SCOALA

NAlIONALA
DE
STUDII
POLITICE
SI
ADMINISTRATIVE

FACULTATEA
DE
ADMINISTRAlIE
PUBLICA

Contabilitatea
instituNiilor
publice

-Suport
de
curs

Dr.
ec.
ION
MANEA
Drd.
ec.
ADELINA
DUMITRESCU

Bucuresti
2009
Cuprins

Capitolul
1:
Introducere
în
contabilitatea
instituNiilor
publice..............................
3

1.1.
ConcepNia
sociala
privind
contabilitatea
..........................................................
3

1.2.
Obiectul
si
metoda
contabilitaNii
......................................................................
6

1.3.
Organizarea
si
conducerea
contabilitaNii
instituNiilor
publice............................9

1.3.1.
Ordonatorii
de
credite.........................................................................
..
10

1.3.2.
Organizarea
contabilitaNii..................................................................
.....
12

1.4.
Sisteme
de
contabilitate...................................................................
..............
13

1.5.
Moneda
si
cursul
de
înregistrare....................................................................
16

1.6.
Forma
de
înregistrare
în
contabilitate
............................................................
16

1.7.
Documente
justificative
si
registrele
de
contabilitate
.....................................
17

1.8.
BalanNa
de
verificare
................................................................................
.....
20

1.9.
Principiile
si
convenNiile
contabile.................................................................
20

1.10.
Politici
contabile
................................................................................
.........
24

1.11.
InformaNii
si
proceduri
utile.........................................................................
25

1.12.
Arhivarea,
pastrarea
si
reconstituirea
documentelor.....................................
27

1.13.
Sistemul
informatic
................................................................................
.....
28

1.14.
ExerciNiul
financiar.......................................................................
...............
28
Capitolul
2:
EvidenNa
activelor
în
contabilitatea
publica.....................................
29

2.1.
Active
fixe
................................................................................
....................
38

2.1.1.
Active
fixe
necorporale
.........................................................................
38

2.1.2.
Active
fixe
corporale
.............................................................................
42

2.1.3.
Active
financiare
................................................................................
....
47

2.2.
Active
curente
(circulante)
...........................................................................
48

2.2.1.
Stocurile.......................................................................
..........................
48

2.2.2.
CreanNe.........................................................................
..........................
50

2.2.3.
InvestiNii
pe
termen
scurt
........................................................................
50

2.2.4.
Casa
si
conturi
la
banci.......................................................................
50
Capitolul
3:
Contabilitatea
trezoreriei
si
a
disponibilitaNilor...............................
52

3.1.
DisponibilitaNi
ale
instituNiilor
publice
la
trezoreria
statului
si
banci...............
52
3.2.
Disponibil
al
bugetului
de
stat,
bugetului
asigurarilor....................................
53
sociale
de
stat
si
bugetelor
locale
.........................................................................
53
3.3.
Casa
si
alte
valori
................................................................................
..........
54
3.4.
Acreditive
................................................................................
.....................
55
3.5.
Disponibil
din
fonduri
cu
destinaNie
speciala
.................................................
55
3.6.
Disponibil
al
instituNiilor
publice
finanNate
integral
sau..................................
55
parNial
din
venituri
proprii
................................................................................
....
55
3.7.
Disponibil
al
fondurilor
speciale....................................................................
56

3.8.
Viramente
interne.........................................................................
.................
56

3.9.
Fonduri
externe
nerambursabile
....................................................................
56
Capitolul
4:
Decontari
cu
terNii
.............................................................................
59

4.1.
Furnizori
................................................................................
.......................
59

4.2.
ClienNi
................................................................................
...........................
59

4.3.
Personal
................................................................................
........................
60

4.4.
Bugetul
statului,
bugetele
locale,
bugetul
asigurarilor....................................
61
sociale
de
stat............................................................................
...........................
61
4.5.
Asigurari
sociale,
protecNia
sociala
................................................................
62

4.6.
Decontari
cu
Comunitatea
Europeana
...........................................................
62

4.6.1.
PHARE,
ISPA,
SAPARD
etc
.....................................................................
62

4.6.2.
Decontari
cu
bugetul
U.E.
.............................................................................

4.7.
Debitori
si
creditori
diversi,
debitori
si
creditori
ai
........................................
63
bugetelor.......................................................................
.......................................
63

4.8.
Conturi
de
regularizare....................................................................
..............
64
4.9.
Decontari
................................................................................
......................
64
Capitolul
5:
Datorii
si
capitaluri
...........................................................................
65

5.1.
Datorii.........................................................................
..................................
65

5.1.1.
Datorii
pe
termen
scurt
(curente)
............................................................
65

5.1.2.
Datorii
pe
termen
lung
(necurente)
.........................................................
65

5.1.3.
Datoria
publica.........................................................................
..............
66

5.1.3.1.
Datoria
publica
guvernamentala.......................................................
66

5.1.3.2.
Contractarea
si
garantarea
datoriei
publice
guvernamentale
.............
66

5.1.4.
Datoria
publica
locala..........................................................................
...
67

5.2.
Provizioane
................................................................................
...................
68

5.3.
Capitaluri
................................................................................
......................
69

5.3.1.
Fonduri
................................................................................
..................
69

5.3.2.
Rezultatul
patrimonial
si
rezultatul
reportat
............................................
71

5.3.3.
Rezerve
din
reevaluare
...........................................................................
72

5.3.4.
Fonduri
cu
destinaNie
speciala.................................................................
72
5.4.
Cheltuieli
................................................................................
......................
77

5.4.1.
Grupele
de
cheltuieli
..............................................................................
78

5.4.2.
Administrarea
cheltuielilor
bugetare
.....................................................
80

5.4.3.
Structura
conturilor
de
cheltuieli.............................................................
82

5.5.
Venituri
si
finanNari
................................................................................
.......
83

5.5.1.
Grupele
de
venituri........................................................................
.........
83

5.5.2.
FinanNari,
subvenNii,
transferuri,
alocaNii
bugetare
cu...............................
86
destinaNie
speciala
................................................................................
............
86

5.5.3.
Colectarea
veniturilor
bugetare.............................................................
89

5.5.4.
Administrarea
veniturilor
bugetare
.......................................................
90

5.5.5.
Structura
conturilor
de
venituri...............................................................
91

5.6.
Contabilitatea
angajamentelor
si
a
elementelor
extrabilanNiere.......................
92
Capitolul
6:
SituaNiile
financiare
anuale
..............................................................
93

6.1.
ComponenNa
situaNiilor
financiare..................................................................
93

6.1.1.
BilanNul
................................................................................
.................
95

1.
DefiniNie.
ComponenNa
.............................................................................
95

2.
Modificarile
bilanNului......................................................................
......
101

6.1.2.
Contul
de
rezultat
patrimonial
..............................................................
103

6.1.3.
SituaNia
modificarilor
în
structura
activelor/capitalurilor
.......................
103

6.1.4.
Anexele
la
situaNiile
financiare..............................................................
103

6.1.5.
Contul
de
execuNie
bugetara..................................................................
104

Extras
din
planul
de
conturi
general
pentru
instituNii
publice
...............104
Bibliografie
selectiva
................................................................................
............107
Capitolul
1:
INTRODUCERE
ÎN
CONTABILITATEA
INSTITUlIILOR
PUBLICE

1.1.
ConcepNia
sociala
privind
contabilitatea
La
un
moment
dat,
dar
si
în
succesiunea
generaNiilor,
exista
o
anumita
reprezentare
sociala
asupra
contabilitaNii,
asa
cum
exista
o
anumita
concepNie
sociala,
politica,
juridica,
religioasa
etc.
Ceea
ce
este
denumit
aici
generic
concepNie
contabia,
se
constituie
în
mod
curent
în
atitudini,
reprezentari,
evenimente
corelate
sau
disparate;
în
fapt,
sinteza
acestor
exteriorizari
(ca
manifestari,
atitudini
ale
indivizilor,
grupurilor
sociale)
alcatuiesc
concepNia
sociala
contabila
la
un
moment
dat.

ConcepNia
contabila,
asemenea
oricarei
concepNii
cu
caracter
social,
evolueaza
odata
cu
societatea.
Reprezentarile
contabile
de
astazi
sunt
diferite
de
cele
din
deceniile
si
secolele
anterioare
si,
de
asemenea,
de
cele
viitoare.
Admiterea
României
în
Uniunea
Europeana
va
modifica
concepNia
sociala
asupra
contabilitaNii,
ca
urmare
a
cresterii
rolului
acesteia
în
viaNa
sociala.
Mai
în
gluma,
mai
în
serios,
se
acrediteaza
ideea
ca
o
familie
are
din
ce
în
ce
mai
multa
nevoie,
pe
lânga
medicul
sau,
si
de
avocatul
de
familie,
de
brokerul,
mecanicul,
notarul
de
familie,
dar
si
de
contabilul
de
familie.
Contabilitatea
impozitului
pe
venit,
pe
profit
s.a.
confirma
cele
de
mai
sus.
Odata
cu
dezvoltarea
sociala,
cu
cunoasterea
în
general,
evolueaza
si
reprezentarile
sociale
asupra
contabilitaNii.

Reprezentarile
sociale
care
alcatuiesc
concepNia
contabila
la
un
moment
dat
vizeaza
abordarea
contabilitaNii
ca
stiinNa,
ca
disciplina
de
studiu,
ca
îndeletnicire
umana
/
profesie.
Perceperea
contabilitaNii
ca
utila/inutila,
sau
foarte
necesara,
sau
indispensabila,
sau
ca
o
activitate
birocratica
poate
fi
în
acelasi
timp
una
individuala,
dar
si
una
sociala
în
ansamblu.
Daca
unii
membrii
ai
societaNii
au
parerea,
sau
convingerea,
ca
n-ar
fi
asa
de
necesara
contabilitatea,
sau
ca
aceasta
le
complica
inutil
existenNa,
faptul
face
parte
tot
din
ceea
ce
este
denumit
generic
concepNie
sociala
contabila
la
un
moment
dat.
Este
evident
însa
ca
cu
cât
contabilitatea
este
privita
într-un
anumit
mod
oricare
de
mai
mulNi
indivizi,
cu
atât
acea
concepNie
are
un
caracter
social
mai
cuprinzator.
Si,
întrucât
o
concepNie
contabila
solida,
cuprinzatoare,
nu
poate
fi
decât
una
folositoare,
apreciem
ca
este
întemeiat
efortul
generaNiilor
tinere
de
a-si
însusi
aceasta
disciplina,
de
a-si
apropria
calificarea
ca
atare.

Contabilitatea
ca
stiinNa.
Contabilitatea
n-a
fost
considerata
o
stiinNa
de
sine-statatoare.
La
început,
a
fost
practica,
înregistrarile
de
date
cantitaNi,
socoteli,
obligaNii
etc.
Apoi
s-a
ajuns
la
stadiul
de
Ninere
a
registrelor,
cu
tehnica
de
rigoare.
Înregistrarea
operaNiilor
în
conturi,
corespondenNa
acestora,
verificarea
si
închiderea
periodica
a
conturilor
au
impus
o
ordine,
principii
teoretice
si,
în
cele
din
urma,
un
sistem
deschis,
închegat,
un
ansamblu
de
metode
de
lucru.
În
prezent
este
depasit
stadiul
în
care
se
punea
în
discuNie
problema
daca
contabilitatea
este
o
tehnica
de
înregistrare
a
unor
date,
sau
este
o
stiinNa
de
sine-statatoare.
Astazi
îi
este
recunoscut
contabilitaNii,
în
mod
unanim,
de
catre
practicieni
si
teoreticieni,
caracterul
de
stiinNa
si
de
exerciNiu,
de
profesie,
fiind
prezentata
în
dicNionarele
de
specialitate
ca
stiinNa
economica
al
carui
obiect
îl
constituie
evidenNa
si
controlul
integritaNii
si
miscarii
fondurilor
materiale
si
al
mijloacelor
banesti,
gospodarite
de
unitaNile
economice
în
procesul
de
producNie
si
de
circulaNie. 1

În
evoluNia
contabilitaNii
de
la
practica
la
stiinNa,
practica
a
constituit
forNa
motrice.
Practica
este,
dupa
cum
se
stie,
izvorul
oricarei
cunoasteri,
piatra
de
încercare
a
oricarei
teorii,
iar
teoria,
la
rândul
ei,
reprezinta
o
generalizare
a
practicii,
între
teorie
si
practica
existând
o
unitate
dialectica. 2

Ca
stiinNa,
contabilitatea
este
una
exacta,
fara
de
care
nu
poate
fi
cunoscuta,
analizata
si
valorificata
activitatea
unei
entitaNi
patrimoniale.
StiinNa
contabilitaNii
este
una
de
analiza
si
sinteza.
Datorita
acestor
caracteristici,
contabilitatea
a
fost
încadrata
la
început
în
rândul
stiinNelor
matematice.
La
aceasta
încadrare
a
contribuit
si
faptul
ca,
în
contabilitate,
se
opereaza
numai
cu
elemente
masurabile,
cuantificabile,
evaluabile,
care
pot
fi
reprezentate
prin
simboluri,
cifre,
valori,
formule.

Odata
cu
multiplicarea
si
cresterea
complexitaNii
entitaNilor
patrimoniale
s-a
dezvoltat
managementul
întreprinderii
si,
implicit,
rolul
contabilitaNii.
Ca
urmare,
contabilitatea
s-a
impus
tot
mai
mult
ca
stiinNa
si
practica,
fiind
considerata
datorita
rolului
acesteia
în
organizarea
si
evidenNa
patrimoniului
entitaNii
ca
activitate
esenNiala,
indispensabila.

Contabilitatea
ca
îndeletnicire
umana/profesie.
Stadiul
actual
de
dezvoltare
a
contabilitaNii
reflecta
prin
el
însusi
faptul
ca
aceasta
îndeletnicire
umana
a
evoluat
odata
cu
societatea.
Retrospectiva
evoluNiei
contabilitaNii
în
decursul
timpului
pune
în
evidenNa
faptul
ca
aceasta
a
aparut,
s-a
dezvoltat
si
perfecNionat
asemenea
tuturor
celorlalte
activitaNi
umane.

Înregistrarile
contabile,
începând
cu
însemnarile
simple,
dateaza
de
la
începuturile
societaNii
omenesti.
EvidenNele
contabile
au
rezultat
din
necesitaNile
practicii
economice,
ajungând
la
stadiul
actual
în
urma
unui
proces
continuu
de
dezvoltare
a
forNelor
de
producNie
si
a
schimbarilor

1
DicNionar
de
economie
politica.
Editura
Politica,
Bucuresti,
1974,
p.166.
2
Gh.
Enache,
Bazele
contabilitaNii ,
Editura
StiinNifica
si
Enciclopedica,
Bucuresti,
1977,
p.245.
petrecute
în
sfera
relaNiilor
de
producNie.
De
asemenea,
suportul
principal
al
dezvoltarii
si
sistematizarii
însemnarilor
contabile
l-a
constituit
legile
si
procedeele
matematice
de
calcul,
care
au
fost
aplicate
cu
mult
înainte
de
crearea
contului
si
au
servit,
ulterior,
ca
baza
pentru
demonstrarea
relaNiilor
existente
între
diferite
conturi
ca
si
pentru
stabilirea
funcNiei
acestora.

De
la
simple
însemnari,
de
la
evidenNe
întâmplatoare
s-a
trecut
la
însemnari
organizate,
cu
caracter
permanent
si,
în
prezent,
la
evidenNe
globale
odata
cu
globalizarea
societaNii.
Contabilitatea
s-a
dezvoltat
odata
cu
adâncirea
diviziunii
sociale
a
muncii,
cu
intensificarea
schimbului
de
activitaNi,
cu
folosirea
banilor
ca
mijloc
de
schimb,
cu
informatizarea
si
globalizarea
societaNii.
Niciodata
în
decursul
istoriei
contabilitatea
n-a
atins
stadiul
de
astazi,
dar
nici
nu
va
ramâne
la
acest
stadiu.
Ca
stiinNa
si
practica,
contabilitatea
a
fost
subiect
distinct,
complex
de
studiu
si
obiect
serios
de
activitate.
Identificarea
unei
însusiri
exhaustive
a
lucrarilor
de
contabilitate
elaborate
de-a
lungul
timpului,
si
cu
atât
mai
mult
a
preocuparilor
teoreticienilor
si
practicienilor
contabili,
este
imposibil
de
realizat.
Dedicarea
generaNiilor
trecute,
prezente
si
viitoare
cercetarii
teoriei
si
practicii
contabile,
pe
lânga
faptul
ca
este
o
activitate
socialmente
utila,
ofera
satisfacNii
profesionale
dintre
cele
mai
intense.

Contabilitatea
ca
disciplina
de
studiu.
Contabilitatea
a
evoluat
de-
a
lungul
timpului
asemenea
oricarei
alte
discipline:
a
cunoscut
momente
de
glorie
ca
si
perioade
de
stagnare;
se
cunosc
forme
variate
de
utilizare
a
contabilitaNii
în
practica
economica;
lucrarile
si
tratatele
de
contabilitate
elaborate
de
diversi
autori
pot
fi
prezentate
cronologic
si
sistematic;
sunt
cunoscuNi
cercetatori
celebri
în
practica
si
teoria
contabilitaNii;
a
evoluat
de
sine-statator
ca
disciplina
de
studiu;
au
existat,
si
exista,
curente
si
scoli
dedicate
aprofundarii
obiectului
si
metodei
contabilitaNii;
au
fost
emise
concepte
si
teorii
stiinNifice
proprii
acestei
discipline.

Contabilitatea
este
o
disciplina
de
studiu
dificila,
atât
ca
iniNiere,
ca
însusire,
cât
si
ca
aprofundare,
perfecNionare
a
cunostinNelor
de
specialitate.
DificultaNile
sunt
generate
de
diversitatea,
complexitatea
si
exactitatea
cunostinNelor
necesare
înNelegerii
procedeelor
si
procedurilor
contabile,
evaluarii
si
încadrarii
operaNiilor
supuse
înregistrarilor
contabile.
RelaNiile
biunivoce
care
se
stabilesc
în
cazul
contabilitaNii
în
partida
dubla
între
procese,
fenomene,
operaNii
îngreuneaza
perceperea
si
transpunerea
acestora
în
formule
contabile.
În
lipsa
unei
experienNe,
unei
practici
adecvate,
dificultaNile
se
amplifica.
De
asemenea,
contabilitatea
solicita
un
efort
susNinut
pentru
aducerea
si
menNinerea
cunostinNelor
în
actualitate.
Efortul
vizeaza
si
latura
juridica,
de
reglementare.
Efortul
de
însusire
a
cunostinNelor
contabile
este
deosebit
de
cel
pe
care-l
presupune
navigarea
pe
interne,
sau
vizionarea
programelor
TV.
Aspectele
menNionate
mai
sus
ajung
la
vedere
atunci
când
se
pune
problema
angajarii
unui
contabil,
si
mai
ales
când
acesta
este
testat.
Altfel,
contabilitatea
este
o
disciplina
interesanta,
o
profesie
folositoare
si,
uneori,
bine
remunerata.

1.2.
Obiectul
si
metoda
contabilitaNii
StiinNele,
ca
obiecte
de
studiu,
se
deosebesc
între
ele
prin
ceea
ce
studiaza,
cu
ce
se
ocupa
acestea.
Ca
teorie
si
practica,
contabilitatea
are
metoda
si
obiect
proprii,
distincte
de
celelalte
discipline.
Prima
încercare
de
definire
a
obiectului
contabilitaNii
dateaza
din
1494
si
se
afla
în
cartea
publicata
de
Luca
Paciolo
la
VeneNia
cu
titlul:
Summade
arithmetica,
geometria,
proportioni
et
proportionalita:
contabilitatea
studiaza
tot
ce
dupa
parerea
negustorului
îi
aparNine
pe
lume,
ca
avere
mobila
si
imobila,
precum
si
afacerile
mari
si
marunte,
în
ordinea
în
care
acestea
au
avut
loc .

În
prezent
sunt
numeroase
puncte
de
vedere
privind
obiectul
stiinNei
contabilitaNii.
Principalele
concepNii
privind
obiectul
contabilitaNii
se
structureaza
sub
aspect
juridic,
economic
si
financiar.

Sub
aspect
juridic,
contabilitatea,
cu
procedee
si
instrumente
proprii,
furnizeaza
date
si
informaNii
pe
titulari
de
patrimoniu
si
perioade
de
gestiune
în
legatura
cu
averea
si
rezultatele
participanNilor
la
circuitul
economic.
În
aceasta
concepNie,
patrimoniul
este
privit
ca
totalitate
a
drepturilor
si
obligaNiilor
cu
valoare
economica
ce
aparNine
unui
subiect
de
drept
persoana
fizica
sau
juridica.
Astfel,
sunt
puse
în
evidenNa
raporturile
juridice
între
posesie
si
administrare
a
patrimoniului
pe
de
o
parte
si,
pe
de
alta
parte,
cele
de
drepturi
si
obligaNii
(cele
de
natura
economica,
comensurabile
în
bani).
Astfel,
se
raporteaza
la
persoanele
fizice
/
juridice
atât
patrimoniul
în
conNinutul
sau
material
(bunuri)
cât
si
drepturile
si
obligaNiile
generate
de
proprietate,
administrare,
folosinNa
a
bunurilor.
Drepturile
si
obligaNiile
evaluabile
în
bani
exprima
raporturile
de
proprietate
ce
se
creeaza
în
cazul
gestionarii
bunurilor.

Sub
aspect
economic,
contabilitatea
reflecta
cu
procedee
si
instrumente
proprii
existenNa,
starea,
transformarea
capitalului.
Capitalul
este
reflectat
în
contabilitate
sub
aspectul
modului
în
care
se
procura,
se
dobândesc
bunurile
si
cel
al
alocarii,
întrebuinNarii,
al
consumului,
înlocuirii
acestora.
Capitalul
este
tratat
diferenNiat
în
contabilitate:
ca
active
imobilizate
(capital
fix)
si
active
circulante
(capital
circulant),
capital
propriu,
atras
etc.
Ca
reflectare
în
contabilitate,
bunurile
nu
pot
fi
altele
decât
cele
procurate
cu
capital
propriu
si
cu
capital
din
care
rezulta
obligaNii
(capital
împrumutat,
atras).
Sub
aspect
financiar,
obiectul
de
studiu
al
contabilitaNii
îl
constituie
reflectarea
existenNei,
starii,
miscarii
si
transformarii
resurselor
economice.
Acestea
se
individualizeaza
ca
provenienNa
si
ca
mod
de
utilizare,
ceea
ce
se
si
reflecta
prin
procedeele
si
lucrarile
contabile.
La
rândul
lor,
resursele
pot
fi
proprii
sau/si
împrumutate,
deNinute
pe
diferite
termene
sau
permanente
etc.
În
aceasta
concepNie,
resursele
economice
sunt
tratate
în
contabilitate
în
acelasi
timp
ca
active
si
pasive,
egalitatea
între
cele
doua
reprezentari
fiind
naturala,
probata
în
bilanNul
contabil.

Obiectul
contabilitaNii
îl
constituie
reprezentarea
patrimoniului
si
a
operaNiilor
privind
patrimoniul:
evidenNa,
calculul,
analiza
si
controlul
bunurilor
mobiliare
si
imobiliare
exprimate
în
etalon
monetar.
Legea
contabilitaNii,
nr.
82/1991,
defineste
contabilitatea
ca
instrument
principal
de
cunoastere,
gestiune
si
control
al
patrimoniului
si
al
rezultatelor
obNinute
care
trebuie
sa
asigure
înregistrarea
cronologica
si
sistematica,
prelucrarea,
publicarea
si
pastrarea
informaNiilor
cu
privire
la
situaNia
patrimoniala
si
rezultatele
obNinute
atât
pentru
necesitaNile
proprii
ale
persoanelor
fizice
si
juridice,
cât
si
în
relaNiile
acestora
cu
asociaNii
sau
acNionarii,
clienNii,
furnizorii,
bancile,
organele
fiscale
si
alte
persoane
juridice
si
fizice.
Cu
ajutorul
contabilitaNii
se
asigura
controlul
operaNiunilor
patrimoniale
si
al
procedeelor
de
prelucrare
utilizate,
precum
si
exactitatea
datelor
contabile
furnizate.
O
contabilitate
bine
organizata
asigura
furnizarea
informaNiilor
necesare
stabilirii
patrimoniului
naNional,
execuNiei
bugetului
public
naNional,
precum
si
întocmirii
balanNelor
financiare
si
a
bilanNului
pe
ansamblul
economiei
naNionale.

InstituNiile
publice
au
obligaNia
sa
organizeze
si
sa
conduca
contabilitatea
proprie,
respectiv
contabilitatea
financiara
si,
dupa
caz,
contabilitatea
de
gestiune.

Contabilitatea,
ca
activitate
specializata
în
masurarea,
evaluarea,
cunoasterea,
gestiunea
si
controlul
activelor,
datoriilor
si
capitalurilor
proprii,
precum
si
a
rezultatelor
obNinute
din
activitatea
instituNiilor
publice,
trebuie
sa
asigure
înregistrarea
cronologica
si
sistematica,
prelucrarea,
publicarea
si
pastrarea
informaNiilor
cu
privire
la
poziNia
financiara,
performanNa
financiara
si
fluxurile
de
trezorerie,
atât
pentru
cerinNele
interne
ale
acestora,
cât
si
pentru
utilizatori
externi:
Guvernul,
Parlamentul,
creditorii,
clienNii,
dar
si
alNi
utilizatori
(organismele
financiare
internaNionale).

Contabilitatea
instituNiilor
publice
asigura
informaNii
ordonatorilor
de
credite
cu
privire
la
execuNia
bugetelor
de
venituri
si
cheltuieli,
rezultatul
execuNiei
bugetare,
patrimoniul
aflat
în
administrare,
rezultatul
patrimonial
(economic),
costul
programelor
aprobate
prin
buget,
dar
si
informaNii
necesare
pentru
întocmirea
contului
general
anual
de
execuNie
a
bugetului
de
stat,
a
contului
anual
de
execuNie
a
bugetului
asigurarilor
sociale
de
stat
si
fondurilor
speciale.

În
sensul
prevederilor
Legii
finanNelor
publice
nr.
500/2002,
instituNii
publice
reprezinta
denumirea
generica
ce
include
Parlamentul,
AdministraNia
PrezidenNiala,
ministerele,
celelalte
organe
de
specialitate
ale
administraNiei
publice,
alte
autoritaNi
publice,
instituNiile
publice
autonome,
precum
si
instituNiile
din
subordinea
acestora,
indiferent
de
modul
de
finanNare
a
acestora.

În
sensul
prevederilor
OrdonanNei
de
urgenNa
a
Guvernului
privind
finanNele
publice
locale
nr.
45/2003,
aprobata
cu
modificari
si
completari,
instituNii
publice
reprezinta
denumirea
generica
ce
include
comunele,
orasele,
municipiile,
sectoarele
municipiului
Bucuresti,
judeNele,
municipiul
Bucuresti,
instituNiile
si
serviciile
publice
din
subordinea
acestora,
cu
personalitate
juridica,
indiferent
de
modul
de
finanNare
a
activitaNii
acestora.
Potrivit
reglementarilor
existente
în
domeniul
finanNelor
publice
si
contabilitaNii,
contabilitatea
publica
cuprinde:

a)
contabilitatea
veniturilor
si
a
cheltuielilor
bugetare,
care
sa
reflecte
încasarea
veniturilor
si
plata
cheltuielilor
aferente
exerciNiului
bugetar;

b)
contabilitatea
trezoreriei
statului;

c)
contabilitatea
generala
bazata
pe
principiul
constatarii
drepturilor
si
obligaNiilor,
care
sa
reflecte
evoluNia
situaNiei
financiare
si
patrimoniale,
precum
si
excedentul
sau
deficitul
patrimonial;

d)
contabilitatea
destinata
analizarii
costurilor
programelor
aprobate.

În
aplicarea
prevederilor
de
la
pct.
a)
si
c),
planul
de
conturi
cuprinde:

-conturi
bugetare
pentru
reflectarea
încasarii
veniturilor
si
plaNii
cheltuielilor
si
determinarea
rezultatului
execuNiei
bugetare
(excedent
sau
deficit
bugetar).
Contabilitatea
veniturilor
si
cheltuielilor
bugetare
se
realizeaza
cu
ajutorul
unor
conturi
speciale
deschise
pe
structura
clasificaNiei
bugetare
în
vigoare.
Aceste
conturi
asigura
înregistrarea
veniturilor
încasate
si
a
cheltuielilor
platite,
potrivit
bugetului
aprobat
si
furnizeaza
informaNiile
necesare
întocmirii
contului
de
execuNie
bugetara
si
stabilirii
rezultatului
execuNiei
bugetare.

-conturi
generale
pentru
reflectarea
activelor
si
pasivelor
instituNiei,
a
cheltuielilor
si
veniturilor
aferente
exerciNiului,
indiferent
daca
veniturile
au
fost
încasate,
iar
cheltuielile
platite,
pentru
determinarea
rezultatului
patrimonial
(excedent
sau
deficit
patrimonial).
Conturile
contabile
trebuie
sa
fie
conforme,
corecte
si
complete
si
vor
prezenta
situaNia
reala
si
exacta
a
patrimoniului
si
a
modului
de
execuNie
a
bugetului.

InstituNiile
publice
au
obligaNia
sa
conduca
contabilitatea
în
partida
dubla
cu
ajutorul
conturilor
prevazute
în
planul
de
conturi
general.

Planul
de
conturi
general
cuprinde
urmatoarele
clase
de
conturi:
-clasa
1
Conturi
de
capitaluri ,

-clasa
2
Conturi
de
active
fixe ,

-clasa
3
Conturi
de
stocuri
si
producNie
în
curs
de
execuNie ,

-clasa
4
Conturi
de
terNi ,

-clasa
5
Conturi
la
trezoreria
statului
si
banci
comerciale ,

-clasa
6
Conturi
de
cheltuieli ,

-clasa
7
Conturi
de
venituri
si
finanNari .
În
cadrul
claselor
exista
mai
multe
grupe
de
conturi,
iar
grupele
sunt
dezvoltate
pe
conturi
sintetice
de
gradul
I
si
II.
Conturile
sintetice
pot
fi
dezvoltate
în
conturi
analitice
în
funcNie
de
specificul
activitaNii
si
de
necesitaNile
proprii
de
informare.

Cu
ajutorul
acestor
conturi,
instituNiile
publice
înregistreaza
operaNiunile
economico-financiare
pe
baza
principiilor
contabilitaNii
de
drepturi
si
obligaNii
(de
angajamente),
respectiv
în
momentul
crearii,
transformarii
sau
dispariNiei
/
anularii
unei
valori
economice,
a
unei
creanNe
sau
unei
obligaNii.
Potrivit
principiilor
contabilitaNii
de
angajament,
efectele
tranzacNiilor
si
ale
altor
evenimente
sunt
recunoscute
atunci
când
tranzacNiile
si
evenimentele
se
produc,
si
nu
pe
masura
ce
numerarul
sau
echivalentul
sau
este
încasat
sau
platit.

CorespondenNele
stabilite
în
cadrul
funcNiunii
fiecarui
cont
nu
sunt
limitative.
Ele
pot
fi
dezvoltate
în
cadrul
fiecarei
instituNii,
cu
respectarea
conNinutului
economic
al
operaNiunii
respective,
a
cerinNelor
contabilitaNii
bazate
pe
principiul
drepturilor
si
obligaNiilor
si
a
prevederilor
legale
în
vigoare.
În
acest
sens,
ordonatorii
principali
de
credite
pot
sa
elaboreze
planuri
de
conturi
cu
dezvoltarea
conturilor
în
analitice
precum
si
monografii
conNinând
operaNiuni
specifice
domeniului
de
activitate
respectiv.

1.3.
Organizarea
si
conducerea
contabilitaNii
instituNiilor
publice
Raspunderea
pentru
organizarea
si
conducerea
contabilitaNii
la
instituNiile
publice
revin
ordonatorului
de
credite
sau
altei
persoane
care
are
obligaNia
gestionarii
unitaNii
respective.
1.3.1.
Ordonatorii
de
credite
Calitatea
de
ordonator
de
credite
este
stabilita
în
legatura
cu
execuNia
bugetului
consolidat,
respectiv
cu
activitatea
de
încasare
a
veniturilor
bugetare
si
de
efectuare
a
plaNii
cheltuielilor
aprobate
prin
buget
(a
oricarui
buget
din
componenNa
bugetului
naNional
consolidat).
Calitatea
de
ordonator
de
credite
este
deNinuta
în
nume
propriu
de
catre
persoanele
care
îndeplinesc
o
funcNie
de
demnitate
publica.
Exercitarea
în
nume
propriu
a
funcNiei
de
ordonator
de
credite
corespunde,
în
termeni
juridici,
cu
raspunderea
unipersonala
a
acestora
faNa
de
utilizarea
banului
public.
Un
ordonator
de
credite,
indiferent
de
rang:
principal,
secundar
sau/si
terNiar
poarta
raspunderea
directa,
întreaga,
unipersonal
în
ce
priveste
execuNia
bugetului
asupra
caruia
îsi
exercita
aceasta
autoritate.
Acei
ordonatori
de
credite
care
înfiinNeaza
comitete,
comisii,
alte
organisme
colective,
sau
care
se
prevaleaza
de
propunerile
sau
de
deciziile
acestor
board-uri
pentru
a-si
justifica
în
faNa
organelor
de
control
unele
dispoziNii
privind
alocarile
bugetare
nu
sunt
exoneraNi
de
raspundere
în
cazul
adoptarii
unor
dispoziNii
nelegale.
Toate
deciziile
ordonatorului
de
credite
poarta
raspunderea
unipersonala
a
acestuia,
fara
acoperiri ,
influenNe ,
determinari
obiective
etc.
Sub
aceasta
incidenNa
se
afla
si
reglementarea
impusa
de
alinierea
la
legislaNia
europeana
privind
raspunderea
ministeriala,
inclusiv
modificarea
si
completarea
recenta3.

In
sistemul
bugetar
naNional
sunt
stabilite
urmatoarele
categorii
de
ordonatori
de
credite:

a.
ordonatori
principali:
sunt
ministrii,
conducatorii
celorlalte
organe
de
specialitate
ale
administraNiei
publice
centrale,
conducatorii
altor
autoritaNi
publice
si
conducatorii
instituNiilor
publice
autonome;
b.
ordonatori
secundari:
sunt
conducatorii
instituNiilor
publice
ierarhic
inferioare,
subordonate
ordonatorilor
principali;
c.
ordonatori
terNiari:
sunt
conducatorii
instituNiilor
publice
ierarhic
inferioare,
subordonate
ordonatorilor
secundari.
Calitatea
de
ordonator
de
credite,
precum
si
categoria
anume
din
cele
trei
prezentate
mai
sus,
sunt
specificate
în
actul
normativ
opozabil
instituNiei
în
cauza.

In
ierarhia
aratata,
ordonatorii
principali
de
credite
repartizeaza
creditele
bugetare
aprobate
pentru
bugetul
propriu
si
pentru
bugetele
instituNiilor
publice
ierarhic
inferioare,
ai
caror
conducatori
sunt

3
O.U.G.
nr.
3/2005
pentru
modificarea
si
completarea
Legii
nr.
115/1999
privind
responsabilitatea
ministeriala.
M.O.
nr.
116
din
4
feb.
2005.
ordonatori
secundari
sau
terNiari
de
credite.
La
rândul
lor,
ordonatorii
secundari
de
credite
repartizeaza
creditele
bugetare
aprobate
pentru
bugetul
propriu
si
pentru
bugetele
instituNiilor
publice
subordonate,
ai
caror
conducatori
sunt
ordonatori
terNiari
de
credite.
Ordonatorii
terNiari
de
credite
utilizeaza
creditele
bugetare
ce
le-au
fost
repartizate
numai
pentru
realizarea
sarcinilor
instituNiilor
pe
care
le
conduc.

AtribuNiile
ordonatorilor
de
credite
sunt
stabilite
prin
Legea
nr.
500/2002.
Acestea
privesc
delegarea
calitaNii
de
ordonator
catre
înlocuitori,
elaborarea
proiectelor
bugetelor
anuale,
repartizarea
creditelor
bugetare,
asigurarea
unei
execuNii
bugetare
prudente
s.a.
Prin
lege,
delegarea
atribuNiilor
de
ordonator
de
credite
este
stabilita
ca
posibila
numai
în
cazul
ordonatorilor
principali.
Pot
fi
înlocuitori
de
drept
locNiitorii
acestora,
secretarii
generali
sau
alte
persoane
împuternicite/desemnate
prin
acte
normative
în
acest
scop.
Prin
actul
de
delegare
ordonatorii
principali
de
credite
vor
precise
limitele
si
condiNiile
delegarii.

Dintre
atribuNii
menNionam:

-realizarea
veniturilor
bugetare;

-ordonanNarea
cheltuielilor
bugetare
în
limita
prevederilor
si

destinaNiilor
aprobate;

-repartizarea
cheltuielilor
bugetare
pe
ordonatori

secundari/terNiari,
asa
cum
s-a
aratat
mai
sus;

-deschiderea
lunara
de
credite
bugetare
în
limitele
creditelor

aprobate
pe
an,
trimestre,
luni,
capitole
etc.;

-aducerea
la
îndeplinire
a
reglementarilor
specifice
fiecarui

exerciNiu
bugetar4;

-organizarea
si
Ninerea
la
zi
a
contabilitaNii;

-îndeplinirea
obligaNiilor
care
revin
ordonatorilor
de
credite

în
fundamentarea
proiectelor
de
buget
potrivit
calendarului

bugetar5.
Cererile
de
finanNare
de
la
bugetul
de
stat,
de
suplimentare
si
de
virare
a
creditelor
bugetare,
în
cazurile
în
care
nu
îndeplinesc
condiNiile
legale
sau
se
abat
de
la
reglementarile
în
vigoare,
sunt
refuzate
(de
M.F.P.).
De
asemenea,
în
cazurile
în
care
se
constata
ca
finanNarile
bugetare
se
utilizeaza
în
alte
scopuri
decât
cele
stabilite,
acestea
sunt
retrase.
SituaNiile
financiar-contabile
ale
ordonatorilor
de

4
ExerciNiu
bugetar:
perioada
egala
cu
anul
bugetar
pentru
care
se
elaboreaza,
se
aproba
se
executa
si
se
raporteaza
bugetul.
5
Calendar
bugetar:
etapele,
lucrarile
si
termenele
stabilite
prin
lege
în
legatura
cu
fundamentarea
proiecNiei
bugetare
pentru
urmatorul
an
bugetar.
credite
care
nu
îndeplinesc
condiNiile
stabilite
de
normele
legale
sunt
respinse,
fiind
stabilite
noi
termene
pentru
refacerea
si
prezentarea
acestora,
cu
aplicarea
sancNiunilor
prevazute
de
lege.

Dintre
atribuNii,
cea
privind
elaborarea
proiectelor
bugetelor
anuale
este
deosebit
de
importanta.
Un
proiect
de
buget
fundamentat
temeinic,
fara
prevederi
în
exces
si
fara
omisiuni,
în
deplin
acord
cu
posibilitaNile
de
finanNare
existente
în
societate
la
un
moment
dat
-
întotdeauna
deficitare
-va
deveni
un
buget
realist,
în
deplin
acord
cu
îndeplinirea
atribuNiilor
instituNiei
(daca
aceasta
cerinNa
preocupa
conducerea
instituNiei
în
cauza).

Propunerile
pentru
proiectul
de
buget
pentru
anul
bugetar
urmator,
sunt
formulate,
iniNial,
de
ordonatorii
principali
de
credite.
Propunerile
se
vor
încadra
în
limitele
de
cheltuieli
si
estimarile
pentru
urmatorii
3
ani.
M.F.P.
întocmeste
proiectele
legilor
bugetare
pe
baza
proiectelor
de
buget
ale
ordonatorilor
principali
de
credite.
Este
de
la
sine
înNeles
ca
ordonatorii
principali
de
credite
formuleaza
propunerile
de
buget
cu
participarea
ordonatorilor
secundari
si
terNiari,
daca
este
cazul.

Propunerile
bugetare
se
fundamenteaza
astfel:

-cheltuielile
de
personal
pe
baza
numarului
de
posturi
aprobat,
a
cheltuielilor
cu
salariile
si
a
cheltuielilor
aferente
acestora,
potrivit
legislaNiei
în
vigoare;

-cheltuielile
materiale
si
cu
serviciile
pe
baza
normativelor
si
normelor
de
consum
unice/departamentale,
a
specificului
instituNiei;

-cheltuielile
de
capital
pe
baza
programelor
de
investiNii
si
a
celorlalte
cheltuieli
de
investiNii
finanNate
din
fonduri
publice.
DocumentaNiile
tehnico-economice
aferente
obiectivelor
de
investiNii
noi
se
aproba
de
catre
Guvern,
ordonatorii
principali
de
credite,
de
catre
ceilalNi
ordonatori
de
credite
pentru
limite
de
valori
care
se
modifica
prin
hotarâre
a
Guvernului,
în
funcNie
de
evoluNia
indicilor
de
preNuri.

1.3.2.
Organizarea
contabilitaNii
InstituNiile
publice
organizeaza
si
conduc
contabilitatea,
de
regula,
în
compartimente
distincte,
conduse
de
catre
directorul
economic,
contabilul
sef
sau
alta
persoana
împuternicita
sa
îndeplineasca
aceasta
funcNie.
Aceste
persoane
trebuie
sa
aiba
studii
economice
superioare
si
raspund
împreuna
cu
personalul
din
subordine
de
organizarea
si
conducerea
contabilitaNii,
în
condiNiile
legii.
Seful
compartimentului
financiar-contabil
este
persoana
care
ocupa
funcNia
de
conducere
a
compartimentului
financiar contabil
si
care
raspunde
si
de
activitatea
de
încasare
a
veniturilor
si
de
plata
a
cheltuielilor
sau,
dupa
caz,
una
dintre
persoanele
care
îndeplineste
aceste
atribuNii
în
cadrul
unei
instituNii
publice
care
nu
are
în
structura
sa
un
compartiment
financiar contabil
sau
persoana
care
îndeplineste
aceste
atribuNii
pe
baza
de
contract,
în
condiNiile
legii.

InstituNiile
publice
la
care
contabilitatea
nu
este
organizata
în
compartimente
distincte
sau
care
nu
au
personal
încadrat
cu
contract
individual
de
munca,
potrivit
legii,
pot
încheia
contracte
de
prestari
de
servicii
pentru
conducerea
contabilitaNii
si
întocmirea
situaNiilor
financiare
trimestriale
si
anuale
cu
societaNi
comerciale
de
expertiza
contabila
sau
cu
persoane
fizice
autorizate,
conform
legii.
Încheierea
contractelor
se
face
cu
respectarea
reglementarilor
privind
achiziNiile
publice
de
bunuri
si
servicii.
Plata
serviciilor
respective
se
face
din
fonduri
publice
cu
aceasta
destinaNie.

Persoanele
care
raspund
de
organizarea
si
conducerea
contabilitaNii
trebuie
sa
asigure,
potrivit
legii,
condiNiile
necesare
pentru
organizarea
si
conducerea
corecta
si
la
zi
a
contabilitaNii,
organizarea
si
efectuarea
inventarierii
elementelor
de
activ
si
pasiv,
precum
si
valorificarea
rezultatelor
acesteia,
respectarea
regulilor
de
întocmire
a
situaNiilor
financiare,
depunerea
la
termen
a
acestora
la
organele
în
drept,
pastrarea
documentelor
justificative,
a
registrelor
si
situaNiilor
financiare,
organizarea
contabilitaNii
de
gestiune
adaptate
la
specificul
instituNiei
publice.

1.4.
Sisteme
de
contabilitate
Contabilitatea
în
partida
simpla.
Este
localizata
în
timp
si
spaNiu
în
secolele
XIII
si
XIV,
mai
întâi
în
Italia
si,
ulterior,
si
în
alte
Nari
din
Europa
occidentala;
se
foloseste
si
în
zilele
noastre
în
contabilitatea
afacerilor
simple.
Legea
contabilitaNii
nr.
82/1991,
astfel
cum
a
fost
modificata
si
completata,
prevede
în
legatura
cu
contabilitatea
în
partida
simpla:
Categoriile
de
persoane
fizice
si
juridice
care
pot
Nine
contabilitatea
în
partida
simpla,
precum
si
sistemul
de
raportare
al
acestora
se
stabilesc
prin
ordin
al
ministrului
finanNelor
publice .
În
instituNiile
publice
elemente
de
contabilitate
în
partida
simpla
se
întâlnesc
la
clasa
a
8-a
de
conturi
conturi
în
afara
bilanNului
-cunoscute
drept
conturi
de
evidenNa
si
control.
Specificul
acestui
sistem
de
contabilitate
consta
în
înregistrarea
operaNiilor
economice
în
asa-zisul
sistem
al
simplei
înregistrari:
valorile
care
intra
în
proces
se
înregistreaza
în
debitul
contului,
iar
în
creditul
aceluiasi
cont
se
înregistreaza
valorile
rezultate.
Un
agricultor,
spre
exemplu,
care
cultiva
cereale:
grâu,
porumb,
orz
s.a.,
deschide
câte
un
cont
pentru
fiecare
cultura.
În
debitul
fiecarui
cont
va
înregistra
cheltuielile
(cu
aratura,
samânNa,
pentru
fertilizare,
erbicidare
etc.).
În
creditul
fiecarui
cont
va
înregistra
cantitativ
si
valoric
recolta
obNinuta
si
destinaNia
acesteia:
pentru
consumul
familial,
pentru
samânNa,
pentru
piaNa,
eventual
restituiri
în
contul
unor
împrumuturi
etc.

Exemplu
de
contabilitate
în
partida
simpla
în
instituNiile
publice.

Contul
8033
Valori
materiale
primite
în
pastrare
sau
custodie
se
foloseste
pentru
evidenNa
valorilor
materiale
primite
spre
pastrare
sau
custodie
pe
baza
de
act
de
predare
primire
(scoatere)
din
custodie.
În
debitul
contului
se
înregistreaza
valoarea
materialelor
(bunurilor)
primite
în
custodie,
iar
în
credit
valoarea
acelorasi
materiale
(bunuri)
iesite
din
custodie
ca
urmare
a
restituirii,
casarii,
lipsurilor
de
inventar
etc.
Valorile
se
înregistreaza,
atât
în
debit
cât
si
în
credit,
la
preNurile
trecute
în
documentele
justificative.
Contabilitatea
analitica
se
Nine
pe
beneficiari
cu
indicarea
felului,
cantitaNii,
valorii,
magaziei
(gestionarului).

Sistemul
de
contabilitate
în
partida
simpla
este
superior
celor
care
l-au
precedat
prin
aceea
ca
are
la
baza
criterii
raNionale
de
organizare
si
permite
urmarirea
miscarilor
de
valori,
în
mod
distinct,
potrivit
naturii
si
destinaNiei
lor.
6
Contabilitatea
în
partida
simpla
a
reprezentat
un
progres
real
pe
scara
evolutiva
a
contabilitaNii,
fapt
dovedit,
asa
cum
s-a
aratat
mai
sus,
de
virtuNile,
precum
si
de
longevitatea
acesteia.
Sistemul
are
însa
si
limite:
nu
reflecta
procesele
economice
în
interdependenNa
acestora,
nu
evidenNiaza
transformarile
suferite
de
patrimoniu
în
întregul
sau,
nu
serveste,
decât
secvenNial,
ca
baza
pentru
stabilirea
rezultatelor
financiare.

Contabilitatea
în
partida
dubla.
Dezvoltarea
vieNii
economice
a
impus
si
perfecNionarea
sistemului
de
contabilitate
în
partida
simpla,
altadata
singurul
în
funcNiune.
Prin
sine
însasi,
contabilitatea
în
partida
simpla
nu
mai
putea
asigura
realizarea
obiectului
contabilitaNii:
reflectarea
patrimoniului
în
complexitatea
sa.
Ca
urmare,
treptat,
s-a
impus
întocmirea
de
noi
documente,
completarea
de
noi
registre.
Datorita
acumularilor
în
timp
pe
toate
planurile,
s-a
impus
un
sistem
nou
de
contabilitate:
cel
în
partida
dubla.
Acesta
se
bazeaza
pe
principii
si
tehnici
perfecNionate
de
reflectare
a
operaNiilor
economice,
dar
si
a
formelor
de
evidenNa
economica.

Contabilitatea
în
partida
dubla
asigura
evidenNa
miscarilor
si
transformarilor
produse
în
structura
patrimoniului,
permite
stabilirea

6
Gh.
Enache
Bazele
contabilitaNii.
Editura
StiinNifica
si
Enciclopedica,
Bucuresti,
p.241.
situaNiei
patrimoniale
la
momentele
dorite
si,
implicit,
a
rezultatelor
financiare.
Acest
sistem
evoluat
de
contabilitate
s-a
impus
la
sfârsitul
secolului
al
XV-lea;
acesta
fiind
prezentat
în
lucrarea
fundamentala:

Summa
de
Arithmetica,
Geometria,
Proportioni
et
Proportionalita.

ApariNia
acestei
lucrari,
si
a
altora
în
acel
timp,
face
ca
Italia
sa
fie
considerata
patria
contabilitaNii
în
partida
dubla,
iar
VeneNia
leaganul
acestui
sistem.7

Contabilitatea
în
partida
dubla
are
la
baza
dubla
înregistrare
a
fondurilor,
dupa
modul
de
procurare
si
modul
de
întrebuinNare
a
acestora.
OperaNiile
economice
se
înregistreaza
în
conturi
dupa
sistemul
dublei
înregistrari:
în
debitul
unui
cont
si,
concomitent,
în
creditul
altui
cont.
Reflectarea
operaNiilor
în
conturi
se
efectueaza
în
ordine
cronologica,
iar
relaNiile
reciproce
dintre
conturi
se
realizeaza
prin
articole
contabile.

Contabilitatea
în
partida
dubla
se
bazeaza
pe
registre
ajutatoare,
unele
preluate
din
sistemul
de
contabilitate
în
partida
simpla:
cartea
mare,
registrul-jurnal,
registrul-inventar
s.a.
Caracterul
de
noutate
în
utilizarea
registrelor
a
constat
în
uniformizarea
modelelor,
imprimatelor,
a
conNinutului
acestora
si
a
modului
de
completare
si
utilizare.

Încercarile
de
clasificare
si
reclasificare
a
conturilor
au
fost
permanente
si
continua
si
astazi.

Contabilitatea
în
partizi
multiple.
Este
de
data
mai
recenta,
în
secolul
XX,
si
este
rezultatul
evoluNiei
contabilitaNii,
dar
si
a
globalizarii
relaNiilor
economice.
ApariNia
sistemului
de
contabilitate
în
partida
multipla
a
fost
posibila
datorita
informatizarii,
utilizarii
metodelor
matematice
moderne.
Dubla
reprezentare
a
fondurilor
si
dubla
înregistrare
a
operaNiilor
economice
în
sistemele
de
contabilitate
prezentate
mai
sus
se
dovedesc
insuficiente
în
raport
cu
complexitatea
activitaNilor
si
relaNiilor
societaNilor
multinaNionale.

În
sistemul
de
contabilitate
în
partida
multipla
se
propune
folosirea
conturilor
bugetare
de
venituri
si
cheltuieli,
de
felul
celor
în
care
se
Nine
evidenNa
fondurilor
speciale.
Numarul
fondurilor
speciale
existente
la
un
moment
dat
da
numarul
partizilor,
fiecare
fond
având
o
gestiune
proprie.
Prin
asimilare,
sucursalele,
filialele,
uzinele
societaNilor
multinaNionale
sunt
considerate
partizi
autonome
care
încorporeaza
si
elemente
de
contabilitate
autohtona,
constituindu-se
la
societatea-mama
în
sistemul
de
partizi
multiple.
FuncNia
de
control
realizata
în
sistemul
de
contabilitate
în
partizi
multiple
este
îndeplinita
mai
bine
de
acest
sistem
de
contabilitate.

7
Demetrescu,
C.G.
Istoria
contabilitaNii,
Editura
StiinNifica,
Bucuresti,
1972,
p.68.
1.5.
Moneda
si
cursul
de
înregistrare
Contabilitatea
operaNiunilor
economico financiare
se
Nine
în
limba
româna
si
în
moneda
naNionala.
Contabilitatea
operaNiunilor
efectuate
în
valuta
se
Nine
atât
în
moneda
naNionala,
cât
si
în
valuta,
potrivit
reglementarilor
elaborate
în
acest
sens.

OperaNiunile
privind
încasarile
si
plaNile
în
valuta
se
înregistreaza
în
contabilitate
la
cursul
zilei,
comunicat
de
Banca
NaNionala
a
României.

La
data
întocmirii
situaNiilor
financiare,
elementele
monetare
exprimate
în
valuta
(disponibilitaNi
si
alte
elemente
asimilate,
creanNe
si
datorii)
se
reevalueaza
la
cursul
comunicat
de
Banca
NaNionala
a
României
valabil
pentru
ultima
zi
a
perioadei
de
raportare.

Înregistrarea
în
contabilitatea
instituNiilor
publice
a
operaNiunilor
privind
contribuNia
financiara
nerambursabila
a
ComunitaNii
Europene
se
efectueaza
în
EURO
si
în
lei,
la
cursul
INFO euro.

Cursul
INFO euro
reprezinta
rata
de
schimb
între
euro
si
moneda
naNionala
si
este
comunicat
de
Banca
Centrala
Europeana.

Cursul
INFO euro
utilizat
la
înregistrarea
în
contabilitate
a
operaNiunilor
din
luna
curenta
(n),
sau
poate
fi
cel
din
penultima
zi
lucratoare
a
lunii
precedente
(n-1).
Acest
curs
va
fi
utilizat
de
catre
toate
instituNiile
publice
care
efectueaza
operaNiuni
financiare
din
fonduri
comunitare
PHARE,
ISPA
etc.,
respectiv:
AgenNii
si/sau
AutoritaNi
de
Implementare,
instituNiile
publice
ca
beneficiari
finali
ai
fondurilor
respective,
sub
diverse
forme:
disponibilitaNi,
bunuri,
servicii.

Elementele
monetare
exprimate
în
euro:
disponibilitaNi
si
depozite
bancare,
creanNe
si
datorii,
se
reevalueaza
la
cursul
INFO euro
comunicat
în
penultima
zi
lucratoare
a
lunii
în
care
se
întocmesc
situaNiile
financiare.

1.6.
Forma
de
înregistrare
în
contabilitate
Formele
de
înregistrare
în
contabilitate
reprezinta
sistemul
de
registre,
formulare
si
documente
contabile
corelate
între
ele,
care
servesc
la
înregistrarea
cronologica
si
sistematica
în
contabilitate
a
operaNiunilor
economico-financiare
efectuate
pe
parcursul
exerciNiului
bugetar.

La
instituNiile
publice,
forma
de
înregistrare
în
contabilitate
a
operaNiunilor
economico-financiare
este
"maestru-sah".

În
cadrul
formei
de
înregistrare
"maestru-sah",
principalele
registre
si
formulare
care
se
utilizeaza
sunt:
registrul-jurnal,
registrul-
inventar,
cartea-mare
si
balanNa
de
verificare.
La
instituNiile
publice
se
poate
folosi
forma
de
înregistrare
în
contabilitate
"maestru-sah
simplificat".
În
acest
caz,
contabilitatea
sintetica
se
Nine
pe
"Fise
de
cont
pentru
operaNii
diverse",
deschise
pentru
fiecare
cont
sintetic
în
cartea-mare
(sah),
iar
contabilitatea
analitica
se
Nine
pe
fisele
menNionate
la
forma
de
înregistrare
"maestru-sah".

EvidenNa
analitica
a
creditelor
bugetare,
plaNilor
de
casa
si
a
cheltuielilor
efective
se
Nine
cu
ajutorul
"Fisei
pentru
operaNii
bugetare".

1.7.
Documente
justificative
si
registrele
de
contabilitate
DeNinerea,
cu
orice
titlu,
de
bunuri
materiale,
titluri
de
valoare,
numerar
si
alte
drepturi
si
obligaNii,
precum
si
efectuarea
de
operaNiuni
economice,
fara
sa
fie
înregistrate
în
contabilitate,
constituie
contravenNii
la
Legea
contabilitaNii,
daca
nu
sunt
savârsite
în
astfel
de
condiNii
încât,
potrivit
legii,
sa
fie
considerate
infracNiuni.

InstituNiile
publice
consemneaza
în
documente
justificative
operaNiunile
economico financiare
în
momentul
efectuarii
lor
pe
baza
carora
se
fac
înregistrari
în
jurnale,
fise
si
alte
documente
contabile
dupa
caz.

Documentele
care
stau
la
baza
înregistrarilor
în
contabilitate
pot
dobândi
calitatea
de
document
justificativ
numai
în
condiNiile
în
care
furnizeaza
toate
informaNiile
prevazute
de
normele
legale
în
vigoare.

Documentele
justificative
care
stau
la
baza
înregistrarilor
în
contabilitate
angajeaza
raspunderea
persoanelor
care
le-au
întocmit,
vizat
si
aprobat,
precum
si
a
celor
care
le-au
înregistrat
în
contabilitate,
dupa
caz.

Documentele
justificative
trebuie
sa
cuprinda
urmatoarele
elemente
principale:

-denumirea
documentului;

-denumirea
si,
dupa
caz,
sediul
unitaNii
care
întocmeste

documentul;

-numarul
documentului
si
data
întocmirii
acestuia;

-menNionarea
parNilor
care
participa
la
efectuarea
operaNiunii

economico financiare
(când
este
cazul);

-conNinutul
operaNiunii
economico financiare
si,
atunci
când

este
necesar,
temeiul
legal
al
efectuarii
acesteia;

-datele
cantitative
si
valorice
aferente
operaNiunii
economico

financiare
efectuate;
-numele
si
prenumele,
precum
si
semnaturile
persoanelor
care

raspund
de
efectuarea
operaNiunii
economico financiare,
ale

persoanelor
cu
atribuNii
de
control
financiar
preventiv
si
ale
persoanelor
în
drept
sa
aprobe
operaNiunile
respective,
dupa

caz;

-alte
elemente
menite
sa
asigure
consemnarea
completa
a

operaNiunilor
efectuate.

Înregistrarile
în
contabilitate
se
efectueaza
cronologic,
prin
respectarea
succesiunii
documentelor
dupa
data
de
întocmire
sau
de
intrare
a
acestora
în
unitate
si
sistematic,
în
conturi
sintetice
si
analitice,
în
conformitate
cu
regulile
stabilite
pentru
forma
de
înregistrare
în
contabilitate
"maestru-sah".

Înregistrarile
în
contabilitate
se
pot
face
manual
sau
utilizând
sistemele
informatice
de
prelucrare
automata
a
datelor.

Registrele
de
contabilitate
si
formularele
comune
pe
economie,
care
nu
au
regim
special
de
înscriere
si
numerotare,
privind
activitatea
financiara
si
contabila,
pot
fi
adaptate
în
funcNie
de
specificul
si
necesitaNile
instituNiilor
publice,
cu
condiNia
respectarii
conNinutului
minimal
de
informaNii
si
a
normelor
de
întocmire
si
utilizare
a
acestora.
Acestea
pot
fi
tipizate
sau
editate
cu
ajutorul
sistemelor
informatice
de
prelucrare
automata
a
datelor.

Numarul
de
exemplare
al
formularelor
care
nu
au
regim
special
de
înscriere
si
numerotare
poate
fi
diferit
de
cel
prevazut
în
reglementarile
legale,
în
condiNiile
în
care
procedurile
proprii
privind
organizarea
si
conducerea
contabilitaNii
impun
acest
lucru.

Registrele
de
contabilitate
obligatorii
sunt:
registrul-jurnal,
registrul-inventar
si
cartea
mare.

Acestea
se
utilizeaza
în
stricta
concordanNa
cu
destinaNia
lor
si
se
prezinta
în
mod
ordonat
si
astfel
completate
încât
sa
permita,
în
orice
moment,
identificarea
si
controlul
operaNiunilor
contabile
efectuate.

Registrele
de
contabilitate
se
pot
prezenta
sub
forma
de
registru,
foi
volante
sau
listari
informatice,
dupa
caz.

Registrul-jurnal
este
un
document
contabil
obligatoriu
de
înregistrare
cronologica
si
sistematica
a
modificarii
elementelor
de
activ
si
de
pasiv
ale
instituNiei.

Registrul-jurnal
se
întocmeste
de
fiecare
instituNie
publica
într-un
singur
exemplar,
dupa
ce
a
fost
numerotat,
snuruit,
parafat
si
înregistrat
în
evidenNa
instituNiei.

Numerotarea
filelor
registrelor
se
va
face
în
ordine
crescatoare,
iar
volumele
se
vor
numerota
în
ordinea
completarii
lor.

Se
întocmeste
zilnic
sau
lunar,
dupa
caz,
prin
înregistrarea
cronologica,
fara
stersaturi
si
spaNii
libere,
a
documentelor
în
care
se
reflecta
miscarea
elementelor
de
activ
si
de
pasiv
ale
unitaNii.

OperaNiunile
de
aceeasi
natura,
realizate
în
acelasi
loc
de
activitate,
pot
fi
recapitulate
într-un
document
centralizator,
denumit
jurnal-auxiliar,
care
sta
la
baza
înregistrarii
în
registrul-jurnal.
InstituNiile
publice
pot
utiliza
jurnale
auxiliare
pentru
operaNiunile
de
casa
si
banca,
decontarile
cu
furnizorii,
situaNia
încasarii-achitarii
facturilor
etc.
Acestea
pot
înregistra
în
registrul-jurnal
sumele
centralizate
pe
conturi,
preluate
din
aceste
jurnale.

În
condiNiile
conducerii
contabilitaNii
cu
ajutorul
sistemelor
informatice
de
prelucrare
automata
a
datelor,
fiecare
operaNiune
economico-financiara
se
va
înregistra
prin
articole
contabile,
în
mod
cronologic,
dupa
data
de
întocmire
sau
de
intrare
a
documentelor
în
unitate.
În
aceasta
situaNie,
registrul-jurnal
se
editeaza
lunar,
iar
paginile
vor
fi
numerotate
pe
masura
editarii
lor.

În
cazul
în
care
o
instituNie
publica
are
unitaNi
subordonate
fara
personalitate
juridica,
care
conduc
contabilitatea
pâna
la
balanNa
de
verificare,
registrul-jurnal
se
va
conduce
de
catre
unitaNile
subordonate,
cu
condiNia
înregistrarii
acestuia
în
evidenNa
unitaNii.

Registrul-inventar
este
un
document
contabil
obligatoriu
în
care
se
înregistreaza
toate
elementele
de
activ
si
de
pasiv
grupate
în
funcNie
de
natura
lor,
inventariate
potrivit
legii.

Registrul-inventar
se
întocmeste
de
fiecare
instituNie
publica
într-
un
singur
exemplar,
dupa
ce
a
fost
numerotat,
snuruit,
parafat
si
înregistrat
în
evidenNa
instituNiei.
Registrul-inventar
se
întocmeste
pe
baza
de
inventar
faptic
la
înfiinNarea
instituNiei,
cel
puNin
odata
pe
an
pe
parcursul
funcNionarii
instituNiei,
cu
ocazia
fuziunii,
divizarii
sau
încetarii
activitaNii,
precum
si
în
alte
situaNii
prevazute
de
lege.

În
acest
registru
se
înscriu,
într-o
forma
recapitulativa,
elementele
inventariate
dupa
natura
lor,
suficient
de
detaliate
pentru
a
putea
justifica
conNinutul
fiecarui
post
al
bilanNului.

Registrul-inventar
se
completeaza
pe
baza
inventarierii
faptice
a
fiecarui
cont
de
activ
si
de
pasiv.
Elementele
de
activ
si
de
pasiv
înscrise
în
registrul-inventar
au
la
baza
listele
de
inventariere
sau
alte
documente
care
justifica
conNinutul
acestora.

În
cazul
în
care
inventarierea
are
loc
pe
parcursul
anului,
în
registrul-inventar
se
înregistreaza
soldurile
existente
la
data
inventarierii,
la
care
se
adauga
rulajele
intrarilor
si
se
scad
rulajele
iesirilor
de
la
data
inventarierii
pâna
la
data
încheierii
exerciNiului.

În
cazul
în
care
o
instituNie
publica
are
unitaNi
subordonate
fara
personalitate
juridica,
care
conduc
contabilitatea
pâna
la
balanNa
de
verificare,
registrul-inventar
se
va
conduce
de
catre
unitaNile
subordonate,
cu
condiNia
înregistrarii
acestuia
în
evidenNa
unitaNii.
Registrul
"Cartea
mare"
este
un
registru
contabil
obligatoriu
în
care
se
înregistreaza
lunar
si
sistematic,
prin
regruparea
conturilor,
existenNa
si
miscarea
elementelor
de
activ
si
de
pasiv,
la
un
moment
dat.
Registrul
cartea
mare
(sah)
se
întocmeste
într-un
exemplar,
lunar,
separat
pentru
debitul
si
separat
pentru
creditul
fiecarui
cont
sintetic,
pe
masura
înregistrarii
operaNiunilor.

Cartea
mare
sta
la
baza
întocmirii
balanNei
de
verificare.
Registrul
cartea
mare
poate
fi
înlocuit
cu
Fisa
de
cont
pentru
operaNiuni
diverse.
Editarea
carNii
mari
se
va
efectua
numai
la
cererea
organelor
de
control
sau
în
funcNie
de
necesitaNile
proprii.

1.8.
BalanNa
de
verificare
BalanNa
de
verificare
este
documentul
contabil
utilizat
pentru
verificarea
exactitaNii
înregistrarilor
contabile
si
controlul
concordanNei
dintre
contabilitatea
sintetica
si
cea
analitica,
precum
si
principalul
instrument
pe
baza
caruia
se
întocmesc
situaNiile
financiare.

BalanNa
de
verificare
se
întocmeste
pe
baza
datelor
preluate
din
cartea
mare
(sah),
respectiv
din
fisele
deschise
distinct
pentru
fiecare
cont
sintetic.

Pentru
verificarea
înregistrarilor
în
contabilitatea
analitica
se
întocmesc
balanNe
de
verificare
analitice.
La
instituNiile
publice,
balanNele
de
verificare
sintetice
se
întocmesc
lunar,
iar
balanNele
de
verificare
analitice
-cel
mai
târziu
la
sfârsitul
perioadei
pentru
care
se
întocmesc
situaNiile
financiare.

BalanNa
de
verificare
cuprinde
pentru
toate
conturile
instituNiei
urmatoarele
elemente:
simbolul
si
denumirea
conturilor,
în
ordinea
înscrisa
în
planul
de
conturi,
soldurile
iniNiale
sau
totalul
sumelor
debitoare
si
creditoare
ale
lunii
precedente,
dupa
caz,
rulajele
curente
debitoare
si
creditoare,
totalul
sumelor
debitoare
si
creditoare,
soldurile
finale
debitoare
si
creditoare.
În
balanNa
de
verificare
pentru
luna
ianuarie
rubrica
"solduri
iniNiale"
se
completeaza
cu
soldurile
finale
debitoare
si
creditoare
ale
lunii
decembrie
ale
anului
precedent.

1.9.
Principiile
si
convenNiile
contabile
Principiile,
procedeele,
convenNiile
contabile,
ansamblul
cunostinNelor
necesare
însusirii
contabilitaNii
s-au
structurat
în
timp,
au
evoluat,
si
evolueaza.
Contabilitatea,
condusa
si
Ninuta
potrivit
principiilor
si
convenNiilor
proprii,
asigura
prezentarea
fidela
a
realitaNii.
Aceasta
este
reflectata
în
situaNii
financiare,
conturi
de
rezultat,
bilanNuri
contabile
etc.

Sistemul
unitar
de
norme,
constituite
în
principii
si
convenNii
contabile,
sunt
aplicabile
într-un
teritoriu
administrativ
determinat,
naNional,
sau,
în
cazul
Uniunii
Europene,
teritoriul
este
cel
al
Narilor
membre
ale
ComunitaNii
Europene.
Principiile
contabile.
N-au
fost
niciodata
aceleasi.
Acestea
s-au
diversificat
în
acord
cu
evoluNia
contabilitaNii
si
cu
realitatea
în
care
se
foloseste
contabilitatea.
Sunt
principii
contabile
reglementate
explicit,
considerate
obligatorii
a
fi
îndeplinite
pentru
ca
realitatea
sa
fie
reflectata
fidel
în
lucrarile
contabile.
Fenomenul
globalizarii
atinge
si
acest
domeniu,
în
sensul
ca
principiile
contabile
sunt
recunoscute
si
se
generalizeaza
la
scara
multinaNionala.
Pe
lânga
acestea,
sunt
si
principii
contabile
nereglementate,
utilizate
în
practica,
unele
în
mod
cutumiar.

În
legislaNia
româneasca
sunt
reglementate
urmatoarele
principii
contabile:

1.
Principiul
prudenNei.
Aplicarea
acestui
principiu
are
rolul
sa
previna
supraevaluarea
elementelor
de
activ
si
a
veniturilor,
precum
si
subevaluarea
elementelor
de
pasiv
si
a
cheltuielilor.
Natura
umana
în
general
este
înclinata
sa
fie
favorabila
activitaNilor
care
convin
în
detrimentul
celor
care
nu
convin.
Rolul
activ
al
acestui
principiu
se
rasfrânge
si
asupra
riscurilor,
deprecierilor
si
pierderilor
înregistrate
în
mod
natural
sau
inevitabil
în
activitaNi
din
exerciNiul
curent
sau
precedent,
care
trebuie
avute
în
vedere.
De
asemenea,
trebuie
luate
în
considerare
fapte
viitoare
care
prezinta
riscul
de
a
afecta
favorabil
sau
nefavorabil
situaNia
financiara
si
rezultatele
unitaNii.
În
cazul
instituNiilor
publice,
la
încheierea
exerciNiului
financiar
se
evidenNiaza
distinct
veniturile
efectiv
încasate
dintre
cele
certe,
inclusiv
transferuri,
subvenNii
efective.
Asa numitele
ramasiNe
veniturile
certe
cuvenite
unui
buget
dar
neîncasate
în
cursul
exerciNiului
financiar
se
urmaresc
în
continuare,
existând
însa
riscul
de
a
nu
fi
încasate
integral.
La
rândul
lor,
veniturile
anticipate
incumba
un
risc
de
evaluare.
Concluzia
este
ca,
si
în
contabilitatea
publica,
trebuie
sa
se
Nina
seama
de
incertitudini,
riscuri
previzibile,
de
pierderi
si
distrugeri
în
cazul
calamitaNilor
naturale,
prin
manifestarea
unei
prudenNe
ponderate.
Aplicarea
corecta
a
acestui
principiu
depinde
de
capacitatea
manageriala,
de
experienNa
personalului
implicat
în
actul
de
conducere.
InformaNiile
privind
corecNiile
rezultate
din
manifestarea
unei
atitudini
prudente
sunt
utile
proiecNiilor
bugetare,
dar
si
terNilor
(structuri
ierarhice
de
conducere
sau
furnizori).
2.
Principiul
permanenNei
metodelor.
Este
vorba
de
necesitatea
asigurarii
continuitaNii
metodelor
de
evaluare
si
calcul
a
activelor,
datoriilor
si
rezultatelor
de
la
un
exerciNiu
bugetar
la
altul.
Stabilitatea
folosirii
acestora
favorizeaza
analiza
situaNiilor
financiare,
asigura
comparabilitatea
în
timp
a
performanNelor.
În
cazuri
justificate
si
in
condiNii
prevazute
de
lege
se
poate
apela
si
la
alte
metode
(de
evaluare,
de
calcul,
de
prezentare
a
rezultatelor
etc.),
dar
despre
aceste
schimbari
ordonatorul
de
credite
prezinta
raportari
odata
cu
prezentarea
bilanNului.
În
anexele
la
bilanN
se
prezinta
fie
note
justificative
în
care
sunt
redate
diferenNele
rezultate
prin
aplicarea
diferitelor
metode,
fie
sunt
redate
separat
situaNiile
financiare
în
cauza
pentru
a
putea
fi
comparate
între
ele.
În
cazul
instituNiilor
publice
schimbarea
metodelor
are
efect
mai
mult
asupra
rezultatului,
eventual
a
patrimoniului,
si
mai
puNin
sau
deloc
un
efect
fiscal
(ca
în
cazul
operatorilor
economici).

3.
Principiul
continuitaNii
activitaNii.
Contabilitatea
este
organizata
si
condusa
în
instituNiile
publice
(dar
si
la
operatorii
economici)
în
condiNiile
în
care
activitatea
si
funcNiile
acestora
se
exercita
fara
a
fi
reduse
semnificativ
într-un
viitor
previzibil.
AcNiunea
acestui
principiu
Nine
de
necesitatea
gestionarii
previzionale
si
predictibile
a
resurselor,
ceea
ce
se
realizeaza
si
cu
ajutorul
contabilitaNii.
Or,
gestionarea
previzionala
într-o
instituNie
publica
priveste
patrimoniul
încredinNat
spre
administrare
acesteia,
natura
drepturilor
si
obligaNiilor
rezultate
din
exercitarea
atribuNiilor
s.a.
Ca
urmare,
în
lucrarile
de
bilanN
vor
fi
cuprinse
acele
informaNii
necesare
a
fi
cunoscute
de
catre
cei
interesaNi,
eventual,
tocmai
în
cunoasterea
si
aprecierea
certitudinii
continuarii
activitaNii
acesteia:
activul
si
pasivul,
cheltuielile
si
veniturile
evaluate
la
costul
istoric,
situaNia
patrimoniala,
financiara
si
rezultatele
obNinute
pe
exerciNii
financiare
s.a.
În
administraNia
publica
este
mai
puNin
posibil
sa
se
înregistreze
o
situaNie
de
incertitudine
în
continuarea
activitaNii
datorita
specificului
relaNiilor
dintre
instituNii,
specific
care
cuprinde
o
stare
permanenta
de
control
bugetar
si
financiar.
4.
Principiul
independenNei
exerciNiului
(specializarii
sau
delimitarii
perioadelor).
Rezultatul
exerciNiului
priveste
o
perioada
anume,
precis
determinata;
pentru
instituNiile
publice
aceasta
perioada
este
cunoscuta
sub
denumirea
de
exerciNiu
bugetar,
sau
an
bugetar,
care,
în
România
si
în
Narile
membre
UE,
coincide
cu
anul
calendaristic.
Determinarea
rezultatului
aferent
unei
perioade
anume
prezinta
multe
avantaje,
ceea
ce
face
sa
se
constituie
într-o
necesitate.
Permite,
în
primul
rând,
cunoasterea
rezultatelor
financiare
a
activitaNii
desfasurate
pe
fiecare
exerciNiu
financiar
si,
prin
comparare,
cu
exerciNiile
anterioare.
Se
individualizeaza,
totodata
ciclurile
de
activitate
în
condiNiile
menNinerii
independenNei
exerciNiului
curent
faNa
de
cele
precedente
si
cele
care
urmeaza.
În
cazul
instituNiilor
publice
acestea
privesc
programarea,
execuNia
si
raportarea
bugetara.
AutoritaNile
administrativ-teritoriale
ale
administraNiei
publice
pot
determina
obligaNiile
contribuabililor,
colectarea
veniturilor
si
efectuarea
cheltuielilor
într-o
perioada
precis
determinata,
ceea
ce
sprijina
activitaNile
de
evaluare,
de
raportare
statistica
si
de
evidenNa
contabila.
Aplicarea
principiului
independenNei
exerciNiului
face
necesara
utilizarea
conturilor
de
regularizare,
înregistrarea
cheltuielilor
de
plata
si
a
veniturilor
de
încasat
aferente
perioadei
(potrivit
principiului
accrual :
drepturile
si
obligaNiile
se
evidenNiaza
în
momentul
constituirii
si
nu
în
momentul
plaNii/încasarii
acestora).

5.
Principiul
intangibilitaNii.
Potrivit
acestui
principiu,
bilanNul
de
deschidere
al
unui
exerciNiu
trebuie
sa
corespunda
cu
bilanNul
de
închidere
al
exerciNiului
precedent.
CerinNa
acestui
principiu
este
aplicabila
în
contabilitate
sine
die,
este
una
din
aplicaNiile
cutumiare.
Principiul
intangibilitaNii
asigura
continuitatea
si
coerenNa
informaNiilor
furnizate
de
situaNiile
financiare
în
succesiunea
temporala
a
acestora.
6.
Principiul
costului
istoric.
Costul
istoric
reprezinta
valoarea
nominala
a
elementelor
patrimoniale
la
data
achiziNionarii
acestora,
respectiv
la
data
înregistrarii
acestora
în
contabilitate.
Potrivit
acestui
principiu,
orice
bun/valoare
preluata
în
gestiune
este
înregistrata
în
contabilitate
la
costul
de
intrare
înscris
în
documentele
justificative
(care
stau
la
baza
înregistrarii).
Toate
modificarile
care
intervin
ulterior
în
valoarea
acestora
se
opereaza
cronologic
în
situaNiile
financiare
în
care
se
reflecta
evoluNia
patrimoniala
a
instituNiei
astfel
încât,
ori
de
câte
ori
se
impune
luarea
unei
decizii
privind
finanNarea
sau
se
efectueaza
raportari
de
bilanN
se
face
referire
la
costul
istoric.
OpNiunea
pentru
costul
istoric
are
la
baza
faptul
ca
este
singurul
cost
consemnat
în
documente
în
chiar
momentul
preluarii
în
patrimoniu,
ceea
ce-i
confera
un
caracter
verificabil,
deci
o
determinare
obiectiva.
7.
Principiul
necompensarii.
Respectarea
acestui
principiu
presupune
evaluarea
si
înregistrarea
distincta
în
contabilitate
a
elementelor
de
activ
si
a
celor
de
pasiv,
fiind
interzisa
compensarea
între
posturile
de
activ
si
între
posturile
de
pasiv,
precum
si
între
venituri
si
cheltuieli.
Respectarea
acestui
principiu
asigura
reprezentarea
nedeformata
a
elementelor
patrimoniale
în
bilanN,
precum
si
a
cheltuielilor
si
veniturilor
perioadei
si,
implicit,
a
fluxurilor
monetare.
Cum
o
compensare
poate
ascunde
ceva,
având
ca
efect
reducerea
reprezentarii
fidele
a
fenomenului
redat
în
postul
respectiv
de
bilanN,
se
impune
respectarea
întocmai
a
acestui
principiu
coroborat
cu
principiul
permanenNei
metodelor.
8.
Principiul
evaluarii
separate
a
elementelor
de
activ
si
a
celor
de
pasiv.
Posturile
în
bilanN
se
compun
din
valori
cumulate.
Pentru
stabilirea
valorii
totale
a
unui
post
de
bilanN
se
impune
determinarea
separata
a
valorii
fiecarui
element
de
activ
si
de
pasiv,
cele
care
compun
postul
respectiv.
Este
evidenta
legatura
dintre
acest
principiu
si
cel
al
necompensarii.
9.
Principiul
prevalenNei
economicului
asupra
juridicului
(realitaNii).
InformaNiile
prezentate
în
conturile
anuale
trebuie
sa
reflecte
realitatea
economica
a
operaNiilor,
nu
numai
forma
lor
juridica.
De
exemplu,
daca
este
vorba
de
reflectarea
în
contabilitate
a
modalitaNilor
de
finanNare
a
unui
bun
aceasta
va
privi
atât
latura
juridica
(aspectele
de
legalitate
a
plaNilor)
cât
si
latura
economica
(modalitaNile,
sursele
din
care
se
efectueaza
acestea).
Cadrul
general
pentru
elaborarea
situaNiilor
financiare
imprima
acestui
principiu
o
caracteristica
calitativa
în
sensul
ca
realitatea
economica
obliga
la
reflectarea
prin
conturile
de
bilanN
a
tuturor
informaNiilor
financiare.
10.
Principiul
pragului
de
semnificaNie
(al
importanNei
relative).
În
conturile
anuale
este
obligatoriu
sa
se
prezinte
în
mod
distinct
orice
element
care
are
o
valoare
semnificativa;
omisiunea
sau
prezentarea
eronata
a
vreunui
element
semnificativ
influenNeaza
deciziile
economice.
Pragul
de
semnificaNie
depinde
de
marimea
elementului
sau
erorii
apreciate
în
condiNiile
omisiunii
sau
declararii
gresite.
Prin
contrast,
elementele
cu
valori
nesemnificative
pot
fi
prezentate
cumulat
(pentru
a
nu
încarca
situaNiile
financiare).
În
aprecierea
importanNei
relative
în
practica
apar
dificultaNi
deoarece
pot
interveni
aprecieri
subiective
(situaNii
si
evenimente
semnificative
pentru
o
entitate
pot
sa
nu
aiba
relevanNa
pentru
alta
entitate).
Ca
urmare,
se
impune
o
selecNie
a
faptelor,
situaNiilor
si
evenimentelor
în
mod
real
semnificative
pentru
a
satisface
nevoile
generale
de
supraveghere
si
control.

1.10.
Politici
contabile
Acestea
se
stabilesc
sub
forma
unui
set
de
proceduri
de
catre
conducerea
fiecarei
instituNii
publice
pentru
toate
operaNiunile
derulate,
pornind
de
la
întocmirea
documentelor
justificative
pâna
la
întocmirea
situaNiilor
financiare
trimestriale
si
anuale.

Aceste
proceduri
trebuie
elaborate
de
catre
specialisti
în
domeniul
economic
si
tehnic,
cunoscatori
ai
specificului
activitaNii
desfasurate
si
ai
strategiei
adoptate
de
instituNie.

La
elaborarea
politicilor
contabile
trebuie
respectate
principiile
de
baza
ale
contabilitaNii
de
angajamente.

Politicile
contabile
trebuie
elaborate
astfel
încât
sa
se
asigure
furnizarea,
prin
situaNiile
financiare,
a
unor
informaNii
care
trebuie
sa
fie:

a)
relevante
pentru
nevoile
utilizatorilor
în
luarea
deciziilor

economice;
si

b)
credibile
în
sensul
ca:
-reprezinta
fidel
rezultatul
patrimonial
si
poziNia
financiara
a

instituNiei
publice;

-sunt
neutre;

-sunt
prudente;

-sunt
complete
sub
toate
aspectele
semnificative.

Modificari
ale
politicilor
contabile
sunt
permise
doar
daca
sunt
cerute
de
lege
sau
au
ca
rezultat
informaNii
mai
relevante
sau
mai
credibile
referitoare
la
operaNiunile
instituNiei
publice.
Acest
lucru
trebuie
menNionat
în
notele
explicative.

1.11.
InformaNii
si
proceduri
utile
1.
Corectarea
erorilor
contabile.
Eventualele
erori
constatate
în
contabilitate,
dupa
aprobarea
si
depunerea
situaNiilor
financiare,
vor
fi
corectate
în
anul
în
care
acestea
se
constata.
Erorile
contabile
pot
sa
apara
ca
urmare
a
unor
greseli
matematice,
greselilor
de
aplicare
a
politicilor
contabile,
ignorarii
sau
interpretarii
gresite
a
evenimentelor
si
fraudelor.

Corectarea
unor
asemenea
erori
aferente
exerciNiilor
precedente
se
efectueaza
pe
seama
rezultatului
reportat.
În
notele
la
situaNiile
financiare
trebuie
prezentate
informaNii
suplimentare
cu
privire
la
erorile
constatate.

2.
Momentul
înregistrarii.
Potrivit
ordinii
contabilitaNii
de
angajamente,
efectele
tranzacNiilor
si
ale
altor
evenimente
sunt
recunoscute
atunci
când
tranzacNiile
si
evenimentele
se
produc
si
nu
pe
masura
ce
numerarul
sau
echivalentul
sau
este
încasat
sau
platit.
3.
Comasarea
prin
absorbirea
unei
instituNii
publice
de
catre
o
alta
instituNie
publica
are
ca
efect
dizolvarea
fara
lichidare
a
instituNiei
care
îsi
înceteaza
existenNa
si
transmiterea
patrimoniului
sau
catre
instituNia
publica
absorbanta,
în
starea
în
care
se
gaseste
la
data
comasarii.
OperaNiile
care
trebuie
efectuate,
în
situaNia
comasarii
prin
absorbire,
divizare
sau
dizolvare
sunt:

*
inventarierea
patrimoniului
în
conformitate
cu
prevederile
Legii
contabilitaNii
nr.
82/1991,
republicata,
si
cu
normele
privind
inventarierea
elementelor
de
activ
si
de
pasiv.
*
întocmirea
situaNiilor
financiare
de
încetarea
activitaNii,
pe
formulare
si
conform
metodologiei
elaborate
de
Ministerul
FinanNelor
Publice
pentru
instituNii
publice.
În
cazul
comasarii
prin
absorbire,
instituNia
publica
absorbanta
dobândeste
toate
bunurile,
drepturile
si
obligaNiile
instituNiei
publice
care
îsi
înceteaza
activitatea
si
care
este
absorbita.
Predarea-primirea
activelor
si
pasivelor
instituNiei
absorbite,
catre
instituNia
absorbanta
are
loc
dupa
publicarea
actului
de
reorganizare
si
aprobarea
de
catre
ordonatorul
principal
de
credite
a
inventarului,
situaNiilor
financiare
si
contractelor
în
curs
de
execuNie
la
data
comasarii.

4.
Evaluarea.
Pentru
evaluarea
elementelor
din
bilanN
se
aplica
urmatoarele
reguli:

a)
Evaluarea
la
data
intrarii
în
instituNia
publica
La
data
intrarii
în
patrimoniu
bunurile
se
evalueaza
si
se
înregistreaza
în
contabilitate
la
valoarea
de
intrare,
denumita
valoare
contabila
(costul
istoric),
care
se
stabileste
astfel:

-la
cost
de
achiziNie
-pentru
bunurile
procurate
cu
titlu
oneros;

-la
cost
de
producNie
-pentru
bunurile
produse
în
instituNie;

-la
valoarea
justa
-pentru
bunurile
obNinute
cu
titlu
gratuit.

Costul
de
achiziNie
al
bunurilor
cuprinde:

a)
PreNul
de
cumparare,
taxele
de
import
si
alte
taxe
(cu
excepNia
acelora
pe
care
instituNia
publica
le
poate
recupera
de
la
autoritaNile
fiscale),
cheltuielile
de
transport,
manipulare
si
alte
cheltuieli
care
pot
fi
atribuibile
direct
achiziNiei
bunurilor
respective,
cheltuieli
cu
montajul,
probe
tehnologice
s.a.

b)
Evaluarea
cu
ocazia
inventarierii

Evaluarea
elementelor
de
activ
si
pasiv
cu
ocazia
inventarierii
se
face
la
valoarea
actuala
a
fiecarui
element,
denumita
valoare
de
inventar,
stabilita
în
funcNie
de
utilitatea
bunului,
starea
acestuia
si
preNul
pieNei.

c)
Evaluarea
la
încheierea
exerciNiului
financiar

La
încheierea
exerciNiului
financiar,
elementele
de
activ
si
de
pasiv
de
natura
datoriilor
se
evalueaza
si
se
reflecta
în
situaNiile
financiare
anuale
la
valoarea
de
intrare,
pusa
de
acord
cu
rezultatele
inventarierii.

În
acest
scop,
valoarea
de
intrare
se
compara
cu
valoarea
stabilita
pe
baza
inventarierii,
respectiv
valoarea
de
inventar.
d)
Evaluarea
la
data
iesirii
din
unitate
La
data
iesirii
din
instituNie
sau
la
darea
în
consum,
bunurile
se
evalueaza
si
se
scad
din
gestiune
la
valoarea
lor
de
intrare.

5.
Costul
de
producNie
al
unui
bun
cuprinde:
costul
de
achiziNie
al
materiilor
prime
si
materialelor
consumabile
si
cheltuielile
de
producNie
direct
atribuibile
bunului.
6.
Valoarea
justa
a
unui
bun
reprezinta
suma
pentru
care
un
activ
ar
putea
fi
schimbat
de
bunavoie
între
doua
parNi
aflate
în
cunostinNa
de
cauza,
în
cadrul
unei
tranzacNii
cu
preNul
determinat
obiectiv.
Pentru
bunurile
care
au
valoare
de
piaNa,
valoarea
justa
este
identica
cu
valoarea
de
piaNa.
1.12.
Arhivarea,
pastrarea
si
reconstituirea
documentelor
InstituNiile
publice
au
obligaNia
pastrarii
în
arhiva
lor
a
registrelor
de
contabilitate,
a
celorlalte
documente
contabile,
precum
si
a
documentelor
justificative
care
stau
la
baza
înregistrarilor
în
contabilitate.

Raspunderea
pentru
arhivarea
documentelor
financiar-contabile
revine
ordonatorului
de
credite
sau
altei
persoane
care
are
obligaNia
gestionarii
unitaNii
beneficiare.

Registrele
de
contabilitate
si
documentele
justificative
si
contabile
se
pot
arhiva,
în
baza
unor
contracte
de
prestari
servicii,
cu
titlu
oneros,
de
catre
alte
persoane
juridice
române,
care
dispun
de
condiNii
corespunzatoare.

Termenul
de
pastrare
a
registrelor
si
documentelor
justificative
si
contabile
este
de
10
ani
cu
începere
de
la
data
încheierii
exerciNiului
financiar
în
cursul
caruia
au
fost
întocmite,
cu
excepNia
statelor
de
salarii,
care
se
pastreaza
timp
de
50
de
ani.
SituaNiile
financiare
anuale
se
pastreaza
timp
de
50
de
ani.

În
caz
de
încetare
a
activitaNii,
instituNiile
publice
predau
documentele
la
arhivele
statului
sau
arhivele
militare,
dupa
caz.

Arhivarea
registrelor
de
contabilitate,
a
documentelor
justificative
si
contabile
se
face
în
conformitate
cu
prevederile
legale
în
vigoare.

Pentru
a
putea
fi
înregistrate
în
contabilitate,
operaNiunile
economico-financiare
trebuie
sa
fie
înscrise
în
documente
originale,
întocmite
sau
reconstituite,
potrivit
legii.

Orice
persoana
care
constata
pierderea,
sustragerea
sau
distrugerea
unor
documente
justificative
sau
contabile
are
obligaNia
sa
înstiinNeze
în
scris,
în
termen
de
24
de
ore
de
la
constatare,
ordonatorul
de
credite
sau
alta
persoana
care
are
obligaNia
gestionarii
unitaNii
respective.

În
cazul
în
care
pierderea,
sustragerea
sau
distrugerea
documentelor
constituie
infracNiune,
se
înstiinNeaza
imediat
organele
de
urmarire
penala.

Reconstituirea
documentelor
se
face
pe
baza
unui
"dosar
de
reconstituire".

Documentele
reconstituite
vor
purta
în
mod
obligatoriu
si
vizibil
menNiunea
"RECONSTITUIT",
cu
specificarea
numarului
si
datei
dispoziNiei
pe
baza
careia
s-a
facut
reconstituirea.

Documentele
reconstituite
potrivit
legii
constituie
baza
legala
pentru
efectuarea
înregistrarilor
în
contabilitate.
1.13.
Sistemul
informatic
Sistemul
informatic
de
prelucrare
automata
a
datelor
la
nivelul
fiecarei
instituNii
trebuie
sa
asigure
prelucrarea
datelor
înregistrate
în
contabilitate
în
conformitate
cu
normele
contabile
aplicabile,
controlul
si
pastrarea
acestora
pe
suporturi
tehnice.

La
elaborarea
si
adaptarea
programelor
informatice
trebuie
avute
în
vedere
criteriile
minimale
pentru
programele
informatice
utilizate
în
activitatea
financiara
si
contabila,
potrivit
reglementarilor
legale
în
vigoare.

UnitaNile
de
informatica
sau
persoanele
care
efectueaza
lucrari
cu
ajutorul
sistemului
informatic
de
prelucrare
automata
a
datelor
poarta
raspunderea
prelucrarii
cu
exactitate
a
informaNiilor
din
documente,
iar
beneficiarii
raspund
pentru
exactitatea
si
realitatea
datelor
pe
care
le
transmit
pentru
prelucrare.

ResponsabilitaNile
ce
revin
personalului
instituNiei
cu
privire
la
utilizarea
sistemului
informatic
de
prelucrare
automata
a
datelor
se
stabilesc
prin
regulamente
interne.

Din
punct
de
vedere
al
bazei
de
date
trebuie
sa
existe
posibilitatea
reconstituirii
în
orice
moment
a
conNinutului
registrelor,
jurnalelor
si
altor
documente
financiar-contabile.

1.14.
ExerciNiul
financiar
ExerciNiul
financiar
reprezinta
perioada
pentru
care
trebuie
întocmite
situaNiile
financiare
anuale
si,
de
regula,
coincide
cu
anul
calendaristic.
Durata
exerciNiului
financiar
este
de
12
luni.

ExerciNiul
financiar
începe
la
1
ianuarie
si
se
încheie
la
31
decembrie,
cu
excepNia
primului
an
de
activitate,
când
acesta
începe
la
data
înfiinNarii
instituNiei
publice,
potrivit
legii.
Capitolul
2:
EVIDENlA
ACTIVELOR
ÎN
CONTABILITATEA
PUBLICA

Activele
în
administraNia
publica

Din
fig.
1
(p.41)
rezulta
natura
materiala
a
elementelor
nefinanciare
de
activ
din
patrimoniul
administraNiei
publice,
privita
ca
sistem.
Sunt
denumite
generic
active
pentru
faptul
ca
au
un
rol
activ
în
funcNionarea
autoritaNilor/instituNiilor
de
administraNie
publica
si,
ca
urmare,
pentru
faptul
ca
sunt
reflectate
în
activul
bilanNului.

Si
activele
financiare
se
pot
prezenta
ca
imobilizari.

Activele
nefinanciare
sunt
imobilizari:
corporale
(tangibile)
si
necorporale
(intangibile).
Fiecare
activ
corporal
sau
necorporal
este
caracterizat
sub
aspect
valoric
prin:

Valoarea
sa
iniNiala,
de
intrare
(contabila);
Valoarea
la
începutul
exerciNiului
financiar;
(eventual)
modificarea
valorii
în
timpul
exerciNiului
financiar;
Valoarea
activului
în
cauza
la
sfârsitul
exerciNiului
financiar.
În
cursul
exerciNiului
financiar
pot
avea
loc
intrari
si/sau
iesiri
de
active.
Intrarile
au
loc
prin
achiziNionare,
intrari
din
producNie
proprie,
prin
donaNii,
sponsorizari,
transferuri
s.a.
Valorile
de
intrare
sunt
diferite,
potrivit
specificului
modului
de
dobândire.
Iesirile
au
loc
prin
casare,
vânzare,
transfer
s.a.

Imobilizari
necorporale.
Sunt
active
fixe
necorporale,
intangibile.
În
fig.
1
sunt
date
exemple
din
categoria
imobilizarilor
necorporale.

O
categorie
distincta
o
reprezinta
imobilizarile
necorporale
în
curs.
Sunt
acele
imobilizari
necorporale
neterminate
pâna
la
sfârsitul
perioadei.
Acestea
sunt
evaluate
la
costul
de
producNie,
respectiv
costul
de
achiziNie.

Evaluarea
iniNiala,
ca
si
cea
la
data
bilanNului,
a
imobilizarilor
necorporale
se
efectueaza
la
costul
de
achiziNie
(daca
sunt
cumparate)sau
la
costul
de
producNie
(daca
sunt
produse
în
unitate).
În
unele
situaNii
(de
exemplu
donaNii,
sponsorizari,
imobilizari
primite
cu
titlu
gratuit)
evaluarea
are
loc
pe
baza
preNurilor
produselor
similare
existente
pe
piaNa
sau
este
simulata
o
estimare
a
preNului
la
care
aceste
active
ar
putea
fi
achiziNionate
pe
piaNa
la
data
înregistrarii
în
conturi.
Acestea
urmeaza
a
se
înregistra
în
contabilitate
la
valoarea
justa.
Valoarea
justa
a
unui
bun
reprezinta
suma
pentru
care
un
activ
ar
putea
fi
schimbat
de
bunavoie
între
doua
parNi
aflate
în
cunostinNa
de
cauza,
în
cadrul
unei
tranzacNii
cu
preNul
determinat
obiectiv.

Conturile
în
care
se
înregistreaza
imobilizarile
necorporale
sunt
de
activ:
se
debiteaza
cu
valoarea
intrarilor,
se
crediteaza
cu
valoarea
iesirilor,
au
sold
final
debitor,
care
exprima
valoarea
imobilizarilor
necorporale
aflate
în
patrimoniul
instituNiei
publice
la
acel
moment.

Exemple:

Contul
203
Cheltuieli
de
dezvoltare .
Sunt
acele
cheltuieli
facute
pentru
aplicarea
rezultatelor
cercetarii
sau
a
altor
cunostinNe,
în
scopul
realizarii
de
produse
sau
servicii
noi
sau
îmbunataNite
substanNial,
înaintea
începerii
producNiei
de
serie.
De
natura
cheltuielilor
de
dezvoltare
sunt
si
cele
efectuate
pentru:
a)
proiectarea,
construcNia
si
testarea
producNiei
intermediare
(de
exemplu,
producNia
din
seria
0)
sau
folosirea
în
cadrul
testelor
a
prototipurilor
si
modelelor;
b)
proiectarea
uneltelor,
sculelor,
matriNelor
care
implica
tehnologie
noua;
c)
proiectarea,
construcNia
si
operarea
unei
uzine
pilot
care
nu
este
fezabila
din
punct
de
vedere
economic
pentru
producNia
pe
scara
larga.
Cheltuielile
de
dezvoltare
se
esaloneaza
pe
durata
mai
multor
exerciNii
financiare.

Contul
205
Concesiuni,
brevete,
licenNe,
marci
comerciale,
drepturi
si
active
similare .
Pot
fi
achiziNionate
sau
dobândite
pe
alte
cai,
ceea
ce
determina
costul
la
care
acestea
sunt
înregistrate
în
contabilitate.

Momentul
înregistrarii
în
contabilitate
al
activelor
fixe
necorporale
este
cel
al
transferului
de
proprietate
(daca
sunt
achiziNionate
cu
titlu
oneros)
sau
cel
al
întocmirii
documentelor
(daca
sunt
construite
sau
produse
de
instituNie,
respectiv
primite
cu
titlu
gratuit).

Când
sunt
cumparate,
valoarea
iniNiala
a
imobilizarilor
necorporale
coincide
cu
costul
de
achiziNie.
Daca
sunt
produse
pe
cont
propriu
valoarea
de
înregistrare
este
data
de
costul
de
producNie
.
Când
nu
este
cazul
a
unei
procurari,
nici
a
provenirii
din
producNie
proprie
(donaNie,
s.a)
valoarea
iniNiala
se
stabileste
pe
baza
preNurilor
produselor
similare,
constate
pe
piaNa.

Cheltuielile
ulterioare
efectuate
cu
un
activ
necorporal
dupa
cumpararea
sau
finalizarea
acestuia
se
înregistreaza
în
conturile
de
cheltuieli,
când
acestea
sunt
efectuate.
Cheltuielile
ulterioare
vor
majora
costul
activului
în
cauza
atunci
când
este
probabil
ca
aceste
cheltuieli
vor
avea
ca
rezultat
îmbunataNirea
parametrilor
tehnici
iniNiali,
cresterea
performanNelor
acestuia.

La
data
bilanNului
un
activ
necorporal
este
prezentat
în
bilanN
la
o
anumita
valoare:
aceasta
este
valoarea
de
achiziNie
sau
de
producNie
a
activului
în
cauza,
mai
puNin
amortizarea
si
provizioanele
cumulate
din
depreciere.
OperaNia
în
sine
este
una
de
ajustarea
a
valorii:
utilizarea
activelor
fiind
limitata
în
timp,
prin
asemenea
ajustari
se
asigura
o
depreciere
sistematica,
în
concordanNa
cu
natura
activului
respectiv.
Amortizarea
reprezinta
expresia
baneasca
a
uzurii
unui
activ.
(Este
o
ajustare
de
valoare
cu
caracter
permanent,
spre
deosebire
de
ajustarile
provizorii
pentru
depreciere).
Amortizarea
se
înregistreaza
lunar,
începând
cu
luna
urmatoare
darii
în
folosinNa
sau
punerii
în
funcNiune
a
activului.

Amortizarea
anuala
se
calculeaza
prin
aplicarea
cotei
de
amortizare
la
valoarea
de
intrare
a
activelor
fixe
necorporale.
Cota
de
amortizare
se
determina
ca
raport
între
100
si
durata
normala
de
utilizare
prevazuta
de
lege.

Valoarea
amortizabila
a
unui
activ
trebuie
sa
fie
esalonata
sistematic
de-a
lungul
duratei
sale
de
viaNa.
În
cazul
constatarii
unei
deprecieri
ireversibile
(definitive)
se
va
proceda
la
constituirea
unor
amortizari
suplimentare
în
vederea
punerii
de
acord
a
valorii
contabile
nete
cu
valoarea
stabilita
în
momentul
inventarierii.

Valoarea
amortizabila
a
unui
activ
este
determinata
dupa
deducerea
valorii
sale
reziduale.
O
valoare
reziduala,
alta
decât
zero,
presupune
ca
unitatea
intenNioneaza
sa
înstraineze
actul
înainte
de
sfârsitul
vieNii
sale
economice,
iar
acest
lucru
trebuie
sa
aiba
o
mare
certitudine.
Astfel
se
merge
pe
valoarea
reziduala
zero.

Se
practica
mai
multe
metode
de
amortizare:
liniara
(uniforma),
progresiva,
regresiva,
accelerata.
În
Regulamentul
nr.
2909/2000
al
C.E.
se
recomanda
metoda
amortizarii
liniare.
Pentru
serviciile
si
activitaNile
economice,
îndeosebi
cele
specifice
unitaNilor
administrativ-teritoriale,
se
poate
folosi
oricare
dintre
metodele
de
amortizare
alese
pe
baza
raNionamentului
profesional.

Cheltuielile
de
dezvoltare
se
amortizeaza
într-o
perioada
de
cel
mult
5
ani,
cu
aprobarea
ordonatorului
de
credite
(contul
280).
Înregistrarile
de
reprezentaNii
teatrale,
programe
de
radio
sau
televiziune,
lucrari
muzicale,
evenimente
sportive,
lucrari
literare,
artistice
ori
recreative
efectuate
pe
pelicule,
benzi
magnetice
sau
alte
suporturi
nu
se
amortizeaza.
Programele
informatice
create
de
instituNiile
publice,
achiziNionate
sau
dobândite
pe
alte
cai
se
amortizare
în
funcNie
de
durata
probabila
de
utilizare,
care
nu
poate
depasi
5
ani,
cu
aprobarea
ordonatorului
de
credite.

În
cazul
nerecuperarii
integrale,
pe
calea
amortizarii
valorii
contabile
a
activelor
fixe
necorporale
scoase
din
funcNiune,
valoarea
ramasa
neamortizata
se
include
în
cheltuielile
instituNiilor
publice,
integral,
la
momentul
scoaterii
în
funcNiune.

Pe
lânga
deprecierea
ireversibila
a
unui
activ
este
posibila
si
o
depreciere
reversibila,
relativa.
În
aceasta
situaNie
se
constituie
provizioane
care
sa
reflecte
deprecierea
nedefinitiva
sub
forma
de
ajustare.
(Contul
290:
Ajustari
pentru
deprecierea
activelor
fixe
necorporale).
Scoaterea
din
uz
a
unui
activ
si,
deci,
din
bilanN
are
loc
ca
urmare
a
înstrainarii
acestuia
sau
când
nu
se
mai
asteapta
nici
un
beneficiu
economic
din
folosinNa
acestuia.
Câstigurile
sau
pierderile
provenite
prin
scoaterea
din
uz
sau
înstrainarea
unui
activ
trebuie
sa
fie
determinate
ca
o
diferenNa
dintre
încasarile
nete
aferente
înstrainarii
si
valoarea
contabila
a
activului,
si
trebuie
recunoscute
ca
venit
sau
cheltuiala
în
contul
de
execuNie
(sau
în
contul
de
profit
si
pierdere
la
operatorii
economici).
Un
activ
poate
fi
schimbat
cu
unul
similar,
operaNie
în
urma
careia
poate
rezulta
un
câstig,
o
pierdere
sau
o
echivalenNa.

Periodic,
imobilizarile
necorporale
sunt
supuse
reevaluarii.
Reevaluarea
poate
fi
efectuata
anual
(când
rata
inflaNiei
este
ridicata),
sau
odata
la
5
ani.
Ministerul
FinanNelor
Publice
are
competenNa
elaborarii
de
norme
cu
caracter
general
referitoare
la
reevaluarea
imobilizarilor,
urmând
ca
ordonatorii
principali
de
credite
sa
elaboreze
proceduri
pentru
bunurile
cu
caracter
specific.
Evaluarea,
ca
si
reevaluarea,
pot
fi
efectuate
de
evaluatori
autorizaNi
acolo
unde
exista
fonduri
prevazute
în
buget
cu
aceasta
destinaNie.
Scopul
normelor
generale
si
al
celor
specifice
este
de
a-i
ajuta
pe
lucratorii
din
cadrul
instituNiilor
publice
sa-si
rezolve
singuri
aceste
problema.
Rezultatele
reevaluarii
se
înregistreaza
în
Contul
105:
Rezerve
din
reevaluare .

AplicaNii
contabile

Contul
203:
Cheltuieli
de
dezvoltare

a)
achiziNionarea
de
lucrari
si
proiecte
de
dezvoltare

203
=
404
(cu
valoarea
lucrarilor
si
proiectelor
 Cheltuieli
cumparate)

de
dezvoltare
Furnizori
de
active
fixe

b)
înregistrarea
veniturilor
din
producNia
proprie
de
active
fixe
necorporale

203
=
721
(cu
valoarea
bunurilor
si
serviciilor

Cheltuieli
primite)

de
dezvoltare
Venituri
din
producNia
de
active
fixe

necorporale

c)
înregistrarea
veniturilor
din
bunuri
si
servicii
primite
cu
titlu
gratuit

203
=
779
(cu
valoarea
bunurilor
si
serviciilor
Cheltuieli
primite)
de
dezvoltare
Venituri
din
bunuri
si
servicii
primite
cu
titlu
gratuit
d)
înregistrarea
cheltuielilor
de
dezvoltare
facute
pentru
concesiuni,
brevete
etc.

205
=
203
(cu
valoarea
cheltuielilor
de
dezvoltare

aferente
acestor
active)
Concesiuni,
brevete,
licenNe,
marci
comerciale...

e)
înregistrarea
amortizarii
cheltuielilor
de
dezvoltare
scazute
din
evidenNa:

280
=
203
(cu
valoarea
amortizarii
cheltuielilor
de
dezvoltare
Amortizari
privind
scazute
din
evidenNa)
activele
fixe
necorporale

Contul
205:
Concesiuni,
brevete,
licenNe,
marci
comerciale,
drepturi
si
active
similare

a)
achiziNionarea
de
concesiuni,
brevete...etc.:

205
=
404
(cu
valoarea
concesiunilor,
brevetelor...etc.
achiziNionate
de
la
furnizorii
de
active
fixe)
Furnizori
de
active
fixe

b)
înregistrarea
veniturilor
din
producNia
proprie
de
concesiuni,
brevete...etc.:

205
=
721
(cu
valoarea
concesiunilor,
brevetelor...etc.
realizate
din
producNie
proprie)
Venituri
din
producNia
de
active
fixe
necorporale

c)
înregistrarea
amortizarii
concesiunilor,
brevetelor...etc.
scazute
din
evidenNa:

280
=
205
(cu
valoarea
amortizarii
concesiunilor,
Amortizari
privind
brevetelor...etc.
scazute
din
evidenNa)
activele
fixe
necorporale

d)
scaderea
valorii
neamortizate
a
concesiunilor,
brevetelor...etc.
scoase
din
folosinNa:

691
=
205
(cu
valoarea
neamortizata
aferenta
concesiunilor,
brevetelor...etc.
scoase
din
folosinNa)

Cheltuieli
extraordinare
din
operaNiuni
cu
active
fixe
Imobilizari
corporale.
Sunt
active
fixe
corporale,
tangibile.
Se
folosesc
pe
o
perioada
mai
mare
de
un
an,
au
o
valoare
de
înregistrare
mai
mare
decât
cea
stabilita
la
un
moment
dat
prin
act
normativ
(hotarâre
a
guvernului)
si
au
o
utilitate,
îndeplinesc
o
funcNionalitate
specifica.
Fiecare
obiect
singular,
sau
complex
de
obiecte,
cu
toate
dispozitivele
si
accesoriile
acestuia,
îndeplineste
în
mod
independent
o
funcNie
distincta.
În
prezent
sunt
active
fixe
corporale
si
necorporale
cele
care
au
o
valoare
de
înregistrare
de
peste
1500
lei.
În
contabilitatea
europeana
sunt
active
fixe
cele
care
au
o
valoare
de
înregistrare
de
peste
420
euro.

Contabilitatea
sintetica
a
activelor
fixe
corporale
se
Nine
pe
categorii,
iar
contabilitatea
analitica
pe
fiecare
obiect
de
evidenNa.

În
figura
de
mai
jos
sunt
exemplificate
activele
fixe
corporale.

Terenuri
si
amenajari
de
terenuri

Contabilitatea
terenurilor
se
Nine
separat
pentru:
terenuri
(cont
2111)
si
amenajari
la
terenuri
(cont
2112).
În
contabilitatea
analitica,
terenurile
pot
fi
evidenNiate
pe
urmatoarele
grupe:
terenuri
agricole,
silvice,
terenuri
cu
construcNii/fara
construcNii,
terenuri
cu
zacaminte
s.a.
Amenajarile
la
terenuri
cuprind
lucrari
cum
ar
fi:
racordarea
la
sistemul
de
alimentare
cu
energie
electrica,
la
lucrari
de
acces,
cu
împrejmuiri
etc.

Terenurile
nu
sunt
supuse
amortizarii,
dar
amenajarile
la
terenuri
se
amortizeaza
pe
o
durata
de
10
ani.

ConstrucNii

Se
evidenNiaza
pe
grupe,
subgrupe,
clase
si
subclase,
potrivit
Catalogului
privind
clasificarea
si
duratele
normale
de
funcNionare
a
mijloacelor
fixe
aprobate
prin
hotarâre
a
Guvernului.

InstalaNii
tehnice,
mijloace
de
transport,
animale
si
plantaNii

Se
evidenNiaza
pe
grupe,
subgrupe,
clase
si
subclase.

Mobilier,
aparatura
birotica,
echipamente
de
protecNie
s.a
active
corporale

Se
evidenNiaza
pe
grupe,
subgrupe,
clase
si
subclase.

Imobilizari
financiare.
Sunt
recunoscute
si
ca
active
financiare.
Se
prezinta
sub
forma
de
mijloace
de
plata
si/sau
de
creanNe
financiare.
În
patrimoniul
instituNiilor
publice
se
regasesc
ca
imobilizari
financiare
titlurile
de
participare
si
creanNele
imobilizate.

Titlurile
de
participare
reprezinta
drepturile
sub
forma
de
acNiuni
deNinute
de
o
instituNie
publica
în
capitalul
unei
societaNi
comerciale.
De
exemplu,
ministerele
pot
deNine
acNiuni
în
capitalul
social
al
unor
societaNi
comerciale
ale
caror
datorii
catre
buget
au
fost
convertite
în
acNiuni,
precum
si
primariile
care
deNin
acNiuni
în
capitalul
social
al
unor
societaNi
comerciale.

CreanNele
imobilizate
se
grupeaza
în
împrumuturi
acordate
pe
termen
lung
si
alte
creanNe
imobilizate.
În
conturile
de
împrumuturi
pe
termen
lung
se
înregistreaza
sumele
acordate
terNilor
în
baza
unor
contracte
pentru
care
instituNia
percepe
dobânzi,
potrivit
legii.
La
alte
creanNe
imobilizate
se
cuprind:
garanNiile,
depozitele
si
cauNiunile
depuse
de
instituNia
publica
la
terNi.

Imobilizarile
financiare
recunoscute
ca
active
se
evalueaza
la
costul
de
achiziNie
sau
la
valoarea
determinata
prin
contractul
de
achiziNie
a
acestora.
Cheltuielile
ulterioare
privind
achiziNionarea
imobilizarilor
financiare
se
înregistreaza
în
cheltuielile
de
exploatare
ale
exerciNiului.

Imobilizarile
financiare
sunt
prezentate
în
bilanN
la
valoarea
curenta
de
piaNa.

Activele
circulante.
Pe
lânga
activele
fixe
si
activele
financiare,
instituNiile
publice
deNin
si
active
circulante.

Un
activ
este
circulant
atunci
când:

este
achiziNionat,
sau
produs,
pentru
consumul
propriu
sau
în
scopul
comercializarii;
este
reprezentat
de
creanNe
curente
(aferente
ciclului
de
exploatare);
este
reprezentat
de
numerar
sau
echivalente
de
numerar,
a
caror
utilizare
nu
este
restricNionata.
(Ciclu
de
exploatare:
reprezinta
perioada
de
timp
dintre
achiziNionarea
materiilor
prime
care
intra
într-un
proces
de
transformare
si
finalizarea
acestora
în
numerar
sau
sub
forma
unui
echivalent
de
numerar).

(Prin
echivalenNe
de
numerar
se
înNeleg
investiNiile
financiare
pe
termen
scurt,
usor
convertibile
în
numerar
si
al
caror
risc
la
schimbare
a
valorii
este
nesemnificativ).

În
categoria
activelor
circulante
se
cuprind:

stocurile;
terNii;
investiNii
financiare
pe
termen
scurt.
Stocurile
reprezinta
bunuri
si
servicii
produse
în
perioada
curenta
sau
într-o
perioada
anterioara,
care
sunt
conservate
în
vederea
vânzarii,
sau
utilizarii
în
producNie,
sau
cu
alte
destinaNii
la
o
data
ulterioara.
Stocurile
cuprind:
materii
prime
si
semifabricate,
producNia
neterminata,
produse
finite
si
bunuri
destinate
vânzarii.
Sunt
incluse
toate
stocurile
deNinute
de
instituNiile
publice,
inclusiv
stocurile
de
materii
prime
strategice
si
de
alte
bunuri
cu
o
importanNa
deosebita
pentru
economia
naNionala.

Materiile
prime
participa
direct
la
fabricarea
produselor
si
se
regasesc
integral
sau
parNial
în
produsul
finit
în
starea
lor
iniNiala
sau
transformata.
Sunt
bunuri
pe
care
proprietarul
lor
nu
are
intenNia
sa
le
revânda,
ci
sa
la
utilizeze
ca
intrari
intermediare
în
procesul
de
producNie.
Consumabilele
(materiale)
sunt
materialele
auxiliare,
combustibilii,
ambalajele,
piesele
de
schimb,
seminNele
si
materialul
de
plantat,
furajele,
medicamentele,
materialele
sanitare
s.a.,
care
participa
sau
ajuta
la
procesul
de
fabricaNie
sau
de
exploatare,
fara
a
se
regasi,
de
regula,
în
produsul
finit.

Obiectele
de
inventar
reprezinta
bunuri
cu
o
valoare
mai
mica
decât
limita
prevazuta
de
lege
pentru
a
fi
considerate
mijloace
fixe,
indiferent
de
durata
lor
de
serviciu,
sau
cu
o
durata
mai
mica
de
un
an,
indiferent
de
valoarea
lor,
precum
si
bunurile
asimilate
acestora
(echipamentul
de
protecNie,
de
lucru,
sportiv,
îmbracamintea
speciala,
S.D.V-urile
sculele,
dispozitivele,
verificatoarele
,
aparatele
de
masura
si
control,
s.a).
Prin
caracteristicile
lor,
obiectele
de
inventar
sunt
cunoscute
si
ca
obiecte
de
mica
valoare
sau
de
scurta
durata.

[Documentele
aflate
în
colecNiile
bibliotecilor,
care
au
statut
de
bunuri
culturale
comune,
nu
sunt
mijloace
fixe;
sunt
înregistrate
ca
documente
de
inventar.
Casarea
documentelor
din
colecNii
se
aplica
numai
bunurilor
culturale
comune,
uzate
fizic
sau
moral,
dupa
o
perioada
de
minimum
6
luni
de
la
achiziNie.]

Urmarirea
existenNei
obiectelor
de
inventar
date
în
folosinNa
se
va
realiza
cu
ajutorul
Fisei
de
evidenNa
a
obiectelor
de
inventar
în
folosinNa
(cod
de
formular
comun
14-3-9)
în
contul
în
afara
bilanNului
8053
Obiecte
de
inventar
în
folosinNa .

TerNii
pentru
instituNiile
publice
sunt
furnizorii,
clienNii,
personalul,
asigurarile
sociale,
bugetul
statului,
bugetele
locale,
bugetul
asigurarilor
sociale
de
stat,
decontarile
referitoare
la
fondurile
nerambursabile
de
la
Comunitatea
Europeana,
debitorii
si
creditorii
diversi
pentru
decontarile
între
instituNii
publice,
operaNiunile
ce
nu
pot
fi
înregistrate
si
necesita
clarificari
ulterioare
s.a.
Contabilitatea
terNilor
asigura
evidenNa
datoriilor
si
creanNelor
instituNiilor
publice
în
relaNiile
acesteia
cu
terNii.

Contabilitatea
activelor

La
achiziNionarea
activelor
fixe
corporale
se
face
înregistrarea:

682
=
404
Chelt.
cu
activele
 Furnizori
de
fixe
neamortizabile
active
fixe

La
sfârsitul
lunii
contul
682
se
închide:
121
=
682
Rezultatul
Chelt.
cu
activele
patrimonial
fixe
neamortizabile

Furnizorii
vor
fi
platiNi
din
disponibil
la
banci
(fiind
vorba
de
valori
mai
mari
decât
plafonul
de
plaNi
admis):
404
=
512.1
Furnizori
de
Conturi
la
active
fixe
banci
în
lei
Activele
fixe
corporale,
înregistrate
la
achiziNionare
cum
s-a
aratat
mai
sus,
sunt
evidenNiate
ca
mijloace
în
conturile
de
activ:
-211
Terenuri
si
amenajari
la
terenuri
-212
ConstrucNii
-213
InstalaNii
tehnice,
mijloace
de
transport,
animale
si
plantaNii
-214
Mobilier,
aparatura
birotica,
echipamente
de
protecNie...
alte
active
fixe
corporale .
Aceleasi
active
fixe
corporale
sunt
evidenNiate
potrivit
procedeului
dublei
înregistrari
ca
fonduri
în
conturile
de
pasiv:
-101
Fondul
bunurilor
care
alcatuiesc
domeniul
public
al
statului
-102
Fondul
bunurilor
care
alcatuiesc
domeniul
privat
al
statului
-103
Fondul
bunurilor
care
alcatuiesc
domeniul
public
al
unitaNilor
administrativ-teritoriale
-104
Fondul
bunurilor
care
alcatuiesc
domeniul
privat
al
unitaNilor
administrativ-teritoriale
Obiectele
de
inventar
se
înregistreaza
la
achiziNionare:

303
=
401
Materiale
de
natura
Furnizori
obiectelor
de
inventar

Odata
achiziNionate,
obiectele
de
inventar
se
pot
afla
în
magazie
sau
pot
fi
date
în
folosinNa:

303.1
Materiale
de
natura
obiectelor
de
inventar
în
magazie
303.2
Materiale
de
natura
obiectelor
de
inventar
în
folosinNa .
Obiectele
de
inventar
degradate
se
scad
din
gestiune:
117
=
303
Rezultatul
reportat
Materiale
de
natura
obiectelor
de
inventar
Furnizorii
de
obiecte
de
inventar
pot
fi
platiNi
din
disponibilul
la
banci
sau
prin
casierie,
potrivit
reglementarilor
si
procedurilor
(stabilite
prin
acte
normative
si
în
cadrul
instituNiei).
Materialele
consumabile
sunt
evidenNiate
asemanator
obiectelor
de
inventar,
cu
deosebirea
ca
sunt
gestionate
printr-un
cont
propriu
acestora:
302
=
401
Materiale
consumabile
Furnizori
Si
în
cazul
scaderii
din
gestiune
a
materialelor
consumabile
degradate
se
face
înregistrarea:
117
=
302
 Rezultatul
reportat
Materiale
consumabile

Din
exemplele
date
mai
sus
rezulta
cum
este
folosit
disponibilul
la
banci
(contul
512)
în
ce
priveste
achiziNionarea
activelor.
La
rândul
sau,
disponibilul
este
alimentat
pe
mai
multe
cai:

512
=
461/prin
încasari
de
la
diversi
debitori;
Conturi
la
banci
Debitori
472/prin
încasare
de
venituri
în
avans;
Venituri
înregistrate
în
avans
519/prin
obNinerea
de
credite
bancare
pe
termen
scurt;
Împrumuturi
pe
termen
scurt
531/prin
viramente
din
casa ;
Casa

Valorile
materiale
si
banesti
gestionate
într-o
instituNie
publica
se
grupeaza
si
sub
aspectul
naturii
acestora
în
bunuri
mobile
si
bunuri
imobile.
În
cele
doua
grupe
de
bunuri
se
cuprind:
mijloace
fixe,
obiecte
de
inventar,
mijloace
banesti,
acNiuni
s.a.

Legea
contabilitaNii
nr.
82/1991,
cu
modificarile
si
completarile
ulterioare,
prevede
la
art.
12
(2)
ca
deNinerea
de
valori
materiale
si
banesti
sub
orice
forma
si
cu
orice
titlu,
a
oricaror
drepturi
si
obligaNii
patrimoniale,
precum
si
efectuarea
de
operaNii
patrimoniale
fara
înregistrarea
lor
în
contabilitate
sunt
interzise.
DeNinerea,
ca
si
primirea
si
eliberarea
din
depozite
a
bunurilor
de
orice
fel,
fara
documente
justificative
de
intrare
si
iesire
constituie
contravenNii,
sau
infracNiuni.
Amenzile
administrate
în
aplicarea
prevederii
de
mai
sus
se
suporta
de
catre
persoanele
vinovate
(nu
se
trec
pe
costuri).

2.1.
Active
fixe
Activele
fixe
sunt
active
deNinute
de
catre
instituNiile
publice
în
scopul
utilizarii
lor
pe
termen
lung.
Activele
fixe
includ
activele
fixe
necorporale,
activele
fixe
corporale
si
activele
financiare
(v.
fig.1).

2.1.1.
Active
fixe
necorporale
Sunt
active
fara
substanNa
fizica,
care
se
utilizeaza
pe
o
perioada
mai
mare
de
un
an.

Contabilitatea
sintetica
a
activelor
fixe
necorporale
se
Nine
pe
categorii,
iar
contabilitatea
analitica
pe
feluri
de
active
fixe
necorporale.

Activele
fixe
necorporale
cuprind:
-cheltuieli
de
dezvoltare;

-concesiuni,
brevete,
licenNe,
marci
comerciale,
drepturi
si
active
similare,
cu
excepNia
celor
create
intern
de
instituNie;

-înregistrari
ale
reprezentaNiilor
teatrale,
programe
de
radio
sau
televiziune,
lucrari
muzicale,
evenimente
sportive,
lucrari
literare,
artistice
ori
recreative
efectuate
pe
pelicule,
benzi
magnetice
sau
alte
suporturi;

-alte
active
fixe
necorporale;

-avansuri
si
active
fixe
necorporale
în
curs
de
execuNie.

Activele
fixe
necorporale
se
înregistreaza
în
momentul
transferului
dreptului
de
proprietate
(daca
sunt
achiziNionate
cu
titlu
oneros)
sau
în
momentul
întocmirii
documentelor
(daca
sunt
construite
sau
produse
de
instituNie,
respectiv
primite
cu
titlu
gratuit).

Activele
fixe
necorporale
sunt
evaluate
iniNial
la:

-costul
de
achiziNie,
pentru
cele
procurate
cu
titlu
oneros;

-costul
de
producNie,
pentru
cele
construite
sau
produse
de
instituNie;

-valoarea
justa
pentru
cele
primite
gratuit
(ex.
donaNii,
sponsorizari).

Valoarea
justa
se
determina
pe
baza
raportului
întocmit
de
specialisti
si
cu
aprobarea
ordonatorului
de
credite,
sau
pe
baza
unor
evaluari
efectuate,
de
regula,
de
evaluatori
autorizaNi.

Cheltuielile
ulterioare
efectuate
cu
un
activ
fix
necorporal
dupa
achiziNionarea,
finalizarea
acestuia
sau
primirea
cu
titlu
gratuit,
care
au
drept
scop
menNinerea
parametrilor
funcNionali
stabiliNi
iniNial,
se
înregistreaza
în
conturile
de
cheltuieli
atunci
când
sunt
efectuate.
Fig.1.
Activele
în
administraNia
publica

FINANCIARE

titluri
de
participare
(ex:
acNiuni)
alte
titluri
imobilizate
(ex:
obligaNiuni)
creanNe
imobilizate
(ex:
împrumuturi
pe
termen
lung,
garanNii,
depozite
la
terNi)

ACTIVE

terenuri,
amenajari
terenuri
CORPORALE

cladiri,
construcNii
masini,
echipamente
NEFINANCIARE

animale
(de
munca,
de
prod.
,
de
prasila)
(FIXE)
plantaNii
(pe
rod)
mobilier,
birotica

zacaminte

NECORPORALE
rezerve
de
apa
prospecN.
miniere,
petrolifere
programe
software
opere
artist.
(orig.
)
cheltuieli
de
dezvoltare
concesiuni/
brevete/
licenNe/
marci
comerciale
înregistrari
pe
pelicule,
benzi
magnetice,
s.a.
alte
active
fixe
necorporale

materii
prime
NEFINANCIARE
STOCURI

materiale
consumabile
(CIRCULANTE)

obiecte
de
inventar
materiale
de
rezerva
de
stat
si
de
mobilizare
alte
stocuri
Cheltuielile
ulterioare
vor
majora
costul
activului
fix
necorporal
atunci
când
au
ca
efect
îmbunataNirea
performanNelor
faNa
de
parametrii
funcNionali
stabiliNi
iniNial.

Un
activ
fix
necorporal
trebuie
evaluat
la
data
bilanNului
si
prezentat
în
bilanN
la
valoarea
de
intrare,
mai
puNin
ajustarile
cumulate
de
valoare.

Ajustarile
de
valoare
cuprind
toate
corecNiile
destinate
sa
Nina
seama
de
reducerile
valorilor
activelor
individuale,
stabilite
la
data
bilanNului,
indiferent
daca
acea
reducere
este
sau
nu
definitiva.

Ajustarile
de
valoare
pot
fi
ajustari
permanente,
denumite
si
amortizari,
si/sau
ajustari
provizorii,
denumite
si
ajustari
pentru
depreciere,
în
funcNie
de
caracterul
permanent,
sau
provizoriu,
al
deprecierii
activelor
fixe
necorporale.

Amortizarea.
Valoarea
amortizabila
reprezinta
valoarea
contabila
a
activului
fix
necorporal
ce
trebuie
înregistrata
în
mod
sistematic
pe
parcursul
duratei
de
viaNa
utile.
InstituNiile
publice
amortizeaza
activele
fixe
necorporale
utilizând
metoda
amortizarii
liniare.

Amortizarea
se
înregistreaza
lunar,
începând
cu
luna
urmatoare
darii
în
folosinNa
sau
punerii
în
funcNiune
a
activului,
dupa
caz.

Amortizarea
anuala
se
calculeaza
prin
aplicarea
cotei
de
amortizare
la
valoarea
de
intrare
a
activelor
fixe
necorporale.

Cota
de
amortizare
se
determina
ca
raport
între
100
si
durata
normala
de
utilizare
prevazuta
de
lege.

Cheltuielile
de
dezvoltare
se
amortizeaza
într-o
perioada
de
cel
mult
5
ani,
cu
aprobarea
ordonatorului
de
credite.
EvidenNa
acestora
se
Nine
în
contul
280
Amortizari
privind
activele
fixe
necorporale .

Exemplu:
valoarea
unui
brevet
este
de
6000
lei.
Durata
normala
de
utilizare
a
acestuia
este
de
6
ani.
100
Cota
de
amortizare:
=
16,66

6
Amortizarea
anuala:
16,66
x
6000
lei
=
999,6
lei
Amortizarea
lunara:
999,6
lei
:
12
=
83,30
lei

Concesiunile,
brevetele,
licenNele,
marcile
comerciale,
drepturile
si
activele
similare,
achiziNionate
sau
dobândite
pe
alte
cai
se
amortizeaza
pe
durata
prevazuta
pentru
utilizarea
lor
de
catre
instituNiile
publice
care
le
deNin.

Înregistrarile
de
reprezentaNii
teatrale,
programe
de
radio
sau
televiziune,
lucrari
muzicale,
evenimente
sportive,
lucrari
literare,
artistice
ori
recreative
efectuate
pe
pelicule,
benzi
magnetice
sau
alte
suporturi
nu
se
amortizeaza.
Programele
informatice
create
de
instituNiile
publice,
achiziNionate
sau
dobândite
pe
alte
cai,
se
amortizeaza
în
funcNie
de
durata
probabila
de
utilizare,
care
nu
poate
depasi
o
perioada
de
5
ani,
cu
aprobarea
ordonatorului
de
credite.

În
cazul
nerecuperarii
integrale,
pe
calea
amortizarii,
a
valorii
contabile
a
activelor
fixe
necorporale
scoase
din
funcNiune,
valoarea
ramasa
neamortizata
se
include
în
cheltuielile
instituNiilor
publice,
integral,
la
momentul
scoaterii
acestora
din
funcNiune.

Ajustari
pentru
depreciere.
InstituNiile
publice
pot
înregistra
ajustari
pentru
deprecierea
activelor
fixe
necorporale
la
sfârsitul
exerciNiului
financiar,
pe
seama
cheltuielilor.

În
situaNia
în
care
ajustarea
devine
total
sau
parNial
fara
obiect,
întrucât
motivele
care
au
dus
la
reflectarea
acesteia
au
încetat
sa
mai
existe
într-o
anumita
masura,
atunci
acea
ajustare
trebuie
diminuata
sau
anulata
printr-o
reluare
corespunzatoare
la
venituri.

În
situaNia
în
care
se
constata
o
depreciere
suplimentara
faNa
de
cea
care
a
fost
reflectata,
ajustarea
trebuie
majorata.
Deprecierea
unui
activ
fix
necorporal
poate
apare
în
situaNiile:
-încetarii
sau
apropierii
momentului
încetarii
cererii
sau
nevoii

de
servicii
furnizate
de
activ;
-bunul
va
fi
inutilizabil
sau
trebuie
cedat;

-exista
o
decizie
de
oprire
a
construcNiei
unui
activ
înainte
de

terminare
sau
punere
în
funcNiune;

-performanNa
sa
în
furnizarea
serviciilor
este
inferioara
celei

preconizate;

-modificari
de
tehnologie
sau
legislaNie
în
domeniu.

Reevaluarea.
Se
efectueaza
în
baza
unor
reglementari
legale
sau
de
catre
evaluatori
autorizaNi.
Rezultatele
reevaluarii
se
înregistreaza
în
contabilitate
în
contul
105
Rezerve
din
reevaluare .

2.1.2.
Active
fixe
corporale
Sunt
considerate
active
fixe
corporale
obiectul
sau
complexul
de
obiecte
ce
se
utilizeaza
ca
atare
si
care
îndeplinesc
cumulativ
urmatoarele
condiNii:
au
valoare
de
intrare
mai
mare
decât
limita
stabilita
prin
hotarâre
a
Guvernului
(v.
pag.24)
si
o
durata
normala
de
utilizare
mai
mare
de
un
an.

Contabilitatea
sintetica
a
activelor
fixe
corporale
se
Nine
pe
categorii,
iar
contabilitatea
analitica
pe
fiecare
obiect
de
evidenNa,
prin
care
se
înNelege
obiectul
singular
sau
complexul
de
obiecte
cu
toate
dispozitivele
si
accesoriile
acestuia,
destinat
sa
îndeplineasca
în
mod
independent,
în
totalitate,
o
funcNie
distincta.
Activele
fixe
corporale
cuprind:
-terenuri
si
amenajari
la
terenuri;
-construcNii;
-instalaNii
tehnice,
mijloace
de
transport,
animale
si
plantaNii;
-mobilier,
aparatura
birotica,
echipamente
de
protecNie
a

valorilor
umane
si
materiale
si
alte
active
corporale;
-avansuri
si
active
fixe
corporale
în
curs
de
execuNie.

Domeniul
public
si
privat
al
comunitaNilor
locale
si
instituNiilor
publice
centrale
este
stabilit
prin
legi
speciale.

Exemplu:
Conturi
analitice
Conturi
sintetice

(distinct
pentru
terenurile
din
domeniul
public
de
cele
din
domeniul
privat)

211

211.1
terenuri
agricole
Terenuri
si
Terenuri
terenuri
silvice
amenajari
la
terenuri
terenuri
fara
construcNii

terenuri
cu
construcNii
terenuri
cu
zacaminte
alte
terenuri
neamenajate
211.2
terenuri
racordate
la
Amenajari
la
sistemul
de
energie
la
terenuri
electrica/apa
potabila

terenuri
pe
care
s-au
efectuat
lucrari
de
acces
terenuri
împrejmuite
terenuri
amenaj.
piscicol
Momentul
înregistrarii.
Activele
fixe
corporale
se
înregistreaza
la
momentul
transferului
dreptului
de
proprietate
pentru
cele
achiziNionate
cu
titlu
oneros
sau
la
data
întocmirii
documentelor
pentru
cele
construite
sau
produse
de
instituNie,
respectiv
primite
cu
titlu
gratuit.
Evaluarea.
IniNial,
activele
fixe
sunt
evaluate
la:
-costul
de
achiziNie,
pentru
cele
procurate
cu
titlu
oneros;
-costul
de
producNie,
pentru
cele
construite
sau
produse
de

instituNie;
-valoarea
justa
pentru
cele
dobândite
gratuit
(ex.
donaNii,
sponsorizari).
Valoarea
justa
se
determina
pe
baza
raportului
întocmit
de
specialisti
si
cu
aprobarea
ordonatorului
de
credite,
sau
pe
baza
unor
evaluari
efectuate
de
regula
de
evaluatori
autorizaNi.

Cheltuieli
ulterioare.
Cheltuielile
ulterioare
efectuate
cu
un
activ
fix
corporal,
dupa
achiziNionarea,
finalizarea
acestuia
sau
primirea
cu
titlu
gratuit,
care
au
drept
scop
menNinerea
parametrilor
funcNionali
stabiliNi
iniNial
se
înregistreaza
în
conturile
de
cheltuieli
atunci
când
sunt
efectuate
(ca
reparaNii
curente).

Cheltuielile
ulterioare
vor
majora
costul
activului
fix
corporal
atunci
când
au
ca
efect
îmbunataNirea
performanNelor,
faNa
de
parametrii
funcNionali
stabiliNi
iniNial
(modernizari)
sau
marirea
duratei
de
viaNa
utile
(reparaNii
capitale)
si
conduc
la
obNinerea
de
beneficii
economice
viitoare.

ObNinerea
de
beneficii
economice
viitoare
se
poate
realiza
fie
direct
prin
cresterea
veniturilor,
cresterea
potenNialului
de
servicii
furnizate,
fie
indirect
prin
reducerea
cheltuielilor
de
întreNinere
si
funcNionare.

În
cazul
cladirilor,
investiNiile
efectuate
trebuie
sa
asigure
protecNia
valorilor
umane
si
materiale
si
îmbunataNirea
gradului
de
confort
si
ambient
sau
reabilitarea
si
modernizarea
termica
a
acestora.

La
expirarea
contractului
de
închiriere,
valoarea
investiNiilor
efectuate
la
activele
fixe
luate
cu
acest
titlu
se
scad
din
contabilitatea
instituNiei
publice
care
le-a
efectuat
si
se
înregistreaza
în
contabilitatea
instituNiei
care
le
are
în
patrimoniu,
sau
a
agentului
economic,
pentru
a
majora
corespunzator
valoarea
de
intrare
a
activelor
fixe
respective,
potrivit
contractelor
încheiate.

Evaluarea
la
data
bilanNului.
Un
activ
fix
corporal
trebuie
prezentat
în
bilanN
la
valoarea
de
intrare
mai
puNin
ajustarile
cumulate
de
valoare.
Ajustarile
de
valoare
cuprind
toate
corecNiile
destinate
sa
Nina
seama
de
reducerile
valorilor
activelor
individuale,
stabilite
la
data
bilanNului,
indiferent
daca
acea
reducere
este
sau
nu
definitiva.

Ajustarile
de
valoare
pot
fi
ajustari
permanente,
denumite
si
amortizari,
si/sau
ajustari
provizorii,
denumite
si
ajustari
pentru
depreciere,
în
funcNie
de
caracterul
permanent
sau
provizoriu
al
deprecierii
activelor
fixe
corporale.
Amortizarea.
Modalitatea
de
determinare
este
aceeasi
ca
la
activele
fixe
necorporale.

Amortizarea
activelor
fixe
corporale
date
cu
chirie,
în
concesiune
sau
în
folosinNa
gratuita
se
calculeaza
de
catre
instituNiile
publice
care
le
au
în
patrimoniu.

Amortizarea
investiNiilor
efectuate
la
activele
fixe
corporale
închiriate
de
instituNiile
publice
se
înregistreaza
de
instituNiile
publice
care
au
efectuat
investiNiile,
pe
perioada
contractului
sau
pe
durata
normala
de
utilizare
ramasa,
dupa
caz.
La
încetarea
contractului,
valoarea
investiNiilor
nediminuata
cu
amortizarea
calculata
se
cedeaza
instituNiei
publice
care
le
are
în
patrimoniu
sau
agentului
economic,
dupa
caz,
pentru
a
majora
corespunzator
valoarea
de
intrare
a
activelor
fixe
corporale.

În
procesul-verbal
de
predare-preluare
a
investiNiei
se
va
menNiona
si
valoarea
amortizarii
investiNiei,
pentru
ca
instituNia
publica
care
le
are
în
patrimoniu
sau
agentul
economic
sa
poata
înregistra
amortizarea
corespunzatoare
noii
valori
de
intrare.

Activele
fixe
corporale
aflate
în
patrimoniul
instituNiilor
publice
se
amortizeaza
pe
o
durata
normala
de
funcNionare
cuprinsa
în
cadrul
unei
plaje
de
ani
(durata
minima
si
maxima),
existând
posibilitatea
alegerii
numarului
de
ani
de
amortizare
în
cadrul
acestor
durate.
Astfel
stabilita,
durata
normala
de
funcNionare
a
activului
fix
ramâne
neschimbata
pâna
la
recuperarea
integrala
a
valorii
de
intrare
a
acestuia.

În
cazul
nerecuperarii
integrale,
pe
calea
amortizarii,
a
valorii
contabile
a
activelor
fixe
corporale
scoase
din
funcNiune,
valoarea
ramasa
neamortizata
se
include
în
cheltuielile
instituNiilor
publice,
integral,
la
momentul
scoaterii
din
funcNiune.

Ajustari
pentru
depreciere.
InstituNiile
publice
pot
înregistra
ajustari
pentru
deprecierea
activelor
fixe
corporale
la
sfârsitul
exerciNiului
financiar,
pe
seama
cheltuielilor.

În
situaNia
în
care
ajustarea
devine
total
sau
parNial
fara
obiect,
întrucât
motivele
care
au
dus
la
reflectarea
acesteia
au
încetat
sa
mai
existe
într-o
anumita
masura,
atunci
acea
ajustare
trebuie
diminuata
sau
anulata
printr-o
reluare
corespunzatoare
la
venituri.

În
situaNia
în
care
se
constata
o
depreciere
suplimentara
faNa
de
cea
care
a
fost
reflectata,
ajustarea
trebuie
majorata.

Deprecierea
unui
activ
fix
corporal
poate
apare
în
aceleasi
situaNii
ca
si
în
cazul
unui
activ
fix
necorporal,
în
plus
putând
interveni
deteriorarea
fizica
a
unui
asemenea
activ.

Reevaluarea.
Reevaluarea
activelor
fixe
corporale
se
face
la
valoarea
justa.
Valoarea
justa
se
determina
pe
baza
unor
evaluari
efectuate,
de
regula,
de
profesionisti
calificaNi,
membrii
ai
unui
organism
profesional
în
domeniu.

În
cazul
în
care,
ulterior
recunoasterii
iniNiale
ca
activ,
valoarea
unui
activ
fix
corporal
este
determinata
pe
baza
reevaluarii
activului
respectiv,
valoarea
rezultata
din
reevaluare
va
fi
atribuita
activului,
în
locul
costului
de
achiziNie/costului
de
producNie
sau
al
oricarei
alte
valori
atribuite
înainte
acelui
activ.
În
astfel
de
cazuri,
regulile
privind
amortizarea
se
vor
aplica
activului
având
în
vedere
valoarea
acestuia,
determinata
în
urma
reevaluarii.
Reevaluarile
trebuie
facute
cu
suficienta
regularitate,
astfel
încât
valoarea
contabila
sa
nu
difere
substanNial
de
cea
care
ar
fi
determinata
folosind
valoarea
justa
la
data
bilanNului.

DiferenNa
dintre
valoarea
rezultata
în
urma
reevaluarii
si
valoarea
la
cost
istoric
trebuie
prezentata
la
rezerva
din
reevaluare.

Reevaluarea
se
efectueaza
pe
baza
normelor
metodologice
elaborate
de
Ministerul
FinanNelor
Publice
sau
de
catre
evaluatori
autorizaNi.

Valorificarea
si
scoaterea
din
funcNiune.
Potrivit
prevederilor
legale
în
vigoare,
pot
fi
transmise
fara
plata
orice
fel
de
bunuri
aflate
în
stare
de
funcNionare,
indiferent
de
durata
de
folosinNa,
daca
acestea
nu
mai
sunt
necesare
instituNiei
publice
care
le
are
în
administrare,
dar
care
pot
fi
folosite
în
continuare
de
alta
instituNie
publica
sau
daca,
potrivit
reglementarilor
în
vigoare,
instituNia
nu
mai
are
dreptul
sa
utilizeze
bunul
respectiv.

Ca
procedura,
instituNia
publica
care
disponibilizeaza
bunuri
va
informa
în
scris
alte
instituNii
publice
pe
care
le
considera
ca
ar
avea
nevoie
de
bunurile
disponibilizate.

Transmiterea,
fara
plata,
de
la
o
instituNie
publica
la
o
alta
instituNie
publica,
se
va
face
pe
baza
de
proces-verbal
de
predare-preluare,
aprobat
de
ordonatorul
principal
de
credite
al
instituNiei
publice
care
a
solicitat
sa
îi
fie
transmis
bunul
respectiv,
precum
si
de
ordonatorul
de
credite
care
îl
are
în
administrare.

InstituNiile
publice
pot
valorifica
bunurile
si
prin
schimbarea
acestora
cu
alte
bunuri
noi,
similare,
având
cel
puNin
aceeasi
parametri.
În
acest
caz,
bunurile
valorificate
prin
schimb
pot
reprezenta,
dupa
caz,
plata
sau
parte
din
plata
datorata
pentru
bunurile
noi
care
se
achiziNioneaza
conform
prevederilor
legislaNiei
privind
achiziNiile
publice.

Scoaterea
din
funcNiune
a
activelor
fixe
corporale,
necorporale
si
în
curs
se
face
cu
aprobarea
ordonatorului
principal
sau
secundar
de
credite,
dupa
caz.

La
instituNiile
publice
la
care
conducatorii
îndeplinesc
atribuNiile
ordonatorilor
terNiari
de
credite,
scoaterea
din
funcNiune
a
activelor
fixe
corporale,
necorporale
si
în
curs
se
va
face
cu
aprobarea
ordonatorului
principal
sau
secundar
de
credite,
dupa
caz,
în
funcNie
de
subordonare.

Activele
fixe
primite
prin
donaNii
si/sau
sponsorizari.
Activele
fixe
corporale
si
necorporale
primite
ca
donaNii,
sponsorizari
sau
cu
titlu
gratuit
se
înregistreaza
în
contabilitate
la
valoarea
justa.
Valoarea
justa
se
determina
pe
baza
raportului
întocmit
de
specialisti
si
cu
aprobarea
ordonatorului
de
credite,
sau
pe
baza
unor
evaluari
efectuate,
de
regula,
de
evaluatori
autorizaNi.
2.1.3.
Active
financiare
Un
activ
financiar
este
orice
activ
care
reprezinta:
depozite,
un
instrument
de
capitaluri
proprii
al
unei
alte
entitaNi,
un
drept
contractual.
Activele
financiare
cuprind:

-titluri
de
participare;

-alte
titluri
imobilizate;

-creanNe
imobilizate.

Titlurile
de
participare
reprezinta
drepturile
sub
forma
de
acNiuni
deNinute
de
stat
sau
unitaNile
administrativ-teritoriale
potrivit
legii,
în
capitalul
unor
societaNi
comerciale
sau
organisme
internaNionale,
a
caror
deNinere
pe
o
perioada
îndelungata
aduce
venituri
sub
forma
de
dividende.

Alte
titluri
imobilizate
sunt
reprezentate
de
obligaNiunile
deNinute
de
stat,
a
caror
deNinere
pe
o
perioada
îndelungata
aduce
venituri
sub
forma
de
dobânzi
.

CreanNele
imobilizate
reprezinta
drepturile
instituNiilor
publice
pentru
împrumuturi
acordate
pe
termen
lung
si
alte
creanNe
pe
termen
lung,
potrivit
legii.

Contabilitatea
creanNelor
imobilizate
se
Nine
pe
urmatoarele
categorii:
a.
împrumuturi
acordate
pe
termen
lung
si
b.
alte
creanNe
imobilizate.

a.
În
conturile
de
împrumuturi
pe
termen
lung
se
înregistreaza
sumele
acordate
terNilor
în
baza
unor
contracte
de
împrumut
pentru
care
se
percep
dobânzi.
b.
În
categoria
altor
creanNe
imobilizate
intra:
garanNiile
si
depozitele
depuse
de
instituNia
publica
la
terNi.
IniNial,
activele
financiare
de
natura
titlurilor
de
participare
si
a
altor
titluri
imobilizate
se
înregistreaza
la
momentul
dobândirii
acestora.
Împrumuturile
acordate
pe
termen
lung
se
înregistreaza
în
momentul
constatarii
dreptului
de
creanNa
respectiv.
Activele
financiare
se
evalueaza
la
costul
de
achiziNie
sau
valoarea
determinata
prin
contractul
de
dobândire
a
acestora;
se
prezinta
în
bilanN
la
valoarea
de
intrare,
mai
puNin
ajustarile
cumulate
pentru
pierderea
de
valoare.

InstituNiile
publice
pot
înregistra
ajustari
pentru
pierderea
de
valoare
a
activelor
financiare
la
sfârsitul
exerciNiului
financiar,
pe
seama
cheltuielilor.
În
situaNia
în
care
ajustarea
devine
total
sau
parNial
fara
obiect,
întrucât
motivele
care
au
dus
la
reflectarea
acesteia
au
încetat
sa
mai
existe
într-o
anumita
masura,
atunci
acea
ajustare
trebuie
diminuata
sau
anulata
printr-o
reluare
corespunzatoare
la
venituri.

În
situaNia
în
care
se
constata
o
depreciere
suplimentara
faNa
de
cea
care
a
fost
reflectata,
ajustarea
trebuie
majorata.
2.2.
Active
curente
(circulante)
Un
activ
se
clasifica
ca
activ
circulant
(curent)
atunci
când:

-este
achiziNionat
sau
produs
pentru
consum
propriu
sau
în
scopul
comercializarii
si
se
asteapta
sa
fie
realizat
în
termen
de
12
luni
de
la
data
bilanNului;

-este
reprezentat
de
creanNe
aferente
ciclului
de
exploatare;

-este
reprezentat
de
trezorerie
sau
echivalente
de
trezorerie
a
caror
utilizare
nu
este
restricNionata.

Ciclul
de
exploatare
reprezinta
perioada
de
timp
dintre
achiziNionarea
materiilor
prime
care
intra
într-un
proces
de
transformare
si
finalizarea
acestora
în
trezorerie
sau
sub
forma
unui
echivalent
de
trezorerie.

Activele
circulante
(curente)
cuprind:

1.
stocuri,
inclusiv
valoarea
serviciilor
prestate
pentru
care
nu
a
fost
întocmita
factura;
2.
creanNe;
3.
investiNii
pe
termen
scurt;
4.
casa
si
conturi
la
banci.
2.2.1.
Stocurile
Stocurile
sunt
active
circulante:

a)
deNinute
pentru
a
fi
vândute
pe
parcursul
desfasurarii
normale
a
activitaNii;

b)
în
curs
de
producNie
în
vederea
vânzarii
în
procesul
desfasurarii
normale
a
activitaNii;
sau

c)
sub
forma
de
materii
prime,
materiale
si
alte
consumabile
ce
urmeaza
sa
fie
folosite
în
desfasurarea
activitaNii
curente
a
instituNiei,
în
procesul
de
producNie
sau
pentru
prestarea
de
servicii.

În
cadrul
stocurilor
se
cuprind:
materiile
prime,
materialele
consumabile,
materialele
de
natura
obiectelor
de
inventar,
produsele,
animalele
si
pasarile,
marfurile,
ambalajele,
producNia
în
curs
de
execuNie
si
bunurile
aflate
în
custodie,
pentru
prelucrare
sau
în
consignaNie
la
terNi.

Sunt
incluse,
de
asemenea,
stocurile
de
materii
prime
strategice
si
de
alte
stocuri
cu
o
importanNa
deosebita
pentru
economia
naNionala.

Stocurile
se
înregistreaza
iniNial
în
contabilitate
la
costul
de
achiziNie,
costul
de
producNie
sau
valoarea
justa,
dupa
caz.
Costul
stocurilor
trebuie
sa
cuprinda
toate
costurile
aferente
achiziNiei
si
prelucrarii,
precum
si
alte
costuri
suportate
pentru
a
aduce
stocurile
în
forma
si
în
locul
în
care
se
gasesc.

Costul
de
producNie,
sau
de
prelucrare
a
stocurilor,
precum
si
costul
de
producNie
al
activelor
fixe
cuprind
cheltuielile
directe
aferente
producNiei,
si
anume:
materiale
directe,
energie
consumata
în
scopuri
tehnologice,
manopera
directa
si
alte
cheltuieli
directe
de
producNie,
precum
si
cota
cheltuielilor
indirecte
de
producNie
alocata
în
mod
raNional
ca
fiind
legata
de
fabricaNia
acestora.

Costul
stocurilor
unui
prestator
de
servicii
cuprinde
manopera
si
alte
cheltuieli
legate
de
personalul
direct
angajat
în
furnizarea
serviciilor,
inclusiv
personalul
însarcinat
cu
supravegherea,
precum
si
regiile
corespunzatoare.

DiferenNele
de
preN
faNa
de
costul
de
achiziNie
sau
de
producNie
trebuie
evidenNiate
distinct
în
contabilitate,
fiind
recunoscute
în
costul
activului.

Activele
de
natura
stocurilor
nu
trebuie
reflectate
în
bilanN
la
o
valoare
mai
mare
decât
valoarea
care
se
poate
obNine
prin
utilizarea
sau
vânzarea
lor.
În
acest
scop,
valoarea
stocurilor
se
diminueaza
pâna
la
valoarea
realizabila
neta,
prin
reflectarea
unei
ajustari
pentru
depreciere.

Prin
valoare
realizabila
neta
se
înNelege
preNul
de
vânzare
estimat
ce
ar
putea
fi
obNinut
pe
parcursul
desfasurarii
normale
a
activitaNii,
minus
costurile
estimate
pentru
finalizarea
bunului,
atunci
când
este
cazul,
si
costurile
estimate
necesare
vânzarii.

InstituNiile
publice
pot
înregistra
ajustari
pentru
deprecierea
stocurilor
la
sfârsitul
exerciNiului
financiar,
pe
seama
cheltuielilor.
În
situaNia
în
care
ajustarea
devine
total
sau
parNial
fara
obiect,
întrucât
motivele
care
au
dus
la
reflectarea
acesteia
au
încetat
sa
mai
existe
într-o
oarecare
masura,
atunci
acea
ajustare
trebuie
diminuata
sau
anulata
printr-o
reluare
corespunzatoare
la
venituri.

De
asemenea,
daca
se
constata
o
depreciere
suplimentara
faNa
de
cea
care
a
fost
reflectata,
ajustarea
trebuie
majorata.

În
condiNiile
folosirii
inventarului
permanent,
în
contabilitate
se
înregistreaza
toate
operaNiunile
de
intrare
si
iesire,
ceea
ce
permite
stabilirea
si
cunoasterea
în
orice
moment
a
stocurilor,
atât
cantitativ,
cât
si
valoric.

Inventarul
intermitent
consta
în
stabilirea
iesirilor
si
înregistrarea
lor
în
contabilitate
pe
baza
inventarierii
stocurilor
la
sfârsitul
perioadei.
În
acest
caz,
iesirile
se
determina
ca
diferenNa
între
valoarea
stocului
iniNial
plus
valoarea
intrarilor
si
valoarea
stocului
final,
determinat
pe
baza
inventarierii.

Scaderea
din
gestiune
a
stocurilor.
Potrivit
prevederilor
reglementarilor
legale
în
vigoare,
scaderea
din
contabilitate
a
unor
pagube
care
nu
se
datoreaza
culpei
unei
persoane
se
face
în
baza
aprobarii
ordonatorului
de
credite
respectiv,
cu
avizul
ordonatorului
de
credite
ierarhic
superior.

Pentru
instituNiile
publice,
limitele
maxime
de
perisabilitate
admise
se
aproba
de
ordonatorul
principal
de
credite.
În
acest
scop,
ministerele
stabilesc
limite
proprii,
care
sunt
supuse
spre
avizare
Ministerului
FinanNelor
Publice.

Declasarea
si
casarea
unor
bunuri
materiale
se
aproba
de
catre
ordonatorul
superior
de
credite,
respectiv
principal
sau
secundar,
dupa
caz.

2.2.2.
CreanNe
CreanNele
aferente
ciclului
de
exploatare
provin
din
relaNiile
comerciale
ocazionate
de
achiziNia
unor
materiale,
materii
prime
care
urmeaza
sa
intre
într-un
proces
de
transformare,
prelucrare.
Fiecarui
ciclu
de
exploatare
îi
sunt
aferente
creanNe
proprii.
CreanNele
aferente
ciclului
de
exploatare
sunt
altele
decât
creanNele
imobilizate
(ca
drepturi
ale
instituNiilor
publice
pentru
împrumuturi
acordate
de
acestea
pe
termen
lung
s.a.).

2.2.3.
InvestiNii
pe
termen
scurt
InvestiNiile
pe
termen
scurt
sunt
echivalente
de
trezorerie
extrem
de
lichide,
usor
convertibile
în
numerar.
Sunt
supuse
unui
risc
nesemnificativ
de
schimbare
a
valorii
(datorita
perioadei
scurte
de
realizare).
InvestiNiile
pe
termen
scurt
la
instituNiile
publice
se
prezinta
sub
forma
obligaNiunilor
emise
si
rascumparate.
În
scopul
asigurarii
surselor
de
finanNare,
unitaNile
administrativ
teritoriale
pot
emite
obligaNiuni
cu
dobânda
sau
cu
discount
pe
care
le
rascumpara
la
termen.

2.2.4.
Casa
si
conturi
la
banci
Contabilitatea
trezoreriei
asigura
evidenNa
existenNei
si
miscarii
titlurilor
de
plasament,
a
altor
valori
de
trezorerie,
a
disponibilitaNilor
existente
în
conturi
la
trezoreria
statului,
Banca
NaNionala
a
României,
bancile
comerciale
si
în
casierie.

În
scopul
întaririi
rolului
finanNelor
publice
si
al
asigurarii
unei
discipline
bugetare
ferme,
instituNiile
publice,
indiferent
de
sistemul
de
finanNare
si
de
subordonare,
inclusiv
activitaNile
de
pe
lânga
unele
instituNii
publice,
finanNate
integral
din
venituri
proprii,
efectueaza
operaNiunile
de
încasari
si
plaNi
prin
unitaNile
teritoriale
ale
trezoreriei
statului
în
raza
carora
îsi
au
sediul
si
unde
au
deschise
conturile
de
venituri,
cheltuieli
si
disponibilitaNi,
în
condiNii
de
siguranNa.
Este
interzis
instituNiilor
publice
de
a
efectua
operaNiunile
de
mai
sus
prin
bancile
comerciale,
cu
excepNia
situaNiilor
prevazute
de
lege.

În
vederea
efectuarii
cheltuielilor
prevazute
în
buget,
instituNiile
publice
au
obligaNia
de
a
prezenta
trezoreriei
statului
la
care
au
conturile
deschise
-bugetul
de
venituri
si
cheltuieli.

Creditele
bugetare
aprobate
prin
bugetul
de
stat,
bugetul
asigurarilor
sociale
de
stat,
bugetele
fondurilor
speciale,
bugetele
locale,
pot
fi
folosite
de
instituNiile
publice
finanNate
de
la
buget
la
cererea
ordonatorilor
de
credite
numai
dupa
deschiderea
si
repartizarea
creditelor
bugetare.

Creditele
bugetare
aprobate
în
bugetul
instituNiilor
publice
finanNate
integral
sau
parNial
din
venituri
proprii
pot
fi
folosite
în
limita
disponibilitaNilor
existente
în
cont.

Contabilitatea
instituNiilor
publice
asigura
înregistrarea
plaNilor
de
casa
si
a
cheltuielilor
efective,
pe
subdiviziunile
clasificaNiei
bugetare,
potrivit
bugetului
aprobat.
Capitolul
3:
CONTABILITATEA
TREZORERIEI
SI
A
DISPONIBILITAlILOR

Grupa
Casa,
conturi
la
trezoreria
statului
si
banci
include:
conturi
la
trezoreria
statului
si
banci
(4.1.),
disponibil
al
bugetelor(4.2.),
casa
si
alte
valori
(4.3.),
acreditive
(4.4.),
disponibil
din
fonduri
cu
destinaNie
speciala
(4.5.),
disponibil
al
instituNiei
publice
finanNate
din
venituri
proprii
(4.6.),
disponibil
din
veniturile
fondurilor
speciale
(4.7.),
viramente
interne
(4.8.),
fonduri
externe
nerambursabile
(4.9.).

ImportanNa
acestor
conturi
face
necesara
tratarea
lor
separata.

3.1.
DisponibilitaNi
ale
instituNiilor
publice
la
trezoreria
statului
si
banci
Aceasta
grupa
cuprinde:

a)disponibilul
din
împrumuturi
din
disponibilitaNile
contului
curent
general
al
trezoreriei
statului;

b)
valorile
de
încasat
sub
forma
cecurilor;

c)
disponibilul
în
lei
si
valuta
al
instituNiilor
publice
pastrat
la
bancile
comerciale;

d)
disponibilitaNile
în
lei
si
valuta
provenind
din
împrumuturi
interne
si
externe
contractate
de
stat
si
garantate
de
stat;

e)
disponibilul
din
fonduri
externe
nerambursabile

f)
disponibilul
din
împrumuturi
interne
si
externe
contractate
de
autoritaNile
administraNiei
publice
locale
si
garantate
de
acestea;

g)dobânzile
de
platit;
h)
dobânzile
de
încasat;

i)
împrumuturi
pe
termen
scurt
primite.

Dobânzile
de
încasat
aferente
disponibilitaNilor
aflate
în
conturi
la
banci
se
înregistreaza
în
contabilitate
distinct,
faNa
de
cele
de
platit,
aferente
împrumuturilor
primite
pe
termen
scurt.

Dobânzile
de
platit
si
cele
de
încasat,
în
cursul
exerciNiului
financiar,
se
înregistreaza
la
cheltuieli
financiare
sau
venituri
financiare,
dupa
caz.

Sumele
virate
sau
depuse
la
banci
ori
prin
mandat
postal,
pe
baza
de
documente
prezentate
instituNiei
si
neaparute
înca
în
extrasele
de
cont,
se
înregistreaza
într-un
cont
distinct.

Depozitele
bancare
constituite
în
condiNiile
legii
se
evidenNiaza
distinct
în
cadrul
conturilor
sintetice
de
disponibilitaNi.

Contabilitatea
disponibilitaNilor
aflate
în
conturi
la
banci
comerciale
si
a
miscarii
acestora,
ca
urmare
a
încasarilor
si
plaNilor
efectuate
în
valuta,
se
Nine
distinct
în
lei
si
în
valuta.
OperaNiunile
privind
încasarile
si
plaNile
în
valuta
se
înregistreaza
în
contabilitate
la
cursul
zilei,
comunicat
de
Banca
NaNionala
a
României.

OperaNiunile
de
vânzare-cumparare
de
valuta
se
înregistreaza
în
contabilitate
la
cursul
utilizat
de
banca
comerciala
la
care
se
efectueaza
schimbul
valutar,
fara
ca
acestea
sa
genereze
diferenNe
de
curs
valutar.

La
finele
perioadei,
diferenNele
de
curs
valutar
rezultate
din
evaluarea
disponibilitaNilor
în
valuta
si
a
altor
valori
de
trezorerie
cum
sunt:
acreditive,
depozite
pe
termen
scurt
în
valuta,
la
cursul
de
schimb
comunicat
de
Banca
NaNionala
a
României,
valabil
pentru
aceasta
data,
se
înregistreaza
în
conturile
de
venituri
sau
cheltuieli
din
diferenNe
de
curs
valutar,
dupa
caz.

Conturile
curente
la
banci
comerciale
se
dezvolta
în
analitic
pe
fiecare
banca.

3.2.
Disponibil
al
bugetului
de
stat,
bugetului
asigurarilor
sociale
de
stat
si
bugetelor
locale
Conturile
de
disponibil
ale
bugetului
de
stat,
bugetului
asigurarilor
sociale
de
stat
si
bugetelor
locale
nu
au
un
corespondent
ca
atare
în
contabilitatea
trezoreriei
statului
si
au
drept
scop
evidenNierea
veniturilor
încasate
si
a
cheltuielilor
efectuate
din
aceste
bugete
astfel:

-disponibilul
bugetului
de
stat
la
trezoreria
statului
(contul
520),
corespunzator
conturilor
de
trezorerie:
20
"Venituri
ale
bugetului
de
stat"
si
23
"Cheltuielile
bugetului
de
stat";

-disponibilul
bugetului
local
la
trezoreria
statului
(contul
521),
corespunzator
conturilor
de
trezorerie:
21
"Veniturile
bugetelor
locale"
si
24
"Cheltuielile
bugetelor
locale";

-disponibilul
bugetului
asigurarilor
sociale
de
stat
(contul
525),
corespunzator
conturilor
de
trezorerie:
22
"Veniturile
bugetului
asigurarilor
sociale
de
stat"
si
25
"Cheltuielile
bugetului
asigurarilor
sociale
de
stat".

Aceasta
grupa
mai
include:
disponibilul
din
fondul
de
rulment
al
bugetului
local,
disponibilul
din
cote
defalcate
din
impozitul
pe
venit
pentru
echilibrarea
bugetelor
locale,
disponibilul
din
venituri
încasate
pentru
bugetul
capitalei,
disponibilul
bugetului
asigurarilor
sociale
de
stat
pentru
constituirea
fondului
de
rezerva,
disponibilul
din
fondul
de
rezerva
al
asigurarilor
sociale
de
sanatate,
disponibilul
din
sume
încasate
în
cursul
procedurii
de
executare
silita,
disponibilul
din
sume
colectate
pentru
bugete.
3.3.
Casa
si
alte
valori
Contabilitatea
disponibilitaNilor
aflate
în
casieria
instituNiilor
publice,
precum
si
a
miscarii
acestora
ca
urmare
a
operaNiunilor
de
încasari
si
plaNi
efectuate
în
numerar,
se
Nine
distinct
în
lei
si
în
valuta
în
contul
531.

Înregistrarea
în
contabilitate
a
operaNiilor
în
lei
sau
în
valuta
se
efectueaza
cu
respectarea
reglementarilor
emise
de
Banca
NaNionala
a
României
si
Ministerul
FinanNelor
Publice,
precum
si
a
altor
reglementari
în
domeniu.8
OperaNiunile
privind
încasarile
si
plaNile
în
valuta
se
înregistreaza
în
contabilitate
la
cursul
zilei,
comunicat
de
Banca
NaNionala
a
României.

La
finele
perioadei,
disponibilitaNile
în
valuta
si
alte
valori
de
trezorerie
(acreditive,
depozite
pe
termen
scurt
în
valuta)
se
evalueaza
la
cursul
de
schimb
în
vigoare
la
acea
data,
iar
diferenNele
de
curs
rezultate
se
înregistreaza
în
contabilitate
ca
venituri
sau
cheltuieli
din
diferenNe
de
curs
valutar,
dupa
caz.

InstituNiile
publice
pot
ridica
din
contul
de
finanNare
sau
din
conturile
de
disponibil,
dupa
caz,
deschise
la
trezoreria
statului,
sume
pentru
efectuarea
de
plaNi
în
numerar,
reprezentând
drepturi
de
personal,
precum
si
pentru
alte
cheltuieli
care
nu
se
justifica
a
fi
efectuate
prin
virament.

InstituNiile
publice
au
obligaNia
sa
îsi
organizeze
activitatea
de
casierie,
astfel
încât
încasarile
si
plaNile
în
numerar
sa
fie
efectuate
în
condiNii
de
siguranNa,
cu
respectarea
dispoziNiilor
legale
în
vigoare.

Încasarile
efectuate
de
catre
instituNiile
publice
prin
casieria
proprie
se
depun
în
conturile
bugetare
respective
deschise
la
trezoreria
statului
si
reprezinta
venituri
ale
bugetului
de
stat,
ale
bugetelor
locale,
bugetului
asigurarilor
sociale
de
stat,
bugetelor
fondurilor
speciale.

Veniturile
încasate
în
numerar
care
sunt
lasate,
potrivit
legii,
la
dispoziNia
instituNiilor
ca
venituri
proprii
se
depun
în
conturile
de
disponibilitaNi
ale
acestora.

InstituNiile
publice
conduc
contabilitatea
"altor
valori"
care
includ:
timbrele
fiscale
si
postale,
biletele
de
tratament
si
odihna,
tichetele
si
biletele
de
calatorie,
bonurile
valorice
pentru
carburanNi
auto,
biletele
cu
valoare
nominala,
tichetele
de
masa,
alte
valori
etc.

8
Regulamentul
operaNiilor
de
casa,
aprobat
prin
Decretul
nr.209/1976.
Buletinul
Oficial
nr.64/1976.
3.4.
Acreditive
În
vederea
achitarii
unor
obligaNii
faNa
de
furnizori
instituNiile
publice
pot
deschide
acreditive
la
banci,
în
lei
sau
în
valuta,
în
favoarea
acestora.
Sumele
în
numerar,
puse
la
dispoziNia
personalului
sau
a
terNilor,
în
vederea
efectuarii
unor
plaNi
în
numele
instituNiei,
se
înregistreaza
în
contabilitate
distinct.

3.5.
Disponibil
din
fonduri
cu
destinaNie
speciala
DisponibilitaNile
din
fondurile
cu
destinaNie
speciala,
constituite
în
condiNiile
legii,
se
înregistreaza
în
contabilitate
distinct.
Si
alocaNiile
bugetare
cu
destinaNie
speciala
acordate
instituNiilor
publice
se
înregistreaza
în
contabilitate
distinct.

Sumele
de
mandat
si
sumele
în
depozit
pe
care
instituNiile
publice
le
pot
pastra
la
finele
anului
într-un
cont
de
disponibil
distinct
deschis
la
trezoreria
statului
se
înregistreaza
în
contabilitate
distinct.
Aceasta
grupa
mai
include
si
disponibilitaNile
unor
fonduri
gestionate
de
unitaNile
administrativ-teritoriale
în
afara
bugetelor
locale,
respectiv:
disponibilul
din
taxe
speciale,
disponibilul
din
amortizarea
activelor
fixe
deNinute
de
serviciile
publice
de
interes
local,
disponibilul
fondului
de
risc,
disponibilul
din
depozitele
speciale
constituite
pentru
construirea
de
locuinNe.

În
categoria
disponibilitaNilor
cu
destinaNie
speciala
intra
si
disponibilul
din
valorificarea
unor
bunuri
intrate
în
proprietatea
privata
a
statului,
precum
si
disponibilul
din
cofinanNarea
de
la
buget
aferenta
programelor/proiectelor
finanNate
din
fonduri
externe
nerambursabile.

3.6.
Disponibil
al
instituNiilor
publice
finanNate
integral
sau
parNial
din
venituri
proprii
Veniturile
proprii
ale
instituNiilor
publice,
precum
si
subvenNiile
primite
de
la
buget
în
completarea
acestora,
se
încaseaza,
se
administreaza,
se
utilizeaza
si
se
contabilizeaza
potrivit
dispoziNiilor
legale.

Excedentele
rezultate
din
execuNia
bugetelor
instituNiilor
publice
finanNate
din
venituri
proprii
si
subvenNii
acordate
de
la
buget
se
regularizeaza
la
sfârsitul
anului
cu
bugetul
din
care
au
fost
acordate
subvenNiile,
în
limita
sumelor
primite
de
la
acesta.
Excedentele
anuale
rezultate
din
execuNia
bugetelor
instituNiilor
publice
finanNate
integral
din
venituri
proprii
se
reporteaza
în
anul
urmator.

3.7.
Disponibil
al
fondurilor
speciale
Fondurile
speciale
constituite
potrivit
legii
sunt:
Fondul
naNional
unic
de
asigurari
sociale
de
sanatate
si
bugetul
asigurarilor
pentru
somaj.
Conturile
de
disponibil
ale
acestor
bugete
nu
au
un
corespondent
ca
atare
în
contabilitatea
trezoreriei
statului
si
au
drept
scop
evidenNierea
veniturilor
încasate
si
a
cheltuielilor
efectuate
din
aceste
bugete
astfel:

-disponibilul
Fondului
naNional
unic
de
asigurari
sociale
de
sanatate,
corespunzator
conturilor
de
trezorerie:
26
"Veniturile
bugetului
Fondului
naNional
unic
de
asigurari
sociale
de
sanatate"
si
27
"Cheltuielile
bugetului
Fondului
naNional
unic
de
asigurari
sociale
de
sanatate";

-disponibilul
bugetului
asigurarilor
pentru
somaj,
corespunzator
conturilor
de
trezorerie:
28
"Veniturile
bugetului
asigurarilor
pentru
somaj"
si
29
"Cheltuielile
bugetului
asigurarilor
pentru
somaj".

3.8.
Viramente
interne
În
contul
de
viramente
interne
se
înregistreaza
transferurile
de
disponibilitaNi
banesti
între
conturile
de
la
trezoreria
statului
si
banci
comerciale,
precum
si
între
conturile
de
la
trezorerie
sau
banci,
dupa
caz,
si
din
casieria
instituNiei.
3.9.
Fonduri
externe
nerambursabile
Fondurile
externe
nerambursabile
se
cuprind
în
anexe
la
bugetele
ordonatorilor
principali
de
credite
si
se
aproba
odata
cu
acestea.
Creditele
bugetare
aferente
fondurilor
externe
nerambursabile
au
caracter
previzional
si
se
deruleaza
conform
acordurilor
încheiate
cu
partenerii
externi.
Acestea
sunt
gestionate
printr-un
cont
distinct
si
sunt
utilizate
în
limita
disponibilitaNilor
existente
în
acest
cont
si
în
scopul
în
care
au
fost
acordate.
M.F.P.
avizeaza,
în
faza
de
proiect,
acordurile,
memorandumurile,
protocoalele
sau
alte
asemenea
înNelegeri
încheiate
cu
partenerii
externi,
precum
si
proiectele
de
acte
normative
care
conNin
implicaNii
financiare.
Totodata,
M.F.P.
dispune
masurile
necesare
pentru
administrarea
si
urmarirea
modului
de
utilizare
a
fondurilor
publice
destinate
cofinanNarii
în
bani,
rezultate
din
contribuNia
financiara
externa
acordata
României.
Sunt
fonduri
nerambursabile
cele
structurale
si
cele
de
coeziune.

Fonduri
structurale.
Se
aloca
Statelor
Membre
cu
regiuni
defavorizate
(Spania,
Portugalia,
unele
landuri
din
Germania
de
est
s.a.).

În
prezent,
regiunile
cu
un
PNB
de
sub
75%
din
nivelul
mediu
al

U.E.
sunt
calificate
pentru
finanNare
din
fonduri
structurale;
acestea
sunt
denumite
regiuni
de
categoria
întâi
( category
one
regions ).
Fonduri
de
coeziune.
Sunt
acele
fonduri
care
au
ca
scop
eliminarea
decalajelor
economice
dintre
zonele
mai
bogate
si
cele
mai
sarace
din
U.E.

ContribuNia
financiara
a
ComunitaNii
Europene
reprezinta
sume
care
se
transfera
Guvernului
României
de
catre
Comisia
ComunitaNilor
Europene,
cu
titlu
de
asistenNa
financiara
nerambursabila
acordata
României
de
catre
Comunitatea
Europeana.
Fondurile
externe
nerambursabile
sunt
acumulate
în
conturi
distincte
si
se
utilizeaza
numai
în
limita
disponibilitaNilor
existente
în
aceste
conturi
si
în
scopul
în
care
au
fost
acordate.

Ministerul
FinanNelor
Publice
asigura
gestionarea
contribuNiei
financiare
a
ComunitaNii
Europene
prin
conturi
deschise
la
Banca
NaNionala
a
României,
trezoreria
statului
sau,
dupa
caz,
la
banci
comerciale,
conform
prevederilor
memorandumurilor
de
înNelegere,
memorandumurilor
de
finanNare
si
ale
Acordului
multianual
de
finanNare
SAPARD.

DisponibilitaNile
din
contribuNia
financiara
a
ComunitaNii
Europene
si
sumele
recuperate
si
datorate
ComunitaNii
Europene,
aflate
în
conturile
deschise
la
Banca
NaNionala
a
României,
trezoreria
statului
sau,
dupa
caz,
la
banci
comerciale,
sunt
purtatoare
de
dobânda;
dobânda
se
bonifica
si
se
utilizeaza
conform
prevederilor
memorandumurilor
de
înNelegere,
memorandumurilor
de
finanNare,
ale
Acordului
multianual
de
finanNare
SAPARD
si
ale
altor
documente
încheiate
sau
convenite
între
Comisia
Europeana
si
Guvernul
României,
precum
si,
dupa
caz,
conform
instrucNiunilor
emise
de
donator.

ContribuNia
publica
naNionala
destinata
cofinanNarii
în
bani
a
contribuNiei
financiare
a
ComunitaNii
Europene
se
aloca,
se
utilizeaza
si
se
deruleaza
conform
cadrului
tehnic,
juridic
si
administrativ
prevazut
pentru
fondurile
nerambursabile.
Sumele
necesare
finanNarii
proiectelor/programelor
în
cazul
indisponibilitaNii
temporare
a
contribuNiei
financiare
a
ComunitaNii
Europene
se
transfera
structurilor
de
implementare,
urmând
sa
se
regularizeze
cu
fondurile
primite
de
la
Comisia
Europeana,
în
limita
sumelor
eligibile
transferate.

Sumele
platite
necuvenit
din
contribuNia
publica
naNionala,
reprezentând
cofinanNarea
în
bani
a
contribuNiei
financiare
a
ComunitaNii
Europene,
în
scopul
achitarii
debitelor
catre
Comunitatea
Europeana,
ca
urmare
a
eventualelor
nereguli
sau
neglijenNe
stabilite
în
baza
prevederilor
memorandumului
de
finanNare
si
a
Acordului
multianual
de
finanNare
SAPARD,
se
recupereaza
conform
legii
si
se
fac
venit
la
bugetul
din
care
au
fost
acordate.

Orice
înscris
pe
baza
caruia
se
aloca
fonduri
provenind
din
contribuNia
financiara
a
ComunitaNii
Europene
si
din
contribuNia
publica
naNionala
se
învesteste
cu
titlu
executoriu.

DisponibilitaNile
din
contribuNia
publica
naNionala
destinate
cofinanNarii
în
bani
a
contribuNiei
financiare
a
ComunitaNii
Europene,
ramase
la
finele
exerciNiului
bugetar
în
conturile
structurilor
de
implementare,
se
reporteaza
în
anul
urmator
pentru
a
fi
folosite
cu
aceeasi
destinaNie.
Capitolul
4:
DECONTARI
CU
TERlII

Contabilitatea
terNilor
asigura
evidenNa
datoriilor
si
creanNelor
instituNiei
în
relaNiile
acesteia
cu
furnizorii
(5.1.),
clienNii
(5.2.),
personalul
(5.3.),
bugetul
statului,
bugetele
locale,
bugetul
asigurarilor
sociale
de
stat
(5.4.),
asigurari
sociale,
protecNie
sociala
(5.5.),
Comunitatea
Europeana
(decontarile
pentru
fondurile
PHARE,
ISPA,
SAPARD
etc.)
(5.6.),
cu
debitorii
si
creditorii
diversi,
debitori
si
creditori
ai
bugetelor
(5.7.),
decontarile
între
instituNii
publice
(5.8.),
precum
si
evidenNa
operaNiilor
ce
necesita
clarificari
ulterioare
si
alte
decontari
(5.9.).

4.1.
Furnizori
În
contabilitatea
furnizorilor
se
înregistreaza
operaNiunile
privind
achiziNiile
de
bunuri,
lucrari
executate
si
servicii
prestate
(conturile
401
si
404).

Avansurile
acordate
furnizorilor9
se
înregistreaza
în
contabilitate
în
conturi
distincte.

Bunurile
cumparate,
lucrarile
executate
si
serviciile
prestate
pentru
care
nu
s-au
primit
facturi
se
evidenNiaza
distinct
în
contabilitate.

Datoriile
în
valuta
se
înregistreaza
în
contabilitate
atât
în
lei,
la
cursul
de
schimb
de
la
data
efectuarii
operaNiunilor,
comunicat
de
Banca
NaNionala
a
României,
cât
si
în
valuta.
OperaNiunile
în
valuta
trebuie
înregistrate
în
momentul
recunoasterii
iniNiale
în
moneda
de
raportare
(leu),
aplicându-se
sumei
în
valuta
cursul
de
schimb
dintre
moneda
de
raportare
si
moneda
straina,
la
data
efectuarii
tranzacNiei.

Contabilitatea
furnizorilor
se
Nine
pe
fiecare
persoana
fizica
sau
juridica.

În
contabilitatea
analitica
furnizorii
se
grupeaza
astfel:
interni
si
externi,
iar
în
cadrul
acestora
pe
termene
de
plata.

4.2.
ClienNi
În
contabilitatea
clienNilor
se
înregistreaza
operaNiunile
privind
livrarile
de
marfuri
si
produse,
lucrarile
executate
si
serviciile
prestate.

9
Potrivit
H.G.
nr.264/2003,
republicata,
privind
stabilirea
acNiunilor
si
categoriilor
de
cheltuieli,
criteriilor,
procedurilor
si
limitelor
pentru
efectuarea
de
plaNi
în
avans
din
fonduri
publice,
M.O.
nr.109/2004.
CreanNele
incerte
se
înregistreaza
distinct
în
contabilitate.

Bunurile
vândute,
lucrarile
executate
si
serviciile
prestate
pentru
care
nu
s-au
întocmit
facturi,
se
evidenNiaza
distinct
în
contabilitate.

Avansurile
primite
de
la
clienNi
se
înregistreaza
în
contabilitate
într-un
cont
distinct.

CreanNele
în
valuta
se
înregistreaza
în
contabilitate
atât
în
lei,
la
cursul
de
schimb
de
la
data
efectuarii
operaNiunilor,
comunicat
de
Banca
NaNionala
a
României,
cât
si
în
valuta.

OperaNiunile
în
valuta
trebuie
înregistrate
în
momentul
recunoasterii
iniNiale
în
moneda
de
raportare
(leu),
aplicându-se
sumei
în
valuta
cursul
de
schimb
dintre
moneda
de
raportare
si
moneda
straina,
la
data
efectuarii
tranzacNiei.

Contabilitatea
clienNilor
se
Nine
pe
categorii,
precum
si
pe
fiecare
persoana
fizica
sau
juridica.

În
contabilitatea
analitica
clienNii
se
grupeaza
astfel:
clienNi
interni
si
externi,
iar
în
cadrul
acestora
pe
termene
de
încasare.

4.3.
Personal
Contabilitatea
decontarilor
cu
personalul
evidenNiaza
drepturile
salariale,
sporurile,
premiile,
indemnizaNiile
pentru
concediile
de
odihna,
precum
si
cele
pentru
incapacitate
temporara
de
munca,
platite
din
fondul
de
salarii
si
alte
drepturi
în
bani
si/sau
în
natura
datorate
de
instituNia
publica
personalului
pentru
munca
prestata.

Contabilitatea
decontarilor
cu
pensionarii
evidenNiaza
drepturile
de
pensie
si
alte
drepturi
prevazute
de
lege,
cuvenite
pensionarilor
conform
legii.

Ajutoarele
si
indemnizaNiile
datorate
evidenNiaza
ajutoarele
de
boala
pentru
incapacitate
temporara
de
munca,
îngrijirea
copilului,
ajutoare
de
deces
si
alte
ajutoare
acordate.

Contabilitatea
decontarilor
cu
somerii
evidenNiaza
indemnizaNiile
de
somaj
datorate
somerilor,
potrivit
legii.

În
contabilitate
se
înregistreaza
distinct
alte
drepturi
acordate
care,
potrivit
reglementarilor
în
vigoare,
nu
se
suporta
din
fondul
de
salarii.

Avansurile
acordate
personalului
evidenNiaza
indemnizaNiile
pentru
concedii
de
odihna
acordate
ca
avans.

Drepturile
de
personal
neridicate
în
termenul
legal
se
înregistreaza
într-un
cont
distinct,
deschis
pe
fiecare
persoana.

ReNinerile
din
salariile
personalului
pentru
cumparari
cu
plata
în
rate,
chirii
sau
pentru
alte
obligaNii
ale
salariaNilor,
datorate
terNilor
(popriri,
pensii
alimentare
si
altele),
se
efectueaza
numai
în
baza
unor
titluri
executorii
sau
ca
urmare
a
unor
relaNii
contractuale.

Sumele
datorate
si
neachitate
personalului
(concediile
de
odihna
si
alte
drepturi
de
personal)
aferente
exerciNiului
în
curs
se
înregistreaza
ca
alte
datorii
în
legatura
cu
personalul.

Debitele
provenite
din
avansuri
de
trezorerie
nedecontate,
din
distribuiri
de
uniforme
si
echipamente
de
lucru,
precum
si
debitele
provenite
din
pagube
materiale,
amenzile
si
penalitaNile
stabilite
în
baza
unor
hotarâri
ale
instanNelor
judecatoresti,
si
alte
creanNe
faNa
de
personalul
unitaNii,
se
înregistreaza
ca
alte
creanNe
în
legatura
cu
personalul.

4.4.
Bugetul
statului,
bugetele
locale,
bugetul
asigurarilor
sociale
de
stat
În
cadrul
decontarilor
cu
bugetul
statului,
bugetele
locale
si
alte
bugete
se
cuprind:
taxa
pe
valoarea
adaugata,
impozitul
pe
venituri
de
natura
salariala,
impozitul
pe
cladiri,
taxa
asupra
mijloacelor
de
transport
si
alte
impozite,
taxe
si
varsaminte
asimilate.

Taxa
pe
valoarea
adaugata
datorata
bugetului
de
stat
se
stabileste
ca
diferenNa
între
valoarea
taxei
exigibile
aferente
bunurilor
livrate
sau
serviciilor
prestate
si
a
taxei
deductibile
pentru
cumpararile
de
bunuri
si
servicii.

Impozitul
pe
venituri
din
salarii
si
din
alte
drepturi
cuprinde
totalul
impozitelor
individuale,
calculate
potrivit
legii.
Acesta
trebuie
recunoscut
ca
o
datorie
în
limita
sumei
neplatite.
Daca
suma
platita
depaseste
suma
datorata,
surplusul
trebuie
recunoscut
drept
creanNa.

Alte
impozite,
taxe
si
varsaminte
cuprind
sumele
datorate
bugetului
de
stat
(taxe
vamale,
accize)
sau
bugetelor
locale
(impozitul
pe
cladiri,
impozitul
pe
terenuri)
sau
alte
impozite
si
taxe
datorate,
potrivit
legii.
Acestea
se
înregistreaza
în
contabilitatea
analitica
pe
feluri
de
impozite,
taxe
si
varsaminte
datorate
bugetului
de
stat
sau
bugetelor
locale.

Alte
datorii
si
creanNe
cu
bugetul
statului
cuprind:
drepturile
de
personal
neridicate,
prescrise,
datorate
bugetului
statului
potrivit
legii,
sumele
datorate
creditorilor,
cuvenite
bugetului
statului
dupa
prescrierea
lor,
plusul
de
numerar
din
casierie,
amenzi
si
penalitaNi,
varsaminte
efectuate
în
plus
la
buget
si
altele,
precum
si
sumele
datorate
bugetului
de
catre
instituNiile
finanNate
de
la
buget
reprezentând
venituri
realizate
în
condiNiile
legii.
4.5.
Asigurari
sociale,
protecNia
sociala
Contabilitatea
decontarilor
privind
asigurarile
sociale
evidenNiaza
contribuNiile
angajatorilor
-instituNii
publice
-pentru
asigurari
sociale
de
stat,
asigurari
sociale
de
sanatate,
accidente
de
munca
si
boli
profesionale,
asigurari
pentru
somaj,
precum
si
contribuNiile
asiguraNilor
(salariaNi)
pentru
asigurari
sociale
de
stat,
asigurari
sociale
de
sanatate
si
asigurari
pentru
somaj.

Alte
datorii
sociale
reprezinta
sume
datorate
altor
categorii
de
persoane,
cum
ar
fi:
drepturi
pentru
donatorii
de
sânge,
alocaNii
si
alte
ajutoare
pentru
copii,
alocaNia
suplimentara
pentru
familiile
cu
mai
mulNi
copii,
ajutoare
sociale,
indemnizaNii
pentru
persoanele
cu
handicap
si
altele.

4.6.
Decontari
cu
Comunitatea
Europeana
4.6.1.
PHARE,
ISPA,
SAPARD
etc.
Sumele
primite
din
contribuNia
financiara
nerambursabila
a
ComunitaNii
Europene
(PHARE,
ISPA,
SAPARD)
se
înregistreaza
la
instituNiile
publice
implicate
în
derularea
acestor
fonduri
(Fondul
NaNional
si
AgenNiile
de
Implementare)
ca
si
creanNe
-sume
de
primit
si
datorii
-
sume
de
plata.

Aceste
sume
sunt
recunoscute
ca
venituri
si
cheltuieli
numai
în
contabilitatea
instituNiilor
publice
care
au
calitatea
de
beneficiari
finali
ai
fondurilor
respective.

4.6.2.
Decontari
cu
bugetul
U.E.
Statele
membre
U.E.
contribuie,
potrivit
unor
norme
si
proceduri
prestabilite,
la
constituirea
bugetului
U.E.
ContribuNiile
statelor
membre
la
bugetul
U.E.
provin
din:
resurse
proprii
tradiNionale

prelevari
din
agricultura;
taxe
asupra
zaharului
si
izoglucozei;
contribuNii
din
taxe
vamale.
contribuNii
din
T.V.A.
contribuNii
bazate
pe
venitul
naNional
brut
Înregistrarile
în
contabilitatea
naNionala
urmeaza
procedura
aratata
în
continuare10:

1.
Înregistrarea
obligaNiei
de
plata
a
României
la
bugetul
U.E.:
675
=
459
ContribuNia
României
Sume
datorate
la
bugetul
U.E.
bugetului
U.E.

2.
Achitarea
obligaNiei
de
plata,
potrivit
procedurilor
convenite:
459
=
7701
Sume
datorate
FinanNarea
de
la
bugetului
U.E.
bugetul
de
stat

3.
Înregistrarea,
pentru
închiderea
contului
de
cheltuieli,
în
contul
de
rezultat
patrimonial:
121.01
=
675
Rezultatul
ContribuNia
României
patrimonial
la
bugetul
U.E.

4.7.
Debitori
si
creditori
diversi,
debitori
si
creditori
ai
bugetelor
Sumele
datorate
instituNiilor
publice
de
catre
terNe
persoane
fizice
sau
juridice,
altele
decât
personalul
propriu
si
clienNii,
se
înregistreaza
ca
si
debitori
diversi.

Sumele
datorate
de
instituNiile
publice
unor
terNe
persoane
fizice
sau
juridice,
altele
decât
personalul
propriu
si
furnizorii,
se
înregistreaza
ca
si
creditori
diversi.

EvidenNa
creanNelor
bugetare
ale
bugetului
de
stat,
bugetelor
locale,
bugetului
asigurarilor
sociale
de
stat,
bugetului
asigurarilor
pentru
somaj
si
al
Fondului
naNional
unic
de
asigurari
sociale
de
sanatate,
se
realizeaza
pe
baza
declaraNiilor
fiscale
sau
deciziilor
emise
de
organul
fiscal.
EvidenNa
analitica
se
Nine
pe
tipuri
de
impozite
si
pe
platitori,
pe
structura
clasificaNiei
bugetare.

Creditori
ai
bugetelor
mai
sus
menNionate
sunt
persoane
fizice
si
juridice
pentru
sumele
de
restituit
sau
de
compensat
cu
alte
creanNe
ale
aceluiasi
buget
sau
cu
alte
creanNe
ale
altor
bugete,
la
cererea
acestora
sau
din
oficiu;
sunt
evidenNiaNi
pe
tipuri
de
impozite
si
pe
platitori,
pe
structura
clasificaNiei
bugetare.

În
aceasta
grupa
se
cuprind
si
conturi
în
care
se
evidenNiaza
împrumuturile
pe
termen
scurt
acordate
din
bugetul
de
stat,
bugetul
local,

10
OMFP
nr.
1649/2006
pentru
modificarea
si
completarea
OMFP
nr.
1917/2005.
bugetul
asigurarilor
pentru
somaj,
potrivit
legii,
precum
si
dobânzile
aferente
acestora.

4.8.
Conturi
de
regularizare
Conturile
de
regularizare
se
utilizeaza
când
operaNiunile
îsi
extind
efectele
pe
mai
mulNi
ani,
iar
veniturile
si
cheltuielile
trebuie
sa
fie
atribuite
exerciNiului
în
care
au
fost
realizate
sau
efectuate,
dupa
caz.

Conturile
de
regularizare
si
asimilate
cuprind:
cheltuieli
în
avans,
venituri
în
avans
si
decontari
din
operaNii
în
curs
de
clarificare.

Sumele
platite
în
exerciNiul
financiar
curent,
dar
care
privesc
exerciNiile
financiare
urmatoare,
se
înregistreaza
distinct
în
contabilitate,
la
cheltuieli
în
avans
(chirii,
asigurari,
abonamente
publicaNii,
alte
cheltuieli
efectuate
în
avans).

Sumele
încasate
în
exerciNiul
financiar
curent,
dar
care
privesc
exerciNiile
financiare
urmatoare,
se
înregistreaza
distinct
în
contabilitate,
la
venituri
în
avans
(venituri
din
chirii,
abonamente
la
publicaNii,
abonamente
la
instituNiile
de
spectacole,
alte
venituri
realizate
în
avans).

OperaNiunile
care
nu
pot
fi
înregistrate
direct
în
conturile
corespunzatoare,
pentru
care
sunt
necesare
clarificari
ulterioare,
se
înregistreaza,
provizoriu,
într-un
cont
distinct.
Sumele
înregistrate
în
acest
cont
trebuie
clarificate
de
catre
instituNie
în
termenul
cel
mai
scurt.

4.9.
Decontari
Decontarile
între
instituNiile
publice
cuprind
operaNiunile
de
decontare
intervenite
în
cursul
exerciNiului
între
instituNia
superioara
si
instituNiile
subordonate
sau
între
instituNiile
subordonate
aceleiasi
instituNii
superioare,
dupa
caz,
reprezentând
valoarea
activelor
fixe
si
a
materialelor
transmise
si
primite
în
vederea
executarii
unor
acNiuni
în
cadrul
instituNiei,
precum
si
sumele
transmise
de
instituNia
superioara
catre
instituNiile
din
subordine
pentru
efectuarea
cheltuielilor
din
alocaNii
bugetare,
din
fonduri
speciale,
fonduri
cu
destinaNie
speciala,
împrumuturi
externe
rambursabile
si
nerambursabile.
Contabilitatea
decontarilor
între
instituNiile
publice
cuprinde
operaNiile
care
se
înregistreaza
reciproc
si
în
aceeasi
perioada
de
gestiune,
atât
în
contabilitatea
unitaNii
debitoare,
cât
si
a
celei
creditoare
aparNinând
aceluiasi
ordonator
principal
de
credite.

La
consolidare
soldurile
acestor
conturi
se
elimina.

Înregistrarea
în
contabilitate
a
creanNelor
si
datoriilor
se
efectueaza
în
momentul
constatarii
drepturilor
si
obligaNiilor.
Capitolul
5:
DATORII
SI
CAPITALURI

5.1.
Datorii
5.1.1.
Datorii
pe
termen
scurt
(curente)
O
datorie
trebuie
clasificata
ca
datorie
pe
termen
scurt,
denumita
si
datorie
curenta,
atunci
când:
a)
se
asteapta
sa
fie
decontata
în
cursul
normal
al
ciclului
de
exploatare
al
entitaNii;
sau
b)
este
exigibila
în
termen
de
12
luni
de
la
data
bilanNului.
Toate
celelalte
datorii
se
clasifica
drept
datorii
pe
termen
lung.

5.1.2.
Datorii
pe
termen
lung
(necurente)
O
instituNie
publica
trebuie
sa
menNina
clasificarea
datoriilor
pe
termen
lung
purtatoare
de
dobânda
în
aceasta
categorie,
chiar
si
atunci
când
acestea
sunt
exigibile
în
12
luni
de
la
data
bilanNului,
daca:

a)
termenul
iniNial
a
fost
pentru
o
perioada
mai
mare
de
12
luni;
si

b)
exista
un
acord
de
refinanNare
sau
de
reesalonare
a
plaNilor,
care
este
încheiat
înainte
de
data
bilanNului.

Împrumuturile
si
datoriile
din
aceasta
clasa
reprezinta
sume
ce
trebuie
platite
într-o
perioada
mai
mare
de
un
an,
conform
acordului
de
împrumut.

Contabilitatea
împrumuturilor
si
datoriilor
asimilate
acestora
se
Nine
pe
urmatoarele
categorii:
împrumuturi
din
emisiunea
de
obligaNiuni,
împrumuturi
interne
si
externe
contractate
de
autoritaNile
administraNiei
publice
locale,
împrumuturi
interne
si
externe
garantate
de
autoritaNile
administraNiei
publice
locale,
împrumuturi
interne
si
externe
contractate
de
stat,
împrumuturi
interne
si
externe
garantate
de
stat,
alte
împrumuturi
si
datorii
asimilate,
dobânzile
aferente
împrumuturilor
si
datoriilor
asimilate,
prime
privind
rambursarea
obligaNiunilor.
5.1.3.
Datoria
publica
Datoria
publica
reprezinta
datoria
publica
guvernamentala,
la
care
se
adauga
datoria
publica
locala.

5.1.3.1.
Datoria
publica
guvernamentala
Cuprinde
totalitatea
obligaNiilor
financiare
interne
si
externe
ale
statului,
la
un
moment
dat,
provenind
din
împrumuturile
contractate
direct
sau
garantate
de
Guvern,
prin
Ministerul
FinanNelor
Publice,
în
numele
României,
de
pe
pieNele
financiare.

Datoria
publica
guvernamentala
interna
este
partea
din
datoria
publica
guvernamentala
care
reprezinta
totalitatea
obligaNiilor
financiare
ale
statului,
provenind
din
împrumuturi
contractate
direct
sau
garantate
de
stat,
de
la
persoane
fizice
sau
juridice
rezidente
în
România,
inclusiv
sumele
utilizate
temporar
din
disponibilitaNile
contului
curent
general
al
Trezoreriei
Statului
pentru
finanNarea
temporara
a
deficitelor
bugetare.

Datoria
publica
guvernamentala
externa
este
partea
din
datoria
publica
guvernamentala
reprezentând
totalitatea
obligaNiilor
financiare
ale
statului,
provenind
din
împrumuturi
contractate
direct
sau
garantate
de
stat
de
la
persoane
fizice
sau
juridice
nerezidente
în
România.

5.1.3.2.
Contractarea
si
garantarea
datoriei
publice
guvernamentale
Guvernul
este
autorizat
sa
contracteze
în
mod
direct
împrumuturi
de
la
instituNiile
financiare
internaNionale
sau
de
la
alNi
creditori,
numai
prin
Ministerul
FinanNelor
Publice
si
sa
le
subîmprumute
unor
beneficiari
finali
în
scopul
prevazut
de
lege.

Subîmprumutarea
împrumuturilor
contractate
de
Guvern,
prin
Ministerul
FinanNelor
Publice,
în
numele
statului,
beneficiarilor
finali
se
face
pe
baza
unor
acorduri
de
împrumut
subsidiar
încheiate
între
Ministerul
FinanNelor
Publice
si
acestia
sau,
dupa
caz,
pe
baza
unor
acorduri
de
împrumut
subsidiar
si
garanNie,
încheiate
între
Ministerul
FinanNelor
Publice,
pe
de
o
parte,
autoritaNile
administraNiei
publice
locale
coordonatoare
ale
activitaNii
beneficiarilor
finali
si,
dupa
caz,
garante
ale
sumelor
subîmprumutate
acestora
si
beneficiarii
finali
ai
împrumutului,
pe
de
alta
parte.
Guvernul
este
autorizat
sa
garanteze
împrumuturi
interne
si
externe
numai
prin
Ministerul
FinanNelor
Publice,
contractate
în
scopuri
prevazute
de
lege.
GaranNiile
de
stat
pot
fi
acordate
numai
pentru
împrumuturi
a
caror
rambursare
se
prevede
a
se
face
exclusiv
din
surse
proprii,
respectiv
din
bugetele
locale,
în
cazul
autoritaNilor
administraNiei
publice
locale.

Pentru
acoperirea
riscurilor
financiare
care
decurg
din
garantarea
de
catre
stat
a
împrumuturilor
contractate
de
persoanele
juridice
de
la
instituNiile
creditoare,
precum
si
din
împrumuturile
contractate
direct
de
stat
si
subîmprumutate
beneficiarilor
finali,
se
constituie
fondul
de
risc.

Instrumentele
datoriei
publice
guvernamentale
includ,
fara
a
se
limita
la
acestea:
titluri
de
stat
emise
pe
piaNa
interna
sau
externa,
împrumuturi
de
stat
de
la
banci,
de
la
alte
instituNii
de
credit,
persoane
juridice
române
sau
straine,
împrumuturi
de
stat
de
la
guverne
si
agenNii
guvernamentale
straine,
instituNii
financiare
internaNionale,
sau
de
la
alte
organizaNii
internaNionale,
împrumuturi
temporare
din
disponibilitaNile
contului
curent
general
al
Trezoreriei
Statului,
garanNii
de
stat.

5.1.4.
Datoria
publica
locala
Datoria
publica
locala
reprezinta
totalitatea
obligaNiilor
financiare
interne
si
externe
ale
autoritaNilor
administraNiei
publice
locale,
la
un
moment
dat,
provenind
din
împrumuturi
contractate
direct
sau
garantate
de
acestea
de
pe
pieNele
financiare.

Datoria
publica
locala
interna
este
partea
din
datoria
publica
locala
care
reprezinta
totalitatea
obligaNiilor
financiare
ale
autoritaNilor
administraNiei
publice
locale,
provenite
din
împrumuturi
contractate
direct
sau
garantate
de
acestea,
de
la
persoane
fizice
sau
juridice
rezidente
în
România.

Datoria
publica
locala
externa
este
partea
din
datoria
publica
locala
reprezentând
totalitatea
obligaNiilor
financiare
ale
autoritaNilor
administraNiei
publice
locale,
provenind
din
împrumuturi
contractate
direct
sau
garantate
de
acestea
de
la
persoane
fizice
sau
juridice
nerezidente
în
România.

Împrumuturile
contractate
sau
garantate
de
autoritaNile
administraNiei
publice
locale
fac
parte
din
datoria
publica
a
României,
dar
nu
reprezinta
obligaNii
ale
Guvernului,
iar
plata
serviciului
datoriei
publice
aferenta
acestor
împrumuturi
se
va
efectua
exclusiv
din
bugetele
locale
si
prin
împrumuturi
pentru
refinanNarea
datoriei
publice
locale.

AutoritaNile
administraNiei
publice
locale
pot
contracta
sau
garanta
împrumuturi
interne
si/sau
externe
pe
termen
scurt,
mediu
si
lung,
în
scopurile
prevazute
de
lege,
numai
cu
avizul
Comisiei
de
Autorizare
a
Împrumuturilor
Locale.

AutoritaNilor
administraNiei
publice
locale
li
se
interzice
accesul
la
împrumuturi
sau
sa
garanteze
orice
fel
de
împrumut,
daca
totalul
datoriilor
anuale
reprezentând
ratele
scadente
la
împrumuturile
contractate
si/sau
garantate,
dobânzile
si
comisioanele
aferente
acestora,
inclusiv
ale
împrumutului
care
urmeaza
sa
fie
contractat
si/sau
garantat
în
anul
respectiv,
depaseste
limita
prevazuta
de
lege
din
totalul
veniturilor
proprii
formate
din:
impozite,
taxe,
contribuNii,
alte
varsaminte,
alte
venituri
si
cote
defalcate
din
impozitul
pe
venit,
cu
excepNia
cazurilor
aprobate
prin
legi
speciale.
Aceste
condiNii
se
aplica
si
pentru
datoriile
anuale
care
decurg
din
împrumuturile
contractate
si/sau
garantate
de
stat
pentru
autoritaNile
administraNiei
publice
locale.

Valoarea
totala
a
datoriei
contractate
de
autoritatea
administraNiei
publice
locale
va
fi
înscrisa
în
registrul
de
evidenNa
a
datoriei
publice
locale
al
acestei
autoritaNi
si
se
raporteaza
anual
prin
situaNiile
financiare.

Valoarea
totala
a
garanNiilor
emise
de
autoritatea
administraNiei
publice
locale
se
înscrie
în
registrul
garanNiilor
locale
al
acestei
autoritaNi
si
se
raporteaza
anual
prin
situaNiile
financiare.
Pentru
acoperirea
riscurilor
financiare
care
decurg
din
garantarea
de
catre
unitaNile
administrativ-teritoriale
a
împrumuturilor
contractate
de
persoanele
juridice
de
la
instituNiile
creditoare,
precum
si
din
împrumuturile
contractate
direct
de
unitaNile
administrativ-teritoriale
si
subîmprumutate
beneficiarilor
finali,
se
constituie
fondul
de
risc.

Instrumentele
datoriei
publice
locale
sunt:
titluri
de
valoare,
împrumuturi
de
la
societaNile
bancare
sau
de
la
alte
instituNii
de
credit.

Emiterea
si
lansarea
titlurilor
de
valoare
se
pot
face
direct
de
catre
autoritaNile
administraNiei
publice
locale
sau
prin
intermediul
unor
agenNii
ori
al
altor
instituNii
specializate.

Consiliile
locale,
judeNene
si
Consiliul
General
al
Municipiului
Bucuresti,
dupa
caz,
pot
aproba
contractarea
de
împrumuturi
interne
sau
externe,
pe
termen
scurt,
mediu
si
lung
sau
garantarea
acestora
pentru
realizarea
de
investiNii
publice
de
interes
local,
precum
si
pentru
refinanNarea
datoriei
publice
locale.

5.2.
Provizioane
Provizionul
este
o
datorie
cu
exigibilitate
sau
valoare
incerta.

Provizioanele
nu
pot
depasi,
din
punct
de
vedere
valoric,
sumele
care
sunt
necesare
stingerii
obligaNiei
curente
la
data
bilanNului.
InstituNiile
publice
pot
constitui
provizioane
pentru
elemente
cum
sunt:
-litigiile,
amenzile
si
penalitaNile,
despagubirile,
daunele
si
alte
datorii
incerte;
-cheltuielile
legate
de
activitatea
de
service
în
perioada
de
garanNie
si
alte
cheltuieli
privind
garanNia
acordata
clienNilor;
-alte
provizioane.

5.3.
Capitaluri
Capitalurile
unei
instituNii
publice
cuprind:
fondurile,
rezultatul
patrimonial,
rezultatul
reportat,
rezervele
din
reevaluare.

5.3.1.
Fonduri
Fondurile
unei
instituNii
publice
includ:
fondul
bunurilor
care
alcatuiesc
domeniul
public
al
statului,
fondul
bunurilor
care
alcatuiesc
domeniul
privat
al
statului,
fondul
bunurilor
care
alcatuiesc
domeniul
public
al
unitaNilor
administrativ-teritoriale,
fondul
bunurilor
care
alcatuiesc
domeniul
privat
al
unitaNilor
administrativ-teritoriale,
fondul
activelor
fixe
necorporale,
fonduri
în
afara
bugetelor
locale
etc.

Fondul
bunurilor
care
alcatuiesc
domeniul
public
al
statului
si
al
unitaNilor
administrativ-teritoriale.
Statul
si
unitaNile
administrativ-
teritoriale
exercita
posesia,
folosinNa
si
dispoziNia
asupra
bunurilor
care
alcatuiesc
domeniul
public,
în
limitele
si
în
condiNiile
legii.

Domeniul
public
este
alcatuit
din
bunurile
prevazute
în
ConstituNie,
cele
exemplificate
în
anexa
la
Legea
nr.
213/1998
privind
proprietatea
publica
si
regimul
juridic
al
acesteia
si
din
orice
alte
bunuri
care,
potrivit
legii
sau
prin
natura
lor,
sunt
de
uz
sau
de
interes
public
si
sunt
dobândite
de
stat
sau
de
unitaNile
administrativ-teritoriale
prin
modalitaNile
prevazute
de
lege.

Domeniul
public
al
statului
este
alcatuit
din
bunurile
prevazute
în
ConstituNie,
exemplificate
în
anexa
la
Legea
nr.
213/1998
privind
proprietatea
publica
si
regimul
juridic
al
acesteia
precum
si
din
alte
bunuri
de
uz
sau
de
interes
public
naNional,
declarate
ca
atare
prin
lege.

Domeniul
public
al
judeNelor
este
alcatuit
din
bunurile
exemplificate
în
anexa
la
Legea
nr.
213/1998
privind
proprietatea
publica
si
regimul
juridic
al
acesteia
si
din
alte
bunuri
de
uz
sau
de
interes
public
judeNean,
declarate
ca
atare
prin
hotarâre
a
consiliului
judeNean,
daca
nu
sunt
declarate
prin
lege
bunuri
de
uz
sau
de
interes
public
naNional.

Domeniul
public
al
comunelor,
al
oraselor
si
al
municipiilor
este
alcatuit
din
bunurile
prevazute
exemplificate
în
anexa
la
Legea
nr.
213/1998
privind
proprietatea
publica
si
regimul
juridic
al
acesteia
si
din
alte
bunuri
de
uz
sau
de
interes
public
local,
declarate
ca
atare
prin
hotarâre
a
consiliului
local,
daca
nu
sunt
declarate
prin
lege
bunuri
de
uz
sau
de
interes
public
naNional
ori
judeNean.

Bunurile
din
domeniul
public
al
localitaNilor,
judeNelor
si
al
statului
sunt
inalienabile,
insesizabile
si
imprescriptibile:
a)
nu
pot
fi
înstrainate;
ele
pot
fi
date
numai
în
administrare,
concesionare
sau
închiriere,
în
condiNiile
legii;
b)
nu
pot
fi
supuse
executarii
silite
si
asupra
lor
nu
se
pot
constitui
garanNii
reale;
c)
nu
pot
fi
dobândite
de
catre
alte
persoane
prin
uzucapiune
sau
prin
efectul
posesiei
de
buna-credinNa
asupra
bunurilor
mobile.
Bunurile
din
domeniul
public
pot
fi
date,
dupa
caz,
în
administrarea
regiilor
autonome
si
instituNiilor
publice.

Domeniul
privat
al
statului
sau
al
unitaNilor
administrativ-
teritoriale
este
alcatuit
din
bunuri
aflate
în
proprietatea
lor
si
care
nu
fac
parte
din
domeniul
public.
Bunurile
din
domeniul
privat
al
statului
si
unitaNilor
administrativ-teritoriale
sunt
supuse
regimului
juridic
de
drept
comun,
daca
legea
nu
dispune
altfel.

Inventarul
bunurilor
din
domeniul
public
al
statului
se
întocmeste
anual,
de
ministere,
de
celelalte
organe
de
specialitate
ale
administraNiei
publice
centrale,
precum
si
de
autoritaNile
publice
centrale
care
au
în
administrare
asemenea
bunuri,
dupa
depunerea
situaNiei
financiare
anuale.

Centralizarea
inventarului
menNionat
se
realizeaza
de
catre
Ministerul
FinanNelor
Publice
si
se
supune
anual
spre
aprobare
Guvernului.

Trecerea
bunurilor
din
domeniul
privat
al
statului
sau
al
unitaNilor
administrativ-teritoriale
în
domeniul
public
al
acestora
se
face,
dupa
caz,
prin
hotarâre
a
Guvernului,
a
consiliului
judeNean,
respectiv
a
Consiliului
General
al
Municipiului
Bucuresti
ori
a
consiliului
local.

Trecerea
în
domeniul
public
a
unor
bunuri
din
patrimoniul
societaNilor
comerciale,
la
care
statul
sau
o
unitate
administrativ-
teritoriala
este
acNionar,
se
poate
face
numai
cu
plata
si
cu
acordul
adunarii
generale
a
acNionarilor
societaNii
comerciale
respective.
În
lipsa
acordului
menNionat,
bunurile
societaNii
comerciale
respective
pot
fi
trecute
în
domeniul
public
numai
prin
procedura
exproprierii
pentru
cauza
de
utilitate
publica
si
dupa
o
justa
si
prealabila
despagubire.

Trecerea
unui
bun
din
domeniul
public
al
statului
în
domeniul
public
al
unei
unitaNi
administrativ-teritoriale
se
face
la
cererea
consiliului
judeNean,
respectiv
a
Consiliului
General
al
Municipiului
Bucuresti
sau
a
consiliului
local,
dupa
caz,
prin
hotarâre
a
Guvernului.

Trecerea
unui
bun
din
domeniul
public
al
unei
unitaNi
administrativ-teritoriale
în
domeniul
public
al
statului
se
face,
la
cererea
Guvernului,
prin
hotarâre
a
consiliului
judeNean,
respectiv
a
Consiliului
General
al
Municipiului
Bucuresti
sau
a
consiliului
local.

Dreptul
de
proprietate
publica
înceteaza,
daca
bunul
a
pierit
ori
a
fost
trecut
în
domeniul
privat.

Trecerea
din
domeniul
public
în
domeniul
privat
se
face,
dupa
caz,
prin
hotarâre
a
Guvernului,
a
consiliului
judeNean,
respectiv
a
Consiliului
General
al
Municipiului
Bucuresti
sau
a
consiliului
local,
daca
prin
ConstituNie
sau
prin
lege
nu
se
dispune
altfel.

5.3.2.
Rezultatul
patrimonial
si
rezultatul
reportat
Rezultatul
patrimonial
se
stabileste
la
sfârsitul
perioadei
(lunar,
sau
cel
mult
la
întocmirea
situaNiilor
financiare)
prin
închiderea
conturilor
de
venituri
si
finanNari
si
a
conturilor
de
cheltuieli.

La
începutul
exerciNiului,
soldul
contului
de
rezultat
patrimonial
de
la
sfârsitul
anului
se
transfera
asupra
rezultatului
reportat.

Rezultatul
reportat
exprima
rezultatul
patrimonial
al
exerciNiilor
financiare
anterioare.

Veniturile
si
cheltuielile
care
apar
altfel
decât
în
cursul
activitaNilor
curente
ale
instituNiei
publice
trebuie
prezentate
la
venituri
extraordinare
si
cheltuieli
extraordinare.
Acestea
rezulta
din
desfasurarea
unor
tranzacNii
sau
evenimente
ce
sunt
clar
diferite
de
activitaNile
curente
ale
instituNiei
si
care,
prin
urmare,
nu
se
asteapta
sa
se
repete
într-un
mod
frecvent
sau
regulat.

Prin
activitaNi
curente
se
înNeleg
activitaNile
desfasurate
de
o
instituNie
publica
pentru
realizarea
obiectului
sau
de
activitate,
stabilit
conform
regulamentelor
de
organizare
si
funcNionare.

Pentru
a
stabili
daca
un
eveniment
sau
o
tranzacNie
se
delimiteaza
clar
de
activitaNile
curente
ale
entitaNii,
se
are
în
vedere,
mai
degraba,
natura
elementului
sau
tranzacNiei
aferente
activitaNii
desfasurate
în
mod
curent
de
instituNie,
decât
frecvenNa
cu
care
se
asteapta
ca
aceste
evenimente
sa
aiba
loc.
5.3.3.
Rezerve
din
reevaluare
Activele
fixe
pot
fi
supuse
reevaluarii
care
se
efectueaza
potrivit
reglementarilor
legale,
caz
în
care
sunt
prezentate
în
bilanN
la
valoarea
reevaluata
si
nu
la
costul
lor
istoric.
Reevaluarea
acestora
se
face,
cu
excepNiile
prevazute
de
reglementarile
legale,
la
valoarea
justa.
Valoarea
justa
se
determina
pe
baza
unor
evaluari
efectuate
de
evaluatori
autorizaNi
sau
de
comisii
tehnice
constituite,
în
condiNiile
legii.

În
cazul
în
care,
ulterior
recunoasterii
iniNiale
ca
activ,
valoarea
unui
activ
fix
este
determinata
pe
baza
reevaluarii
activului
respectiv,
valoarea
rezultata
din
reevaluare
va
fi
atribuita
activului,
în
locul
costului
de
achiziNie
sau
costului
de
producNie,
dupa
caz.
În
astfel
de
cazuri,
regulile
privind
amortizarea
se
aplica
activului
având
în
vedere
valoarea
acestuia,
determinata
în
urma
reevaluarii.

Reevaluarile
trebuie
facute
cu
suficienta
regularitate,
astfel
încât
valoarea
contabila
sa
nu
difere
substanNial
de
cea
care
ar
fi
determinata
folosind
valoarea
justa
la
data
bilanNului.

Daca
rezultatul
reevaluarii
este
o
crestere
a
valorii
contabile
nete,
aceasta
se
trateaza
astfel:
-ca
o
crestere
a
rezervei
din
reevaluare,
din
cadrul
capitalurilor
proprii,
daca
nu
a
existat
o
descrestere
anterioara,
recunoscuta
ca

o
cheltuiala
aferenta
acelui
activ;
-ca
un
venit
care
sa
compenseze
cheltuiala
cu
descresterea

recunoscuta
anterior
la
acel
activ.

Daca
rezultatul
reevaluarii
este
o
descrestere
a
valorii
contabile
nete,
aceasta
se
trateaza
astfel:

-ca
o
scadere
a
rezervei
din
reevaluare,
din
cadrul
capitalurilor

proprii,
cu
valoarea
minima
dintre
valoarea
acelei
rezerve
si

valoarea
descresterii;
eventuala
diferenNa
ramasa
neacoperita
din

rezervele
din
reevaluare
existente
se
înregistreaza
ca
o
cheltuiala;

-ca
o
cheltuiala
cu
întreaga
valoare
a
descresterii,
daca
în
rezerva
din
reevaluare
nu
este
înregistrata
o
suma
aferenta
acelui
activ.

5.3.4.
Fonduri
cu
destinaNie
speciala
Contabilitatea
fondurilor/finanNarilor
speciale

Fonduri
cu
destinaNie
speciala

*
Fondul
de
rulment
*
Fondul
de
rezerva
al
bugetului
asigurarilor
sociale
de
stat

*
Fondul
de
rezerva
pentru
sanatate
*
Sume
reprezentând
amortizarea
activelor
fixe
deNinute
de
serviciile
publice
de
interes
local
*
Fondul
de
risc
*
Fondul
de
dezvoltare
a
spitalului
AlocaNii
bugetare
cu
destinaNie
speciala

Fonduri
speciale

*
Fondul
naNional
unic
de
asigurari
sociale
de
sanatate
*
Bugetul
asigurarilor
pentru
somaj
Fonduri/finanNari
speciale
Taxe
speciale

Depozite
speciale

DisponibilitaNi
cu
destinaNie
speciala

*
DisponibilitaNi
din
valorificarea
unor
bunuri
intrate
în
proprietatea
privata
a
statului
*
DisponibilitaNi
din
cofinanNarea
de
la
buget
*
Fondul
de
tezaur
Fondul
de
rulment.
Se
constituie
din
excedentul
anual
al
bugetului
local
dupa
efectuarea
regularizarilor
în
limita
tansferurilor
(din
bugetul
de
stat).
DisponibilitaNile
acestui
fond
pot
fi
utilizate
temporar
pentru
acoperirea
golurilor
de
casa
provenite
din
decalaje
între
veniturile
si
cheltuielile
anului
curent,
precum
si
pentru
acoperirea
definitiva
a
eventualului
deficit
bugetar
rezultat
la
finele
exerciNiului
bugetar.
Utilizarea
fondului
de
rulment
se
aproba
de
consiliul
local/judeNean
si/sau
a
Consiliului
General
al
Municipiului
Bucuresti.
Fondul
de
rulment
poate
fi
utilizat
si
pentru
finanNarea
unor
investiNii
din
competenNa
autoritaNilor
administraNiei
publice
locale
sau
pentru
dezvoltarea
serviciilor
publice
locale
în
interesul
comunitaNii.

Exemplu:

EvidenNa
fondului
de
rulment
constituit
potrivit
legii
se
Nine
cu
ajutorul
Contului
131:
Fondul
de
rulment.
Contabilitatea
analitica
a
fondului
de
rulment
constituit
potrivit
legii
se
Nine
pe
destinaNiile
stabilite
de
lege:

-131.01
Fondul
de
rulment
destinat
acoperirii
golului
de
casa ;

-131.02
Fondul
de
rulment
destinat
acoperirii
definitive
a
deficitului

bugetar ;

-131.03
Fondul
de
rulment
destinat
unor
investiNii
sau
pentru

dezvoltarea
serviciilor
publice
locale .

Contul
131
Fondul
de
rulment
este
un
cont
de
pasiv.
În
creditul
contului
se
înregistreaza
sumele
repartizate
din
rezultatul
execuNiei
bugetare
anuale
pentru
constituirea
fondului
de
rulment,
iar
în
debit
sumele
utilizate
din
fondul
de
rulment
constituit
în
anii
precedenNi
pentru
acoperirea
definitiva
a
deficitului
bugetar
în
anul
curent.
Soldul
creditor
al
Contului
131
reprezinta
fondul
de
rulment
constituit
si
neutilizat.

Contul
131
Fondul
de
rulment
se
crediteaza
prin
debitul
contului
121.02
Rezultatul
patrimonial
buget
local
la
finele
anului
cu
sumele
repartizate,
potrivit
legii,
din
excedentul
anual
al
bugetului
local
destinat
constituirii
fondului
de
rulment
(concomitent:
522=521).

Contul
131
Fondul
de
rulment
se
debiteaza
prin
creditul
contului
121.02
Rezultatul
patrimonial
buget
local
la
finele
anului
cu
sumele
utilizate
din
fondul
de
rulment
constituit
în
anii
precedenNi
pentru
acoperirea
definitiva
a
deficitului
bugetar
în
anul
curent
(concomitent:
521=522).

Contului
131,
ca
fond,
îi
corespunde
un
cont
de
disponibil:
contul
522
Disponibil
din
fondul
de
rulment
al
bugetului
local .
În
cadrul
acestuia
se
evidenNiaza
distinct
disponibilul
curent
din
fondul
de
rulment
al
bugetului
local
(contul
5221)
si
depozitele
constituite
din
fondul
de
rulment
al
bugetului
local
(contul
5222).

Cu
ajutorul
Contului
522
unitaNile
administrativ
teritoriale
Nin
evidenNa
încasarilor
si
plaNilor
efectuate
din
disponibilul
din
fondul
de
rulment
al
bugetului
local
deschis
la
trezoreria
statului.
Este
un
cont
de
activ.
În
debitul
acestui
cont
se
înregistreaza
sumele
încasate
din
contul
de
disponibil
al
bugetului
local
pentru
constituirea
fondului
de
rulment,
potrivit
legii,
iar
în
credit
se
evidenNiaza
sumele
virate
în
contul
de
disponibil
al
bugetului
local,
pentru
utilizare
ca
fond
de
rulment.
Soldul
debitor
al
Contului
522
reprezinta
disponibilitaNile
existente
la
acel
moment
ca
fond
de
rulment.
Contul
522
Disponibil
din
fondul
de
rulment
al
bugetului
local
se
debiteaza
prin
creditul
Contului
581
Viramente
interne
la
finele
anului
cu
sumele
virate
din
contul
de
disponibil
reprezentând
fond
de
rulment
propriu
constituit
la
nivelul
unitaNii
administrativ
teritoriale
din
execuNia
bugetului
local
curent
(concomitent:
581
=
521)
si
(1222.1.01
=
131).

Contul
522
se
crediteaza
prin
debitul
Contului
581
Viramente
interne
cu
sumele
utilizate
la
finele
anului
din
fondul
de
rulment
constituit
în
anii
precedenNi
pentru
acoperirea
definitiva
a
deficitului
bugetar
(concomitent:
521
=
581)
si
(131
=
1222.1.01).

Fondul
de
rezerva
al
bugetului
asigurarilor
sociale
de
stat.
Se
constituie
anual
dintr-o
cota
de
pâna
la
3%
din
veniturile
bugetului
asigurarilor
sociale
de
stat.
Acest
fond
se
utilizeaza
pentru
acoperirea
costurilor
prestaNiilor
de
asigurari
sociale
în
situaNii
temeinic
motivate
sau
a
altor
cheltuieli
ale
sistemului
public,
aprobate
anual
prin
legea
bugetului
asigurarilor
sociale
de
stat.
Sumele
constituite
ca
fond
de
rezerva,
necheltuite,
se
reporteaza
în
anul
urmator
si
se
completeaza
potrivit
legii.

Eventualul
deficit
curent
al
bugetului
asigurarilor
sociale
de
stat
se
acopera
din
disponibilitaNile
bugetului
asigurarilor
sociale
de
stat
din
anii
precedenNi
si,
în
continuare,
din
fondul
de
rezerva.

EvidenNa
contabila
a
fondului
de
rezerva
al
bugetului
asigurarilor
sociale
de
stat
se
Nine
cu
ajutorul
contului
132.

Fondul
de
rezerva
pentru
sanatate.
Temeiul
legal
al
constituirii
acestui
fond
de
rezerva
este
Legea
nr.
95/2006
privind
reforma
în
domeniul
sanataNii.
Este
o
componenta
a
Fondului
naNional
unic
de
asigurari
sociale
de
sanatate
prin
care
este
finanNata
asistenNa
de
sanatate
publica.
Se
constituie
în
baza
prevederilor
legale
în
cota
de
1%
din
sumele
constituite
la
nivelul
Casei
NaNionale
de
Asigurari
de
Sanatate.
Bugetul
fondului
se
aproba
ca
anexa
la
legea
bugetului
de
stat.
Utilizarea
fondului
se
stabileste
prin
legi
bugetare
anuale.
Fondul
de
rezerva
ramas
neutilizat
la
finele
anului
se
reporteaza
în
anul
urmator
cu
aceeasi
destinaNie.

EvidenNa
contabila
a
fondului
de
rezerva
pentru
sanatate
se
Nine
cu
ajutorul
contului
133.

Sume
reprezentând
amortizarea
activelor
fixe
deNinute
de
serviciile
publice
de
interes
local.
Serviciile
publice
de
interes
local
care
desfasoara
activitaNi
de
natura
economica
au
obligaNia
calcularii,
înregistrarii
si
recuperarii
uzurii
fizice
si
morale
a
activelor
fixe
aferente
acestor
activitaNi,
prin
tarif
sau
preN
potrivit
legii.
Aceste
sume
se
utilizeaza
pentru
realizarea
de
investiNii
în
domeniul
respectiv
si
se
evidenNiaza
distinct
în
programul
de
investiNii,
ca
surse
de
finanNare.

EvidenNa
contabila
a
sumelor
reprezentând
amortizarea
activelor
fixe
deNinute
de
serviciile
publice
de
interes
local
se
Nine
cu
ajutorul
contului
134.

Fondul
de
risc.
Se
constituie
distinct
pentru
garanNii
locale
la
împrumuturi
interne
si,
respectiv,
pentru
garanNii
la
împrumuturi
externe,
pentru
acoperirea
riscurilor
financiare
care
decurg
din
garantarea
de
catre
autoritaNile
administraNiei
publice
locale
a
împrumuturilor
contractate
de
operatorii
economici
si
serviciile
publice
de
subordonare
locala.
Fondul
de
risc
se
constituie
din:
sumele
încasate
sub
forma
de
comisioane
de
la
beneficiarii
împrumuturilor
garantate,
dobânzile
acordate
de
unitaNile
trezoreriei
statului
la
disponibilitaNile
fondului,
dobânzi
si
penalitaNi
de
întârziere
pentru
neplata
în
termen
de
catre
beneficiarii
împrumuturilor
si
în
completare
de
la
bugetul
local.

EvidenNa
contabila
a
sumelor
reprezentând
fondul
de
risc
se
Nine
cu
ajutorul
contului
135.

Sume
aferente
depozitelor
speciale
constituite
pentru
construcNii
de
locuinNe.
Se
pastreaza
într-un
cont
distinct,
deschis
pe
seama
unitaNilor
administrativ-teritoriale,
la
unitaNile
trezoreriei
statului.

EvidenNa
contabila
a
sumelor
cu
destinaNie
de
construcNii
de
locuinNe
se
Nine
cu
ajutorul
contului
136
Fondul
depozitelor
speciale
constituite
pentru
construcNii
de
locuinNe .

Taxe
speciale.
Pentru
funcNionarea
unor
servicii
publice
locale,
create
în
interesul
persoanelor
fizice
si
juridice,
consiliile
locale,
judeNene
si
Consiliul
General
al
Municipiului
Bucuresti,
dupa
caz,
aproba
taxe
speciale.
Cuantumul
taxelor
speciale
se
stabileste
anual,
iar
veniturile
obNinute
din
acestea
se
utilizeaza
integral
pentru
acoperirea
cheltuielilor
efectuate
pentru
înfiinNarea
serviciilor
publice
locale,
precum
si
pentru
finanNarea
cheltuielilor
de
întreNinere
si
funcNionare
ale
acestor
servicii.

Taxele
speciale
se
încaseaza
într-un
cont
distinct,
deschis
în
afara
bugetului
local,
fiind
utilizate
în
scopurile
pentru
care
au
fost
înfiinNate.
O
taxa
speciala
înceteaza
când
înceteaza
serviciul
public
pentru
care
a
fost
înfiinNata.
EvidenNa
contabila
a
taxelor
speciale
se
Nine
cu
ajutorul
contului
137.

Fondul
de
dezvoltare
a
spitalului.
Spitalele
sunt
autorizate
sa
constituie
un
fond
de
dezvoltare
care
sa
fie
utilizat
pentru
procurarea
de
echipamente
si
aparatura
medicala
si
de
laborator,
necesara
desfasurarii
activitaNii
spitalului.

Acest
fond
se
constituie
din:

cota-parte
din
amortizarea
calculata
lunar,
cuprinsa
în
bugetul
de
venituri
si
cheltuieli;
sume
rezultate
din
valorificarea
bunurilor
disponibile,
precum
si
din
cele
casate,
cu
respectarea
dispoziNiilor
legale
în
vigoare;
sponsorizari
cu
destinaNia
"dezvoltare";
o
cota
de
20%
din
excedentul
bugetului
de
venituri
si
cheltuieli
înregistrat
la
finele
exerciNiului
bugetar.
Fondul
de
dezvoltare
a
spitalului
se
evidenNiaza
în
contul
1391,
din
cadrul
grupei
13:
Fonduri
cu
destinaNie
speciala .
Contul
1391
este
un
cont
de
pasiv.
In
creditul
contului
se
înregistreaza
sumele
încasate
cu
titlul
de
fond
de
dezvoltare
a
spitalului,
iar
în
debit,
la
sfârsitul
anului,
cheltuielile
de
amortizare
aferente
activelor
fixe
achiziNionate
din
fondul
de
dezvoltare
a
spitalului.
Soldul
creditor
al
contului
1391
reprezinta
fondul
de
dezvoltare
a
spitalului
constituit
la
un
moment
dat.

Fondul
de
tezaur.
Se
constituie
la
nivelul
consiliului
judeNean
si
a
Consiliului
General
al
Municipiului
Bucuresti
din
varsamintele
efectuate
din
excedentul
anual
al
bugetului
unitaNilor
administrativ-
teritoriale.
Din
fondul
de
tezaur
se
realizeaza
investiNii
publice
de
interes
multicomunitar
(pentru
doua
sau
mai
multe
localitaNi).
Împrumuturile
acordate
unitaNilor
administrativ-teritoriale
din
fondul
de
tezaur
se
înregistreaza
în
contul
468.4
Împrumuturi
din
fondul
de
tezaur .
Acesta
este
un
cont
de
activ.
In
debit
se
înregistreaza
împrumuturile
acordate
din
fondul
de
tezaur
unitaNilor
administrativ-teritoriale,
iar
în
credit
împrumuturile
acordate
si
nerambursate
de
acestea.
Soldul
debitor
al
contului
468.4
reprezinta
împrumuturile
acordate
si
nerambursate.
5.4.
Cheltuieli
Potrivit
contabilitaNii
de
angajamente,
cheltuielile
reflecta
costul
bunurilor
si
serviciilor
utilizate
în
vederea
realizarii
serviciilor
publice
sau
veniturilor,
dupa
caz,
precum
si
subvenNii,
transferuri,
asistenNa
sociala
acordate,
aferente
unei
perioade
de
timp.

Cheltuielile
de
personal:
salarii
în
bani
si
în
natura,
prime,
al
13-
lea
salariu,
contribuNiile
aferente
acestora,
se
recunosc
în
perioada
în
care
munca
a
fost
prestata.

Drepturile
cuvenite
si
neachitate
aferente
exerciNiului
bugetar,
sunt
incluse
de
asemenea
în
costurile
de
personal
ale
exerciNiului.

Cheltuielile
cu
stocurile
se
recunosc
atunci
când
acestea
au
fost
consumate,
cu
excepNia
materialelor
de
natura
obiectelor
de
inventar
care
se
înregistreaza
la
scoaterea
din
folosinNa
a
acestora.

Costurile
cu
bunurile
includ
consumul
stocurilor
achiziNionate
si
platite
în
exerciNiile
bugetare
anterioare
si
consumate
în
exerciNiul
bugetar
curent.

Consumul
propriu
trebuie
sa
fie
înregistrat
în
momentul
când
are
loc
producNia
destinata
pentru
acest
scop.

Cheltuielile
cu
serviciile
se
recunosc
în
perioada
când
serviciile
au
fost
prestate
si
lucrarile
executate,
indiferent
de
momentul
când
a
fost
efectuata
plata
acestora.
Cheltuielile
cu
dobânzile
se
recunosc
drept
costuri
în
perioada
când
sunt
datorate
conform
contractului
de
împrumut
si
nu
atunci
când
sunt
platite.

Cheltuielile
de
capital
se
recunosc
lunar,
sub
forma
amortizarii
care
se
înregistreaza
în
mod
sistematic,
pe
parcursul
duratei
de
viaNa
utile
a
activului
fix.

Valoarea
ramasa
neamortizata
a
activelor
fixe
scoase
din
funcNiune
înainte
de
expirarea
duratei
normale
de
funcNionare
a
acestora,
se
recunoaste
drept
cost
al
perioadei
când
acest
eveniment
a
avut
loc.

Cheltuielile
efectuate
cu
activele
fixe
în
curs
nu
reprezinta
un
cost
al
perioadei.
Costul
acestora
va
fi
recunoscut
dupa
finalizarea
si
punerea
în
funcNiune
a
activelor
fixe
si
calculul
amortizarii.

Transferurile
între
unitaNi
ale
administraNiei
publice,
curente
si
de
capital,
se
recunosc
ca
si
costuri
la
beneficiarii
finali
ai
fondurilor.

Alte
transferuri,
interne
si
în
strainatate,
se
recunosc
ca
si
costuri
la
instituNia
care
transfera
fondurile.
5.4.1.
Grupele
de
cheltuieli
Contabilitatea
cheltuielilor
se
Nine
pe
grupe
de
cheltuieli,
dupa
natura
si
destinaNia
lor.

Principalele
grupe
de
cheltuieli
sunt:
cheltuieli
privind
stocurile,
cheltuieli
cu
lucrarile
si
serviciile
executate
de
terNi,
cheltuieli
cu
alte
servicii
executate
de
terNi,
cheltuieli
cu
alte
impozite,
taxe
si
varsaminte
asimilate,
cheltuieli
cu
personalul,
alte
cheltuieli
operaNionale,
cheltuieli
financiare,
alte
cheltuieli
finanNate
din
buget,
cheltuieli
de
capital,
amortizari
si
provizioane,
cheltuieli
extraordinare.

Cheltuielile
privind
stocurile
includ
urmatoarele:

-materii
prime,
materiale
consumabile,
materiale
de
natura
obiectelor
de
inventar,
materiale
nestocate,
animale
si
pasari,
marfuri,
ambalaje,
alte
stocuri.

Cheltuieli
cu
lucrarile
si
serviciile
executate
de
terNi.
Acestea
includ:
-energie
si
apa;

-întreNinere
si
reparaNii;
-chirii;

-prime
de
asigurare;

-deplasari,
detasari,
transferari.

Cheltuieli
cu
alte
servicii
executate
de
terNi:

-comisioane
si
onorarii;

-protocol,
reclama
si
publicitate;

-transportul
de
bunuri
si
personal;

-servicii
postale
si
taxe
de
telecomunicaNii;

-servicii
bancare
si
asimilate;

-alte
servicii
executate
de
terNi;

-alte
cheltuieli
autorizate
prin
dispoziNii
legale.

Cheltuieli
cu
alte
impozite,
taxe
si
varsaminte
asimilate.
Aceasta
grupa
include
cheltuielile
cu
alte
impozite,
taxe
si
varsaminte
asimilate
ce
trebuie
platite
de
catre
instituNiile
publice,
conform
legii.

Cheltuielile
cu
personalul
includ:

-salariile
personalului;

-drepturi
salariale
în
natura;

-asigurari
sociale:
contribuNiile
angajatorilor
pentru
asigurari
sociale,
asigurari
de
somaj,
asigurari
sociale
de
sanatate,
accidente
de
munca
si
boli
profesionale,
alte
cheltuieli
privind
asigurarile
si
protecNia
sociala;

-indemnizaNii
de
delegare,
detasare.

Alte
cheltuieli
operaNionale
includ:

-pierderi
din
creanNe
si
debitori
diversi;

-alte
cheltuieli
operaNionale.
Exemplu:

Se
acorda
un
avans
spre
decontare
în
suma
de
100
lei
angajatului
C.V.
pentru
procurarea
unei
truse
medicale
(auto).

1.
se
înregistreaza
acordarea
avansului
din
casierie:
Debitori
Casa
461
=
531.1
100
lei

2.
Angajatul
C.V.
cumpara
trusa
medicala
(obiect
de
inventar)
cu
suma
de
78
lei,
conf.
facturii
fiscale.
Se
deconteaza
în
termenul
legal
de
3
zile
suma
primita
ca
avans
spre
decontare:

%=
%

Materiale
de
Debitori
natura
obiectelor
de
inventar

303
461
78
lei
Casa
Debitori

531.1
461
22
lei
3.
La
momentul
casarii
se
trece
pe
cheltuieli
contravaloarea
trusei
medicale:
Cheltuieli
privind
Materiale
de
natura
materiale
de
natura
obiectelor
de
inventar
obiectelor
de
inventar

603
=
303
78
lei

Cheltuielile
financiare
includ:
-pierderi
din
creanNe
imobilizate;
-cheltuieli
privind
investiNiile
financiare
cedate;
-diferenNe
de
curs
valutar;
-dobânzi;
-sume
de
transferat
bugetului
de
stat
reprezentând
câstiguri
din

schimb
valutar
în
cadrul
programelor
PHARE,
SAPARD,
ISPA;
-dobânzi
de
transferat
ComunitaNii
Europene
sau
de
alocat
în
cadrul
programelor:
PHARE,
SAPARD,
ISPA;
-alte
pierderi
-cheltuieli
neeligibile:
PHARE,
SAPARD,
ISPA.

Alte
cheltuieli
finanNate
din
buget
includ:
-subvenNii;
-transferuri
curente
între
unitaNi
ale
administraNiei
publice;
-transferuri
de
capital
între
unitaNi
ale
administraNiei
publice;
-transferuri
interne;
-transferuri
în
strainatate;
-asigurari
sociale;
-ajutoare
sociale;
-alte
cheltuieli.

Cheltuieli
de
capital,
amortizari,
provizioane
si
ajustari
includ:

-cheltuieli
operaNionale
privind
amortizarile,
provizioanele
si
ajustarile
pentru
depreciere;

-cheltuieli
cu
active
fixe
neamortizabile;

-cheltuieli
financiare
privind
amortizarile,
provizioanele
si
ajustarile
pentru
pierderea
de
valoare;

-cheltuieli
privind
rezerva
de
stat
si
de
mobilizare.

Cheltuieli
extraordinare
includ:
-pierderi
din
calamitaNi;

-cheltuieli
extraordinare
din
operaNiuni
cu
active
fixe.

5.4.2.
Administrarea
cheltuielilor
bugetare
Veniturile
fiecarui
buget,
odata
constituite/încasate,
vor
fi
utilizate
potrivit
prevederilor
înscrise
în
bugetul
respectiv.
Cheltuielile
bugetului
de
stat,
ale
bugetului
asigurarilor
sociale
de
stat,
cele
ale
bugetelor
fondurilor
speciale
sunt
stabilite
prin
legile
bugetare
anuale;
cheltuielile
bugetelor
locale
sunt
cele
stabilite
potrivit
legii,
aprobate
prin
hotarâri
ale
consiliilor
locale/judeNene.
Astfel,
prin
mijlocirea
bugetului
are
loc
o
redistribuire
a
veniturilor:
sunt
colectate
printr-o
procedura
anume
si,
apoi,
utilizate
potrivit
altei
proceduri.
Scopul
cheltuielilor
bugetare
este
acela
de
a
funcNiona
instituNiile
si
autoritaNile
publice,
de
a
fi
îndeplinite
activitaNile
de
interes
public
date
acestora:
de
ordin
social,
economic,
de
aparare
si
ordine
publica
s.a.
Creditele
bugetare
se
utilizeaza
pentru
finanNarea
funcNiilor
administraNiei
publice,
programelor,
acNiunilor,
obiectivelor
si
sarcinilor
prioritare,
potrivit
scopurilor
prevazute
în
legi
si
alte
reglementari.

Cheltuielile,
ca
si
veniturile,
au
legatura
cu
programul
de
guvernare,
oricare
este
acesta.
Un
buget
public
este
în
primul
rând
un
document
politic,
programatic,
si
numai
în
al
doilea
rând
un
document
financiar.
Daca
bugetele
publice,
în
succesiunea
lor,
nu
se
deosebesc
între
ele,
daca
bugetele
guvernelor
de
stânga
sunt
la
fel
ca
bugetele
guvernelor
de
dreapta,
daca
sunt
orientate
si
executate
la
fel,
fara
deosebiri,
acestea
nu
(mai)
exprima
o
voinNa
politica
anume,
nu
(mai)
sunt
un
instrument
pentru
atingerea
unor
obiective
distinct-
doctrinare.
In
aceste
situaNii,
contribuabilul
ca
platitor
de
taxe
si
impozite
si
ca
beneficiar
al
politicii
bugetare
nu
se
va
regasi
într-
o
orientare
politica
anume,
corespunzatoare
naturii,
caracterului
si
aspiraNiilor
sale.
In
consecinNa,
Ministerul
FinanNelor
Publice
îndeplineste,
între
alte
funcNii,
si
pe
aceea
de
elaborare
si
implementare
a
politicii
bugetare
si
a
politicii
fiscale
a
guvernului
(de
o
anumita
orientare),
de
corelare
a
politicilor
fiscale
si
bugetare
cu
celelalte
politici
economico-sociale.

ExecuNia
bugetului
general
consolidat
consta
în
încasarea
veniturilor
si
încadrarea
cheltuielilor
în
deficitul
bugetar
aprobat.
ExecuNia
operativa
implica
si
perfecNionarea
managementului
fondurilor
publice,
armonizarea
cadrului
legislativ
naNional
cu
reglementarile
Uniunii
Europene,
precum
si
îndeplinirea
altor
principii
de
catre
administraNia
financiara
a
statului.
Cheltuielile
bugetare
sunt
administrate
de
ordonatorii
de
credite.
Cheltuielile
fiecarui
ordonator
principal
de
credite
se
stabilesc
anual,
pe
exerciNii
bugetare.
Creditele
bugetare
aprobate
pentru
un
ordonator
principal
nu
pot
fi
virate
si
utilizate
pentru
finanNarea
altui
ordonator
principal.
(Este
interzisa
transformarea
creditelor
bugetare
în
credite
comerciale).De
asemenea,
este
interzisa
utilizarea
creditelor
bugetare
aprobate
la
un
capitol
pentru
finanNarea
altui
capitol.

Sumele
aprobate
la
partea
de
cheltuieli
prin
bugetele
publice
si
în
cadrul
carora
se
angajeaza,
se
ordonanNeaza
si
se
efectueaza
plaNi
reprezinta
limite
maxime
care
nu
pot
fi
depasite.
Pentru
a
fi
efectuate
cheltuieli
publice
este
necesara
îndeplinirea
procedurii
de
deschidere
a
creditelor
bugetare11.
Deschiderea
de
credite
bugetare
constituie
aprobarea
comunicata
ordonatorului
principal
de
credite
de
catre
M.F.P.,
prin
trezoreria
statului,
în
limita
careia
se
pot
efectua
repartizari
de
credite
bugetare
si
plaNi.

Efectuarea
cheltuielilor
bugetare
implica
urmatoarele
faze
în
procesul
execuNiei
bugetare:

a.
ordonanNarea
cheltuielilor:
faza
în
care
se
confirma
ca
livrarile
de
bunuri
si
prestarile
de
servicii
au
fost
efectuate,
sau
alte
creanNe
au
fost
verificate
si
ca
plata
poate
fi
efectuata;
b.
plata
cheltuielilor:
faza
reprezentând
actul
final
prin
care
instituNia
publica
achita
obligaNiile
sale
faNa
de
terNi;
c.
lichidarea
cheltuielilor:
faza
în
care
se
verifica
existenNa
angajamentelor,
se
determina
sau
se
verifica
realitatea
sumei
datorate,
se
verifica
condiNiile
de
exigibilitate
ale
angajamentului,
pe
baza
documentelor
justificative
care
sa
ateste
operaNiunile
respective.
Si
cheltuielile
se
grupeaza
în
buget
pe
baza
clasificaNiei
bugetare.

11
Credit
bugetar
suma
aprobata
într-un
buget,
inclusiv
în
bugetele
activitaNilor
finanNate
integral
din
venituri
extrabugetare,
reprezentând
limita
maxima
pâna
la
care
se
pot
ordonanNa
si
efectua
plaNi
în
cursul
anului
bugetar
pentru
angajamentele
contractate
în
cursul
exerciNiului
bugetar
si/sau
din
exerciNii
anterioare
pentru
acNiuni
multianuale,
respectiv
se
pot
angaja,
ordonanNa
si
efectua
plaNi
din
buget
pentru
celelalte
acNiuni.
Cheltuielile
sunt
structurate
în
buget
pe
parNi,
capitole,
subcapitole,
articole
si
alineate.
Cheltuielile
prevazute
în
capitole
si
articole
au
destinaNie
precisa
si
limitata.
Numarul
de
salariaNi,
permanenNi
si
temporari,
si
fondul
salariilor
de
baza
se
aproba
ca
cheltuieli
distinct,
prin
anexa
la
bugetul
fiecarui
ordonator
principal
de
credite.
Numarul
de
salariaNi
aprobat
fiecarei
instituNii
publice
nu
poate
fi
depasit.
In
consecinNa,
si
alocaNiile
pentru
cheltuielile
de
personal,
aprobate
pe
ordonatori
principali
de
credite
si,
în
cadrul
acestora
pe
capitole,
nu
pot
fi
majorate
si
nu
pot
fi
virate
si
utilizate
la
alte
articole
de
cheltuieli.

Cheltuielile
de
capital
se
cuprind
la
fiecare
capitol
bugetar
în
conformitate
cu
creditele
de
angajament
si
duratele
de
realizare
a
investiNiilor.
Cheltuielile
pentru
investiNiile
publice
si
alte
cheltuieli
de
investiNii
finanNate
din
fonduri
publice
se
cuprind
în
buget
în
baza
programelor
de
investiNii
publice
si
se
prezinta
ca
anexa
la
bugetul
fiecarui
ordonator
principal
de
credite.
Strategia
în
domeniul
investiNiilor
publice
este
elaborata
de
guvern,
prin
M.F.P.,
pe
baza
propunerilor
de
programe
de
investiNii
formulate
de
ordonatorii
principali
de
credite.
5.4.3.
Structura
conturilor
de
cheltuieli
În
cadrul
instituNiilor
publice,
contabilitatea
cheltuielilor
se
Nine
în
conturi
distincte,
dupa
natura
si
destinaNie.
Conturile
de
cheltuieli
se
dezvolta
în
analitic
pe
structura
clasificaNiei
bugetare.
Structura
contului
contabil
va
fi
urmatoarea:

1.
simbolul
contului
(din
planul
de
conturi);
2.
capitolul;
3.
sursa
de
finanNare
a
cheltuielii,
respectiv:
-bugetul
de
stat;
-bugetele
locale;
-bugetul
asigurarilor
sociale
de
stat;
-bugetul
asigurarilor
pentru
somaj;
-bugetul
Fondului
naNional
unic
de
asigurari
sociale
de
sanatate;
-bugetul
fondurilor
externe
nerambursabile;
-bugetul
instituNiilor
publice
si
activitaNilor
finanNate
integral

sau
parNial
din
venituri
proprii;
-cheltuieli
evidenNiate
în
afara
bugetelor
locale.

4.
subcapitolul;
5.
titlul;
6.
articolul;
7.
alineatul;
8.
subalineatul
(paragraful).
Conturile
de
cheltuieli
se
închid
la
sfârsitul
perioadei
(lunar
sau
cel
mai
târziu
la
întocmirea
situaNiilor
financiare)
în
vederea
stabilirii
rezultatului
patrimonial.

În
situaNia
în
care
apar
operaNiuni
ce
trebuie
înregistrate
în
creditul
conturilor
de
cheltuieli,
acestea
pot
fi
înregistrate
si
în
debitul
conturilor,
în
rosu.

Reflectarea
unitara
a
cheltuielilor
efectuate
de
instituNiile
publice
pe
articolele
si
alineatele
prevazute
în
clasificaNia
economica,
se
asigura
cu
ajutorul
"Îndrumarului"
elaborat
de
catre
ordonatorii
principali
de
credite,
cu
avizul
Ministerului
FinanNelor
Publice.

5.5.
Venituri
si
finanNari
Potrivit
contabilitaNii
de
angajamente,
veniturile
reprezinta
impozite,
taxe,
contribuNii
si
alte
sume
de
încasat
potrivit
legii,
precum
si
preNul
bunurilor
vândute
si
serviciilor
prestate,
dupa
caz,
aferente
unei
perioade
de
timp.

În
contabilitate,
veniturile
din
activitaNi
economice
se
înregistreaza
în
momentul
predarii
bunurilor
catre
cumparatori,
al
livrarii
lor
pe
baza
facturii
sau
în
alte
condiNii
prevazute
în
contract,
al
facturarii
lucrarilor
executate
si
serviciilor
prestate,
moment
care
atesta
transferul
de
proprietate
catre
clienNi.

Veniturile
proprii
ale
instituNiilor
publice
provin
din
chirii,
organizarea
de
manifestari
culturale
si
sportive,
concursuri
artistice,
publicaNii,
prestaNii
editoriale,
studii,
proiecte,
valorificari
de
produse
din
activitaNi
proprii
sau
anexe,
prestari
de
servicii
si
altele
asemenea.

Veniturile
din
diferenNe
de
curs
valutar
trebuie
recunoscute
în
perioada
în
care
apar
cu
ocazia
decontarii
sau
a
raportarii
în
situaNiile
financiare
a
elementelor
monetare,
creanNelor
si
datoriilor,
la
cursuri
diferite
faNa
de
cele
la
care
au
fost
înregistrate
iniNial
pe
parcursul
perioadei
sau
faNa
de
cele
care
au
fost
raportate
în
situaNiile
financiare
anterioare.

Veniturile
din
dobânzi
se
înregistreaza
pe
masura
generarii
veniturilor
respective.

5.5.1.
Grupele
de
venituri
Contabilitatea
veniturilor
se
Nine
pe
grupe
de
venituri,
dupa
natura
si
sursa
lor.

Principalele
grupe
de
venituri
sunt:
venituri
din
activitaNi
economice,
alte
venituri
operaNionale,
venituri
din
producNia
de
active
fixe,
venituri
fiscale,
venituri
din
contribuNii
de
asigurari,
venituri
nefiscale,
venituri
financiare,
finanNari,
subvenNii,
transferuri,
alocaNii
bugetare
cu
destinaNie
speciala,
fonduri
cu
destinaNie
speciala,
venituri
din
provizioane,
venituri
extraordinare.

La
rândul
lor,
veniturile
din
activitaNi
economice
includ:
-venituri
din
vânzarea
produselor
finite;
-venituri
din
vânzarea
semifabricatelor;
-venituri
din
vânzarea
produselor
reziduale;
-venituri
din
lucrari
executate
si
servicii
prestate;
-venituri
din
studii
si
cercetari;
-venituri
din
chirii;
-venituri
din
vânzarea
marfurilor;
-venituri
din
activitaNi
diverse;
-variaNia
stocurilor.

Exemplu
:

O
instituNie
publica
închiriaza
un
spaNiu
cu
destinaNia
de
depozit.
SuprafaNa
spaNiului
închiriat
:
128
m.p.
Chiria
lunara
este
de
9
lei
/
m.p..
Potrivit
prevederilor
contractuale,
chiria
se

încaseaza
în
prima
zi
calendaristica
lucratoare
a
lunii.
Sa
se
înregistreze
în
contabilitate
venitul
(de)
încasat.

1.
înregistrarea
obligaNiei
de
plata
a
chiriei:
Debitori
sub
1
an
Venituri
din
chirii
4611
=
706
1452
lei

2.
Se
achita
chiria
prin
casieria
instituNiei
publice:
Casa
Debitori
sub
1
an

531.1
=
4611
1452
lei
3.Se
depune
suma
încasata
în
contul
de
disponibil:
Viramente
interne
Casa
581
=
531.1
1452
lei

Disponibil
al
bugetului
de
stat
Viramente
interne
520
=
581
1452
lei

Veniturile
din
alte
activitaNi
operaNionale
includ:
-venituri
din
creanNe
reactivate
si
debitori
diversi;
-alte
venituri
operaNionale.
Venituri
din
producNia
de
active
fixe
includ:

-venituri
din
producNia
de
active
fixe
necorporale;

-venituri
din
producNia
de
active
fixe
corporale.

Venituri
fiscale.
Aceasta
grupa
include
veniturile
fiscale
ale
bugetului
general
consolidat,
recunoscute
la
momentul
constatarii,
înregistrate
pe
baza
declaraNiilor
fiscale
si
a
deciziilor
emise
de
organul
fiscal.
Se
dezvolta
în
analitic
pe
structura
clasificaNiei
bugetare.

Grupa
"Venituri
fiscale"
include:
-impozit
pe
venit,
profit
si
câstiguri
din
capital
de
la
persoane
juridice;
-impozit
pe
venit,
profit
si
câstiguri
din
capital
de
la
persoane

fizice;

-alte
impozite
pe
venit,
profit
si
câstiguri
din
capital;

-impozit
pe
salarii;

-impozite
si
taxe
pe
proprietate;
-impozite
si
taxe
pe
bunuri
si
servicii;

-impozit
pe
comerNul
exterior
si
tranzacNiile
internaNionale;

-alte
impozite
si
taxe
fiscale.

Venituri
din
contribuNii
de
asigurari.
Aceasta
grupa
conNine
veniturile
bugetului
asigurarilor
sociale
de
stat,
veniturile
bugetului
asigurarilor
pentru
somaj,
veniturile
Fondului
naNional
unic
de
asigurari
sociale
de
sanatate
recunoscute
la
momentul
constatarii,
înregistrate
pe
baza
declaraNiilor
fiscale
si
a
deciziilor
emise
de
organul
fiscal.
Se
dezvolta
în
analitic
pe
structura
clasificaNiei
bugetare.

Grupa
"Venituri
din
contribuNii
de
asigurari"
include:

-venituri
din
contribuNiile
angajatorilor:
contribuNiile
pentru
asigurari
sociale,
contribuNiile
pentru
asigurari
de
somaj,
contribuNiile
pentru
asigurari
sociale
de
sanatate,
contribuNiile
pentru
accidente
de
munca
si
boli
profesionale
si
alte
contribuNii
pentru
asigurari
sociale;

-venituri
din
contribuNiile
asiguraNilor:
contribuNiile
pentru
asigurari
sociale,
contribuNiile
pentru
asigurari
de
somaj,
contribuNiile
pentru
asigurari
sociale
de
sanatate
si
alte
contribuNii
ale
altor
persoane
pentru
asigurari
sociale.

Venituri
nefiscale.
Aceasta
grupa
include
venituri
ale
bugetului
general
consolidat,
altele
decât
cele
menNionate
la
grupele:
"Venituri
fiscale"
si
"Venituri
din
contribuNii
de
asigurari".
De
regula,
aceste
venituri
sunt
recunoscute
la
momentul
încasarii,
neexistând
obligaNia
de
a
întocmi
declaraNii
conform
legii.

Se
dezvolta
în
analitic
pe
structura
clasificaNiei
bugetare.

Grupa
"Venituri
nefiscale"
include:

-venituri
din
proprietate;

-venituri
din
vânzari
de
bunuri
si
servicii.

Veniturile
financiare
includ:
-venituri
din
creanNe
imobilizate;

-venituri
din
investiNii
financiare
cedate;

-venituri
din
diferenNe
de
curs
valutar;

-venituri
din
dobânzi;

-sume
de
primit
de
la
bugetul
de
stat
pentru
acoperirea
pierderii
din
schimb
valutar
-PHARE,
SAPARD,
ISPA;

-alte
venituri
financiare;

-sume
de
primit
de
la
bugetul
de
stat
pentru
acoperirea
altor
pierderi
(cheltuieli
neeligibile)
-PHARE,
SAPARD,
ISPA.

5.5.2.
FinanNari,
subvenNii,
transferuri,
alocaNii
bugetare
cu
destinaNie
speciala
Potrivit
prevederilor
legislaNiei
în
vigoare
privind
finanNele
publice,
finanNarea
instituNiilor
publice
si
serviciilor
publice
se
asigura
astfel:

-integral
din
bugetul
de
stat,
bugetele
locale,
bugetul
asigurarilor
sociale
de
stat,
bugetele
fondurilor
speciale,
dupa
caz;

-din
venituri
proprii
si
subvenNii
acordate
de
la
bugetul
de
stat,
bugetele
locale,
bugetul
asigurarilor
sociale
de
stat,
bugetele
fondurilor
speciale,
dupa
caz;

-integral
din
venituri
proprii.

Sunt,
însa,
si
alte
surse
de
finanNare:
pe
programe,
din
împrumuturi
externe
nerambursabile
sau/si
rambursabile,
din
donaNii,
sponsorizari.

UnitaNile
publice
finanNate
din
venituri
extrabugetare
si
din
alocaNii
de
la
bugetul
de
stat
sau
bugetele
locale,
în
funcNie
de
subordonare,
precum
si
de
cele
integral
autofinanNate
utilizeaza
conturile
comune
pentru
toate
instituNiile
publice.
Când
exista
surse
duble
de
finanNare,
evidenNa
contabila
se
deschide
distinct
pe
surse
bugetare
si
surse
extrabugetare.

Între
sursele
de
finanNare,
un
rol
din
ce
în
ce
mai
important
revine
veniturilor
proprii
si
veniturilor
extrabugetare.
Sub
aspectul
surselor
de
finanNare,
instituNiile
din
sistemul
administraNiei
publice
centrale
prezinta
particularitatea
ca
ponderea
alocaNiilor
de
la
bugetul
de
stat
se
menNine
ridicata,
la
unele
dintre
acestea
ponderea
este
de
100%.
Din
aceasta
sursa,
dar
si
din
celelalte,
se
finanNeaza
acNiuni
social
culturale,
de
înfaptuire
a
justiNiei,
de
asigurare
a
apararii
Narii
si
siguranNei
naNionale,
finanNarea
unor
activitaNi
de
interes
strategic
s.a.
Potrivit
prevederilor
Legii
contabilitaNii,
contabilitatea
instituNiilor
publice
asigura
înregistrarea
plaNilor
de
casa
si
a
cheltuielilor
efective,
pe
subdiviziunile
clasificaNiei
bugetare,
potrivit
bugetului
aprobat.

PlaNile
efectuate
din
contul
de
finanNare
bugetara
de
catre
instituNiile
finanNate
integral
de
la
buget
sau
din
contul
de
disponibil
pentru
bunuri
aprovizionate,
lucrari
executate
si
servicii
prestate,
reprezinta
plaNi
de
casa.
În
aceasta
categorie
se
includ
si
plaNile
efectuate
prin
casierie,
în
conformitate
cu
reglementarile
legale
în
vigoare.

ClasificaNia
bugetara.
Pentru
ca
execuNia
bugetara
sa
se
realizeze
unitar
în
profil
teritorial
si
departamental,
este
importanta
respectarea
clasificaNiei
bugetare.
Elaborarea
si
actualizarea
clasificaNiei
bugetare
revin
Ministerului
FinanNelor
Publice
ca
activitaNi.
ClasificaNia
bugetara
consta
în
gruparea
veniturilor
si
cheltuielilor
bugetare
într-o
ordine
obligatorie
si
dupa
criterii
unitare
pentru
toNi
operatorii
bugetari.
In
ce
priveste
cheltuielile
bugetare,
practica
a
impus
si
clasificaNii
specifice
acestora.
Astfel,
clasificaNia
economica
consta
în
gruparea
cheltuielilor
dupa
natura
si
efectul
lor
economic
(cheltuieli
de
personal,
materiale,
de
capital
s.a.).
In
schimb,
clasificaNia
funcNionala
reprezinta
gruparea
cheltuielilor
dupa
destinaNia
lor
pentru
a
evalua
alocarea
fondurilor
publice
unor
activitaNi
sau
obiective
care
definesc
necesitaNile
publice
(cheltuieli
sociale,
de
infrastructura,
de
aparare
si
siguranNa
naNionala
etc.).

ClasificaNia
bugetara
are
rolul
de
a
organiza
si
sistematiza
informaNia
privind
destinaNia
si
utilizarea
resurselor
bugetare
în
scopul
cunoasterii
si
adoptarii
deciziilor
în
materie.
Potrivit
clasificaNiei
bugetare,
veniturile
sunt
înregistrate
pe
surse
de

12
al

provenienNa.
Numarul
mareimpozitelor
si
taxelor
care
compun
veniturile
bugetului
consolidat
a
facut
necesara
elaborarea
acestui
cadru
pentru
prezentarea
sistematica
a
resurselor
bugetare.

CompetenNa
stabilirii
clasificaNiei
bugetare
revine
prin
lege
Ministerului
FinanNelor
Publice.
Aceasta
se
publica
în
Monitorul
Oficial,
se
actualizeaza
permanent
pe
baza
prevederilor
legale
si
este
obligatorie
pentru
toate
instituNiile
publice
de
pe
întreg
teritoriul
Narii.
Astfel,
în
orice
unitate
administrativ-teritoriala
si
la
orice
instituNie
publica,
unul
si
acelasi
impozit/taxa
este
încadrat
univoc,
în
acelasi
fel,
ca
venit,
pentru
a
nu
deforma,
denatura
masa
si
provenienNa
veniturilor
bugetare.
Fiecare
suma
cuvenita
bugetului
este
încadrata
obligatoriu
într-o
singura
subdiviziune
a
clasificaNiei
bugetare.
Modul

12
S-a
vehiculat
la
un
moment
dat
în
mass-media
cifra
de
247
de
impozite
si
taxe;
ulterior,
la
începutul
anului
2008,
numarul
impozitelor
si
taxelor
platite
de
contribuabili
în
România
ar
fi
fost
de
97,
numar
cu
care
Nara
ocupa
un
loc
de
top.
Cifrele
nu
au
fost
contestate
oficial,
dar
nici
nu
exista
o
lista
publica,
exhaustiva,
cu
toate
taxele
si
impozitele
platite
de
toNi
contribuabilii
la
un
moment
dat.
de
încadrare
a
impozitelor/taxelor
ca
venituri
este
supus
controlului
financiar
preventiv
si
a
celui
ulterior.

ClasificaNia
bugetara
constituie
un
instrument
de
lucru
în
toate
etapele
procesului
bugetar,
începând
cu
întocmirea
proiectului
de
buget,
aprobarea
bugetului
si
raportarea
execuNiei
bugetare.

InstituNiile
publice
pot
avea
si
alte
surse
de
finanNare,
respectiv:
transferuri,
fonduri
externe
nerambursabile,
subvenNii,
alocaNii
bugetare
cu
destinaNie
speciala
etc.,
dupa
caz.

Aceasta
grupa
include:

-finanNarea
de
la
buget;

-finanNarea
în
baza
unor
acte
normative
speciale;

-venituri
din
subvenNii;

-venituri
din
alocaNii
bugetare
cu
destinaNie
speciala;

-finanNarea
din
fonduri
externe
nerambursabile;

-fonduri
cu
destinaNie
speciala;

-venituri
din
cofinanNarea
de
la
buget
aferenta
programelor/proiectelor
finanNate
din
fonduri
externe
nerambursabile;

-venituri
din
bunuri
si
servicii
primite
cu
titlu
gratuit.

Transferuri.
In
timpul
exerciNiului
bugetar
pot
avea
loc
transferuri
între
ordonatorii
principali
de
credite.
In
situaNiile
în
care,
pe
baza
dispoziNiilor
legale,
au
loc
treceri
de
unitaNi,
acNiuni
sau
sarcini
de
la
un
ordonator
principal
de
credite
la
altul,
sau
în
cadrul
aceluiasi
ordonator
principal
de
credite,
M.F.P.
este
autorizat
sa
introduca
modificarile
corespunzatoare
în
bugetele
acestora
si
în
structura
bugetului
de
stat,
fara
afectarea
echilibrului
bugetar
(dar
nu
pe
seama
Fondului
de
rezerva
bugetara
la
dispoziNia
Guvernului).
Pot
exista
si
transferuri
cu
destinaNie
speciala
de
la
bugetul
de
stat
la
bugetele
locale,
ca
resurse
financiare
ale
acestora.
Transferuri
de
la
bugetul
de
stat
la
bugetele
locale
se
efectueaza
si
pentru
investiNii
finanNate
din
împrumuturi
externe,
la
a
caror
realizare
contribuie
si
Guvernul.
Pentru
a
se
putea
evidenNia
dimensiunile
efortului
financiar
public
într-un
exerciNiu
bugetar,
starea
de
echilibru
sau
dezechilibru
pe
fiecare
buget
în
parte
si
pe
total
buget
consolidat
,
dupa
caz,
se
elimina
în
contabilitate
transferurile
dintre
bugete,
operaNie
cunoscuta
sub
denumirea
de
consolidare
bugetara.

Sume/cote
defalcate.
Reprezinta
sume
fixe
sau
cote
procentuale
din
unele
venituri
cuvenite
bugetului
de
stat
dar
cedate
autoritaNilor
administraNiei
publice
locale
pentru
echilibrarea
bugetelor
proprii.
Spre
exemplu,
impozitul
pe
salarii
datorat
bugetului
de
stat:
unitatea
platitoare
vireaza,
la
data
plaNii
salariului,
o
cota
la
bugetul
de
stat,
o
cota
la
bugetul
unitaNilor
administrativ-teritoriale
în
a
caror
raza
se
desfasoara
activitatea
si
o
cota
la
bugetul
judeNului
respectiv.
Aceste
cote
se
stabilesc
anual
prin
legea
bugetului
de
stat;
la
virare,
sunt
evidenNiate
distinct
în
contabilitate.

Veniturile
extraordinare
provin
din:

-venituri
din
despagubiri
si
din
asigurari;

-venituri
din
valorificarea
unor
bunuri.

5.5.3.
Colectarea
veniturilor
bugetare
Colectarea
veniturilor
bugetului
general
consolidat
consta,
în
principal,
în
exercitarea
acNiunilor
care
au
ca
scop
stingerea
creanNelor
fiscale.
Colectarea
creanNelor
fiscale
se
face
în
temeiul
unui
titlu
de
creanNa
sau
al
unui
titlu
executoriu.
Titlul
de
creanNa
este
actul
prin
care
se
stabileste
si
se
individualizeaza
creanNa
fiscala.
CreanNele
fiscale
sunt
scadente
la
expirarea
termenelor
prevazute
de
Codul
fiscal
(sau
de
alte
legi
care
le
reglementeaza).
Plata
obligaNiilor
fiscale
se
efectueaza
de
catre
debitori
în
baza
debitului
stabilit,
distinct
pe
fiecare
impozit,
taxa
sau
alte
obligaNii
fiscale,
inclusiv
dobânzi13
si
penalitaNi14
de
întârziere.

Contribuabilii
persoane
fizice
îsi
achita
obligaNiile
fiscale
în
contul
bugetului
local
la
primarie
(la
ghiseele
de
încasare
a
impozitelor
si
taxelor),
pentru
care
li
se
elibereaza
chitanNe
doveditoare.
ObligaNiile
fiscale
în
contul
celorlalte
bugete
se
pot
achita
la
primarie
(daca
primaria
este
împuternicita
în
acest
sens,
cu
înregistrarile
aferente
în
contabilitate),
sau
la
agenNii
fiscali.

Contribuabilii
persoane
juridice
îsi
achita
obligaNiile
fiscale
cu
numerar
la
ghiseele
de
încasare
a
impozitelor
si
taxelor
(pâna
la
suma
de
3500
lei),
sau
prin
ordin
de
plata
peste
aceasta
suma.
AgenNii
fiscali
de
la
percepNiile
rurale
trimit
sumele
încasate
din
impozite
si
taxe
la
trezoreriile
la
care
sunt
arondaNi,
prin
posta,
potrivit
bugetului
în
contul
caruia
acestea
au
fost
încasate.
Sumele
colectate
astfel
sunt
confruntate
cu
documentele
justificative
la
compartimentul
contabilitate-decontari
din
cadrul
primariei
sau
din
cadrul
trezoreriei
municipale/orasenesti,
dupa
care
se
înregistreaza
ca
încasari.
Încasarile
la
primarii
sunt
verificate
zilnic
cu
ajutorul
balanNei
analitice
a
veniturilor
colectate
(la
bugetul
local).
13
Dobânzile
se
calculeaza
pentru
fiecare
zi,
începând
cu
ziua
urmatoare
termenului
de
scadenNa
si
pâna
la
data
stingerii
sumei
datorate,
inclusiv.
14
Este
sancNiunea
pentru
plata
cu
întârziere
a
obligaNiilor
fiscale.
Este
de
0,5%
pentru
fiecare
luna
si/sau
pentru
fiecare
fracNiune
de
luna
de
întârziere,
începând
cu
data
de
întâi
a
lunii
urmatoare
scadenNei
acestora
pâna
la
data
stingerii
acestora,
inclusiv.
Penalitatea
de
întârziere
nu
înlatura
obligaNia
de
plata
a
dobânzilor.
Penalitatea
de
întârziere
se
datoreaza
pâna
la
data
începerii
procedurii
de
executare
silita.
Eventualele
înlesniri,
restituiri,
compensari
si
amânari
la
plata
impozitelor,
taxelor,
contribuNiilor
sociale
si
a
altor
varsaminte
bugetare
obligatorii
sunt
prevazute
de
lege
si
sunt
aprobate
de

M.F.P.
si
A.NA.F.,
sau
de
consiliile
locale
(pentru
cele
aferente
bugetului
local).
5.5.4.
Administrarea
veniturilor
bugetare
Ministerul
FinanNelor
Publice
îndeplineste,
pe
lânga
alte
funcNii,
si
pe
aceea
de
elaborare
si
implementare
a
politicilor
bugetare
si
a
politicilor
fiscale
ale
Guvernului.
In
îndeplinirea
acestei
funcNii
elaboreaza
proiecte
de
acte
normative
privind
stabilirea
impozitelor
directe
si
indirecte,
urmareste
îmbunataNirea
asezarii
acestora
pe
contribuabili
si
bugete,
precum
si
armonizarea
legislativa
în
acest
domeniu.
Autoritatea
de
specialitate
din
subordinea
M.F.P.
care
administreaza
veniturile
statului
este
AgenNia
NaNionala
de
Administrare
Fiscala
(A.N.A.F.)¹.
Printre
alte
obiective,
A.N.A.F.
îl
are
si
pe
cel
de
colectare
a
veniturilor
bugetului
de
stat,
reprezentând
impozite,
taxe
si
alte
venituri
ale
bugetului
de
stat,
precum
si
a
veniturilor
bugetului
asigurarilor
sociale
de
stat,
bugetului
asigurarilor
de
somaj,
bugetului
Fondului
naNional
unic
de
asigurari
sociale
de
sanatate,
reprezentând
contribuNia
de
asigurari
sociale,
contribuNia
pentru
asigurari
sociale
de
sanatate,
contribuNia
de
asigurare
pentru
accidente
de
munca
si
boli
profesionale,
datorate
de
platitori,
persoane
juridice
si
persoane
fizice,
care
au
calitatea
de
angajator
sau
asimilaNi
acestora.
A.N.A.F.
elaboreaza,
cu
avizul
direcNiilor
de
specialitate
din
cadrul
M.F.P.,
conNinutul
si
modelele
formularelor
si
imprimatelor
tipizate
utilizate
pentru
administrarea
veniturilor,
precum
si
insrucNiunile
de
completare
a
acestora.

In
legatura
cu
veniturile
bugetare,
ordonatorii
de
credite
(principali,
secundari
sau/si
terNiari)
au
obligaNia
de
a
asigura
înregistrarea
corecta
în
sarcina
contribuabililor
a
obligaNiilor
fiscale
ale
acestora.
Aceeasi
obligaNie
revine
ordonatorilor
de
credite
si
în
legatura
cu
veniturile
din
mijloace
extrabugetare,
a
veniturilor
fondurilor
speciale
si
a
celor
cu
destinaNie
speciala
constituite
potrivit
legii.

Stabilirea
obligaNiilor
de
plata.
Procedurile
de
impunere
a
persoanelor
fizice
si
a
persoanelor
juridice
sunt
elaborate
si
se
aplica
de
A.N.A.F.
în
baza
dispoziNiilor
legale.
De
asemenea,
aceasta
autoritate
precizeaza
procedurile
privind
evidenNa
contribuabililor,
gestiunea
dosarului
fiscal
si
a
cazierului
fiscal,
stimuleaza
conformarea
voluntara
a
platitorilor
de
taxe
si
impozite.
5.5.5.
Structura
conturilor
de
venituri
Veniturile
se
înregistreaza
în
contabilitatea
instituNiilor
publice
pe
baza
documentelor
care
atesta
crearea
dreptului
de
creanNa
(declaraNia
fiscala
sau
decizia
emisa
de
organul
fiscal),
avize
de
expediNie,
facturi,
alte
documente
legal
întocmite
sau
în
momentul
încasarii
efective
a
acestora,
în
situaNia
în
care
nu
exista
documente
anterioare
încasarii
pentru
înregistrarea
creanNei.

În
cadrul
instituNiilor
publice,
contabilitatea
veniturilor
se
Nine
în
conturi
distincte,
dupa
natura
si
sursa.
Conturile
de
venituri
se
dezvolta
în
analitic
pe
structura
clasificaNiei
bugetare.

Structura
contului
contabil
de
venituri
este
urmatoarea:

1.
simbolul
contului
(din
planul
de
conturi);
2.
bugetul
caruia
îi
aparNine
venitul:
-bugetul
de
stat;
-bugetele
locale;
-bugetul
asigurarilor
sociale
de
stat;
-bugetul
asigurarilor
pentru
somaj;
-bugetul
Fondului
naNional
unic
de
asigurari
sociale
de
sanatate;

-bugetul
fondurilor
externe
nerambursabile;

-bugetul
instituNiilor
publice
si
activitaNilor
finanNate
integral

sau
parNial
din
venituri
proprii;
-venituri
evidenNiate
în
afara
bugetelor
locale.

3.
capitolul;
4.
subcapitolul;
5.
paragraful.
Conturile
de
venituri
se
închid
la
sfârsitul
perioadei
(lunar
sau
cel
mai
târziu
la
întocmirea
situaNiilor
financiare)
în
vederea
stabilirii
rezultatului
patrimonial.

În
situaNia
în
care
apar
operaNiuni
ce
trebuie
înregistrate
în
debitul
conturilor
de
venituri,
acestea
pot
fi
înregistrate
si
în
creditul
conturilor
de
venituri,
în
rosu.

InstituNiile
publice
mai
pot
folosi
pentru
desfasurarea
activitaNii
lor
bunuri
materiale
si
fonduri
banesti
primite
de
la
persoane
juridice
si
fizice
sub
forma
de
donaNii
si
sponsorizari.

Fondurile
banesti
acordate
de
persoanele
juridice
si
fizice,
primite
ca
donaNii
si
sponsorizari
de
instituNiile
publice
finanNate
integral
de
la
buget,
se
varsa
direct
la
bugetul
din
care
se
finanNeaza
acestea.
Cu
aceste
sume
se
majoreaza
creditele
bugetare
ale
bugetului
instituNiei
publice
beneficiare
si
care
urmeaza
sa
se
utilizeze
potrivit
legii.

Cu
fondurile
primite
de
catre
instituNiile
publice
finanNate
integral
din
venituri
proprii
si
cele
finanNate
din
venituri
proprii
si
subvenNii
de
la
buget
se
majoreaza
bugetele
de
venituri
si
cheltuieli
ale
acestora.

5.6.
Contabilitatea
angajamentelor
si
a
elementelor
extrabilanNiere
Drepturile
si
obligaNiile,
precum
si
unele
bunuri
care
nu
pot
fi
integrate
în
activele
si
pasivele
unitaNii,
se
înregistreaza
în
contabilitate
în
conturi
în
afara
bilanNului,
denumite
si
conturi
de
ordine
si
evidenNa.

În
aceasta
categorie
se
cuprind
angajamente
(garanNii)
acordate
sau
primite
în
relaNiile
cu
terNii,
active
fixe
luate
cu
chirie,
valori
materiale
primite
spre
prelucrare
sau
reparare,
în
pastrare
sau
custodie,
debitori
scosi
din
activ,
urmariNi
în
continuare,
chirii
si
alte
datorii
asimilate,
efecte
scontate
neajunse
la
scadenNa,
precum
si
alte
valori.
Capitolul
6:
SITUAlIILE
FINANCIARE
ANUALE

Se
constituie
din:
(v.
O.G.
nr.
61/2001
pentru
modificarea
si
completarea
Legii
ContabilitaNii
nr.
82/1991,
art.27
(3):

bilanN

cont
de
profit
si
pierdere

situaNia
modificarii
capitalului
propriu

situaNia
fluxurilor
de
trezorerie

politici
contabile

note
explicative.

Pentru
persoanele
juridice
care
aplica
reglementarile
contabile
armonizate
cu
directivele
C.E.E.
si
cu
Standardele
InternaNionale
de
Contabilitate,
aprobate
prin
ordin
al
ministrului
finanNelor
publice,
situaNiile
financiare
anuale
sunt
cele
simplificate,
care
se
compun
din:

bilanN

cont
de
profit
si
pierdere

politici
contabile

note
explicative.

Pentru
instituNiile
publice,
documentul
oficial
de
prezentare
a
situaNiei
patrimoniului
aflat
în
administrarea
statului
si
a
unitaNilor
administrativ-teritoriale
si
a
execuNiei
bugetului
de
venituri
si
cheltuieli
îl
reprezinta
situaNiile
financiare.
Acestea
se
întocmesc
conform
normelor
elaborate
de
Ministerul
FinanNelor
Publice,
aprobate
prin
ordin
al
ministrului
finanNelor
publice.

6.1.
ComponenNa
situaNiilor
financiare
SituaNiile
financiare
trimestriale
si
anuale
ale
instituNiilor
publice
cuprind:

bilanNul;
contul
de
rezultat
patrimonial;
situaNia
fluxurilor
de
trezorerie;
situaNia
modificarilor
în
structura
activelor/capitalurilor;
anexe
la
situaNiile
financiare,
care
includ:
politici
contabile
si
note
explicative;
contul
de
execuNie
bugetara.
SituaNiile
financiare
se
întocmesc
în
moneda
naNionala,
respectiv
în
lei,
fara
subdiviziunile
leului.
Pentru
necesitaNile
proprii
de
informare
si
la
solicitarea
unor
organisme
internaNionale,
se
pot
întocmi
situaNii
financiare
si
într-o
alta
moneda.

Întocmirea
situaNiilor
financiare
anuale
trebuie
sa
fie
precedata
obligatoriu
de
inventarierea
generala
a
elementelor
de
activ
si
de
pasiv
si
a
celorlalte
bunuri
si
valori
aflate
în
gestiune,
potrivit
normelor
emise
în
acest
scop
de
Ministerul
FinanNelor
Publice.

SituaNiile
financiare
trebuie
sa
ofere
o
imagine
fidela
a
activelor,
datoriilor,
poziNiei
financiare
(active
nete/
patrimoniu
net/
capital
propriu),
precum
si
a
performanNei
financiare
si
a
rezultatului
patrimonial.

SituaNiile
financiare
se
semneaza
de
conducatorul
instituNiei
si
de
conducatorul
compartimentului
financiar-contabil
sau
de
alta
persoana
împuternicita
sa
îndeplineasca
aceasta
funcNie.

InstituNiile
publice
au
obligaNia
sa
prezinte
la
unitaNile
de
trezorerie
a
statului
la
care
au
deschise
conturile
situaNia
fluxurilor
de
trezorerie
pentru
obNinerea
vizei
privind
exactitatea
plaNilor
de
casa,
a
soldurilor
conturilor
de
disponibilitaNi,
dupa
caz,
pentru
asigurarea
concordanNei
datelor
din
contabilitatea
instituNiei
publice
cu
cele
din
contabilitatea
unitaNilor
de
trezorerie
a
statului.

SituaNiile
fluxurilor
de
trezorerie
care
nu
corespund
cu
datele
din
evidenNa
trezoreriilor
statului
se
vor
restitui
instituNiilor
publice
respective
pentru
a
introduce
corecturile
corespunzatoare.

Este
interzis
instituNiilor
publice
sa
centralizeze
situaNiile
financiare
ale
instituNiilor
din
subordine
care
nu
au
primit
viza
trezoreriei
statului.

InstituNiile
publice
ai
caror
conducatori
au
calitatea
de
ordonatori
de
credite
secundari
sau
terNiari,
depun
un
exemplar
din
situaNiile
financiare
trimestriale
si
anuale
la
organul
ierarhic
superior,
la
termenele
stabilite
de
acesta.

Ministerele,
celelalte
organe
de
specialitate
ale
administraNiei
publice
centrale,
alte
autoritaNi
publice,
instituNii
autonome
si
unitaNile
administrativ-teritoriale,
ai
caror
conducatori
au
calitatea
de
ordonator
principal
de
credite,
depun
la
Ministerul
FinanNelor
Publice
sau
direcNiile
generale
ale
finanNelor
publice
judeNene
si
a
municipiului
Bucuresti,
dupa
caz,
un
exemplar
din
situaNiile
financiare
trimestriale
si
anuale,
potrivit
normelor
si
la
termenele
stabilite
de
acesta.

UnitaNile
fara
personalitate
juridica,
subordonate
instituNiei
publice,
organizeaza
si
conduc
contabilitatea
operaNiunilor
economico-
financiare
pâna
la
nivel
de
balanNa
de
verificare,
fara
a
întocmi
situaNii
financiare.
Activitatea
desfasurata
în
strainatate
de
unitaNile
fara
personalitate
juridica,
subordonate
instituNiilor
publice
din
România,
se
include
în
situaNiile
financiare
ale
persoanei
juridice
române
si
se
raporteaza
pe
teritoriul
României.
6.1.1.
BilanNul
1.
DefiniNie.
ComponenNa
BilanNul
contabil
prezinta
situaNia
patrimoniului
si
rezultatele
obNinute
de
o
entitate
la
un
moment
specificat,
punând
faNa
în
faNa
prin
dubla
reprezentare
mijloacele
si
resursele;
este
documentul
contabil
de
sinteza
prin
care
se
prezinta
elementele
de
activ,
datorii
si
capitaluri
proprii
ale
instituNiei
publice
la
sfârsitul
perioadei
de
raportare,
precum
si
în
alte
situaNii
prevazute
de
lege.

Actul
de
conducere
în
sectorul
public
(si
în
cel
privat)
impune
folosirea
informaNiilor
contabile
la
anumite
perioade
atât
în
cursul
anului
bugetar
cât
si
la
încheierea
exerciNiului
într-o
forma
centralizata,
generalizata,
sintetica.
Acestei
cerinNe
trebuie
sa-i
raspunda
situaNiile
financiare
prin
intermediul
carora
datele
înregistrate
în
conturi
sunt
prezentate
sub
forma
unor
indicatori
economico-financiari
cu
ajutorul
carora
sa
poata
fi
caracterizata
situaNia
si
starea
patrimoniului,
situaNia
financiara
si
rezultatele
obNinute.

Reprezentarea
la
un
moment
dat
a
patrimoniului
instituNiilor
publice
(si
cel
al
operatorilor
economici)
în
mod
sintetic
si
exhaustiv
se
obNine
cu
ajutorul
bilanNului.
Procedeu
principal
al
metodei
contabilitaNii
si
baza
informaNionala
fundamentala,
bilanNul
se
prezinta
practic
sub
forma
unui
complet
ordonat
al
conturilor
cu
ajutorul
caruia
se
organizeaza
si
se
centralizeaza
datele
evidenNei
la
nivelul
fiecarei
autoritaNi
cu
personalitate
juridica,
indiferent
de
obiect,
marime,
proprietate
sau
complexitate.
15

BilanNul
se
întocmeste
pe
baza
ultimei
balanNe
de
verificare
a
conturilor
sintetice,
încheiata
dupa
înregistrarea
tuturor
documentelor
în
care
au
fost
consemnate
operaNiunile
economico-financiare
aferente
perioadei
raportate.
BilanNul
se
prezinta
sub
forma
unui
tabel
care
are
doua
parNi
distincte:
activul
(partea
stânga)
si
pasivul
(partea
dreapta).
Acest
tabel
specific
în
forma
si
conNinutul
sau
este
unul
din
procedeele
specifice
metodei
contabilitaNii,
unul
deosebit
de
important.

Schematic,
bilanNul
se
prezinta
astfel:

15
Dragan,
C.M.
Contabilitatea
instituNiilor
publice,
2005.
Editor:
AsociaNia
Europeana
de
Studii
si
ConsultanNa,
p.279.
ActivBILANlPasiv
Imobilizari
(necorporale,
corporale,
Capitaluri
(rezultatul
exerciNiului
financiare)
curent
si
rezultatul
reportat;
Active
circulante
(stocuri,
mijloace
fonduri
imobilizate;
fonduri
de
trezorerie,
creanNe
etc.)
curente
s.a.)
(din
activ
se
scad
datoriile)
Provizioane
Datorii
(
împrumuturi
si
alte
datorii)
(din
pasiv
se
scad
creanNele
restante
cele
peste
un
an)

TotalActiv=TotalPasiv
Prin
diferenNa
dintre
total
activ
si
total
datorii
se
determina
indicatorul
active
nete,
care
trebuie
sa
fie
egal
cu
capitalurile
proprii.

Patrimoniul
oricarei
entitaNi
este
reflectat
în
bilanN
sub
doua
aspecte:
al
componenNei
si
structurii
lui
natural
materiale,
ca
active
în
partea
stânga
si
ca
mod
de
dobândire,
ca
provenienNa,
respectiv
ca
surse
de
formare,
ca
pasive
în
partea
dreapta.
Toate
drepturile
si
obligaNiile
înscrise
în
contabilitate,
inclusiv
în
bilanN,
sunt
evidenNiate
în
momentul
constituirii
acestora
si
nu
în
momentul
stingerii
lor
(al
rambursarii,
efectuarii
plaNii/încasarii
s.a.).
...
activul
prin
componenNa
sa
evidenNiaza
destinaNia
si
lichiditatea
bunurilor
economice,
iar
pasivul,
clasificarea
surselor
de
finanNare
în
funcNie
de
modul
de
constituire
(surse
proprii
si
surse
straine)
si
exigibilitatea
lor .
16

Pentru
fiecare
element
de
bilanN
trebuie
prezentata
valoarea
aferenta
elementului
respectiv
pentru
exerciNiul
financiar
precedent.
Teoretic,
fiecarui
post
de
bilanN
de
activ
sau
de
pasiv
îi
corespunde
un
cont
contabil,
cont
de
activ
sau
cont
de
pasiv:
aceasta
relaNie
exprima
legatura
dintre
cont
si
bilanN.
În
practica
însa,
în
cadrul
unor
lucrari
pregatitoare
întocmirii
bilanNului,
se
efectueaza
cumulari
si
disocieri
ale
soldurilor
unor
conturi,
chiar
înregistrarea
unor
solduri
ale
unor
conturi
de
pasiv
în
activul
bilanNului,
si
invers
(soldurile
unor
conturi
de
activ
se
înscriu
în
pasivul
bilanNului).
Scopul
acestor
permutari
este
cel
al
cresterii
potenNialului
informaNional
si
de
analiza
a
bilanNului.

Activele
sunt
prezentate
în
activul
bilanNului
în
starea
lor
la
momentul
încheierii
acestuia:
de
aici
denumirile
de
imobilizari,
stocuri,
disponibilitaNi
banesti
s.a.
Activele
datorita
diversitaNii,
complexitaNii,

16
Calin
O.,
Vaduva
I.,
Ristea
M.,
NeamNu
H.,
Bazele
contabilitaNii,
Editura
Didactica
si
Pedagogica,
R.A.,
Bucuresti,
1997,
p.35.
multitudinii
acestora
se
clasifica
unitar
pe
economie
pentru
a
fi
evidenNiate
în
acelasi
mod
prin
aceleasi
înregistrari
contabile
oriunde
funcNioneaza
entitatea
care
întocmeste
bilanN
contabil.

O
prima
clasificare
a
activelor
este
în
active
imobilizate
sau
fixe
si
active
circulante
sau
curente.

Activele
imobilizate,
sau
fixe,
sunt,
evident,
imobilizari,
respectiv
bunuri
imobile.
Sunt
valori
economice
a
caror
perioada
de
utilizare
este
mai
mare
de
un
an,
deci
se
caracterizeaza
printr-o
utilizare
durabila.
Aceasta
categorie
de
active
participa
la
mai
multe
cicluri
de
producNie/activitate.
Activele
cuprinse
în
categoria
celor
fixe
se
deosebesc
de
alte
active
materiale
si
prin
valoarea
mare
de
înregistrare
a
acestora
în
evidenNele
contabile
(în
prezent
pragul
valoric
de
la
care
un
activ
material
este
considerat
activ
fix
este
de
peste
1800
lei17).
Exemple
de
active
imobilizate:
cladiri,
mijloace
de
transport,
construcNii
speciale
ca
poduri,
ziduri
de
sprijin
s.a.

Activele
circulante,
sau
curente,
sunt
acele
valori
economice
existente
sub
forma
stocurilor,
creanNelor,
disponibilitaNilor
banesti.
Acestea
se
afla
într-o
continua
stare
de
transformare
ca
forma
materiala
si/sau
valorica.
Spre
deosebire
de
activele
fixe,
utilizarea
acestora
este
limitata
convenNional
la
un
singur
ciclu
de
producNie
/
activitate.
Stocurile,
ca
active
circulante,
sunt
acele
valori
economice
care
prin
natura
lor
sunt
utilizate
ca
materii
prime,
materiale
(consumabile),
ambalaje
etc.

În
mod
convenNional
în
categoria
stocurilor
sunt
incluse
si
obiectele
de
inventar.
Valoarea
de
înregistrare
în
contabilitate
a
obiectelor
de
inventar
este
de
sub
1800
lei
indiferent
de
durata
lor
de
funcNionare.
De
asemenea,
sunt
înregistrate
ca
obiecte
de
inventar
acele
bunuri
care
au

o
durata
de
funcNionare
mai
mica
de
un
an,
indiferent
de
valoarea
lor
contabila.
Datorita
acestor
particularitaNi,
obiectele
de
inventar
se
mai
denumesc
curent
drept
bunuri
de
mica
valoare
sau
de
scurta
durata.
Sunt
asimilate
obiectelor
de
inventar
echipamentul
de
protecNie,
de
lucru,
sportiv,
sculele
si
verificatoarele
s.a.
DisponibilitaNile
banesti
reprezinta
numerarul
din
casieria
instituNiei
si
sumele
aflate
în
conturile
curente
sau
de
disponibil
deschise
la
unitaNile
bancare
sau
ale
trezoreriei
statului.
Din
categoria
disponibilitaNilor
banesti
fac
parte
si
carnetele
de
cecuri
cu
limita
de
suma,
acreditivele
si
avansurile
de
trezorerie.
Toate
acestea
se
constituie
în
active
si
sunt
reflectate
în
activul
bilanNului.

Pasivele
reprezinta
acelasi
patrimoniu,
dar
reflectat
din
punctul
de
vedere
al
provenienNei,
respectiv
al
surselor
de
formare:
capital

17
Se
stabileste
periodic
prin
hotarâre
a
Guvernului.
Pragul
de
1800
lei
este
stabilit
prin
H.G.
nr.105/2007.
În
spaNiul
european
comunitar
pragul
valoric
de
la
care
un
activ
material
este
considerat
activ
fix
este
de
420
(în
Narile
membre
UE
care
au
adoptat
moneda
unica).
propriu,
surse
atrase,
împrumutate
s.a.
Rezulta
ca,
prin
componenNa
sa,
pasivul
bilanNului
evidenNiind
sursele
de
finanNare
a
bunurilor/activitaNii
economice
indica
gradul
de
finanNare
proprie/atrasa,
inclusiv
exigibilitatea
surselor
împrumutate
(termenul
de
rambursare/decontare).

Capitalul,
sub
diferitele
sale
forme,
reprezinta
fonduri
proprii
si
reflecta
modul
de
finanNare
din
surse
proprii
a
bunurilor
economice
aflate
în
circuit
(acestea
din
urma
sunt
redate
în
activul
bilanNului).

Pe
lânga
resurse
proprii,
bunurile/activitatea
este
finanNata
si
din
împrumuturi,
din
care
rezulta
obligaNii
de
rambursare,
decontari
cu
persoane
fizice,
juridice
etc.
Aceste
persoane
sunt
denumite
generic
creditori
întrucât
crediteaza
instituNia/operatorul
în
cauza.
Ca
sursa
de
finanNare,
datoriile
sunt
rambursabile
din
momentul
nasterii
obligaNiei
faNa
de
cei
care
le-au
acordat
(daca
nu
s-a
convenit
altfel)
pâna
în
momentul
rambursarii
complete
(daca
este
vorba
de
credite
bancare
sau
de
credite
acordate
de
persoane
fizice)
sau,
în
cazul
datoriilor
generate
de
relaNiile
de
decontare,
pâna
în
momentul
plaNii
lor.
Datoriile
se
grupeaza
si
în
datorii
financiare
(creditele
primite
de
la
banci
sau
instituNii
de
credit
pe
termen
lung
si/sau
mijlociu),
datorii
fiscale
(impozite
datorate
pe
profit,
pe
salarii
etc.),
datorii
salariale
(privind
obligaNiile
salariale
ale
angajatorului
faNa
de
angajaNi)
s.a.

În
pasivul
bilanNului
se
reflecta
si
creanNele.
Acestea
sunt
valori
avansate
de
o
persoana
fizica/juridica
în
calitate
de
proprietar,
administrator,
finanNator
al
unei
parNi
din
patrimoniu
cu
scopul
de
a
primi
un
echivalent
valoric.
Beneficiarii
respectivelor
valori
avansate
poarta
denumirea
de
debitori
(instituNia,
operatorul
caruia
i
se
acorda
sume
cu
titlu
rambursabil
devine
debitor
pâna
la
achitarea
debitului).

Egalitatea
dintre
activul
si
pasivul
bilanNului
este
obligatorie
si
are
ca
baza
economica
corespondenNa
deplina
între
mijloacele
(active)
si
sursele
de
procurare
a
acestora
(pasive).
Nu
pot
exista
în
patrimoniul
unei
instituNii
(sau
al
unui
operator
economic)
mijloace
fara
sursa
de
finanNare,
si
invers.

Întocmirea
bilanNului
este
precedata
de
o
serie
de
lucrari
pregatitoare:
inventarierea,
reevaluarea,
clasificarea
creanNelor
si
datoriilor
dupa
vechime
(în
curente
de
pâna
la
un
an,
si
necurente
de
peste
un
an),
operaNii
de
regularizare
s.a.
Toate
aceste
lucrari,
si
altele,
contribuie
la
întocmirea
unui
bilanN
realist,
care
reflecta
situaNia
de
fapt.
Exemplu:
O
instituNie
publica
întocmeste
urmatorul
bilanN
contabil
la
sfârsitul
exerciNiului
bugetar
(
A
se
vedea
si
Fig.
1,
p.40)

Bilant contabil la 31.12. ...

ACTIV

I. Active financiare
Titluri de participare (detinere de actiuni) 6 000,00
Creante imobilizate (împrumuturi pe
termen lung) 12 000,00
Active fixe (nefinanciare)
Active corporale
Terenuri, cladiri, masini, mobilier 20 000,00
Active necorporale
Programe software 12 000,00
Înregistrari pe pelicule 2 000,00
Stocuri (active)
Materiale consumabile 8 000,00
Obiecte de inventar 11 000,00
Creante curente si necurente (creante ce
urmeaza a fi încasate într-o perioada mai
mica de un an si mai mare de un an) 15 000,00
Disponibilitati banesti (conturi la banca) 9 000,00
Disponibil în casa 0,00
Total Active 95 000,00
II. Datorii curente si necurente (cu termen de
rambursare sub un an si de peste un an):
(3000+4500) 7 500,00
PASIV

1. Rezerve, fonduri
63 800,00
2. Rezultatul reportat (sold creditor)
12 200,00
3. Rezultatul patrimonial (sold creditor)
11 500,00
Active nete:
Capitaluri proprii
Total active (I) Total datorii (II) 87 500,00
(1+2+3) 87500,00
100
2.
Modificarile
bilanNului
Exercitarea
atribuNiilor
date
prin
lege
instituNiilor
publice
face
ca
funcNionarea
acestora
sa
fie
activa,
dinamica.
Activitatea
instituNiilor
si
autoritaNilor
în
interesul
public
se
efectueaza
cu
cheltuieli,
cu
încasari
de
venituri
si
viramente
de
credite
bugetare,
cu
transferuri
si
subvenNii
s.a.

Astfel,
fiecare
operaNie
economica,
financiara,
da
nastere
unei
modificari
în
bilanN.
În
practica
însa
nu
se
încheie
si
nici
nu
se
poate
încheia
-bilanN
contabil
dupa
fiecare
operaNie
economica
si
nici
dupa
efectuarea
câtorva
operaNii.
Operatorii
economici,
instituNiile
publice
si
celelalte
entitaNi
încheie
bilanNurile
contabile
potrivit
prevederilor
Legii
contabilitaNii
nr.
82/1991.

Cu
referire
directa
la
instituNiile
public,
Legea
prevede
ca
acestea
sa
încheie
bilanN
contabil
la
sfârsitul
exerciNiului
bugetar,
la
încheierea
trimestrelor
si
a
semestrului
I,
în
momentul
începerii
funcNionarii,
la
încetarea
activitaNii,
în
cazul
fuzionarii
s.a.

BilanNul
se
modifica
ca
urmare
a
unei
singure
operaNii
fie
numai
în
activ,
fie
numai
în
pasiv,
fie
simultan
în
activ
si
în
pasiv
în
sensul
majorarii
sau
diminuarii
cu
aceeasi
suma
a
unor
posturi
din
bilanN.
În
toate
situaNiile
de
modificare
a
bilanNului
se
menNine
egalitatea
dintre
activ
si
pasiv.
Principalele
modificari
ale
bilanNului
ca
urmare
a
unei
operaNii
economice
se
încadreaza
în
unul
din
urmatoarele
tipuri:

I.
Modificari
de
structura:
a)
A
+
x
-x
=
P
Se
modifica
simultan
unul
sau
mai
multe
posturi
numai
în
activul
bilanNului,
fara
a
afecta
egalitatea
acestuia
cu
pasivul.
b)
A
=
P
+
x
x
Se
modifica
simultan
unul
sau
mai
multe
posturi
numai
în
pasivul
bilanNului,
fara
a
afecta
egalitatea
acestuia
cu
activul.

II.
Modificari
de
volum:
a)
A+x=P+x
Se
majoreaza
simultan
un
post/mai
multe
posturi
atât
în
activul
cât
si
în
pasivul
bilanNului,
fara
a
afecta
egalitatea
bilanNiera.
b)
A x=P x
Se
diminueaza
simultan
un
post/mai
multe
posturi
atât
în
activul
cât
si
în
pasivul
bilanNului,
fara
a
afecta
egalitatea
bilanNiera.

BilanNul,
fiind
singurul
instrument
contabil
cu
ajutorul
caruia
patrimoniul
este
reprezentat
sub
dublu
aspect
ca
active
si
pasive
va
reflecta
în
posturile
sale
oricare
din
cele
patru
tipuri
de
modificari
care
pot
avea
loc
în
decursul
desfasurarii
activitaNii
astfel
încât
egalitatea
dintre
cele
doua
parNi
ale
tabloului
bilanNier
sa
se
menNina
(neexistând
alternativa
inegalitaNii
între
acestea).
În
cazul
ambelor
tipuri
de
modificari
se
produc
schimbari
în
posturile
de
bilanN,
fara
influenNarea
totalului
bilanNier
în
cazul
modificarilor
de
structura
si
cu
diminuarea
sau
majorarea
totalului
în
cazul
modificarilor
de
volum.

Totodata,
bilanNul
este
documentul
contabil
de
sinteza
prin
care
se
prezinta
elementele
de
activ,
datorii
si
capital
propriu
ale
instituNiei
publice
la
sfârsitul
perioadei
de
raportare,
precum
si
în
alte
situaNii
prevazute
de
lege.

Pentru
fiecare
element
de
bilanN
trebuie
prezentata
valoarea
aferenta
elementului
respectiv
pentru
exerciNiul
financiar
precedent.
Daca
valorile
prezentate
anterior
nu
sunt
comparabile,
absenNa
comparabilitaNii
trebuie
prezentata
în
notele
explicative.

Un
element
de
bilanN
pentru
care
nu
exista
valoare
nu
trebuie
prezentat,
cu
excepNia
cazului
în
care
exista
un
element
corespondent
pentru
exerciNiul
financiar
precedent.

În
bilanN,
elementele
de
natura
activelor
sunt
prezentate
în
funcNie
de
gradul
crescator
al
lichiditaNii,
iar
elementele
de
natura
datoriilor
sunt
prezentate
în
funcNie
de
gradul
crescator
al
exigibilitaNii.

Un
activ
reprezinta
o
resursa
controlata
de
catre
instituNia
publica
ca
rezultat
al
unor
evenimente
trecute,
de
la
care
se
asteapta
sa
genereze
beneficii
economice
viitoare
pentru
instituNie
si
al
carui
cost
poate
fi
evaluat
în
mod
credibil.

O
datorie
reprezinta
o
obligaNie
actuala
a
instituNiei
publice
ce
decurge
din
evenimente
trecute
si
prin
decontarea
careia
se
asteapta
sa
rezulte
o
iesire
de
resurse
care
încorporeaza
beneficii
economice.

Activele
si
datoriile
curente
se
prezinta
în
bilanN
distinct
de
activele
si
datoriile
necurente.

Capitalul
propriu
reprezinta
interesul
rezidual
al
statului
sau
unitaNilor
administrativ-teritoriale,
în
calitate
de
proprietari
ai
activelor
unei
instituNii
publice,
dupa
deducerea
tuturor
datoriilor.

Capitalurile
proprii
se
mai
numesc
si
active
nete
sau
patrimoniu
net
si
se
determina
ca
diferenNa
între
active
si
datorii.

În
funcNie
de
necesitaNile
de
informare,
Ministerul
FinanNelor
Publice
poate
solicita
prezentarea
în
bilanN
a
unor
informaNii
suplimentare
faNa
de
cele
care
trebuie
prezentate
în
mod
curent,
de
regula.

Formatul
bilanNului
nu
poate
fi
modificat
de
la
un
exerciNiu
financiar
la
altul.
Ca
structura
si
conNinut,
în
bilanNul
contabil
se
reflecta
toate
principiile
contabilitaNii.
6.1.2.
Contul
de
rezultat
patrimonial
Contul
de
rezultat
patrimonial
(simbol
121)
prezinta
situaNia
veniturilor,
finanNarilor
si
cheltuielilor
din
cursul
exerciNiului
curent.

Veniturile
si
finanNarile
sunt
prezentate
pe
feluri
de
venituri
dupa
natura
sau
sursa
lor,
indiferent
daca
au
fost
încasate
sau
nu.

Cheltuielile
sunt
prezentate
pe
feluri
de
cheltuieli,
dupa
natura
sau
destinaNia
lor,
indiferent
daca
au
fost
platite
sau
nu.

Pentru
fiecare
element
din
contul
de
rezultat
patrimonial
trebuie
prezentata
valoarea
aferenta
elementului
corespondent
pentru
exerciNiul
financiar
precedent.
Daca
valorile
prevazute
anterior
nu
sunt
comparabile,
absenNa
comparabilitaNii
trebuie
prezentata
în
notele
explicative.

Un
element
din
contul
de
rezultat
patrimonial
pentru
care
nu
exista
valoare
nu
trebuie
prezentat,
cu
excepNia
cazului
în
care
exista
un
element
corespondent
pentru
exerciNiul
financiar
precedent.

Rezultatul
patrimonial
este
un
rezultat
economic
care
exprima
performanNa
financiara
a
instituNiei
publice,
respectiv
excedent
sau
deficit
patrimonial.
Acest
rezultat
se
determina
pe
fiecare
sursa
de
finanNare
în
parte,
precum
si
pe
total,
ca
diferenNa
între
veniturile
realizate
si
cheltuielile
efectuate
în
exerciNiul
financiar
curent.

6.1.3.
SituaNia
modificarilor
în
structura
activelor/capitalurilor
SituaNia
modificarilor
în
structura
activelor/capitalurilor
ofera
informaNii
referitoare
la
structura
capitalurilor
proprii,
influenNele
rezultate
din
schimbarea
politicilor
contabile,
influenNele
rezultate
în
urma
reevaluarii
activelor,
calculului
si
înregistrarii
amortizarii
sau
din
corectarea
erorilor
contabile.

SituaNia
prezinta
în
detaliu
cresterile
si
diminuarile
din
timpul
anului
ale
fiecarui
element
al
conturilor
de
capital.

6.1.4.
Anexele
la
situaNiile
financiare
Anexele
sunt
parte
integranta
a
situaNiilor
financiare.
Ele
conNin:
politici
contabile
si
note
explicative.

Notele
explicative
furnizeaza
informaNii
suplimentare
care
nu
sunt
încorporate
în
situaNiile
financiare.
Notele
explicative
la
situaNiile
financiare
conNin
informaNii
referitoare
la
metodele
de
evaluare
a
activelor,
precum
si
orice
informaNii
suplimentare
care
sunt
relevante
pentru
necesitaNile
utilizatorilor
în
ceea
ce
priveste
poziNia
financiara
si
rezultatele
obNinute.

Notele
explicative
se
prezinta
sistematic.
Pentru
fiecare
element
semnificativ
din
bilanN
trebuie
sa
existe
informaNii
în
notele
explicative.

Pentru
elementele
prezentate
în
notele
explicative,
se
va
prezenta,
de
regula,
suma
corespunzatoare
anului
curent
si
celui
precedent
pentru
comparaNie.

Urmatoarele
informaNii
trebuie
prezentate
cu
claritate
si
repetate
ori
de
câte
ori
este
necesar,
pentru
buna
lor
înNelegere:

a)
numele
persoanei
juridice
care
face
raportarea;

b)
faptul
ca
situaNiile
financiare
sunt
proprii
acesteia;

c)
data
la
care
s-au
încheiat
sau
perioada
la
care
se
refera
situaNiile
financiare;

d)
moneda
în
care
sunt
întocmite
situaNiile
financiare;

e)
exprimarea
cifrelor
incluse
în
raportare
(lei).

6.1.5.
Contul
de
execuNie
bugetara
Contul
de
execuNie
bugetara
cuprinde
toate
operaNiunile
financiare
din
timpul
exerciNiului
financiar
cu
privire
la
veniturile
încasate
si
plaNile
efectuate,
în
structura
în
care
a
fost
aprobat
bugetul,
si
trebuie
sa
conNina:

a)
informaNii
privind
veniturile:

-prevederi
bugetare
iniNiale,
prevederi
bugetare
definitive

-drepturi
constatate

-încasari
realizate

-drepturi
constatate
de
încasat

b)
informaNii
privind
cheltuielile:

-credite
bugetare
iniNiale,
credite
bugetare
definitive

-angajamente
bugetare

-angajamente
legale
-plaNi
efectuate

-angajamente
legale
de
platit

-cheltuieli
efective
(costuri,
consumuri
de
resurse).

c)
informaNii
privind
rezultatul
execuNiei
bugetare
(încasari
realizate
minus
plaNi
efectuate).

Contul
de
execuNie
bugetara
se
întocmeste
pe
baza
datelor
preluate
din
rulajele
debitoare
si
creditoare
ale
conturilor
de
disponibil,
care
trebuie
sa
corespunda
cu
cele
din
conturile
deschise
în
trezorerie
sau
la
banci,
dupa
caz.
PLANUL
DE
CONTURI
GENERAL
PENTRU
INSTITUlII
PUBLICE

(Extras)

Clasa
1
CONTURI
DE
CAPITALURI

100
Fondul
activelor
fixe
necorporale
101
Fondul
bunurilor
care
alcatuiesc
domeniul
public
al
statului
102
Fondul
bunurilor
care
alcatuiesc
domeniul
privat
al
statului
103
Fondul
bunurilor
care
alcatuiesc
domeniul
public
al
unitaNilor
administrativ-teritoriale
104
Fondul
bunurilor
care
alcatuiesc
domeniul
privat
al
unitaNilor
administrativ-teritoriale

117
Rezultatul
reportat

117.01
Rezultatul
reportat
-instituNii
publice
finanNate
integral
din
buget
(de
stat,
local,
asigurari,
sanatate,
somaj)
117.02
Rezultatul
reportat
-bugetul
local
117.03
Rezultatul
reportat
-bugetul
asigurarilor
sociale
de
stat
121
Rezultatul
patrimonial
121.01
Rezultatul
patrimonial
-instituNii
publice
finanNate
integral
din
buget
(de
stat,
local,
asigurari
sociale,
somaj,
sanatate)
121.02
Rezultatul
patrimonial
-bugetul
local
131
Fondul
de
rulment
161
Împrumuturi
din
emisiunea
de
obligaNiuni
162
Împrumuturi
interne
si
externe
contractate
de
autoritaNile
administraNiei
publice
locale
Clasa
2
CONTURI
DE
ACTIVE
FIXE

205
Concesiuni,
brevete,
licenNe,
marci
comerciale,
drepturi
si
active
similare
211
Terenuri
si
amenajari
la
terenuri

211.1
Terenuri
211.2
Amenajari
la
terenuri
212
ConstrucNii
213
InstalaNii
tehnice,
mijloace
de
transport,
animale
si
plantaNii
214
Mobilier,
aparatura
birotica,
echipamente
de
protecNie
a
valorilor
umane
si
materiale
si
alte
active
fixe
corporale
Clasa
3
CONTURI
DE
STOCURI
SI
PRODUClIE
ÎN
CURS
DE
EXECUlIE

302
Materiale
consumabile
303
Materiale
de
natura
obiectelor
de
inventar

Clasa
4
CONTURI
DE
TERlI

401
Furnizori
404
Furnizori
de
active
fixe
411
ClienNi
421
Personal
-salarii
datorate
431
Asigurari
sociale
437
Asigurari
pentru
somaj
442
Taxa
pe
valoarea
adaugata
444
Impozit
pe
venitul
din
salarii
si
din
alte
drepturi

450-458-Decontari
cu
Comunitatea
Europeana
privind
fondurile
nerambursabile
(Phare,
SAPARD,
ISPA
etc.
)
459
Sume
datorate
bugetului
U.E.
461
Debitori
462
Creditori
463
CreanNe
ale
bugetului
de
stat
464
CreanNe
ale
bugetului
local
468
Împrumuturi
acordate
potrivit
legii

468.1
Împrumuturi
acordate
potrivit
legii
din
bugetul
de
stat
468.2
Împrumuturi
acordate
potrivit
legii
din
bugetul
local
468.4
Împrumuturi
acordate
potrivit
legii
din
fondul
de
tezaur
468.7
Sume
acordate
din
fondul
de
rulment
potrivit
legii
471
Cheltuieli
înregistrate
în
avans
472
Venituri
înregistrate
în
avans
Clasa
5
CONTURI
LA
TREZORERIA
STATULUI
SI
BANCI
COMERCIALE

512
Conturi
la
banci
5121
Conturi
la
banci
în
lei
5124
Conturi
la
banci
în
valuta
519
Împrumuturi
pe
termen
scurt
520
Disponibil
al
bugetului
de
stat
521
Disponibil
al
bugetului
local
5211
Disponibil
al
bugetului
local
5221
Disponibil
curent
din
fondul
de
rulment
al
bugetului
local

Casa
si
alte
valori
531
Casa
5311
Casa
în
lei
5314
Casa
în
valuta
532
Alte
valori

560
Disponibil
al
instituNiilor
publice
finanNate
integral
din
venituri
proprii

Clasa
6
CONTURI
DE
CHELTUIELI

602
Cheltuieli
cu
materialele
consumabile
603
Cheltuieli
privind
materialele
de
natura
obiectelor
de
inventar
610
Cheltuieli
privind
energia
si
apa
611
Cheltuieli
cu
întreNinerea
si
reparaNiile
614
Cheltuieli
cu
deplasari,
detasari,
transferari
641
Cheltuieli
cu
salariile
personalului
675
ContribuNia
României
la
bugetul
U.E.
682
Cheltuieli
cu
active
fixe
neamortizabile

Clasa
7
CONTURI
DE
VENITURI
SI
FINANlARI

745
ContribuNiile
angajatorilor
746
ContribuNiile
asiguraNilor
766
Venituri
din
dobânzi
768*
Alte
venituri
financiare
-PHARE,
SAPARD,
ISPA
-
770
FinanNarea
de
la
buget

Clasa
8
CONTURI
ÎN
AFARA
BILANlULUI

8030
Active
fixe
si
obiecte
de
inventar
primite
în
folosinNa
8031
Active
fixe
corporale
luate
cu
chirie
8036
Chirii
si
alte
datorii
asimilate
8051
GaranNii
constituite
de
concesionar
8060
Credite
bugetare
aprobate
8061
Credite
deschise
de
repartizat
891
BilanN
de
închidere
892
BilanN
de
deschidere
Bibliografie
selectiva

Dascalu,
C.,
Nisulescu,
I.,
Stefanescu,
A.,
Noua
contabilitate
publica,
Editura
InfoMega,
Bucuresti,
2005.
Morariu,
A.
Suciu
G.,
Contabilitatea
instituNiilor
publice,
Editura
Universitara,
Bucuresti,
2004.
IPSASB,
Standarde
InternaNionale
de
Contabilitate
pentru
Sectorul
Public,
traducere,
Editura
CECCAR,
2005.
Ordinul
ministrului
finanNelor
publice
nr.
1.917/2005
pentru
aprobarea
Normelor
metodologice
privind
organizarea
si
conducerea
contabilitaNii
instituNiilor
publice,
Planul
de
conturi
pentru
instituNiile
publice
si
instrucNiunile
de
aplicare
a
acestuia,
M.
Of.
nr.
1.186
bis
din
29.12.2005.