CUPRINS

BILANTUL CONTABIL……………………………… ……3

1. STRUCTURA ACTIVULUI SI PASIVULUI BILANTIER……………... 3

2. ABORDARILE PATRIMONIULUI…………………………………………4
3. STRUCTURI PRIVIND SITUATIA PATRIMONIULUI………...……….5
4. FUNCTIILE PATRIMONIULUI…………………………………………… 6
5. STRUCTURAREA ASPECTULUI FINANCIAR AL BILANTULUI
CONTABIL……………………………………………………………………….6

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE……………………7

1. IMPORTANTA SI SEMNIFICATII……………………………………….. 7
2. PREZENTAREA  SCHEMEI DE CONT………………………………….8

3. STRUCTURA CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE  IN NORMALIZAREA

CONTABILA INTERNATIONALA……………………..9

BILANTUL CONTABIL

 
 

             Structurile calitative folosite pentru  modelarea situatiei patrimoniului sunt cele de activ
si pasiv Ele se explica si definesc simultan prin prisma ecomnomicului,  juriticului si
financiarului.
          Din punct de vedere juridic activul, prin compozitia  lui grupeaza elementele in bunuri
reale si creante(drepturi asupra persoanelor)iar pasivul in capital propriu si datorii.
Prin prisma economica in subdiviziunile activului si pasivului trebuie sa se faca distinctie intre
structurile privind activitatea de imvestitie si activitatea de exploatare,astfel activul se imparte in
activ de imvestitie si in activ de exploatare (stocuri creante ,lichiditati), iar pasivul in capitaluri si
datorii, din care, datorii financiare si datorii de exploatare.
Perspectiva financiara grupeaza activele in fuctie de lichiditatea acestora ,iar pasivul, in functie
de exigibilitatea lor (termen de plata).
Astfel putem deprinde in structura activului active durabile stocuri active realizabile si
disponibile(lichiditatii)iar cea a pasivului in capitaluri permanente (pe termen lung )si pe termen
scurt.In situatia in care obiectul modelarii bilantiere este fundamentat pe categoria resurse
economice ,activul desemneaza utilizarea resurselor in activitatea economica sau sociala iar
pasivul ,originea resurselor(provenienta acestora).
     In cadrul activului  sunt delmitate utilizari permanente sau durabile de resurse sub forma de
bunuri de imvestitie ,utilizari temporare sau curente sub forma de stocuri ,creante  si valori
mobiliare de plasament. 
Pasivul prin structura sa delimiteraza cele trei modalitati de formare a resurselor si anume:
Resurse permanente sau pe termen lung ,furnizate de proprietar (individual sau asociatii), resurse
temporare curente,asigurate de terti (furnizori, banci, obligatari), si resurse rezultat,sub forma
profiturilor realizate in cadrul fiecarui exercitiu financiar.
Astfel, privind in genere, putem spune ca activul,prin componenţa sa  evidentieaza destinatia si
lichiditatea bunurilor economice, iar pasivul clasificarea surselor de finantare in functie  de
modul  de constituire  (surse proprii-straine)si exigibilitatea lor. 
Analizat prin prisma teoriei modelarii,bilantul contabil este simultan un model structural si
global, prin intermediul caruia  se asigura o reprezentare a patrimoniului pornind de la partile
sale
componente catre caracteristicile de ansamblu.
Astfel in cadrul bilantului contabil.patrimoniul este reprezentat prin prisma activului si pasivului,
 in cadrul activului, elementele multimii de activ fiind  grupate in raportul destinatiei  bunurilor
economice utilizate si gradul de lichiditate in active imobilizate,circulante, si active de
regularizare si asimilate .La randul lor activele imobilizate sunt diferentiate in imobilizari
necorporale corporale si financiare ,cele circulantre sunt impartite in raport de forma pe care o
imbraca in stocuri de productie in curs de executie ,creante ,plasamente  si disponibilitati banesti.

Cat priveste pasivul, elementele multimii de pasiv  sunt grupate in raport de caile de  formare a
surselor de finantare in capitaluri proprii,provizioane pentru riscuri si cheltuieli si pasive de
regularizare precum si in functie de gradul lor de exigibilitate, permanente si curente.
          Dispunerea activului in cadrul bilantului contabil este de regula cea imversa lichiditatii
activelor, de la cele mai putin lichide, cum sunt imobilizarile  necorporale,pana la cele mai
lichide,adica catre disponibilitatile banesti,care,imbraca deja forma de bani.Analizand elementele
pasivului putem observa dispunerea acestora imvers exigbilitatii surselor de finantare incepand
cu  elementele capitalului propriu, continuand cu datoriile pe termen lung  si cu cele curente sau
pe termen scurt.
          Astfel, structura bilantiera poate prezenta mai multe forme(abordari) folosind elementele
patrimoniale in mai multe abordari:
   I. Prima dintre acestea se bazeaza pe conceptul de patrimoniu ,definit ca ansamblul bunurilor
corporale si necorporale , al drepturilor si obligatiilor ce caracterizeaza situatia unei entitati
patrimoniale la un moment dat.Astfel, pornind de la acest concept bilantul poate fi privit in mai
multe moduri:                                                             

A)ECONOMIC                                  
B) JURIDIC
   
      PARTEA ECONOMICA pune in fata utilizarile cu resursele,generand urmatoarea  ecuatie:
  
                
UTILIZARI= RESURSE
                                                                      SAU
  ACTIV = PASIV
 

                                            
                                                                                                          

   Acest tip de bilant permite  sa raspunda unor intrebari,cum ar fi:

-de unde provin fondurile necesare finanterii necesitaitlor inteprinderii ?
-care sunt necesitatile si care a fost utilizarea data resurselor de care intreprinderea a dispus?
 astfel de intrebari  ofera posibilitatea unei previzionari si dezvoltarii viitoare a societatii.
    
     A doua si ultima abordare bilantiera “patrimoniala” ABORDAREA JURITICA prezinta
bilantul ca o lista de drepturi de proprietate si creante inscrise in activ,si de obligatii catre terti
care sunt inscrise in pasiv
   Aceasta abordare are la baza o relatie care este urmatoarea:
SN = A-D       
   
         
      SN-situatia neta(capitalurii propri)
      A-active
      D-datorii fata de terti

                             

 
 

STRUCTURI PRIVND SITUATIA PATRIMONIULUI   

                                
ACTIV                                                              PASIV
   
1)ACTIVE IMOBILIZATE 1)CAPITALURI PROPRII
-imobilizari - necorporale -capital
                    -corporale -rezerve
                    -financiare -rezultat (profitul cu +;pierderea cu -)
2)ACTIVE CIRCULANTE -alte capitaluri proprii
-stocuri de  productie in curs de executie 2)PROVIZIOANE PENTRU RISCURI SI
-creante CHELTUIELI
-disponibilitatii 3)DATORII
3)ACTIVE DE REGULARIZARE SI -imprumuturi si datorii financiare
ASIMILATE -alte datorii
4)PASIVE DE REGULARIZARE
                                            
Concluziv, indiferent de modul ales pentru ierarhizarea elementelor patrimoniale in activul si
pasivul bilantului,necesar este ca in aceasta ordine sa se asigure o corelatie intre lichiditatea
activelor si exigibilitatea pasivelor.
                                                                                                                                                             
                   

                                                     BILANTUL CONTABIL

                                                  Incheiat la data………
                                                                                                                         -in lei-
                                        
  PASIV

ACTIV
-mijloace fixe…………500 000 -capital social………….500.000
-materii prime………...100 000 -rezerve…………………50.000
-productie in curs de -rezultatul exercitiului…..42.000
executie………………..50 000 -credite bancare
-produse finite………....30 000 pe termen lung………...200.000
-clienti………………….40 000 -credite bancare
-efecte comerciale de pe termen scurt………….50.000
primit…………………..20 000 -furnizori………………..30.000

   
 

Schema prezentata mai  sus este cunoscuta sub forma de tablou bilantier, sau bilant cu sectiuni
separate.Ea se intemeiaza pe ecuatia fundamentala:
                    
Activ=Capital Propriu+Datorii
                           

             Un alt gen de abordare se bazeaza pe finalitatea bilantului de a raspunde nevoilor

analizei economico-financiare.
  Astfel, modelul de bilant lansat de noul sistem contabil  romanesc prevede o structurare a
activelor dupa destinatia lor ,iar a pasivelor dupa originea lor.Plecand de la acest model,printr-o
regruparea  posturilor bilantiere,se poate ajunge la o abordare de tip FUNCTIONAL.
Prezentarea functionala a bilantului este urmatoarea:
                   

                              
FUNCTIA DE IMVESTITII
ACTIV IMOBILIZAT CAPITALURI PROPRII
 STOCURI+CREANTE-CLIENTI-  
DATORII FURNIZORI
TITLURI DE PLASAMENT  

DATORII
FINANCIARE

FUNCTIA DE EXPLOATARE                                                   FUNCTIA DE                       

FINANTARE
                                 
 
    In aceasta perspective criteriile de lichiditate-exigibilitate suntcriterii secundare de
clasificare,activele fiind clasificate in ordinea crescatoare a lichiditatilor,iar pasivele ,in ordinea
descrescatoare a exigibilitatii lor.
    Printr-o prelucrare adecvata a bilantului funjctional se poate face  trecerea la bilantul
financiar.Pentru aceasta,elementele de active si pasiv trebuie  reclasificate dupa criteriul
duratei:elemente cu o durata de peste un an si elemente cu o durata de sub un an.
 Astfel,sub aspectul financiar,orice bilant se descompune in trei mari grupe:
1)FONDUL DE RULMENT(FR), care reprezinta totalul capitalurilor permanente (adica
capitaluri proprii+imprumuturi pe termen lung)diminuate cu activele imobilizate.
2)NECESARUL IN FOND DE RULMENT(NFR),care reprezinta stocuri si creante din
exploatare si in afara explatarii –datorii din exploatare si din afara exploatarii
3)TREZOERIA(T)care este egala cu disponibilitatii-imprumuturi pe termen scurt si conturi
bancare creditoare

Acesti trei indicatori informeaza asupra  echilbrului financiar al inteprinderii prin relatia:
          
           
                                      
FR-NFR=T
 

Aceasta relatie de echilibru, rod al abordarii de tip financiar, evidentieaza faptul ca echilibrul
financiar al inteprinderii este consecinta deciziilor luate de inteprindere pe termen scurt(privind
gestiunea stocurilor,politica de credit comercial fata de clienti, relatiile de deconectare cu
furnizorii e.t.c) cat sip e termen lung(privind imvestitiile si acoperirea lor cu resurse  de finantare
permanente)

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE

 

   Bilantul contabileste considerat documentul ce descrie pozitia a unei inteprinderi la un moment

dat,indicand si marimea rezultatului .Apare insa necesara prezenta unui alt instrument de
modelare coontabila care sa explice modul de constituire a rezultatului si a permita desprinderea
unor concluzii legate de performantele activitatii  inteprinderii.Acest instrument este cea de-a
doua componena a situatiilor financiare si anume contul de profit si pierdere.
    In aceasta optica,inteprinderea devine un centru de calcul economic,calculul avand la baza:
-  valorile produse si vandute pe piata clientilor,denumite genericVENITURI;
- valorile  utilizate pentru obtinerea unor venituri, care sunt constituite in costuri angajate pe alte
piete, denumite cheltuieli.Aceasta reprezinta, in fapt, renumerarea factorilor de productie
    Din comparara celor doua marimi valorice se obtine un rezultat. Acesta poate fi o marime
valorica pozitiva,denumita profit, atunci cand veniturile sunt mai mari decat cheltuielile,sau o
marime valorica negativa, denumita pierdere, atunci cand veniturile sunt mai mici decat
cheltuielile.
    In contextul economiei de piata, inteprinderea are ca obiectiv obtinerea profitului.Astfel,
profitul poate fi considerat o imbogatire, deci o resursa, pe cand pierderea este o saracie, fiind
asimilata unor utilizari fara asigurarea unui contraechivalent valoric.
    In prezentarea contului de profit si pierdere sunt conturate doua modele de expunere a
cheltuielilor si veniturilor: unul ia in considerare natura economica a acestora,celalalt pleaca de
la functiile sau activitatile unei interprinderi (deci de la destinatia veniturilor si cheltuielilor).
    Ca forma, contul de profit si pierdere se poate prezenta astfel:
-sub forma de tabel bilateral sau forma de cont(schema orizontala)
-sub forma de lista(schema verticala)
    Contul de profit si pierdere sintetizeaza  fluxurile economice, respectiv veniturile si
cheltuielile perioadei de gestiune.
      Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de imbogatire a intreprinderii legate sau nu de
activitatea sa normala si  curenta. Partea preponderenta a veniturilor o reprezinta cifra de afaceri
realizata de inteprindere in cursul exercitiului.
      Cheltuielile constituie ansamblul elementelor de costuri suportate de inteprindere in cursul
exercitiului.

      Daca bilantul contabil permite o  cunoastere a pozitiei financiare a intreprinderii,contul de

profit si pierdere ofera informatii asupra activitatii inteprinderii,a modului cum aceasta isi
gestioneaza afacerile prin dimensiunea veniturilor,cheltuielilor si rezultatelor pe care le
genereaza.

Directiva a IV a europeana privind documentele contabile de sinteza ale societatilor de capitaluri

instituie scheme obligatorii pentru prezentarea contului de profit si pierdere. Totusi, datorita
diferentelor de cultura si traditie contabila din tarile comunitare, obligativitatea prezentarii
standadizate a contului de rezultate se manifesta prin posibilitatea de optiune intre mai multe
scheme de cont de profit si pierdere.

SCHEMELE DE CONT DE REZULTATE PROPUSE DE DIRECTIVA a IV-a

SE POT REPREZENTA ASTFEL:

STRUCTURA DETALIATA A CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE FORMAT “LISTA”

CU PREZENTAREA CHELTUIELILOR DUPA NATURA LOR
1. Marimea reala acifrei de afaceri.

2. Variati stocurilor de produse finite si lucrari in curs de executie.

3. Lucrari efectuate de intreprindere pentru sine si inregistrate in activ.

4. Alte venituri de exploatare.

5. a)      Cheltuieli cu materii prime si materiale consumabile.

  b)      Alte cheltuieli externe.

6. Cheltuieli de personal.

7. a)      Corectarile de valoare privind cheltuielile de constituire, imobilizarile corporale si

necorporale.
 
b)      Corectarile de valoare privind elementele activului circulant, in masura in care ele
  depasesc corectarile normale de valoare in cadrul intreprinderii.

  Alte cheltuieli de exploatare.

8. Venituri ce provin din participatii, cu mentionarea separata a celor ce provin de la

intreprinderile legate.
9.
Venituri care provin din alte valori mobiliare si din alte creante ale activului imobilizat,
  cu mentionare separata a celor ce provin de la intreprinderile legate.

10. Alte dobanzi si venituri asimilate, cu mentionarea separata a celor ce provin de la

intreprinderile legate.
 
Corectarile de valoare privind imobilizarile financiare si valorile mobiliare apartinand
11. activului circulant.

  Dobanzi si cheltuieli asimilate cu mentionarea separata a celor ce vizeaza

intreprinderile legate.
12.
Impozitul asupra rezultatului care provine din activitatile ordinare.
 
Rezultatul care provine din activitatile ordinare dupa impozitare.
13.
Venituri extraordinare.
 
Cheltuieli extraordinare.
14.
15. Rezultate extraordinare.

16. Impozitul asupra rezultatelor extraordinare.

17. Alte impozite care nu figureaza in posturile anterioare.

18. Rezultatul exercitiului

19.

20.

21.         

STRUCTURA CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE  IN NORMALIZAREA CONTABILA

INTERNATIONALA

Organismul international de normalizare contabila (IASC) , considera contul de rezultate ca un

component al ansamblului de situatii financiare destinate procesului de informare financiara.

In “Cadrul de pregatire si prezentare a situatiilor financiare” denumit uzual Cadru conceptual,

IASC a definit elementele care masoara performanta intreprinderii:

-         veniturile

-         cheltuielile

Veniturile sunt cresteri de avantaje economice in cursul perioadei de gestiune (exercitiul

financiar) sub forma de cresteri de active sau de diminuari de datorii care au ca rezultat cresterea
capitalurilor proprii, sub alte forme decat noile aporturi de capital. Astfel spus un venit este orice
crestere de capitaluri proprii sub alte forme decat noile capitaluri. Astfel spus, un venit este orice
crestere de capitaluri proprii, alta decat cresterea capitalului.

In aceasta definitie se cuprind veniturile care provin din activitatea curenta a intreprinderii sau
venituri propriuzise (vanzari, onorarii, comisioane, dobanzi, etc) cat si alte venituri si plusuri de
valori sau castiguri (plusurile de valoare din reevaluarea activelor, profiturile din cedarea
imobilizarilor, etc)
 

Cheltuielile  sunt definite de cadrul conceptual al IASC ca diminuari de avantaje economice, in

cursul unui exercitiu sub forma diminuarii activelor sau cresterii datoriilor si care au generat o
scadere de capitaluri proprii alta decat distribuirile catre proprietarii de capital. Deci orice
diminuare de capitaluri proprii alta decat reducerea de capitaluri social sau distribuirea de
dividende constituie o cheltuiala. Se pot distinge:

-         cheltuieli propriu-zise care rezulta din activitatea curenta (cum sunt costul vanzarilor,
cheltuielile de personal, etc.

-         pierderile si minusurile de valoare (rezultand din catastrofe

naturale, din vanzarea activelor imobilizate, din variatia cursului imobiliar, etc) si care pot sa
rezulte sau nu din activitati curente ale intreprinderii.

Pentru ca rezultatul contabil sa masoare corect performanta intreprinderii este necesara

respectarea principiului conectarii cheltuielilor la venituri, adica din momentul contabilizarii
unui venit in contul de rezultate trebuie sa se contabilizeze si toate cheltuielile care au contribuit
la obtinerea venitului respectiv.

BIBLIOGRAFIE:

1. Conf.Prof.Dr. Traian Nicolae-Bazele Contabilitatii

2. Octavian Bojian - Bazele Contabilitatii

3. Negescu Ion - Bazele Contabilitatii

4. Oprea Calin – Bazele Contabilitatii