Caligula – „zeul” Romei

Cel de-al doilea imparat din dinastia Iulio-Claudienilor, Caligula, a domnit doar patru ani, dar a reusit in
aceasta scurta perioada de timp sa-si creeze imaginea unui despot odios. In vremea sa, caracteristicile
institutiei imperiale s-au apropiat tot mai mult de cele ale unei monarhii orientale. Caligula a ramas
peste secole un simbol al cruzimii si terorii.

Caius Caesar Germanicus a fost fiul celebrului Germanicus si al Agrippinei Maior. Aceasta l-a nascut
pe viitorul imparat al Romei in timp ce-l insotea pe Germanicus in campania sa din nord. In copilarie si-
a insotit tatal in campaniile din Germania. Crescut printre soldati, purtand uniforma lor, Caius fusese
poreclit cu afectiune de acestia Caligula, caliga fiind o cizma joasa, incaltamintea specifica militarilor
romani. La varsta de noua ani a ramas orfan de tata. Caligula a avut o vreme de suferit din cauza
relatiilor incordate dintre imparatul Tiberius si mama sa, la care se adaugau uneltirile prefectului
pretoriului, Seianus. La educatia tanarului Caius a contribuit si imparateasa Livia, in a carei casa a fost
adapostit dupa ce Agippina a fost trimisa de imparat in exil. Cand Tiberius si-a dat seama ca Seianus
urmareste sa imbrace purpura imperiala, l-a adoptat pe Caligula (in 25 e.n.), odata cu fratii sai, Nero si
Drussus, iar in 31 e.n., i-a acordat toga virila si l-a proclamat oficial mostenitorul sau. Aparente
inselatoare La moartea lui Tiberius (17 martie 37 e.n.), Caligula a fost proclamat imparat de garzile
pretoriene, cu acest prilej inregistrandu-se prima interventie a pretorienilor in probleme de succesiune,
recunoscut de senat si de comitii, care au anulat testamentul lui Tiberius, prin care acesta il lasa
mostenitor si pe Tiberius Gemellus. La inceputul domniei a fost foarte popular in randurile armatei si ale
poporului de rand, mai ales datorita memoriei tatalui sau. Noul principe a acordat pretorienilor un
donativum, iar plebei i-a distribuit bani si grane. Caligula le-a impartit cetatenilor Romei cei 90.000.000
de sestertii pe care Tiberiu ii lasase mostenire, adaugand 300 de sesterti pentru fiecare din cei doua
sute de mii de romani beneficiari ai graului oferit de statul roman. Ajuns la tron la varsta de 24 de ani,
Caligula a castigat la inceput, prin comportarea sa, simpatia tuturor. Le-a redat celor din comitia puterea
de a alege magistratii, a promis impozite moderate si multe jocuri, i-a rechemat pe cei exilati de Tiberius
si a adus solemn la Roma cenusa mamei sale. Parea ca noul imparat contrasteaza din toate punctele
de vedere cu predecesorul sau, intr-atat era de generos, de jovial, de sociabil. In primele trei luni ale
domniei sale, populatia Romei a sacrificat zeilor nu mai putin de 160.000 de animale, exprimandu-si
astfel recunostinta pentru ca fusese binecuvantata cu un imparat atat de fermecator si binefacator.
Puterea neingradita de nimeni si de nimic avea sa-i ia mintile, in curand, noului imparat. Un monarh
„oriental” In anul 38, Caligula a plecat in Gallia care fusese invadata de tribul german al chattilor.
Armatele romane, conduse de Servius Sulpicius Galba, i-au alungat pe invadatori dincolo de Rin.
Imparatul a intentionat sa intreprinda o expeditie de cucerire in Britania. In cele din urma, s-a multumit
sa primeasca supunerea lui Adiminius, fiul lui Cynobellinus, regele britanilor, care, alungat de tatal sau,
venise la Roma. Incepand cu anul 38, Caligula a manifestat tendinte despotice, incercand sa instaureze
o monarhie de tip elenistic. A adus din Grecia statui celebre carora le-a taiat capetele si le-a inlocuit cu
al sau, comportament care i-a facut pe contemporanii lui sa-l considere bolnav. A vrut sa-si aseze
statuia chiar si in templul din Ierusalim, ceea ce a dus la izbucnirea unei puternice rascoale in Iudeea.
Caligula, care aratase initial un mare respect senatului roman, a inceput in curand sa-i dea ordine si sa
pretinda din partea lui o supunere de tip oriental. Se spune ca isi intindea piciorul pentru a fi sarutat de
senatori, iar acestia ii multumeau pentru onoarea pe care le-o facea. Imparatul admira Egiptul si
moravurile sale si le-a introdus pe scara larga la Roma; isi dorea sa fie adorat ca un zeu, la fel cum
fusesera adorati faraonii. A facut din religia lui Isis un cult oficial al statului roman si s-a gandit sa mute
capitala imperiului la Alexandria, dar s-a temut de reactia poporului roman. Suetoniu spunea ca
„practica incestul cu toate surorile lui”, socotindu-l un excelent obicei egiptean. La Roma se credea ca
n-a existat femeie romana de rang inalt care sa nu fi cazut prada poftelor lui. Intre aceste aventuri si
excesele de homosexualitate, Caligula si-a gasit timp sa se casatoreasca de trei ori (cu Livia Orestillia,
Lollia Paulina si Caesonia). Un personaj imperial fantezist Pentru Caligula, guvernarea nu era decat o
activitate secundara, care putea fi lasata in seama subalternilor. Extravagantele lui au epuizat curand
visteria pe care Tiberiu o lasase atat de prospera. Caligula nu se imbaia cu apa mai mult sau mai putin
parfumata, ci se scalda pur si simplu in parfumuri. Doar unul dintre banchetele pe care le-a organizat a
costat zece milioane de sesterti. A construit putin pentru poporul Romei (a terminat templul lui Augustus
si teatrul lui Pompei, lucrari incepute de Tiberius, si a inceput construirea unui apeduct in regiunea
Tibrului si un amfiteatru langa Campul lui Marte). Din ordinul lui, inginerii au amenajat la Baia un pod de
vase, la inaltarea caruia au folosit atat de multe ambarcatiuni, incat Roma avea sa sufere de foame, in
lipsa unei flote comerciale capabile sa asigure importul graului. A cheltuit toate sumele aflate in tezaurul
public, motiv pentru care a introdus impozite noi, a reintrodus lex majestatis si a executat multi oameni
avuti ori influenti, pentru a le lua averile sau pur si simplu din placerea de a ucide (Macro, prefectul
pretoriului, M. Iulius Silanus, unul dintre socrii sai, Ptolemaios, regele Auretaniei, multi senatori si
cavaleri romani). Asasinarea lui Ptolemaios a dus la izbucnirea unei rascoale in Mauretania, reprimata
cu greu abia in timpul domniei lui Claudius. Pentru a-si finanta nesfarsitele saturnalii, Caligula a
reintrodus practica de a i se oferi cadouri imparatului (primea personal aceste daruri pe terasa palatului)
si i-a obligat pe cetateni sa-l treaca in testamentul lor drept mostenitor. De asemenea, a inventat
numeroase taxe, printre altele impozitul zilnic pe veniturile prostituatelor, egal cu ceea ce prostituatele
obtineau din intalnirea cu un client. Acest impozit era mentinut chiar si dupa ce o prostituata reusea sa
se casatoreasca. In acelasi scop, al suplimentarii veniturilor imperiale, i-a acuzat de tradare si i-a
condamnat la moarte pe unii romani instariti, doar pentru a le confisca bunurile. Caligula scotea
personal la licitatie gladiatori si sclavi, obligandu-i pe aristocrati sa participe la licitatie si sa-i faca oferte.
In contrapartida, i-a silit pe senatori si cavaleri sa lupte ei insisi in arena. Apogeul cruzimii Fanatic al
teatrului, Caligula a subventionat multi actori, el insusi declamand si dansand in particular; pentru a face
rost de spectatori, ii convoca pe sefii senatului de parca ar fi avut de dezbatut probleme capitale, apoi le
prezenta realizarile lui de artist ambulant. Din varful bazilicii Iulia, lui Caligula ii placea sa arunce
monede de aur si de argint; nimic nu-l amuza mai mult decat privelistea incaierarilor care se iscau in
multime pentru a pune mana pe bani. In timpul curselor de care, era atat de pasionat de echipa
„verzilor”, incat daruia sume fabuloase campionilor lor. Pentru calul sau, Incitatus, a construit un grajd
din marmura cu iesle din fildes. Isi invita calul la cina si l-a propus drept candidat la consulat. Cruzimea
lui Caligula a ajuns sa depaseasca orice imaginatie. Suetoniu povesteste ca, lipsind carnea pentru
hrana fiarelor salbatice destinate luptelor de gladiatori, Caligula a ordonat sa li se arunce prizonierii
drept hrana. Pe alti detinuti i-a pus in custi si i-a taiat in doua cu fierastraul. La fel de crud s-a dovedit a
fi si cu membrii familiei sale. Daca ar fi sa-l credem pe Dio Cassius, Caligula a obligat-o pe bunica sa,
Antonia, o femeie remarcabila, sa se sinucida. Cat despre Claudius, unchiul lui Caligula, acesta a
ramas in viata pentru ca era sau se prefacea a fi un idiot, un individ sters, mereu cu nasul in carti.
Caligula a pornit un razboi si impotriva filosofiei. A exilat si condamnat la moarte multi invatati. Seneca
a scapat doar pentru faptul ca, fiind bolnav, s-a crezut ca mai are foarte putin de trait. In anul 41 e.n.,
Caesius Chaerea, unul din sefii garzii pretoriene, a fost cel care, prin pumnalul sau, a eliberat Roma de
unul dintre cei mai paranoici imparati pe care aceasta i-a avut vreodata.

Un portret imperial 
Caligula se falea cu talentul sau de luptator, de gladiator, de conducator de cvadriga, dar avea crize de
epilepsie si, la anumite intervale, de-abia mai mergea si-si aduna cu greu gandurile. Se zicea despre el
ca la auzul tunetului se ascundea sub pat. Il chinuiau insomniile; se plimba noaptea prin palat, chemand
zorii. Era inalt, gras, avea tamplele adancite si ochii afundati in orbite ii dadeau un aspect respingator,
cu care altminteri se mandrea; in fata oglinzii, exersa fel si fel de schimonoseli capabile sa-i sperie pe
cei din jur. Primise o educatie aleasa; orator elocvent, avea o minte ascutita, un simt al umorului si o
ironie lipsita de scrupule, care nu cunosteau nici o limita.

Comploturi impotriva imparatului

Impotriva lui Caligula au fost organizate trei comploturi. Primele doua – cel din 39, condus de Cornelius
Lentulus Gaetulius, si cel din 40, condus de Sextus Papinius – au fost descoperite si reprimate cu
cruzime. Caligula a poruncit ca participantii la comploturi sa fie chinuiti. Mercenarii sai au primit ordin
sa-si omoare victimele provocandu-le mai intai rani usoare, dar numeroase, astfel incat sa simta din plin
venirea mortii. Cel de-al treilea complot, cel din 41 e.n., la care au participat senatori, cei doi prefecti ai
pretoriului, doi tribuni ai cohortelor pretoriene (Caesius Chaerea si Cornelius Sabinus) si liberti ai
palatului, a reusit sa-l inlature pe imparat. Nemaisuportand obscenitatile pe care Caligula ii poruncea sa
le savarseasca, Caesius Cherea l-a ucis pe imparat intr-un tunel secret care ducea la teatru. Romanilor
nu le-a venit sa creada; cei mai multi s-au temut ca imparatul farsor e dornic sa-i cunoasca pe cei care
s-ar bucura de moartea lui. Abia dupa ce pretorienii i-au ucis sotia si copilul, romanii au fost convinsi de
moartea tiranului. In acea zi, spune Dio Cassius, Caligula a aflat ca nu era zeu. Destinul i-a curmat
brusc viata, folosindu-se de aceeasi garda pretoriana, a carui protectie o cumparase atata timp pe
sume uriase.

Caligula, zeul

Farsa finala a lui Caligula avea sa fie aceea de a se proclama zeu, egalul lui Jupiter insusi. A pretins sa
fie zeificat in timpul vietii, si-a construit si dedicat un templu, unde statuia sa a fost asezata intre Castor
si Pollux pentru a fi adorat odata cu acestia. Templul sau a fost inzestrat cu un cler special si cu o
rezerva de victime selectionate pentru sacrificii, iar calul sau preferat a devenit unul dintre preotii
acestui templu. Statuile celebre ale lui Ianus si ale altor zei au fost decapitate pentru a li se inlocui capul
cu chipul imparatului. Uneori, conversa cu o statuie a lui Jupiter, si nu ezita sa-i adreseze adesea
reprosuri. I se construise un mecanism care ii permitea sa raspunda tunetului si fulgerului lui Jupiter,
imitand la perfectie deopotriva tunetul si fulgerul. Caligula sustinea ca insasi zeita Lunii a coborat din
cer pentru a se impreuna cu el, dar, la 39 de ani, acest „zeu” era epuizat de excese, atins probabil de o
boala venerica, avea tenul livid si ochii adanciti in orbite aruncau o privire sinistra.