Prezentare

Educatie Vizuala
 Arta in Antichitate
• ARTA EGIPTEANA
 Arta egipteană are un profund caracter religios și funerar, acesta
regăsindu-se în arhitectură, sculptură și pictură. Arta egipteană este o
„artă de curte”, prin care faraonul își arată puterea și bogă ția.
Pictura
La începutul artei egiptene, pictura se confunda cu relieful. Tehnica frescei este
folosită des, iar scenele sunt așezate în frize pe tot peretele, de la sol, la tavan. Tematica
e bogată, variată cu scene din viața coditiană(banchete, dansuri, petreceri sportive, etc.)
sau ritualuri de cult și înmormântare. Personajele sunt statice sau în mișcare, încadrate
în peisaj, sau așezate pe etaje sugerând adâncimea. Formele din desen sunt delimitate
cu o linie neagră, accentuată, iar culorile sunt fără nuan țări, uniforme.
 • ARTA GREACA
Pictura era folosită pentru decorarea caselor și mai târziu a palatelor
elenistice. Tehnica de lucru folosită este similară cu cea a frescei. Pe lângă
pictură întâlnim și mozaicul. Subiectele sunt inspirate din legende
mitologice sau din viața coditiană iar compozițile sunt ample cu multe
personaje.
 • ARTA ROMANA
Un rol important în arta romană, îl au mozaicul și pictura. Decorarea interioarelor se făcea pe
plafoane, bolți, pereți și podele. Pictura este folosită pentru a decora interioarele caselor și
palatelor. Apare decorul parietal
ce imita marmura sau lemnul Temele picturilor au influențe grecești și elenistice dând aspect
de adâncime, prin poziționarea personajelor în planuri diferite. Culoarea cea mai folosită în
pictură era roșu.
ARTA EVULUI MEDIU
Arta medievală se întinde de-a lungul a peste 1000 de ani .Ea include importante curente
artistice și perioade, arte naționale și regionale, genuri, rena șteri, lucrări ale arti știlor și
artiștii înșiși.
Arta medievală include multe domenii artistice, dar a fost în special axată pe sculptură,
decorarea manuscriselor și arta mozaicului Arta medievală europeană s-a dezvoltat pe
baza moștenirii artistice a Imperiului Roman și a influenței Bisericii creștine timpurii.
Aceste surse, alături de viguroasa cultură artistică „barbară” a Europei de Nord au
condus înspre o remarcabilă cultură artistică.
 ARTA ROMANICA
Pictura romanic se manifest pe doua directii principale: miniatura si pictura
monumental în tehnica numita fresc (pictat pe tencuiala proaspt i fixat prin uscarea
mortarului). Temele sunt cele religioase. Ele sunt inspirate din crile
Vechiului Testament, din Viata lui Hristos, din parabole, din Apocalips, din Judecata
de Apoi. O tema frecvent întâlnit este aceea a luptei dintre virtui i vicii. Alte teme
ilustreaz episoade cavalereti inspirate mai ales din cruciade.
 ARTA GOTICA
Pictura Gotica, isi asuma caractere diverse in functie de regiunea in care se
dezvolta. In afara Italiei, pictura are un rol secundar arhitecturii si sculpturii:
dispar aproape cu desavarsire ciclurile frescelor tipic romanice, in timp ce
castiga in importanta pictura vitraliilor din marile catedrale. In Italia
continua traditia picturii in fresca, in mozaic si pe panouri de lemn. 
 ARTA IN RENASTERE
Renasterea este denumirea curentului de înnoire sociala si culturala, care a inceput in
Italia si s-a raspandit în Europa occidentala, la sfârsitul Evului Mediu,caracterizata
prin redescoperirea interesului pentru culturaşi arta antichităţii clasice.
• Pictori renascentisti
Michelangelo Buonarroti (6 martie 1475, Caprese, Provincia Arezzo – 18 februarie 1564, Roma),
este alaturi de Leonardo da Vinci, cel mai important artist în perioada de vârf a Renaşterii
italiene. El a infatisat corpul uman cu o desavarsita plasticitate si forta expresiva
Pictor si arhitect, Rafaello (6 aprilie 1483, Urbino - 6 aprilie 1520, Roma) este, alaturi de
Leonardo da Vinci si Michelangelo, unul dintre gigantii perioadei de varf a Renasterii,
cand arta italiana a atins culmea grandorii si armoniei. Operele sale nu aveau
complexitatea intelectuala tulburatoare a lui Leonardo da Vinci si nici forta
coplesitoare a lui Michelangelo, ci erau pline de o demnitate umana pozitiva.
 ARTA IN BAROC
Stilul baroc este acel curent artistic european, generat în Italia la sfârșitul anilor 1600,
devenit predominant în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, durând între anii 1600 și
până în preajma începutului secolului XX. Stilul baroc este caracterizat prin folosirea
excesiva de decoratii interioare și exterioare(în arhitectură), folosirea scenelor
dramatice cu personaje multiple reprezentate din unghiuri diverse (în sculptură),si
prin realizarea de compoziții complexe cu personaje multiple aflate în situa ții
dramatice.
Eneas scapă din Troia în flăcări, de Federico Barocci,
Peter Paul Rubens - Vânătoare de lei
Lectia de anatomie - Rembrandt
Rondul de noapte - Rembrandt
 Stilul Rococo
Arta rococo, care a debutat în Franța și Germania la începutului de secol XVIII, a fost în multe
privințe o continuare a barocului, mai ales când ne referim la jocul de umbre și lumini și la
mișcarea compozițională. Totuși, stilul rococo este mai ludic, adecvat mai ales decora țiilor. Printre
artiștii rococo se remarcă Antoine Watteau (1684 - 1721), cunoscut în special pentru imaginile sale
diafane, eterice, cu amanți îmbrăcați elegant. La fel de frecvente erau și scenele idilice, pastorale și
mitologice, unde apăreau femei grațioase și nonșalante și amintim aici arti ști ca: François Boucher
(1703-1770), Jean-Honoré Fragonard (1732-1806) și Jean Siméon Chardin (1699-1779).
 Neoclasicismul
Neoclasicismul este o mişcare în arta, arhitectura şi designul Europei şi Americii de
Nord, în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, caracterizată prin revenirea stilului clasic
grecesc şi roman. Antichitatea se impune din nou, în opoziţie cu concepţiile baroce.
Aceasta „noua lectură” este menită să ducă la redescoperirea simplităţii şi profunzimii
naturii, spre deosebire de trăirile superficiale ale rococo-ului. (Jacques-Louis David ,
Moartea lui Socrtate, 1787)
Impresionismul
Impresionismul este o mişcare
artistică , manifestată mai ales în
Franţa , şi care marchează
desprinderea artei moderne de
academismul tradiţional. Pictura
impresionistă s-a dezvoltat în
perioada cuprinsă între 1867 şi
1886 , caracterizată prin
concentrarea asupra impresiilor
fugitive produse de o scenă sau
de un obiect, asupra mobilită ţii
fenomenelor, mai mult decâ t
asupra aspectului stabil şi
conceptual al lucrurilor,
preferâ nd pictura în aer liber şi
folosind o cromatică pură şi
tuşeuri fine de penel pentru a
simula lumina reală .
Auguste Renoir - Sur la terasse
(1881)
 EXPRESIONISMUL
Expresionismul îşi are originea în Germania. Revolta artiştilor a proclamat
libertatea creatoare absolută şi primatul expresiei asupra formei. Rezultatul
este o artă spectaculoasă din punct de vedere cromatic şi o estetică
revoluţionară. (Ernst Ludwig Kirchner - Două femei pe stradă, 1914 -
Kunstsammlung Düsseldorf si Emil Nolde - Răstignirea, 1912)
 POSTIMPRESIONISM
Postimpresionimul este un termen general care se referă la un ansamblu de stiluri și curente artistice,
care s-au dezvoltat în Franța în perioada cuprinsă aproximativ între anii 1880 și 1910, după perioada
de apogeu a impresionismului. Tendința predominantă este realizarea unui tablou reprezentând o
construcție de sine stătătoare, obiect al unei combinații pure între formă și culoare. Petele de culoare
pot constitui suprafețe de lumină sau umbră, uneori se reduc la puncte de culoare crudă (pointilism).
 POINTILISM
Pointilismul (în limba franceză :
Pointillisme de la point = punct),
denumit și Divizionism, este o
tehnică introdusă în pictură la
sfâ rșitul secolului al XIX-lea de
artiștii neoimpresioniști francezi
Georges Seurat, Paul Signac și alții,
folosind - pentru a asigura efectul
fuziunii culorilor pe retină - tonuri
pure, juxtapuse, ca elementele unui
mozaic, în suprafețe din ce în ce mai
mici.

Georges Seurat: Studiu pentru Le

Chahut - Courtauld Institute
Galleries Londra
 ABSTRACTIONISMUL
Abstracţionismul este denumirea pe care, începând cu cel de-al doilea deceniu al
secolului al XX-lea, şi-o revendică o serie de tendinţe, de grupări, de creaţii - în general
diverse, succedându-se nu fără o anumită atitudine polemică îndepărtând din
imaginea plastică elementele lumii vizibile, redate până atunci de aşa zisă artă
figurativă, şi aşezând în locul lor un sistem de semne, linii, pete, volume, ce ar trebui
să exprime, în formă pură, acţiunea raţionalităţii şi sensibilităţii umane.
 SUPRAREALISM
Suprarealismul este termenul care denumeşte curentul artistic şi literar de avangardă
care proclamă o totală libertate de expresie, întemeiat de André Breton (1896 - 1966) şi
dezvoltat mai ales în deceniile trei şi patru ale secolului trecut (cu aspecte şi prelungiri
ulterioare).
PREZENTARE REALIZATA DE :

Plumbu Bianca
Caziuc Sabina
Simionesei Loredana
Vicovan Teodor
Echipa NR 3.