Sunteți pe pagina 1din 60

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României


FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI PSIHOLOGIE
ROŞCA, DAN
Introducere în sociologia populaţiei şi demografie /
Dan Roşea. - Bucureşti: Editura Fundaţiei
România de Mâine, 2003
120 p.; 20,5 cm.
Bibliogr. DAN ROŞCA
ISBN 973-582-831-6

316:314

INTRODUCERE ÎN SOCIOLOGIA
POPULAŢIEI ŞI DEMOGRAFIE

© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2003


ISBN 973-582-831-6

Redactor: Andreea DINU


Tehnoredactor: Jeanina DRĂGAN
Coperta: MarilenaGURLUI-BĂLAN
Bun de tipar: 06.11.2003; Coli tipar: 7,5
Format: 16/61x86
Editura şi Tipografia Fundaţiei România de Mâine
EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE
Splaiul Independenţei nr. 313, Bucureşti, Sector 6, Oficiul Poştal 83
Telefon, fax: 410 43 80; www.spiruharet.ro BUCUREŞTI, 2003
CUPRINS

Cuvânt înainte 7
1. Demografia ca ştiinţă 9
1.1. Concepte de bază în demografie 9
1.2. Istoric 10
1.3. Populaţia ca sistem 16
2. Răspândirea populaţiei pe Terra 21
2.1. Antropogeneza. Adaptarea omului la mediu 21
2.2. Factori ce influenţează răspândirea teritorială a populaţiei 24
2.3. Populaţia Terrei 24
2.4. Densitatea populaţiei 29
3. Numărul populaţiei 33
3.1. Stocuri de populaţie. Fluxuri de populaţie 33
3.2. Număr al populaţiei 35
3.3. Recensământul populaţiei 38
3.4. Estimările de populaţie 48
3.5. Proiecţiile de populaţie 50
4. Structura populaţiei după caracteristici demografice 53
4.1. Structura (repartiţia) populaţiei după sex 53
4.2. Structura (repartiţia) populaţiei după vârstă 56
4.3. Structura (repartiţia) populaţiei după stare civilă' 65
5. Natalitate. Fertilitate. Nupţialitate. Divorţialitate 67
5.1. Natalitatea populaţiei 67
5.2. Fertilitatea populaţiei 70
5.3. Nupţialitatea populaţiei 76
5.4. Divorţialitatea populaţiei 78
6. Mortalitatea populaţiei 80
6.1. Mortalitatea generală a populaţiei 81
5
6.2. Speranţa de viaţă 87
6.3. Mortalitatea infantilă 90
6.4. Mortinatalitatea 94 CUVÂNT ÎNAINTE
7. Mişcarea migratorie a populaţiei 96
7.1. Delimitări conceptuale 96
7.2. Modalităţi de analiză a migraţiei 99
7.3. Migraţia selectivă 100
7.4. Cauze ale migraţiei 101 .
7.5. Consecinţe (efecte) ale migraţiei 101
In peisajul atât de divers şi bogat al ştiinţei contemporane, demografia
7.6. Rolul migraţiilor în popularea Globului 102 ocupă un loc privilegiat, datorat atât obiectului său specific, cât şi
7.7. Caracteristici actuale ale migraţiei internaţionale 104 actualităţii strategiilor şi politicilor naţionale de dezvoltare socială şi
8. Populaţie - resurse - mediu înconjurător 106 economică, în care populaţia apare, cu totală îndreptăţire, drept principal
8.1. Resursele alimentare şi consumul de calorii 106 factor şi beneficiar al acestora.
8.2. Creşterea populaţiei şi resursele naturale 107 Ştiinţă ale cărei începuturi se pierd în negura istoriei, demografia are,
8.3. Tendinţe al evoluţiei relaţiei om-mediu înconjurător 109 totuşi, un act de naştere de o surprinzătoare exactitate, fiind fondată în 1662
de către britanicul John Graunt (1620-1674). în anul 1962, demografii din
9. Teorii despre populaţie 111 lumea întreagă au sărbătorit tricentenarul venerabilei lor ştiinţe prin
9.1. Teoriile clasice. Malthusianismul 111 omagierea memoriei fondatorului, ei. Odată ivită ca ştiinţă, demografia a
9.2. Teoriile moderne; Optimul demografic; Populaţia staţionară; străbătut un drum lung, adeseori sinuos. A fost considerată vreme
Tranziţia demografică 112 îndelungată drept statistică - se vorbeşte şi azi despre „ captivitatea statistică
a demo-grafiei". Apoi, a rezistat cu succes tendinţelor de biologizare şi, mai
10. Politici demografice 114 târziu, de sociologizare a obiectului ei. Astăzi, demografia se prezintă ca o
Bibliografie ,' 119 ştiinţă socială unitară, cu un corp de tehnici şi metode perfecţionate, în care
cele clasice coexistă cu cele moderne, cu un obiect bine delimitat . —
populaţia şi fenomenele demografice -, pe care îl „administrează" în bună
înţelegere cu toate celelalte ştiinţe ce se ocupă de om şi de societate.
Principiul fundamental al demografiei este slujirea adevărului
ştiinţific, sub semnul ideii generoase formulate în Planul de acţiune în
domeniul populaţiei, adoptat de Conferinţa mondială a populaţiei (Bucureşti,
1974), potrivit căreia populaţia este bunul cel mai de preţ existent în lume.
Cu alte cuvinte, demografia studiază populaţia pentru a fi de folos populaţiei,
oameni-lor. De aceea, vocaţia umanistă a demografiei constituie principala ei
finalitate.
Demografia este investită cu o mare răspundere, aceea de a studia
populaţia, fenomenele demografice, relaţiile dintre populaţie şi mediul încon­
jurător şi, mai larg, dintre populaţie şi celelalte subsisteme componente ale
sistemului social global, pentru a oferi o cunoaştere multilineară, indispen­
sabilă deciziilor de politică socială, politică economică, politică culturală.
» Manualul îşi propune să formeze studenţilor noştri abilităţi în ceea ce
priveşte analiza fenomenelor demografice, pe cât posibil în conexiune cu
principalele fenomene extrademografice. De asemenea, ne aşteptăm ca, în
1
6
urma parcurgerii acestui material, studenţii, viitori teoreticieni şi practicieni
ai ştiinţelor sociale, să aibă capacitatea de a desprinde concluzii şi de a
propune măsuri legate de o eventuală politică demografică pentru România
1. DEMOGRAFIA CA ŞTIINŢĂ
şi utilizabile de către factorii decidenţi.
Cursul urmăreşte să furnizeze un set coerent de informaţii privind:
- populaţia ca subsistem al sistemului social global;
- principalele variabile şi fenomene demografice şi modalităţile de
analiză şi măsurare a acestora;
- caracteristicile semnificative ale stării şi mişcării populaţiei la nivel
intern şi internaţional.
Prezentul manual se adresează studenţilor Facultăţii de Sociologie-
Psihologie a Universităţii Spiru Haret de la formele de învăţământ I.D., F.R. 1.1. Concepte de bază în demografie
(anul IV), ZI (anul III) şi, în general, publicului larg, dornic de a se fami­
Etimologic, termenul demografie provine din limba greacă:
liariza cu principalele concepte cu care operează demografia şi de a
demos (§T\\10Q - popor, populaţie şi graphe (ypCMpu)) - a desemna, a
cunoaşte problemele populaţiei naţionale şi mondiale.
scrie, a descrie. Prin urmare, demografia ar însemna descrierea
populaţiei.
încercând să definim demografia, vom spune (cf. V. Trebici) că
aceasta este o ştiinţă ce are ca obiect populaţiile umane, pe care le
studiază sub principalele lor aspecte privind numărul şi repartizarea
geografică, structura după diferite caracteristici demografice şi socio-
economice, evoluţia lor, precum şi factorii ce determină schimbările
numărului şi structurii, în scopul evidenţierii regularităţilor (legităţi­
lor) după care se produc fenomenele demografice.
Prin eveniment demografic înţelegem unitatea statistică în demo­
grafie, reprezentând „cazul" de naştere, deces, căsătorie, divorţ. Feno­
menul demografic desemnează trăsăturile ce se desprind din tratarea
i statistică a unei mase de evenimente demografice. Spre exemplu,
naşterea este un eveniment demografic, în timp ce natalitatea este fe­
nomen demografic. Similar, întâlnim deces/mortalitate, căsătorie/nup-
ţialitate, divorţ/divorţialitate. Masa de evenimente se comportă după
legi statistice.
Populaţia reprezintă totalitatea locuitorilor care trăiesc pe un
anumit teritoriu, delimitat corespunzător (Terra, un continent, o ţară, o
localitate). Prin subpopulaţie desemnăm o parte din populaţie, consti­

tuită în raport cu o caracteristică în repartiţia acesteia: populaţia de


vârstă fertilă, populaţia şcolară, populaţia vârstnică etc.
Pentru a-şi atinge scopul, demografia foloseşte cu precădere
metode cantitative/statistice, modele şi metode matematice.
Demografia a apărut odată cu statistica, desprinzându-se treptat
de sub „tutela" ei, pentru a deveni o ştiinţă autonomă.
9
Distingem două abordări ale demografiei: una îngustă (pe care analizei ştiinţifice, de mare ingeniozitate, pe care o întreprinde autorul
o regăsim şi sub următoarele denumiri: demografie pură; demografie şi care-i permite să stabilească regularităţi şi legităţi în producerea
formală; analiză demografică) şi una mai largă (întâlnită şi sub unor fenomene demografice (de exemplu, mortalitatea), să folosească
terminologia: demografie socială; studiu al populaţiei). în sens îngust, metode de estimare a populaţiei, să facă predicţii pe baza unui
corespunzând specificităţii obiectului ei, demografia studiază, cu me­ material statistic relativ redus, să intuiască caracterul dual - biologic şi
tode statistico-matematice, populaţiile umane, concentrându-şi atenţia social - al fenomenelor demografice. Analiza cauzelor de deces ocupă
cam jumătate din lucrare. în rest, Graunt a tratat probleme privind
asupra fertilităţii, mortalităţii şi migraţiei, iar în sens larg, corespun­
numărul populaţiei, fertilitatea, migraţia, condiţiile de locuit, familia,
zând caracterului interdisciplinar al obiectului ei, studiază, în plus,
deosebirile dintre oraş şi sat şi, în partea finală, a făcut recomandări
mobilitatea socială, structura socio-economică a populaţiei şi factorii
privind studierea, cât mai detaliată, a repartiţiei populaţiei după sex,
socio-economici care influenţează fenomenele demografice, precum şi
vârstă, confesiune, ocupaţie etc.
raportul reciproc dintre populaţie şi economie.
Apariţia demografiei coincide cu cea a statisticii, întemeiată, ca
1.2. Istoric disciplină ştiinţifică, de către John Graunt şi William Petty, sub
denumirea de aritmetică politică. După aprecierea demografului şi
Termenul de demografie a fost folosit pentru prima dată de către
statisticianului american Walter Willcox (1861-1964), în prefaţa
demograful şi statisticianul francez Achille Guillard (1790-1876), în ediţiei americane a lucrării lui Graunt (1939), acesta „ ... a descoperit
lucrarea Elements de statistique humaine ou demographie comparee uniformitatea şi posibilitatea de predicţie a unor fenomene demogra­
(Paris, 1855). Acesta spunea: „Demografia descrie masele cu ajutorul fice importante, luate în masă. Procedând în acest fel, el a deschis
numerelor şi după sfera pe care ele o acoperă... Ea are principiile sale calea pentru noi descoperiri de uniformităţi în numeroase fenomene
proprii ca orice altă ştiinţă născută din observaţii pozitive, principii ce sociale şi comportamentale, precum şi pentru studiul acestor unifor­
se sprijină exclusiv pe legea numerelor mari sau pe calculul proba­ mităţi, al naturii şi al limitelor acestora; prin urmare, mai mult ca
bilităţilor." oricare altul, John Graunt a fost întemeietorul statisticii."
Termenul demografie a fost propus de către demograful francez Demografia şi statistica se dezvoltă rapid, sec. al XVIII-lea
Emile Levasseur (1829-1911), în 1878, la cel de-al doilea Congres caracterizându-se, pe lângă dezvoltarea celor două discipline, şi printr-o
Internaţional de Igienă şi Demografie, pentru a înlocui denumirile de tendinţă de autonomizare a acestora. La dezvoltarea demografiei au
statistică, fizică socială, teoria populaţiei ş.a. Lucrările Congresului contribuit acumularea de material statistic, mai cu seamă cu privire la
Internaţional de Igienă şi Demografie de la Geneva (1882), apărute în natalitate şi mortalitate, iniţierea unor înregistrări statistice de tipul
1883, includ pentru prima dată oficial conceptul de demografie. recensămintelor (primul, în 1686, în Suedia), precum şi abordarea
Demografia ca ştiinţă, însă, s-a născut cu mult înainte. Istoricii problemelor raportului dintre populaţie şi economie.
demografiei sunt de acord că întemeietorul („părintele") acestei disci­ în secolul al XVIII-lea apar primele teorii despre populaţie, care
plinei este britanicul John Graunt (1620-1674), fondator, împreună culminează cu aceea a pastorului şi economistului britanic Thomas
cu William Petty (1623-1687), al şcolii de aritmetică politică. La Malthus (1766-1834). Principala sa lucrare este An essay on the
Londra, în 1662, Graunt a elaborat celebra lucrare Natural and principie of population or a view of its past and present efects on
political observations made upon the bills of mortality chiefly with human happiness, with an inquiry into our prospects respecting the
reference to the government, religion, trade, growth, air, diseases etc. future removal or mitigation of the evils wich it occasions (Un eseu
of the City of London (Observaţii naturale şi politice făcute pe baza asupra principiului populaţiei sau o trecere în revistă a efectelor lui
listelor de mortalitate, în special cu referire la guvernare, religie, trecute şi prezente asupra fericirii umane, cu o cercetare a perspecti­
comerţ, creştere, aer, boli etc. din oraşul Londra). Lucrare^ mai velor noastre în privinţa înlăturării sau ameliorării viitoare a relelor pe
sus amintită marchează constituirea demografiei ca ştiinţă, datorită care le produce). Ediţia primă a Eseului datează din 1798. încercând
11
10
să stabilească o „lege a populaţiei", Malthus a formulat cel dintâi, cu modală. Principalele sale lucrări sunt Einleitung in die Theorie der
toată claritatea, corelaţia demo-economică, sub forma faimosului Bevolkerungsstatistik (Introducere în teoria statisticii populaţiei) -
raport dintre creşterea în progresie geometrică a populaţiei, concomi­ Strasbourg, 1875 şi Zur Theorie der Massenerscheinungen in der
tent cu creşterea în progresie aritmetică a mijloacelor de subzistenţă. menschlichen Gesselschaft (Contribuţii la teoria fenomenelor de masă
Britanicul a elaborat un ansamblu de măsuri de politică demografică, în societatea umană) - Freiburg, 1877.
desemnate astăzi, generic, cu numele de malthusiene sau antipopulaţio- Friedrich Knapp (1842-1926), statistician, demograf şi econo­
niste. Independent de discuţiile pro şi contra generate până astăzi, mist german, s-a ocupat de teoria formală a reproducţiei şi de tabelele
meritul său constă în faptul că. a pus faţă în faţă variabila demografică de mortalitate. Este important şi prin aceea că a perfecţionat teoria
reţelelor demografice, cunoscută sub denumirea de graficul lui Lexis.
cu cea economică.
Karl Becker (1823-1896) a adus contribuţii la teoria şi tehnica
Alte ţări cu reprezentanţi semnificativi completează acest sumar
tabelelor de mortalitate, fiind, împreună cu Gustav Zeuner (1828-1907),
istoric al demografiei.
iniţiatorul metodei generaţiei {a anului de naştere) la calculul proba­
în Belgia ne reţine atenţia Adolphe Quetelet (1796-1874). Acesta
bilităţilor de deces. Becker s-a ocupat şi de determinarea indicelui
este cunoscut pentru organizarea şi valorificarea recensămintelor de
mortalităţii infantile, precum şi de reprezentarea grafică a tabelelor
populaţie din Belgia, pentru elaborarea unor interesante studii de
de mortalitate (diagrama lui Lexis - Zeuner-Becker).
demografie generală, pentru perfecţionarea tabelelor de mortalitate
Trebuie menţionat şi germanul Richard Bockh (1824-1907),
(Nouvelles tables de la mortalite pour la Belgique, 1851). De ase­
pentru studiile sale privind perfecţionarea tabelelor de mortalitate,
menea, Quetelet are merite deosebite în organizarea colaborării în
dar, mai ales, pentru faptul că este primul care, în 1884, a formulat
domeniul statisticii pe plan internaţional. împreună cu demograful
indicele net al reproducţiei, indice dezvoltat peste câteva decenii de
britanic William Farr (1807-1887) a iniţiat, în 1853, la Bruxelles, demograful englez de origine germană Robert Kuczynski (1876-1947);
primul Congres Internaţional de Statistică. în lucrarea sa Sur l'homme indicele poartă numele Bockh - Kuczynski. Bockh a mai elaborat
et le development de ses facultes ou essai de physique sociale (Asupra studii privind fertilitatea şi divorţialitatea. Dintre lucrările acestuia,
omului şi a dezvoltării aptitudinilor sale sau studiu de fizică socială) - amintim Sterblichkeitstafel zur den preussischen Staat (Tabela de
Paris, 1835, demograful şi statisticianul belgian a pus la baza statisticii mortalitate a populaţiei din Prusia) - 1875 şi Statistik der Eheschei-
legea numerelor mari, concepând statistica drept fizică socială şi me­ dungen in der Stadt Berlin (Statistica divorţurilor în oraşul Berlin) -
canică socială. S-a mai ocupat de teoria probabilităţilor, de antropo- 1897.^
metrie şi de statistica „morală".
în Norvegia se impune numele lui Anders Kiaer (1838 - 1919),
O personalitate de primă mărime a Belgiei este şi matema­ statistician şi demograf, primul care a aplicat metoda sondajului în
ticianul Pierre - Franţois Verhulst (1804-1849) care a formulat, în activitatea practică de statistică, folosind-o la studiul repartiţiei
1838, pentru prima dată, curba logistică. Această curbă a fost redesco­ populaţiei după venit şi sexe. Fertilitatea conjugală este, de asemenea,
perită de demografii americani Raymond Pearl (1879-1940) şi Lowell un domeniu important aprofundat de nordic.
Reed în 1920. Suedia, ţară cu un deosebit potenţial în ceea ce priveşte teoria
Germania secolului al XlX-lea a consacrat numele lui Wilhelm demografică, 1-a impus atenţiei pe statisticianul şi demograful Gustav
Lexis (1837-1914), economist, demograf şi statistician, cel ce a Sundbărg, cu deosebite contribuţii la metodologia statistică a
introdus celebra „reţea demografică" ce-i poartă numele, instrument demografiei. Acesta a elaborat printre cei dintâi piramida vârstelor,
deosebit de descriere şi analiză demografică, util cu deosebire analizei instrument deosebit de analiză a structurii populaţiei pe vârste (şi pe
mortalităţii. Acesta a stabilit, pentru aprecierea mortalităţii, curba lui sexe). Este autor al unei teorii privind tipurile de populaţie (progresiv,
Lexis, după care rezultă o distribuţie cu trei valori modale: la vârsta de matur şi staţionar), pe baza piramidei vârstelor. Una dintre cele mai
0 ani, la 20-25 de ani şi la 70-80 ani. A introdus noţiunea de durată importante lucrări ale suedezului este Fortsatta bidrag till en svensk
normală a vieţii, corespunzând vârstei la care decesele au frecvenţă
13
12
befolkningstatistik (Progrese în statistica populaţiei Suediei) - Problemele populaţiei au făcut obiectul unor importante studii,
Stockholm,1909. Reţinem şi Bevolkerungsstatistik Schwedens 1750-1900 în acest sens, amintim numele unui veritabil precursor al demografiei
(Statisticapopulaţiei Suediei între anii 1750- 1900)-Stockholm, 1907. moderne româneşti, în persoana lui Dimitrie Cantemir. De referinţă
înaintea lui Sundbărg, Suedia s-a remarcat, din punct de vedere este lucrarea acestuia, Descriptio Moldaviae (aprox. 1715), în care
demografic, prin cunoscutul astronom, matematician şi demograf Per întâlnim informaţii de cel mai mare interes cu privire la populaţie şi la
Wargentin (1717 - 1783). Teoria şi tehnica tabelelor de mortalitate diferitele aspecte ale acesteia.
cunosc o dezvoltare deosebită odată cu apariţia lucrării Mortalitatene i Secolul al XlX-lea, în care se înregistrează un avânt al demo­
Sverige, i addledning cef tabellverket (Mortalitatea în Suedia; tabele grafiei, este marcat de figurile lui Ion Ionescu de la Brad şi Dionisie
de mortalitate) - Handuger, 1766. Demograful suedez a publicat Pop Marţian, iniţiatorii recensământului din 1859-1860 şi organiza­
numeroase studii despre structura şi mişcarea populaţiei Suediei. De torii primelor Oficii Naţionale de Statistică din Ţara Românească şi
asemenea, a elaborat tabelele de mortalitate ale populaţiei Suediei Moldova.
pentru perioada 1755 - 1763. Per Wargentin a ocupat şi funcţia de Idei interesante cu privire la populaţie se găsesc în studiile lui
Secretar al Academiei Regale de Ştiinţe a Suediei din Stockholm. P. S. Aurelian, Alexandru D. Xenopol, George Bariţiu, atestând
încheiem periplul scandinav în Danemarca, unde îl întâlnim p'e concepţia ştiinţifică a autorilor.
demograful, statisticianul şi economistul Harald Westergaard Primii demografi în adevăratul sens al cuvântului au fost
(1853 - 1936), profesor la Kobenhavn Universitet (Universitatea din
Leonida Colescu, Z. Arbure, I. Crupenski, aceştia analizând compe­
Copenhaga). Acesta a aplicat matematica la studiul fenomenelor
tent unele aspecte şi fenomene precum structura socio-economică,
sociale şi a folosit legea erorilor la calculul frecvenţelor demografice,
cu deosebire la determinarea indicilor de mortalitate. S-a ocupat şi cu nivelul de instruire, fertilitatea şi mortalitatea populaţiei.
studierea istoriei statisticii. Câteva din scrierile demografului danez: în perioada interbelică, atât demografia, cât şi statistica cunosc o
Mortalităt und Morbidităt (Mortalitate şi morbiditate), 1882; dezvoltare deosebită. Recensământul populaţiei din 1930, prelucrat
Summary and Evaluation in the Recent Studies of Death Rate in după cele mai avansate metode, situează ţara noastră pe primele locuri
Different Classes of Society (Rezumat şi evaluare a studiilor recente din lume în acest domeniu. Studii valoroase publicate în această
despre proporţiile morţii în diferite clase sociale), 1882; The Official perioadă sunt legate de numele lui G. Banu, Petru Rîmneamţu,
Vital Statistics at the Scandinavian Countries and the Balt Republics Dumitru C. Georgescu, Anton Golopenţia. O contribuţie remarcabilă
(Statistica demografică oficială a ţărilor scandinave şi a republicilor au adus matematicienii specialişti în demografie ca N. Praporgescu şi
Baltice), 1926; Contributions to the History of Statistics (Contribuţii la M. Sanielevici, cărora le datorăm primele tabele de mortalitate, şi
istoria statisticii), 1932. academicienii Octav Onicescu şi Gheorghe Mihoc.
Literatura românească a ultimelor decenii a susţinut existenţa în concepţia demografilor români din anii '80 (Vladimir Trebici
autonomă a demografiei şi a statisticii, în acelaşi timp cu evidenţierea ş.a.), populaţia este un sistem ale cărui stări sunt definite nu numai de
necesităţii existenţei strânselor legături de colaborare dintre acestea parametrii demografici (natalitate, mortalitate), ci şi de cei sociali,
(VI. Trebici, 1966; G. Retegan, 1966). educaţionali, economici, sanitari.
Demografia în România. Demografia şi statistica din România Delimitarea clară a demografiei ca ştiinţă autonomă şi a relaţiilor
au o îndelungată şi bogată tradiţie. Înregistrări ale populaţiei, sub multiple dintre demografie şi celelalte ştiinţe, constituie o premisă
formă de catastife şi conscripţii se întâlnesc încă din secolele XVI-XV1II. favorabilă dezvoltării în continuare, printr-o abordare multidisciplinară,
Primul recensământ modern al populaţiei îl aflăm în 1838. Statistica a studiilor privind populaţia.
stării civile se pare că a fost organizată cu cel puţin un secol înainte. Reamintim că, la Bucureşti, în 1974, a avut loc Conferinţa
De asemenea, în secolul al XlX-lea, au existat şi preocupări pentru Mondială a Populaţiei,
învăţământul demografic. 15
14
Ca populaţie de tip închis, intrările sunt reprezentate de naşteri
1.3. Populaţia ca sistem
(N), iar ieşirile de decese (M). Fluxul N - M schimbă stările
Un sistem reprezintă o totalitate de elemente aflate în conexiune; populaţiei. Continuând analiza în baza conceptelor teoriei generale a
elementele sistemului sunt obiecte, fenomene sau procese din totali­ sistemelor anterior prezentate, populaţia are o structură care este
tatea definită ca sistem, fiind privite ca părţi ale sistemului; cone­ reprezentată de subsistemele existente, de conexiunile dintre ele.
xiunile sunt raporturile dintre elementele sistemului, ce te stabilesc in Aceste subsisteme sunt subpopulaţiile constituite în raport cu caracte­
timpul funcţionării acestuia; interacţiunea reprezintă forma de risticile demografice sex, vârstă, stare civilă. Distingem subpopulaţii
legătură a obiectelor, influenţarea reciprocă dintre elemente. Un sis­ pe vârste (populaţie tânără; populaţie adultă; populaţie vârstnică),
tem este relativ izolat de mediul său. In acest cadru, distingem intră­ subpopulaţia feminină de vârstă fertilă, subpopulaţiile necăsătorită,
rile (variabilele de intrare), care reprezintă influenţa exercitata asupra căsătorită şi văduvă etc. între aceste subpopulaţii şi fluxurile de
sistemului şi ieşirile (variabilele de ieşire), prin care desemnam acţiu­ evenimente demografice se creează o serie de conexiuni. Sistemul are
nea inversă (dinspre interior spre exterior) pe care sistemul o exercita o funcţiune, un comportament.
asupra mediului. ' , Reprezentarea populaţiei ca sistem, în această primă ipostază,
u
Structura unui sistem este dată de mulţimea elementelor şi este cea din figura 1.
conexiunilor care îl alcătuiesc. Funcţia sistemului este finalitatea siste­
mului respectiv comportamentul acestuia, în condiţiile unei structuri
date a sistemului la un moment dat şi în raport cu obiectivul pe care M
sistemul îl are de îndeplinit. Prin obiectiv al unui sistem înţelegem B
starea viitoare a sistemului, care trebuie atinsă şi care motivează
comportarea sistemului. •
Starea sistemului este variabilă în timp. Structura acestuia este
cea care o determină. , . . , Pf S
Sistemele pot fi închise sau deschise. Principalele proprietăţi ale 15-49
sistemelor sociale (inclusiv ale populaţiei) sunt următoarele (in
viziunea lui Mircea Maliţa, 1975):
- integritatea: întregul este mai mult decât suma părţilor, optica
este de la întreg spre parte; _
- autostabilizarea {autoreglarea): denumită şi „proprietatea ciber­
netică I", potrivit căreia sistemul are tendinţa de a reveni la starea
Nf
]F
Fig. 1. Populaţia ca sistem demografic închis
anterioară; mai este denumită şi „homeostază";
- autoorganizarea: prin aceasta înţelegem nu numai readucerea N = naşteri
sistemului la stările sale de echilibru, ci şi crearea de noi stan stabile M = decese
care să permită înfruntarea schimbărilor şi provocărilor mediului; ^ F = femei
- ierarhizarea: desemnează capacitatea unui sistem de a ti, in B = bărbaţi
acelaşi timp, un suprasistem pentru părţile sale şi un subsistem in N b = născuţi vii de sex masculin
N f = născuţi vii de sex feminin
componenţa altor sisteme. '' ,nffiA
P f 15-49 = populaţia feminină de vârstă fertilă
în baza teoriei generale a sistemelor (Ludwig von Bertalantty),
S = structura după vârstă
populaţia poate fi reprezentată ca sistem demografic relativ autonom.
Distingem, pe de o parte, populaţia de tip închis, iar, pe de alta, cea de 17
tip deschis.
16
Naşterile (N) reprezintă variabilele de intrare în sistem, în timp Trăsăturile şi procesele sistemului demografic
ce decesele (M) se constituie în variabile de ieşire. Este important să Trăsătura sau Procesul Trăsătura Procesul sistemului
observăm că intrările sunt realizate de sistemul demografic însuşi, mai caracteristica elementului sau caracteristica
exact de subpopulaţia feminină de vârstă fertilă (persoanele de sex elementului sistemului
feminin având vârsta cuprinsă între 15 şi 49 de ani). Astfel, relaţiile şi Calitatea Naştere, deces Mărimea Creşterea: spor prin
conexiunile au loc numai între variabilele demografice: populaţie, de membru şi migraţie naşteri şi imigrări;
pierderi prin decese şi
structură pe sexe şi vârstă, naşteri şi decese. întrucât naşterile sunt
emigrări
influenţate de căsătorii (frecvenţa căsătoriilor, vârsta la care se încheie Vârsta îmbătrânire Structura pe vârste Restructurare
căsătoria, structura populaţiei nupţiabile etc), acestea sunt, de ase­ după vârstă
menea, considerate evenimente demografice fundamentale. Pentru Sexul Structura după sex Restructurare
raţiuni similare, se consideră evenimente demografice şi divorţurile. după sex
La populaţia de tip deschis, sistemul demografic al populaţiei are Domiciliul Migraţia internă Distribuţia Redistribuţia
drept intrări naşterile (N) şi imigrările (1), iar ca ieşiri decesele (M) şi după domiciliu după domiciliu
emigrările (E). Figura 2 exemplifică acest tip de sistem. Potrivit sistemului şi caracteristicilor sale, populaţia nu se confundă
cu suma subsistemelor sale sau a persoanelor care o compun; întregul
este mai important decât părţile, deoarece intervin structurile, cone­
xiunile şi funcţionarea sistemului.
N M Indiferent cum privim populaţia (închisă sau deschisă), ea nu
este izolată, ci se află într-o permanentă interacţiune cu „mediul", cu
J P E celelalte sisteme. La cel mai înalt grad de generalitate, distingem
următoarele sisteme: populaţia, societatea, mediul înconjurător, tehno­
logia (Ford şi de Jong).
Sistemul demografic are ca elemente principale: mărimea
populaţiei, compoziţia, distribuţia teritorială, fertilitatea, mortalitatea,
migraţia. Sistemele sociale agregate au ca elemente definitorii (defi­
Fig. 2. Populaţia ca sistem demografic deschis nite social): baza etnică, starea civilă (statutul marital), caracteristici
Aici, fluxurile sunt date de naşteri şi decese, de imigrări şi familiale, gradul de participare la forţa de muncă, ocupaţia, activităţile
emigrări, intrări şi ieşiri ce modifică stările populaţiei. Populaţia este economice, educaţia, venitul, religia. Ca elemente definite analitic
menţionăm: atitudinile, valorile şi credinţele (convingerile). Sistemele
un sistem cibernetic cu reacţie după stare: numărul şi structura după
de acţiune socială au ca elemente semnificative: grupurile informale,
sexe şi vârste a populaţiei influenţează în permanenţă intrările şi asociaţiile, colectivităţile, instituţiile aferente căsătoriei şi familiei,
ieşirile din sistem. Ea este un sistem controlabil şi reglabil. Mai târziu instituţiile religioase, instituţiile politice, instituţiile economice, insti­
vom comenta rolul politicii demografice în domeniul reglării pentru ca tuţiile sanitare, instituţiile de educaţie, instituţiile de asigurări etc.
populaţia, ca sistem, să urmeze o anumită traiectorie. Date fiind cele anterior menţionate, relaţiile devin numeroase şi
Potrivit cercetătorilor americani Thomas R. Ford şi Gordon F. complexe. Intersectarea sistemului populaţiei cu celelalte sisteme
de Jong (1970), populaţia, ca sistem demografic, poate fi prezentată creează noi subsisteme, relaţii şi conexiuni. în aceste condiţii, populaţia
nu mai este văzută ca un sistem autonom, care poate fi studiat ca o
astfel:
mulţime de variabile demografice; zonele „intersectate" (demografia
19
18
cu economia; demografia cu sociologia; demografia cu ecologia; demo­
grafia cu geografia etc.) constituie domeniile unor discipline asociate.
Constatările în legătură cu populaţia ca sistem demografic şi 2. RĂSPÂNDIREA POPULAŢIEI PE TERRA
populaţia în raport cu alte sisteme sunt importante pentru definirea
demografiei şi delimitarea obiectului său de studiu. Ele sunt, de
asemenea, importante, pentru modelarea matematică a populaţiei şi a
proceselor demografice, pentru elaborarea modelelor demoeconomice,
pentru tehnicile de simulare.
în strânsă legătură cu ideile dezbătute în acest subcapitol,
precizăm că demografia cuprinde mai multe variante (specii) care i se 2.1. Antropogeneza. Adaptarea omului la mediu
subsumează ca părţi componente. Cu toţii ne-am întrebat cel puţin o dată: Când şi unde a apărut
Demografie economică: parte a demografiei care se ocupă cu omul? Cum a evoluat el? Cum s-a răspândit el din punct de vedere
studiul raportului dintre economie şi populaţie, conceptul fundamental geografic şi sub influenţa căror auspicii? Cercetările efectuate până
fiind cel de populaţie activă. In acest caz, variabila populaţie este acum susţin că omul aparţine regnului animal. In urma unui îndelungat
inclusă în modelele creşterii economice, în vederea descrierii şi anali­ şi anevoios proces de evoluţie biologică, omul s-a situat pe treapta cea
zei Qorelaţiei demo-economice.Un reprezentant de seamă al acestei mai înaltă a vieţuitoarelor.
ramuri este italianul Giorgio Mortara (1885 - 1967), profesor la Studiile de specialitate ale antropologilor arată că, o dată cu
universităţile din Messina, Milano şi Roma (lucrare fundamentală: dispariţia vechilor primate, la sfârşitul oligocenului şi începutul mio-
Economia della popolazione. Analisi delle relazioni tra fenomeni cenului, acum aproximativ 24 de milioane de ani, au trăit hominidele
economici i demografici, Torino, 1960). primitive Kenyapithecus africanus şi Dryopitecii, urmate de specia
Demografia istorică: parte a demografiei care studiază, cu me­ Ramapithecus (cu 14 milioane de ani în urmă). Din aceste din urmă
tode specifice, populaţia (inclusiv evoluţia acesteia) în trecut, recon­ hominide s-au dezvoltat strămoşii comuni ai Australopitecilor şi ai
stituind informaţiile pentru perioada „prestatistică" (perioadă caracte­ genului Homo, care au trăit în urmă cu mai bine de 5 milioane de ani.
rizată prin absenţa surselor statistice de tipul recensămintelor, stării Homo erectus a evoluat în intervalul 2,5 milioane de ani - 100.000 de
civile etc). îi amintim, în acest context, pe Louis Henry (n. 1911), demo­ ani; din acesta s-au desprins pitecantropul (omul de Jawa), atlantropul
graf francez şi membru corespondent al Academiei Britanice (Manuel (în nordul Africii), heidelbergensis (Germania) şi Sinathropus pekinesis.
de demographie historique, Paris, 1970) şi pe T.H. Hollingsworth Homo sapiens a fost atestat de către cercetători ca vieţuind acum
(Historical demography, London, 1969). aproximativ 250.000 de ani. El a fost considerat a fi „omul raţional" şi
Demometrie: sinonim pentru demografia teoretică, formală - a cel mai vechi reprezentant al omului actual. Continuând să progresăm
se vedea definirea demografiei în sens îngust. Conceptul de demome­ pe această scară a evoluţiei, precizăm apariţia, în urmă cu 150.000 -
trie a fost creat de demograful suedez Hannes Hyrenius (Demometri, 35.000 de ani, a lui Homo neanderthalensis, în Europa, Asia şi Africa,
Gothenborg, 1966) şi folosit de demograful şi statisticianul austriac având trăsături şi îndemânări superioare predecesorilor săi. Anumite
W. Winkler (Demometrie, Berlin, 1969). Apariţia acestui termen trebuie studii susţin perfecţionarea acestuia spre omul actual (Homo sapiens
privită ca o încercare de a se asigura o simetrie între partea de conţinut şi sapiens), în timp ce altele concluzionează înlocuirea lui neandertha­
cea de măsurare, după modelul: sociologie - sociometrie; economie - lensis cu tipul Cromagnon, reprezentat de oameni cu înfăţişarea fizică
econometrie; biologie - biometrie; psihologie - psihometrie etc. actuală din Europa, Africa şi China.
Demografie calitativă: parte a demografiei care studiază Majoritatea paleontologilor precizează că locul antropogenezei
este în Africa; există şi opinia că acest loc ar aparţine Asiei şi Africii
distribuţiile caracteristicilor calitative (fizice, spirituale etc.) în sânul
m acelaşi timp. Cert este, însă, faptul că „locul originar" corespunde
populaţiilor, având contingenţă cu genetica umană.
20 21
zonei calde euro-asi-africane. Dinspre acest spaţiu s-a desfăşurat grâul în culturi, s-au domesticit oaia, boul, capra, porcul şi s-a folosit
popularea lentă, la început cu caracter nomad, în varii condiţii natu­ plugul cu brăzdar din corn de animal. Epoca bronzului (1.700-800 î.Hr.)
rale. Oamenii s-au răspândit radiar şi divergent spre alte arii continen­ se remarcă prin fortificaţii pe înălţimi, cetăţi de pământ (Mediaş,
tale din lumea veche, apoi spre lumea nouă (America şi Oceania), Sighetu Marmaţiei) şi ateliere de prelucrare a fierului. Epoca fierului
unde au fost evidenţiate urme osteologice de antropoide, care atestă (700-100 î.Hr.) corespunde geţilor şi dacilor. Populaţia Daciei prero-
fenomenul antropogenetic şi în aceste regiuni (date preluate din mane şi romane se apreciază la aproximativ 1.000.000 de locuitori.
Nicolae Ilinca, Geografie umană, Corint, 1999). Istoricul Vasile Pârvan a estimat, pentru secolul al treilea după
Procesul de aşezare a oamenilor pe aproape întreaga suprafaţă Hristos, populaţia Daciei, la 1.250.000 de locuitori (cu o densitate a
terestră s-a derulat lent, începând de acum 1,5-2 milioane de ani, în locuirii de 10 locuitori la km2), populaţie cuprinsă în sate sau aşezări
condiţii de mediu şi de existenţă extrem de diferite, ceea ce a avut o protourbane, implicată în practica albinăritului, exploatarea minieră şi
puternică influenţă asupra deosebirilor rasiale, comportamentale, asu­ prelucrarea metalelor sub formă de podoabe.
pra ocupaţiilor şi nivelului de trai. Se estimează că evoluţia biologică a în ceea ce priveşte adaptarea activă a omului la mediu, menţio­
omului s-a desăvârşit în urmă cu 100.000 de ani şi că Homo sapiens s-a năm că, lent, dar continuu, aria de populare s-a extins, omul fiind
afirmat cu aproximativ 50.000 de ani în urmă ca specie (umană) unică. singura fiinţă care a reuşit să se adapteze activ la condiţiile naturale
Vom prezenta în cele ce urmează câteva date privind prezenţa cele mai diverse, de la clima ecuatorială la cea polară, de la mediile
omului pe teritoriul ţării noastre. încă de acum 600.000 de ani, din cele mai comode până la cele mai incomode. Putem vorbi, în acest
paleolitic, prezenţa umană a fost pusă în evidenţă de urme materiale; sens, de prezenţa temporară a omului în spaţiile inospitaliere sau
ocupaţiile respectivei perioade erau cele de culegător şi vânător. de putinţa de supunere a legilor naturii, exemple semnificative fiind
Relevante sunt „uneltele de prund", precum vetrele de foc, aşchiile de Groenlanda şi Svalbarg.
silex şi toporaşele de mână descoperite pe Valea Dârjovului, apoi la Figura 3 evidenţiază cum a evoluat numeric populaţia Terrei.
Mitoc - Prut şi pe Valea Lupului (zona Iaşi). în paleoliticul mijlociu miliarde loc.
(120.000 - 100.000 î.Hr.) întâlnim specia Homo primigenius în peşte­ 8
rile Baia de Fier, Ohaba-Ponor, Ripiceni; ocupaţiile vremii erau cele
de vânătoare; se foloseau unelte ascuţite şi vatra de foc. Paleoliticul 7

superior (100.000-10.000 Î.Hr.) este marcat de prezenţa genului Homo


6
sapiens fossilis. Acesta avea o cultură extinsă comparativ cu primi­
genius, folosind tehnica lamelară şi focul, dispunând de ateliere de 5
cioplire a opalului (Ionăşel - Bihor) şi variate unelte (Cioclovina,

;t
Peştera-Braşov, Ceahlău). Homo sapiens recens a marcat perioada
10.000-5.000 î.Hr. prin urmele lăsate în zona peşterilor de la Băile
Herculane şi în Masivul Ceahlău; practicile acestuia erau legate de
folosirea arcului cu săgeată şi a uneltelor cioplite. O dată cu 2
desprinderea omului de peşteră, s-a trecut la cultura neolitică, atunci
când au apărut şi locuinţele cu vetre de foc. Populaţiile erau eterogene,
cu elemente aparţinând triburilor de păstori. Ocupaţiile erau legate de
culturile primitive de plante, de domesticirea animalelor şi de produ­ ^L
inceputul Anul 0 Anul 1500 1850 2000 2025
cerea uneltelor din piatră şlefuită. Neoliticul târziu (2800-1900 î.Hr.) erei neolitice
este reprezentat prin aşezări întărite, unelte din silex, piatră, cefamică
(unelte perfecţionate) şi tehnica olăritului. Tot atunci s-a introdus Fig. 3. Evoluţia numerică a populaţiei Terrei
23
22
2.2. Factori ce influenţează răspândirea teritorială a populaţiei 1,2 miliarde locuitori) şi ajungând la microstatele de numai câteva sute
sau mii de locuitori.
Diferenţele evidente în repartiţia teritorială a populaţiei şi în La începutul anului 1995, populaţia Terrei însuma 5.759.276.000
intensitatea popularii sunt condiţionate de mai mulţi factori, dintre de locuitori, iar la 11 iulie acelaşi an erau înregistraţi 5.785.335.142 de
care îi evidenţiem pe cei mai importanţi: locuitori (un plus de peste 26 milioane locuitori). în 1998, Terra
Factorii geografici contoriza 5.929.839.000 de locuitori, din care 4.748.310.000 (80%)
trăiau în ţările slab şi mediu dezvoltate.
Aceştia, reprezentaţi de calităţile naturale ale mediului, se expri­
mă prin condiţii favorabile permanentizării sau atracţiei temporare a Iată cum se prezenta repartiţia populaţiei pe continente şi mari
regiuni geografice în anul 1998.
populaţiei. Relevante sunt fizionomia reliefului, gradul de accesibili­
tate al terenului, clima, vegetaţia, fauna, fertilitatea solului, izvoarele Continent / regiune geografică Populaţia (mii loc.)
şi apele, resursele subsolului, toate aceste elemente generând densităţi Africa 778.484
şi grupări variabile de populaţie. In multe situaţii, elementele mediului Europa 729.406
(munţi, ape curgătoare, mlaştini, mări, oceane, păduri etc.) s-au împo­ America de Nord 304.078
America Latină 462.599
trivit extinderii populaţiilor şi, de aici, grupările variate de populaţie în
Asia 3.588.877
teritoriu. Oceania 29.460
Factorii social-istorici Mondial 5.929.839
Se referă la evenimentele istorice care au determinat deplasările Ţări slab şi mediu dezvoltate 4.748.310
de populaţie, apoi la relaţiile dintre state, care au impulsionat intensi­ Ţări dezvoltate 1.181.530
ficarea sau lărgirea ariilor populate, la care se mai pot adăuga răz­
boaiele, bolile, fenomenele religioase, specifice şi în prezent, cu în tabelul următor regăsim numărul locuitorilor statelor lumii, în
variaţii de la o regiune la alta, care aduc, permanent, modificări în ordinea descrescătoare a efectivelor de populaţie. Datele se referă la
anul 1998.
repartiţia populaţiei (să ne reamintim de ceea ce s-a petrecut în Bosna
şi Hercegovina sau în provincia Kosovo - Metohia). 1.China 1.236.914.658 96. El Salvador 5.752.067
2.1ndia 984.003.683 97.Libia 5.690.727
Factorii tehnologici şi economici
3.S.U.A. 270.311.758 98.1srael 5.643.966
Susţin atracţia populaţiei şi dispersia locuitorilor spre regiuni cu 4.Indonezia 212.941.810 99.Burundi 5.537.387
un grad sporit de dezvoltare, cum ar fi: Valea Rinului, Zona Marilor 5.Brazilia 169.806.557 lOO.Slovacia 5.392.982
Lacuri, megalopolisul nipon, Zona Shaba, Bazinul Ruhr etc. 6.Rusia 146.861.022 101.Danemarca 5.333.617
Factorii demografici 7.Pakistan 135.135.195 102.Paraguay 5.291.020
8.Bangladesh 127.567.002 103.Laos 5.260.842
Se reprezintă prin indicatorii de bază ai populaţiei: gradul de
9Japonia 125.931.533 104.Finlanda 5.149.242
reproducere a populaţiei, migraţiile externe, exploziile demografice, lO.Nigeria 110.532.242 105.Georgia 5.108.527
care aduc creşteri numerice şi de densitate a populaţiei şi, invers, 11 .Mexic 98.552.776 106.Sierra Leone 5.080.004
discontinuităţi în răspândirea teritorială a populaţiei. 12.Germania 82.079.454 107.Togo 4.905.827
13.Filipine 77.725.862 108.Croatia 4.671.584
2.3. Populaţia Terrei 14. Vietnam 76.236.259 109.Papua 4.599.785
Diversitatea demografică a lumii se asociază diversităţii golitice, 15.1ran 68.959.931 110.Nicaragua 4.583.379
16.Egipt 66.050.004 lll.Kirghistan 4.522.281
economice şi culturale. Cele peste 200 de entităţi statale cunosc o
17.Turcia 64.566.511 112.Moldova 4.457.729
mare variaţie a numărului de locuitori, începând cu China (peste
24 25
60.037.366 113.Iordania 4.434.978 59.Chile 14.787.781 154.Qatar 697.126
18.Thailandă~
58.970.119 lH.Norvegia 4.419.955 60.Madagascar 14.462.509 155.Bahrain 616.342
19.MareaBritanie
58.804.944 115.Turkmenistan 4.297.629 61.Ecuador 12.336.572 156.Comoros 545.528
20. Franţa 3.842.436 "62.Guatemala 12.007.580 157.G.Ecuatorială
58.390.351 116.Eritreea 454.001
21.Etiopia 3.625.388 "63.Cambogia 11.339.562
56.782.748 U7.NouaZeelandă 158.1-le Solomon 441.039
22.Italia 3.619.480 64.Burkina Faso 11.266.393 159.Djibouti
50.125.108 118.Irlanda 440.727
23 .Ucraina 3.604.642
49.000.511 119.CostaRica 65.Serbia 11.206.039 160.Surinam 427.980
24.Congo
47.305.319 12Q.Lituania 3.600.158 Muntenegru
25.Myanmar 66.Cuba 11.050.729 161. Luxemburg
46.416.796 121.Liban 3.505.794 425.017
26.Coreea de Sud
42.834.520 122.Singapore 3.490.356 67.Zimbabwe 11.044.147 162.Capul Verde 399.857
27 .Africa de Sud
39.133.996 123 .Armenia 3.421.775 68.Angola 10.864.512 163.Malta 379.563
28.Spania 69.Grecia 10.662.138
38.606.922 124.R.C-Africană 3.375.771 164.Brunei 315.292
29.Polonia 70.Belarus 10.409.050
38.580.949 125.Bosnia(BiH) 3.365.727 165.Maldive 290.211
30.Columbia 3.330.754 71.Cehia 10.286.470 166.1-le Bahamas
36.265.463 126. Albania 279.833
31. Argentina 72.Ungaria 10.208.127 167.1slanda
33.550.552 127.Uruguay 3.284.841 271.033
32.Sudan 73.Belgia 10.174.922
30.675.398 128.Liberia 2.771.901 168.Barbados 259.025
3 3.Canada 74.Mali 10.108.569 169.Belize
30.608.769 129 .Panama 2.735.943 230.160.
34.Tanzania 2.658.123 75.Portugalia 9.927.556 170.Samoa
30.480.793 130.Congo 224.713
35 .Algeria 76.Malawi 9.840.474
29.114.497 131. Jamaica 2.634.678 171.Vanuatu 185.204
36.Maroc 77. Senegal 9.723.149 172.St. Lucia
28.337.071 132.Mongolia 2.578.530 152.335
37.Kenya 2.511.473 78.Niger 9.671.848 173.SaoTome
26.111.110 133.Mauritania 150.123
38.Peru 2.385.396 79.Zambia 9.460.736 174.Micronezia
24.792.375 134.Letonia 129.658
39.Afghanistan 80.Tunisia 9.380.404 175.St.Vincent
23.784.321 135.Oman 2.363.591 119.818
4Q.Uzbekistan 81.Suedia
23.698.421 136.E.A.Unite 2.303.088 8.886.738 176.Tonga 108.207
41.Nepal 82.Bulgaria
22.803.409 137.Lesoto 2.089.829 8.240.426 17 7. Grenada 96.217
42 .Venezuela 83.Austria
22.395.848 138.Macedonia 2.009.387 8.133.611 178.Kiribati 83.976
43.România 84.Republica
22.167.195 139.Slovenia 1.971.739 7.998.766 179.Seychelles 78.641
44.Uganda Dominicană
21.722.287 140.Kuweit 1.913.285
45 .Irak 1.908.307 85.Rwanda 7.956.172 180.Dominica 65.777
46.Coreea de Nord 21.234.387 141.Bhutan
1.622.328 86.Azerbaidjan 7.855.576 181. Andorra 64.716
47.Malaezia 20.932.901 142.Namibia
1.448.454 87.Bolivia 7.826.352 182.Antigua 64.006
48.Arabia Sauditâ 20.785.955 143.Botswana
1.421.335 88.Guineea 7.477.110 183.1-leMarshall 63.031
49.Sri Lanka 18.933.558 144.Estonia
1.291.858 89.Chad 7.359.512 184.St.Kitts 42.291
ŞO.Mozambic 18.641.469 145.Gambia_
1.207.844 90.Elvetia 7.260.357 185.Monaco 32.035
51 .Australia 18.613.087 146.Gabon
1.206.311 91.Somalia 6.841.695 186.Liechtenstein 31.717
52.Ghana 18.497.206 147.Guineea Bisau
1.168.256 92.Haiti 6.780.501 187.San Marino 24.894
53.Kazahstan 16.846.808 148.Mauritius
1.116.595 93.Benin 6.100.799 188.Palau 18.110
54.Siria 16.673.282 149.T. Tobago
966.462 94.Tadiikistan 6.020.095 189.Nauru 10.501
55.Yemen 16.387.963 15Q.Swaziland
802.611 _95.Honduras 5.861.955 190.Tuvalu 10.444
56.01anda 15.731.112 151.1-leFiji
7.48.982 _ 191. Vatican 850
57.Coasta de 15.446.231 152.Cipru
Fildeş Sursa: United States Census International Programs Center, 2000
15.029.433 153.Guyana 707.954
58.Camerun
26
Figura 4 prezintă evoluţia numerică a populaţiei pe continente/regiuni 2.4. Densitatea populaţiei
geografice, inclusiv o proiecţie pentru orizontul de timp 2000-2100.
Expresia răspândirii diferenţiate a populaţiei în teritoriu o consti­
milioane locuitori
tuie densitatea. Aceasta reprezintă intensitatea populaţiei în raport cu
3500 suprafaţa, determinată ca raport între numărul populaţiei (P) la un
in** >"» Hi'mUiiJ Asia de Sud moment oarecare şi suprafaţa teritoriului (S) locuit de aceasta Va­
3000 loarea raportului se exprimă în număr de locuitori pe km* Formula de
jP
calcul: d = P/b
j*
2500 Africa Valoarea raportului care exprimă densitatea se numeşte indice
/ general (mediu) de densitate. Indicele acesta (numit general sau me­
2000 diu) de densitate este influenţat de diferiţi factori, printre care: caracte­
/ *( Asia Orientala risticile topografice; tipurile de mediu (rural/urban); desimea aşeză­
rilor; mărimea aşezărilor omeneşti.
•****' X

America Latină Este important să precizăm teritoriul la care se raportează numă­


1000 rul popula ,ei. Astfel, putem obţine diferiţi indici de densitate: densi­
750
^ r
tatea populaţiei agricole, densitatea urbană (Bucureştiul are o densitate
400 l » l l
- - ^ S * ^
•* •>? Europa
de peste 9100 locuitori/km*) etc. densitate
200 America de Nord Raportarea numărului locuitorilor se poate face şi la unităţi
100 Oceania teritoriale cu specific geografic, fie administrativ (comună, judeţ) fie
1925 1950 1975 2000 2025 2050 2075 2100
diviziuni de relief (lunci, câmpii, dealuri, munţi)
Fig. 4. Evoluţia numerică a populaţiei pe continente/regiuni geografice Se cuvine să menţionăm şi indicele densităţii potenţiale Acesta
Evoluţia numerică a populaţiei României pentru intervalul PoSl ra?0rtUl dintrC , P ° P U l a t i e Şi resursele - — £ toS-
1859-1998 este prezentată în figura 5. ffind I t ?* r™ CalCUla Şi d e n s i t a t e a
P°P^iei m
™™> ca
maXimă CC ate fi
P° ^ţinuta
reSUrSe Ş1 P PUlatia
mii. loc.
SŞ^ °
rea\JlTitateaP-te?{ială °ptimă r e P r e z i n t ă raportul dintre venitul
real maxim şi numărul locuitorilor în funcţie de resursele specifice
Densitatea economică are în vedere raportul dintre necesităţile
n e c e s i t a
populaţie, şi resursele disponibile pentru populaţie î^
S, ate a edie a 0 u,a iei e T
1998^ p î - " ? P P * P erra a depăşit 43 loc/km* (în
glob A . S a ' m S a ; s e m n / l c a t i v e d e < ^ b i r i în repartiţia populaţiei pe
glob. Astfel, zonele cu densităţi medii (100-50 loc./kmVreprezintă
P îla Ce,e C U 20 100
P^dere H T o ^ ^ T ' ^^ °- ><* A m \ c u o
Z nel P 6 S t e 20 l 0 C A m 2 (8%
d b pTouttia Te" °e S : ^C O n c e n t r a°t ă î n >- l 3 t ă ' d a r ' Că ™
ocupând 8/ A ? ™* relativ aglomerate,
U p r a f e t a USCatU,ui de ă ind densitat
PonSt , K î ' P ? repartizată
% din P P U , a t i e 6Ste e a înmedie
zone a
1859 1891 1910 1920 1930 19411948 1956 196619691977 199219951998 MtSelotîbtT*
dinT ,
d l ° -
? C /km ( p e °
° s u P r aff a t ă terestră de 44%), apoi 5%
'n locuitor,, Terre. trăiesc în zone cu densităţi variind între 10 şi
Fig. 5. Evoluţia numerică a populaţiei României
28
29
1 loc/km2 (pe 43.000 km2, ceea ce reprezintă 32% din suprafaţa în spaţii de până la 500 m altitudine, Asia şi America de Nord ajung la
uscată). în fine, pe o suprafaţă de 8.500 km2 regăsim 0,2% din 80%, iar Africa şi America de Sud ating aproximativ 57% populaţie
populaţia globului, cu o densitate a locuirii de până la 1 loc/km2. situată sub 500 m altitudine. Dintre oraşele mari situate la mari
Pe continente, densitatea atinge următoarele valori: 116 în Asia altitudini, menţionăm: La Paz (Bolivia) - 3.400 m, Bogota (Columbia)
(Bangladesh-825, Coreea de Sud-459, Coreea de Nord^447, Japonia-330, - 2.640, Ciudad de Mexico (Mexic) - 2278, Addis Abeba (Etiopia) -
India-279, Pakistan-180, China-129, Iran-42, Mongolia-1,5), 101 în 2.424 m altitudine.
Europa, (San Marino-410, Olanda-376, Belgia-330, Marea Britanie-238, Valoarea pentru România este de 95 loc./km2, cu tendinţa de
Germania-246, Italia-190, Cehia-130, Ungaria-108, Danemarca-121, scădere de la câmpie spre munte. Câteva valori (anul 1998): Ploieşti-185,
Portugalia-107, Slovenia-96, Austria-95, România-94, Spania-79, Iaşi-148, Galaţi-143, Braşov-116, Constanţa-106, Craiova-103, Piteşti-98,
Grecia-79, Irlanda-50,5, Suedia-20, Finlanda-15, Islanda-3), 23 în Botoşani-93, Târgu-Mureş-90, Suceava-84, Sibiu-81, Timişoara-80,
Africa (Mali-9, Algeria-12, Sudan-12, Mozambic-21, Africa de Sud-35, Drobeta Turnu Severin-65, Reşiţa-44.
Maroc-39, Kenya-50, Tunisia-55, Ghana-75), 22 în America Latină în ţara noastră, populaţia este răspândită până la peste 1.600 m
(Bolivia-7, Argentina-13, Paraguay-13, Brazila-19, Chile-19, Peru-19, altitudine, în Munţii Apuseni, prin aşezări stabile şi la peste 1.800 m,
Venezuela-24, Columbia-31, Ecuador-43, Mexic-48, Honduras-52, până la 2 000 m, prin aşezări temporare, în Carpaţii Meridionali. Iată
13 în America de Nord (Canada-3, S.U.A.-28), 13 în Rusia şi C.S.I. şi câteva oraşe mai importante din România, situate la altitudini mai
3 în Oceania. mari: Predeal - 1 060 m, Miercurea - Ciuc - 665 m, Petroşani - 650 m,
Mai menţionăm că statele cu întinderi foarte mici înregistrează Braşov - 625 m, Sibiu - 415 m, Sighişoara - 375 m, Cluj - Napoca -
valori foarte ridicate ale densităţii medii a populaţiei: Monaco-30000, 360 m. Printre oraşele aflate, altitudinar vorbind, la polul opus,
Macao-22000, Singapore-4741, Malta-1139. menţionăm: Constanţa - 25 m, Brăila - 20 m, Sulina - 4 m Capitala,
Cele mai mari densităţi ale populaţiei depăşesc 1200 de loc/km2 Municipiul Bucureşti, se află la o altitudine de 85 m.
în cuprinsul Văii şi Deltei Nilului, apoi peste 1000 loc/km2 în Valea şi Se cuvine să facem câteva referiri şi în ceea ce priveşte răspân­
Delta Gangelui şi Câmpia Chineză, după care, cu valori mai mici, se direa populaţiei în latitudine.
înscriu văile Mekongului, Brahmaputrei, Rinului, câmpiile Tamisei, In emisfera nordică, aşezările stabile cele mai depărtate de
Padului şi Est-Atlantică, precum şi zona Moscovei. Mari densităţi de Ecuator se află în Groenlanda (zonă ce aparţine de Danemarca), la
populaţie, ce depăşesc frecvent 1000 loc/km2, se regăsesc în zona peste 82° latitudine, iar în emisfera sudică populaţia stabilă înaintează
marilor concentrări industriale din Europa (Ruhr, Rin, Paris, nord- până în Ţara de Foc, la peste 54° latitudine.
estul Franţei, Middland, Silezia-Sudeţi) şi din America de Nord (aria Zona caldă înglobează aproximativ 50% din populaţia Terrei;
Marilor Lacuri, California, sud-estul Canadei). 85% se află în emisfera estică, aceasta fiind populată mult mai
Formele de relief au un rol esenţial în răspândirea populaţiei. devreme decât cea vestică.
Astfel, populaţia şi aşezările urcă în altitudine până la peste 5000 m în Puterea de atracţie a mării şi resursele oferite de aceasta au ţinut
Podişul Tibet şi în Munţii Anzi. Aşezarea umană Baruduksum(?od\şu\ în preajmă o mare parte a populaţiei lumii. Se apreciază că jumătate
Tibet) se află la cea mai înaltă cotă altimetrică din lume: 6 400 m. din populaţia globului trăieşte la mai puţin de 200 km depărtare de
Mai mult de jumătate din populaţia planetei se află repartizată la mare şi că cele mai ridicate densităţi de locuire se grupează până la 50 km
cote de sub 200 m altitudine (25% din întinderea planetei), iar 4/5 din de ţărm, urcând la peste 1000 loc/km2 în Marea Câmpie Chineză.
locuitorii lumii sunt concentraţi în aşezări de până la 500 m altitudine Figura 6 ne oferă imaginea repartiţiei populaţiei Terrei în funcţie
(28% din suprafaţa uscatului). Aproximativ 100.000.000 de locuitori de altitudine şi distanţa faţă de ţărm.
vieţuiesc la peste 2.000 m altitudine. Repartizând populaţia pe conti­
nente, notăm că Europa şi Australia au 90% din populaţie concentrată
31
30
2500 altitudinea (m) 2000 4 distanta fata de tarni (km)

2000 3. NUMĂRUL POPULAŢIEI


1500

1500

1000

500
500
3.1. Stocuri de populaţie. Fluxuri de populaţie
10 20 30
40 50
Cu determinarea numărului sau mărimii populaţiei totale începe
locuitori/km2
locuitori/km2
orice studiu demografic sistematic: numărul populaţiei României,
numărul populaţiei unui judeţ sau numărul populaţiei mondiale. Să
Fig. 6. Repartiţia populaţiei Terrei după altitudine şi distanţa faţă de ţărm remarcăm, de la început, că numărul total al populaţiei este un agregat
macrodemografic. El cuprinde aproximativ 100 de generaţii coexis­
tente, apărute într-o sută de ani. De asemenea, acest număr poate fi
stabilit la un recensământ, poate fi estimat prin calcule sau determinat
la mijlocul unui interval de timp etc.
Precizia calculelor demografice, comparabilitatea pe plan naţio­
nal şi internaţional, fundamentarea analizelor demografice reclamă
definirea unitară a conceptelor folosite şi a metodelor pentru determi­
narea numărului populaţiei.
Să definim, pentru început, câteva noţiuni fundamentale de ana­
liză demografică.
Cohorta (demografică) reprezintă totalitatea persoanelor care,
într-un interval de timp, au suferit unul şi acelaşi eveniment demo­
grafic. In mod convenţional, ca interval de timp este adoptat anul
calendaristic. O asemenea cohortă poate fi, în primul rând, generaţia.
Generaţia reprezintă totalitatea persoanelor care s-au născut în
acelaşi an calendaristic. Evenimentul demografic pe baza căruia se
constituie această cohortă este „naşterea vie". In acest sens, vorbim, de
exemplu, despre generaţia anului 1.992, având un efectiv de 222.077
născuţi vii (sursa: Anuarul Statistic al României, 1.993). Vom dis­
tinge, în continuare, generaţii masculine şi generaţii feminine.
O altă cohortă fundamentală în demografie este promoţia de
căsătorii, dublată de promoţia de persoane căsătorite. Evenimentul
demografic este căsătoria. Promoţia căsătoriilor din anul 2.001 are un
efectiv de 129.900 (sursa: Anuarul Statistic al României, 2.000);
promoţia femeilor căsătorite va fi de 129.900, promoţia bărbaţilor
33
32
căsătoriţi în anul 2.000 va fi, de asemenea, de 129.900. Prin urmare, în transversale, rata este numai aproximativ egală cu probabilitatea,
anul 2.000, un număr de 259.800 de persoane şi-au schimbat statutul deoarece populaţia expusă riscului nu mai este o populaţie iniţială, ci
matrimonial sau starea civilă (aproximativ 1,18% din populaţia totală una medie. Asemenea rate - frecvent întâlnite în publicaţiile statistice
a României).Trecerea, în acest caz, este de la necăsătorit, văduv, _ sunt rate uzuale statistice sau rate clasice (decese la 1.000 de
divorţat la starea de căsătorit. locuitori din populaţia medie a unui an calendaristic etc).
Prin extindere, vom putea vorbi de cohorta persoanelor migrante Ratele cu caracter de probabilitate se determină după formula
într-un an calendaristic, în raport cu evenimentul demografic de mi­ generală: r = E/P, unde r este rata generală, E - numărul (masa de
grare din localitatea a în localitatea b, de cohorta celor care intră în evenimente), P - populaţia expusă riscului (efectivul iniţial). Cele cu
caracter de indici uzuali statistici se determină astfel:
populaţia activă etc.
r = (E/P)xl 000, unde P este populaţia la mijlocul intervalului.
Evoluţia unei generaţii pe parcursul mai multor ani este urmărită
în ceea ce priveşte notaţiile şi termenii din analiza demografică,
longitudinal. Observarea respectivă se numeşte longitudinala (diacro­
le vom folosi pe acelea clasice, aşa cum se prezintă în lucrarea regreta­
nică sau istorică). întrucât generaţia este un caz particular al cohortei,
tului mare demograf român Vladimir Trebici, Mică enciclopedie de
un asemenea demers se mai numeşte observare sau analiză pe cohorte. \
demografie, apărută în anul 1.975 la Editura ştiinţifică şi Enciclo­
Putem să ne imaginăm două modalităţi de observare şi de j
pedică din Bucureşti. Simbolurile vor fi cele propuse de Trebici în
analiză. Prima, cea obişnuită, presupune „deplasarea" observatorului
lucrarea citată; numărul populaţiei sau o masă de evenimente se vor
odată cu cohorta respectivă şi consemnarea sistematică a evenimen­
nota cu majuscule: Pt sau N, iar ratele, rapoartele etc. se vor nota cu
telor şi a noilor stări ale cohortei; cealaltă presupune observatorul litere mici: m - rata de mortalitate, f - rata de fertilitate etc.
instalat la un moment de observare, posterior producerii evenimentelor
Evenimentele demografice şi populaţia pot fi examinate pe ani de
şi refacerea acestora. Ele se numesc observare longitudinală continuă
vârstă (sau ani de durată), pe grupe cincinale sau pe grupe mai mari.
şi observare longitudinală retrospectivă. Aceasta din urmă se reali­
O problemă importantă ce trebuie lămurită este aceea a expri­
zează mai cu seamă cu prilejul recensămintelor (observarea retrospec­ mării şi tratării matematice a variabilelor demografice. Acestea pot fi
tivă a fertilităţii sau a migraţiei), al diferitelor anchete sau studii speciale. prezentate ca variabile discrete sau ca variabile continue, în primul
Din cele arătate mai sus rezultă că analiza demografică presu­ caz folosindu-se matematica elementară, iar în cel de-al doilea analiza
pune, ca o premisă fundamentală, dubla clasificare a evenimentelor matematică (diferenţialele şi integralele). Evident, se poate face tre­
demografice: după vârstă şi după generaţie, în fiecare an calendaristic. cerea de la un limbaj la celălalt.
Deşi observarea longitudinală oferă schema cea mai potrivită Atunci când este vorba de variabila discretă, se presupun inter­
unui studiu demografic, se foloseşte pe scară largă şi un alt tip de vale finite de vârstă sau de timp; în al doilea caz, intervalele sunt
observare, denumită transversală (de moment; sincronică). Această; infinit de mici (x, x + dx). De asemenea, în ce priveşte sumele: în
observare constă din sistematizarea evenimentelor demografice într-un i limbaj discret, suma este E, în limbaj continuu ea devine J.
an calendaristic şi repartizarea lor după o caracteristică oarecare (vârstă,' Menţionăm că, în general, demografia se mulţumeşte cu limbajul
de pildă), fără referire la cohorte. Este cazul tipic al statisticilor discret. Se apelează la limbajul continuu numai atunci când precizia şi
oficiale care prezintă în fiecare an decesele repartizate pe ani de vârstă \ exactitatea calculelor cer în mod imperios acest lucru.
sau grupe cincinale de vârstă, naşterile în fiecare an repartizate dupăi
vârsta mamelor etc. Prin prelucrări suplimentare se pot, însă, recon­ 3.2. Număr al populaţiei
stitui masele de evenimente şi repartiza pe cohorte sau generaţii.
Măsura cea mai generală în demografie este rata. In cazul unei Pentru început, prezentăm o analiză conceptuală a numărului
observări longitudinale, ea este probabilitatea de producere^a eveni­ Populaţiei.
mentului respectiv, cu condiţia ca raportarea evenimentelor să se facă In primul rând, distingem numărul înregistrat al populaţiei şi
la efectivul iniţial al populaţiei. Atunci când datele sunt ale observării "umărul calculat al acesteia.
35
34
data recensământului populaţiei sau la alt moment), dar şi indicator de
Numărul înregistrat al populaţiei este numărul determinat
interval (numărul mediu al populaţiei într-o anumită perioadă, într-un
nemijlocit cu prilejul recensământului populaţiei sau al altor operaţii
an, de pildă). Dacă pentru unele calcule şi analize demografice este
statistice similare, reprezentând populaţia la momentul critic al înre­
indispensabil numărul populaţiei ca indicator de moment, în schimb,
gistrării, ca număr fizic. Acest număr este primordial în demografie.
pentru majoritatea ratelor statistice descriptive (natalitatea, mortalita­
Pe baza lui se întreprind diferite calcule demografice, scop pentru care
tea etc), care sunt valori de interval, comparabilitatea cere folosirea
el este readus, prin procedee relativ simple, la situaţia de la 1 ianuarie
numărului populaţiei ca medie, ca indicator de interval.
al anului respectiv. Cu ajutorul aceluiaşi număr se determină densi­
Numărul mediu al populaţiei se poate determina în mai multe
tatea populaţiei, precum şi indicatorii (foarte importanţi) ritmului me­
feluri: ca simplă medie aritmetică din numărul populaţiei la începutul
diu de creştere a populaţiei.
perioadei şi la sfârşitul perioadei, ca medie geometrică din aceleaşi
Numărul calculat al populaţiei este numărul acesteia determinat
două valori sau şi cu alte metode, în funcţie de ipoteza adoptată.
pentru o dată sau pentru o perioadă oarecare, pentru care nu există
Numărul mediu al populaţiei mai poate fi determinat adăugând
informaţii, prin diferite metode de calcul. Determinarea unui ase­
excedentul (sporul) total la numărul existent la o dată oarecare. Acest
menea număr se poate face pentru trecut, pentru o perioadă curentă,
număr este un număr estimat şi se determină, în general, ca număr
dar şi pentru o perioadă mai mică sau mai mare în viitor. Din acest
estimat al populaţiei la 1 iulie al anului respectiv. El are valoare de me­
punct de vedere, numărul calculat al populaţiei poate fi estimat sau
die şi, ca atare, se ia în calculul indicatorilor demografici descriptivi.
proiectat. Să adoptăm următoarele notaţii:
Numărul estimat al populaţiei este numărul populaţiei ce se PO şi PI - numărul populaţiei la două date diferite;
stabileşte pentru un trecut apropiat sau pentru o perioadă curentă. N(0,1) - numărul născuţilor vii în intervalul 0,1;
Pentru determinarea acestuia sunt necesare cel puţin datele ultimului M(0,1) - numărul decedaţilor în intervalul 0,1;
recensământ şi cele ale mişcării naturale a populaţiei, sau, cel puţin 1(0,1) - numărul imigranţilor (intraţilor) în populaţia respectivă
datele a două recensăminte ale populaţiei. în primul caz, determinăm în intervalul 0,1;
numărul estimat adăugând excedentul (sporul) natural al populaţiei la E(0,1) - numărul emigranţilor (plecaţilor) din populaţia respec­
numărul ei, stabilit la recensământ; în al doilea caz, numărul pentru tivă în intervalul 0,1
momentele dintre recensăminte se determină cu ajutorul interpolării, An - sporul (excedentul) natural, determinat ca diferenţă
în diferitele sale variante. N(0,1)-M(0,1);
Numărul proiectat al populaţiei reprezintă numărul populaţiei Am - sporul (excedentul) migratoriu, determinat ca diferenţă
determinat prin calcul pentru o perioadă viitoare, folosind diferite me­ 1(0,1)^-E(0,1).
tode şi ipoteze. Se aplică, în acest scop, simple metode de extrapolare în cazul acesta, pentru o populaţie de tip închis (fără să fie
a numărului total al populaţiei. afectată de migraţie), există egalitatea:
Atât numărul înregistrat, cât şi cel calculat sunt afectate de erori; PI =P0 + (N(0,l)-M(0,l)) = P0 + An
primul poate fi influenţat de erorile de înregistrare (de pildă, aşa- Pentru o populaţie de tip deschis (cu luarea în calcul a
numita acumulare a vârstelor, atracţie pe care o exercită vârstele migraţiei), egalitatea se prezintă astfel:
terminate în 0 şi 5), iar numărul calculat este afectat de erori ce provin PI = P0 + (N(0,1) - M(0,1)) + (1(0,1) - E(0,1)) = P0 + An + Am
din ipotezele avansate, din materialul informaţional existent etc. Numărul populaţiei determinat în acest fel este un număr esti­
Desigur, atât într-un caz, cât şi în celălalt, se „corectează" erorile, se mat: la 1 iulie sau la 1 ianuarie al anului respectiv. Cel determinat la
„estimează" intervalele acestora; demografia a elaborat numeroase 1 iulie serveşte, aşa cum am menţionat, ca număr mediu anual.
metode în acest domeniu. a
în Anuarul statistic al României, ca, de altfel, şi în Anuarul
Numărul populaţiei, privit din punctul de vedere al seriilor dina­ demografic şi alte publicaţii oficiale figurează, în mod obişnuit, numă-
mice sau de timp, poate fi indicator de moment (numărul populaţiei la 37
36
rul populaţiei la 1 iulie al fiecărui an, adică numărul mediu. Pe această naşterile şi decesele. în Grecia antică nu se practicau înregistrări
bază se calculează ratele de natalitate, de mortalitate, de nupţialitate, asemănătoare recensămintelor, acestea fiind înlocuite cu alte tipuri de
ca şi diverşii indicatori economici. înregistrări. Primul recensământ la Atena a fost efectuat în 313 î.e.n.
de către Demeter Phalerus. La un înalt grad de dezvoltare au ajuns
3.3. Recensământul populaţiei recensămintele populaţiei în Roma antică. Introduse de Servius Tullius
(578 - 534 î.e.n.), aceste recensăminte se efectuau cu regularitate. Sub
Recensământul populaţiei furnizează date cu privire la starea denumirea de census, recensămintele se succedau în republica romană
populaţiei, şi anume: numărul acesteia, repartizarea ei geografică, la 5 ani; mai târziu, în vremea domniei lui Diocleţian, operaţiile de
distribuţia după diferite caracteristici demografice şi socio-economice. recenzare aveau loc o dată la 15 ani. Interesant este faptul că declara­
Stare a populaţiei: populaţia la un moment dat, repartizată în ţiile cetăţenilor cu prilejul recensământului erau depozitate, ulterior, la
subpopulaţii după diferite caracteristici. Tabularium, arhiva publică.
Mişcarea generală a populaţiei: schimbările survenite în numă­ Apariţia recensămintelor moderne este legată de naşterea statului
rul şi structura populaţiei în decursul timpului. Mişcarea generală a burghez. Crearea statului naţional, a pieţei interne naţionale, extinde­
populaţiei cuprinde mişcarea naturală a populaţiei (schimbările sur­ rea legăturilor dintre state, nevoia de forţă de muncă pentru industria
venite în numărul şi structura populaţiei numai ca urmare a naşterilor, capitalistă în dezvoltare reclamau o cunoaştere a populaţiei destul de
deceselor, căsătoriilor şi divorţurilor) şi mişcarea migratorie a amănunţită. Deşi în unele ţări s-au făcut recensăminte ale populaţiei
populaţiei (transformările survenite în numărul şi structura populaţiei încă din sec. al XVIII - lea (în Suedia, în 1 749; în S.U.A., în 1 790 şi
ca urmare a schimbărilor domiciliului permanent şi a statutului apoi la 10 ani, periodicitate păstrată până în prezent), totuşi, ele
rezidenţial). cunosc o largă aplicare abia de la începutul sec. al XlX-lea. La
Scurt istoric. Necesitatea de a cunoaşte populaţia, fie şi numai începutul acestui secol se înfiinţează, în ţările europene, primele oficii
sumar, ca populaţie contribuabilă sau mobilizată în scopuri militare, a centrale de statistică; acestea, treptat, au devenit organe centrale, cu
determinat iniţierea unor înregistrări de tipul recensămintelor din cele importante atribuţii şi funcţii în statistica generală a statului. Recensă­
mai vechi timpuri. După mărturiile pe care ni le-a păstrat istoria mintele populaţiei încep să fie efectuate cu mai multă regularitate,
(documente, tradiţii, legende), recensăminte ale populaţiei s-au făcut după o tehnică mai avansată. Se fac primii paşi în colaborarea
cu milenii î.e.n. în China şi Egiptul antic. Este atestat un recensământ statistică internaţională, se iniţiază publicaţii de date statistice, se
din 1400 î.e.n., din dispoziţia faraonului Amenophis III. în Egipt, înfiinţează primele societăţi de statistică. Spre mijlocul sec. al XlX-lea,
numărarea se efectua de către scribi, sub îndrumarea funcţionarilor recensămintele se generalizează în ţările Europei.
faraonului. Recensămintele se efectuau la doi ani, intervale la care în perioada de după cel de-al doilea război mondial, recensă­
capii de familie trebuiau să declare membrii familiei şi pe sclavii lor. mintele populaţiei au cunoscut un avânt fără precedent. Mai întâi,
Există, de asemenea, date despre recensăminte organizate şi mai constituirea unui număr mare de state independente noi a generat
târziu, pe vremea Ptolemeilor şi a romanilor. Se pare că evreii care au necesitatea recensămintelor de populaţie, pentru variatele scopuri
stat mulţi ani în Egipt, au preluat de la egipteni ideea recensământului sociale, economice, culturale. Apoi, larga cooperare internaţională,
populaţiei. După textele biblice, un tip de recensământ a fost efectuat facilitată de O.N.U. şi de organismele sale, cerea tot mai mult cunoaş­
de către Moise în deşertul peninsulei Sinai (1491 î.e.n.), altul, mult terea populaţiei din toate ţările globului. La mijlocul secolului trecut
mai târziu, pe vremea regelui David (1017 î.e.n.). Alte imperii scla­ (1.960), 192 de ţări de pe întreg cuprinsul globului efectuaseră
vagiste (Sumer, Asiria, Babilonul) efectuau în mod curent recensă­ recensăminte moderne.
minte ale populaţiei pentru necesităţile lor fiscale şi militare. Pe Astăzi, O.N.U. recomandă, având în vedere scopurile de compa-
vremea lui Hamurabi, în Babilon, se întocmeau note cu cei obligaţi să rabilitate internaţională, ca recensămintele să se efectueze la intervale
presteze serviciul militar. De asemenea, în mod organizat, se înregistrau de 10 ani, de preferinţă în anii terminaţi cu 0 sau 5.
39
38
Potrivit metodologiei O.N.U., la proiectarea unui recensământ efectuat din cele mai vechi timpuri înregistrări de populaţie (conform
trebuie să se aibă în vedere câteva elemente: temeiul legal al recensă­ G. Retegan, 1972). Acestea sunt census-uri, catagrafii sau conscripţii,
mântului; evaluarea creditelor şi a personalului; obiectivele propuse şi proprii orânduirii sclavagiste şi feudale. Scopul lor putea să fie: fiscal
eşalonarea operaţiilor; organizarea şi administrarea recensământului; - înregistrarea populaţiei şi a puterii ei economice, pentru stabilirea
lucrările pregătitoare pe teren; pregătirea chestionarului; stabilirea birului; urbarial, adică înregistrări ale populaţiei făcute în vederea
programului de prelucrare; planul de înregistrare; programul de apli­ reglementării raporturilor dintre feudali şi ţărănimea aservită (formă
care a metodei sondajului; programul de prelucrare şi valorificare a cunoscută în Transilvania); militar, religios. Cea mai veche înregis­
datelor; programul de publicaţii; recensământul de probă; publicitatea; trare pe teritoriul ţării noastre pare să fi fost census-ul pe care 1-a
recrutarea şi formarea personalului; studierea sectoarelor de recensă­ dispus Traian, imediat după cucerirea Daciei. Obiectul şi programul
mânt de către recenzori; difuzarea chestionarelor şi a instrucţiunilor, de observare ale acestui census au fost menţionate de Ulpian în
înregistrarea propriu-zisă a datelor trebuie să prevadă: primirea şi lucrarea sa De censibus (scrisă între anii 211 şi 217 e.n.). Prima
înregistrare în limba română a populaţiei, centralizată pe judeţe, îi
verificarea formularelor; controlul pe teren după înregistrare; gruparea
aparţine Domnitorului Petru Şchiopul (catastiful din 1 591 al lui Petru
şi prelucrarea datelor; publicarea; studii diverse (anchete speciale,
Şchiopul, publicat în 1900 de către Nicolae Iorga). Al doilea catastif
studii analitice). este cel al Ardealului de pre judeţe şi vamele şi ocnele, întocmit pe
în ceea ce priveşte caracteristicile ce urmează a fi înregistrate, vremea lui Mihai Viteazul (noiembrie, 1 599). De asemenea, se ştie de
materialele metodologice O.N.U. specifică următoarele: înregistrarea populaţiei pe care a făcut-o, în 1713, Constantin
Caracteristici geografice: locul unde s-a aflat în timpul recen­ Brâncoveanu, pentru plata haraciului (tributului) datorat turcilor. Pri­
sământului, domiciliul obişnuit, locul naşterii, durata domicilierii, mul recensământ care a cuprins simultan populaţia din toate provin­
localitatea domiciliului anterior, locul de muncă. ciile istorice româneşti s-a efectuat la 29 decembrie 1930.
Caracteristici ale persoanei şi ale gospodăriei: sexul, vârsta, Definiţie: Prin recensământ al populaţiei înţelegem o observare
raportul faţă de capul gospodăriei, starea civilă, vârsta la căsătorie, statistică, de obicei exhaustivă, având drept obiectiv înregistrarea
durata căsătoriei, rangul căsătoriei, număr de copii născuţi vii, copii în populaţiei la un moment dat, împreună cu o serie de caracteristici
viaţă, cetăţenia, ştiinţa de carte, şcoala urmată, nivelul de instruire, demografice şi socio-economice (domiciliul, vârsta, sexul, starea
etnia, limba, religia, compoziţia gospodăriei, compoziţia familiei. civilă, cetăţenia, nivelul de instruire, locul de muncă etc), organizată
Caracteristici economice: tipul activităţii, ocupaţia, ramura, în vederea determinării numărului, structurii şi repartizării teritoriale a
statutul (patron, salariat), principala sursă de existenţă, persoane populaţiei.
întreţinute. Recensămintele moderne se caracterizează prin următoarele
Astăzi, tot mai mult, datele recensământului servesc ca bază de trăsături:
sondaj pentru diferite anchete: privind locuinţele şi condiţiile de - sunt efectuate în scopuri statistice, spre deosebire de recen­
loquit, consumul, turismul, folosirea timpului liber etc. De aceea, la sămintele fiscale, înregistrările administrative etc;
proiectarea recensământului populaţiei, trebuie să se ţină seama de - sunt iniţiate pe baza unui act normativ de stat (lege, decret);
această utilizare ulterioară. - se referă la un teritoriu bine determinat, acela asupra căruia se
în România, primul recensământ modern al populaţiei a fost cel exercită suveranitatea statului respectiv;
din 1838, efectuat de către Secţia a 3-a a Departamentului Treburilor - au caracter de universalitate, în sensul că ele cuprind întreaga
Dinlăuntru al Ţării Româneşti. Următoarele recensăminte au avut loc populaţie aflată sub jurisdicţia statului (indiferent dacă, în momentul
în 1859-1860, 1899, 1912, 1930, 1941, 1948, 1956, 1966, 1977, 1992, efectuării recensământului, se aflau în interiorul graniţelor naţionale
2002. în total, au fost efectuate 12 recensăminte în 162 de ani (cu o sau în străinătate);
medie de 1 recensământ la 13,5 ani). Până la recensământul dirl 1838, - înregistrarea este obligatorie pentru toate persoanele care con­
în Ţările Române (Ţara Românească, Moldova, Transilvania) s-au stituie obiectul recensământului; #
41
40
- operaţia de înregistrare se referă la acelaşi interval de timp Pentru buna desfăşurare a unui recensământ, o atenţie deosebită
pentru întreaga populaţie (principiul simultaneităţii); trebuie acordată momentului critic al recensământului. Prin moment
- informaţiile se obţin direct de la populaţie; critic înţelegem ziua, socotită la ora 0, la care se referă toate datele ce
- metodologia de înregistrare şi programa de observare au un se înregistrează cu ocazia recensământului. Este condiţia simultanei­
caracter unitar pentru întreg teritoriul recenzat; tăţii recensământului, importantă pentru asigurarea cuprinderii inte­
- unitatea de înregistrare este persoana, chiar dacă unitatea de grale a populaţiei recenzate şi a comparabilităţii. Momentul critic al
recensământ este familia sau gospodăria; recensământului nu este identic cu data sau perioada de înregistrare.
- datele obţinute în urma efectuării recensământului trebuie Alegerea momentului critic este condiţionată de o serie de ele­
prelucrate detaliat, pentru a servi organizării şi conducerii economiei mente, printre care amintim necesitatea asigurării unei relative compa­
sau altor scopuri. tibilităţi a informaţiilor Cu cele obţinute la recensămintele precedente,
Aceste principii metodologice se regăsesc atât în faza de pro­ precum şi avantajele pe care le prezintă un moment critic astfel stabilit
iectare a recensământului, în etapa organizării şi desfăşurării acestuia, încât să corespundă celei mai reduse mişcări a populaţiei. Ca urmare,
cât şi în etapa prelucrării informaţiilor. se recomandă ca recensământul populaţiei să se efectueze pe timp de
Popularizarea recensământului în rândul populaţiei iarnă, atunci când, datorită condiţiilor climaterice specifice, populaţia
Această acţiune are drept scop participarea conştientă a se găseşte la domiciliul stabil într-o proporţie mai ridicată.
populaţiei la desfăşurarea lucrărilor de recenzare. Populaţia trebuie Acelaşi motiv pledează pentru stabilirea momentului critic la ora
informată asupra scopului şi metodei de efectuare a înregistrărilor, zero. Spre exemplu, în 1992, momentul critic a fost stabilit ca fiind ora
trebuie convinsă de caracterul pur statistic al recensământului. Răs­ zero din noaptea de 6 spre 7 ianuarie. Pentru analiza demografică,
punsurile date la recensământ îşi pierd caracterul individual în urma ideal ar fi ca momentul critic al recensământului să corespundă orei
prelucrării şi devin date generale care servesc elaborării programelor zero din noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie, situaţie în care
de dezvoltare economico-socială, creşterii nivelului de trai, adminis­ repartiţia populaţiei pe vârste este identică cu repartiţia pe generaţii. în
trării localităţilor şi judeţelor, diverselor analize demografice etc. practică nu se preferă stabilirea unui asemenea moment critic, deoa­
Un accent deosebit se pune pe lămurirea populaţiei asupra rece mişcarea accentuată a populaţiei complică lucrările de înregis­
caracterului secret al răspunsurilor, precum şi asupra faptului că trare şi favorizează apariţia unor erori, ca urmare a faptului că un
singura sursă de informare a recensământului o constituie declaraţia număr însemnat de persoane nu se află la domiciliul stabil.
liberă a persoanei, fiind interzis a se cere documente care să confirme Momentul critic precede perioada de înregistrare. Deşi nu este
veridicitatea acestor declaraţii. î obligatoriu, perioada de înregistrare este delimitată de ziua al cărei
Populaţia trebuie ajutată să cunoască din timp programul obser­ început este marcat de momentul critic şi durează până la terminarea
vării, pentru a putea să răspundă corect la întrebările recenzorului. înregistrărilor pe întreg teritoriul ţării. Este posibil ca perioada de
Popularizarea recensământului se face prin toate mijloacele posi­ înregistrare să fie decalată faţă de momentul critic. Cu cât decalajul
bile: presă, radio, televiziune, cinematograf, conferinţe, afişe, broşuri etc. este mai mare, cu atât se măreşte, însă, probabilitatea unor declaraţii
Tipuri de recensământ incorecte, solicitându-se efort de rememorare a situaţiei în care se afla
- recensământ general: înregistrare, cu ajutorul recensământului, fiecare persoană recenzată, la momentul critic.
a întregii populaţii a unei ţări; Perioada de înregistrare este stabilită prin planul organizatoric al
- recensământ parţial: înregistrare, cu ajutorul recensământului, recensământului şi depinde de programul observării, de metoda utili­
a unei părţi din populaţie; zată pentru înregistrare, de efectivul şi pregătirea personalului etc. Pentru
- recensământ experimental (de probă): operaţie statistică ce ţara noastră, perioada de înregistrare durează, în general, 7-10 zile.
„simulează" recensământul, efectuată cu o fracţie foarte scăzută de In scopul utilizării eficiente a perioadei de înregistrare, este
sondaj, având drept scop să verifice organizarea şi metodologia recomandabil ca recenzorul să recunoască, în prealabil, sectorul de
recensământului. « 43
42
I
recensământ care i-a fost încredinţat, identificând pe teren obiectivele care le ridică de la fiecare familie, se pot evita în măsură foarte mică
pe care va trebui să le viziteze în cursul desfăşurării recensământului. diversele erori subiective de înregistrare, cauzate de interpretarea
Recenzorul poate, chiar, să stea de vorbă cu populaţia din sector eronată a unor caracteristici. Din această cauză, autoînregistrarea nu
asupra modalităţii de înregistrare. s-a aplicat ultimelor recensăminte efectuate în ţara noastră.
Recensămintele populaţiei se efectuează utilizând metoda intero­ Populaţie şi Recensământ. Practica recensămintelor recomandă
ca înregistrarea populaţiei să se efectueze în clădirile în care locuieşte
gării, care cunoaşte două forme: interogare orală şi autoînregistrare.
permanent sau temporar. Pentru a asigura caracterul unitar şi complet
In cazul interogării orale, recenzorul se deplasează la locuinţa
al înregistrării, ca urmare a faptului că o parte din populaţie se
persoanelor care trebuie înregistrate, adresează fiecărei persoane între­ deplasează dintr-o localitate în alta în perioada efectuării recensămân­
bări în legătură cu caracteristicile din programul observării, verifică tului, este nevoie să se definească cu precizie diversele categorii de
logica răspunsurilor primite şi apoi le înregistrează în formularul de populaţie, în funcţie de situaţia concretă la momentul critic.
recensământ. Această formă acordă rolul principal recenzorului, deoa­ Având drept criteriu situaţia populaţiei dintr-o anumită localitate
rece acesta conduce discuţia cu persoana recenzată şi tot el comple­ în momentul critic al recensământului, distingem:
tează fişa de recensământ. -populaţia stabilă a localităţii (Pst);
In varianta autoînregistrării, recenzorul înmânează uneia din - populaţia prezentă în localitate (Pp).
persoanele care alcătuiesc familia sau gospodăria (de obicei capul La rândul lor, cele două tipuri se subdivid, în funcţie de domi­
familiei) fişa de recensământ, instrucţiunile scrise pentru completarea ciliul stabil.
acesteia şi, dacă este cazul, unele lămuriri verbale asupra felului cum Populaţia stabilă a localităţii este constituită din totalitatea per­
trebuie să interpreteze diversele situaţii specifice. De asemenea, recen­ soanelor care îşi au domiciliul stabil în acea localitate. La momentul
zorul precizează momentul critic la care trebuie să se refere răspun­ critic al recensământului, populaţia stabilă a localităţii se poate afla în
surile şi data la care se va înapoia să ridice fişa de recensământ com­ următoarele situaţii:
pletată. Capul familiei sau altă persoană adultă din gospodărie (reco­ - este prezentă la domiciliul stabil, alcătuind categoria de populaţie
mandabil persoana cu nivelul de instruire cel mai ridicat) formulează stabilă prezentă;
răspunsurile la întrebările conţinute în fişa de recensământ pe care le - absentează de la domiciliul stabil, fiind prezentă în clădiri de
transcrie în formular (se ocupă atât de răspunsurile referitoare la pro­ locuit (locuinţe) din alte localităţi, constituind categoria de populaţie
stabilă absentă temporar (At);
pria persoană, cât şi de cele referitoare la ceilalţi membri ai familiei).
- absentează întâmplător de la domiciliul stabil şi nu se află în
Fiecare din cele două modalităţi de obţinere a informaţiilor clădiri de locuit situate în alte localităţi (persoane la lucru în schimb
prezintă avantaje şi dezavantaje. de noapte, în mijloace de transport etc), alcătuind categoria de
Interogarea orală se remarcă prin calitatea înregistrărilor, populaţie stabilă absentă întâmplător. Această ultimă categorie se
deoarece, fiind instruit special, recenzorul poate da o interpretare asimilează celei de populaţie stabilă prezentă.
unitară şi corectă întrebărilor din programul observării. Mai mult, în Populaţia prezentă într-o localitate este constituită din totalitatea
cazul unor situaţii neclare, poate adresa întrebări suplimentare, pentru persoanelor care, în momentul critic al recensământului, se aflau în
a obţine răspunsul corect. In acelaşi timp, însă, această variantă clădiri de locuit (locuinţe) din localitatea respectivă. In funcţie de
solicită un număr mai mare de recenzori, o perioadă de înregistrare domiciliul stabil, populaţia prezentă dintr-o localitate se subdivide în
mai îndelungată şi cheltuieli mai însemnate. următoarele categorii:
Tehnica autoînregistrării presupune un buget al recensământului - populaţia stabilă prezentă, formată din totalitatea persoanelor
mai redus, un număr mai mic de recenzori (timpul afectat unei care întrunesc concomitent două condiţii: au domiciliul stabil în acea
gospodării sau familii este mult diminuat). Cu toate acestea, deşi localitate, iar în momentul critic al recensământului se aflau prezente
recenzorul verifică răspunsurile înscrise în formulare, în momentul în la acest domiciliu;
44 45
-populaţia temporar prezentă (Pt), alcătuită din totalitatea per­ Modalităţi de verificare a gradului de acoperire în cazul recen­
soanelor care, în momentul critic, se aflau în locuinţe situate în sămintelor.
localitatea respectivă, dar care aveau domiciliul stabil în alte localităţi. O primă asemenea modalitate o reprezintă repetarea recensă­
Aşadar, din punctul de vedere al unei localităţi «A» în care se mântului. Este foarte rar utilizată din cauza costurilor foarte ridicate.
desfăşoară operaţiile de recenzare, distingem trei tipuri de populaţie: A fost folosită în Rusia o dată, acum mai bine de 70 de ani. Este, de
stabilă prezentă; temporar prezentă; temporar absentă. altfel, singurul caz cunoscut în istoria modernă a efectuării recen­
Pornind de la aceste tipuri de populaţie, demografii propun sămintelor.
următoarele relaţii matematice: O altă modalitate uzitată o constituie calcularea populaţiei
- Pst = Pp - Pt + At aşteptate pentru momentul recensământului şi compararea cu rezulta­
- Pp = Pst + Pt - At tele obţinute la recensământ. Cu cât valorile obţinute în urma acestor
Pentru o anumită localitate, este imperios necesar să se cunoască două proceduri sunt mai apropiate, cu atât mai mulţumiţi ne putem
atât populaţia stabilă, cât şi cea prezentă, fiecare categorie având un declara în ceea ce priveşte operaţia de recenzare.
rol distinct în organizarea activităţilor economico-sociale. Astfel, efec­ Analiza consistenţei interne a rezultatelor unui recensământ con­
tivul populaţiei stabile se are în vedere în cazul elaborării programelor stituie un procedeu mai frecvent folosit în practica demografică. Evo­
de sistematizare, ale construcţiilor de locuinţe, ale fundamentării pla­ luţia componentelor demografice este, mai ales pe termen scurt, domi­
nurilor de şcolarizare şi asigurării bazei materiale a învăţământului etc. nată de inerţie demografică, ceea ce face ca modificarea structurii pe
Populaţia prezentă intervine în fundamentarea activităţilor de aprovi­ sexe şi pe vârste a unei populaţii să aibă loc foarte lent. Astfel,
zionare (în special cu produse alimentare), a transportului în comun, a structura pe sexe şi pe vârste la un anumit moment dat nu ar trebui să
organizării activităţii unităţilor prestatoare de servicii etc. fie sensibil diferită de cea de la recensământul anterior.
Cunoaşterea concomitentă, pentru fiecare localitate, atât a populaţiei Putem întâlni şi procedura de comparare a rezultatelor recensă­
stabile, cât şi a celei prezente, poate servi şi ca mijloc de verificare a mântului cu agregate independente (informaţii privind anumite seg­
gradului de cuprindere a populaţiei prin recensământ. La nivelul mente ale populaţiei, culese în alte scopuri decât cele demografice).
întregii ţări, efectivul populaţiei prezente, stabile, trebuie să fie apro­ în fine, putem vorbi şi de efectuarea unor anchete post-recensă-
ximativ egal cu efectivul populaţiei, deoarece, o persoană absentă tem­ mânt pe bază de eşantionare.
porar într-o localitate, se regăseşte ca prezentă temporar într-o altă loca­ Acurateţea datelor unui recensământ nu este niciodată maximă,
litate (cu excepţia persoanelor aflate în străinătate în momentul critic). întâlnim fie subînregistrări (cel mai frecvent), fie supraînregistrări.
Având în vedere scopul pentru care se determină cele două cate­ Acestea nu reprezintă probleme deosebite decât atunci când sunt exce­
gorii principale de populaţie, se recomandă ca, în efectivul populaţiei sive, existând riscul ca „imaginile" obţinute să fie serios distorsionate.
stabile a unei localităţi, să se includă şi efectivul persoanelor prezente Din punct de vedere aplicativ, datele unui recensământ pot servi
în localitate pentru o perioadă îndelungată de timp (de obicei, mai drept bază de sondaj pentru felurite anchete: privind locuinţele şi
mult de 6 luni) şi care sunt angajate în cadrul unor unităţi economice, condiţiile de locuit, consumul, turismul, folosirea timpului liber etc.
sunt venite la studii etc, chiar dacă nu au domiciliul stabil legal în
Principalele neajunsuri ale unui recensământ:
localitatea respectivă. în acelaşi sens, se recomandă a fi excluse din
- este foarte costisitor;
populaţia stabilă a localităţii persoanele plecate pentru o perioadă
- se efectuează la intervale mari de timp.
îndelungată de timp. Această soluţie a fost adoptată în cadrul tuturor
recensămintelor efectuate în ţara noastră după anul 1966. Din aceste cauze, un recensământ nu satisface nevoia de date
curente, de informaţii demografice curente sau pentru o perioadă
După încheierea lucrărilor recensământului, de regulă, se efec­
trecută neacoperită, de informaţii pentru o perioadă viitoare de timp.
tuează o anchetă de control pe bază de sondaj, cu scopul de a verifica
în aceste condiţii, putem apela la estimările de populaţie ori la
volumul şi calitatea înregistrărilor şi de a identifica omisiunile, dublele
proiecţiile de populaţie.
înregistrări, erorile de înregistrare etc.
46 47
3.4. Estimările de populaţie In elaborarea unei estimări de populaţie avem nevoie de o can­
titate suficientă de informaţii, de date demografice de acurateţe rezo­
Acestea reprezintă încercările de stabilire, prin calculare, a nu­ nabilă, date vizând atât numărul total al populaţiei la unul sau mai
mărului şi compoziţiei populaţiei pentru momente trecute, prezente multe momente (furnizate de recensăminte), cât şi de date, informaţii
sau viitoare, altele decât cele acoperite de un recensământ. privind dinamica, evoluţia fenomenelor demografice (îndeosebi evolu­
Estimările sunt necesare, prioritar, pentru satisfacerea nevoilor ţia natalităţii şi mortalităţii).
de informaţii demografice curente. Orice estimare de populaţie se efectuează în baza unor date
Din punct de vedere al momentului pentru care se fac estimările, demografice. Acestea sunt de două feluri:
distingem: - date directe: acele date care, pe de o parte, sunt culese cu o
- estimări interrecensăminte finalitate explicit demografică şi care, pe de altă parte, se referă (de
Acestea sunt estimări efectuate pentru un moment plasat între regulă) la întreaga populaţie.
două recensăminte succesive şi care iau în considerare cifrele furnizate - date indirecte: acele date care, pe de o parte, sunt culese cu o
de cele două recensăminte şi, eventual, de recensăminte mai vechi, dar altă finalitate decât cea explicit şi predominant demografică şi care, pe
în nici un caz cifrele rezultate ale unor recensăminte ulterioare. de altă parte, se referă la anumite grupe specifice de populaţie.
- estimări postrecensământ Demografii au elaborat unele principii (e drept, exclusiv gene­
Estimările de acest tip sunt efectuate pentru un moment (trecut rale şi care comportă numeroase excepţii) ce stau la baza estimărilor
sau prezent) ulterior unui recensământ şi care iau în considerare rezul­ de populaţie.
tatele recensământului anterior şi, eventual, ale unor recensăminte mai a) De regulă, estimările efectuate pe populaţia naţională sunt mai
vechi. uşor de făcut şi mai demne de încredere decât cele efectuate pe subarii
- proiecţiile de populaţie ale întregului naţional.
Acestea constituie o categorie aparte de estimări, realizate pentru Sunt două argumente ce susţin acest principiu: *In mod obişnuit,
un moment plasat în viitor. Le vom discuta în următoarea secţiune a există date mai complete şi de mai bună calitate pentru populaţia
acestei teme. naţională decât despre populaţia oricărei subdiviziuni administrativ-
teritoriale a unei ţări. **Populaţia naţională este, de regulă, o populaţie
Tipurile de estimări prezentate anterior ridică probleme deose­
denumită închisă, adică o populaţie ale cărei număr şi structură nu
bite, în special în ceea ce priveşte gradul lor de acurateţe. Astfel, luând
sunt în mod semnificativ afectate de migraţie. Nu se poate spune
în discuţie acurateţea, încrederea în estimări (de la gradul cel mai înalt
acelaşi lucru şi despre subdiviziuni. In plus, chiar atunci când migraţia
la gradul cel mai redus) este următoarea: estimările interrecensăminte,
externă are o amploare semnificativă, în mod obişnuit există o evi­
estimările postrecensământ, proiecţiile de populaţie. Ordinea se justifi­ denţă relativ clară şi complexă a acesteia şi, ca atare, ea poate fi luată
că prin aceea că, în general, dinamica variabilelor demografice este în consideraţie în efectuarea estimării populaţiei naţionale. La nivelul
guvernată de aşa-numita inerţie demografică, aceasta făcând ca ten­ subdiviziunilor administrativ-teritoriale, nu există decât în prea mică
dinţele de evoluţie demografică să rămână relativ constante pentru o măsură o evidenţă a mişcării migratorii care afectează numărul şi
perioadă mai lungă de timp. structura populaţiei.
Din punct de vedere al populaţiei estimate, distingem: b) Sunt de preferat a se folosi datele directe (când nu au
- estimări ale populaţiei totale; deficienţe) în estimări, acestea caracterizându-se printr-un grad relativ
- estimări ale unor grupe specifice de populaţie. ridicat de acurateţe şi completitudine. Când datele disponibile au anu­
De regulă, prin populaţie totală înţelegem populaţia naţională. mite deficienţe în privinţa acurateţii şi completitudinii, este recoman­
Subgrupele specifice de populaţie sunt cele stabilite, identificate pe dată, cu prioritate, utilizarea datelor care au cea mai mare acurateţe şi
baza anumitor trăsături, caracteristici (sexul, starea civilă, re/idenţa completitudine, indiferent dacă ele sunt date directe sau indirecte.
etc). 49
48
c) Rezultatele unei estimări, acurateţea unei estimări sunt verifi­ mici. Spre exemplu, în România, în anii '70 ai „Epocii de Aur", se
cate şi validate prin comparaţie cu rezultatele unei estimări indepen­ proiecta o populaţie a românilor, pentru anul 1990, de 25.500.000 de
dente, care să utilizeze informaţii diferite şi, eventual, metode de esti­ locuitori, iar pentru anul 2 000 era prevăzută o cifră de 30 000 000!
mare diferite. Or, după cum vedem, abia dacă depăşim 22 de milioane. Desigur, nu
Dacă rezultatele a două estimări independente se apropie foarte trebuie ignorate condiţiile social-politice în care au fost efectuate
mult, atunci acest lucru contribuie la confirmarea reciprocă a celor respectivele proiecţii.
două estimări. Dacă rezultatele diferă foarte mult, atunci îndoiala cade în ceea ce priveşte primul factor (corectitudinea ipotezelor),
asupra ambelor estimări. trebuie menţionat că ipotezele îşi datorează gradul de corectitudine:
Se apreciază că cea mai de încredere estimare este aceea dată de - cantităţii de date, de informaţii pe baza cărora au fost elaborate;
media aritmetică a rezultatelor mai multor estimări independente. - acurateţii acestor date;
- lungimii perioadei trecute de timp acoperită de respectivele date.
3.5. Proiecţiile de populaţie Este necesar ca fiecărei proiecţii să i se asocieze un anumit grad
de probabilitate de confirmare. Se recomandă elaborarea nu a unei
Urmând să definim proiecţiile de populaţie, vom spune că acestea proiecţii de populaţie în variantă unică, ci a unor variante multiple de
reprezintă încercări de a stabili care va fi numărul populaţiei în viitor, proiecţii.
în ipoteza că natalitatea şi mortalitatea vor urma un anumit curs ipo­ Orice proiecţie necesită anumite revizuiri ulterioare, impuse de
tetic de evoluţie. gradul de abatere a evoluţiilor demografice reale faţă de cele proiec­
în practica demografică întâlnim două categorii de proiecţii ale tate. Dacă abaterile sunt mici, atunci revizuirile nu reprezintă decât
populaţiei, şi anume: simple ajustări ale proiecţiilor iniţiale. în cazul opus, revizuirea poate
- proiecţii realiste: Acestea sunt proiecţiile care, în opinia celui merge până la modificarea ipotezelor de bază ale unei proiecţii.
ce le face, au cele mai mari şanse să se confirme. în finalul acestei secţiuni, vom exemplifica proiecţiile de populaţie.
- proiecţii analitice: Acele proiecţii care încearcă să identifice Vom prezenta, comparativ, situaţia existentă, în anul 1998, în câteva
consecinţele viitoare asupra numărului populaţiei ale anumitor evoluţii state şi proiecţiile realizate de Departamentul de studii demografice al
ale natalităţii şi mortalităţii, indiferent dacă aceste evoluţii au sau nu O.N.U., pentru respectivele state, având drept ţintă anul 2050.
vreo şansă să se confirme.
Statul Populaţia în 1998 Populaţia în 2050
Principalii factori de care depinde acurateţea unei proiecţii sunt
China 1.236.914.658 1.322.434.932
următorii: India 984.003.683 1.694.785.676
- corectitudinea ipotezelor privind evoluţiile viitoare ale natali­ S.U.A. 270.311.758 394.240.528
tăţii şi mortalităţii; Brazilia 169.806.557 228.144.875
- orizontul de timp pentru care se construieşte proiecţia. Japonia 125.931.533 101.333.742
în legătură cu cel de-al doilea factor (orizontul de timp), întâl­ Mexic 98.552.776 167.479.483
nim, în studiile demografice de specialitate, proiecţii de populaţie pe
Germania 82.079.454 57.428.546
termen scurt (5-10 ani), proiecţii pe termen mediu (10-20 ani) şi
Iran 68.959.931 142.335.748
proiecţii pe termen lung (peste 20 ani).
Turcia 64.566.511 103.648.860
Acurateţea unei proiecţii de populaţie, şansele de confirmare ale
Marea Britanie 58.970.119 54.115.710
acesteia sunt direct proporţionale cu gradul de corectitudine al ipote­
zelor şi invers proporţionale cu orizontul de timp al respectivei pro­ Franţa 58.804944 48.219.490
iecţii. Astfel, cu cât proiecţiile de populaţie se efectuează pe intervale Italia 56.782.748 38.290.137
mai mari de timp, cu atât şansele de reuşită ale acestora vor fi mai Spania 39.133.996 29.404.835
50 51
Venezuela 22.803.409 37.772.517
ROMÂNIA 22.395.848 18.483.404
Australia 18.613.087 22.846.471 4. STRUCTURA POPULAŢIEI
Cuba 11.050.729 10.565.062 DUPĂ CARACTERISTICI DEMOGRAFICE
Cehia 10.286.470 8.626.046
Ungaria 10.208.127 7.683.724
Suedia 8.886.738 8.051.662
Israel 5.643.966 8.960.867
Moldova 4.457.729 4.810.648
Irlanda 3.619.480 3.599.741 Populaţia totală a unei ţări sau a unei unităţi teritorial-adminis-
Albania 3.330.754 4.609.063 trative poate fi împărţită în subpopulaţii, după principiile repartiţiilor
Mongolia 2.578.530 4.057.458 statistice. In acest scop, se aleg caracteristicile sau variabilele statis­
Islanda 271.033 278.825 tice, calitative sau cantitative, iar efectivele numerice se repartizează
San Marino 24.894 26.518 în funcţie de valorile caracteristicilor respective. Exemplele cele mai
Vatican 850 potrivite le constituie repartiţia populaţiei după caracteristica „vârstă"
(variabilă cantitativă) şi repartiţia populaţiei după caracteristica „sex"
(variabilă calitativă). Caracteristicile pe care se bazează repartiţiile de
populaţie se pot grupa în: personale (demografice), culturale şi socio-
economice. In grupa caracteristicilor demografice se includ, de obicei,
sexul, vârsta şi starea civilă, structurile după aceste caracteristici fiind
fundamentale pentru orice descriere şi analiză demografică. Dintre
caracteristicile culturale şi socio-economice semnificative, amintim:
nivelul de instruire, categoria (clasa) socială, domiciliul (rezidenţa),
profesia, etnia. Informaţii despre toate aceste caracteristici se obţin cu
ajutorul recensămintelor populaţiei.

4.1. Structura (repartiţia) populaţiei după sex


Sexul şi vârsta reprezintă două dintre caracteristicile demogra­
fice de bază în analiza structurii populaţiei. Necesitatea cunoaşterii
structurii populaţiei după sex şi vârstă este uşor de intuit, dată fiind
importanţa acestor caracteristici în definirea rolului şi locului fiecărei
persoane în procesul reproducerii populaţiei, al activităţii economice
şi, în general, al organizării sociale. Se poate aprecia că nu există
sector de activitate care să nu fie interesat în cunoaşterea efectivului şi
structurii populaţiei după vârstă şi sex.
Structura populaţiei după sex reprezintă o repartiţie statistică a
unei populaţii după caracteristica (însuşirea) calitativă alternativă sex
în două subpopulaţii: masculină şi feminină. Se recomandă ca această
52 53
repartiţie a populaţiei să fie combinată cu aceea în funcţie de vârstă. f = (11.749.798/11.435.286)-100 = 103 (103 femei revin la 100
Prezintă importanţă cunoaşterea ponderii femeilor şi a ponderii bărba­ de bărbaţi, în total-populaţie);
ţilor într-o populaţie oarecare nu numai la nivelul cel mai general, ci şi pb = (11.435.286/ 23.185.084)100 = 49.3 (la 100 de persoane,
pe vârste sau grupe de vârstă. 49.3 sunt bărbaţi);
Indicatorii statistici cei mai relevanţi în analiza sus-amintitei pf = (11.749.798/23.185.084)-100 = 50.7 (aşadar, în ţara noastră,
repartiţii sunt următorii: la 1 iulie 1991, din 100 de persoane, 50.7 sunt femei).
a) Raportul de masculinitate; Raportul de feminitate în legătură cu aceşti indicatori, se impun câteva precizări. Am
Raportul de masculinitate reprezintă acel raport între numărul băr­ observat că, la naştere, la 100 de persoane de sex feminin revin 105-106
baţilor şi numărul femeilor, calculat după formula: b = (Pm/Pf)100, unde persoane de sex masculin. Este o regularitate statistică de mult
Pf - nr. femeilor, Pb - nr. bărbaţilor, b - raportul de masculinitate. Cu cunoscută şi care exprimă o lege biologică. în funcţie de timp, acest
alte cuvinte, acest raport ne indică numărul de bărbaţi ce revin la 100 raport se modifică. La o populaţie de tip închis (unde se iau în calcul
de femei, fie pe întreaga populaţie, fie pe vârste sau grupe de vârstă. numai naşterile şi decesele), raportul se micşorează sub efectul unui
La naştere, raportul de masculinitate este supraunitar, la 100 de fenomen care se numeşte supramortalitate masculină (mai pe larg în
persoane de sex feminin născându-se, în medie, 105-106 persoane de tema Mortalitatea populaţiei). Ajungem, astfel, ca, la o anumită vârstă,
sex masculin. în timp, acest raport se modifică, devenind subunitar. în raportul să devină subunitar. Acest fenomen poate să fie influenţat şi
jurul vârstei de 40 de ani, într-o populaţie, ponderea celor două sexe se de războaie, prin pierderile de vieţi în rândul bărbaţilor. Dacă ne
egalizează (100 de bărbaţi ce revin la 100 femei). După vârsta de raportăm la o populaţie de tip deschis (influenţa migraţiei), raportul de
70 de ani, raportul între efectivul populaţiei masculine şi cel al populaţiei masculinitate este modificat şi de migraţie, aceasta afectând selectiv
feminine este de 1 la 2 (50 bărbaţi revin la 100 femei). Per ansamblu diferitele grupe de vârstă.
(la toate vârstele), întâlnim aproximativ 96 bărbaţi la 100 de femei (în în timp ce regiunile dezvoltate au un raport de masculinitate
majoritatea statelor). subunitar, cele mai puţin dezvoltate se caracterizează prin valori
în mod analog, se determină raportul de feminitate, acesta semni­ supraunitare. Explicaţia pentru regiunile din prima categorie o găsim
ficând numărul de femei ce revin la 100 de bărbaţi. în acest caz, formula în supramortalitatea masculină, combinată cu efectele notabile ale
de calcul va fi: f = (Pf/Pm)-100, unde f - raportul de feminitate. celor două războaie mondiale. în ceea ce priveşte ţările mai puţin
b)Propor(ia bărbaţilor; Proporţia femeilor dezvoltate, fără a intra acum în detalii, vom preciza că, pentru anumite
Proporţia bărbaţilor în totalul populaţiei reprezintă raportul între state din această categorie se constată că speranţa de viaţă la naştere
numărul bărbaţilor şi efectivul populaţiei totale sau, cu alte cuvinte, (viaţa medie; durata medie a vieţii) este mai mare la bărbaţi decât la
desemnează numărul de bărbaţi ce revin la 100 de persoane. Se calcu­ femei (spre deosebire de regiunile dezvoltate, unde situaţia este
lează potrivit formulei: pb = (Pm/P)T00, unde Pm - nr. bărbaţilor, inversă). Desigur, nu trebuie neglijate efectele migraţiei internaţionale.
P - efectivul mediu al populaţiei totale, pb - proporţia bărbaţilor. Per ansamblu, raportul de masculinitate pentru regiunile dezvol­
în mod similar, se determină şi proporţia femeilor în totalul tate este de 94-95 bărbaţi la 100 de femei, în timp ce, pentru ţările în
populaţiei (numărul de femei ce revin la 100 de persoane, într-o curs de dezvoltare, este de 103-104 bărbaţi la 100 de femei.
populaţie dată), relaţia matematică fiind: pf = (Pf/P)T00, cu pf repre­ Referindu-ne la ţara noastră, vom întâlni disparităţi însemnate în
zentând proporţia populaţiei de sex feminin în totalul populaţiei. privinţa structurii pe sexe în cadrul diverselor judeţe şi localităţi, un
Spre exemplu, nivelul indicatorilor, pentru caracterizarea struc­ rol important jucându-1 şi mişcarea migratorie. Astfel, judeţele sau
turii populaţiei pe sexe, în cadrul ţării noastre, conform datelor calcu­ municipiile cu o dezvoltare accentuată a ramurilor care solicită forţă
late pentru 1 iulie 1991, se prezintă astfel: de muncă masculină vor avea o proporţie mai mare a populaţiei mas­
b = (11.435.286/11.749.798)100 = 97 (97 bărbaţi ce fevin la culine şi invers. Iată cum caracterul economiei explică de ce în unele
100 femei, în populaţia totală a României); judeţe (Botoşani, Buzău, Dolj, Teleorman) şi oraşe (Pucioasa, Lugoj)
54 55
ponderea populaţiei feminine este superioară mediei pe ţară, în timp ce a vârstelor. Este posibil ca solicitarea unor date mai numeroase pentru
în alte judeţe (Braşov, Caraş-Severin, Galaţi, Hunedoara) structura pe încadrarea în timp a evenimentului naştere să declanşeze resorturi de
sexe este favorabilă bărbaţilor (conform datelor referitoare la mo­ natură psihică, toate acestea favorizând un grad de responsabilitate
mentul 1 iulie 1994). ' sporit faţă de veridicitatea informaţiilor transmise recenzorului. în
acelaşi timp, practica recensămintelor conduce la concluzia că acumu­
4.2. Structura (repartiţia) populaţiei după vârstă larea vârstelor are şi o determinare culturală.
Prezenţa fenomenului de acumulare a vârstelor denaturează
Acest tip structural desemnează o repartiţie statistică a unei repartiţia populaţiei pe vârste şi poate avea consecinţe negative, mai
populaţii după caracteristica (însuşirea) cantitativă continuă vârstă. ales dacă el se localizează în limitele contingentelor active. Ca urmare,
Analiza structurii populaţiei pe vârste necesită o gamă mai largă înainte de a se efectua analizele de structură, trebuie să se aplice
şi mai variată de metode şi tehnici, ca urmare a faptului că aspectele diverse procedee de restabilire a repartiţiei pe vârste, într-o viziune cât
economice, culturale, sociale etc. în care este implicată vârsta, sunt mai apropiată de realitate. Mijlocul cel mai eficace de a se semnala
mai direct influenţate de această caracteristică. Este evident faptul că apariţia fenomenului de acumulare îl constituie reprezentarea grafică a
planificarea activităţilor educaţionale, planificarea şi prognoza utili­ evoluţiei efectivelor de populaţie pe vârste, conform datelor brute
zării forţei de muncă, organizarea activităţii de servicii, de ocrotire a înregistrate la recensământ. Se va putea constata saltul brusc al efecti­
sănătăţii populaţiei şi, în general, specificul consumului depind atât de velor populaţiei la vârstele terminate în zero sau cinci (aşa-numite
efectivul, cât şi de structura pe vârste a populaţiei. în contextul descen­ vârfuri de acumulare) prin diminuarea corespunzătoare a efectivelor
tralizării în ceea ce priveşte organizarea vieţii social-economice, la vârstele alăturate. Se recomandă analiza corelată a efectivelor gene­
cunoaşterea structurii populaţiei pe vârste şi estimarea modificărilor raţiilor iniţiale cu efectivele de supravieţuitori proveniţi din aceste
posibile în perspectivă, nu numai la nivelul întregii ţări, ci şi în profil generaţii, operaţie de natură să confirme sau să infirme existenţa feno­
teritorial, pentru fiecare localitate, s-a transformat, dintr-un deziderat, menului de acumulare. Concomitent, se determină intensitatea acumu­
într-o cerinţă obiectivă. lării utilizând diverşi indicatori specifici. în ceea ce priveşte corectarea
Analiza structurii este influenţată de calitatea informaţiilor pri­ informaţiilor afectate de fenomenul acumulării vârstelor, în practica
mare privind efectivul populaţiei pe vârste, informaţii care se obţin, în demografică s-au impus mai multe procedee, între care amintim:
principal, prin intermediul recensământului (actualizarea datelor ajustarea grafică; metoda mediilor mobile; metoda parabolelor mobile
privind efectivul populaţiei pe vârste, operaţie care se execută în (pentru informaţii suplimentare, vă recomandăm Vladimir Trebici
fiecare an calendaristic, se bazează, într-o etapă iniţială, pe efectivul (1975) şi V.Sora, l.Hristache, C.Mihăescu (1996)). Fără îndoială că
înregistrat la recensământ). Pentru a obţine repartiţia pe vârste, recen­ repartiţia populaţiei pe vârste, obţinută în urma aplicării procedeelor
sământul populaţiei poate să înregistreze direct vârsta în ani împliniţi de ajustare mecanică sau analitică, este posibil să difere, în oarecare
sau să înregistreze data naşterii, urmând ca repartiţia pe vârste să fie măsură, de repartiţia reală a populaţiei. Cu toate acestea, abaterile de
stabilită ulterior, în faza prelucrării datelor. la repartiţia reală sunt considerabil mai reduse comparativ cu repartiţia
Este interesant să remarcăm că, în cazul în care se înregistrează populaţiei afectate de fenomenul de acumulare a vârstelor. După
vârsta în ani împliniţi, ca efect al principiului liberei declaraţii eliminarea distorsiunilor cauzate de fenomenul de acumulare se poate
(principiu statuat în metodologia recensămintelor de populaţie), există trece la analiza structurii populaţiei pe vârste.
tendinţa ca unele persoane să declare cu predilecţie vârste rotunde, în mod obişnuit, populaţia se distribuie pe ani de vârstă, născuţii
terminate în zero sau cinci. Acest fenomen, denumit în demografie vii dintr-un an se distribuie pe luni, iar pentru calculele demografice
acumulare a vârstelor, are o explicaţie de natură psihologică, având în cu caracter mai general se folosesc intervalele cincinale: 0-4; 5-9;
vedere faptul că, în situaţiile în care recensământul înregistrează data 10-14; ...; 95-99; +100. în funcţie de tipul de analiză care ne interesează,
naşterii persoanei (anul, luna, ziua), nu apare fenomenul de acumulare putem opta pentru una sau alta din variantele de distribuire a vârstelor.
56 57
Spre exemplu, pentru analiza fenomenului mortalităţii infantile, struc­
tura populaţiei în vârstă de zero ani trebuie adâncită prin utilizarea
unor intervale de grupare de dimensiunea zilelor, săptămânilor şi
lunilor (se calculează mortalitatea în prima săptămână de viaţă, în
prima lună de viaţă etc). Urmărirea structurii populaţiei după sursa
mijloacelor de subzistenţă reclamă cunoaşterea ponderii populaţiei în
limitele vârstelor active (16-56 ani pentru femei şi 16-61 ani pentru
bărbaţi). Caracterizarea potenţialului de reproducere a populaţiei nece­
sită stabilireaponderii contingentului fertil (persoanele de sex feminin
cu vârste cuprinse între 15 şi 49 de ani) în totalul populaţiei feminine.
Cea mai generală împărţire este: 0-19 ani (populaţia tânără);
20-64 ani (populaţia adultă); +65 ani (populaţia vârstnică).
Cunoaşterea structurii populaţiei pe vârste beneficiază de o gamă
de metode şi procedee proprii. Cel mai important instrument de
analiză a structurii după vârstă îl constituie aşa-numita piramidă a 250 200 150 100 50 ofo 50 10
° 150 20
° 25
°
vârstelor.
Piramida vârstelor desemnează o reprezentare grafică specială a
repartiţiei populaţiei pe vârste, constând din două histograme, una Fig. 7. Piramida vârstelor populaţiei României la 1 ianuarie 2000
pentru populaţia ordonatelor ca bază (numărul populaţiei de fiecare
vârstă sau grupă de masculină şi una pentru cea feminină, dispuse pe Piramida este un instrument fundamental în analiza structurii
axa vârstă) şi pe axa absciselor, perpendicular (valorile vârstei). Pe populaţiei pe sexe şi vârste, cu o deosebită importanţă descriptivă şi
verticală întâlnim vârsta populaţiei, de la 0 ani (baza piramidei) la 100 analitică. Ea ne arată proporţiile dintre efectivele pe sexe, vârste şi
(vârful acesteia). In stânga este reprezentată populaţia masculină, iar grupe de vârstă, oglindind, astfel, „istoria" unei populaţii. Cu ajutorul
în dreapta, cea feminină. ei putem aprecia efectele unor fenomene ca: deficitul de naşteri din
timpul războaielor, pierderile datorate războaielor, consecinţele proce­
în fapt, piramida vârstelor rezultă din combinarea a două histo­ selor de îmbătrânire demografică, de reîntinerire demografică, migra­
grame, fiecare reprezentând efectivul populaţiei de sex feminin, res­ torii. Ne sunt înfăţişate cu claritate surplusul şi minusul de populaţie
pectiv masculin, pe vârste sau grupe cincinale de vârste. Pentru a masculină şi feminină la anumite vârste. Forma ei la un moment dat
prezenta concomitent atât structura pe vârste, cât şi structura pe sexe, este rezultatul evoluţiei de lungă durată a variabilelor demografice ce
cele două histograme sunt răsturnate, utilizând o scară a absiceselor afectează numărul populaţiei (natalitate, mortalitate, migraţie).
unică, orientată vertical, pe care se marchează vârsta. Axele ordona­ în cazul în care efectivul populaţiei se raportează la data de
telor, pe care se indică efectivul populaţiei, ocupă, prin inversare, o 1 ianuarie, repartiţia pe vârste este identică cu repartiţia pe generaţii.
poziţie orizontală, fiind situate la stânga (sexul masculin) şi la dreapta Piramida vârstelor exprimă, în acest fel, în mod sugestiv, istoria
(sexul feminin) axei orizontale. generaţiilor. De altfel, urmărind cu atenţie modul de dispunere a ben­
Ca urmare a scăderii efectivelor de populaţie pe măsura înain­ zilor în cadrul piramidei vârstelor, se pot studia efectele unor factori
tării în vârstă, benzile care indică numărul populaţiei se micşorează demografici şi extrademografici asupra structurii populaţiei pe vârste
permanent, dând reprezentării grafice aspectul de triunghi, fapt ce şi sexe.
explică denumirea de piramidă a vârstelor. In lectura unei piramide a vârstelor se impune luarea în consi­
derare a două tipuri de efecte ce-şi pun amprenta asupra formei pira­
midei la un moment dat:
58 59
- efectul de vârstă: modelarea formei generale a piramidei de sensibil ridicate trebuie să acopere un interval de minimum 10-15 ani
către mortalitate, a cărei intensitate e direct proporţională cu vârsta pentru a putea vorbi în mod realist de o reîntinerire a populaţiei din
(reducerea lăţimii piramidei); punct de vedere demografic. în mod logic, putem discuta de reîntine­
- efectul de generaţie: deformări ale alurilor mari ale piramidei, rire demografică numai după ce ne-am confruntat cu un proces de
ca urmare a istoriei demografice particulare a uneia sau a mai multor îmbătrânire demografică.
generaţii. Un exemplu tipic de reîntinerire ne oferă Franţa, urmare a unei
Evoluţia structurii pe vârste constituie conţinutul analizei aşa- evidente tendinţe de creştere a fertilităţii, în baza unui complex de
numitului proces de îmbătrânire demografică a populaţiei. măsuri de politică socială şi economică.
îmbătrânirea demografică a populaţiei desemnează un proces Pentru studierea procesului de îmbătrânire demografică, populaţia
demografic ce constă în creşterea proporţiei populaţiei vârstnice, se împarte în trei grupe: tânără (0-19 ani), adultă (20-64 ani), vârstnică
combinată cu scăderea proporţiei populaţiei tinere; de obicei, proporţia (+65 ani). Ponderea în procente a acestor tipuri se calculează, dispu­
populaţiei adulte rămâne vreme îndelungată neschimbată. nând de date, după formulele:
Mecanismul acestui proces este următorul: scăderea natalităţii Pt = (P0-19/P0-w)100;
îngustează baza piramidei şi, deci, dimensiunea şi ponderea populaţiei Pa = (P20-64/P0-(o)100;
tinere; astfel, ponderea populaţiei vârstnice cunoaşte în mod automat o Pv = (P65-GO/PO-O>)TOO, unde Pt - ponderea procentuală a populaţiei
creştere, iar această creştere constituie îmbătrânirea demografică. tinere, Pa - ponderea procentuală a populaţiei adulte, Pv - ponderea
Dacă factorul determinant al procesului de îmbătrânire demogra­ procentuală a populaţiei vârstnice, PO-19 - efectivul populaţiei cu
fică a fost şi rămâne scăderea natalităţii, asistăm, în ultimele două vârsta cuprinsă în intervalul 0-19 ani, co - cea mai înaintată vârstă a
decenii, în ţările dezvoltate, la o accentuare a acestui proces din cauza populaţiei respective.
scăderii mai accentuate a mortalităţii la vârstele înaintate. Totuşi, Se apreciază că o populaţie în cadrul căreia efectivul grupei de
îmbătrânirea demografică este mai pronunţată acolo unde întâlnim o 65 ani şi peste deţine mai puţin de 7% din total poate fi considerată
diminuare semnificativă a natalităţii. tânără din punct de vedere demografic. în situaţia în care ponderea
în acest context, trebuie menţionat că îmbătrânirea demografică vârstnicilor variază între 7-12%, populaţia respectivă se află în plin
a populaţiei pe seama scăderii natalităţii poartă denumirea de îmbătrâ­ proces de îmbătrânire demografică., iar în cazul în care depăşeşte
nire prin baza piramidei, iar cea rezultată ca urmare a scăderii morta­ 12 procente, vorbim de o populaţie îmbătrânită demografic.
lităţii şi, deci, a creşterii duratei medii de viaţă se numeşte îmbătrânire Pentru România anului 1990, situaţia era următoarea:
prin vârful piramidei. 0-19 ani 31,7%;
Să fim atenţi să nu confundăm îmbătrânirea demografică a 20-64 ani 57,9%;
populaţiei cu îmbătrânirea individului, aceasta din urmă antrenând o +65 ani 10,4%.
sumă de schimbări biologice şi psihologice ce se declanşează încă din Tendinţa de îmbătrânire demografică a populaţiei României este
momentul naşterii. Nu le confundăm deoarece, printre altele, îmbă­ evidentă. în raport, însă, cu populaţiile statelor foarte dezvoltate, există
câteva particularităţi pentru ţara noastră:
trânirea individului este ireversibilă, în timp ce îmbătrânirea demo­
grafică este reversibilă. - procesul de îmbătrânire demografică a început mai târziu la
noi, deoarece şi scăderea natalităţii s-a declanşat mai târziu;
întrucât, aşa cum am menţionat anterior, procesul de îmbătrânire
- intensitatea procesului a fost mai scăzută la noi, deoarece
demografică este reversibil, vom discuta acum despre ceea ce, în de­
natalitatea s-a menţinut, în general, la valori superioare celor din ţările
mografie, poartă numele de reîntinerire demografică a populaţiei. Prin foarte dezvoltate;
reîntinerire demografică înţelegem un proces demografic ce constă în
- procesul este frânat de nivelul ridicat al mortalităţii.
creşterea proporţiei populaţiei tinere, ca urmare a ridicării şi menţi­
Ţara noastră prezintă, iată, un proces de îmbătrânire demografică
nerii fertilităţii la un nivel relativ ridicat. Menţinerea fertilităţii la cifre
ce se desfăşoară prin baza piramidei, nu prin vârf.
60 61
îmbătrânirea demografică înregistrează particularităţi de la un natalitate ridicată şi şi o mortalitate intensă. Un număr redus de per­
judeţ la altul, de la o regiune la alta. Astfel, populaţia vârstnică deţine soane, comparativ cu efectivele generaţiilor iniţiale, ajung să supravie­
o pondere însemnată în Banat şi în cea mai mare parte a Transilvaniei, ţuiască la vârsta de 65 de ani. Un asemenea model caracterizează
în timp ce majoritatea judeţelor din Moldova se remarcă prin ponderea situaţia demografică a ţărilor slab dezvoltate din punct de vedere
ridicată a populaţiei tinere. economic, cu un nivel foarte redus al standardului de viaţă, inclusiv al
asistenţei sanitare. Tipul 2, numit şi căpiţă sau stog, este caracteristic
Principalii factori ce influenţează structura populaţiei pe vârste
ţărilor dezvoltate în care procesul de îmbătrânire nu este prea avansat,
sunt natalitatea, mortalitatea şi migraţia.
iar fertilitatea este relativ ridicată. Tipul 3, piramida de forma urnei,
întrucât structura pe vârste este direct implicată în aprecierea desemnează o populaţie cu simptome avansate de îmbătrânire demo­
potenţialului productiv al societăţii, se recomandă să se stabilească grafică, ca urmare a scăderii semnificative a fertilităţii, anunţând pro­
raportul de dependenţă, care are menirea de a măsura presiunea cesul de depopulare. în fine, tipul 4, piramida în formă de treflă, este
exercitată de populaţia din grupele de vârstă inactive asupra populaţiei caracteristic unei populaţii aflate în proces de reîntinerire, urmând
potenţial active. Acest raport exprimă numărul de tineri şi bătrâni unui proces de îmbătrânire demografică. în figura 9 vom identifica
dintr-o populaţie sub şi peste limita vârstei apte de muncă ce revin la tipul structural 1 de piramidă la populaţia Kenyei, iar la figura 10 vom
100 de persoane apte de muncă, aparţinând populaţiei respective. observa cum se prezintă structura pe grupe de vârstă, sexe şi etnii a
Folosind gruparea populaţiei pe vârste utilizată pentru caracterizarea populaţiei oraşului american Miami Beach.
procesului de îmbătrânire demografică, raportul de dependenţă se
determină pe baza relaţiei:
kd = [(PO-19 + P65-co)/P20-64]-100, unde kd - raportul de
dependenţă. Raportul de dependenţă desemnează, deci, numărul de
persoane din contingentul inactiv care revin la 100 de persoane po­
tenţial active.
La data de 1 iulie 1990, valoarea raportului pentru România era
de 71.5. Aşadar, 100 de persoane apte de muncă susţineau 71.5 per­
soane inactive. Sau, altfel spus, la trei persoane active revin mai mult
de două persoane inactive.
Descifrarea etapelor procesului de îmbătrânire demografică pre­
supune urmărirea evoluţiei în timp a formelor pe care le îmbracă

AAOO
piramida vârstelor. Figura 8 prezintă câteva forme clasice de piramide
ale vârstelor.
Fig. 9. Structura pe grupe de vârstă, sexe şi etnii a populaţiei
oraşului Miami Beach
Printre consecinţele social-economice ale procesului de îmbătrâ­
nire demografică, reţin atenţia:
• îmbătrânirea demografică a populaţiei determină, în cele mai
1 2 3
4 multe cazuri, o creştere a raportului de dependenţă echivalând cu spo­
Fig. 8. Tipurile piramidei vârstelor rirea presiunii pe care o exercită populaţia inactivă asupra populaţiei
Tipul 1, denumit piramida în formă de accent circumflex, este active. în absenţa unei politici ferme de dezvoltare economică, de
specific unei populaţii tinere din punct de vedere demografic, cu o 63
62
sporire a venitului naţional, îmbătrânirea demografică poate să frâneze 4.3. Structura (repartiţia) populaţiei după starea civilă
creşterea nivelului de trai al populaţiei.
Acest tip structural reprezintă o repartiţie statistică a unei
populaţii după caracteristica stare civilă sau stare matrimonială,
înţeleasă ca stare a unei persoane în raport cu evenimentul demografic
căsătorie. In fapt, stabilirea structurii populaţiei după starea civilă,
Populaţia constă în determinarea greutăţii specifice a populaţiei necăsătorite,
albă căsătorite, divorţate sau văduve, în totalul populaţiei.
Starea civilă desemnează situaţia conjugală a fiecărui individ în
raport cu legile sau practicile referitoare la căsătorie, legi care sunt în
vigoare în societate.
10000 ioc
Demografic, starea civilă a populaţiei se împarte în: necăsătorit,
10000
căsătorit, văduv, divorţat. Informaţiile ce ne interesează se obţin, în
MASCULIN FEMININ
mod obişnuit, cu prilejul recensămintelor.
In stabilirea structurii populaţiei după starea civilă, trebuie să
ţinem cont de reglementările privind vârsta minimă la căsătorie
(pentru România, 16 ani pentru femei sau, în cazuri excepţionale, 15 şi
Populaţia 18 ani pentru bărbaţi).
neagră Principalii factori ce influenţează starea civilă sunt: nivelul
natalităţii; nivelul mortalităţii; migraţia; tradiţiile; obiceiurile.
Iată cum se prezenta această structură în România, la recensă­
mântul din 7 ianuarie 1992 (s-a luat în calcul numai populaţia cu
10000 5000 5000 10000 ioc vârsta de peste 15 ani):
MASCULIN FEMININ
Starea civilă Ambele sexe Masculin Feminin
Fig. 10. Tipul structural de piramidă la populaţia Kenyei Total populaţie, 100,0% 100,0% 100,0%
din care:
• Procesul de îmbătrânire demografică a potenţialului forţei de Necăsătoriţi 21,4% 26,0% 17,0%
muncă poate influenţa nivelul productivităţii muncii sociale. Căsătoriţi* 66,0% 67,8% 64,3%
• Creşterea efectivului persoanelor vârstnice, cu deosebire în Divorţaţi 2,9% 2,2% 3,7%
etapa finală a procesului de îmbătrânire, atrage după sine creşterea Văduvi 9,3% 3,6% 14,7%
fondurilor de pensii, restructurarea cheltuielilor bugetului de stat, Nedeclarată 0,4% 0,4% 0,3%
sporirea fondurilor alocate asistenţei sanitare, dezvoltarea bazei mate­
riale a ocrotirii sănătăţii etc. *) Inegalitatea dintre efectivul persoanelor căsătorite de sex masculin şi
Enumerarea parţială a consecinţelor social-economice ale proce­ feminin se datorează unor declaraţii incorecte privind starea civilă.
sului de îmbătrânire demografică a populaţiei atrage atenţia asupra Urmărind datele evidenţiate în tabelul de mai sus, se constată
importanţei ce trebuie acordată studierii aprofundate a acestui proces, faptul că 2/3 din populaţia în vârstă de 15 ani şi peste este căsătorită
pentru adoptarea unor măsuri eficiente de combatere a unor efecte (reamintim faptul că recensământul înregistrează starea civilă pe baza
negative ce decurg din modificarea structurii pe vârste, pe* măsura liberei declaraţii a persoanei). Atrage atenţia proporţia femeilor
progresului economic, a creşterii gradului de bunăstare şi civilizaţie. văduve, care depăşeşte cu mult pe cea a bărbaţilor văduvi. Explicaţia
64 65
constă în faptul că se mai menţin încă efectele celui de-al doilea război
mondial, dar şi ale speranţei matematice de viaţă, net favorabile
populaţiei de sex feminin. Mai remarcăm faptul că numărul bărbaţilor 5. NATALITATE. FERTILITATE. NUPŢIALITATE.
necăsătoriţi depăşeşte semnificativ efectivul femeilor necăsătorite. DIVORŢIALITATE
Diferenţa cea mai consistentă se localizează în intervalul de vârstă
15-24 de ani, interval în care a fost înregistrat un număr de 1.661.963
de bărbaţi necăsătoriţi, faţă de 1.204.231 femei necăsătorite.

Populaţia umană a fost definită ca un sistem dinamic complex.


Intrările în sistem sunt condiţionate, în măsură hotărâtoare, de inten­
sitatea cu care se manifestă fenomenul natalităţii. Privită prin prisma
fertilităţii conjugale, natalitatea este, însă, potenţial influenţată de
intensitatea nupţialităţii şi divorţialităţii populaţiei. Iată de ce se poate
afirma că aceste patru fenomene demografice sunt implicate, direct
sau indirect, în procesul reproducerii populaţiei, acţionând într-o
măsură mai mare sau mai mică, într-un sens sau altul, asupra aceleiaşi
zone, a intrărilor în sistem. Aceste considerente argumentează necesi­
tatea analizei corelate a natalităţii, fertilităţii, nupţialităţii şi divorţia­
lităţii, mai ales în acele situaţii în care se urmăreşte aprecierea per­
spectivelor regimului de reproducere.

5.1. Natalitatea populaţiei


Natalitatea populaţiei este fenomenul demografic ce desem­
nează intensitatea naşterilor într-o populaţie oarecare. Matematic, cel
mai des, natalitatea este măsurată pe baza raportului dintre masa
născuţilor vii dintr-o colectivitate şi efectivul total al populaţiei colec­
tivităţii respective.
în continuare, ne vom referi la principalii indicatori statistici de
măsurare a natalităţii.
Rata brută (generală) a natalităţii
Reprezintă un indicator ce desemnează raportul între numărul
total al născuţilor vii dintr-o perioadă (un an, de obicei) şi numărul
mediu al populaţiei. Se calculează după formula:
RBN= (N/P)-1000, unde N - născuţii vii, P - efectivul mediu al
populaţiei, RBN - rata brută (generală) de natalitate. Cu alte cuvinte,
RBN desemnează numărul de născuţi vii ce revin la 1000 de locuitori,
într-o populaţie oarecare, într-un an calendaristic.
66 67
Iată câteva exemple pentru anul 1998: Somalia-46,8%o; Nigeria42,2%0; înregistrat în Bacău (14,8), Suceava (15,1), Vaslui (14,8), Bistriţa-
Irak-38,6%0; Paraguay-32,2%0; Peru-26,7%0; Africa de Sud-26,4%0; Năsăud (14,6), Botoşani (14,3), Iaşi (14,3). La limita inferioară
India-25,9%c; Venezuela-23%0; Albania-21,4%c; Argentina-20%o; Emiratele întâlnim Braşov (10,2), Brăila (10,2), Teleorman (10,4), Cluj (10,5),
Arabe Unite-18,6%o; China-15,7%c; U.S.A.-14,4%0; Moldova-14,3%c; Arad (10,6), Prahova (10,7), Timiş (10,7), Caraş-Severin (10,8),
Giurgiu (10,9); recordul îl deţinea Bucureştiul, cu o rată de 8,6 născuţi
Franţa-ll,7%o; Suedia-1 l,7%o; Olanda-ll,6%o; Portugalia-10,6%;
vii la 1000 de locuitori.
ROMÂNIA-9,3%0; Bulgaria-8,l%o.
Rata totală cunatalităţii Intensitatea natalităţii variază în funcţie de nivelul de instruire,
Este un indicator rezultat din raportarea numărului total al se diferenţiază pe naţionalităţi, este puternic influenţată de gradul
naşterilor (născuţii vii şi născuţii morţi) dintr-o perioadă (un an, de general de cultură, de concepţii şi tradiţii religioase, de gradul de
regulă) la numărul (mediu al) populaţiei totale. Se calculează după ocupare în sfera activităţilor sociale a populaţiei feminine etc.
formula: RTN= [(Nv+Nm)/P]1000, unde Nv - efectivul născuţilor Evoluţia natalităţii este condiţionată şi de politica demografică a
vii, Nm - născuţii morţi, P - efectivul mediu al populaţiei, RTN - rata fiecărui stat, parte integrantă a politicii de dezvoltare economico-socială.
totală a natalităţii. Astfel, putem spune că RTN desemnează numărul Un aspect interesant al analizei natalităţii se referă la caracte­
total de născuţi ce revin la 1000 de locuitori, într-o populaţie oarecare, rizarea sezonalităţii fenomenului. Metodele utilizate sunt cele preconi­
zate de teoria statisticii. Se stabilesc indicii de sezonalitate, recoman-
într-un an calendaristic.
dându-se folosirea repartiţiei efectivelor de născuţi vii sau a ratelor de
Principalele aspecte ce fac obiectul analizei fenomenului nata­
natalitate, pe luni ale anului, pe o perioadă de 3-5 ani consecutivi,
lităţii sunt: pentru a elimina parţial acţiunea unor factori întâmplători.
- caracterizarea intensităţii natalităţii pe medii (urban/rural); O serie de aspecte importante pentru aprecierea fenomenului
- studiul diferenţiat al natalităţii în cadrul unor subcolectivităţi natalităţii se desprind urmărind repartiţia născuţilor-vii după rang.
de populaţie, grupate după diverse caracteristici socio-economice, în Fără a intra în analiza detaliată a acestei probleme (pentru informaţii
funcţie de nivelul de instruire, pe naţionalităţi etc; suplimentare se poate consulta, de exmplu, Demografie şi statistică
- caracterizarea sezonalităţii mortalităţii. socială, elaborată de V.Sora, I.Hristache, C.Mihăescu şi apărută în
Intensitatea natalităţii înregistrează, uneori, deosebiri semnifica­ 1996 la Editura Economică),vom menţiona că rangul născutului viu se
tive, în funcţie de mediu (urban/rural), precum şi în profil teritorial (pe identifică cu numărul de ordine al noului născut, având în vedere
judeţe). Ca urmare, se impun stabilirea intensităţii fenomenului în efectivul născuţilor vii în familie, în perioada anterioară. Ca urmare,
cadrul acestor colectivităţi specifice, contribuţia procentuală la forma­ masa născuţilor vii din perioada unui an calendaristic se compune din
rea ratei generale de natalitate, precum şi analiza factorilor de natură născuţi de rang 1, 2, 3 etc. în cazul ţării noastre, repartiţia născuţilor
demografică, social-economică şi culturală care determină diferen­ vii după rang se evidenţiază pentru fiecare nivel, până la rangul al
ţierile semnificative. 8-lea şi peste. Se recomandă ca repartiţia născuţilor vii după rang să fie
De regulă, natalitatea este mai intensă în mediul rural şi, ca corelată cu repartiţia după vârsta mamei. Se poate determina, astfel,
urmare, judeţele în care gradul de urbanizare este mai redus prezintă rangul mediu al născuţilor vii pentru fiecare vârstă sau grupă cincinală
valori mai ridicate ale ratei brute a natalităţii. Această observaţie nu de vârstă, în limitele contingentului fertil feminin. Mai menţionăm că,
trebuie absolutizată, deoarece gradul de urbanizare este numai unul referitor la evoluţia ratei generale de natalitate din anul 1991, compa­
din multiplii factori care influenţează nivelul natalităţii. Sunt cazuri în rativ cu anul 1970, diferenţa apreciabilă de intensitate (-9,2%o) îşi gă­
care natalitatea a fost mai mare în mediul urban, ca urmare a structurii seşte corespondent în scăderea ponderii născuţilor de rang 2 şi peste,
pe vârste mai puţin favorabile unei natalităţi ridicate a populaţiei din combinată cu creşterea semnificativă a ponderii născuţilor de rang 1.
mediul rural. , Asemenea analize, efectuate în viziune dinamică, diferenţiate pe
Pe ansamblu, România (1991) a înregistrat o rată generală a subcolectivităţi de populaţie, pe medii, în profil teritorial, după nivelul
natalităţii de ll,9%o (11-urban; 12,9-rural). Un nivel mai ridicat s-a 69
68
de instruire, pe naţionalităţi etc. aduc elemente suplimentare în cu­ Rata generală a fertilităţii
noaşterea unuia dintre cele mai importante fenomene demografice. Această rată reprezintă un indicator obţinut din raportarea numă­
Pe plan mondial, tendinţa generală a fenomenului natalităţii este rului născuţilor vii dintr-o perioadă (un an, de obicei) la numărul me­
de descreştere, mai accelerată în ţările dezvoltate şi mult mai lentă în diu al populaţiei feminine de vârstă fertilă. Se calculează după for­
cele slab dezvoltate. De exemplu, pe Terra, în perioada 1980-1985, mula: f (sau RGF) = (N/F15-49)l 000, unde F15-49 - totalul femeilor
s-au născut, anual, în medie, 125.857.000 persoane, rezultând o RBN de vârstă fertilă, N - suma născuţilor vii, f- rata generală a fertilităţii.
Semnalăm faptul că, în calcul, se ia în considerare întregul efec­
de 27%o, valoare ce a variat (ca medie) între 46%o pentru Africa şi
tiv al născuţilor vii, deoarece numărul născuţilor vii de către femei sub
14%o pentru Europa. şi peste limitele de vârstă ale contingentului fertil este nesemnificativ.
După datele anului 1996, în condiţiile unei natalităţi medii Analiza fertilităţii populaţiei feminine trebuie continuată prin
anuale de 27%o şi cu 67,9 milioane de născuţi vii, rezultă că într-o stabilirea particularităţilor de manifestare a fenomenului în subcolecti-
secundă s-au născut 2 persoane, într-un minut - 129, iar într-o oră - vităţi de populaţie, grupate după caracteristici demografice, socio-eco-
7751. Din totalul numărului de născuţi, 87% aparţin ţărilor în curs de nomice, socio-culturale şi teritoriale. Din punct de vedere al carcteris-
dezvoltare. ticilor demografice, prezintă interes îndeosebi analiza fertilităţii pe
vârste sau grupe cincinale de vârstă, în cadrul contingentului femi­
5.2. Fertilitatea populaţiei nin fertil, precum şi analiza fertilităţii în funcţie de starea civilă a
Rata natalităţii este unul din indicatorii de maximă generalitate populaţiei feminine fertile.
utilizaţi în caracterizarea intensităţii fenomenului. Ea se recomandă Rata de fertilitate pe vârste
prin comoditatea calculelor, fiind folosită îndeosebi pentru prezentarea Aceasta desemnează un indicator rezultat din raportarea numă­
unei imagini de ansamblu a uneia dintre componentele procesului de rului de născuţi vii de către femeile de o anumită vârstă (grupă de vârstă)
reproducere a populaţiei şi pentru comparaţii internaţionale. Mărime la numărul mediu al femeilor de vârsta (grupa de vârstă) respectivă. Se
relativă de intensitate, rata generală de natalitate nu asigură, însă, prin calculează după formula: fx = (Nx/ Fx)-1 000, unde x reprezintă vârsta,
Fx - totalul femeilor de o anumită vârstă x, Nx - efectivul născuţilor vii
conţinutul elementelor sale, comparabilitatea necesară descrierii abso­
de către femeile de o anumită vârstă x, fx - rata specifică a fertilităţii pe
lut reale a fenomenului. Masa născuţilor vii într-o anumită perioadă de
vârste. Aşadar, efectivul născuţilor vii de către femeile de o anumită
timp este pusă în legătură cu efectivul mediu de populaţie. Este
vârstă este în funcţie de intensitatea fertilităţii specifice şi de numărul
evident, însă, faptul că nu întreaga populaţie este implicată în procesul
populaţiei feminine corespunzător vârstei respective.
de reproducere, prin intermediul născuţilor vii, ci numai o parte a
Tabelul următor exemplifică aspectele mai sus discutate, oprin-
colectivităţii umane, aceea care alcătuieşte contingentul fertil. Acesta
du-se asupra fertilităţii anului 1991.
(contingentul fertil) cuprinde populaţia feminină în vârstă de 15-49 de
ani (In practica demografică, datorită influenţei nesemnificative a Grupe de vârstă Efectivul populaţiei Numărul născuţilor Rata fertilităţii
efectivului şi structurii contingentului fertil masculin- 18-54 de ani-, x, x + 5 feminine (5Fx) vii (5Fx) specifice (5fx)
analiza se concentrează exclusiv asupra contingentului fertil feminin). 15-19 921.746 45.896 49,79%o
20-24 1.024.860 134.340 131,08%c
Prin fertilitate înţelegem fenomenul demografic ce desemnează 656.589 51.581 78,56%o
25-29
intensitatea naşterilor într-o populaţie feminină de vârstă fertilă (15-49 30-34 806.277 27.607 34,24%0
ani). Cifric, măsurarea fertilităţii, la modul cel mai general, se face 35-39 863.094 12.000 13,90%o
raportând masa născuţilor vii dintr-o colectivitate la populaţia femi­ 40-44 757.219 3.032 4,00%o
nină de vârstă fertilă aparţinând respectivei colectivităţi. 45-49 607.313 189 0,31%o
Principalii indicatori statistico-demografici folosiţi înfăşurarea Total 5.637.098 274.645* 48,72%0
fertilităţii vor fi prezentaţi în cele ce urmează. * Nu au fost cuprinşi 630 născuţi vii de către femei sub 15 ani.
71
70
Este important să distingem între fecunditate şi fertilitate. Fe­ tipul de fertilitate precoce, predominant în ultimele două-trei decenii,
cunditatea reprezintă capacitatea fiziologică a femeii de a procrea (de către tipul întârziat, prin acela al fertilităţii intermediare.
a naşte copii vii). Fertilitatea este manifestarea efectivă a fecundităţii, Fertilitatea, în ansamblu, este dependentă şi de structura populaţiei
măsurată prin numărul de copii obţinuţi. Fecunditatea unei femei, feminine fertile după starea civilă. Reproducerea populaţiei se menţine
drept capacitate fiziologică maximă este, de pildă, de 20 de copii şi ca unul din atributele principale ale familiei, fiind foarte probabil ca
este sensibil egală pentru orice populaţie; fertilitatea - fiind deter­ această caracteristică să dăinuiască atâta timp cât va exista societatea
minată de factori sociali - poate varia între limite foarte largi: referin- umană. In funcţie de starea civilă a mamei, se determină intensitatea
du-ne la populaţiile naţionale, de la un copil la aproximativ 9. fertilităţii conjugale şi a celei extraconjugale. Fertilitatea conjugală ia
Analiza fertilităţii populaţiei feminine pe vârste sau grupe de în considerare masa născuţilor de către mamele căsătorite, efectiv pe
vârstă indică faptul că intensitatea fenomenului variază puternic în care îl compară cu numărul femeilor căsătorite în limitele de vârstă ale
funcţie de această caracteristică demografică fundamentală (vârsta). contingentului fertil, fc = (Nc/Fc 15-49) • 1000, unde fc - rata de
Curbele de fertilitate, reprezentând variaţia fertilităţii pe grupe cinci­ fertilitate legitimă (numărul de născuţi vii de către 1000 de femei căsă­
nale de vârstă, ne permit încadrarea într-un anumit tip de fertilitate. torite de vârstă fertilă), Ne - numărul de născuţi vii de către femeile
Distingem trei tipuri de fertilitate, corespunzând punctului de maxim căsătorite de vârstă fertilă, Fel5-49 - numărul femeilor căsătorite de
al nivelului fertilităţii în cadrul distribuţiei fertilităţii pe grupe cinci­ vârstă fertilă. Similar, rata fertilităţii extraconjugale se obţine rapor­
nale de vârstă (figura 11). tând efectivul născuţilor vii de către mame cu altă stare civilă decât
„căsătorite" (necăsătorite, divorţate, văduve) la numărul persoanelor
de sex feminin, în vârstă de 15-49 de ani, care nu au statut de
„căsătorite".
fee = (Nn,v,d/Fn,v,dl5-49)1000, unde fee - rata de fertilitate
nelegitimă, Nn,v,d - născuţi vii de către femei necăsătorite de vârstă
fertilă, Fn,v,d - femeile necăsătorite de vârstă fertilă. în ţara noastră,
fertilitatea extraconjugală este neglijabilă, contribuţia hotărâtoare la
16 20 25 30 3S 40 45 50 20 25 30 35 40 4$ 50 15 20 25 30 35 40 45 50
formarea ratei generale de fertilitate aducând-o fertilitatea conjugală.
FERTILITATE FERTILITATE FERTILITATE Intensitatea fertilităţii generale este determinată, parţial, de către
PRECOCE INTERMEDIARA TARDIVA proporţia femeilor căsătorite în totalul femeilor din contingentul fertil.
Fig. 11. Tipuri clasice de fertilitate După cum observăm şi fenomenul nupţialităţii este implicat în evolu­
ţia fertilităţii populaţiei feminine şi, implicit, asupra masei născuţilor
Astfel, atunci când punctul de maxim al curbei fertilităţii se vii. Mai semnalăm că fertilitatea conjugală şi extraconjugală este bine
plasează în cadrul grupei 20-24 de ani, vorbim de tipul de fertilitate să fie analizate pe vârste, diferenţiate pe medii şi în profil teritorial,
precoce. Dacă punctul de maxim se localizează în grupa 25-29, acesta după nivelul de instruire şi pe naţionalităţi.
sugerează existenţa tipului de fertilitate tardivă (întârziată). In situa­ Compararea fertilităţii populaţiei feminine pe judeţe sau pe
ţiile în care întâlnim rate specifice apropiate ca nivel pentru grupele de medii, pe localităţi sau în cadrul diverselor ţări, trebuie să se facă cu
vârstă 20-24 şi 25-29, spunem că avem de-a face cu un tip de ajutorul ratelor de fertilitate standardizate (aspecte metodologice
fertilitate intermediară (medie). referitoare la operaţiunea de standardizare se pot găsi, spre exemplu,
Referitor la ţara noastră, putem aprecia că, în general, pe măsura în operele citate ale autorilor Vladimir Trebici şi V.Sora, I.Hristache,
progresului societăţii, a prelungirii perioadei de instruire profesională, C.Mihăescu).
cu efect asupra deplasării vârstei (medii) la căsătorie cătr^ segmentul Este important să ne referim, în analiza fertilităţii, şi la indicele
25-26 de ani pentru femei, există tendinţa logică de a se trece de la sintetic (conjectural) al fertilităţii (rata totală a fertilităţii)*. Acesta
72 73
desemnează numărul mediu de copii pe care i-ar putea naşte o femeie Nivelul minim al acestui indice, dacă dorim să avem o înlocuire
care, în absenţa mortalităţii, ar parcurge intervalul de vârstă 15-49 ani a generaţiilor pentru o populaţie (ţară), este de 2,1 copii/femeie. Va­
fiind afectată, la fiecare vârstă, de aceeaşi intensitate a fertilităţii ce se loarea acestuia era, în 1995, pentru ţara noastră de 1,4 (copii/femeie).
manifestă, în momentul studiat, la vârstele respective. Se determină ca Pe glob, în acelaşi an, valoarea (media) indicelui sintetic al fertilităţii
sumă a ratelor specifice de fertilitate după vârstă dintr-un an: era de 3,1. In 1998, valorile indicelui sintetic al fertilităţii erau, printre
D50 = fl5+fl6+...+f49, unde fi5 - fertilitatea totală (specifică) altele, de: 7,3 în Niger, 7,1 în Somalia, 6,01 în Afganistan, 5,86 în
a femeilor în vârstă de 15 ani, D50 - indicele sintetic al fertilităţii Camerun, 5,23 în Irak, 4,91 în Pakistan, 4,31 în Iran, 4,27 în Paraguay,
(descendenţa finală a unei femei în întreaga sa perioadă fertilă). 3,24 în India, 2,9 în Columbia, 2,68 în Argentina, 2,47 în Turcia, 2,07
Descendenţa la diferite vârste şi descendenţa finală a unei gene­ în U.S.A., 1,88 în Moldova, 1,8 în China, 1,7 în Suedia, 1,63 în
raţii se pot observa în tabelul următor (reprodus după Roland Pressat, Franţa, 1,3 în Austria, 1,2 în Germania. România, comparativ cu 1995,
1974). prezenta valoarea de 1,17. Minima absolută o regăsim în Bulgaria:
1,14 copii/femeie.
Tabelul de fertilitate a generaţiilor feminine franceze
In acest context, dosebit de importantă este cunoaşterea indicelui
născute imediat după 1900 (la 1000 femei)
brut de reproducere (Ratei brute de reproducere). Acest indice se
Vârsta(x) f(x, x+1) Dx Vârsta (x) f(x,x+l) Dx obţine prin înmulţirea dintre indicele sintetic al fertilităţii şi proporţia
15 4 0 32 79 1610 fetelor la naştere (proporţia fetelor la naştere= raportul între numărul
16 10 4 33 70 1689 născuţilor vii de sex feminin şi numărul total al născuţilor vii; cu alte
17 23 14 34 62 1 759 cuvinte, numărul de nou-născute ce revin la 100 de nou-născuţi - fete
18 43 37 35 54 1821
şi băieţi ). Proporţia fetelor la naştere prezintă o valoare constantă -
19 66 80 36 47 1 875
20 92 146 37 40 1922 0.488 Modalitatea de calcul este: [100/(100+105 sau 106)]. Proporţia
21 116 238 38 33 1962 aceasta se notează cu k.
22 136 354 39 37 1995 Aşadar, RBR (rata brută de reproducere) = k • D50. Cu alte
23 148 636 41 17 2 043 cuvinte, rata brută de reproducere desemnează numărul mediu de fete
24 148 636 41 ' 17 2 043 pe care le-ar putea naşte o femeie care, în absenţa mortalităţii, ar
25 146 784 42 2 2 060 parcurge intervalul de vârstă 15-49 ani fiind afectată, la fiecare vârstă,
26 140 930 43 9 2 072 de aceeaşi intensitate a fertilităţii ce se manifestă, în momentul studiat,
27 130 1070 44 6 2 081 la vârstele respective.
28 118 1 200 45 4 2 087 Cu ajutorul datelor concrete prezentate anterior, putem deter­
29 107 1 318 46 2 2 091 mina rata brută de reproducere pentru România, anul 1998:
30 97 1425 47 1 2 093
RBR= 0,488-1,17 = 0,57. Valoarea este deosebit de mică, ţinând cont
31 88 1522 48 2 094
că, pentru a obţine minima înlocuire a generaţiilor, RBR trebuie să
Pentru Franţa anului 1900, descendenţa finală (indicele sintetic aibă valoarea 1,04.
al fertilităţii) a avut valoarea 2.094, ceea ce înseamnă că 1.000 de Menţionăm, în acest punct al analizei, existenţa şi a ratei nete de
femei de vârstă fertilă, în întreaga lor perioadă de fertilitate, au dat reproducere, reprezentând numărul mediu de fete născute de o femeie
naştere la 2.094 de copii. Aşadar, unei femei franceze din respectiva în decursul perioadei sale fertile, calculat prin luarea în considerare a
perioadă îi reveneau 2,09 copii născuţi (vii). efectului mortalităţii.
*pentru o mai bună înţelegere a acestei probleme şi a ratelor de Recapitulând: nivelul necesar al fertilităţii pentru înlocuirea
reproducere se recomandă parcurgerea mai întâi a temei referitoare la exactă (simplă) a generaţiilor este de 2,14 copii/femeie, respectiv 1,04
mortalitate. fete/femeie.
74 75
Fertilitatea cunoaşte un proces de scădere în multe ţări, în spe­ celibatarilor (primele căsătorii) şi analiza fenomenului de recăsătorire
cial în cele europene. Şi România traversează, de câţiva ani buni, un (nupţialitatea persoanelor divorţate şi văduve).
asemenea moment. Să prezentăm câţiva factori ce influenţează sau Iată, în cele ce urmează, care sunt principalii indicatori
determină această scădere: demografici cu ajutorul cărora se măsoară nupţialitatea.
- slăbirea influenţei religiei şi a normelor culturale în general; Rata brută de nupţialitate
- creşterea costului copilului; Aceasta reprezintă raportul dintre numărul căsătoriilor încheiate
- urbanizarea, care presupune transferul insului din rural (dirijat într-o perioadă (de obicei, un an), într-o populaţie şi numărul mediu al
de anumite norme) într-un mediu anonim, fără un control strict asupra populaţiei respective. Formula de calcul este:
indivizilor; c = (C/P) • 1.000, unde C - totalul căsătoriilor, P - efectivul
- emanciparea femeii; mediu al populaţiei, c - rata brută de nupţialitate. Altfel spus, c desem­
- scăderea mortalităţii adulte, care atrage după sine un număr nează numărul de căsătorii ce revin la 1.000 de locuitori, într-o
mai mare de bătrâni ce revin în îngrijirea familiei, ceea ce, mai populaţie oarecare, într-un an calendaristic.
departe, implică o diminuare a fertilităţii; în România, această rată avea valoarea de 8,3%o în 1990 şi de
- schimbările intervenite în structura şi funcţiile familiei; copilul 6,5%o în 1998. Deşi plasată la un nivel superior în context european,
nu mai are un rol economic semnificativ, aşa cum se întâmpla în trecut; \ rata prezintă, după cum putem observa, o scădere semnificativă în
- mijloacele contraceptive moderne; ultimii ani.
- diverse boli: sterilitate, mortalitate fetală spontană etc. Rata de nupţialitate pe sexe
Greutăţile inerente perioadei de tranziţie, cu deteriorarea conti­ Este o rată specifică de nupţialitate, calculată prin raportarea
nuă a standardului de viaţă s-au făcut resimţite în mod abrupt în dome-. numărului căsătoriilor la numărul populaţiei nupţiabile (*) de sexul
niul fertilităţii şi, mai larg, al reproducerii populaţiei. Nu este exage­ respectiv.
rată aprecierea că, fără măsuri urgente şi ferme de ordin material (*) populaţie nupţiabilă = populaţie care întruneşte condiţiile
şi sanitar, România va intra, inevitabil, într-un colaps demografic spe-cificate de lege sau cutumă pentru a încheia căsătoria; în România,
(V. Sora, I. Hristache, C. Mihăescu, 1996). reprezintă persoanele în vârstă minimă de 16 ani pentru femei, res­
pectiv 18 ani pentru bărbaţi, având starea civilă necăsătorit(ă), văduv(ă)
5.3. Nupţialitatea populaţiei sau divorţat^ şi potenţial aptă de a contracta o căsătorie.
Formulele matematice de calcul ale acestei rate sunt următoarele:
Prin nupţialitate înţelegem fenomenul demografic ce desem­
cm = (C/Pm) • 1000, respectiv cf = (C/Pf) • 1000, unde
nează intensitatea (frecvenţa) evenimentului demografic „căsătorie" în j
C - numărul total al căsătoriilor, Pm - efectivul populaţiei masculine,
sânul unei populaţii.
Pf - efectivul populaţiei feminine, cm; cf- ratele de nupţialitate pe sexe.
Problemele cele mai importante ce fac obiectul analizei nupţia- Rata de nupţialitate pe vârste
lităţii în viziune transversală (analiză de moment) se referă la determi­
Este, de asemenea, o rată specifică de nupţialitate calculată prin
narea intensităţii fenomenului, a aspectelor diferenţiale pe medii
raportarea numărului persoanelor căsătorite de vârstă x la numărul
(urban-rural) şi în profil teritorial (pe judeţe, pentru ţara noastră), după
populaţiei nupţiabile de vârstă x. Se calculează după formula:
nivelul de instruire, pe naţionalităţi etc, precum şi urmărirea sezona-
cx = (Cx/Px) • 1000, unde Cx - efectivul persoanelor căsătorite în
lităţii fenomenului, implicată în bună măsură în sezonalitatea natali­
vârstă de x ani, Px - suma nupţiabililor ce au vârsta de x ani, cx - rata
tăţii populaţiei. De asemenea, este necesar să avem în vedere faptul că,
de nupţialitate pe vârste.
în analiza nupţialităţii populaţiei, pe lângă aspectele globale, se iden­
Se recomandă a se combina rata de nupţialitate pe sexe cu cea
tifică unele laturi specifice unor subcolectivităţi de populaţie. Se]
a nupţialităţii pe vârste, obţinând rata de nupţialitate pe sexe şi
impune, din acest punct de vedere, distincţia între analiza nupţialităţii
vârste. Această rată este deosebit de importantă, oferindu-ne cifre de
76 77
profunzime privind populaţia nupţiabilă a unei ţări. Iată, concret, Rata brută de divorţialitate
pentru ţara noastră, câteva cifre ala anului 1 998: Aceasta asigură un prim contact cu specificul fenomenului şi se
determină atât pentru populaţia întregii ţări, cât şi pe medii, în profil
Vârsta Rata de nupţial itate Rata de nupţialitate (feminin)%o
teritorial, la nivelul localităţilor etc. Ea desemnează raportul dintre
(masculin) %o
numărul de divorţuri ce au loc într-o perioadă (un an, de obicei), într-o
Sub 20 ani 0.3 3
populaţie şi efectivul mediu al populaţiei respective. Se calculează după
20-24 ani 5.5 6.5
2.5
formula: d = (D/P)l 000, unde D - suma divorţurilor, P - numărul
25-29 5
1.5
mediu al populaţiei, d - rata brută de divorţialitate; altfel spus, aflăm în
30-34 1.5
acest mod câte divorţuri survin, la 1.000 de persoane, într-o populaţie
Important de reţinut este şi aspectul vârstei medii la căsătorie. oarecare, într-un an calendaristic. Pentru România anului 1991, această
Aceasta este o medie statistică a vârstelor persoanelor ce se căsătoresc rată era una dintre cele mai scăzute în context european: 1,6%0, similară
într-o perioadă oarecare (de obicei, 1 an), determinată după sex şi cu cea înregistrată, spre exemplu, în 1976. Cum utilizarea întregii
vârstă. Combinând aceste elemente cu profilul teritorial, obţinem date populaţii pentru exprimarea intensităţii divorţialităţii nu se justifică sufi­
interesante precum cele prezentate în continuare, date ce se referă la cient, întrucât nu întreaga populaţie poate participa, potenţial, la consti­
România, 1998. Valoarea maximă a vârstei medii la prima căsătorie o tuirea masei divorţurilor, sunt recomandabile ratele descrise în continuare.
regăsim, pentru ambele sexe, în Bucureşti: 27,6 ani (mase); 25,3 ani Rata de divorţialitate pe sexe (şi pe vârste)
(fem.). Valorile situate la polul opus sunt: 25,3 ani (mase, jud. Boto­ Desemnează intensitatea divorţialităţii stabilită pe subcolectivi-
şani), respectiv 22,1 ani (fem., jud. Satu-Mare). Constatăm menţinerea tăţi, grupate după sex (şi după vârstă). Astfel, putem afla, de exemplu,
şi, chiar, deplasarea vârstei medii la căsătorie spre limite de vârstă mai care este intensitatea divorţurilor pentru bărbaţii de 47 de ani.
înaintate, comparativ cu anii 1980-1990, fenomen de natură să influen­ Rata de divorţialitate a populaţiei căsătorite
ţeze negativ regimul reproducerii populaţiei, ca efect al reducerii Este un indicator specific de divorţialitate, obţinut din raportarea
perioadei fertile conjugale. numărului de divorţuri la numărul populaţiei căsătorite existente, după
în ceea ce priveşte sezonalitatea nupţialităţii, pentru ţara noastră formula:
(1990-1996), la ambele medii (atât urban, cât şi rural), căsătoriile se de = (D/C)-1000, unde D - totalul divorţurilor, C - efectivul
încheie cu predilecţie în perioada august - noiembrie (sursa: Anuarul populaţiei căsătorite, de - rata specifică.
Statistic al României, ediţiile 1993, 1997). De asemenea, în cazul Analiza fenomenului de divorţialitate prezintă o mare importanţă
ambelor medii, cele mai multe căsătorii se celebrează în luna octom­ socială şi demografică, mai ales prin implicaţiile ce apar. O atenţie
brie. Sezonalitatea nupţialităţii se va regăsi ca efect în sezonalitatea deosebită se acordă, în acest sens, grupării divorţurilor după numărul
nupţialităţii, fenomen cu vârfuri de sezonalitate în mai - iulie. copiilor minori rezultaţi din căsătoria care se desface, precum şi studiului
divorţurilor din punct de vedere al cauzelor de divorţ. Acest ultim aspect
Analiza nupţialităţii poate surprinde şi alte elemente interesante,
se analizează în special prin intermediul anchetelor demografice. De ase­
pe care doar le amintim în acest context: speranţa de viaţă a celibata­
menea, se urmăreşte analiza divorţialităţii în funcţie de durata căsătoriei.
rilor; probabilitatea de supravieţuire în stare de celibat; rata celibatului
Deoarece divorţurile anulează parţial aportul nupţialităţii la
definitiv; rata de recăsătorire etc.
constituirea condiţiilor necesare desfăşurării normale a procesului de
reproducere a populaţiei, se obişnuieşte să se determine, în limitele
5.4. Divorţialitatea populaţiei aceleiaşi perioade de timp, rata nupţialităţii nete (rata netă de nupţia­
Divorţialitatea este fenomenul demografic ce desemnează inten­ litate), ca diferenţă între rata brută de nupţialitate şi rata brută de
sitatea (frecvenţa) divorţurilor într-o populaţie oarecare (de regulă, divorţialitate. Formula de calcul este:
populaţia naţională). cnet = c-d = [(C-D)/P]1000 (explicarea simbolurilor folosite se
Iată care sunt principalele modalităţi de analiză ale acestui fenomen: regăseşte în formulele descrise mai sus).
78 79
am menţionat, demografia se interesează nu de evenimente, ci de mase
de evenimente, de mase de decese sau de puncte mortuare.
6. MORTALITATEA POPULAŢIEI Vom avea, deci, mase de decese şi populaţii expuse riscului de
deces. în acest context, ne întrebăm: cum se asigură informaţia privind
aceşti indicatori?; cum putem calcula diferitele rate, probabilităţi
asociate temei în discuţie?
Sursa statistică principală pentru decese este Buletinul statistic
de deces, care face parte din statistica stării civile. Prin prelucrarea
datelor din buletine se obţin variate informaţii: mortalitatea atât la
nivel naţional, cât şi pe unităţile teritorial-administrative; mortalitatea
Evenimentul demografic de care se ţine seama în studiul mortali­ în mediile rural şi urban; mortalitatea pe sexe, vârstă şi stare civilă;
tăţii este decesul. Cazul izolat - un eveniment de deces - nu prezintă mortalitatea pe luni (caracterul sezonal al mortalităţii); mortalitatea pe
semnificaţie pentru demografie; numărul mare al acestor evenimente generaţii (ani de naştere); mortalitatea pe naţionalităţi; mortalitatea pe
(care, la nivel naţional, au dimensiuni impresionante) oferă posibilita­ ocupaţii; mortalitatea pe cauze de deces (potrivit clasificării Organiza­
tea determinării de regularităţi şi legităţi. Demograful francez Gerard ţiei Mondiale a Sănătăţii). Astfel, se pun în evidenţă regularităţi şi
Calot (1965) descria plastic această situaţie astfel: „Un om care moare legităţi după care se produc decesele în populaţia naţională şi în diferi­
este o nenorocire, o sută de oameni care mor reprezintă o catastrofă, o tele subpopulaţii. Anchete speciale (organizate, de exemplu, de Minis­
mie de oameni care mor înseamnă statistică." terul Sănătăţii) completează şi diversifică informaţia privind decesele.
Caracteristic pentru deces (ca şi pentru naştere sau alte eveni­ Cât priveşte populaţia luată în considerare, pentru calculul dife­
mente demografice) este aceea că el constituie un fapt biologic şi, în ritelor rate şi probabilităţi, aceasta este populaţia stabilă (rezidenţială)
acelaşi timp, social. Astfel, se poate observa că mortalitatea din ţările din care fac parte decedaţii, şi nu populaţia localităţii în care a decedat
în curs de dezvoltare este mai ridicată decât cea înregistrată în ţările persoana respectivă; considerente de comparabilitate impun această
dezvoltate, că mortalitatea infantilă este mai redusă la categoriile so­ condiţie.
ciale cu un nivel de venit şi de instruire mai înalte decât la categoriile De obicei, populaţia este populaţia medie sau estimată la mijlo­
sociale defavorizate, că mortalitatea, în aceeaşi ţară, prezintă niveluri cul anului (1 iulie), aşa cum apare în publicaţiile statistice.
diferite de-a lungul timpului, sub influenţa complexă a factorilor so-
6.1. Mortalitatea generală a populaţiei
cio-economici. De aceea, decesele şi mortalitatea se studiază în raport
cu diferite caracteristici care să pună în lumină condiţionarea lor socială. Mortalitatea este fenomenul demografic ce desemnează intensi­
Decesul, eveniment demografic fundamental, poate fi definit (cf. tatea (frecvenţa) evenimentului demografic deces într-o populaţie
Vladimir Trebici, 1979) ca dispariţia definitivă a oricărei evidenţe a oarecare. Cantitativ, de regulă, mortalitatea este măsurată pe baza
vieţii, în orice moment de timp, după ce a avut loc naşterea vie (înce­ raportului dintre numărul deceselor dintr-o colectivitate şi efectivul
tare postnatală a funcţiilor vitale fără posibilitate de resuscitare).]n (mediu) al populaţiei colectivităţii respective.
cazul evenimentului de deces, populaţia expusă riscului este întreaga Dintre/acton'i mai importanţi ce influenţează mortalitatea, amintim:
populaţie, iar frecvenţa deceselor presupune luarea în discuţie a feno­ - nivelul de trai;
menului mortalităţii. Distanţa dintre naştere şi deces poartă denumirea - nivelul material şi cultural;
de linie a vieţii, iar evenimentul de deces este numit punct de deces - eficienţa activităţii sanitare;
- starea de sănătate a populaţiei; , . .. -
sau punct mortuar. Spre exemplu, o persoană născută la data de 1 iulie
- morbiditatea (frecvenţa sau intensitatea îmbolnăvirii.
1945 şi decedată la data de 1 ianuarie 1988 a avut o linie a vieţii de 42
populaţie);
de ani şi jumătate, cu punctul mortuar la 1 ianuarie 1988. După cui 81

80
- războaiele; Mortalitatea generală a populaţiei este nu numai în funcţie de
- calamităţile naturale. mortalităţile specifice, ci şi de structura populaţiei. Două populaţii
Să ne referim, în cele ce urmează, la principalele modalităţi de având acelaşi set de rate specifice de mortalitate, pot avea o morta­
analiză a mortalităţii. litate generală diferită dacă structurile lor după vârstă sunt diferite.
Rata brută (generală) a mortalităţii Dacă, de pildă, o populaţie are o structură îmbătrânită, mortalitatea
Această rată defineşte un indicator ce rezultă din raportarea generală a acesteia va fi mai mare decât aceea a unei populaţii cu o
numărului total de decese dintr-o perioadă (un an, de regulă) la structură mai tânără. Iată de ce utilizarea ratei generale de mortalitate,
efectivul mediu al populaţiei, în perioada analizată, într-o colectivitate fără o analiză detaliată a fenomenului, poate să conducă la concluzii
oarecare. Se calculează după formula: eronate, în special atunci când dorim să comparăm mortalitatea
RBM = (M/P)-1000, unde M - suma deceselor, P - numărul populaţiei în cadrul a două ţări, regiuni etc. De aceea, în demografie
mediu al populaţiei, RBM - rata brută a mortalităţii. Altfel spus, au fost elaborate metode pentru a face comparabile două populaţii în
această rată a mortalităţii exprimă numărul de decese ce revin la 1000 ceea ce priveşte nivelul mortalităţii generale. Asemenea metode se
de locuitori, într-o populaţie oarecare, într-un an calendaristic. Spre numesc de standardizare. Prin extensiune, ele se aplică şi altor feno­
exemplu, în România (1991) au decedat 251.760 de persoane, iar mene demografice (fertilitate, nupţialitate) atunci când se pune proble­
efectivul populaţiei a fost de 23.185.084 persoane. ma anihilării efectului unor structuri diferite (informaţii suplimentare
privind standardizarea puteţi găsi, de exemplu, în V. Trebici, 1979 şi
RBM = (251.760/23.185.084)-1000=10,86%o.
V.Sora, I.Hristache, C.Mihăescu, 1996).
Iată câteva valori ale RBM, pe glob, pentru anul 1998: Afgha- Rata de mortalitate pe sexe
nistan-20,3%o; Andorra-4; Argentina-8; Australia-7,4; Austria-10,1; Frecvenţa deceselor variază sensibil în funcţie de sex şi vârstă.
Belgia-10,5; Bulgaria-13,3; Canada-7,7; China-7,1; Elveţia-9; Franţa-9,6; Pe de altă parte, rata brută a mortalităţii este o medie generală care
Germania-10,9; India-8,9; Islanda-7; Italia-9,9; Japonia-8,3; Malawi-19,6; este influenţată suplimentar de structura pe vârste a populaţiei. De
Mali-17,1; Maroc-7,1; Mozambic-17,6; Nigeria-14; Norvegia-10,8; aceea, este necesar să recurgem la calculul ratelor de mortalitate după
Olanda-8,8; Polonia-10,7; România-13; Rusia-13; Senegal-15; Singa- vârstă şi sex, numite şi rate specifice de mortalitate.
pore-6; Somalia-17,3; Spania-9,3; Suedia-10; Ucraina-14; USA-8,7. Determinarea intensităţii mortalităţii specifice pe sexe se face
Calculul ratei brute de mortalitate se face, în mod obişnuit, pe prin raportarea masei deceselor înregistrate în rândul persoanelor de
fiecare an calendaristic; el se poate efectua, însă, şi pe luni şi trimestre, sex masculin, respectiv feminin, într-o anumită perioadă de timp, la
în unele cazuri, este foarte important pentru analiză să se determine fie efectivul (mediu al) persoanelor aparţinând sexului respectiv.
pe perioade cincinale, fie pe alte perioade, semnificative, însă, din
punct de vedere al istoriei demografice. Un asemenea calcul se face ca mm = (Mm/Pm) • 1000;
medie anuală pe perioadele respective. Pentru România, de pildă, mf=(Mf/Pf)- 1000,
ţinând seama de particularităţile evoluţiei sale demografice, asemenea unde Pf- numărul femeilor, Pm - numărul bărbaţilor, Mm - nu­
perioade pot fi (cf. V. Trebici, 1979): mărul deceselor înregistrate în rândul bărbaţilor, Mf - numărul
Numărul cumulat Numărul Rata brută de mortalitate ca deceselor înregistrate în rândul femeilor, mm - rata mortalităţii
Perioade bărbaţilor, mf- rata mortalităţii femeilor.
al populaţiei deceselor medie (col.2:col.l)l 000
0 1 2 3 Să luăm, ca exemplu, mortalitatea populaţiei ţării noastre cores­
1930-1939 149.815.000 2.915.647 19,5 punzătoare anului 1991.
1948-1956 150.177.000 1.807.662 12,0
mm = (134 547/11 435 286)-1000=ll,77%c
1957-1966 185.670.000 1.649.367 8,5-
mf= (117 213/11 749 798)-1000=9,98%o
82 83
Fenomenul de supramortalitate masculină se constată din Număr de decese
raportul celor două rate specifice ale mortalităţii pe sexe:
supramm = (mm/mf) • 100.
Vom exemplifica tot prin cifrele furnizate pentru ţara noastră,
1991: supramm = (11,77/9,98)-100= 117,9%o
Rata de mortalitate pe vârste
Este un indicator rezultat din raportarea numărului de decese la o
anumită vârstă (grupă de vârstă), într-o anumită perioadă de timp (un
an, de obicei), dintr-o colectivitate oarecare la efectivul populaţiei de
vârsta (grupa de vârstă) respectivă. Formula matematică de calcul a
acestei rate este:
mx = (Mx/Px)1000, <J**> ' * ţ/s trt ' VI

O o
so r- oc o
unde Mx - efectivul deceselor în rândul populaţiei de vârstă o
so
ot- o
00
o
Os

x,Px - numărul populaţiei în vârstă de x ani, mx - rata specifică a Grupe de vârstă


mortalităţii pe vârste. Se calculează, astfel, numărul de decese la 1000
de locuitori care împliniseră vârsta x în cursul anului calendaristic în Fig. 12. Repartiţia deceselor populaţiei României după vârstă, 1975
care s-a efectuat observarea fenomenului. Rata de mortalitate pe cauze de deces
Este recomandabil ca analiza mortalităţii specifice pe vârste să In analiza mortalităţii populaţiei, o importanţă deosebită o pre­
fie combinată cu analiza fenomenului pe sexe. Urmând această proce­ zintă studierea aspectelor statistice şi dinamice referitoare la repartiţia
dură, putem obţine date mai interesante şi mai complexe asupra feno­ deceselor pe cauze. Folosind clasificarea internaţională a cauzelor de
menului mortalităţii. Iată, de exemplu, cum se prezenta situaţia în deces, elaborată sub auspiciile O.N.U., sistemul informaţional statistic
România, în anii 1990 şi 1998: oferă elemente suficiente pentru realizarea acestui scop, orientând
Mortalitatea Mortalitatea Mortalitatea eforturile reţelei de ocrotire a sănătăţii în direcţia adoptării unor
Grupa de Mortalitatea
feminină masculină feminină măsuri care să contribuie la creşterea longevităţii populaţii.
vârstă masculină
1990 1990 1998 1998 Rata de mortalitate la care ne referim este un indicator de frec­
l,7%o 2%c l,5%o venţă a deceselor provocate de o anumită cauză, într-o populaţie. Se
0-19 ani 2,3%o
1,6%0
calculează raportând numărul deceselor determinate de cauza respec­
20-49 ani 3,8%o l,6%o 4,2%o
tivă la numărul mediu al populaţiei; cifra rezultată se înmulţeşte cu
50-74 ani 29%o Yl%o 31% c 17%o
100 (rezultând rata în procente):
Peste 75 ani 120%o 107%o 126%o 105%c
mc = (Mc/P)- 100, unde c - cauza de deces. Exprimarea ratei în
Repartiţia deceselor după vârstă se reprezintă grafic cu ajutorul procente se justifică prin numărul redus de decese în cazul anumitor
histogramei. Un exemplu în acest sens este oferit în figura 12. cauze, fapt care ar imprima o valoare nesemnificativă intensităţii
exprimate în promile. Dacă dorim să asigurăm comparabilitatea cu
rata generală a mortalităţii, putem exprima ratele de mortalitate pe
cauze de deces şi în promile. în exemplul imediat următor, noi am
optat pentru designarea procentuală a mortalităţii pe cauze de deces.

85
84
Datorită faptului că numeroase cauze de deces se pot reuni în Prezentăm, în tabelul următor, un exemplu privind sezonalitatea
grupe omogene, în practică, atât intensitatea mortalităţii, cât şi mortalităţii, folosind repartiţia deceselor pe luni, în perioada 1978- 1980,
structura deceselor se determină pe grupe de cauze de deces. în cadrul ţării noastre. Pentru calculul indicilor de sezonalitate, se
Intensitatea recomandă metoda mediei aritmetice.
Intensitatea Intensitatea
Cauze de deces mortalităţii în mortalităţii în mortalităţii în Nr. Nr. Nr.
anul 1970 (%) anul 1980 (%) anul 1990 (%) decedaţilor decedaţilor decedaţilor Nr. mediu
Luna Indici
12,9 12,9 13,3 în anul în anul în anul lunar
Tumori de sezonalitate
1978 1979 1980 de decedaţi
Boli ale aparatului 46,7 56,3 58,9
circulator Ian 19.356 19.839 22.030 20.408 111,11%
Boli ale aparatului 1 Feb 17.117 17.124 23.577 19.273 104,93%
1,6 1,4
respirator Mar 19.180 19.950 23.417 20.849 113,51%
Accidente, otrăviri, 0,6 0,8 Apr 18.329 18.523 19.483 18.778 102,23%
0,6
traumatisme Mai 18.289 18.386 19.469 18.715 101,89%
Alte cauze 1,7 1,1 1,2 Iun 16.482 16.586 17.761 16.943 92,24%
Total 100 100 100 Iul 16.461 16.892 16.735 16.696 90,90%
Aug 15.434 16.798 16.437 16.223 88,32%
Calculul ratei poate surprinde, şi este de dorit a se face, variabila Sep 15.891 16.281 16.434 16.202 88,21%
vârstă. Astfel, vom putea vorbi de mortalitatea la vârsta x, survenită ca Oct 17.344 18.906 17.532 17.927 97,60%
urmare a cauzei c.
Menţionăm că analiza mortalităţii pe cauze de deces trebuie Nov 18.426 19.120 18.553 18.700 101,81%
adâncită prin abordarea specificităţii manifestării acestei laturi a feno­ Dec 19.537 19.104 20.448 19.696 107,23%
menului, în subcolectivităţile de populaţie, structurate după sex, Total 211.846 217.509 231.876 18.368
vârstă, stare civilă, mediu, ocupaţie.
Câteva consideraţii se impun cu privire la sezonalitatea mortali­ Urmărind nivelul indicilor de sezonalitate, se poate constata
intensitatea mai ridicată a mortalităţii în trimestrul I. Punctele de
tăţii populaţiei. Condiţiile naturale şi, în general, mediul înconjurător
maxim ale curbei de sezonalitate se localizează în special în lunile de
influenţează atât intensitatea fenomenului de mortalitate, distribuţia
iarnă şi de primăvară.
deceselor pe vârste, cât şi repartiţia acestora pe luni ale anului. Studiul
sezonalităţii mortalităţii prezintă interes, deoarece poate constitui un In scopul determinării unor anumite legităţi în manifestarea
sezonalităţii mortalităţii, indicii de sezonalitate calculaţi sunt supuşi
element de referinţă în planificarea activităţii reţelei de ocrotire a
unor procedee de ajustare analitică. Numai după o astfel de operaţie,
sănătăţii, îndeosebi atunci când acest aspect este corelat şi cu analiza
concluziile referitoare la sezonalitatea mortalităţii pot fi considerate
pe cauze de deces. Metoda cea mai simplă pentru caracterizarea sezo­
concludente.
nalităţii mortalităţii constă în determinarea indicilor de sezonalitate pe
luni ale anului. Pentru a atenua influenţa unor factori întâmplători (de
exemplu, apariţia unei epidemii de gripă într-o anumită perioadă a 6.2. Speranţa de viaţă
anului), se recomandă ca indicii de sezonalitate să fie stabiliţi pe baza Se cuvine să discutăm, în contextul analizei generale a mortali­
informaţiilor privind repartiţia deceselor pe luni, într-o perioadă de tăţii, despre speranţa de viaţă pentru o populaţie.
3-5 ani. în acest scop, se pot utiliza fie ratele lunare de mortalitate, fie Cel mai important concept în cadrul analizei este cel de speranţă
masa deceselor repartizate pe luni ale anului, concluziile nediferenţiin- medie de viaţă la naştere (la 0 ani). în limbaj curent denumită durată
du-se în mod semnificativ. medie a vieţii sau viaţă medie, speranţa de viaţă la naştere reprezintă
86 87
numărul mediu de ani pe care l-ar trăi o persoană (dintr-o cohortă Vest şi de Nord au speranţa de viaţă la naştere, în medie, cu 10-12 ani
ipotetică), născută în anul de referinţă, şi care ar fi afectată, la fiecare mai mare decât valoarea acestui indicator specific Europei Centrale şi
vârstă, de mortalitatea ce caracterizează vârsta respectivă în populaţia de Est, în timp ce mortalitatea infantilă este, în acestea din urmă, de
dată, la momentul analizei. Spre exemplu (cf. V. Trebici, 1979), întru­ 2-3 ori mai mare.
cât în tabela de mortalitate a populaţiei României 1974-1976, durata Sintetizând datele privitoare la speranţa de viaţă la naştere, pot fi
medie a vieţii are valoarea de 69,69 ani, se poate spune că o persoană delimitate trei tipuri de rate ale mortalităţii (măsurată cu durata medie
născută în anii 1974-1976 are şansa de a trăi această viaţă, cu condiţia a vieţii şi pe fondul indicilor mortalităţii infantile):
ca, în perioada 1974-1976 până în 2045-2047, mortalitatea specifică la - tipul vestic şi meridional, cu o durată medie a vieţii de peste
fiecare vârstă să fie cea pe care a avut-o populaţia României în tabela 75 de ani: Suedia (78,85), Islanda (78,55), Elveţia (78,50), Norvegia
de mortalitate respectivă. în legătură cu acest indicator, se întâlnesc, (77,75), Franţa (77,50), Olanda (77,50), Grecia (77,45), Spania (77,20);
uneori, interpretări eronate, fiind asimilat sau confundat cu longevita­ - tipul central-european, cu o durată medie a vieţii cuprinsă între
tea, cu durata vieţii omeneşti şi, uneori, cu vârsta medie a populaţiei. 69 şi 75 de ani: Slovenia (74,05), Cehia (73), Polonia (72), Macedonia
Un exemplu de tabelă de mortalitate integrală se poate consulta în (72), Albania (72), Slovacia (72), Bulgaria (71,1), ROMÂNIA (69,5),
Mica enciclopedie de demografie a lui V. Trebici, 1975, anexa. Ungaria (69,5), Lituania (69,4).
Alături de speranţa medie de viaţă, în studiile analitice demogra­ - tipul est-european, cu o durată medie a vieţii mai mică de 69
fice întâlnim şi noţiunea de speranţă de viaţă la vârsta x, care defi­ de ani: Rusia (57,6), Lituania (68,8), Letonia (67,1), Estonia (68,5),
neşte numărul mediu de ani pe care i-ar mai putea trăi o persoană în ] Ucraina (65,8), Moldova (64,3).
vârstă de x ani, în condiţiile în care ar fi afectată, la fiecare vârstă Prin extindere la nivel mondial, în funcţie de caracteristicile
(începând cu x, x+1,...), de mortalitatea ce caracterizează vârsta] generale ale distribuţiei teritoriale a valorilor specifice, pot fi conturate
respectivă în populaţia dată, la momentul analizei. mai multe tipuri de mortalitate (măsurată cu durata medie a vieţii),
La ora actuală, speranţa de viaţă la naştere, pentru ambele sexe, coroborate cu indicii mortalităţii infantile:
este de 63,2 ani, la nivel mondial, dar diferă de la 74,1 ani pentru - Tipul I: Africa, în care Etiopia este ţara reprezentativă (41 de
regiunile dezvoltate la 61,8 ani pentru cele mai puţin dezvoltate. Cele ani);
mai joase valori le ating Africa subsahariană (50) şi Asia de Sud (54,9), - Tipul II: Asia de Sud, Bangladesh fiind exemplul reprezentativ
iar cele mai înalte, America de Nord (74,4) şi Europa (73,1). Iată. | (48 de ani);
câteva valori (1998): Andorra-83,5 ani; San Marino-81,4; Japonia-80; - Tipul III: Asia de Sud (avansat), India fiind reprezentativă (55
Australia-79,9; Canada-79,2; Suedia-79,2; Elveţia-78,9; Franţa-78,5; de ani);
Italia-78,4; Norvegia-78,2; Olanda-78; Spania-77,6; Âustria-77,3; U.K.-77,2; - Tipul IV: America Latină, Brazilia şi Mexic fiind semnificative
U.S.A.-76,1; Slovenia-75,2; Cehia-74,1; Serbia-73,9; Turcia-72,8; (63-65 de ani);
Bulgaria-72; Ungaria-71; România-69; China-69; Irak-66,5; Rusia-65; - Tipul V: Asia de Est, China fiind relevantă (68 de ani);
Brazilia-64,5; Moldova-64,3; India-62,9; Senegal-57,4; Camerun-51,4J - Tipul VI: Europa (mai puţin partea nordică) şi S.U.A., cu o
Kenia-47,6; Botswana-40,1; Zambia-37,1. durată medie a vieţii de 73-77 de ani;
Analizând cifric continentul nostru, putem observa că, în Europa, - Tipul VII: Europa de Nord şi Japonia (77-79 de ani).
speranţa de viaţă la naştere scade dinspre nordul continentului (75,1 ani/- Nu lipsit de importanţă este faptul că, în analizele demo-socio-
masculin şi 80,72 ani/feminin) spre vest (73,44 şi 79,68) şi sud (71,18 economice efectuate la nivel internaţional, speranţa de viaţă la naştere
şi 77,08), apoi spre Europa Centrală (67,35 şi 75,18) şi de este considerată ca făcând parte din categoria indicilor ce exprimă
Est (63,64 şi 74,01). Cea mai pronunţată eterogenitate este specifică (alături de alţi indicatori, desigur) nivelul de trai (calitatea vieţii) al
Europei de Sud şi Centrale. Extremele sunt date de Rtisia (57,6 şi unui popor.
71,2) şi Suedia (76,2 şi 81,5). Totodată, ţările Europei Meridionale, de
89
88
6.3. Mortalitatea infantilă Iată şi câteva exemple, corespunzând anului 1998: Afganistan-
144%0; Angola-132; Somalia-126; Pakistan-93; Camerun-77; India-63;
Dintre mortalităţile specifice după vârstă, cea mai importantă Africa de Sud-52; China-45; Moldova-44; Peru-43; Turcia-38; Bra-
este mortalitatea nou-născuţilor până la împlinirea vârstei de 1 an, zilia-37; Bosnia-31; Mexic-26; Rusia-23; România-20; Bulgaria-13;
numită mortalitate infantilă. Ungaria-10; Cehia-7; Portugalia-7; Italia-6; U.S.A.-5; Olanda-5;
Din punct de vedere al intensităţii mortalităţii după vârstă, Japonia-4; Suedia-4.
mortalitatea infantilă reprezintă primul vârf, al doilea revenind vârste­ în primele zile şi săptămâni, mortalitatea infantilă este deosebit
lor cuprinse în intervalul 65-75 de ani. de puternică; treptat, intensitatea scade, astfel încât, spre sfârşitul pri­
Dat fiind faptul că mortalitatea infantilă este influenţată de mului an de viaţă, ea este de câteva ori mai mică decât în primele zile.
importanţi factori de natură socială şi economică, nivelul ei exprimă, în aceste condiţii, se pune problema găsirii unor metode de calcul mai
într-o formă sintetizată, un ansamblu de condiţii sociale, economice, precise decât cea a ratei generale a mortalităţii infantile.
culturale, sanitare, fiind, în ultimă instanţă, un indice al bunăstării,
Astfel, un loc aparte, prin importanţa pe care o prezintă, revine
civilizaţiei şi nivelului cultural al unui popor sau al unei subpopulaţii
analizei mortalităţii infantile pe grupe de vârstă şi pe cauze de deces.
oarecare. De aceea, rata de mortalitate infantilă se foloseşte în compa­
raţiile internaţionale ca una din variabilele semnificative pentru carac­ în ţara noastră se folosesc următoarele subgrupe de vârstă, în
terizarea tipologiei ţărilor, în cadrul naţional, pentru caracterizarea funcţie de care se prelucrează informaţiile privind decesele sub 1 an:
decalajelor dintre diferitele regiuni, judeţe, ca şi pentru măsurarea 0-6 zile; 7-13 zile; 14-29 zile; 1 lună; 2 luni; 3-4 luni; 5-6 luni; 7-8 luni
progreselor de la o perioadă la alta. în mod particular, mortalitatea şi 9-11 luni. După cum putem observa, intervalele sunt mai mici la
infantilă este un indicator ce caracterizează eficienţa sistemului sani­ începutul vârstei de 0 ani, crescând progresiv, pe măsură ce ne
tar. Toate acestea subliniază importanţa măsurării corecte a morta­ apropiem de vârsta de 1 an.
lităţii infantile şi a analizei acesteia. Având la dispoziţie asemenea informaţii, se poate determina
Mortalitatea infantilă exprimă intensitatea (frecvenţa) deceselor intensitatea mortalităţii pentru fiecare interval de vârstă. în practică,
infantile (sub 1 an) în sânul unei populaţii. însă, se urmăreşte îndeosebi cunoaşterea intensităţii mortalităţii în
Unul dintre indicatorii cei mai folosiţi în analiza mortalităţii prima săptămână de viaţă, în prima lună de viaţă şi în intervalul
infantile este rata mortalităţii infantile. Această rată rezultă din rapor­ 1-11 luni, stabilindu-se, totodată, următoarele patru modalităţi (rate)
tarea numărului deceselor infantile (sub 1 an) dintr-o perioadă (un an, de analiză demografică a fenomenului mortalităţii infantile.
de regulă) la naşterile vii din aceeaşi perioadă. Se calculează după Rata mortalităţii neonatale.
formula: Rata exprimă intensitatea deceselor în prima lună de viaţă. Este
mO = (M O/N)-1000, unde M O - suma deceselor înregistrate la un indicator rezultat în urma raportării masei deceselor din prima lună
copiii în vârstă de până la 1 an, N - numărul născuţilor vii, m 0 - rata de viaţă la efectivul născuţilor vii (în întregul an) dintr-o populaţie
mortalităţii infantile. Altfel spus, rata mortalităţii infantile ne indică
oarecare. Formula de calcul: m 0-29zile = (M 0-29zile/N)-1000. Această
numărul de decese infantile ce revin la 1.000 de nou-născuţi, într-o
rată se subîmparte în alte două rate:
populaţie oarecare, într-un an calendaristic. Această rată estimează
probabilitatea de deces la vârsta de 0 ani. Rata mortalităţii (neonatale) precoce
După cum am observat, spre deosebire de metodologia generală Aceasta ne oferă o imagine asupra intensităţii deceselor în pri­
a calculului ratelor specifice de mortalitate, unde numitorul este mele 7 zile (prima săptămână) de la naştere. Formula de calcul este:
reprezentat de populaţia medie de vârstă respectivă, aici numitorul m 0-6zile = (M 0-6 zile/N)-1000. Rata exprimă numărul de decese
este numărul născuţilor vii. Să dăm ca exemplu România anului 1990, infantile ce survin în prima săptămână de la naştere, într-o populaţie
când numărul născuţilor vii a fost de 314.746, iar numărul deceselor oarecare, la 1000 de născuţi vii;
sub 1 anafostde 8.471. Aşadar,m 0 = (8.471/314.746)-1000 = 26,9%c.
91
90
cu eficienţă redusă asupra scăderii mortalităţii endogene, medicina
Rata mortalităţii( neonatale) tardive
oferă suficiente posibilităţi de combatere a cauzelor de natură exogenă.
Rată specifică ce ne prezintă câţi dintre nou-născuţii în intervalul
Pentru a determina intensitatea mortalităţii endogene, se cer
7-29 de zile de la naştere mor, prin raportare la 1.000 de născuţi vii,
îndeplinite cel puţin două condiţii:
într-un an calendaristic. Formula de calcul este: - existenţa informaţiilor complete privind repartiţia deceselor
M 7-29 zile = (M 7-29 zile/N)-1.000. infantile pe cauze;
Rata mortalităţii postneonatale - stabilirea şi înregistrarea corectă a cauzei de deces pentru
In fine, această rată exprimă intensitatea deceselor ce survin în fiecare component al colectivităţii de decedaţi.
intervalul de la o lună de la naştere până la un an. Se măsoară potrivit Aceste condiţii sunt, în general, satisfăcute în ţările în care
formulei: înregistrarea curentă a deceselor este organizată corespunzător. Sunt,
M 30-364 zile = (M 30-364 zile/N)-1.000. însă, numeroase cazurile când nu cunoaştem repartiţia deceselor pe
Iată şi un exemplu, cel al României în anul 1975: cauze. Mai mult, pot apărea situaţii în care decesul este urmarea acţiu­
- m 0-6zile = (3.200/418.185)-1.000 = 7,7%o nii simultane a unui complex de cauze, iar stabilirea cauzei directe
- m 7-29zile = (2.026/418.185)-1.000 = 4,8%o este dificilă. De asemenea, în cazurile în care nu se poate preciza
- m 0-29zile = 7,7 + 4,8 = 12,5%0 cauza decesului, acestea sunt încadrate, de obicei, în rândul cauzelor
- m 30-364zile = (9.272/418.185)-1.000 = 22,2%0 rău definite sau în categoria alte cauze, fapt ce influenţează negativ
- m 0 = 7,7 + 4,8 + 22,2 = 34,7%o asupra corectitudinii cu care se stabilesc intensitatea mortalităţii endo­
Dintre aceste patru rate, interesează, prioritar, cea precoce, cea gene şi a celei exogene. Rezolvarea unor asemenea situaţii a făcut
neonatală şi cea postneonatală. Pornind de la aceste rate, putem deter­ necesară găsirea unor metode indirecte de determinare a mortalităţii
mina rata mortalităţii infantile ca sumă a ratei mortalităţii neonatale cu exogene şi endogene, metode care se bazează pe constatarea legăturii
rata mortalităţii postneonatale. dintre specificul în care acţionează cele două categorii principale de
Aşa cum am mai menţionat, interesează şi analiza mortalităţii cauze şi vârsta persoanelor decedate. Prin rezultatele satisfăcătoare,
infantile din punct de vedere al cauzelor de deces. Cauzele de deces la s-au impus analizei demografice metoda analizei biometrice a mortali­
vârsta de 0 ani se pot grupa în două mari categorii: cauze de deces de tăţii infantile şi metoda probabilităţilor de deces (dezvoltarea acestei
natură endogenă şi cauze de natură exogenă. problematici, care nu face obiectul introducerii noastre în studiul
După cum sugerează denumirea, cauzele de deces de natură demografiei, poate fi întâlnită, de pildă, în V.Sora, I.Hristache,
endogenă sunt afecţiuni a căror apariţie se situează în timp înainte de C.Mihăescu, op. cit. şi în V.Trebici, Mică enciclopedie...).
naştere, în mediul intrauterin, sau sunt o consecinţă a procesului naş­ în încheierea acestei subteme, prezentăm analiza cifrică detaliată
terii propriu-zise. în rândul cauzelor de deces de natură endogenă se a cauzelor de deces infantil şi ratele de mortalitate aferente acestora
cuprind anomaliile congenitale şi afecţiunile perinatale. pentru ţara noastră în anul 1980:
Restul cauzelor care provoacă decesele la vârsta de 0 ani sunt de Cauze de deces şi efectivul decedaţilor infantili:
natură exogenă şi reprezintă o consecinţă a contactului noului-născut - boli ale aparatului respirator: 4.790;
cu mediul extern (accidente, intoxicaţii alimentare, viroze, trauma­ - afecţiuni perinatale: 2.481;
tisme, boli infecţioase etc). - anomalii congenitale: 1.802;
Corespunzător acestor cauze de deces, vom întâlni: - boli infecţioase şi parazitare: 938;
- rata mortalităţii infantile prin cauze de natură endogenă; - boli ale aparatului digestiv: 594;
- rata mortalităţii infantile prin cauze de natură exogenă; - accidente, otrăviri, traumatisme: 449;
- rata mortalităţii infantile prin cauza x de deces. - otită şi mastoidită: 92;
Importanţa cunoaşterii mortalităţii infantile endogene'şi exogene - alte cauze: 545.
93
se justifică prin aceea că, dacă prin mijloacele actuale se poate acţiona
92
Urmărind evoluţia intensităţii mortinatalităţii în funcţie de vârsta
Total decese infantile: 11 691, din care: mamei (figura 13), se poate constata o scădere a acesteia de la grupa
- decese endogene: 4.283 de vârstă 15-19 ani, atingând nivelul minim în cadrul grupei 20-24 ani,
- decese exogene: 7.408 după care mortinatalitatea creşte continuu până la limita superioară a
Născuţi vii în 1980: 398.904. vârstei contingentului fertil.
- Rata mortalităţii infantile:(l 1.691/398.904)-1 000= 29,3%o
- Mortalitate endogenă: (4.283/ 398.904)-1 000= 10,7%o mn%

- Mortalitate exogenă: (7.408/ 398.904)-1 000= 18,6%o


Mai precizăm numai că mărimea mortalităţii infantile influen­
ţează sensibil speranţa de viaţă la naştere, speranţă care, pentru ţările Curba intensităţii
foarte dezvoltate, este cu aproximativ 16 ani mai mare decât a celor mortinatalităţii
mai slab dezvoltate, coroborată cu o mortalitate infantilă de 6 ori mai
mică.
6.4. Mortinatalitatea
Fenomen demografic mai puţin discutat în literatura de specia­
litate, mortinatalitatea exprimă intensitatea (frecvenţa) născuţilor 40 45 50
15 20 25 30 35
morţi, într-o anumită perioadă (de obicei, 1 an calendaristic), într-o
populaţie oarecare. Evenimentul demografic care face obiectul înre­ Fig. 13. Evoluţia intensităţii mortinatalităţii în funcţie de vârsta mamei
gistrării în statistica stării civile este naşterea acelui produs al concep­ Nivelul mortinatalităţii specific grupei 15-19 ani se înregistrează
ţiei, a cărui perioadă de gestaţie depăşeşte 28 de săptămâni şi care, în din nou fie în cadrul grupei 30-34 ani, fie în grupa de vârstă 35-39 ani.
momentul naşterii, nu prezintă nici un semn de viaţă. Intensitatea Această evoluţie a intensităţii mortinatalităţii în funcţie de vârsta
fenomenului se caracterizează cu ajutorul ratei de mortinatalitate, care mamei poate fi reprezentată grafic cu ajutorul unei funcţii parabolice.
redă, într-o formă sintetică, numărul de născuţi morţi la 1.000 de Sub aspectul cauzelor de deces, mortinatalitatea este determinată
născuţi vii. Formula de calcul este: în totalitate de cauze de natură endogenă.
nm = (Nm/N)-1000,
unde Nm - masa născuţilor morţi, N - născuţii vii, nm - rata
mortinatalităţii.
Determinarea intensităţii mortinatalităţii reprezintă o primă etapă
în procesul analizei fenomenului. împărţirea colectivităţii de născuţi
morţi în subcolectivităţi, pe baza caracteristicilor demografice, socio-
economice, socio-culturale şi de mediu, precum şi în profil teritorial,
urmată de stabilirea mortinatalităţii specifice, oferă posibilitatea
cunoaşterii legăturilor de interdependenţă şi a factorilor cauzali care
pot explica evoluţia fenomenului de mortinatalitate.
Un interes aparte pentru analiza demografică îl prezintă stu­
dierea legăturii dintre intensitatea mortinatalităţii şi vârsta mamei, cu.
implicaţii asupra orientării opţiunilor în domeniul stabilirii conştiente
95
a reproducerii populaţiei.
94
noţiunea de migraţie a populaţiei nu intră excursiile, deplasările sezo­
niere, diferitele forme ale navetismului etc. De aceea, este important
7. MIŞCAREA MIGRATORIE A POPULAŢIEI să se definească corect unităţile geografice sau teritorial-administra-
tive şi tipurile de mişcări ale populaţiei. Pentru România, aceste unităţi
sunt cele definite de împărţirea administrativă a teritoriului din 1968:
comuna (inclusiv comuna suburbană), oraşul (inclusiv municipiul),
judeţul şi ţara. Aceste schimbări sunt urmărite prin sistemele informa­
ţionale oficiale.
în raport cu graniţele oficiale ale unei ţări, migraţia poate fi:
7.1. Delimitări conceptuale - migraţie internă: totalitatea deplasărilor, însoţite de schimbarea
Mişcarea totală a unei populaţii se compune din mişcarea natu­ definitivă (permanentă) a domiciliului obişnuit, în cadrul unei ţări,
rală şi mişcarea migratorie. Populaţia unei ţări sau a unei unităţi între unităţile teritorial-administrative.
administrativ-teritoriale îşi modifică numărul nu numai ca urmare a - migraţie internaţională (externă): totalitatea deplasărilor, înso­
intrărilor şi ieşirilor determinate de naşteri şi decese, ci şi în urma ţite de schimbarea definitivă (permanentă) a domiciliului, între două ţări.
imigrărilor şi emigrărilor. întrucât fluxurile migratorii pot să afecteze In raport cu localitatea de destinaţie (sosire), respectiv de ple­
grupe particulare de persoane sub raportul caracteristicilor vârstă şi care (origine), se folosesc termenii de imigrare şi emigrare.
sex, migraţia modifică nu numai numărul populaţiei, ci şi structura - imigrarea: migraţie privită din punctul de vedere al localităţii
acesteia după sex şi vârstă şi, eventual, după alte caracteristici. Depla­ de destinaţie (de obicei, în cadrul migraţiei internaţionale). Persoanele
sările locuitorilor se pot face în afara localităţii, între ţări, pot avea o cuprinse în acest flux migratoriu se numesc persoane imigrante (I).
durată mai mică sau definitivă etc, ceea ce face necesară o clasificare - emigrarea: migraţie privită din punctul de vedere al localităţii
detaliată a diferitelor tipuri de migraţie. Fiind parte a mişcării totale a de plecare (de obicei, în cadrul migraţiei internaţionale). Persoanele
unei populaţii, migraţia interesează nu numai demografia, ci şi socio­ cuprinse în acest flux migratoriu se numesc persoane emigrante (E).
logia, care studiază fenomenele de adaptare sau aculturaţie a persoa­ Pentru intrările şi ieşirile în cadrul migraţiei interne nu există un
nelor migrante, influenţa migraţiei asupra structurii populaţiei, asupra termen special. Se folosesc noţiunile de intrări şi ieşiri.
instituţiilor sociale etc. Migraţia brută (totală) desemnează totalitatea intrărilor şi
Principalele surse documentare folosite în studiul mişcării mi­ ieşirilor în cadrul migraţiei, adică suma persoanelor imigrante şi
emigrante. Relaţia matematică de calcul este:
gratorii a populaţiei sunt: statistica migraţiei, statistica stării civile
Mb = I+E, unde Mb - migraţia brută.
recensămintele populaţiei.
Migraţia netă (sporul migratoriu) reprezintă diferenţa dintre
Mobilitatea geografică (spaţială) a populaţiei reprezintă totalul numărul intrărilor şi cel al ieşirilor în cadrul migraţiei (dintre numărul
deplasărilor populaţiei în teritoriu, cu sau fără schimbarea domiciliului persoanelor imigrante şi cel al emigranţilor). Formula de calcul este
stabil, indiferent de durata absenţei din localitatea de origine (plecare), următoarea:
în această noţiune se includ deplasările turiştilor, ale lucrătorilor sezo­ Am = I - E, unde Am - sporul migratoriu.
nieri, ale navetiştilor, ale persoanelor dintr-o localitate în alta, inclusiv Analiza demografică mai detaliată a migraţiei nete implică luarea
ale celor însoţite de schimbarea definitivă a domiciliului. în discuţie a două concepte: cele de imigraţie netă şi de emigraţie netă.
Migraţia populaţiei este forma principală a mobilităţii geogra­ Imigraţia netă reprezintă o formă a migraţiei în care numărul
fice (spaţiale) a populaţiei, constând în schimbarea definitivă a domi­ persoanelor sosite (imigrate) îl depăşeşte pe cel al persoanelor plecate
ciliului stabil, între două unităţi administrativ-teritoriale bine definite. (emigrate). Matematic, acest aspect se reprezintă prin următoarea
Se mai numeşte migraţie rezidenţială, întrucât persoana implicată într-o inegalitate: I>E, ceea ce implică I - E>0, deci Am>0. În cazul imigraţiei
asemenea mişcare îşi schimbă statutul rezidenţial. Prin urmare, în 97
96
nete, după cum putem observa, sporul migratoriu al populaţiei este - populaţia pendulatorie (navetistă): se referă la persoanele care
se deplasează zilnic, săptămânal, lunar sau la intervale mai mari,
pozitiv.
pentru a lucra permanent sau sezonier în altă localitate;
Prin emigraţie netă înţelegem acea formă a migraţiei în care
- populaţia sezonieră: acele persoane care se deplasează pentru
numărul persoanelor plecate (emigrate) îl depăşeşte pe cel al persoa­
muncă, periodic sau pe o perioadă determinată, în localităţi balneo­
nelor sosite (imigrate). în acest caz, inegalitatea devine: E>I, adică
climaterice sau de agrement, pentru tratament medical sau recreere.
I -E<0, deci Am<0. Cu alte cuvinte, emigraţia netă presupune un spor
migratoriu al populaţiei negativ.
7.2. Modalităţi de analiză a migraţiei
Migraţia netă {sporul migratoriu) este cea de-a doua compo­
nentă a mişcării totale a unei populaţii (a creşterii demografice). Rata de, migrare (rata brută de migrare)
Alături de sporul migratoriu, întâlnim sporul natural (considerat a fi Una dintre cele mai uzitate modalităţi de analiză a fenomenului
prima componentă a creşterii demografice). Acesta din urmă reflectă migratoriu, rata brută de migrare este un indicator ce măsoară intensi­
diferenţa dintre numărul născuţilor vii şi cel al totalului deceselor, într-o tatea migraţiei totale prin raportarea volumului migraţiei la numărul
populaţie, într-un an calendaristic, potrivit formulei: An = N - M, unde mediu al populaţiei. Se calculează după formula:
An - sporul natural. migb = [(I+E)/P]-1.000. Această rată măsoară intensitatea migra­
Creşterea totală a populaţiei {sporul total al populaţiei) se ţiei la 1 000 de locuitori, într-un an calendaristic, într-o populaţie.
compune din suma sporului natural şi a celui migratoriu. Simbolizarea Rata de migrare se poate stabili şi pentru perioade mai reduse
matematică este următoarea: decât anul calendaristic (lună, trimestru, semestru), permiţând analiza
At = An + Am, unde At - creşterea totală a populaţiei, sezonalităţii migraţiei cu ajutorul indicilor de sezonalitate.
în fapt, orice act migratoriu este, în acelaşi timp, o imigraţie şi o Rata de imigrare
emigraţie. Sociologia se interesează de indivizi în ambele ipostaze Această rată măsoară intensitatea imigrării prin raportarea volu­
simultan; de asemenea, atenţia ei se îndreaptă precumpănitor asupra mului numărului de sosiri sau intrări (imigrărilor) la numărul mediu al
acelor mişcări teritoriale în care sunt antrenate mase mari de oameni, populaţiei. Se calculează după formula:
ce se constituie în fluxuri de migraţie (fluxurile de migraţie indică imig = (I/P)-1.000. Calculul ne relevă numărul de persoane
mişcările spaţiale efectuate de mase de persoane de la o arie geogra­ imigrante ce revin la 1.000 de locuitori, într-un an calendaristic, într-o
fică de plecare la una de sosire: fluxurile de migraţie interjudeţene, de populaţie.
exemplu). în fine, interesul manifestat de sociolog pentru acest feno­ Rata de emigrare
men are la bază faptul că, în cea mai mare parte a cazurilor, o mobi­ Asemănătoare ca metodologie de calcul cu rata anterior discu­
litate teritorială este însoţită de sau generează o mobilitate socială, tată, cea de emigrare măsoară intensitatea fenomenului emigrării, prin
adică schimbarea statutului social al persoanelor migrante. raportarea masei emigranţilor (numărului de plecări sau ieşiri) la
Revenind la mişcarea migratorie a populaţiei, se cuvine să men­ efectivul mediu al unei populaţii. Se calculează după formula:
ţionăm că, alături de aceasta, în contextul mai larg al mobilităţii spa­ emig = (E/P)-1 000. Avem, astfel, imaginea numărului de emi­
ţiale (geografice) a populaţiei, întâlnim şi mişcarea flotantă, mişcarea granţi la 1 000 de persoane, într-un an calendaristic, într-o populaţie
pendulatorie şi mişcarea sezonieră. Acestea din urmă „se regăsesc" în oarecare.
noţiunile de populaţie flotantă, populaţie pendulatorie (navetistă) şi Rata migraţiei nete
populaţie sezonieră. Astfel: Aceasta reprezintă o modalitate tehnică mai fină, mai precisă de
- populaţia migratorie: cea care-şi schimbă domiciliul şi locul măsurare a intensităţii migraţiei. Rata migraţiei nete este un indicator
de muncă; care măsoară intensitatea migraţiei nete, prin raportarea sporului
- populaţia flotantă: are în vedere persoanele ce se deplasează migratoriu la efectivul mediu al unei populaţii. Formula de calcul a
pentru muncă, recreere sau alte scopuri, fără a-şi schimba'domiciliul acestei rate este: mign = [(I-E)/P]-l 000.
de bază, pentru o perioadă mai mare de 48 de ore; 99
98
Indicele de atracţie a migraţiei (după George K. Zipf) 7.4. Cauze ale migraţiei
Indice mai rar folosit în analizele demografice, se calculează O cauză esenţială rezidă în procesele de suprapopulare, marcate
după formula: prin ruptura dintre numărul populaţiei şi resurse, având drept
a = [(P0Pd)]/D, unde PO - populaţia în localitatea de origine, efect reducerea veniturilor şi imposibilitatea satisfacerii consumului.
Pd - populaţia în localitatea de destinaţie, D - distanţa ce separă ori­ Suprapopularea poate fi determinată de excedentul naşterilor, care
ginea de destinaţie. domină indicele mortalităţii, fapt specific mai ales ţărilor mai puţin
Cu cât valoarea indicelui e mai mare, cu atât atracţia e mai mare. dezvoltate. O asemenea creştere a caracterizat, în secolul al XlX-lea,
în acelaşi timp, cu cât distanţa e mai mare, cu atât valoarea indicelui Europa Occidentală, când scăderea mortalităţii a compensat reducerea
va fi mai mică. fecundităţii.
în anumite ţări, creşterea intensivă a animalelor a favorizat
7.3. Migraţia selectivă disponibilizarea forţei de muncă, aceasta intrând apoi sub incidenţa
Migraţia selectivă reprezintă procesul de autoselecţie a persoa­ migraţiei.
nelor migrante în raport cu diferite caracteristici demo-socio-econo- în alte situaţii, dezvoltarea căilor de comunicaţie a facilitat
mice, cum ar fi: sexul, vârsta, starea civilă (statutul familial), nivelul dispersarea industriilor, ceea ce reclamă forţă de muncă şi antrenează
de instruire, ocupaţia, factorii psihologici şi factorii politici (încuraja­ o parte a populaţiei în fluxul migratoriu. Transportul maritim şi, într-o
rea migraţiei sau dirijarea fluxurilor migratorii). măsură mai mică, cel feroviar au favorizat migraţiile intercontinentale.
Analiza migraţiei după aceste caracteristici conduce la formula­ De asemenea, mişcările migratorii pot fi determinate şi de
rea unor „legi" ale migraţiei şi, mai mult, stă la baza elaborării mode­ motive istorice, religioase, politice, care pot fi considerate drept cauze
lelor matematice ale migraţiei. Să analizăm aceste caracteristici. accidentale şi actuale.
Sexul este o primă caracteristică selectivă; femeile predomină în Accidentale pot fi şi cataclismele şi maladiile, ce pot determina
migraţia pe distanţe mai mici, în timp ce, în migraţia internaţională, imigrări şi emigrări masive şi bruşte.
predomină bărbaţii. Cauzele de ordin psihologic âu în vedere fascinaţia unor locuri,
Vârsta este foarte importantă în migraţie: atât în migraţia forme de relief sau peisaje. în acest fel, locurile alese de un grup de
internă, cât şi în cea internaţională, predomină persoanele tinere; populaţie pot fi poli de atracţie pentru compatrioţi, aşa cum, de
această constatare are caracterul unei adevărate legităţi sociologice, în exemplu, Barcelonette - colonie în Mexic - a devenit un caz clasic, la
măsura în care şi statistica din ţara noastră confirmă acest lucru. fel ca şi cartierele-colonii din S.U.A. şi Europa Occidentală.
Starea civilă este, de asemenea, o caracteristică selectivă. într-o Cauzele de ordin ecologic determină aşa-numita migraţie
perioadă mai îndepărtată, predominau persoanele cu starea civilă ecologică. Aceasta presupune deplasări de populaţie din zonele
„necăsătorită"; în ultimele decenii, însă, predomină persoanele afectate de transformări ale mediului natural sau antropic spre alte
căsătorite. regiuni. Astfel, Mexico-City, Milano şi Atena sunt oraşe extrem de
Nivelul de instruire şi ocupaţia reprezintă caracteristici selective afectate de poluare şi pot constitui centre de disconfort şi de emigrare
deoarece, în cea mai mare măsură, motivaţia migraţiei actuale este a populaţiei.
economică.
Un studiu în acest sens, privind Statele Unite ale Americii, arată 7.5. Consecinţe (efecte) ale migraţiilor
că distanţa medie de migraţie a unei persoane cu studii superioare este S-au conturat trei direcţii de investigare: efectele migraţiei
de 400 de mile, în timp ce aceea a unui muncitor este de 80 (1 km=0,6 asupra populaţiei de origine, asupra populaţiei de destinaţie şi asupra
mile). » migranţilor înşişi (Traian Rotariu, în Dicţionar de sociologie, 1993).
101
100
Fără a intra în detaliile acestor studii, să menţionăm câteva consecinţe Balcanică. Ungurii au migrat din zona Uralului în Câmpia Dunării de
Mijloc. Arabii s-au răspândit în Orientul Apropiat şi Mijlociu, în
mai importante.
Africa de Nord şi au asimilat populaţiile locale. Mongolii au invadat
O migraţie ce antrenează un număr mare de persoane, în general
ţări ale Asiei şi Europei, iar turcii - Asia Mică; diferite triburi din
de vârstă tânără, poate provoca, în populaţia de origine, un deficit de
Africa Ecuatorială şi de Sud au făcut incursiuni spre ţinuturi ale
forţă de muncă şi, deci, o slăbire a activităţilor, o scădere a natalităţii,
continentului şi în Madagascar.
o îmbătrânire demografică.
Epoca marilor descoperiri geografice corespunde cu deplasările
Dacă avem situaţia unei zone iniţial suprapopulate, migraţia
poate, prin slăbirea presiunii demografice, să amelioreze situaţia celor masive de populaţie spre America, efectuate de spanioli, portughezi,
rămaşi, mai cu seamă dacă migranţii trimit celor rămaşi acasă bunuri francezi, olandezi, englezi, scoţieni, irlandezi. în a doua jumătate a
materiale şi bani. secolului al XVIII-lea, din Europa au emigrat peste Ocean circa
Situaţia populaţiei din aria de primire poate fi şi ea influenţată în 1.000.000 de oameni (aproape 2/3 fiind originari din Marea Britanie);
ambele sensuri. In perioade de creştere economică, imigranţii contri­ negrii-sclavi, din Africa, au fost aduşi în America în număr de mai
buie la completarea necesarului forţei de muncă; în schimb, în epoci multe milioane.
de recesiune, participă la îngroşarea rândurilor şomerilor, fiind cei mai Emigrările din ultimele două secole dinspre Europa spre
expuşi la concediere, şi determină un consum suplimentar de resurse. America au fost mai pronunţate în anii 1830-1850, când media anuală
Populaţia locală poate reacţiona (uneori violent) la prezenţa de emigranţi a atins trei milioane de persoane, datorită ofertei de forţă
imigranţilor, contribuind la schimbarea măsurilor legislative referi­ de muncă pentru, industrie şi agricultură. Concomitent, alţi emigranţi
s-au deplasat spre Australia şi Noua Zeelandă.
toare la migraţie.
în perioada 1914-1940, emigrările au fost determinate de cauze
Un alt aspect deosebit de intens cercetat este integrarea migran-
politice şi religioase, ca urmare a noii hărţi politice apărute după
ţilor în comunităţile de primire. în cazul migraţiei interne, accentul
primul război mondial, exemple relevante constituind plecarea a 1,2 mi­
cade îndeosebi pe problema adaptării ruralilor la viaţa urbană şi la
lioane de greci din Turcia şi a 400.000 de turci din Peninsula Balca­
munca industrială. In cazul celei externe, o atenţie specială se acordă
nică, în această perioadă au plecat din Europa aproximativ 9 milioane
contactelor între două populaţii ale căror culturi sunt mult diferite, fapt
de persoane, din care jumătate în S.U.A. şi cam 10% în Argentina. Tot
ce ridică probleme deosebite de integrare.
atunci s-a conturat o zonă de atracţie a emigraţiei spre Europa de Vest
în ceea ce priveşte emigraţia (externă a) României, în perioada (Franţa, Marea Britanie, Elveţia, Belgia).
1990 - 1996 au părăsit definitiv ţara 262.898 persoane: 168.863 în
După cel de al doilea război mondial, cauze politice şi econo­
Germania, 40.873 în Ungaria, 25.873 în S.U.A., 11.197 în Franţa, mice au impus deplasări de populaţie dinspre ţările slab dezvoltate
1.568 în Canada etc. spre cele dezvoltate.
7.6. Rolul migraţiilor în popularea Globului* Pentru ultimele trei secole putem sintetiza, ca volum, princi­
Marile migraţii de la sfârşitul perioadei antice şi începutul palele direcţii ale migraţiilor:
sclavagismului au avut un rol important în crearea multor popoare din - emigraţia iberică: sec. XVI-XVIII, cu 2 milioane de migranţi,
Asia şi Europa. Ele au corespuns cu epoca marilor migraţii ale popoa­ spre America Latină;
relor din Asia, Europa şi Africa, în spaţiile mongoloid, caucazian, - emigraţia britanică: în perioada 1825-1940 a ajuns la 21 mi­
mediteranean, negroid. Aceste migraţii au dus la răspândirea popoa­ lioane persoane, după care s-a reîntors şi redistribuit spre Canada,
relor germanice în Europa Centrală, de Nord şi Insulele Britanice, Australia, Africa de Sud, reprezentând un model de flux-reflux uman;
după care popoarele slave au pătruns spre vest şi în Peninsula - emigraţia germană: aproximativ 6,5 milioane persoane în
perioada 1820-1930;
*date preluate din N.Ilinca, op.cit. 103
102
- emigraţia scandinavă: începând cu secolul al XVII-leâ, la care Paraguay, nordul Argentinei, Columbia, Venezuela. Acest fenomen
este specific şi Europei de Vest, unde ajung emigranţi din sudul şi
au participat marinari, tăietori de lemne, meşteşugari;
estul continentului. Se poate vorbi, în acest context, şi de migrâţia
- emigraţia franceză: secolele X1X-XX, a cuprins populaţia din multor locuitori africani spre ţări mai dezvoltate (Africa de Sud) sau
regiunile periferice, sărace ale Franţei; spre ţări cu potenţial agricol (Nigeria, Guineea).
- emigraţia italiană: secolele XIX-XX, a cuprins 17-18 milioane Australia şi Noua Zeelandă exercită o puternică atracţie atât
de persoane, ce s-au deplasat spre S.U.A., Argentina, Brazilia; pentru europeni (în special sârbi, greci, italieni şi britanici), cât şi
- emigraţia austro-ungară: 4,3 milioane de persoane, în perioada pentru asiatici.
1875- 1914, care a cuprins ţărani săraci şi prigoniţi politici; în America de Sud s-au conturat două arii de absorbţii - Brazilia
- emigraţia poloneză: cu maximum de persoane (1 milion) în şi Argentina -, preferate de portughezi, spanioli şi italieni.
perioada 1919-1939; Semnalăm, în final, o categorie încă importantă de emigranţi:
- traficul de sclavi: din Africa, pentru a lucra pe plantaţiile de refugiaţii. Situaţia politică sau religioasă joacă un rol capital. Această
tutun, de zahăr şi de cafea din America de Sud, Centrală şi de Nord categorie de emigranţi se regăseşte în special în ţările est-europene, în
(20 milioane de persoane); Cuba şi o parte a ţărilor asiatice.
- emigraţia indiană, chineză şi japoneză: din secolul al XlX-lea,
până în 1940, cu 2,4 milioane de emigranţi;
- imigraţia siberiana: cu prizonieri din al doilea război mondial
şi prigoniţi politic din republicile baltice, români vdin Bucovina şi
Basarabia, tătari din Crimeea, caucazieni.
" 7.7. Caracteristici actuale ale migraţiei internaţionale
Migraţiile contemporane s-au diversificat şi ponderat. Fiind
subordonate unor scopuri politice şi economice, au trecut sub con­
trolul unor organisme specializate. Pe de altă parte, se deosebesc de
cele anterioare şi prin caracterul, volumul şi orientarea geografică. De
asemenea, s-au extins migraţiile din interiorul continentelor şi au
scăzut cele intercontinentale.
Un fenomen deosebit îl reprezintă exodul inteligenţei, al „cre-
ierelor" cu calificare superioară şi al familiilor acestora, dinspre ţări
mai slab dezvoltate spre S.U.A. şi Canada. Se apreciază că 40% din
savanţii americani laureaţi ai premiului Nobel sunt, de provenienţă,
din afara Americii.
Spre Europa s-a îndreptat forţă de muncă din diferite ţări slab
dezvoltate ale Asiei, Africii şi Americii Latine, în timp ce spre S.U.A.
se îndreaptă emigranţi preponderent din America Latină şi mai puţin
din Europa.
Un fapt aparte îl constituie migrâţia în interiorul continentelor,
între ţările Americii Latine, unde milioane de locuitori trăiesc peste
graniţele propriilor ţări, în zonele mai dezvoltate din sudul Boliviei,
105
104
Prognoza reducerii sărăciei absolute, în perioada 1975-2000,
apreciază că 600 de milioane de persoane trăiesc în sărăcie absolută,
8. POPULAŢIE-RESURSE-MEDIU ÎNCONJURĂTOR din care 90% în ţările cu venit naţional redus. Ca urmare, foametea
apare ca expresia cea mai gravă a subdezvoltării economice şi a
sărăciei.

8.2. Creşterea populaţiei şi resursele naturale


Se apreciază că cea mai importantă resursă naturală este solul,
întrucât stă la baza relaţiei dintre populaţie şi resurse alimentare, fiind,
în acelaşi timp, şi cea mai importantă „ capacitate de susţinere „ pentru
8.1. Resursele alimentare şi consumul de calorii agricultură. In acest context, se nasc întrebări precum „câţi oameni
Raportul dintre populaţie şi resurse se transpune şi în planul poate hrăni planeta?".
reproducerii umane. Acest fapt porneşte de la ideea că resursele for­ Suprafaţa uscatului terestru este de 137.793.000 km2, din care
mează baza existenţei populaţiei, în funcţie de care se asigură un numai 10-10,8% reprezintă terenuri cultivate, adică în jur de 1,4 mi­
anumit echilibru în mersul economiei şi în calitatea vieţii. liarde ha. După calculele specialiştilor de la F.A.O., suprafaţa culti­
, Raţia totală de calorii, respectiv media necesară, pentru oamenii vată ar putea fi extinsă la 2,4-2,9 miliarde ha., fără a afecta echilibrul
care duc o viaţă normală şi sănătoasă, activă este apreciată la circa ecologic. Se apreciază, de asemenea, că, din întreaga suprafaţă a
3.200 de calorii/zi pentru un bărbat şi 2.300 pentru o femeie. Acest uscatului, aproximativ 68%, adică 10 miliarde ha., sunt „terenuri de
necesar de calorii variază în funcţie de greutate, temperatură, natura rezervă", ce pot fi cuprinse în circuitul agricol, la nivelul unei tehnici
fizică sau sedentară a activităţii desfăşurate. în acest sens, diferenţie­ superioare. în acest caz, potenţialul agricol al Planetei ar putea fi de
6-7 ori mai mare decât în prezent. în aceste condiţii, Pământul ar putea
rile teritoriale, după datele F.A.O., arată că 10-15% din populaţi
hrăni o populaţie de 15-20 de miliarde de locuitori.
mondială (peste 500 de milioane de locuitori) este subnutrită. Efectel
subnutriţiei prezintă aspecte mult mai grave la copii, astfel că rata Decalajul dintre resursele de apă dulce şi numărul populaţiei în
ridicată - a mortalităţii infantile, pentru aproape 2/3 din omenire, creştere se adânceşte, în condiţiile în care cele mai mari debite sau
variază între 60-150%o (conform Nicolae Ilinca, 1999). cantităţi de apă sunt repartizate acolo unde populaţia este mai rară şi
Insuficienţa proteinelor şi, mai ales, a celor de origine animală şi spaţiile agrare sunt mai limitate: Siberia, Amazonia, Africa Centrală,
a altor substanţe (vitamine, minerale, săruri), în condiţiile în care raţia Canada, Alaska. Specialiştii apreciază că, la scară globală, va exista
suficientă apă şi în viitor. La o populaţie de peste 8 miliarde de
zilnică este de aproximativ 80 gr., cauzează subnutriţia. Carenţa în
locuitori, în anul 2015, cantitatea potenţială disponibilă pentru fiecare
săruri minerale, vitamine şi proteine a alimentaţiei facilitează apariţia
persoană va fi de 4.760 m cubi/an, în timp ce necesarul pentru o
bolilor kwashikor (boală cauzată de alimentaţia deficitară în proteine)
persoană variază între 900 şi 1400 m cubi/an. Teritorial, apar, însă,
şi beri-beri (boală cauzată de lipsa vitaminei Bl din organism, care se
mari diferenţe, astfel încât multe ţări se vor afla în dificultate. La ora
manifestă prin tulburări nervoase, paralizie musculară, astenie),
actuală, peste 1.3 miliarde locuitori nu au acces la apă potabilă;
întârzierea creşterii, anemii (agravate de prezenţa viermilor intesti­
aproape 1.8 miliarde locuitori nu au acces la avantajele serviciilor de
nali), guşa endemică etc. Toate acestea au o frecvenţă sporită în regiu­
apă purificată; înjur de 200 milioane persoane contactează, anual, boli
nile slab dezvoltate ale Africii şi Asiei. de origine hidrică, în timp ce aproximativ 10 milioane mor, anual,
O altă cauză a subnutriţiei rezidă în uniformizarea alimentaţiei, ca urmare a maladiilor hidrice (date preluate din Nicolae Ilinca,
în sensul că, de exemplu, cerealele sunt sărace în substanţcminerale şi Geografie umană, 1999).
vitamine.
107
106
8.3. Tendinţe ale evoluţiei relaţiei om-mediu înconjurător
Resursele minerale prezintă mari disparităţi între ţări, iar multe
dintre ele s-au împuţinat, având resurse şi rezerve sigure pentru în relaţia complexă dintre populaţie, resurse şi mediul încon­
intervale scurte (10-50 de ani, după media consumului unor ţări). De jurător, câteva tendinţe sunt evidente:
asemenea, consumul de energie se află în continuă creştere, pentru —* în aşezările rurale din ţările în curs de dezvoltare, numărul
aceasta fiind antrenate cantităţi masive de cărbune, gaze naturale, populaţiei defavorizate (fără pământ) este în creştere, iar posibilitatea
de distrugere a bazei de resurse naturale nu este una neglijabilă;
petrol etc. concomitent, creşte consumul excesiv al resurselor de apă, sol şi lemn.
Este important să amintim şi de presiunea umană ce se exercită
Astfel, lipsa de lemn pentru încălzire afectează aproximativ 1,3 mi­
asupra atmosferei. Această presiune se reprezintă prin impactul indus­
liarde locuitori, care, după F.A.O., poate ajunge la 2,5 miliarde în
triilor chimică, metalurgică şi energetică asupra calităţii aerului şi a
2010.
sănătăţii omului. Consecinţele vizibile sunt date de bolile sistemului
respirator, iar proporţia cancerului bronhopulmonar, proporţia astmu­ —* Consumul de apă pentru irigaţii şi industrie este în creştere
lui bronşic infantil şi cea a anemiei sunt în continuă creştere. Totodată, continuă, iar creşterea numerică a populaţiei atrage după sine sporirea
impurificarea aerului are consecinţe vizibile şi asupra vegetaţiei şi a necesarului de apă pentru nevoile menajere.
faunei, precum şi asupra construcţiilor, instalaţiilor şi patrimoniului —» Sărăcia sau lipsa de confort de la sate au împins o parte a
artistic. populaţiei rurale, prin emigrare, spre oraşe, acestea devenind supraaglo­
în acelaşi context, poluanţii chimici şi termici provoacă distru­ merate, ceea ce a generat o „explozie urbană" variată şi incapabilă de
geri ale fondului cinegetic, dispariţia unor specii rare şi intoxicarea a rezolva cerinţele sociale.
animalelor. Semnificative sunt şi poluarea radioactivă şi sonoră, cu —> Populaţia feminină din ţările aflate în curs de dezvoltare este
prea puţin antrenată pentru marile procese de schimbare demoeco-
implicaţii deosebite asupra stării de sănătate a populaţiei.
nomică.
în funcţie de aceste raporturi şi criterii, ţările lumii pot fi grupate
—> Serviciile sociale precare (starea sanitară, analfabetismul,
în regiuni cu caracteristici specifice ale raportului dintre populaţie,
foametea şi malnutriţia), lipsa de apă potabilă pentru 1,2 miliarde
resurse şi economie:
locuitori, lipsa de instalaţii sanitare (1,4 miliarde locuitori) explică
- zone cu importante resurse umane, suprafeţe agricole, resurse
frecvenţa bolilor infecto-parazitare (holera, febra tifoidă, malaria,
de apă, minerale şi energetice limitate, dar mari şi foarte mari resurse
viermii intestinali, diareea). în acest ritm, o populaţie de peste 10 mi­
de hrană şi tehnologice: Europa, Japonia, Coreea de Sud, Singapore; liarde locuitori va exercita, în anul 2100, o presiune extraordinară
- zone cu resurse umane mari, suprafeţe agricole, resurse de apă, asupra resurselor, mediului înconjurător, mai ales în Africa şi Asia de
minerale şi energetice foarte mari şi cu foarte mari resurse de hrană
Sud.
şi tehnologice: America de Nord, Australia, Noua Zeelandă, Africa
—* Irigaţiile aduc şi urmări negative, aflate în extindere: salini-
de Sud;
zarea, alcalinizarea şi proasta gospodărire a apelor.
- zone cu resurse umane importante, suprafeţe agricole întinse,
—* Prin defrişare excesivă, 12% din pădurile tropicale se vor
resurse mari de apă, minerale şi energetice, dar cu resurse tehnologice pierde şi, de aici, resurse genetice valoroase vor fi afectate şi supuse
şi de hrană mai restrânse: America Latină; dispariţiei.
- zone cu resurse mari de populaţie, suprafeţe agricole limitate —» Industrializarea tinde să amplifice consecinţele negative:
calitativ, resurse apreciabile de apă, resurse minerale şi energetice efectul de seră şi încălzirea globală a planetei; ploile acide, care aduc
limitate, resurse tehnologice şi de hrană insuficiente: Asia de Sud şi de moartea pădurilor (Waldsterben) în proporţie de 14% în cele 15 ţări
Sud-Est; europene dezvoltate, din care Germania cu peste 50% din păduri;
- zone cu potenţial uman restrâns şi în creştere, suprafeţe agri­ poluare în creştere, cu cei mai concentraţi poluanţi prezenţi în partea
cole şi resurse de apă limitate, resurse minerale şi energetice impor­ 109
tante, resurse de hrană şi tehnologice deficitare: Africa şi, într-o mare
măsură, Asia de Sud-Vest.
108
estică a S U A . , Valea Ruhr, sud-vestul Poloniei, nordul Cehiei, nordul
Italiei, Munţii Apuseni şi bazinul Hunedoarei; diminuarea stratului de
ozom'deşeurile toxice şi stocarea lor etc. 9. TEORII DESPRE POPULAŢIE
La toate aceste probleme trebuie să răspundă politicile demo-
socio-economice ale fiecărui stat în parte, politici care este util sa ţină
cont de recomandările desprinse în urma ultimelor Contennţe
Mondiale ale Populaţiei şi ultimelor Planuri Mondiale de Acţiune in
domeniul Populaţiei.
Teoria despre populaţie este acea încercare teoretică ce are ca
obiect studiul şi explicarea evoluţiei fenomenelor demografice, prin
condiţionarea lor de către factorii economici, sociali, culturali, biolo­
gici etc, precum şi punerea în evidenţă a consecinţelor şi implicaţiilor
pe care le generează fenomenele demografice în evoluţia lor.
într-o manieră istorică simplificată, putem spune că evoluţia
teoriilor a fost marcată, la începuturile ei, de malthusianism, astăzi
fiind caracterizată de aşa-numitele teorii ale tranziţiei demografice.
Teoriile despre populaţie sunt elaborate, cu prioritate, de trei
ştiinţe: demografia, economia şi sociologia. Alte ramuri interesate de
aceste teorii sunt biologia, antropologia, istoria şi geografia.
Teoriile elaborate de către economişti se referă mai ales la
raportul dintre creşterea demografică şi dezvoltarea economică
(Schumpeter). Cele sociologice (Davis, Sorokin) examinează mult mai
complex problema, situând-o în zona interferenţei dintre populaţie,
societate, structuri şi instituţii sociale.
In linii foarte generale, teoriile despre populaţie se pot reduce la
două tipuri fundamentale: teorii ce consideră creşterea populaţiei ca
factor al creşterii economice şi cele ce consideră creşterea populaţiei
ca obstacol al creşterii economice şi al ridicării nivelului de trai.
Teoriile despre populaţie inspiră, la rândul lor, politicile populaţiei sau
politicile demografice.
în cele ce urmează, ne vom referi la două mari tipuri de teorii:
clasice şi moderne.

9.1. Teoriile clasice. Malthusianismul


Principala teorie clasică asupra populaţiei o constituie malthu­
sianismul (Thomas Malthus, 1766 - 1834, economist şi teolog brita­
nic). Potrivit acesteia, populaţia ar creşte în progresie geometrică, în
111
110
natalităţii are loc o creştere rapidă a populaţiei, însă de scurtă durată.
timp ce masa mijloacelor de subzistenţă ar creşte în progresie aritme­
Acest model a fost constatat la un număr semnificativ de ţări
tică. Dezechilibrul creat ar face necesară intervenţia obstacolelor
dezvoltate, precum cele din Europa Occidentală şi America de Nord.
represive (obstacole ce se opun creşterii populaţiei şi o readuc în
lată cele cinci etape:
echilibru cu masa mijloacelor de subzistenţă: foamete, epidemii şi
1. atât rata mortalităţii, cât şi cea a natalităţii cunosc valori ridi­
războaie). De asemenea, Malthus pune accent şi pe aşa-numitele
cate; rata medie anuală de creştere se situează cu puţin deasupra
obstacole preventive, ce pot frâna creşterea naturală a populaţiei. Prin­ nivelului de înlocuire.
cipalul astfel de obstacol îl reprezintă „reţinerea morală", concretizată 2. rata mortalităţii începe să scadă uşor; rata natalităţii rămâne la
fie în amânarea şi, chiar, suprimarea căsătoriei, fie în abstinenţa practi­ un nivel ridicat sau chiar creşte, ca urmare a stării de sănătate
cată în timpul căsătoriei. Teoria malthusiană a generat numeroase îmbunătăţite a populaţiei feminine de vârstă fertilă.
polemici şi critici, în principal invocându-se faptul că economistul 3. rata mortalităţii scade în continuare până la un nivel relativ
englez a ignorat determinarea social-istorică a sărăciei şi a mişcării jos, în timp ce rata natalităţii se înscrie într-o tendinţă de scădere lentă;
populaţiei, acordând un prea exagerat rol factorilor naturali. O decalajul dintre natalitate şi fertilitate este maxim, creşterea demogra­
cuprinzătoare critică ştiinţifică a fost adusă lui Malthus de către Marx fică este maximă.
(teoria marxistă a populaţiei). 4. rata mortalităţii nu mai scade decât foarte puţin, în timp ce
rata natalităţii continuă să scadă accentuat; sporul populaţiei începe să
9.2.Teoriile moderne. Optimul demografic; fie tot mai redus.
Populaţia staţionară; Tranziţia demografică 5. ratele de mortalitate şi natalitate sunt scăzute şi relativ stabile;
Dintre teoriile cu cea mai mare răspândire astăzi (în ultimele creşterea demografică este redusă şi, în unele cazuri, poate să tindă
decenii), menţionăm: teoria tranziţiei demografice, teoria optimului spre zero sau, chiar, să se situeze sub nivelul de înlocuire.
demografic şi teoria populaţiei staţionare.
Teoria optimului demografic pune în acord, cu ajutorul unor
strategii de lungă durată, optimizarea creşterii economice cu un număr
„optim" al populaţiei. Populaţia optimă reprezintă acel număr al
persoanelor socotit optim pentru o ţară, în raport cu suprafaţa respecti­
vei ţări, cu resursele existente, cu gradul ei de dezvoltare. într-o ordine
istorică, amintim principalii susţinători ai acestei teorii: Platon,
Machiavelli, Adam Smith (precursori), Knut Wicksell (Suedia),
Alfred Sauvy (Franţa).
Teoria populaţiei staţionare reprezintă o variantă a celei anterior
menţionate. Această teorie mai poartă numele de teoria ritmului zero
de creştere a populaţiei. Diverşi teoreticieni au arătat o serie de avan­
taje economice ale acestei teorii, dar, mai ales, au relevat mai multe
dezavantaje: îmbătrânire demografică, receptivitate mai redusă la
progres etc. Totuşi, mai multe ţări, între care S.U.A., au propus ca
obiectiv de politică demografică populaţia staţionară.
Tranziţia demografică cuprinde cinci faze. în esenţă, principala
trăsătură o constituie scăderea mortalităţii, urmată de scăderea natali­
tăţii, în intervalul ce separă scăderea mortalităţii de începutul scăderii
113
112
Ţările cu politici de limitare a naşterilor au în plan, ca pas foarte
important, informarea populaţiei, inducând motivaţia pentru o familie
10. POLITICI DEMOGRAFICE de dimensiuni reduse şi punând la dispoziţia populaţiei diverse
mijloace contraceptive moderne.
Ţările cu politici (pro)nataliste folosesc mijloace incitative, mai
ales de ordin economic: alocaţii familiale, ajutoare pentru familiile cu
copii, ajutoare şi avantaje economice, educaţionale, sanitare, degrevări
de impozite etc.
In cele ce urmează, vom prezenta ideile unor demografi şi
Politica demografică reprezintă un sistem de măsuri luate cu sociologi români contemporani cu privire la politica demografică din
scopul de a influenţa variabilele demografice în sensul pe care statul îl România.
consideră dezirabil, pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung,
Vladimir Trebici
pentru societatea globală, în conformitate cu interesele globale ale
Două sunt condiţiile ce trebuie avute în vedere la formularea şi
acesteia, cu respectarea drepturilor fundamentale ale individului şi ale
adoptarea unei politici demografice. în primul rând, o temeinică
cuplului. cunoaştere a tendinţelor demografice şi a consecinţelor acestora în
Planul mondial de acţiune în domeniul populaţiei, elaborat la viitor. In al doilea rând, evaluarea realistă a efortului'financiar şi a
Conferinţa mondială a populaţiei de la Bucureşti (1974), propunea urmă­ priorităţilor de alocare.
toarele obiective pe care să le aibă în vedere o politică demografică: Principalele fenomene demografice sunt: scăderea sistematică a
- creşterea populaţiei; natalităţii, menţinerea la un nivel ridicat a mortalităţii generale şi
- morbiditatea şi mortalitatea; infantile, o structură dezavantajoasă a mortalităţii pe cauze de deces,
- procreerea, formarea familiilor şi condiţia femeii; accentuarea îmbătrânirii demografice a populaţiei României. Unele
- repartiţia teritorială a populaţiei şi migraţia internă; estimaţii prospective arată că, în următorii 25 de ani, numărul
- migraţia internaţională; populaţiei se va diminua cu aproximativ două milioane de persoane.
- structura populaţiei. Este nevoie, deci, de o politică în domeniul natalităţii (mai con­
Problema crucială ridicată a fost cea a fertilităţii şi a familiei. cret, al familiei) şi în domeniul mortalităţii. O politică de stimulare a
Planul sublinia că nu se poate recomanda o normă mondială a dimen­ natalităţii, în ipoteza că ea ar fi formulată, întâmpină numeroase
siunii familiei şi a nivelului fertilităţii. Sunt ţări care intenţionează să dificultăţi. în primul rând, politica ceauşistă de creştere a natalităţii
reducă natalitatea; altele sunt preocupate să redreseze natalitatea, este încă vie în amintirea populaţiei, prin metodele inumane şi
nivelul ei fiind considerat prea scăzut. Pentru primele, recomandarea consecinţele dramatice pe care le-a provocat. în al doilea rând, o
era ca programele de planificare familială să fie integrate în progra­ asemenea politică, aplicată cu respectarea drepturilor persoanei şi
mele sanitare şi în cele de dezvoltare socio-economică; şi într-un ca cuplului, reclamă cheltuieli financiare deosebite. Statul are obligaţia
ca şi în celălalt, drepturile indivizilor şi ale cuplurilor trebui de a sprijini cuplurile ce vor să aducă pe lume copii. însă, în condiţiile
respectate. unei economii precare, acest deziderat este aproape imposibil de atins.
Datorită priorităţii acordate fertilităţii şi familiei, politicile Mai gravă este, însă, situaţia mortalităţii. Eminenţi medici, mass-
demografice sunt împărţite, cel mai frecvent, în (pro)nataliste (de media, O.N.G.-urile vorbesc tot mai des de degradarea biologică a
încurajare a natalităţii) şi antinataliste (de reducere a nivelului nata­ poporului român, de diminuarea potenţialului biologic, cu consecinţe
lităţii); ultimele sunt denumite şi malthusiene. Desigur, pot exista şi grave pe termen lung. Cauzele sunt numeroase - printre ele sărăcia,
politici neutre în raport cu fenomenele demografice (obiectivul fiind şomajul, deficienţele asistenţei sanitare, deficienţe în alimentaţia
populaţia staţionară, sau „cu ritm zero de creştere".
115
114
populaţiei -, dar măsurile luate trebuie să fie active şi aplicate asigură o dezvoltare normală, în familii ce le oferă condiţii de viaţă cu
neîntârziat. Dacă, practic, nimeni nu poate fi acuzat pentru faptul că totul improprii;
nu s-au născut câteva zeci de mii de copii, în schimb, factorul de - în condiţiile în care copilul devine o resursă rară pentru
putere nu va putea fi iertat pentru că, în fiecare an, se înregistrează colectivitate, aceasta nu este capabilă să ofere suportul necesar pentru
câteva zeci de mii de morţi „suplimentare" (decese ce pot fi evitate). cultivarea ei adecvată.
Acesta va trebui să fie obiectivul central al politicii demografice. Cătălin Zamfir propune opt obiective ale unei politici de suport
accentuat al copilului şi al familiei cu copii, pe care le redăm în
Ca o concluzie: o acţiune coerentă, cu obiective şi priorităţi
continuare.
judicios stabilite, este privită mai degrabă ca un ideal, (august, 1997).
1. Servicii de sănătate de calitate, complet gratuite, pentru mame
Vasile Gheţău şi copii.
Nu credem că în actualul context socio-economic, ca şi în cel ce 2. învăţământ de calitate care să cuprindă totalitatea copiilor, la
se întrevede pentru următorii câţiva ani, se poate pune problema unei nivelul obligatoriu, şi care să ofere şanse largi marii majorităţi a
copiilor în învăţământul post-obligatoriu. Un program naţional de
politici demografice în accepţiunea ei directă şi bine delimitată de
evitare a neparticipării şcolare şi de şcolarizare, în forme specifice, a
politica socială generală. Ar fi un nonsens.
copiilor şi tinerilor care nu au fost cuprinşi în sistemul de învăţământ
Reacţia demograficului şi, în mod particular, scăderea natalităţii în ultimii ani este de maximă urgenţă.
şi creşterea mortalităţii sunt consecinţele directe şi fireşti ale 3. Suport economic pentru familiile cu copii, utilizând o combi­
degradării nivelului de trai şi stării generale a societăţii, şi nu un naţie de două instrumente: alocaţii pentru copii menţinute la nivel de
rezultat al lipsei unei politici demografice. Nu vedem cum s-ar pute 10% din salariul mediu, pe întreaga perioadă de dificultate economică
vorbi de obiective demografice ale actualei politici sociale sau d a ţării şi reduceri de impozit pentru familiile cu doi sau mai mulţi copii.
formularea unei politici demografice în acest context de dificultăf 4. Sprijin special pentru familiile sărace cu mulţi copii, inclusiv
majore cu care se confruntă societatea. în privinţa locuinţei.
Profunzimea dificultăţilor cu care se confruntă ţara noastr 5. Modalităţi de corectare a carenţelor de alimentaţie, acolo unde
reclamă - la nivelul socialului - politici şi măsuri de stopare este cazul.
degradării nivelului de trai şi asistenţei medicale, fără nici o dimen 6. Forme active de responsabilizare a părinţilor pentru îngrijirea
siune demografică. copiilor.
Chestiunea politicii demografice se va putea pune - vizând 7. Programe naţionale structurate şi agresive (sublinierea apar­
însă exclusiv fertilitatea - atunci când România va depăşi neîmpli- ţine prof. Zamfir) de eradicare a cazurilor în care copiii trăiesc în con­
nirile economice şi sociale, creşterea economică va fi bine instalată, diţii improprii: copiii străzii, copiii abandonaţi, abuzaţi, neglijaţi. Un
iar nivelul de trai se va apropia de cel mediu al ţărilor dezvoltate complex de instrumente de responsabilizare a părinţilor faţă de proprii
lor copii.
(august, 1997).
8. O legislaţie unitară şi comprehensivă cu privire la copil.
Cătălin Zamfir
In concluzie: deşi România se confruntă cu o scădere alarmantă
O politică demografică în momentul de faţă, deşi, poate, a natalităţii, o politică demografică centrată pe măsuri de stimulare a
necesară, nu este nici oportună şi nici fezabilă. In schimb, este nevoie natalităţii nu este nici dezirabilă şi nici sustenabilă în momentul de
urgentă de o politică socială centrată pe copil, prietenoasă demo­ faţă. Este, însă, de urgenţă maximă promovarea unei politici sociale
grafic. accentuate de suport pentru copil şi pentru familia cu copii. O
Profesorul Cătălin Zamfir pleacă de la două realităţi: asemenea politică prin ea însăşi va avea efecte pozitive asupra
- deşi numărul de copii este mult mai scăzut decât colectivitatea natalităţii, pregătind baza unei posibile politici demografice viitoare,
(februarie, 1998).
consideră a fi normal, un număr mare de copii suflt, practic,
117
abandonaţi de către colectivitate în stradă, în instituţii de copii ce nu le
116
BIBLIOGRAFIE

1. Edouard Bonnefous, Omul sau natura?, Editura Politică, 1976.


2. Lester R. Brown (coord.), Probleme globale ale omenirii,
Editura Tehnică, 1988.
3. Virgiliu Constantinescu (coord.), Sociologie, Editura Didac­
tică şi Pedagogică, 1991.
4. Barry Commoner, Cercul care se închide, Editura Politică,
1980.
5. Vasile Cucu, Geografia populaţiei şi aşezărilor omeneşti,
Editura Didactică şi Pedagogică, 1974.
6. Vasile Gheţău, Perspective demografice, Editura Ştiinţifică
şi Enciclopedică, 1979.
7. Constantin Grigorescu, Populaţie şi economie, Editura Aca­
demiei, 1976.
8. I. Hristache, Demografia oraşelor României, Editura Ştiin­
ţifică şi Enciclopedică, 1977.
9. Nicolae Ilinca, Geografie umană, Editura Corint, 1999.
10. G. Lucuţ, S. M. Rădulescu, Calitatea Vieţii şi indicatorii
sociali, Editura Lumina Lex, 2000.
11. Roland Pressat, Analiza demografică, Editura Ştiinţifică,
1974. Trad. Vasile Gheţău şi Vladimir Trebici.
12. Luana Miruna Pop (coord.), Dicţionar de politici sociale,
Editura Expert, 2002.
13. V. Sora, I. Hristache, C. Mihăescu, Demografie şi statistică
socială, Editura Economică, 1996.
14. Dumitru Sandu, Fluxurile de migraţie în România, Editura
Academiei, 1984.
15. Vasile Surdu, Populaţia, aşezările şi economia mondială,
Editura Dacia, 1982.
16. Vladimir Trebici, Mică enciclopedie de demografie, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1975.
119
17. Vladimir Trebici, Demografia, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, 1979.
18. Vladimir Trebici, Populaţia Terrei, Editura Ştiinţifică, 1991.
19. Vladimir Trebici, Genocid şi Demografie, Editura Humanitas,
1991.
20. Vladimir Trebici, Ion Ghinoiu, Demografie şi Etnografie,
Editura Ştiinţifică, 1986.
21. Vladimir Trebici, I. Hristache, Demografia teritorială a
României, Editura Academiei, 1986.
22. Mihai Ţarcă, Demografie, Editura Economică, 1997.
23. Măria Voinea, Sociologia Familiei, Tipografia Universităţii
Bucureşti, 1993.
24. Cătălin Zamfir(coord.), Politici sociale în România, Editura
Expert, 1999.
25. Cătălin Zamfir, Elena Zamfir (coord.), Politici sociale.
România în context european, Editura Alternative, 1995.
26. Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu (coord.), Dicţionar de
Sociologie, Editura Babei, 1993.
27. Cătălin Zamfir, Septimiu Chelcea (coord.), Sociologie, Edi­
tura Economică-Preuniversitaria, 2001.

120