Fundamentele comunicării interpersonale

Comunicarea interpersonala

Obiective

- nu orice relatie cu o fiinta umana are character interpersonal, cele mai multe rapoarte
sunt impersonale, iar in aceste cazuri interlocutorul este abordat exclusive prin prisma
statutului sau social, al profesiunii, sau rolului pe care il joaca in situatia data
-notam 3 deosebiri intre cele 2 forme de interactiune, si anume:
1. Relatia interpersonala se bazeaza pe cunoasterea unor date psihologice cu privire la
interlocutor, astfel incat putem anticipa reactiile
2. Cunoasterea interpersonala ne ofera si explicatii ale reactiilor celorlalti. Ex.: observam
ca interlocutorul s-a suparat, dar cunoastem si motivul
3. Strategiile interpersonale se bazeaza pe aplicarea de reguli individuale, determinate de
cunoasterea particularitatilor interlocultorului
- orice relatie incepe prin a fi impersonala, treptat dobandeste character interpersonal.
Pretentia de a fi ajung sa cunosti perfect persoana de langa tine este mereu o iluzie
1. Cunoasterea interioara
- invitatia la reciprocitate pe care o presupune sinceritatea comunicatorului. Destainuirea
unor secrete presonale duce la un imbold pentru celalalt de a proceda la fel
2. Cunoasterea lumii exterioare
- schimb de informatii cu semenii, adaugarea experientelor altora la experientele noastre.
3. Stabilirea si mentinerea de relatii semnificative cu alte fiinte umane
- satisfacerea nevoilor fundamentale de solidaritate, prietenie, dragoste
4. Persuadarea intelocutorului, influentarea sau schimbarea opiniilor, convingerilor,
credintelor, atitudinilor sau a conduitei acestuia
- utilizat si in procesul educational in general
5. Ajutorarea semenilor
- fie cognitive, prin consiliere, informare, invatare, fie afectiv, prin consolare, sustinere
morala, asistenta sufleteasca
6. Jocul si distractia
- pe langa jocurile propriu –zise, se include un numar mare de strategii comunicationale
ce reprezinta un caracter ludic, nerecunoscut ca atare.

Schema generala

- manifestarea instantanee a feedback-ului in comunicarea interpersonala

- ajustarea prin retroactiune e concomitenta cu emisiunea
-emitatorul este si receptor & vice versa; actorii au statut communicational identic,
trebuie sa posede competenta lingvistica ( cunoasterea internalizata a sistemului de reguli
al unei limbi), si performanta ( actualizarea competentei prin uz lingvistic)
-Dell Hymes – competenta comunicationala (ansamblul cunostintelor lingvistice,
interactionale si culturale internalizate de vorbitorul native al unei limbi care ii permite sa
se manifeste adecvat in contexte communicative specifice)
-nu exista mesaj receptionat care sa nu “lase urme” asupra receptorului (efecte cognitive,
affective, comportamentale)
-omniprezenta efectelor duce la ireversibilitatea comunicarii
-nu pot fi retrase mesajele (scuzele)
-feedback-ul permite o ajustare a performantei emitatorului, prin observarea efectelor
mesajului transmis
- modificam perfomranta si prin autofeedback – ne auzim vocea, urmarim scrisul, putem
aduce corectii
- feedback-ul duce si la ameliorarea performantei (cand pronuntam un cuvant gresit,
zambetul ironic al celuilalt ne avertizeaza si ne corectam)
- bruiajul sonor, optic, duce la schimbari de performare (vorbim mai tare, gesticulam)
-mesajul trebuie apartina unui domeniu de cunostinte cat de cat comun, iar cand nu avem
nimic in comun cu interlocutorul, apelam la mesaje stereotipe & stupide (despre starea
timpului
- orice comunicare interpersonala se desfasoara intr-un context de care depinde derularea
interactiunii; spatiala, temporala, psihologica si sociala; proxemica, momentul zilei,
aniversarea, sarbatoarea, context prihologic –nu radem la o ceremonie funerara, social –
nu tutuim un ministru la o sedinta chiar daca ne e prieten; alte presiuni sociale,
mentalitati, categorie profesionala, sau moda ne influenteaza.

Conditiile de eficienta

1. Franchetea
- nimic nu este mai separator decat un interlocutor nesincer
-franchete si ca receptor – reactionam cu onestitate la mesajele interlocutorului; oameni
care la aceasi intrebare dau raspunsuri opuse in functie de persoana cu care vorbesc.
-lipsa de reactie este o dovada mai “subtila” de nesinceritate
2. Solicitudinea
- interlocutorul asteapta si un sfat, o vorba buna, o mana de ajutor. Disponibilitatea de a-ti
ajuta prietenul cu o vorba sau o fapta; prin manifestarea ei, relatia are numai de castigat
3. Empatia
- “abilitatea specific umana de transpunere psihologica a eului in psihologia celuilalt” –
E. Titchener
-Ex: proverb Amerindian –de a te pune in mocasinii celuilalt, roman – in pielea celuilalt
-participarea la emotiile celuilalt nu inseamna ca simti ceva pentru el, empatia nu este
simpatie Ex. Boxerul
-ne face mai intelegatori
4. Atitudinea pozitiva
- parere favorabila despre interlocutor, necesar sa fie comunicata celuilalt, ca acesta sa se
simta mai in largul sau, sa participle mai active la interactiune
- atitudinea favorabila a emitatorului fata de propria persoana; stima exagerata insa este o
piedica, dar si opusul, cei timizi, cu scrupule xcesive.
- de dorit ca sentimentul pozitiv sa se manifeste si in raport cu situatia de comunicare
insasi. Atunci cand plictisesti, enervezi cu idei.
5. Egalitatea
- nu se refera la aspecte masurabile ( statu social, avere, aptitudini sau aspect fizic)
-egalitatea rolurilor de vorbitor si ascultator – nici unul nu trebuie sa monopolizeze rolul
de emitator – semn de respect
- adaptarea expresiei verbale la nivelul de pregatire al partenerului de dialog; recurgerea
la vocabular pe care sa-l inteleaga – altfel, denota snobism si dispret fata se semeni,
rezulta in refuzul de a intra in conversatie cu persoane apartinand anumitor categorii din
prejudecata ca nu avem ce sa aflam de la ele

-bunul mers al comunicarii depinde si de gradul de homofilie sau heterofilie dintre

participanti (asemanari & diferentieri)

Perceptia interpersonala

- capacitatea de a sesiza de la prima intalnire cu ce fel de persoana ai de-a face – primul

minut si jumatate
- unii “se pricep la oameni”, altii “iau plasa”
-caracteristici statice: rasa, nationalitatea, sexul – nu se shimba; dinamice: varsta, statura,
fizionomia. Trasaturile care se evidentiaza numai in anumite imprejurari Ex: conduce
bine doar daca se afla la volan
- constatarile pe care ne bazam perceptia interpersonala se bazeaza pe aspecte dinamice
rapid modificabile –reactii mimco –gestuale
- influenta unor principii perceptive precum:
1. Subiectivitatea
-“frumusetea este in ochii contemplatorului”
2. Stabilitatea
- observatiile de moment asupra cuiva le ajustam in functie de experienta contactelor
anterioare cu persoana respective. Daca am etichetat pe cineva “increzut” pentru ca l-am
surprins laudandu-se, vom avea tendinta sa-l judecam asa de acum in colo
3. Semnificanta
- socotim ca atitudinile semenilor nostril trebuie sa aiba un sens deductibil din observarea
evolutiei in timp a comportamentelor; interpretam conduita oamenilor in functie de
intentia pe care le-o atribuim (semnificanta), de consistenta presupusa a
comportamentelor (stabilitatea) si de propriile noastre dorinte si interese (subiectivitatea)
- ajungem sa construim o imagine personala a oamenilor prin aplicarea a 3 tipuri de
reguli:
Reguli empirice
- pot proveni si din observarea raporturilor reciproce dintre alte persoane, fie indivizi
reali, fie eroi de fictiune. Cititorul cu vechime si spectatorul pasionat cunosc mai mult
oameni fara existenta reala
Reguli deduse prin analogie
- prezumam ca persoane cu aceasi profesiune sau trasaturi de character similare vor
reactiona la fel in situatii asemanatoare – suntem contrariati cand nu se intampla asa
Reguli de autoritate
- stereotipuri ce isi au adeseori originea inca in anii copilariei
- copilul preia opiniile aldultilor fara discernamant; parintii, aducatorii, colegii si prietenii
mai mari pot fi surse ale acestor “principii” de viata . Proverbe si zicale

-interventia unor factor subiectivi – procese perceptive interpersonale

1. Efectul de primordialitate
- tendinta de a vedea in orice enumerare o ierarhie; mijloacele audio vizuale pot manipul
subtil prin prezentarea stirilor intr-o anume ordine, se stie ca ce e la inceput e cel mai
important
- cercetatorul Solomon Asch – experiment –exprimarea parerii in functie de lista de
cuvine – primacy –daca primul adjective este pozitiv, persoana este privita favorabil
2. Accentuarea perceptive
- lucruri, persoane, situatii identice sunt percepute diferit in functie de starea momentana
a subiectului. Cand ti-e foame ti se pare mai buna mancarea. Experimentul cu copiii
apartinand unor conditii sociale diferite – joaca cu monezi de aur si apoi reproducerea lor
prin desen – copiii saraci le-au desenat mai mari decat cei bogati
3. Profetiile care se autoimplinesc
- predictii care ajung sa se realizeze tocmai pentru ca lumea se astepta la asta. Efectul
Pygmalion. Experimentul profesorilor si al elevilor alesi ca fiind supradotati – o grija
sepciala acordata lor, chiar daca nu erau cu adevarat supradotati, astfel incat in timp au
ajung sa aiba cele mai bune rezultate.
4. Teoria implicita a personalitatii
- cunoasterea unui numar mare de persoane caracterizate prin complexe trasaturi fizice si
de character diferite ne conduce la formarea unor asocieri, relative arbitrare, potrivit
carora anumite caracteristici “merg impreuna”, in timp ce altele sunt incompatibile. Daca
este energic si harnic ese si intelligent, poate fi si prost?
5. Consistenta
- rezultat al actiunii combinate a principiilor stabilitatii si semnificantei, ne e greu sa
acceptam ca realitatea contrazice logica noastra si suntem contrariati. Ne asteptam ca
sentimentele sa fie reciproce, iar toti prietenii nostrii sa fie prieteni intre ei.
6. Stereotipizarea
- distorsioneaza realitatea, impiedicandu-ne sa percepem indivizii ca persoane. Atribuim
automat trasaturi general identificate

-acuratetea perceptiei interpersonale depinde si de o serie de factori analzati de psihologul

Mark Cook
1. Varsta – experienta de viata te ajuta sa interpretezi mai correct indiciile
2. Sexul – “intuitia feminine” – fals, istoria indelungata a subodonarii
3. Inteligenta
-omul destept nu intuieste mai corect personalitatea interlocutorului, dimpotriva – este
mai sensibil la efectele perturbatoarea ale autobruiajului psihologic
4. Complexitatea cognitive
- o persoana inteligenta se documenteaza si dobandeste in timp mai multe cunostinte utile
pentru judecarea semenilor sai
5. Comportamentul “popupular”
- cel care e sociabil nu este naaparat sic el care poseda o perceptie interpersonala
superioara, poate chiar invers. Tratamentul identic oricarui interlocutor – semn al
incapacitatii de a distinge intre atat de diversele tipuri umane
6. Trasaturile de personalitate
- mai buni judecatori de oameni sunt indivizii dotati cu o vointa puternica si o inteligenta
empirica, firile independente, non-conformiste si dominatoare. Diferente in functie de
sexul interlocutorului- barbatii care se pricep la barbate sunt persoane dure, agresive,
putin sensibile, femeile opus.
7. Antrenamentul - intuitia nu se dobandeste prin antrenament, cei ce nu poseda vocatia
perceptiei interpersonale, nu se vor perfectiona niciodata

Atractia interpersonala

- stimuleaza impulsul de afiliere ce ii determina pe oameni sa doreasca sa aiba prieteni cu

care sa isi imparta experientele
- 4 functii principlare ale impulsului de afiliere:
1. Reducerea sentimentelor de nesiduranta fata de cei din jur si intarirea sentimentului de
securitate.
2. Stimularea pozitiva prin contactul cu celalalt si prin interesul reciproc manifestat.
3. Posibilitatea de impartasire a afectelor si de creare a unui sentiment de siguranta
datorata empatiei.
4. Confirmarea narcisista prin atentia obtinuta din partea celuilalt si aprecierile
valorizante reciproce.

Atractia interpersonala depinde de:

1. Atractivitate
- alegem parteneri in functie de anumite calitati pe care le pretuim, attribute fizice,
trasaturi temperamentale, de personalitate sau comportament. D.pd.v. fizic – diferenta de
mentalitati, evolutia acestora plus intelepciunea naturii a facut ca nu toti barbatii sa
aprecieze acelasi tip de femei si vice versa
- trasaturile pretuite sunt dependente de context: stai in banca cu un coleg silitor, joci
tennis cu un jucator bun
- cand ne atrage o persoana tindem sa-I atribuim calitati inexistente
2. Proximitatea
- Ex studentilor mutate de curand in camin, “effect al simplei expuneri”, distanta spatiala
redusa favorizeaza intalniri mai dese, studiul cu portretul foto aratat des- oamenii
apreciaza pozitiv persoana respective pentru ca s-au familiarizat cu ea. Concluzia
pesimista – manipularea audio-vizuala in campanile politice +efectul de primacy.
Experimentul cu cele 3 grupuri de sobolani si muzica clasica.
- fenomenul de “imprinting” – Konrad Lorenz – animalele (puii de pasare/ maimuta) se
ataseaza de prima fiinta pe care o vad imediat dupa ce ies din ou/ se nasc. “sindromul
mamei de carpa” – jucaria de plus
- oamenii care au contacte mai dese cultiva mai putine prejudecati unii fata de altii
- evolutia raporturilor dintre adversary in cursul unui conflict armat de durata – duce la o
comunicare intre soldati pe fronturi opuse
- proximitatea intr-un sens non spatial. Se naste un sentiment de solidaritate intre
persoane care au trecut prin experiente asemanatoare: divort, spital, detentie
3. Consolidarea
- A. Maslow a propus ierarhia nevoilor personale, de la cele primare pana la aspiratia
catre autoimplinire pe un plan superior. In mijloc a fost plasata nevoia de stima- respectul
pe care il asteptam de la semeni si autoaprecierea
- tindem sa ii valorizam pozitiv pe cei care ne apreciaza sin e lauda – ne alimenteaza
increderea in fortele proprii
- cand de intampla opusul – ne flateaza cu un anumit interest, afecteaza consolidarea
4. Asemanarea
- dorinta de autolegitimare, confirma normalitaeta personalitatii, comportamentului si
preferintelor noastre, validandu-ne astfel
- posesorii de caini si pisici despre care se spune ca ajung sa semene cu animalele lor,
cand de fapt le-au ales de la inceput astfel incat sa le semene. Indragostitii –gusturi in
comun.
5. Complementaritate
- “contrariile se atrag”, dependenta si ea de context, Ex studentului care accepta sa
lucreze cu un professor agresiv poate sa nu suporte o logodnica agresiva. IN cadrul
cuplurilor complementaritatea reprezinta dezavantaje atunci cand se intampla situatii de
criza – tratata drept incompatibilitate

Credibilitatea interpersonala

- Aristotel – pentru a fi credibil, un orator trebuia sa indeplineasca 3 conditii: sa poata

dovedi ca poseda bun simt, moralitate si bunvointa
-bunul simt – obligatia de a nu soca publicul prin adoptarea unei pozitii care s-ar fi abatut
de la calea regala a simtului comun
- trebuie sa arate ca impartaseste gandurile si opiniile majoritatii
- nu propunea idei novatoare, cid oar formula mai clar ceea ce gandeau oratorii sai
- tendinta de a te prezenta drept o persoana modesta cu nimic superioara celorlalti iti
atrage sustinatori – campanii
- nu ne incredem in indivizi care s-au dovedit a fi sarlatani
- bunavointa joaca rol important, interlocultorul se arata darnic de a te ajuta dezinteresat
pentru a-ti castiga increderea
- Experimentul personajului care a tinut o prelegere in fata a 2 publicuri diferite, unuia
fiind prezentat drept un expert, altuia drept un pasionat al subiectului

-3 stadii ale credibilitatii

1. Credibilitatea initiala
- gradul de incredere pe care o acordam unei persoane inaintea interactiunii cu ea –
suntem influentati de aspectul interlocutorului, apartenenta sa etnica, de informatiile
prealabile pe care le avem. Titlurile academice, pozitia in viata publica & zvonurile
privind moralitatea pot influenta considerabil aceasta forma a credibilitatii
2. Credibilitatea derivate
- contributia si corectivul adus nivelului initial de credibilitate prin schimbul de mesaje.
In zadar se construieste o imagine cat mai favorabila unui conferentiar, daca acesta
comite greseli majore in discursul sau
- cand se intampla opusul, vorbitorii incearca sa remedieze situatia, facand apel la bunele
sale intentii
3. Credibilitatea terminala
- rezultat al interactiunii dintre cele 2 credibilitati
- credibilitatea de care se bucura studentul dupa examen, baiatul seara dupa
intalnire….daca nu intervin alte influente aceasta se transforma in crdibilitatea initiala a
urmatoarei intalniri

-crditul pe care il acordam unei persoane este influentat de urmatorii factori:

1. Competenta
- credibilitatea unui specialist e cu atat mai ridicata cu cat acesta si-a dovedit in mai mare
masura profesionalismul, abilitatile tehnice in domeniul in care activeaza
- victime ale “efectului de halou” – tendinta de a atribui unor persoane cu notorietate intr-
un anumit domeniu, si alte competente imaginare in alte domenii. Credibilitatea politica
cea mai periculoasa – perceput drept competent, indifferent de specializare
2. Caracterul
- cinstea, corectitudinea, respectarea cuvantului dat confera credibilitate
3. Intentia
- de fiecare data cand sesizam ca in spatele aparentei solicitudinii unui partener de dialog
se ascunde un calcul interesat devenim suspiciosi – cel ce isi lauda marfa
4. Personalitaeta
- acordam mai mare incredere persoanelor care ne atrag, care te atrag sau au trait
experiente similare. Nu iei sfaturi despre casnicie de la cineva divortat
5. Dinamismul
- individual extravertit, agresiv, puternic, dynamic creaza impresia invincibilitatii si
justifica atasamentul celorlalti.

-in functie de domeniul considerat, se inregistreaza variatii

-credibilitatea intrapersonala extreme de importanta, daca nu avem incredere in noi, nici
ceilalti nu vor avea incredere in noi – nu ii mai flatam

Prejudecati ale interactiunii

-printre obstacolele psihologice in calea comunicarii interpersonale

-tendinte cu caracter de prejudecata:
1. Polarizarea
- abordarea realitatii si a oamenilor in termenii unor opozitii binare (bun –rau)
- perspective “maniheista” – realitatea contrazice, majoritatea oamenilor situandu-se in
jurul valorilor medii ale parametrilor
2. Orientarea intensionala
- in logica, notiunile de intensiune si extensiune
- ansamblul caracteristicilor pe baza carora se stabileste apartenenta unui obiect concret
sau abstract la clasa reprezentata de acea notiune
-a te orienta extensional ineamna sa acorzi atentie fiecarui element concret dintr-o
multime de obiecte asemanatoare – intensional – sa nu ai in vedere decat aspectele
globale, eticheta comuna pus ape acele obiecte (in relatii interpersonale avem orientare
intensionala)
3. Confuzia dintre fapte si inferente
- afirmatiile despre lucruri si oameni pot fi faptice si inferentiale
-faptice – strict ce e observat din situatii trecute sau prezente- grad de certitudine ridicat;
inferentiale – simple deducii , care depasesc observatia stricta, se pot referi si la viitor,
sunt mult probabile
4. Suficienta
- adesea ii tratam pe oameni de parka i-am cunoaste “ca pe buzunarul nostrum”, si nu ne
asteptam la surprise
- experimental orbilor care au descris elefantul in functie de ce parte a corpului acestuia
atinsesera; nici noi nu putem sa pretindem ca stim totul despre o persoana, cunoscandu-I
doar cateva caracteristici
5. Evaluarea statica
- persistenta primei impresii – tindem san e mentinem neschimbate parerile pe care ni le
formam despre oameni
- ne vine greu sa acceptam ca persoanele se schimba. Ex. Colegului caer nu invata in
scoala, dar a ajuns director – credem mai degraba ca a apelat la mijloace incorecte.
Experimentul cu pestii si acvariul.
6. Nediscriminarea
- mintea omeneasca tinde sa grupeze obiectele in clase de asemanare
- gruparea oamenilor tinde sa incurajeze stereotipurile, incat nimeni nu este identic cu
altcineva. Unuia I se atribuie elemente de grup, si nu de unicitate; calitati sau defecte pe
care nu le poseda

Atitudini in comunicarea interpersonala

- succesul comunicarii depinde de climatul prietenos, destines, cordial

- unele atitudini inlesnesc comunicarea, altele suspiciuni si pun in defensive partenerul; 6
bopoli pe care ii putem adopta pozitivi & negative
1. Descrierea si evaluarea
- o relatare obiectiva sau cerere de informatii nu prezinta o amenintare neavand motive sa
adopte o atitudine defensive, nu va privi cu neincredere emitatorul
- daca acela emite judecati evaluative, se va naste banuiala si spirit critic – determina
cenzurarea cuvintelor si ingreunarea comunicarii
2. Orientarea pe problema si controlul
-intr-un grup de lucru – sunt unii care vor sa resolve problema, si altii care vor sa obtina
controlul asupra celorlalti; vor ca ideile lor sa fie recunoscute drept superioare
3. Spontaneitatea si strategia
- atitudinea deschisa si spontana este intampinata la fel; dar cand emitatorul lasa impresia
ca urmareste alte scopuri receptorul este pus in garda si este precaut
4. Empatie si neutralitate
- cand interlocutorul face confidente adoptam o atitudine empatica, daca insa suntem
neutri, riscam sa reanim grav interlocutorul care asteapta de la noi un gest de solidaritate/
prietenie. Se urmareste sprijinul sufletesc, nu obiectivitatea rece
5. Egalitatea si superioritatea
- aerele de superioritate il indeparteaza pe interlocutor si efortul de a sterge diferentele de
inferioritate se bucura de cea mai buna primire. Ex. Proferorului care isi indeparteaza
elevii
6. Provizorat si certitudine
- cei atotstiutori care sunt siguri pe toate raspunsurile si nu tolereaza opinii contrare sunt
priviti drept parteneri inadecvati, care nu sunt deschisi si altor pareri. Persoanele
receptive, deschise, castiga increderea si sunt incurajate sa isi exprime sis a-si depaseasca
eventualele reserve/ complexe

Receptia mesajelor si raspunsul

- cea mai mare parte a timpului destinat comunicarii il dedicam ascultatului

- a asculta nu inseamna a auzi (experimental cu cele 2 casti simultane, doar pe unul din
mesaje il putem asculta) – proces complex care angajeaza zone corticale diverse
- optimizarea receptiei mesajelor se loveste de urmatoarele obstacole:
1. Prejudecarea comunicarii e neinteresanta
- subestimarea interlocutorului sau a subiectului abordat genereaza o predispozitie
negative, sansele de a participa la interctiune scad
- nu poti califica drept neinteresant ceva ce nu ai ascultat inca
- doar analizand mesajul poti select ace este interesant
2. Repetarea mentala a raspunsului
- o greseala ca atunci cand te afli la intalniri, talkshow-uri, etc, cand in asteptarea
momentului cand ti se va da cuvantul, repeti in minte raspunsul sau replica, nemaifiind
atent la cursul discutiei. Se pot produce momente jenante daca idea ta a fost deja expusa
de altcineva, respinsa sau chiar ironizata. E recomandabil sa iti notezi schematic
problemele pe care vrei sa le abordezi, incat as-ti pastrezi atentia la restul discutiei
3. Filtrarea msajelor
- teoria disonantei cognitive Leon Festinger – oamenii au tendinta de a diminua decalajul
intre informatiile primite si convingerile proprii, incercam sa ne protejam convingerile
reducand efectul destructiv
 Minimalizam sursa mesajului respectiv “astia nu sunt de incredere”
 Acuzam sursa de incorectitudine si manipulare “pura propaganda”
 Invocam autoritatea altor surse ce afirma contrariul”am citit eu undeva”
 Incercam sa scapam de disconfortul psihologic, refuzand sa dam atentie
informatiilor ce ne deranjeaza
- multi considera lipsite de valoare lucrurile care nu le inteleg
- subapreciem lucrurile care ne sunt mai greu accesibile
- daca dorim ca discutia sa ne foloseasca, ascultam tot ce e nou si contrariu, mesajele
critice pentru ca acestea sunt adevaratele informatii.
4. Utilizarea ineficienta a decalajului temporal dintre gandire si vorbire
- aparitia autobruiajului psihologic datorita vitezei mult mai mare a gandurilor fata de
debitul nostru verbal
- de multe ori ne gandim in alta parte atunci cand interlocutorul vorbeste, distantandu-ne
total cateodata de subiectul dezbatut de acesta. Sa incercam sa ne gandim la subiect
5. Concentrarea atentiei pe limbaj sau pe dictie
- in comunicarea interpersonala, ce se spune este mai important decat cum se spune.
Trebuie sa trecem peste unele aspecte formale si sa ne concentram pe mesaj

- ca receptor ascultarea este eficienta atunci cand este:

1. Activa
- trebuie sa facem un efort de atentie si concentrare cand ascultam; postura corporala
trebuie sa faciliteze procesul, nu trebuie sa fim nici prea relaxati, nici incomozi
2. Totala
- trebuie sa luam in considerare nu numai mesajul verbal, dar si cel mimico –gestual
- cel care stie sa interpreteze limbajul trupului, tonul vocii, tacerea, detine superioritate
asupra simplului “ascultator”. Tacerea spune multe
3. Empatica
- plasarea mentala pe pozitia vorbitorului ne permite sa ii intelegem mai bine obiectivele,
mentalitatea si sa reactionam in cunostinta de cauza, ferindu-ne de lovituri
4. Receptiva
- trecerea peste lexarea amorului propriu si incercarea de a retine si a trata cu obiectivitate
ceea ce te deranjeaza, argumentele care nu iti convin. E greu sa-I asculti pe cei antipatici,
care iti contrazic convingerile
5. Cu spirit critic
- toleranta fata de interlocutor; din delicatete sau comoditate nu indraznim sa contrazicem
interlocutorul, ceea ce este nedrept – o forma de nesinceritate, afecteaza negativ
raporturile interpersonale deoarece refuzul implicarii va fi descoperit

- nu e suficient doar sa ascultam, trebuie sa si raspundem intr-un fel sau altul, sa oferim o
solutie inlaturam o nedumerire
- trebuie sa raspundem
1. Prompt
- o intarziere excesiva poate anula valoarea; o corectie aplicata tarziu nu isi mai atinge
efectul, un gest de afectiune tarziu indeparteaza. Ex. Mamele si copiii “ai sa vezi tu ce-ti
face tata cand ajunge acasa”
2. Cinstit
- raspunsurile de complezenta, pentru a-ti proteja imaginea, din amabilitate, sunt
maniferstari ipocrite. Incurajam astfel persistam in eroare; trebuie sa avem taria de a
riposta atunci cand nu suntem de acord
3. Adecvat situatiei de comunicare
- locul si momentul adecvat interactiunii, contextele psihologic si cultural. Fluieraturile la
concert rock si opera, important sa facem distinctia dintre emitator si mesajul sau.
Raspunsul trebuie sa se adreseze mesajului, nu autorului – te incanta ideea unei persoane
antipatice
4. Clar
- raspunsurile confuze, incalcite dauneaza raporturilor. Trebuie sa exprimi limpede un
punct de vedere, nu sa amplifici nelamuririle “ce-o fi vrut sa spuna?”. O dovada de
respect, mod de a-ti asuma raspunderea. In politica raspunsurile voit confuze, pentru a
retracta declaratiile
5. Informativ
- nu evoluezi decat daca iti confrunti opiniile cu ale semnilor, este in avantajul tau sa ti se
spuna lucruri la care nu te-ai gandit pana atunci, altfel, dialogul este doar un monolog
mascat (dictatorii)
- iti poti ajusta stilul de comunicare doar printr-un bun feedback

Efectele comunicarii

- scopul comunicarii – de a genera efecte. Opuse fizicii si chimiei – in ştiinţele sociale

situaţiile nu se repetă niciodată identic
- însăşi personalitatea noastră s-a construit pe baza efectului însumat al mesajelor
pozitive sau negative pe care le-am primit
- marea dificultate consta în identificarea exactă a mesajelor care le+au generat. Mesajele
identice pot produce efecte neasemanătoare, pentru că receptorii sunt fiinţe complexe si
selective
- principalele dificultăţi în analizarea raporturilor cauza şi efect
1. Manifestarea cu întârziere a efectelor
- persoane cărora “le cade mai greu fisa”
- se poate ca un efect sa devina perceptibil tarziu, cu un decalaj de ore/ zile/ ani fata de
momentul comunicarii
- nu e permis sa spunem ca un mesaj si-a epuizat definitv sansele de a mai avea efecte.
Ceva ce am invatat la scoala sa ne ajute peste decenii
2. Dificultatea de a izola mesajele
- comunicarea un proces permanent si neintrerupt. Proverbul oriental cu camila si paiele
adaugate succesiv- cedeaza
- cum toate measjele receptionate ne influenteaza, e greu sa delimitam pe cele carora
trebuie sa le atribuim calitatea de cauza a unui efect
3. Interactiunea dintre measje
- modul in care reactionam la un mesaj depinde de starea pe care ne-au creat-o mesajele
precedente. Experimentul cu mana in apa fierbinte si 1 rece, dupa care calduta/ simtim in
functie de care a fost inainte in apa
- nu putem anticipa corect efectele comunicarii daca nu cunoastem istoria raporturilor
dintre participanti. Un ton rece dar politicos e normal dupa o cearta, dar unul cald e
ofensator
4. Absenta instrumentelor de masura
- cu exceptia diferitelor semne de notare ce au fost imaginate in procesul didactic,
efectele comunicarii nu pot fi estimate cantitativ
- o multitudine de trasaturi ce caracterizeaza efectele;
1. Durata
- exemplul anuntului in gara sa ne mutam pe alt peron ne afecteaza doar pe moment,
informatiile instructorului auto – toata viata
2. Intensitatea
- impactul mesajului asupra psihicului poate varia foarte mult
- intensitatea poate fi mare si de durata mica, sau invers – un copil urecheat care plange
rau, ii va trece supararea in cateva minute
3. Semnificatia
- in momentul producerii, un fapt poate parea insignificant, dar dupa un inerval de timp
se poate dovedi de cea mai mare insemnatate – Iisus si invataturile sale care au influentat
isoria
4. Orientarea temporala
- contrazice ideea conform careia cauzele preced efectele
- incomunicare o persoana se poate comporta intr-un anumit fel din pricina unui measj ce
priveste viitorul. Bolnavul care afla ca mai are 3 luni de trait va fi drastic influentat de
deciziile despre un eveniment ce nu s-a petrecut inca
5. Valoarea
- measjele pot fi pozitive/ negative, pot duce la satisfactii/ sinucidere. Ex. Ofiterului care
il invata pe soldat sa apere tara (crede ca mesajul sau e pozitiv, si cineva care priveste
omorul ca inacceptabil – invatatura e nociva/ criminala)
6. Extensiunea
- daca te-ai deprins sa inveti staruitor, vei si munci staruitor, ordine in obiectele
personale/ ordine la locul de munca. Tendinta de expansiune – nu prezenta in toate
cazurile – cineva te influenteaza sa faci ceva de care te vei lecui definitiv

- efectele comunicarii sunt grupate in 3 mari categorii

1. Efecte cognitive
- imbogatirea bagajului de cunostinte, deprinderi de gandire –aptitudini de a analiza,
rezuma, evalua, rationa prin deductie si inductie
2. Efecte afective
- toate schimbarile de natura emotionala, atitudinala, psihologica
- comunicarea ne poate servi pentru a induce semenilor diferite sentimente. Numarul si
frecventa mesajelor afective difera in functie de varsta si sex. Fetele poseda vocabular
mult mai bogat la varsta de 3 ani – 5 tonuri ale vocii, baietii 3
- Elizabeth Hanson – nivel crescut de estrogen sporeste capacitaea de exprimare, -
testosteron – dezorganizeaza vorbirea.
- relatiile de prietenie intre femei cu femei, si barbati cu barbati sunt diferite
3. Efecte psihomotorii
- deprinderi de manipulare a obiectelor si indemanari obtinute prin exercitiu. Scrisul,
conducerea auto, etc., respectarea unor reguli de eticheta, achizitionarea de produse din
cauza publicitatii

-ordinea efectelor poate fi schimbata – copilul ce este silit sa invete sa cante la pian dupa
care incepe sa-I placa. Admirarea unui tablou- mai intai afectiv si dupa cognitiv

Conflictele interpersonale si gestionarea lor

- cate data conflictul este un motor al progresului (casnicii)

- multi oameni nu isi dezvaluie adevaratul caracter, decat in momente de cumpana
“prietenul la nevoie se cunoaste”
- conflictul in sine nu e rau, ci gestionarea sa gresita – escaladarea lui
- cu cat trece mai mult timp, cu atat aplanarea conflictului mai dificila
- 10 strategii de modele de intentii de gasire a rezolvarii, dar cu rezultat contar, la care
apeleaza pesoanele aflate in conflict:
1. Evitarea
- deranjat de existenta conflictului, te retragi din zona de conflict fie fizic (prin prasirea
scenei), fie emotional (dai radioul mai tare, dormi, etc.)
2. Non- negocierea
- refuzul de a asculta argumentele celuilalt “streamroller” – a o tine tot pe a ta, fara a-I
permite celuilalt sa-si sustina punctul de vedere
3. Redefinirea
-2 variante foarte imorale: 1- neaga insasi existenta conflictului cu scopul de a impiedica
analiza cauzelor acestuia; 2 – se sugereaza ca pozitia sa este aberanta, are un substrat
patologic “esti nebun”
4. Recurgerea la forta
- violenta in familie, in tarile dezvoltate, democratie, educatie – NU, dar in SUA s-a
demonstrat opusul ¾ din cupluri, apreciaza ca dovada de dragoste – factor pozitiv, cu rol
de consolidare a legaturii sufletesti
5. Minimalizarea
- “ce mare lucru s-a intamplat? Am intarziat doar 2 ore” – se lasa impresia ca reactiile
celuilalt sunt disproportionate si motivele sale de suparare – cimple pretexte iligitime,
ilogice. Umorul poate fi si negativ atunci cand in scopul minimalizarii motivelor care au
generat conflictul
6. Blamul
- dam vina unul pe altul; oricine poate fi de vina de fapt. Autoblamul, cand urmarim sa
starnim mila celuilalt, pentru ca el sa renunte la sustinerea propriilor pozitii
7. Amutirea preopinentului
- ridicarea excesiva a tonului pentru a-l impiedica pe celalat sa-si apere pozitia; sau
simularea unor stari fizice si emotionale extreme (lesin, migrena, sufocare, etc). In
secolele trecute sticluta cu saruri pentru lesin – mijloc de santaj sentimental
8. Gunnysacking – termen anglo-saxon
- o geanta foarte incapatoare; acumularea nemultumirilor, supararilor la care nu ai
reactionat, pana cand un conflict minor iti ofera prilejul de a “varsa sacul”, reprosand tot
ce te macina
- il obliga pe celalalt sa raspunda cu aceasi moneda, scormonindu-si mintea pentru a gasi
motive de repros comparabile
9. Manipularea
- in locul discutarii cauzelor conflictului – se recurge la mijloace de seductie pentru o
stare de non- combativitate. Farmecul personal poate dezarma si un adversar inversunat
10. Respingerea personala
- retragerea temporara a afectiunii pe care i-o purtam celuilalt. Purtarea rece, distanta
pana cand demoralizam pe celalalt, dupa care cedeaza si i se restituie afectiunea

- rezolvarea conflictelor se bazeaza pe acomodarea obtinuta prin concesii reciproce –

Reguli de atingere a compromisului onorabil:
1. Sa nu lovesti sub centura
- fiecare are zone vulnerabile, o ticalosie sa te folosesti de cunoasterea acestora – sporeste
resentimentele si ostilitatea
2. Sa joci un rol activ
- a inchide ochii in fata unor conflicte nu e o rezolvare – riscul unei rupturi definitive
3. Sa-ti asumi responsabilitatea
- in loc de “parerea mea este ca gresesti” – “tota lumea stie ca nu ai dreptate” – o forma
de lasitate, la care nu trebie sa recurgem
4. Sa fii prompt si la obiect
- nu astepta “picatura care umple paharul”, rezolva pe loc conflictul
- sporirea puterii de explozie – efecte distructive devastatoare
- acuzatiile trebuie aduse interlocutorului, sa se intemeieze pe comportamente
observabile, nu suspiciuni
5. Sa recurgi la umor
- penru a destinde atmosfera, a nu-l ironiza pe celalalt – alimentarea conflictului si nu
stingerea sa