Sunteți pe pagina 1din 2

Lucian Blaga

Teatru
-piesele de teatru izvorasc din conflicte pe care ganditorul le-a surprins, reflectand asupra sensurilor
unor eresuri locale ;
-a practicat in lirica si teatrul sau estetica expresionismului descoperit si asumat pe vremea studiilor la
Viena.
Teatrul lui Blaga are o factura net expresionista, piesele evitand denumirile obisnuite ale genului, se vor
“mistere”,” jocuri dramatice”, “pantomime”, si contextele destinate scenei de un George Kaiser, Hasenklever,
Fritz von Unruh sau Toller tineau sa fie, nu comedii ori tragedii, ci “utopii”, “strigate”, “dansuri ale mortii”.
Personajele, rezumate la conditia lor categoriala, adesea nu au nume. Ele sunt “un barbat“, “ un mosneag «   ,
« un tanar », «  un cioban », « magul », « intaiul », « al doilea », « al treilea zidar » etc. Conflictele migreaza pe
un plan cosmic, eroii constituie doar vesmintele pasagere ale diverselor « stihii », « principii », « puteri
elementare », care se ciocnesc si isi disputa suprematia. Piesele au structura dramelor « vestrii »
(Verkundigungsdramen) sau « metamorfozei » (Verwandlungsdramen), proprii teatrului expresionist, adica
presimte prefacerea oamenilor in alti « noi » , altfel de pana erau pana atunci, sub efectul « jertfei », savarsite de
eroul principal. Psihologia individuala dispare din teatrul acesta, fiind inlocuita de porniri irepresibile,
elementare, sub efectul carora personajele se misca.
Dramele cu punct de plecare istoric, ‘ Mesterul Manole “, “ Cruciada copiilor ‘,  “Avram Iancu “,
dizolva o vaga atmosfera de Ev. Mediu romanesc in mit. Fortele chemate sa duca inainte actiunea sunt pana la
urma tot stihii, de la puterile diavolesti si divine conlucrand, conform credintelor pogomilice, la prozelitismul
catolic , lumesc si transcendentalismul ortodox si la duhurile pustei si ale padurii. Jertfa cu efect moral
metamorfozat intervine in toate trei piesele.
Limbajul poetic si factura expresionista au facut ca teatrul lui Blaga sa nu fie jucat in perioada
interbelica si cu atat mai putin ulterior. Prin originalitate si substanta insa, ocupa un loc de frunte in literatura
dramatica a acestei intregi epoci.

Vladimir Srteinu:
” Lirismul gnoseologic, lirismul lui Blaga se constitue din aspiratia spiritului sau la cunoasterea
totala. Descoperind pretutindeni in lume numai taine nedezlegate, ciudatenii (sensul vechi, slavon), adica
minuni, poetul este un miraculat. El a dat de cu vreme de izvoarele propriei poezii, pe care, formulandu-le mai
intai ca pe niste enunturi de teoreme ale misterului cosmic, le va demonstra liric in versuri si teoretic intr-o
opera de ganditor, care este si cea mai cuprinzatoare si inalta constructie rationala, ce a fost impusa vreodata
irationalului”

Pompiliu Constantinescu:
” Tragedia de cunoastere experimentata de poezia domnului Blaga i-a lasat o aspiratie spre moarte,
care il insoteste chiar si in aparenta lui impacare cu lumea. Metafizica sa isi cladeste un universe legendar, in
absolutul unei calduri originare, din cenusa marilor indoieli care s-au lasat pe fundul sufletului”

Poezii :
-elev al Facultatii de Filosofie (Viena), isi ia doctoratul cu teza : “Kultur und Erkenntnis”(Cultura si
cunostinta)(1920);
-indragostit de Cornelia Brediceanu scrie “Poemele luminii”(1919): Eu nu strivesc corola de minuni a
lumii,Lumina,Vreau să joc!,Pământul,Gorunul,Mugurii,Din părul tău,La mare,Noi și
pământul,Liniște,Frumoase mâini,Lacrimile,Mi-aștept amurgul,Dar munții-Unde-s?,Fiorul,Nu-mi
presimți?,Lumina raiului,Scoica,Trei fețe,Martie,Cresc amintirile,Eva,Visătorul,Veșnicul,Izvorul
nopții,Ghimpii,Inima,Stalactita,Sus,Noapte,Legendă,Primăvară,Dorul,Vei plânge mult ori vei zâmbi?,Pax
magna,Melancolie,O toamnă va veni,Stelelor.
-debuteaza la “Romanul” (1910) cu poezia “Noapte”;
-Tot la “Romanul” ii apare studiul ”Intuitia in filosofia lui Bergson” (1914)
-Lirica, dramaturgie si eseistica: “Pasii profetului”(1921), “Zamolxe” (1924), “Tulburarea apelor”
(1923), “Filosofia stilului” (1924), “In marea trecere” (1924), “Fetele unui veac”(1925), “daria”(1925),
“Fapta.Invierea” (1925), “Fenomenul originar”(1925), “ Ferestrele colorate” (1926).
-roadele muncii pe taram poetic sunt culegerile de versuri: “Lauda somnului” (1929)(cel mai inalt punct
al liricii blagiene, impinge universul intr-o noapte ancestrala, grea, de latente zamislitoare), “La cumpana
apelor”(1933), “La curtile dorului”(1938)(unde, mai ales, patrunde ecoul anilor lungi traiti departe de tara)
-in anii celui de-al doilea razboiului mondial publica ultima culegere de versuri, antuma “Nebanuitele
trepte”(1943)
-“Varsta de fier”(1940-1944), “Cantecul focului”, “Corabie cu cenusa”, “Ce aude unicornul”
-“Vara de noiembrie”, “Intalniri”
-lirica autoexpresiva “Ulise”

S-ar putea să vă placă și