CUPRINS

1. ARGUMENTUL ...................................................................................2
2. INTRODUCERE ..................................................................................4
3. MINERALELE ....................................................................................5
4. PLANTELE MEDICINALE RECOMANDATE ............................30
5. CONCLUZII .......................................................................................45
6. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ ........................................................46

1
 1.ARGUMENTUL

Mineralele, inclusiv oligoelementele, sunt esențiale vieții, ca și

vitaminele.
Acești ioni metalici îndeplinesc o funcție foarte importantă în ciuda
cantității lor infinitezimale (ansamblul acestor substanțe reprezintă circa
un procent din masa corporală totală).
Mineralele și oligoelementele intervin în numeroase procese vitale,
în care nu ar putea fi înlocuite de nici o altă substanță.
Datorită faptului că organismul nu le poate sintetiza, ele trebuie să
provină din alimente sau, dacă nu este suficient, din alimente.
Deficitul de oligoelemente și minerale, oricât de mic ar fi, nu
întârzie să se manifeste printr-o paletă de afecțiuni care vizează anumite
organe, în funcție de persoană sau de carența în cauză.
Oligoelementele și mineralele intervin în numeroase procese.
Unele dintre ele acționează ca și coenzimele, adică declanșează
reacții chimice fără a suferi transformări, altele asigură supraviețuirea
anumitor microorganisme, iar altele participă la producerea substanțelor
utile transmiterii de mesaje în sistemul nervos, la producerea hormonilor
tiroidieni și a hormonilor glandelor suprarenale, precum și la
transformarea glucidelor și lipidelor în energie, fără a uita organizarea
celulelor care se trensformă în țesut osos, dentar, epidermic sau în vase
sanguine.
În interacțiune cu alte nutrimente, ele participă în mod egal la

2
creșterea, reproducerea și menținerea sănătății organismului odată cu
trecerea anilor.
O alimentație variată permite organismului să-și asigure întreaga
gamă de minerale esențiale pentru buna sa funcționare.
Alegerile nutriționale judicioase, care țin cont de natura
alimentelor (proteine, glucide și lipide), permit evitarea exceselor ce
transformă aceste substanțe în adevărate otrăvuri, la fel ca și a
carențelor, care provoacă neplăceri continue.
În ciuda opulenței în care trăiesc majoritatea populațiilor din țările
dezvoltate – precum Franța, SUA și Canada – suferă de deficit de
minerale.
Carența de calciu la majoritatea femeilor tinere între 25 și 30 de ani
și lipsa magneziului la mai mult de jumătate dintre tineri nu sunt decât
două exemple în acest sens.

3
 2.INTRODUCERE

Această lucrare nu este un tratat de medicină, ci a fost scrisă cu

scopul de a informa despre proprietățile terapeutice ale mineralelor cu
rol important în echilibrul sănătății.
Conținutul ei reprezintă de fapt o orientare practică despre
minerale ca agenți de prevenire și vindecare a diferitelor probleme de
sănătate.
Posologiile recomandate nu sunt rețete propriu-zise, ele sunt niște
indicații care nu se referă la cazuri particulare sau patologice propriu-
zise fiecărui individ.
În plus, folosirea simultană a mineralelor, vitaminelor și a altor
medicamente poate provoca neplăceri. De aceea, este necesar să se
consulte un medic specialist, un dietetician sau un nutriționist înainte de
a urma un astfel de tratamen.
În lucrare sunt cuprinse o serie de boli care se datorează lipsei
acestora, precum și tratamentele adecvate.
Cantitățile sunt indicate în grame (g) și miligrame (mg) sau
micrograme (mcg).
1g = 1000mg = 1000000mcg
În lucrare mai sunt recomandate și plantele medicinale în
demineralizare și remineralizare.

4
 3.MINERALELE

BOR

Acest mineral, care nu este foarte bine cunoscut, este asociat, în

special, cu formarea osaturii.
Doza zilnică recomandată:
– nestabilită.
Încă nu s-a evaluat cu certitudine aportul zilnic ideal.
Se crede că o alimentație echilibrată, incluzând minimum cinci
porții de fructe și legume, răspunde în mod adecvat nevoilor
organismului, care ar fi între 1,5 și 3mg.
Surse.
Alimentele vegetale, precum cireșele, merele, strugurii, salata,
fasolea și nucile, sunt bune furnizoare de bor.
Roluri și caracteristici.
– contribuie la absorbția optimă a calciului și a magneziului;
– ajută la producerea de energie;
– se pare că stimulează cantitatea de estrogen și progesteron la
femeile aflate la menopauză.
Tulburări atribuite deficitului sau consumului excesiv de bor.
Cele câteva studii realizate până acum permit estimarea aportului
zilnic necesar de bor, deci, pentru moment, este imposibilă determinarea
simptomelor unei eventuale carențe sau a unei intoxicații cu bor.

5
 CALCIU

Este un element indispensabil structurii și rezistenței osoase, calciul

se găsește aproape în totalitate (99%) în schelet. Restul servește activității
celulelor musculare, nervoase și cardiace.
Doza zilnică recomandată.
850 – 1500mg
Se recomandă o doză de 1200mg până la adolescență, cca 850mg
pentru adulți, 1200mg pentru femeile însărcinate și cele care alăptează și
1500mg pentru persoanele în vârstă de peste 65 de ani.
Surse.
Lactatele conțin cel mai mult calciu. Spanacul, broccoli, varza
creață și varza de Bruxelles, precum și somonul și sardinele conservate cu
oase sunt și ele bogate în calciu.
Roluri și caracteristici.
• asigură rezistența țesutului osos și al dinților;
• acționează, la mai multe niveluri, în coagularea sângelui;
• intervine în activarea musculară, în principal cea a
miocardului;
• participă la activitatea enzimatică.
Tulburări atribuite deficitului de calciu.
Cariile dentare, demineralizarea osoasă – osteoporoza,
osteomalacia, rahitismul și durerile musculare pot indica o lipsă de
calciu.
Tulburări atribuite consumului excesiv de calciu.

6
 Un aport care depășește 2000mg poate provoca constipație și litiază
renală (calculi renali).
O supradoză de calciu poate produce hipercalcemie – sete și nevoie
de micțiune intense, greață, crampe abdominale și hipertensiune.

CROM

În ciuda prezenței sale mai mult decât discrete, cromul este un

element fără de care organismul nu ar exista, pentru că el este implicat
într-o multitudine de funcții metabolice.
Doza zilnică recomandată.
120 – 200mg
Surse.
Drojdia de bere, fructele de mare, carnea (mai ales jambonul),
broccoli, sucul de struguri.
Roluri și caracteristici.
• reduce riscul de diabet, întrucât intervine în transportul
glucozei către celule unde aceasta este transformată în
energie;
• atenuează ateroscleroza prin creșterea nivelului de colesterol
”bun”;
• scade tensiunea arterială.
Tulburări atribuite deficitului de crom.
Există persoane cu deficit de crom care dezvoltă intoleranță la
glucoză, antrenând hiperglicemia și hiperinsulinemia.
Oboseala, obezitatea, un nivel ridicat al colesterolului, diabetul de

7
tip II, hipoglicemia și ateroscleroza sunt tot atâtea semne care denotă
deficit de crom.
Tulburări atribuite consumului excesiv de crom.
Chiar dacă studiile relevă faptul că o doză zilnică de 1mg de crom
nu are o reacție adversă pe termen lung, nu înseamnă, totuși, că o
concentrație prea ridicată, încă nedeterminată, nu poate antrena efecte
toxice grave: leziuni inflamatorii ale pielii și ale mucoaselor și creșterea
semnificativă a cazurilor de cancer pulmonar la persoanele expuse la
vapori de crom.

COBALT

Localizat în centrul moleculelor de vitamina B12, cobaltul joacă un

rol esențial în fabricarea globulelor roșii. Este singura funcție care îi este
recunoscută, dar este o funcție crucială.
Ca și în cazul borului, nu se poate stabili o doză minimă și maximă
necesară și nu a fost raportat niciodată la oameni vreun simptom atribuit
lipsei de cobalt.

CUPRU

Cuprul nu servește doar la . . . . . . îngreunarea buzunarelor și

portofelelor noastre cu monede, ci este chiar un metal indispensabil
organismului având și o cu totul altă folosință.
Doza zilnică recomandată.
1,5 – 3mg.

8
 Surse.
Crustacee, ficat, legume verzi, ciuperci, fasole verde, nici, semințe,
cereale integrale și cacao pudră.
Roluri și caracteristici.
• are un rol important în poducerea enzimelor care protejează
organismul împotriva anumitor substanțe toxice – radicali
liberi, cadmiu;
• intervine în formarea țesutului conjunctiv de bază care
servește la elaborarea unei multitudini de alte tesuturi;
• participă la producerea de energie;
• contribuie la absorbția fierului, prevenind deci anemia;
• este implicat în producerea de substanțe neurochimice
indispensabile bunei funcționări a creierului;
• influențează funcționarea moșchilor, a nervilor și a sistemului
imunitar;
• diminuează producerea histaminei, ceea ce reduce
manifestările alergice.
Tulburări atribuite deficitului de cupru.
Strânsa relație dintre cupru și fier face ca lipsa de curpu să se
manifeste adeseori prin anemie, aboseală și tulburări ale respirației.
Susținerea pereților vaselor sanguine poate duce la insuficiență
cardiacă. De asemenea, poate apărea și depigmentarea pielii.
Tulburări atribuite cunsumului excesiv de cupru.
O cantitate prea mare de cupru are repercursiuni asupra sănătății.
Specialiștii insistă asupra faptului că este zadarnică depășirea
limitei superioare fixată la 3mg/zi.
Excesul se manifestă cel mai frecvent prin vomismente.

9
 Persoanele care consumă zilnic apă care circulă în țevi de aramă au
un risc crescut de supradozare ce se poatemanifesta prin insomnie,
căderea părului, hipertensiune, ciclu menstrual neregulat și, în extremis,
depresie.
O alimentație care include rații regulate de legume verzi face
inutilă administrarea unui supliment.

FIER

De o importanță capitală pentru echilibrul sanguin, fierul este

mineralul care ar trebui se trezească atenția îndeosebi tinerelor femei.
Într-adevăr, acestea sunt predispuse carențelor de fier, cauzate de
pierderile pe care le suferă în timpul menstruației și de cerințele crescute
din timpul sarcinii și al perioadei de alăptare.
Doza zilnică recomandată.
10 – 18mg
Pentru nou-născut și copil, până la 11 ani, se recomandă 0,1mg de
fier/kgcorp. Bărbatul adult trebuie să ia 10 mg; adolescentul 15mg;
adolescenta și femeia adultă, între 16 și 18mg; femeia însărcinată și cea
care alăptează, între 20 și 22mg, unii merg până la a recomanda doze ce
se situează între 30 și 50mg.
Surse.
Fierul se găsește în alimente și se prezintă sub două forme:
– fierul hemic, mai ușor de absorbit de organism, care provine din
carnea roșie, mai ales din ficat, din pește – stridii, scoici, sardine și
din carnea brună de curcan;
– fierul nonhemic, mai dificil de absorbit de organism, care se găsește

10
 în legumele verzi – spanac, pătrunjel, praz, varză, frunze de sfeclă;
leguminoase – linte, mazăre; fructe uscate – struguri, caise și
cereale integrale.
Roluri și caracteristici.
• este spacializat, în mare parte, cca. 70%, în producția de
hemoglobină, substanța pigmentată care ajută globulele roșii
să aducă oxigenul în toate celulele corpului. O bună
oxigenare previne oboseala;
• se constituie sub formă de depozite 30%, în diferite organ,
precum măduva spinării, splină și ficat;
• diminuează riscul de anemie și întărește rezistența la boli.
Tulburări atribuite deficitului de fier.
Un băbat adult pierde cca. 1mg de fier pe zi.
Femeile în timpul ciclului menstrual, pierd până la 15mg de fier
zilnic. În timpul sarcini, viitoarele mame trebuie să acopere și nevoile
fătului, pe lângă cele proprii.
Chiar dacă anemia este probabil simptomul preponderent al lipsei
fierului, nu trebuie neglijate nici infecțiile pe care organismul nu le poate
înfrunta adecvat dacă se găsește în deficit de fier – în această situație
anormală, celulele de apărare acumulează fier, diminuând astfel
cantitatea disponibilă în mod obișnuit pentru globulele roșii.
ATENȚIE!
Nu toate formele de anemie sunt rezultatul unei carențe de fier,
trebuie consultat medicul înainte de a consuma un supliment.
Tulburări atribuite consumului excesiv de fier.
Efectele toxice ale unei supradozări de fier obligă la luarea unor
precauții.

11
 În afara unor situații, lăsând la o parte situațiile excepționale –
sarcină, alăptare și anumite infecții repetate, suplimentarea fierului nu ar
trebui să fie necesară, cu condiția ca nevoile zilnice să fie satisfăcute prin
alimentație. Medicul trebuie să prescrie doza în urma unui test sanguin.
O supradozare de fier provoacă greață, vomă, constipație, diaree.
Pe termen lung, poate cauza depozite excedentare pe articulații –
artrită.

FLUOR

Fluorul este un element bine cunoscut, el fiind încorporat în

substanțe pe care le utilizăm tot timpul, cum ar fi apa și pasta de dinți.
Fluorul este o substanță simplă care intră în compoziția țesuturilor
dure ale organismului – cartilaje, oase, dinți și a fluorurii de sodiu.
În ciuda omniprezenței sale, el nu joacă un rol vital în funcționarea
organismului.
Doza zilnică recomandată.
1,5 – 4mg.
La copii, nevoia de fluor crește cu vârsta: de la 0 la 6 luni: 0,1 –
0,5mg; de la 6 la 11 luni: 0,2 – 1mg; de la 1 la 3 ani: 0,5 – 1,5mg; de la 4 la
6 ani: 1 – 2,5mg; de la 7 la 18 ani: 1,5 – 2,5mg. La adult, necesarul este de
1,5 – 4mg.
Surse.
Ceaiul și apa fluorurată sunt principalele surse de fluor. Se mai
adaugă peștii de apă sărată – somon și macrou, conservați cu oase.
Roluri și caracteristici.
• protejează smalțul dinților împotriva acizilor;

12
 • ajută la întărirea țesutului osos.
Tulburări atribuite consumului excesiv de fluor.
Dinții pătați și îngălbeniți, precum și durerile osoase pot rezulta
dintr-un surplus de fluor.
Persoanele care suferă de insuficiență renală prezintă risc de
intoxicație.

FOSFOR

Acest element chimic, care se găsește în anumite alimente, este

absorbit în intestin și se răspândește în organism sub formă de fosfat.
Se depune în oase (85% din aportul de fosfat), sub formă minerală
și în sânge, încorporat în substanțe organice.
Fosforul se distribuie în mod egal în toate celulele.
În ceea ce privește cantitatea de băuturi gazoase, ar trebui să se
acorde o atenție specială preprietăților fosforului, deoarece acest obicei
ar putea sta la baza anumitor tulburări de sănătate.
Doza zilnică recomandată: - 1000mg
Surse.
Sursele alimentare sunt: fructele uscate, brocoli, bobul, în plus
carnea slabă (vită tocată, puiul), peștele (somonul, cambula), lactatele
degresate.
Acidul fosforic intră în compoziția băuturilor gazoase în cantitate
mare.
Roluri și caracteristici.
• participă la sinteza celulelor fosfolipidice (cum ar fi lecitina),
care transportă grăsimile;

13
 • asigură carburant energetic pentru organism;
• crește rezistența oaselor, în combinație cu calciul și asigură
creșterea;
• intră în constituția preteinelor nucleice – ADN și ARN;
• intră în compoziția mielinei, substanța care ”învelește”
nervii;
• ajută funcția renală;
• contribuie la menținerea constantă a ritmului cardiac.
Tulburări atribuite deficitului de fosfor.
Alimentele bogate în fosfor predomină în alimentație, de aceea
carențele se întâlnesc destul de rar.
În același timp, mai mulți factori pot interveni în asimilarea
fosforului.
Zahărul este un ”distrugător” al ”armoniei” care trebuie să existe
între fosfor și calciu.
Suplimentările excesive ale fierului compromit în egală măsură
acțiunea fosforului.
De asemenea, persoanele care suferă de tulburări digestive cronice,
ca și cele care recurg la administrarea de substanțe antiacide gastrice pe
bază de aluminiu și de magneziu, au probleme cu absorbția fosforului și
pot avea un deficit al acestui mineral prețios.
Amorțirea extremităților, scăderea tonusului muscular, pierderea
reflexelor și într-un stadiu mai avansat, demineralizarea țesuturilor
osoase, iregularitatea respirației, tulburările neurologice și cardiace pot
reprezenta manifestări ale carenței de fosfor.
Tulburări atribuite consumului excesiv de fosfor.
Un exces de fosfor are o implicație directă asupra calciului, care

14
este eliminat din oase ajungând în sânge.
Această pierdere de calciu stă la originea fragilității osoase – oasele
devin mai sensibile la fracturi și osteoporoză, dar pot apărea și afecțiuni
dentare.
Excesul de fosfor poate provoca hipocalcemie.
Fosforul nu are efect toxic.

IOD

Iodul joacă un rol important în buna funcționare a glandei tiroide,

un organ situat la nivelul gâtului, care reglează secreția câtorva hormoni
direct legați de metabolismul general.
Doza zilnică recomandată.
150 – 200mcg.
Adulții au nevoie de 150mcg. În perioadele de sarcină și alăptare,
femeile au nevoie de 175 – 200mcg.
Surse.
Principalele surse sunt: algele, sarea iodată, peștii de apă sărată,
fructele de mare, sarea de mare.
Roluri și caracteristici.
• intră în compoziția tiroxinei, hormonul care reglează
producția de energie, care menține constantă temperatura
corpului, respirația și tonusul muscular;
• asigură sănătatea pielii, a părului și a unghiilor;
• ajută la menținerea greutății corporale;
• servește, în uzul extern, drept antiseptic pe plăgile cutanate,

15
 în tratamentul inflamațiilor și infecțiilor.
Tulburări atribuite deficitului de iod.
Gușa este simptomul cel mai vizibil (expansiunea volumului galdei
tiroide care creează o umflătură la baza anterioară a gâtului), care se
adaugă la o serie de alte probleme: hipotiroidie (activitate diminuată a
glandei), creștere în greutate, scăderea libidoului, palpitații, scăderea
temperaturii corpului și schimbări de comportament.
Tulburări atribuite consumului excesiv de iod.
În stare naturală, iodul nu prezintă nici un risc de toxicitate.
În tratament, el poate provoca alergii, îngălbenirea unghiilor și a
pielii. O supraîncărcare cu iod poate declanșa hipertiroidie, care se
manifestă prin tremurături ale extremităților, tahicardie, bufeuri.

MAGNEZIU

Acest mineral, cu un aport vital în numeroase funcții metabolice,

este prezent cu preponderență în țesutul osos, dar se găsește și în mușchi,
inimă, ficat, rinichi, tub digestiv și plasmă.
Interesul pentru magneziu, care a devenit cel mai cercetat mineral
din universul nutriției, se poate observa și din numărul mare de studii
care îi sunt dedicate.
Doza zilnică recomandată.
400mg.
Femeile care așteaptă venirea unui copil ar trebui să-și dubleze
rația.
Surse.
Magneziul se găsește în: cerealele integrale, fructele oleaginoase

16
(nuci, migdale, alune), ciocolată, leguminoase (fasole albă, bob), spanac,
avocado, broccoli, mere, banane, citrice, unele ape minerale și în anumite
fructe de mare (melci marini).
Roluri și caracteristici.
• intervine în metabolismul glucidelor, lipidelor și proteinelor;
• asigură energia corpului;
• acționează asupra nivelului excitabilității neuromusculare
(activează contracția musculară și împiedică crampele),
asupra permeabilității celulare (transmiterea influxului
nervos), are anumite activități enzimatice și participă la
reglare cardiacă;
• facilitează asimilarea vitaminei C, a calciului, fosforului și
potasiului;
• devine un calmant natural când este utilizat împreună cu
calciul. Totodată, din punct de vedere al funcționării
cardiovasculare, magneziul este un antagonist al calciului. Un
exces de calciu declanșează o eliminare accentuată de
magneziu în urină;
• împiedică formarea calculilor și calcificarea vaselor
sanguine;
• întărește smalțul dinților;
• folosit sub formă de săruri de sulfat de magneziu pentru baia
picioarelor, eliberează mușchii și țesuturile inflamate de
surplusul de apă;
• utilizat sub alte forme de săruri (carbonat, oxid sau
hidroxid), poate servi drept pansament gastric.
Tulburări atribuite deficitului de magneziu.

17
 Carențele de magneziu sunt relativ frecvente.
Stresul, diureticele, medicamentele care controlează astmul,
anumite antibiotice, anumite medicamente cu acțiune cardiovasculară,
alcoolul, consumarea în exces a zahărului rafinat, cofeina, dieta
hipocalorică, schimbarea condițiilor fiziologice, precum în sarcină și
alăptare, sunt tot atâția factori care pot epuiză rezervele de magneziu și
genera un deficit.
Carența trebuie să atingă un nivel înalt înaite ca semnele să
permită detectarea ei.
Simptomele sunt variate: tetanie – contracții puternice și prelungite
ale mușchilor mâinii (degetele capătă forma unui con) și furnicaturi,
spasmofilie, scăderea poftei de mâncare pierderea coordonării, insomnie,
iritabilitate, vomă, rinite, dureri în gât etc.
Tulburări atribuite consumului excesiv de magneziu.
Insuficiența renală este câteodată cauza directă a unei acumulări
de magneziu în organism, de aceea suplimentul de magneziu nu este
recomandat persoanelor care au această afecțiune.
Posibilitatea intoxicației devine reală când dozele ating nivelul de
1000mg/zi. Efectul este diareea.

MANGAN

Numărându-se printre elementele indispensabile, manganul este un

oligoelement despre care se vorbește din ce în ce mai mult, datorită
importanței reale în îndeplinirea multor funcții ale organismului.
Doza zilnică recomandată.
2 – 5mg.

18
 Surse.
Cum alimentele constituie întotdeauna cea mai bună soluție, iată
alimentele care conțin cel mai mult mangan:
– sucul de ananas fără zahăr, un pahar conține cca. 3mg;
– legumele verzi, cerealele integrale, nucile, semințele, legumele
uscate, frunzele de ceai și ghimbirul.
Roluri și caracteristici.
• participă la sinteza colagenului, substanță recunoscută
pentru capacitatea sa de regenerare a pielii. Colagenul este
un material de natură conjunctivă, rezistent, care servește la
formarea diferitelor țesuturi din corp – oase, cartilagii. La
punctul de întâlnire între două oase, colagenul are rol de
cuzinet în formarea articulației, de aceea administrarea
manganului previne artroza. El contribuie și la rezistența
osoasă;
• participă la metabolismul glucidelor, steroizilor și al câtorva
hormoni;
• asigură echilibrul anumitor funcții neurologice, cum ar fi
memoria;
• crește potențialul de procreere masculin;
• activează producerea laptelui matern;
• eliberează organismul de agenții poluanți grație
proprietăților sale antioxidante.
Tulburări atribuite deficitului de mangan.
S-au relevat pierderi osoase la anumite femei la care nivelul de
mangan era situat sub limita inferioară.
O carență poate provoca alergii, dureri articulare, palpitații,

19
tahicardie, agitație și uneori sterilitate.
Capacitatea organismului de a elimina surplusul de glucoză se
diminuează când există o lipsă de mangan.
Producția de insulină scade și ea.
Tulburări atribuite consumului excesiv de mangan.
Riscul toxicității este inexistent. Totuși, pe termen lung, dozele
ridicate pot provoca hipertensiune.

MOLIBDEN

Prezența sa este mai mult decât modestă, dar nu este mai puțin
indispensabil organismului.
Molibdenul este un oligoelement care servește drept catalizator în
anumite reacții chimice importante, în special în metabolismul sulfului și
al aminoacizilor sulfurați.
Doza zilnică recomandată.
75Mcg.
Surse.
Dacă alimentația conține, în mod regulat, legume verzi, fasole,
cereale integrale și lactate, nevoile de molibden sunt complet satisfăcute.
Roluri și caracteristici.
• intră în compoziția enzimelor destinate curățării celulelor de
sulfiți, substanțe care se găsesc în alimente, mai ales în cele
bogate în proteine și care sunt utilizate ca agenți conservanți
pentru multe produse alimentare și medicamente;
• intră în compoziția altor enzime destinate producției de acid
uric, rezultat prin degradarea acizilor nucleici, ADN și ARN,

20
 care servește la eliminarea a numeroase substanțe.
Tulburări atribuite unui deficit sau unui exces de molibden.
Sunt practic inexistente.
Doar pacienții hraniți artificial – intravenos – o perioadă lungă
riscă să aibă o lipsă de molibden.
Anumite persoane sunt mai sensibile la prezența sulfiților și pot
suferi de tulburări respiratorii la fel de grave ca și astmul. În acest caz
suplimentul de molibden este recomandat.
De fapt, carența de molibden este practic imposibilă, întrucât
alimentația zilnică permite ingerarea unei cantități aproape duble față de
cea sugerată.
Nu s-au înregistrat, până acum, cazuri de toxicitate a molibdenului.
O cantitate mai mare de 500mcg poate provoca o asimilare mai
redusă a cuprului.

POTASIU

Foarte răspândit în natură, potasiul se prezintă sub formă de

săruri și acționează în principal asupra nivelului echilibrului electrolitic.
Doza zilnică recomandată.
3500mg (3,5g).
Surse.
Fructele – banane, caise, prune uscate, cantalup; legumele –
spanac, roșii, cartofi, constituie cele mai însemnate surse, de asemenea
păsările de curte, peștele.
Roluri și caracteristici.
• este un reglator important al presiunii arteriale, deoarece

21
 extrage sodiul din celule, ceea ce reduce volumul de lichide
din organism;
• participă la reacțiile chimice care implică proteine și glucide,
stimulând secreția de insulină;
• activează funcția renală;
• influențează fenomenele electrice cardiace și neuromusculare
– trecerea rapidă a influxului nervos, excitabilitatea și
contracția.
Tulburări atribuite deficitului de potasiu.
Alcoolicii, cei care beau foarte mult cafea, consumatorii de dulciuri,
diabeticii, cei care abuzează de diuretice și laxative, precum și persoanele
care au urmat un tratament prelungit cu antiinflamatoare, cortizon, sunt
predispuse să dezvolte o carență de potasiu.
Statisticile privind consumul de potasiu indică faptul că
majoritatea tinerilor nu consumă suficient din acest muneral important.
Situațiile enumerate mai sus aplifică considerabil riscul de
hipopotasemie – concentrația scăzută a potasiului în sânge.
Carențele de potasiu produc hipertensiune, oboseală, dereglarea
ritmului cardiac, crampe musculare și chiar confuzie și iritabilitate.
Tulburări atribuite consumului excesiv de potasiu.
Administrarea de doze mai mari de 5000mg/zi poate
afectaechilibrul muneral.
Redutabile sunt și problemele cardiace și renale.
O doză de 25g de clorură de potasiu poate provoca o intoxicație
gravă a organismului.

22
 SELENIU

Importanța acestui oligoelement nu trebuie judecată după

cantitatea zilnică recomandată.
Pe măsură ce comunitatea științifică observă acțiunea seleniului, se
constată formidabila sa importanță în realizarea funcțiilor vitale ale
organismului.
Doza zilnică recomandată.
60 – 80mcg.
Nevoile femeilor sunt evaluate ca fiind de 60mcg, iar cele ale
bărbaților de 80mcg.
Organizații cunoscute, cum ar fi Institutul American de Cercetare a
Cancerului, merge până la a recomanda rații de 200mcg ca mijloc de
prevenire a cancerului.
Surse.
Cerealele intagrale, nucile de Brazilia, usturoiul, ceapa și drojdia
de bere furnizează aportul alimentar necesar, dar și vietățile mării –
langusta, scoicile, crabul, stridiile, tonul, dar și ficatul și rinichii.
Roluri și caracteristici.
• împiedică acțiunea patogenă, distrugătoare, a virusurilor
aflați în organism;
• intră în compoziția enzimelor ce acționează asupra
glutationului, care protejează celulele de acțiunea oxidantă a
radicalilor liberi. În această privință el acționează sinergic cu
vitamina E;
• previne formarea celulelor canceroase;
• încetinește îmbătrânirea;

23
 • revigorează aspectul părului și al pielii;
• sprijină sistemul imunitar;
• curăță organismul de substanțe precum arsenicul, cadmiu și
mercurul;
• împiedică formarea cataractei și a leziunilor mușchiului
cardiac.
Tulburări atribuite deficitului de seleniu.
Studiile recente asupra seleniului au emis ipoteza că o insuficiență a
acestui material poate antrena declanșarea SIDA și a consecințelor sale
devastatoare, ireversibile.
De asemenea, a fost făcută o corelație între regiunile care au o
concentrație scăzută de seleniu în sol și procentul mai ridicat de cancer
de sân și colon și chiar de tulburări cardiace.
Semne precum îmbătrânirea prematură, oboseala crescută,
slăbirea rezistenței în fața infecțiilor și predispoziția la cancer pot anunța
o carență de seleniu.
Tulburări atribuite consumului excesiv de seleniu.
În cantitatea mai mare de 500mcg/zi, seleniul devine foarte toxic și
acționează ca o veritabilă otravă, putând conduce la un cancer
generalizat.
Căderea părului, fragilitatea unghiilor, amețelile, grața și gustul de
metal în gură constituie semnale de alarmă.
Prin urmare, una sau două nuci de Brazilia sunt suficiente pentru a
acoperii necesarul zilnic de seleniu.

24
 SODIU

Consumul abuziv de sodiu în cursul ultimilor ani a făcut atât de

multă publicitate negativă acestui mineral, încât este considerat aproape
un inamic al organismului.
Adevărul trebuie însă restabilit, astfel că această substanță capitală
să-și reia locul pe care îl merită.
Sodiul abundă în lichidele extracelulare – plasma sanguină.
Doza zilnică recomandată.
1 – 3g.
Mai mulți specialiști optează pentru o cantitate moderată, până la
2400mg/zi. Un bun punct de reper pentru a supraveghea consumul de
sodiu: 5ml (1 linguriță) echivalează cu 2000mg (2g) de sodiu.
Surse.
Lista este lungă, de aceea majoritatea consumă chiar mai mult
sodiu decât necesarul zilnic.
Mai mult, toate alimentele tratate industrial conțin doze crescute
de sodiu, fie pentru a le accentua gustul, fie pentru a le prelungi
conservarea.
Principalele alimente bogate în sodiu sunt: majoritatea produselor
din carne – mai ales jambonul și șunca, legumele, peștele și carnea
conservată, supele la plic și la cutie, crustaceele, cerealele, pâinea și
produsele de panificație, sosurile și bineînțeles sarea de masă.
Roluri și caracteristici.
• reglează volumul de lichide;
• împreină cu potasiu, asigură permeabilitatea membranei
celulare și permite circulația normală a tuturor agenților

25
 indispensabili organismului;
• ameliorează transmiterea impulsului nervos și muscular.
Tulburări atribuite deficitului de sodiu.
O lipsă de sodiu determină hiponatremie – un nivel de sodiu în
plasmă prea scăzut – care provoacă o hiperhidratare.
Hiponatremia se traduce prin tulburări digestive – greață, vomă,
dezgust față de apă – sau neurologice, care merg de la sipla confuzie până
la comă.
Tulburări atribuite consumului excesiv de sodiu.
Prea mult sodiu provoacă hipernatremie – nivel de sodiu prea
ridicat în plasmă.
În acest caz, cea mai de temut este deshidratarea.
În mod bizar, această afecțiune provoacă simptome asemănătoare
celor care sunt determinate de afecțiunea opusă: probleme neurologice –
de la confuzie la obsesie, secuse neuromusculare, convulsii și în final
comă.

SULF

Ceea ce caracterizează sulful este cu siguranță mirosul său

pregnant și înțepător.
Deși nu există o doză minimă sau maximă recomandată, sulful este
un element care își are locul său în funcționarea normală a organismului.
Doza zilnică recomandată.
– nestabilită.
Surse.
Alimentele bogate în proteine, precum carnea și peștele, anumite

26
ape, ca și aerul, ne furnizează sulful.
Roluri și caracteristici.
• intervine în acțiunile asupra agenților toxici;
• este legat de proteinele specializate în fabricarea țesutului
osos și de cele cu rol în sănătatea unghiilor și a părului;
• se fixează de mai multe toxine, pe care le transformă în
substanțe chimice care nu mai sunt toxice.
Tulburări atribuite deficitului sau consumului excesiv de sulf.
Nu s-au raportat.

ZINC

Zincul poate fi considerat unul dintre cele mai impotante

oligoelemente datorită implicării sale în mecanismele de construcție și
producție celulară.
Doza zilnică recomandată.
12 – 15mg.
Trebuie precizat că necesarul zilnic variază în funcție de anumite
condiții.
La copil se recomandă 5 – 10mg; la adult – pentru femeie 12mg, iar
pentru bărbat 15mg; în timpul sarcinii, se recomandă creșterea aportului
de zinc la 20 – 40mg și chiar la 50mg în caz de alăptare.
Anumiți specialiști nu consideră exagerată nici chiar o doză de
200mg administrată în timpul sarcinii.
Surse.
Drojdia de bere, fasolea, precum și alimentele bogate în proteine

27
animale, cum ar fi carnea, peștele, fructele de mare, ouăle și produsele
lactate.
Roluri și caracteristici.
• intră în constituția multor enzime, numărul lor se estimează
la 200 și le activează;
• este implicat în sinteza proteinelor din constituția ADN-ului
și ARN-ului;
• ajută la reînnoirea și la sinteza celulară cerută de craștere,
sarcină, alăptare, cicatrizarea rănilor, producerea spermei;
• facilitează reglarea glicemiei și eliberarea de insulină;
• întărește sistemul imunitar datorită acțiunii sale
antioxidante;
• prezintă capacitatea de adaptare a ochilor la întuneric și la
lumină în asociație cu vitamina A;
• elimină excesul de cupru;
• elimină cadmiul.
Tulburări atribuite deficitului de zinc.
Atenție la administrarea calciului, a alcoolului, a diureticelor, a
penicilinei și la maladiile intestinale, deoarece acește factori pot sărăci
considerabil rezervele de zinc.
Pierderea apetitului, scăderea în greutate, slăbirea sistemului
imunitar (sensibilitatea la infecții), cicatrizarea lentă și diversele
probleme ale pielii, unghiile fragile, căderea părului, în situațiile grave
dispariția menstruației, atrofia organelor sexuale (ultimele două afectând
direct potențialul sexual și reproducător), anemia, depresia, pierderea
simțului gustativ și chiar încetinirea creșterii la copii, malformații ale
fătului la femeile însărcinate, reprezintă tot atâtea semne care pot sugera

28
o carență de zinc.
Tulburări atribuite consumului excesiv de zinc.
O cantitate prea mare de zinc distruge depozitele de cupru și
cauzează anemie și dureri puternice de cap.
Un exces de zinc determină, de asemenea, o creștere a colesterolului
”rău”, LDL și o scădere a colesterolului ”bun”, HDL.
Suplimentele de zinc care depășesc 2000mg pot provoca uneori
tulburări gastro-intestinale.
Oricum, nu există nici un motiv pentru a consuma o cantitate atât
de mare, dozele între 30 și 150mg fiind mai mult decât suficiente.

29
 4.PLANTE MEDICINALE RECOMANDATE ÎN
DEMINERALIZARE

1.Castan comestibil
Castanea sativa
Fam. Fagaceae

2.Căpșun
Fragaria moschata
Fam. Rosaceae

3.Cireș
Cerasus avium
Fam. Rosaceae

4.Coacăz roșu
Ribes rubrum
Fam. Grossulariaceae

5.Coada – calului
Equisetum arvense
Fam. Equisetaceae

30
6.Drijdie de bere
Saccharomyces cerevisiae
Fam. Saccharomycetaceae

7.Frag
Fragaria vesca
Fam. Rosaceae

8.Grâu
Triticum aestivum ssp vulgare
Fam. Poaceae

9.Hrișcă
Fagopyrum esculentum
Fam. Polygonaceae

10.Lămâie
Citrus limon
Fam. Rutaceae

11.Lăptucă
Lactuca sativa
Fam. Asteraceae

12.Morcov
Daucus carota ssp sativus
Fam. Apiaceae

31
13.Portocal
Citrus aurantium
Fam. Rutaceae

14.Ridiche roșie
Rphanus sativus, convar sativus
Fam. Brassicaceae

15.Secară
Secale cereale
Fam. Poaceae

16.Sfeclă roșie
Beta vulgaris, var canditiva
Fam. Chenopodiaceae

17.Soia
Glycine max
Fam. Fabaceae

18.Spanac
Spinacea oleracea
Fam. Chenopodiaceae

19.Sparanghel
Asparagus officinalis
Fam. Liliaceae

32
20.Strugure
Vitis vinifera
Fam. Vitaceae
21.Vișin
Cerasus vulgaris
Fam. Rosaceae

33
 CASTAN COMESTIBIL
Castanea sativa
Fam. Fagaceae

Pentru remineralizare se recomandă consumul de piureu de

castane. Sew consumă ca aliment la dejun și cină.

CĂPȘUN
Fragaria moschata
Fam. Rosaceae

Are acțiune remineralizantă.

Se recomandă cura de primăvară, prin consumarea în starea
proaspătă a căpșunelor, până la 300g zilnic.

CIREȘ
Cerasus avium
Fam. Rosaceae

Remineralizează organismul.
Se recomandă consumul zilnic de fructe în perioada de sezon, cât și
consum de compot în restul anului. Se mai recomandă o infuzie din 1

34
lingură de fructe uscate la o cană. Se beau 3 căni pe zi.

COACĂZ ROȘU
Ribes rubrum
Fam. Grossulariaceae

Fructele, consumate ca atare, luate inainte de masă sunt tonic-

aperitive. Suc, 100 – 500g pe zi, în 3 – 4 reprize, dulceață și sirop, de 2 – 3
ori pe zi, vitaminizează organismul.
Se utilizează mai ales iarna și primăvara.

COADA – CALULUI
Equisetum arvense
Fam. Equisetaceae

Este un foarte bun remineralizant.

Pentru remineralizarea organismului se recomandă un decoct din 1
linguriță plantă mărunțită la o cană cu apă.
Se fierbe 15 minute.
Se strecoară.
Se bea în loc de apă câte 2 – 3 sau 4 – 5 căni pe zi.

35
 DROJDIE DE BERE
Saccharomyces cerevisiae
Fam. Saccharomycetaceae

Pentru tratarea demineralizării se recomandă consumarea a câte 2

linguri pe zi de drojdie de bere proaspătă, 3 – 4 lingurițe de drojdie de
bere uscată sau 4 – 6 capsule pe zi.
Cantitatea de 4 linguri de drojdie de bere proaspătă se poate pune
în 500 ml de suc de tomate, zmeură, ananas, alte sucuri de fructe sau
lapte. Se amastecă bine până când conținutul se uniformizează prin
dispersia uniformă a celulelor de ciupercă. Se completează până la 1 litru
ce același lichid și se introduce în frigider.
Se beau 2 – 3 pahare pe zi. Înainte de a turna în pahar, lichidul se
amestecă bine prin agitare, deoarece drojdia de bere se depune la fund.
Se administrază cca. 10 – 15 zile pe lună.
Tratamentul îndelungat poate duce la sterilitate.
Șobolanii hraăniți constant cu alimente îmbogățite cu drojdii de
bere au devenit sterili.

FRAG
Fragaria vesca
Fam. Rosaceaea

Fructele consumate în stare proaspătă sau prelucrate sunt un

36
aliment nutritiv, tonic, răcoritor, remineralizant.
Se consumă 300 – 500 g până la 1500 g pe zi.
O cantitate mai mare se consumă dimineața, timp de 7 – 14 zile.
Este apreciat din antichitate de către romani și studiat de marii
naturaliști ai secolului XVII – XVIII.

GRÂU
Triticum aestivum ssp. vulgare
Fam. Poaceae

Grâul posedă proprietăți terapeutice pentru medicina umană.

Principiile active pe care le conține îi conferă proprietăți
remineralizante etc.
Pentru tonifierea generală a organismului la copii și bătrâni se
recomandă consum zilnic, câte 2 – 3 loingurițe boabe încolțite și uscate.
Se pregătesc prin punerea la încolțit pe sugativă umedă. După
încolțire se usucă în cuptor.
Pentru tratarea demineralizării se recomandă consumul zilnic de
boabe încolțite.
Se spală 100g boabe cu apă rece.
Boabele umezite la spălat se pun pe o hârtie. Se acoperă cu apă și
cu un șervețel de hârtie. După 24 de ore încolțesc (colțișori de 1 mm.). Se
spală cu apă și se consumă sfărâmându-le bine în gură. Se mai poate
pregăti prin trecerea boabelor prin râșniță.
Se poate amesteca apoi cu apă fiartă sau lapte în proporții egale. Se
mai poate adăuga miere. Cura durează 3 – 4 săptămâni. Se va constata o

37
îmbunătățire a stării de sănătate.
Grâul încolțit conține 1050mg% P, 342mg% Mg, 71mg% Ca,
enzime, vitaminele A, B, E (germen), K, D, PP, diastaze, proteine, glucide
etc.

HRIȘCĂ
Fagopyrum esculentum
Fam. Polygonaceae

Fructele au importanță terapeutică, având proprietăți energetice,

nutritive etc.
Recomandate în alimentația generală.

LĂMÂIE
Citrus limon
Fam. Rutaceae

Se recomandă în demineralizare etc. Fructele de lămâi au

numeroase utilizări în terapeutica medicală umană.

38
 LĂPTUCĂ
Lacta sativa
Fam. Asteraceae

Se recomandă consumată ca plantă alimentară sub formă de salată

sau diferite preparate culinare.

MORCOV
Dancus carota ssp sativus
Fam. Apiaceae

Rădăcinile, frunzele și fructele au utilizări terapeutice în medicina

umană tradițională.
Are proprietăți de remineralizant etc.
Pentru remineralizarea sugarilorși a copiilor se recomandă un
decoct din 1 lingură frunze proaspete sau uscate mărunțite la 250 ml apă.
Se fierbe 5 minute. Se acoperă și se lasă la răcit. Se strecoară. Se
administrează în funcție de vârstă: sugari – 3 lingurițe pe zi; copii între 2
și 4 ani – 3 linguri pe zi; copii între 5 și 6 ani – 6 lingurițe pe zi; copiii mai
mari – întreaga cantitate pe zi, în două prize.
Pentru prevenirea îmbătrânirii se recomandă rădăcina consumată
ca atare sau consumarea de suc din rădăcină, obținut la mixer sau
storcător de fructe pentru sucuri. Se beau dimineața către 100 ml sau suc
amestecat cu 2 părți zahăr sau miere. Se beau mai multe linguri în

39
decursul unei zile.

PORTOCAL
Citrus aurantium
Fam. Rutaceae

Fructele sunt recomandate intern pentru demineralizare,

consumate ca atare, în stare proaspătă. Sucul, obținut prin stoarcerea
pulpei de portocală, se consumă câte 2 – 3 pahare pe zi.

RIDICHE ROȘIE
Raphanus sativus, convar sativus
Fam. Brassicaceae

Ridichea se consumă în stare proaspătă la mese, tăiată felii sau

rasă.

SECARĂ
Secale cereale
Fam. Poaceae

Pentru remineralizarea organismului, se recomandă pâine de

secară consumată zilnic la toate mesele.
Pentru remineralizare se recomandă cariopse (semințe) puse la
încolțit într-o farfurie.

40
 Când a început să iasă colțul radiculei, se iau 1 – 2 linguri, se spală
și se mănâncă.
Semințele încolțite se amestecă bine până se face o pastă, apoi se
înghite.
Se vor consuma de 3 ori pe zi, dimineață, prânz și seara.

SFECLĂ ROȘIE
Beta vulgaris, var canditiva
Fam. Chenopodiaceae

Rădăcinile și frunzele au utilizări terapeutice în medicina umană

tradițională.
Principiile active au proprietăți remineralizante. Se recomandă și
în demineralizare consumată ca atare în salate și alte preparate culinare
(fiartă sau coaptă își pierde în mare parte proprietățile terapeutice).
Se recomandă suc de sfeclă roșie, 100 – 150 ml, care se bea
dimineața pe stomacul gol.
Cura durează până la completa ameliorare.

SOIA
Glycine max
Fam. Fabaceae

Semințele au utilizări terapeutice în medicina umană cultă și

tradițională.
Este un aliment complet și foarte digerabil, recomandat la

41
persoanele care suferă de demineralizare.
Făina de soia este un aliment ideal recomandat.
De asemeni folosirea uleiului în alimentație, cel puțin 2 – 3
săptămâni, fără alte grasimi este foarte recomandat.
”Laptele de soia” este indicat pentru sugari și copii mici. Acesta se
prepară din 150g semințe peste care se toarnă 1 litru de apă. După 36 de
ore se decantează lichidul limpede supernatant și se filtrează. Se consumă
în aceeași zi.
Aceleași semințe pot fi folosite pentru o nouă cantitate de lapte.
Hrana pregătită din semințe sau făină se poate consuma ca atare.
Germenii de soia – se pun semințele (boabele) la înmuiat 48 – 72 de
ore. Apa se schimbă la 12 ore. După înmuiere se întind pe o suprafață
umedă (pânză umedă) la întuneric și suficientă căldură, ca să germineze.
Se consumă câte 2 – 3 linguri de boabe încolțite pe zi.

SPANAC
Spinacea oleracea
Fam. Chenopodiaceae

Părțile aeriene ale plantei și semințele au utilizări terapeutice în

medicina umană cultă și tradițională.
Spanacul are proprietăți de mare valoare ca remineralizant și
asigură un mare procent de substanțe minerale necesare organismului.
Se recomandă frunze proaspete de spanac consumate ca atare, de
preferință în salată de crudități.
Indicate în regimul alimentar al copiilor și persoanelor mai în
vârstă.

42
 Se mai recomandă vinul tonic, preparat din 750 ml vin roșu natural
și 200 ml suc de spanac. Se beau câte 100 ml înainte de masă.

SPARANGHEL
Asparagus officinalis
Fam. Liliaceae

Rădăcina are utilizări terapeutice în medicina umană cultă și

tradițională. Se recomandă în demineralizare consumat ca atare, în stare
crudă, trecut prin răzătoare, în aperitive, salate de sparanghel, fiert în
preparate culinare dietetice. Se mai consumă sub formă de decoct, din 20
g lăstari tineri la 1 l de apă. Se fierb 30 minute și se bea în cursul unei
zile, în 3 – 4 reprize.
Suc proaspăt, obținut prin tăierea în bucăți a lăstarilor și
introducerea lor în storcătorul de legume și fructe.
Se pot da și prin răzătoare și stoarse prin tifon. Se pot consuma 1 –
2 pahare pe zi.

STRUGURE
Vitis vinifera
Fam. Vitaceae

Boabele (bacele) de strugure, au utilizări terapeutice în medicina

cultă și tradițională. Asigură substanțele minerale necesare
remineralizării organismului.
Se recomandă cura de struguri, 1 – 2 kg pe zi, sau must proaspăt

43
câte 3 – 4 pahare pe zi, sau cură de stafide, câte 200 g pe zi.

VIȘIN
Cerasus vulgaris
Fam. Rosaceae

Fructele, cozile și uleiul din miezul sâmburilor au utilizări

terapeutice în medicina umană.
Revitalizare foarte utilă pentru bătrâni.
Fructele sunt recomandate în demineralizare.
Se recomandă consumarea ca atare a fructelor câte 500 – 1000 g pe
zi.

44
 5.CONCLUZII

1.Este necesar să se amintească încă o dată importanța respectării

sfaturilor medicale și fitoterapeutice, cât și citirea cu atenție a
contraindicațiilor precizate în anumite cazuri atunci când se optează
pentru un supliment de minerale.
2.Alimentele constituie cea mai indicată masă de minerale și
vitamine.
3.Plantele medicinale prezentate în lucrare au rol în prevenirea sau
vindecarea bolilor pe cale naturistă, utilizând bogatele resurse floristice
ale țării noastre.
4.Prin urmare, o alimentație variată permite organismului să-și
asigure întreaga gamă de minerale esențiale pentru buna sa funcționare.
5.Oligoelementele și mineralele intervin în numeroase procese
metabilice.

45
 6.BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Andrei M – Să cunoaștem plantele medicinale, Ed. Didactică și

Pedagogică, Bucurește, 1971
2. Atanasiu E – În lumea plantelor de leac, Ed. Agrosilvică, București,
1968
3. Bojor O, Alexandru M – Plantele medicinale – izvor de sănătate,
Ed. Ceres, București, 1981
4. Borza Al. - Dicționar etnobotanic, Ed. Academiei R.S.R., București,
1968
5. Buia Al. - Plantele noastre medicinale, Ed. Poporul Român,
Timișoara, 1944
6. Butură V – Enciclopedie de etnobotanie românească, Ed. Științifică
și Enciclopedică, București, 1979
7. Chirilă P – Medicină naturistă, Ed. Medeicală, București, 1987
8. Constantinescu C – Plantele medicinale în apărarea sănătății, Ed.
Centrocoop, București, 1967
9. Constantinescu Gr. D , Hațeganu E- Plante medicinale, Ed.
Medicală, București 1979
10.Craciun Fl , Bojor O , Alexandru M – Farmacia naturii, Ed. Ceres,
București, vol I 1976; vol II 1977
11.Dihoru Gh. - Ghid pentru recunoașterea și folosirea plantelor
medicinale, Ed. Ceres, București, 1984
12.Geiculescu, T. Virgil – Bioterapie, Ed. Științifică și Enciclopedică,

46
 București, 1986
13.Grigorescu Em. , Ciulei I, Stanescu Ursula – Index fitoterapeutic,
Ed. Medicală, București 1986
14.Lucescu A , Ionescu T – Fructele de pădure, Ed. Ceres, București,
1985
15.Milcu Șt. - Omul în lumea contemporană, Ed. Științifică, București,
1972
16.Mocanu S, Răducanu D – Plantele medicinale în terapeutică, Ed.
Militară, București, 1983
17.Peiulescu A, Popescu H. M. - Plante medicinale în terapia modernă,
Ed. Ceres, București, 1978
18.Racz G, Laza A, Coiciu A – Plante medicinale și aromatice, Ed.
Ceres, București, 1974
19. Șerbănescu I – Plante din pădurile noastre, Ed. Științifică,
București, 1960

47