tuturor
posibilitatea de a invata in functie de ritmul, capacitätile si nevoile proprii si de a se exprima
conform trasaturilor individuate de personalitate.
Ideea care anima acest tip de scoala este aceea ca finalitatea fundamentalá a sistemului
national de invatamant consta in a forma cetateni care sunt membri ai aceleiasi matrice sociale
si care impartasesc valori comune. Prin urmare, scoala reprezinta numai un segment al
sistemului social, iar schimbarile din cadrul ei nu pot avea succes in absenta unor schimbari
dirijate la nivelul celorlalte segmente. Acest fapt impune gandirea unor structuri care sa imbine
flexibil si eficient demersurile din toate domeniile, proces care implica formarea unei atitudini
pozitive fata de integrare intr-o perspectiva cat mai apropiata, fata de incluziune. Aceastä
atitudine manifestata la nivelul intregii societati trebuie sa respecte principiul normalizarii,
adicä asigurarea accesului, pentru toate categoriile de persoane, la tiparele existentiale si la
conditiile de viata cotidiana, cat mai apropiate de normele considerate firesti pentru o viata
obisnuita.

Bibiografie:

E. Radulescu, A. Tirca- Scoala prietenoasa, Ed Humanitas educational

www. Asociatia-profesorilor.ro