ENERGIA SOLARĂ

Energia solară este energia radiantă produsă în Soare ca rezultat al

reacţiilor de fuziune nucleară. Ea este transmisă pe Pământ prin spaţiu în
cuante de energie numite fotoni, care interacţionează cu atmosfera şi
suprafaţa Pământului. Intensitatea radiaţiei solare la marginea exterioară a
atmosferei, când Pământul se află la distanţa medie de Soare, este numită
constantă solară, a cărei valoare este de 1,37*106 ergs/sec/cm2 sau
aproximativ 2 cal/min/cm2. Cu toate acestea, intensitatea nu este
constantă; ea variază cu aproximativ 0,2 procente în 30 de ani.
Intensitatea energiei solare la suprafaţa Pământului este mai mică decât
constanta solară, datorită absorbţiei şi difracţiei energiei solare, când
fotonii interacţionează cu atmosfera.
Intensitatea energiei solare în orice punct de pe Pământ depinde
într-un mod complicat, dar previzibil, de ziua anului, de oră, de
latitudinea punctului. Chiar mai mult, cantitatea de energie solară care
poate fi absorbită depinde de orientarea obiectului ce o absoarbe.
Absorbţia naturală a energiei solare are loc în atmosferă, în oceane
şi în plante. Interacţiunea dintre energia solară, oceane şi atmosferă, de
exemplu, produce vânt, care de secole a fost folosit pentru morile de vânt.
Utilizările moderne ale energiei eoliene presupun maşini puternice,
uşoare, cu design aerodinamic, rezistente la orice condiţii meteo, care
ataşate la generatoare produc electricitate pentru uz local, specializat sau
ca parte a unei reţele de distribuţie locală sau regională.
Aproximativ 30% din energia solară care ajunge la marginea
atmosferei este consumată în circuitul hidrologic, care produce ploi şi
energia potenţială a apei din izvoarele de munte şi râuri. Puterea produsă
de aceste ape curgătoare când trec prin turbinele moderne este numită
energie hidroelectrică. Prin procesul de fotosinteză, energia solară
contribuie la creşterea biomasei, care poate fi folosită drept combustibil
incluzând lemnul şi combustibilele fosile ce s-au format din plantele de
mult dispărute. Combustibili ca alcoolul sau metanul pot fi, de asemenea,
extrase din biomasă.
De asemenea, oceanele reprezintă o formă naturală de absorbţie a
energiei. Ca rezultat al absorbţiei energiei solare în oceane şi curenţi
oceanici, temperatura variază cu câteva grade. În anumite locuri, aceste
variaţii verticale se apropie de 20°C pe o distanţă de câteva sute de metri.
Când mase mari de apă au temperaturi diferite, principiile termodinamice
prevăd că un circuit de generare a energiei poate fi creat prin luarea de
energie de la masa cu temperatură mai mare şi transferând o cantitate mai
mică de energie celei cu temperatură mai mică. Diferenţa între aceste
două energii calorice se manifestă ca energie mecanică, putând fi legată la
un generator pentru a produce electricitate.
Captarea directă a energiei solare presupune mijloace artificiale,
numite colectori solari, care sunt proiectate să capteze energia, uneori
prin focalizarea directă a razelor solare. Energia, odată captată, este
folosită în procese termice, fotoelectrice sau fotovoltaice. În procesele
termice, energia solară este folosită pentru a încălzi un gaz sau un lichid,
care apoi este înmagazinat sau distribuit. În procesele fotovoltaice,
energia solară este transformată direct în energie electrică, fără a folosi
dispozitive mecanice intermediare. În procesele fotoelectrice, sunt
folosite oglinzile sau lentilele care captează razele solare într-un receptor,
unde căldura solară este transferată într-un fluid care pune în funcţiune un
sistem de conversie a energiei electrice convenţionale.
În continuare vom prezenta câteva dintre aceste dispozitive de
captare a energiei solare:

A. Panourile solare

Fluidul colector care trece prin canalele panoului solar are temperatura
crescută datorită transferului de căldură. Energia transferată fluidului
purtător este numită eficienţă colectoare instantanee. Panourile solare au
în general una sau mai multe straturi transparente pentru a minimaliza
pierderile de căldură şi pentru a putea obţine o eficienţă cât mai mare. În
general, sunt capabile să încălzească lichidul colector până la 82°C cu un
randament cuprins între 40 şi 80%.
Aceste panouri solare au fost folosite eficient pentru încălzirea apei şi a
locuinţelor. Acestea înlocuiesc acoperişurile locuinţelor. În emisfera
nordică, ele sunt orientate spre sud, în timp ce în emisfera sudică sunt
orientate spre nord. Unghiul optim la care sunt montate panourile depinde
de latitudinea la care se găseşte instalaţia respectivă. În general, pentru
dispozitivele folosite tot anul, panourile sunt înclinate la un unghi egal cu
latitudinea la care se adună sau se scad 15° şi sunt orientate spre sud
respectiv nord.
 În plus, panourile solare folosite la încălzirea apei sau a locuinţelor
prezintă pompe, senzori de temperatură, controllere automate care
activează pompele şi dispozitivul de stocare a energiei. Aerul sau chiar un
lichid pot fi utilizate ca fluide în sistemul de încălzire solară şi un
acumulator sau un rezervor cu apă, bine izolate, sunt folosite de obicei ca
medii de stocare a căldurii. În anexa 1 este prezentată schema simplificată
a unei locuinţe care foloseşte pentru încălzire sau răcire astfel de panouri
solare.

B. Captatoare de energie

Pentru aplicaţii cum sunt aerul condiţionat, centrale de energie şi

numeroase cereri de căldură, panourile solare nu pot furniza fluide
colectoare la temperaturi suficient de mari pentru a fi eficiente. Ele pot fi
folosite ca dispozitive de încălzire în prima fază, după care temperatura
fluidului este apoi crescută prin mijloace convenţionale de încălzire.
Alternativ, pot fi folosite colectoare mai complexe şi mai scumpe.
Acestea sunt dispozitivele care reflectă şi focalizează razele solare
incidente într-o zonă mică de captare. Ca rezultat al acestei concentrări,
intensitatea energiei solare este mărită şi temperatura care poate fi atinsă
poate ajunge la câteva sute sau chiar câteva mi de grade Celsius. Această
captatoare trebuie să se mişte după cum se mişcă soarele, pentru a
funcţiona eficient şi dispozitivele utilizate se numesc heliostate.

C. Celule fotovoltaice

Celulele solare făcute din cristale de silicon, arsenicat de galiu şi alte

materiale semiconductoare, transformă direct radiaţia solară în
electricitate. Prin conectarea unui număr mare de celule fotovoltaice,
costul electricităţii fotovoltaice a fost redus la 30 de cenţi/KWh, adică de
două ori mai mare decât rata pe care oraşele mari din Statele Unite o
plăteau pentru electricitate în 1989.

Aceste dispozitive stau la baza unor aplicaţii care variază de la

sisteme simple şi până la sistemele cele mai complexe. În continuare
vom încerca să prezentăm unele dintre aceste aplicaţii şi, de asemenea,
vom arăta care sunt avantajele şi dezavantajele folosirii unor astfel de
dispozitive.
 Între 1984 şi 1991 au fost construite în sudul Californiei nouă uzine
ce folosesc panourile solare cu o capacitate totală de 354 Mwe. Cu toate
că a fost redus costul pentru instalarea acestei tehnologii de la
6000$/KMe la 3000$/KMe, de-a lungul acestei perioade, compania care a
construit aceste uzine a dat faliment în 1991, când subvenţiile guvernului
pentru reînnoirea acestor tehnologii au fost retrase. Astăzi uzinele
funcţionează sub un management sigur.
O versiune importantă a acestei tehnologii a fost de curând
dezvoltată şi se plănuieşte ca aceasta să fie instalată în mai multe ţări în
dezvoltare, care probabil că până în anul 2000 va spori producţia de
energie solară cu câteva sute de megawaţi.
Captatoarele solare tot mai avansate fac posibilă captarea unei
călduri solare din ce în ce mai ridicate. Se preconizează că aceste
tehnologii vor conduce la o scădere a costurilor de generare a
electricităţii. Temperaturile până la 400°C sunt captate cu ajutorul
panourilor solare. Captatorul solar colectează temperaturi între 400°C şi
1500°C, iar celulele fotovoltaice reuşesc să capteze temperaturi peste
1500°C.
Există dispozitive solare utilizate pentru încălzirea, răcirea şi
iluminarea clădirilor. O parte dintre acestea au la bază designul
arhitectural, care exploatează resursele solare în scopul încălzirii sau
răcirii construcţiilor. Ele folosesc însăşi clădirea − pereţii, acoperişurile,
ferestrele − pentru a capta, depozita şi distribui energia solară. În ultimul
deceniu în Statele Unite au fost construite sute de mii de astfel de clădiri.
Răcirea pasivă este un mijloc care asigură confortul în lunile
călduroase. Se utilizează elemente ale clădirii pentru a reduce transferul
de căldură prin acoperiş, pereţi şi pentru a ventila şi răcori spaţiile
interioare. Răcirea solară poate fi obţinută folosind energia solară ca o
sursă de căldură într-un circuit de răcire. O componentă a sistemului de
răcire solară, numită generator, cere o sursă de căldură. Pentru că este
nevoie de temperaturi de peste 150°C, pentru ca dispozitivele de absorbţie
să funcţioneze eficient sunt preferate captatoarele de energie în locul
panourilor solare, pentru aceste dispozitive de răcire.
O altă importantă aplicaţie a înaltei temperaturi obţinute de aceste
colectoare de energie este cuptorul solar. Cel mai mare cuptor solar,
localizat la Odeillo în Munţii Pirinei, în Franţa, foloseşte 9600 de
reflectoare cu o arie totală de aproximativ 1860m2 pentru a produce
temperaturi de circa 4000°C.
 Dispozitivele solare de încălzire a apei sunt o altă aplicaţie ce au o
largă răspândire în lume. Există 4,5 milioane de astfel de dispozitive în
Japonia şi 600.000 de dispozitive în Israel. În Cipru, peste 90% din
locuinţe prezintă asemenea dispozitive. În ţările aflate în curs de
dezvoltare, în special cele din Asia şi Africa, deşi dispozitivele de
încălzire a apei nu sunt foarte utilizate, perspectivele înmulţirii lor sunt
mult mai mari decât în ţările industrializate. Aceste aprecieri au fost
făcute pe baza faptului că, în regiunile tropicale, temperaturile sunt mult
mai ridicate în comparaţie cu cele din regiunile temperate. Mai mult decât
atât, gazele naturale nu pot fi procurate atât de uşor pentru uzul casnic, în
multe regiuni, şi de aceea sunt mult mai des folosite astfel de tehnologii.
Astfel, dezvoltarea acestor dispozitive ar duce la scăderea consumului de
energie electrică şi creşterea, în acelaşi timp, a consumului de energie
solară, fapt ce ar fi mult mai economic şi eficient pentru economiile
acestor ţări. În anexa 2 este prezentată o aplicaţie ce foloseşte un colector
solar pentru încălzirea apei.
20 de producători şi distribuitori de astfel de dispozitive operează
în 10 ţări din Africa de Sud. Există ţări unde chiar guvernele au intervenit
pentru promovarea unor astfel de tehnologii, ca de exemplu în Cipru, însă
există şi ţări unde guvernele nu susţin construirea acestor dispozitive
solare, cum este, de exemplu, Malta.
Celulele fotovoltaice reprezintă o soluţie tentantă pentru
alimentarea cu energie electrică a unor amplasamente izolate. În acest
sens, principalele măsuri ce trebuie luate constau în coborârea costului
celulelor fotovoltaice la preţuri acceptabile pe piaţa energetică.
Pe plan internaţional s-au făcut şi se fac studii şi cercetări prin care
se urmăreşte realizarea unei armonii între construcţie şi mediul ambiant
şi, de asemenea, se urmăreşte realizarea unor construcţii ecologice. Se pot
da ca exemple în acest sens Programul casei verzi, în Marea Britanie;
Locuinţa în armonie cu mediul sau Ecocity, în Japonia; Planul verde, în
Canada; Ecologia şi construcţia, în Franţa. Sectorul de construcţii – şi în
special cel de locuinţe – este un mare consumator de energie, din care
două treimi sunt folosite pentru încălzire, ventilare, climatizare şi apă
caldă de consum şi o treime este folosită pentru iluminat, răcire, aparate
casnice, etc.
Politica socială dusă în raport cu asigurarea mediului ambiant,
respectiv a armoniei între construcţie şi mediu, trebuie să aibă în vedere,
printre altele, şi aspecte legate de calitatea confortului. În străinătate, în
special în ţările avansate, se fac anchete care au un caracter tehnic,
sociologic şi medical. Întrebările puse subiecţilor se referă atât la
ansamblul construcţiei în raport cu mediul ambiant, cât şi la condiţiile de
confort asigurate atât la locul de muncă, cât şi la domiciliu. Aceste
anchete au arătat că, în majoritatea cazurilor instalaţiile ce folosesc
energia solară asigură confortul termic în proporţie de 70−75%, fără a
periclita mediul ambiant.

Demersuri pe plan mondial, cu privire la folosirea surselor de energie

neconvenţionale

Ziua de 22 aprilie fost a desemnată “Ziua Pământului” din anul

acesta. În această zi, jumătate de miliard de oameni de pe întreg globul se
vor reuni pentru a discuta problema resurselor energetice epuizabile şi
înlocuirii acestora cu resursele de energie neconvenţionale. Mai mult de
3000 de grupuri din 166 de ţări vor pregăti evenimentele ce vor avea loc
pe 22 aprilie.
Societatea Internaţională de Energie Solară (ISES) cu 35.000 de
membrii din peste o sută de ţări, pledează pentru folosire energiei solare
încă din 1954. De-a lungul anilor, membrii acestei organizaţii au inventat
tehnologii nucleare foarte eficiente pentru înlocuirea combustibililor.
ISES a iniţializat aşa-numitul program “Şcolile solare – un viitor
strălucit”. Programul încearcă să arate studenţilor importanţa folosirii şi
descoperirii de noi metode prin care are loc înlocuirea resurselor
convenţionale cu cele neconvenţionale. În astfel de şcoli sunt folosite
acele sisteme solare nu numai pentru a reduce costurile de energie, ci şi
pentru a salva planeta. În plus, în astfel de şcoli sunt organizate
competiţii. Obiectivul acestor competiţii este de a permite studenţilor să
îşi exprime părerile lor, în scris sau în artă (pictură, sculptură, etc.) despre
aceste sisteme solare şi despre rolul pe care acestea îl joacă în viaţa
noastră. Câştigătorii finali ai acestei competiţii vor primi o excursie
gratuită la întâlnirea milenară organizată de ISES în New Mexico pe 17-
22 septembrie, unde vor fi premiaţi.

Pe 23 august 2000 va avea loc la Pitsburgh întâlnirea tuturor

cercetătorilor din lume din domeniul energiei solare. Iată câteva nume
importante din acest domeniu:
 • ROBIN K. VIEIRA, manager de programe şi analist în
cercetare la Centrul de Energie Solară din Florida (FSEC), care pe 3
ianuarie 2000 a fost desemnat cercetătorul anului din FSEC. Cu o
vechime de peste 15 ani în proiectarea caselor solare, Vieira a fost
principalul colaborator în peste două milioane de contracte
încheiate pentru realizarea unor astfel de construcţii;
• HOWARD WALLANCE, preşedinte al Întreprinderilor
HKW a fost nominalizat pe 17 noiembrie 1999ca cel mai bun
manager care a promovat pe piaţă casele solare.
Alte nume importante din acest domeniu sunt : Alex Deeb - omul
de onoare al companiei Tri-Country Construction; Michael Steven
Scott - omul de onoare al companiei Energy Conservation Systems;
Mike Richel - omul de onoare al companiei Richel Construction;
Claudia Marianne Marrero-Michalik – omul de onoare al
companie San Mar Service Corporation; Pierce Jones – omul de
onoare al companiei Florida Energz Extension Service.

În concluzie, referitor la legătura dintre construcţie şi mediul

ambiant, se pot sublinia următoarele elemente esenţiale:
• mediul ambiant constituie o problemă prioritară şi calitatea lui trebuie
asigurată continuu;
• cerinţele calităţii şi performanţele energetice trebuie să fie asigurate;
• asigurarea unei cooperări strânse între toţi factorii care contribuie la
realizarea construcţiei şi a unui dialog între toţi specialiştii (arhitecţi,
constructori, instalatori) în fazele de proiectare;
• angajarea specialiştilor în instalaţii termice (încălzire, ventilare,
climatizare, etc.) în realizarea unor norme viabile vizând asigurarea
unui confort termic în încăperi pe toată perioada unui an, fără impact
asupra mediului ambiant;
• cooperarea internaţională, prin care specialiştii din fiecare ţară pot
contribui substanţial la soluţionarea problemelor energetice din
construcţii în strânsă legătură cu mediul ambiant.
Pentru asigurarea armoniei dintre climatul din interiorul clădirilor
şi mediul exterior s-a procedat la elaborarea unor acte normative valabile
atât pe plan naţional, cât şi internaţional.
S-au creat două mari categorii de acte comunitare ce conţin
restricţii, pentru punerea de acord a conceptelor statelor membre ale CEE
şi anume: regulamente comunitare (comune) şi directive (norme) cu
caracter naţional, cu posibilităţi de extindere şi în ţările cooperante.
Problema esenţială în realizarea normelor şi directivelor vizând
armonizarea legăturii construcţie–mediu o constituie obţinerea unei cât
mai mici poluări a mediului ambiant, care este mult mai scăzută decât în
cazul folosirii energiilor primare, cât şi natura materialelor pentru
construcţii şi instalaţii. Aceste norme şi reglementări, deşi elaborate sunt
într-o continuă îmbunătăţire vizând, în principal, ca măsuri: economia de
energie, reducerea poluanţilor sub normele admise, eliminarea pericolului
de incendiu, securitatea în exploatare, etc.
Energia solară, energia eoliană, energia geotermală sunt cunoscute
sub numele de surse neconvenţionale de energie. Unul dintre
obiectivele menţionate de Comunitatea Economică Europeană (CEE)
privind protejarea combustibililor clasici îl constituie implementarea
noilor forme de energii regenerabile.
Noile surse de energie sunt destul de diversificate, prezentând
multiple avantaje, dar şi dezavantaje, precum şi posibilităţi de utilizare
mai mari sau mai mici în tehnica instalaţiilor.
Pe plan mondial, trebuie menţionat că, din anii ’40, ţările avansate
au luat în studiu utilizarea surselor de energie regenerabilă pentru
acoperirea necesităţilor gospodăreşti şi chiar industriale. SUA se numără
printre primele ţări care au făcut studii privind utilizarea energiei solare
pentru încălzire, climatizare şi prepararea apei calde de consum, precum
şi a energiei vântului pentru producerea de energie electrică. După anii
’70, toate ţările industrializate au trecut la cercetări legate de utilizarea
altor surse de energie în afara celor clasice.
Energiile regenerabile prezintă, după felul şi natura lor, o serie de
proprietăţi fizice şi o serie de caracteristici tehnice. De asemenea,
potenţialul lor termo-energetic depinde de natura lor, precum şi de
posibilităţile tehnice de care se dispune atunci când se ia în discuţie sursa.
Fiecare dintre sursele de energie regenerabile au fost studiate mai
mult sau mai puţin, în funcţie de posibilităţile financiare, precum şi de
posibilităţile de implementare în diverse ramuri ale economiei şi, în
special, în instalaţiile termice.
Studiile şi cercetările continuă şi ceea ce se poate spune despre
sursele regenerabile de energie este faptul că, pe plan mondial, investiţiile
făcute de unele state, sunt destul de modeste în momentul de faţă, întrucât
atât investiţiile în aparatura de conversie (energie termică, energie
electrică, etc.), cât şi Cheltuielile de exploatare a instalaţiilor realizate
sunt încă destul de ridicate.
Referitor la ţara noastră, este de arătat că, dintre sursele de energie
regenerabile, energia solară ar putea fi studiată cu scopul producerii de
energie termică pentru prepararea apei calde de consum în perioada caldă.
La Câmpina, există, de exemplu, case solare.
Până la cucerirea cosmosului, care reprezintă o sursă inepuizabilă
de energie, omenirea încearcă să se limiteze la resursele pe care le pune la
dispoziţie planeta noastră şi, de asemenea, încearcă să exploateze la
maximum energiile solară, eoliană, geotermală.