TUDOR ARGHEZI
(21 mai 1880 -14 iulie 1967)
Un lucru este absolut evident la Tudor
Arghezi: capacitatea lui de a folosi toate coar-
dele instrumentului poetic intt-o literamra de
poep in general monocorzi. Proteismul face din
Arghezi un poet-orchestra. Dad-l compariim
cu allii din aceasta rara familie, de exemplu cu
Fernando Pessoa, contemporanul sau din extre-
mul occident, observam d la Arghezi multipli-
citatea este pe cat de radicala; pe atat de
flreasd, rara nimic demonstrativ, ipostazele
poeziei desracandu-sedin acela;;itrunchi precum
ramurile unui copac. CrQnologia poeziilor ne
aratii ca, deseori, autorul scria la mai multe
m:1inideodatii. Interesant este ~i d, la incepu-
turile sale, a~a cum critica a remarcat, Arghezi
absoarbe un numar considerabil de inrauriri,
aceastafundchiar formaprimara~inaivaa proteis-
mului sau.Este, inainte de toate, eminescianismul,
adeviiratcurent literar,in opinia lui G. Ibriiileanu,
la sfar~itul secolului XIX ~i la inceputul seco-
a vocilor striiburte,/ Cum se desface, cum s-a
desracut". In Ex libris, "cartea frumoasa" nu
lului XX ("clara unda argintoasa reflecteaza
alba luna").. Este, apoi, inf1uen~ insttumenta-
listii a lui Macedonski ("rar rnici fiori de roze
treceau u~or ~i crep pe balta"), acela care-l va
debuta in 1896 in Liga ortodoxa ~i-lva onora cu
o caracterizarevizionarii, de care, din pacate, au
avut parte ~i destui neinzesttap ("rupe cu 0
cutezan~ fiira margini [... ] cu toata tehnica
versiflciirii, cu toate banalitalilede imagini ~i
idei"). Nu lipsesc G. Co~buc (ciiruiaii arund,
tot atunCi,0 siigeatiiepigramaticii),cu acel aspect
de "dezbatere" morala a versurilor ~i in nota
fatalista de rigoare ("Oh, lasa-ma sa mol', sa
pier... 1 Adtea stele sunt pe cer"), ~t. O. Iosif
("in zari,/ C:1ntari/ Trezescl Paduri'/ Copacil
~optescl Murmuri/ Tu taci ... "), Anghel ~i,in
general, simboli~tii cu prepozitaple lor ("Adiat
de sicomorii parfumali de elebor"), in flne,
Bacovia, in ulanii, cele dint:1i argheziene pe
deplin valabile artistic ~,Ora~u-ntreg: un cata-
falc.. .''), dar ~iin Agate negre ("Pe campul poleit
cu rouii,1 E-ncremenire funerara" sau: "C:1mpia
pare-o reverie1 Gravata-n stand de cristal,/
~i-ntransa par un bard banal,/ Tarand pe iarba
cu metalll Un inceput de nebunie.. .''). Trebuie
adaugal:isttm, Baudelaire,Maeterlink,Rollinat,
Rilke ~i ceilalli pe care-i va enumera dezapro-
bator E. Ionescu in Nu.
T:1rziulvolum de debut Cuvintepotrivite (1927)
prezintii ~i el un aspect eterogen, nu numai cu
poezii din perioade diferite, dar foarte deose-
bite unele de altele. Cuvinte potrivite se deschide,
cum se ~tie, cu cea mai faimoasa ~i, de ce nu,
genialiiarta poetid din intteaga noastra litera-
tura: Testament. S-a dat pulina atenl:iefaptului d
existiiin volum alte doua art~ poetice, Ex libris
~iArheologie, cu mesaje contradictorii. Dad, de
pilda, in Testament poetul asculta vocile stra-
bunilor siii, in Arheologie aceste voci par sa fl
amulit: "Tiicerea vocile ~i le-a pierdut,/ Care-o
raceau pe vremuri sa rasune./ Aud ~r:1na doar
Istorie, se reproduce intr-un loc un fenomen
teribil. Un osandit e absorbit de 0 reptila ~i
mai raspunde "la nici 0 intrebare", jertfa omului
"de sange" care a zarnlslit-o fund "zadarnid".
Cat prive~te Te.rtament, s-a remarcat bine d nu
conline un crez tradilionalist. "Cartea" este
"hrisovul eel dint:1i"al "robilor", a~adar 0 inau-
gurare, un prag de la care incepe cu adevarat
poezia, prin schimbarea veninului in rniere ~i
ingramiidireape 0 singuriivioara a tuturor sufe-
rin~elor.Testament e plin de mandria saracului ~i
a dezmo~tenitului (aceea~i din finalul de la
Caliguh. "C:1ntecul,lumina,taina,unda, -ntinsurile-
albastte,/ Noi Ie linem, noi Ie sttangem, cei
dznip, urali ~i goi"), al ciirui unic titlu de
noblqe este poezia: mandlie de plebeu, fiira
origini aristocratice, ~i mandrie de autor, care
face din "cartea" lui un prim "hrisov" al nea-
mului intreg. Este de notat d toate speciile ~i
formele vastei poezii argheziene sunt anuntate
in Testcl/1mlt, de la litanii, agate ~i psalrni la Flori - -
de mucigai ~i la edenicele viziuni din Ciirticica de
searti:
"Fiicui din zdrente muguri ~icoroane.
Veninul strans I-am preschimbat in miere,
Liisandintreaga dulcea lui putere.
Am luat ocara, ~itorcand u~ure.
Am pus-o cand sa-mbie, dnd sa-njure.
Am luat cenu~amorlilor din vatra
~i am facut-o Dumnezeu de piatrii,
Hotar inalt, cu doua lurni pe poale,
Pazind in piscut datoriei tale."
Poezia este privitii in chipul cel mai direct
ca 0 prefacere a realitiilii1n cuvant, ca un har ~i
totodatii ca un me~te~tugde a potrivi cuvintele.
G. Ciilinescua intuit aici "sentimentul de oscilare
materiala intre doua lumi cu densitap deose-
bite", referindu-se la faptul d nu este niciodata
·laArghezi 0 simpla "antiteza de concepte ideal-
real", ci 0 "osmoza intre spiritual ~i material".
o metafora a criticului da deopotriva socoteala
~ide osmoza realului cu verbul din lirica arghe-
ziana: "In I1'Ijernuilui Dante, scrie Calinescu in
dupa 0 lunga luptii de penettapune reptila
plead in forma omului ~iomul cade la pamant
ca 0 reptila". De altfel, poetul din Pluguie sau
Belfug, printre pulinii care lauda direct munca,
efortul flzic, impinge analogia aceasta intte
doua taramuri pana la a face din omul care line
coarnele plugului 0 divinitate telurid, tot a~a
cum poetul Psalmilor caura un Dumnezeu pal-
pabil, 0 intamplare a cerescului. Transfigurarea
plugarului ~i coborarea lui Dumnezeu in tarina
anticipeazacu un deceniu gandirismul,dar intr-o
manierii mai durii ~i cu 0 incrancenare pe care
nici samanatori~tii 1nainte, nici gandiri~tii dupa
n-au cunoscut-o. Bucuria spiritului se na~te din
osanda ~i sudoare. Viziunea nu e deloc siirba-
toreasd ori idilicii. Motivele religioase apar de
timpuriu in poezia lui Arghezi, ca'~i tratarea lor
in spirit tiiranesc, gospodaresc ~i domestic,
uneori Cll pillatiene iniagini postsamanatoriste
("casele-adunate ca ni~teurcioare"). A~a sunt ~i
delicata Inscripfie pe 0 casa de farti sau net gandi-
ristele Icoana (In fata lunii, dreapta, ~oseaua-n
viirgi cu plopiil S-a pardosit cu toale din Jii ~i
Mehedinli'/ ~i-n umbra fleciirui copac a§teapta
popii,/ Strang:1ndin m:1iniciidelni~eflerbinp")
§i Biserica din gropi ("Ziditii-n lut, din grinzi ~i
barne, ~i povarnita pe pridvorl Istoria ~i arta
nu stau auzul sa li-1plece lie./ 1 Dar el, oltean
cu co~uri pline ~i cu balanp fara gre~,/ Intarzie
din drum la tine, cand drumul lui spre tine
duce./ Ia cobili~a din spinare, cu co~urile de
cire~i,/ 0 pune jos ~i,cu sflala, scotand ciiciula,
face cruce"). In De-a v-afi ascuns... , misterul
morlii este preracut intt-un joc de copii, care e
de fapt testamentul gospodarului ("Tata s-a-n-
grijit de voi,1 V-a lasat vite,hambare,/ Pa~une,
bordeie ~i oi"), deprins cu ideea sfar~itului,dar
rabufnind totodata impotriva inexorabilului cu
o foarte ~ariineasciiyorba de naduf: "Puii mei,
bobocii mei, copiii mei/ A~a este jocul/ II joci
in doi, it joci in trei,/ 11 joci in calivrei./ Arde-l-ar
focul!". S-a ttecut de obicei cu vederea acea
latura a CuvinteJorpotrivite prin care Arghezi este,
minus topica, atat de aproape de Blaga. Misterul
blagian este izbitor de exemplu 1n Muntele
Mas/imlor, unde ina.l~ea cvasireligioasa a simprii
este amenintaci de invazia ,,~esului tuttit, fli-
mand" ~ide praful "scirnit de turme ~i desime":
"Munte, cadelnili de izvoare,
Altar de ~oirni, sa.la~de sori,
Care nu suferi floarea trecatoare
Sa te 1mbete cu miros de flori -
Tu, in hotarul marilor mistere,
E~ti ca un semn de-a pururea putere
Al vie;ii noastre cea fara de leac ... "
Capodopera acestei religiozici;1, care are
prea puline In camun cu gandirismul, este Vant
de toamna, cel mai spiritualizat peisaj zugravit
vreodata de ,poetul materiilor brute ~i, totodata,
cel mai patruns de lumina divinului:
"E pardosita lumea cu lumina,
Ca 0 biserica, de fum ~i de ra~ina,
~i oamenii, de ceruri beJ:i,
Se leagana-n stihare de profeli.
Rece, fragila, noua, virginala,
Lumina duce omenirea-n poala,
~i pipiiitu-i neted, de adaz,
Pune gateli la suflet ~i grumaz.
Pietri~ul ro~u, boabe, al gradinii,
Ii sunt, biituli ~i risipili, ciorchinii.
Placate grele se urzesc treptat
In care frunzele s-au 1ngropat.
Din invierea sufletului, de izvor,
Beau caprele-amintirilor, .
~i-n fluierul de sticla al cintezii
Se joacii matele cu iezii.
Deosebe~ti chemarea pruncului 1n vant
cantaci de 0 voce din pamant.
Nascut 1n mine, pruncul, ramane-n mine
prunc
~i sorcova luminii 1n brate i-o arunc."
Oarecum diferita este Duhovniceasca, prega-
tind atmosfera din Psalmi. Deosebirea consta in
dramatismul dilematic ~i etic, inexistent pana
acum, cand credinta semana cu 0 belie, cu un
drag, dar care va predomina in Psa/mi. Blagiana
este in Duhovniceasca imaginea paradisului in des-
triimare, unul domestic, ca mai mereu la Arghezi,
dar atins de acela~i morb f:ita leac:
"Toli nu mai sunt.
Toli au plecat, de cand ai plecat.
, Toli s-au culcat, ca tine, top au innoptat,
Toli au murit de tot. . la Cruz ori cu 0 Tereza de Avila sau, in general,
~i Grivei s-a lnvartit In bot
~i a dzut. S-au starpit cucuruzii,
S-au uscat busuiocul ~i duzii,
Au zburat din ~trea~ina lunii
~i s-au pierdut randunelele, lastunii.
~tiubeiele-s pustii,
Plopii-s ciiriimizii.
S-au povarnit p:ite¢. A putrezit ograda ... "
_Apocalipsa tariineascii este 0 lucrare a dia-__ ..
volului care a pus stiipanire pe sufletul celui fugit
de pe cruce, incapabil sa-~i dud jertfa pana la
capat:
"Ei! Cine-i acolo-n haine-ntunecate?
Cine scobe~te zidul cu carnea lui,
Cu degetullui ca un cui,
De raspunde-n ranile mele?
Cine-i pribeag ~iostenit la u~a?
Mi-e limba asprii ca de cenu~a.
Nu ma mai pot duce.
Mi-e sete. Deschide, vecine.
Dite sange, uite slava.
Dite mana, uite otrava.
Am fugit de pe Cruce.
Ia-ma-n brate ~i ascunde-ma bine."
Singurul critic care a analizat Psa/mii in ordi-
nea in care poetul i-a a~ezat,1n Cuvinte potrivite ~i
in culegerile ulterioare a fost Nicolae Balotii
(Opera /ui T. Arghei!, 1979), f:ita sa lase sa se
1ntrevada faptul d aceasta ordine- a stat in
intenpa lui Arghezi ori dare 0 anumita semni-
ficalie. Nefiind un volum structurat, precum FJon'
de mucigai, ci mai degraba 0 culegere, Cuvinte
potn'vite nu i-a indemnat pecontemporani sa
caute un.inteles in succesiunea Psa/mi/or. Nicolae
Balota mai are ~i meritul de a spune despre
Psa/mi dteva lucruri definitive. Cultura reli-
gioasa ilajuta sa cearna altfel dedt majoritatea
criticilor mesajul Psa/milor. Nu-l considerii pe
autorul lor un poet mistic, neaflandu-i puncte
comune cu un Angelus Silesius, cu un Juan de
cu misticii din catolicismul occidental. 0 remar-
case deja E. Lovinescu in 1937. Relapa psalmis-
tului arghezian cu divinitatea ar fi una ontid_~i,
in subsidiar, gnoseologid. Spirit religios sau
nereligios, iatii pentru N. Baloci 0 problel'Ilii tara
sens. Daca Baudelaire nu putea alege intre Satana
~i Dumnezeu iar Blake ~i Poe intre bezna ~i
azur, Arghezi nu pare sa cunoasd dubla apetenta
a acestora. El ar nazui spre 1ntemeierea unui
regat exclusiv pamantesc, a~ ~ indiferent fafa de-- a crede ~i a nu cerceta, el nu crede ~i cerceteaza.
pacat ~i neispitit sa se cmascii -precum David.
Nimic, la el, din cufundarea Areopagitului in
"cel ce nu poate fi nici vazut, nici cuprins",
nimic din ekstaza lui Meister Eckart. Poate prea
radical, punctul de vedere allui N. Balota nu e
~i gre~it. Dad recitim Psalmii in ordinea dorici
de poet, observam lucruri interesante. Cel dincii
psalm coniine 0 intrebare retoricii: la ce bun sa-I
canp pe Damnul? Poetul nu vrea slava, iubirea
carnala nu-i displace, "painea nu mi-o caut ca te
cant pe 'tine", a~a lncat dorinta de a pieri 1n
bezna pare 0 consecinta logid. Se simte, ce e
drept, ~ovat (psalmul al doilea), dar In alt fel
decat pretinde conduita bunului cre~tin ~i anume
de a fi. cavnit nurnai la lucruri oprire, de· a fi
varsat sangele semenilor, de a-i fi. jefuit ~i de a
fi necinstit feroei ~,cu parul de tutun,/ Cu duda
ta;ii neagra, cu ochii de lastun''). Ispitele mari
nu I-au 1ncercat. ~i-a pravocat soarta, cu orgo-
liullui de necredincios. Dad i~i recunoa~te un
piicat (rara insa vreo umbra de ciiintii), acesta este ori poeziile lnrudite tematic din Cuvinte potrivite
de a fi vrut sa-l rastoarne pe insu~i Dllinnezeu.
Individualismul exacerbat n-are cum face din el
un cre~tin adevarat. Nu e de mirare (psalmul al
treilea) cii Dumnezeu I-a parasit. A~teaptii
"povata cea buna" nu din ceruri, ci de la fiinfele
mici ~i inocente de pe pamant. Se crede ingerul
dzut (din Heruvim bo/nav), pe trupul druia a
crescut 0 "buba pamanteascii". Din psalmul al
patrulea se vede bine d nu e disputat intre
"credintii ~i tiigada", formula pe care Ov.S.
Crohmalniceanu ~i-a bazat teza sa (1967), urmat
de majoritatea comentatorilor; chiar dad unii
(D. Micu) vor muta-o din religios in moral. In
parasirea lui (care e principalul laitmotiv al
Psa/milo~, nici macar nu-i cere Domnului sa-i
adreseze mai des cuvantul lui, pe care ingerii
I-au purtat spre Iosif ori spre Maria, resemnan-
du-se 'mai degraba sa cons tate: "Doar rnie,
Domnul, ve~nicul ~i bunul,/ Nu rni-a trirnis de
cand ma rag, nici unul". Nici psalmul al cincilea
nu iese din aceasta nota din care se vede ca
poetul n-a fost vizitat de mesageri de sus ~i
ca se lmpad bine cu ideea panteisticii. In loc de
E tema psalmilor ~ase ~i ~apte. Ar dori sa.l
pipiiie pe Dumnezeu ca sa fie sigur d exista.
Nu pe acela cu barba ~i toiag al bisericii, dar pe
cel adevarat, acela "intre putinta ~i-ntre amin-
tire", dar care lui nu i s-a aratat, de~i a fost
uneori ,,izvorul meu ~idntecele mele". In psalmul
al optulea se declara 1nd 0 datii prizonierul
lurnii de aici, de jos ("nu ~tiu sa fug din marele
ocol"), cant:itet al mor;ii, nu al vie;ii de apoi.
intre doua nopfi e 0 poezie baudelairiana care se
cuvine ata~ata Psa/milor. Ea explid aceste con-
cluzii: dutarea i s-a dovedit zadarnicii, pe muntele
de pamant aruncat din lopaci plange Iisus, iar
lopata i-a fost ~tirbita de insu~i Domnul. In voca-
bularul de muncitor cu bratele al lui Arghezi,
ideea de la urma este ca 0 blagiana censura
transcendenci. Nu mai e nimic de sperat: "In
cer era tarziu". Spre deosebire de vecinul sau
(psalmul al noualea), paetul ~tie d degeaba
aduna bunuri materiale. Tali psalmii care unneaza
~i din celelalte culegeri pana la ultima antuma,
Noaptea, din 1967, ~i cea dincii postuma, Frunze!e
tale, din 1968, reiau aceasta prablematid in
imagini similare. Nu e credinfa, nici tagada.
Decat incertituclinea existen~ei clivinita~, poetul
are mai degrabii certitudinea inexisten~ei sale.
Sau, in arice caz, i~i traiqte abandonul cel mai
adesea cu resemnare, uneon, mai rar, cu revoltii.
Tanje~te cateodata dupa un semn, dar in gene-
ral e mulp1ITlitin panteismul sau. ~tie cii a ratat
~ansa int:ilnirii cu Dumnezeu. Marturisirea dra-
matid se aflii in DuhovniceaJCi1.Mai ~tie ~i cii e
singur in tot universul. Cei din urma psalmi, ai
poetului octogenar, vor fi ecoul acestei absolute
singuriitii~. Invocatia finala nici nu i se mai
adreseaza lui Dumnezeu, ci japturii, in mijlocul
careia a trait ~ii~i va da ultima suflare:
"Fiiptura-ndura-te-rnprejuru-mi in fiecare
ceas intreaga,
Acopere-ma-n flori ~i iarba, ca un bordei,
Fara sa-ncerce mintea mea sa te-nteleaga,
Silew-ma sa te visez de-a pururi ~i sa te
c:int in cor cu-ai mei."
Acesta nu rnai este un psalm, ci un imn.
M. Ralea, E. Lovinescu, N. Balota au a~adar
dreptate: nu este misticism la Arghezi. Sufletul
domestic al poetului nu e travers at de fiorul
claudelian. Dad e poezie religioasa totu~i (aproape
toti comentatorii, de la $. Cioculescu la Alexandru
George sunt de acord in aceasta privinta), ea
este, cu pu~ele excep¢ blagiene, pe care barn
enumerat, in nota postsamanatoristii de la
Gandirea, in duh priinesc, duminical ~i icono-
grafic. Forra poeziei lui Arghezi nu ~e de puri-
tatea spiritului, ci de cea mai groasa materialitate.
Arghezi este genial nu d.nd evod clivinul,
celestul, extaticul, inaltul sau nobilul, ci cand
zugrave~te pamantescul, germina~a, viermuiala,
degradatul sau inertul. Cel mai frumos imn scris
vreodatii de poet este inchinat plinului de har
cartof intr-o poezie din Ciirticica de seanT.
"Auzi?
Cartofii sunt lehuzi.
Ascultii, harul a trecut prin ei
Virginal, canclid ~i holtei,
Dumnezeiqte.
Cel-de-Sus ~i din veac binevoie~te
Sa-~i scoboare sfintele scule
Pana la tubercule,
~i pentru negrul cartofllor cald
Face descantece, ca pentru smarald.
Intr-o noapte
Li s-au urnplut straiele cu iasd
Ca sa-~i hriineasd un pui
In fiecare varf de cucui."
Un punct de vedere ineclit asupra poeziei
religioase a lui Arghezi exprima G. Ciilinescu:
"Dad Biserica ~i prin ea iconografia religioasa
[... ] evod at:it de stiiruitor putrefactia cu viermi,
este fiindcii in aceasta lume marunta a des com-
punerii ea instruie~te 0 germina~e anarhid, de
grad jos ... " In aceasta perspectiva, germina~a
clin Har ~,imbriica~ in straie de iasd/ Sunt gata
cartofU sa nasd") ~i apocalipticul din B/este'!!e
sunt strans legate in viziunea Marelui Tot. In
B/esteme, care au 0 lunga tracli~e la noi, dupa
cum a remarcat iara~i Cilinescu, de la Mihnea {i
baba, Crt/ill Sanger ~i Sarmis, avem versantul
declinant al materiei, care in loc sa germineze
cosmic se transforma in serum:
"Usca-s-ar izvoarele wate ~i marea,
$i stinge-s-ar soarele ca lumanarea.
Topeascii-se zarea ca scrumul,
Funingini, cenu~a s-acopere drumul.
Sa nu rnai dea ploaie ~iv:intul
Sa zad-mbrancit cu pamantul.
Sobolii ~ivierrnii sa tread pribegi
Prin starvuri de glorii intregi."
Sunt ~i alti Arghezi, cliferiti de acesta, in
Cuvinte potrivite. Ecourile sirnboliste nu s-au stins
cu totul in cateva erotice in garna minora (Ta~u
de toamnii, Morgenstimmung, Me/anco/ie, Inscripfie pe
un paravan, Creioane/e), in care expresivitatea
argheziana preface vechile melodii in unele cu
totul noi:
"Tu ~-ai strecurat canteculin mine
Intr-o dupa arniaza, cand
Fereastra sufletului zavoratii bine
Se deschisese-n vant,
Fara sa ~tiu d te aud cant:ind.
Cantecul tiiu a umplut cladirea toatii,
Sertarele, cutiile, covoarele,
Ca 0 lavanda sonora. latii,
Au sarit zavoarele,
$i rn:inastirea a ramas descuiatii."
Sunt ~i adevarate roman~e printre aces tea
(Toamnii, Niciodatii toamna, Oseminte pierdute,
Despiirjire):
"Iubirea noastra a murit aici.
Tu frunza cazi, tu creangii te riclici.
Atat amar de ani e de amnci! .
Glicina tu, tu florile- ~ arunci.
.~I~ considera scrise "cu unghiile de la mana
A mai venit de-amncea sa v-asculte,
Voi plopi adanci, cu voci ~i ~oapte multe?
Voi ati ramas intor~i tot spre apus,
Voi cre~teti to~ de-a pururea in sus.
N-o mai zarip, din varfuri, nicaieri?
$titi voi ce vorba este yorba «ieri»?"
Altele sunt pasteluri, care denota un ochi
educat de pictura un or Iser, $irato, Pallady,
Petra~cu ~i a altora carora Arghezi le-a inchinat
cronicicompetente:
"Unda-ntinsa, val cu val,
Pana-n rnalul celalalt
Spalii-n lapte de opal
Cerul scund ~i plopul nalt.
Trei sau patru,-n mal, pescari
Stau de ceasuri £lira numar
Mu~, ca ni~te carturari,
Subt umbrele pan' la umar.
.Peste zare, uria~a,
Creasta-~i suie un hotel;
In tot cerul, dat dma~a,
A-mbriicat azurul el."
Sunt, in fine, alegorii (Prigoana, Satan), unele
istorice (Vodii-Tepe{), altele satirice, meclita¢
(indatorate lui Panait Cerna), baudelairiene
(Binecuvantare, Rugii de seani seamana cu Agate/e
negre de oclinioara), copilare~ti (Ciintec de adormit
Miliflra), ludice (Evo/u,tit), metafizice (Pia), emi-
nesciene (Do/ill) sau pur ~i simplu ocazionale.
Abia Flori de mucigai (1931) este un volum
structurat ~i unitar, dupa modelul F/ori/or rau/lli,
cea clint:ii carte de poezie din istoria genului
care nu e 0 sirnpla culegere ~i al carei titlu Arghezi
pare a fi VIut sa-l echivaleze in romane~te. Poe-
ziile insa nu sunt noi. Multe fusesera public ate
imediat dupa riizboi in Hiena lui $eicaru. Poetul
stanga", adid draceasd, pe un perete de firida
goala, dupa ce "unghia ingereasca" s-a topit.
Experienra inchisorii sta la originea lor, ca ~i a
tabletelor din Poarta neagrii, ~i aces tea adunate
intre copette in 1931. Criricii vrernii au fost
derutap la revenirea la epic ~i anecdotic, ei
interpret:ind poezia pura moderna intr-un sens
oarecum restrans. N. Iorga I-a acuzat pe autor
de pornografie. S-a remarcat ~i d, pe urmele lui
Baudelaire, dar ~i ale lui Bacovia, Arghezi ver-
sifid in F/ori pe temele lui Daumier, acela care
a profesat int:iiul 0 esterid a uratului. AI¢ au
relevat morala pe dos, dar ~i £lirama de uma-
nitate care nu moare nici in flin~ele cele mai
demne de dispre~. Are din nou dreptate Nicolae
Balota cand spune cii Arghezi nu innobileaza
vulgarul (precum Ion Barbu- "astiizi prostescul
nostru scris se ciiftane~te" - ~i eI iubitor de urat
~i de pitoresc), dar "icliomul insu~i, cel mai
«prostesc», se investe~te pe sine, netransfigurat,
intru poezie". Poeml Flori/or a putut fi revencli-
cat de al doilea val de avangardi~ti (de Bogza ~i
ceilalp), care nici ei nu "transfigurau" trivialul,
ci mizau pe valori negative, de subversiune,
cum ar fi grotescul, pestilen~a, macabrul, atro-
 cele sau monstruosul. Scrie Nicolae Baloti:
"Flori de mucigai par opera Antipsalmistului, a
unui ba~ocoritor genial al Cuvinte/or potrivite"
adaugand d descinderea in "cele de jos", spre
infernal, este experienta cruciala a poeziei
moderne. Fiorile de mucigai reprezinta versiunea
romaneasd a Proverbelorinfemului ale lui Blake, a
Fhrilor raului, ale lui Baudelaire ;;i a Anotinpului
in infem allui Rimbaud. Ceea ce l-ar distinge pe
Arghezi, remard tot Balota, este d el nu
adopti figura poetului damnat, relatand neutru
ororile. La catolicul Baudelaire sunt con;;tiinpt
pacatului, sado-masochismul, complacerea In
abominabil. La Arghezi nu mai este nici macar
"naturalismul liric" presupus de 1. Negoitescu.
incheierea sagacelui critic trebuie reluati: "Cen-
trul metafizic [oO.J al Florihr de mucigai se afla In
misterul raului ;;ial suferintei umane". in adevir:
dad exista un mister al binelui, al iubirii,
al divinului, atunci trebuie sa existe ;;i unul al
raului, al uru ;;i al diavolului. Analizei "reli-
gioase" ori metafizice a lui Balota ii raspunsese
cu trei decenii ;;i jumatate inainte G. Calinescu,
acela care a vazut in volumul arghezian 0 per-
formantii artizanala ;;i lingvistica. ,l'/Qri/e de mucigai,
scrie autorul Istoriei literaturii Intr-una din cele
mai celebre definitii critice, sunt opera de rafi-
nament, de subtilitate artistid, ele presupun un
cer al gurii dedat cu mirodeniile". ,,Arghezi cel
adanc nu se afla in aceste versuri", precizeaza
Ciilinescu. Distanp dintre cele doua lecturi este
greu de umplut. Nu pot indpea amandoua in
aceea;;i tead. Sa notam ca, eludand orice sens
metafizic, Ciilinescu socotea inferioara aceasti
ipostaza argheziana. E, desigur, una dintre acele
prejudeca~ de care niciun critic n-a sdpat,
izvorati, de data aceasta, din ideea modernis-
mului inalt ;;i pur care nu includea poezia
"marilor sensibili schimonosi~", cum Ii nume;;te
Calinescu pe J arry ;;i pe confratii siii intru buEo-
neria enorma. Artizanalul, apoi, ar fi contrar
marii Iirici. Ce este interesant este d, victima
a unei intelegeri, am mai spus, prea stramte a
poeziei noi, Calinescu se dovedea totu;;i capabil
sa descrie exact ;;i frapant tipul poetic din Flori
de mucigai. E yorba de 0 pagina excep~onala din
Istorie in care scriitorii rornam sunt impar~p
tipologic in' trei clase: boierul generos, inteli-
gent, liberal ori chiar socialist (Kogiilniceanu,
Alecsandri, Odobescu), apoi ruralul, "ideolog
patima;; in direcpa sanatatii rasei", dispretuitor
de aristocra~e ;;i iubitor de norod (Eminescu,
Co;;buc); in fine, targovetul, "tagma balcani-
cilor" ;;i a muntenilor, masdrici, mahalagii, stili;;ti
(Anton Pann, Caragiale, Minulescu). Autorul
Florilor ar intra in ultima. Ne putem intreba ce e
de facut cu ceilalp Arghezi. Calinescu ne lasa sa
intelegem ca acesta ar fi fondul cel mai original
al poeziei lui: "surprinderea suaviti¢ sub expresia
de mahala". Altfel spus, Arghezi legitimeaza
artistic, dar ;;i moral periferia triviala a hoplor,
chivutelor ;;iocna;;ilor. Dar marele Arghezi n-ar
sta in aceasti maxima originalitate. Aici sunt dom
observatii de facut. Incii esteideea lui Ciilinescu
d arta mare se leaga maf curand de c<f.nEor-
mism decat de noutate. In al doilea rand, -~i
Calinescu ;;i Balota, fiecare in felul sau, simt
nevoia sa innobileze tematica ori stilistica Florihr
de mucigai, unul prin dezviluirea metafizicii
raului, altul, prin ghicirea sub oribilullingvistic
a unei scantei de suavitate sufleteasd ori cmar
a unei etici. Prin prisma transcendentei go ale a
poeziei moderne, sugerata de Hugo Friedrich,
putem citi astizi Fiorile Eara a fi c;itu;;i de pupa
stingheri~ de lipsa ideii ori durand sa vedem
neaparat lumina de la capatul tunelului. Dad
argoullingvistic nu e neaparat "dEtanit" (avea
dreptate Balota), nici raul nu e neapiirat metafi-
zic. Uneori bate la ochi in aceste versuri fad
scrupul moral ori Iingvistic parodia cea mai lim-
pede: vorbirea slutului Hjaimar e logosul divin
intors pe dos:
,,Auzi-l, trece. Gatlejurile sale
Tiiraganeaza geamatul agale.
In glasullui de mut .
Bombane Cuvantul dintru inceput
Ce se purta chiod;; pe ape."
Maniera e aceea din farsa parodid antireli-
gioasa Occisio Gregorii de la sfar;;itul secolului
A'VIIL Insa in alte bud? din volum chiar ;;i
aceasti minima raportare la un plan inalt dispare.
Cine soar gandi d in La popice groaznica bataie
intre doi ocna;;i pentru amintirea unei femei are
un model eroic in epopeile clasice?
"Lungul se pravale. il izbi ;;i-n beregata
o margine de gheata.
Se scoala-mpleticit
~i pune mana pe cupt.
La 0 parte, face~-le loc!
Dar lungul nu are noroc,
Ciici scurtul, jerpelit ;;i ramas In cama;;e,
il rupe de boa;;e."
Ceea ce este izbitor in Ion Ion nu e Iidrirea.
imaginii satului in ochii deschi;;i ai mortului,
simpla reminiscenta romantid, ci infa~;;area
hoitului uman comparabil in oroare cu acela
baudelairian:
"in beciul cu mortii, Ion e frumos.
Intins gol pe piatra, c-un fraged suras.
Trei nop~ ;;obolanii I-au ros
~i gura-i biloasa-i ca de sads."
Doar rasete cinice srarnesc printre gardieni
cadavrele pu;;dria;;ilor, intre care acela al unei
femei:
"Aducep cerneala:
Se face acum socoteala.
Az-noapte, cu luna ;;i plopu,
Opt bolnavi au dat ortul popii.
De foamea ;;i chinul riibdarii
Lipita Ii-i burta de ;;ira spinarii,
$i-n fundu-i, distrat ;;i ridicol,
Oche;;te sinistru buricu!.
Cu totii-s in pieile goale,
Au.bube cleioase pe ;;ale,
Noroaie de sange pe piept ;;i picioare,
A mortii atroce ;;igrea impudoare
Dezviluie cinic ce vor,
In viap, organele lor.
In colt, un condei
Inseamna cadavrul ;;i-al unei femei.
Balaie, sub tire, ea-;;i ~ne des chis
Pe lespede trupul, defunrt naradis.
Pe dnd i;;i arata gandul V. I~,-t""•.••
Paznicii vii, care rad."
Nimic nu sugereaza aici 0 reEerintii mai
inalti, de ordin religios sau moral. Mizeria umana
;;i promiscuitatea care definesc sexualitatea din
pu;;drie n-au termen de comparape in poezia
romaneasd, nici chiar in aceea a unui Bogza.
00- Streche e probabil unica noastra poezie pe tema
homosexualitatii, in imagini excep~onale:
"Acum, la luna
Stau parechile-mpreuna.
Doamne! mana se pune,
Trupul se-ncovoaie, se Iipe;;te, se supune,
Oftatul ;;oviiie, inecul vine,
~i se zguduie madularele, pline
Ca ni;;te struguri, cu chin,
Ciorchin in ciorchin
$i boabe pe boabe."
Pana la un punct, teza dlinesciana a suavi-
titii ascunse in trivial se verifid in Faf{jlaul,
unde totu;;i precumpane;;te amestecul concupis-
cent de insu;;iri apa~nand celor dow sexe ("La
spranceaual Feti;;cana,1 Subsuoaral De fecioci.!
Ai picioarel Domni~oare,! Coapsa lata,!
Adancata,! Ca-n zuvelci"). Finalul (cu po anti!)
e, din nou, parodic ;;i ludic, bazat pe sugestia de
origine mitologica draceasd, dar ;;i absurda, a
personajului:
,,0 fi fost ma-ta vioara,
Trestie sau caprioara
 ~i-o fi prins in pantec plod
De strigoi de voievod?
ca din oamenii de rand
Nu te-ai zamislit nicicand.
Doar anapoda ~i sparc,
Cine ~tie din ce smarc,
Morfolit de 0 copitii
De faptura negriiitii
Cu coarne de gheata,
Cu coama de ceata,
Cu uger de omat
lese a~a fel de rat.
Din atata-mparechiere ~i impreunare,
Tu ai ie~it talhar de drumul mare.
Na! ~ne 0 ~gare."
Singurele poezii din volum care indrep-
tatesc in oarecare masura teza ciilinesciana a
pitorescului muntenesc sunt cele cu tematid
~ganeascii (Munea, fatra, Tinea, Convoiul, Rada),
de~i ciliar ~i in aces tea ~ocant este modul direct
popular in care este evocata sexualitatea:
"Cine ~-a framantat carnea de abanos
~i ~-a baut of taro I mincinos?
Cui i-ai dar, fa, sa ~-o cunoasd
Paptura ta imparateascii?
Cine ~-a dezlegat piitul cu miros de tutun?
Gine ~-a scos ciima~a, ciorapul?
Cine ~-a ingropat capul
Nebun
In bratele lui noduroase, piiroase,
~i te-a-nfrigurat fierbinte pana-n oase?"
Rada i-a scandalizat pe cititorii pudici de
felullui lorga:
,,~i-a dezvelit sarind
Bujorol negru ~i fetia,
Pard s-a des chis ~i s-a inchis cutia
Unui giuvaer, de sange.
Ai pune gura ~i ai strange.
A~ rastigni-o ca un potcovar
Manza, la piimant,
Nechezand."
Stilistic, problema aces tor versuri, care vor
fi imitate mediocru de M.R. Paraschivescu ~ de
al~, nu este totu~i aceea a bufoneriei lexicale
care s-a impus in critica postciilinesciana, ci
aceea a imbiniirii unui registru inalt, "literar",
clasic, cu unul jos, "vulgar", fiira tradi~e. Imbi-
narea se vede nu numai in Fatakiul, dar ~i in
portretele celor doua ~giinci din care am citat:
Tinca, floriireasa, are carnea de abanos ~i f:l,p-
tura impiirateasd, sanul ca mura. Rada e un
miice~ cu tepi fierbin~, are corpul ca 0 statuie
de chihlimbar ~i soare in par, iar cand danseaza,
i~i zvarle piciorul spre constela~a Sagetatorului.
Pe acest fond de compara~ nobile cade voca-
bularul trivial: "curva dulce", "adu-mi-o, sa
joace culcata ~i sa geama" ~i restul. ldeea poate
sa fie aceea d a~a cum in poezia religioasa ori
in aceea grava din Cuvinte potrivite poetul nu
opune idealistic lurnile, ci Ie amestecii realistic
substanta, tot a~a in Flori de mueigai el nu opune
stilul literar aceluia idiomatic, ci i~i scoate
efectele din concurenta lor. Cateva din poemele
din Flori sunt similiepice, relacind omoruri ori
jafuri la drumul mare, precum ~i fapte diverse,
oarecum in felul in care 0 facea Caragiale in
proze, apeland, yorba lui AI. Ciilinescu, de-a
dreptulla literatura de bas-etage a almanahurilor.
Remarcabila in Pui degat' sau in Ueiga-I toaea este
nu doar indemanarea nara~unii in versuri, dar ~i
curajul de a infrunta oprobriul aruncat de critica
puristii asupra poemelor de acest fel, anecdotice
~i explicite.
Cartieica de searti (1935), ca ~i toate volumele
care-i vor urma, este, din nou, 0 culegere etero-
clitii. Printre compunerile de toate felurile, cel
pu~n unele deschid un dr:urn nou in crea~a
argheziana, sfielnic anuntat de Canteepentru adormit
Mitzura din Cuvinte potrivite ~i de lungul poem
Facerea lumii: poezia copilareasd ~i pentru copii.
Ea trebuie legata de bucolica delicat-solemna,
dar cam fada, inspirata de cantarea Cantarilor
(LJgodna, Mirele ~i celelalte, in care s-a vazut
oarecum fottat modul principal din Cartieiea de
seara'), pc care 0 trece in registru ludic ~i mini-
atural. Existii ~i aici un Cuvant fnainte pe care e
destul a-I compara cu acela din Flori de mueigai,
ca sa pricepem numaidecat deosebirea:
"Vrui, cititorule, sa-~ fac un dar,
a carte pentru buzunar,
a carte mid, 0 ciirticid."
Este poezia care va fi continuata in Hore,
Tara pitieilor ~i Prisaca. av.s. Crohmiilniceanu a
nurnit aceastii poezie, cu 0 sintagma argheziana,
"poemele boabei ~i ale fiiramei", iar N. Balota
le-a subordonat unei "poerici a hipocorisricului":
"Macar cateva crampeie,
Macar 0 tandiira de curcubeie.
Macar ni~cii scama de zare.
~.. Ni~cii nevinoval:ie, ni~d departare."
Ca ~i in alte privinte, Arghezi a creat ~i aici
un stil inconfundabil, de~i imitat de aproape
to~ autorii de versuri pentru copii. Peste tot, un
Dumnezeu al copillor, me~te~ugar ~i bricoleur,
se joacii de-a facerea lumii, reconstruind-o in
miniatura din materiale accesibile copillor. Cos-
mogonia aceasta este 0 "fadtura" voioasa cu
ajutorul foarfecelor, sforii, hartiei ~i papului:
"A luat foarfeca odata
~i hartie neliniata.
A luat un ghem de sfoara
~i i-a dat drumul afara,
fterbinte, Bivolul dejar, S-a mlcat ftarii) nu sunt
Din cer in mare,
~i scoase soarele cat 0 ciildare.
A luat clei ~i pap
~i a facut un crap.
~i pe langa clei
A luat 0 punga cu scantei,
~i facu ~i luna
~i stelele, una~i una."
Multe din aceste poezii au intrat in manuale.
Arghezi a facut ~coala din afectarea manieris ta
a copiliirescului ~i miniaturalului, dupa cum a
observat Ciilinescu. Unele poezii sunt fabule, cu
morala glumeata, altele pove~ti sau legende.
Exista ~i unele cu aspect de ghicitoare. Toate
insa se petrec in cadru domestic. De~i s-a insistat
pe viziunea cosrnicii a poeziei argheziene, trebuie
spus cii mai raspandita este aceea pamanteascii.
~i indeosebi aceea familiala, casnicii. Arghezi
n-are vocatia salbaticiei. Fapturile lui sunt albi-
nele, iezii, dinii, pisicile. Ac~unea a~a-zicand se
petrece in ograda sau in livada. In poezia care
des chide volumul Una suM una poeme din 1947,
poetul glume~te el insu~i pe tema manufacrurii
in serie: neavand de lucru in camp, anul fund
secetos, s-a apucat sa scrie cu un bat in tara.na,
pentru ca macar ,,~na sa deie/ Vorbe-n brazda
~i-n condeie"; de altfel, apucandu-se tarziu de
scris, s-a pomenit "prins ca de-o copilarie" sa
mazg~leascii totul cu tibi~irul: Uiucile, porl:i1e,
copacii, bordeiele, crucile ~i ulcelele: "Nici acum
nu ~tiu s-aleg:/ Me~te~ug a fost sau zbeg?"
De aici inainte poezia argheziana nu face
decat sa se repete tematic ~i stilistic. Spiritul
plebeian i~i afla fabula in FlauM descantat din
Una suta una poeme, in care ideea este cii arristul
nu stii la cheremul nimiinui, din contra, arm lui
trebuie sa-I fad pe stiipan .sa joace ca un tap
injunghiat. Nici psalrnii sau poezille inrudite nu
aduc lucruri noi, de~i versurile sunt cateodata
superbe ("Toate 11~tiu pe Domnul, niciuna nu
mi-I spune"). Gateva bucii~ inspirate de 0 mis-
terioasa boala de care I-a lecuit un vraci (Spllza
°
decat lexical argheziene, avand in plus 0 nota
autobiograficii rareori intalnitii la poet. Dupa
interdic~a de a publica de imediat dupa 1948,
Arghezi revine cu 1907 - Peizqje (1955), un poem
studiat de toli adolescen¢ vremii ca 0 capodopera,
despre care a publicat Pamfil ~eicaru la Madrid
in 1958 un comentariu just ~i fad menajamente
intitulat T ~jgheaua euvintelor prin care II intorcea
poetului expresia cu care 11gratulase elinsu~i in
Manual demorald praetieti: "tejgheaua de idealuri".
 Iati ce scrie $eiearu: "Am sfar~it de reeitit
volumul de versuri 1907 de Tudor Arghezi. Am
avut aeela~i sentiment penibil ca atunci eand
inralne~ti 0 dragoste din tinerete sub infa~~area
hada a unei femei batrane care lupta cu despe-
rare, folosind fardurile, sa acopere neindurata
devastare a anilor. Gura infloriti, ieri, ea 0 garoafii,
are aeum contur stramb ~i indecent, gatul odi-
nioara marmora roz ~Iefuita de Canova, pare
gat de curd; sinii care te ispiteau ca piicatul in
anii exalta~ ai tineretu par fle~ciii~ ca ni§te
buzunare de ~omeur. Incerci 0 infinitii parere
de rau d azi ai revazut-o, 0 caricatura din ceea
ce ai adorat candva". Clmtare omului (1956), care
I-a facut pe Vianu sa scrie 0 intreagii carte pe
cat de eruditii, pe aut de oportunista, in care
poemul sociogonic arghezian era comparat cu
Tragedia omului a ungurului Madach Imre, este 0
dovada d poetul putea scrie pe tema data, dupa
ce toatil viata s-a laudat cu independenta inspi-
ra~ei sale. "Patosul intreg al poemului ~ste -
socialist" - scria Vianu, socotind, filra sfiala
critid, poemul superior in tema prometeid
compunerilor lui Eschil, Goethe, Shelley ~iHugo.
Originea ~i evolu~a speciei umane pe scara
sociala a fost una din obsesiile marxismului, a
drui viziune, teleologica, vedea in istorie un
sens ~i 0 finalitate. Arghezi pune in aceasta
schema, denuntata de to~ filosofJi politici libe-
rali, de la Hayek ~i Popper la Furet, cateva din
motivele liricii sale dintotdeauna, cum ar fi
urcarea pe branci de d.tre stramo~i a veacurilor
ori nascocirea uneltelor care dau forma lurnii pe
calea abecedarului ~i a numaratorii. Asumarea
cli~eului ideologic printr-o prismi personala a
facut sa para plauzibil un poem obosit ~i con-
ven~onal. Cateva versuri sunt totu~i citabile.
Odatii cu Frunze ~i celelalte volume din arJ.ii'60,
este reluat filonulliric arghezian, chiar dad fild
prospe~mea de altadatii, in elegii ~i psalrni,
marca~ acum de ttistetea longeviti¢. Moartea
i~i face sim~ta prezenJ:a peste tot, cutreierand
casa ~i livada. Umbrele amurgului se lasa peste
lumea poetului. Murise ~i Paraschiva, so~e de-a
pururi, ~i octogenarul nu-~i mai afla rostu~
dand tot mai des ascultare vocilor de dincolo:
Tudor Arghezi este, neindoieIrue, cel mai
mare poet al veacului sau, a~a eum fusese
Eminescu in veacul anterior, din nefericire intra-
ductibil ~i unul, §i altul, a~a incat faptul d ~i-ar
fi .giisit cu greutate perechea in poezia Iumii,
fiecare in timpul sau, ramane doar 0 frumoasa
iluzie a noastra, a rom:lnilor.
In legiitura cu romanele lui Tudor Arghezi
a existat mereu banuiala d nu ilustreaza cu
adevarat canonuL De altfel, la reeditarea lor in
seria de Strieti, autorul insu§i a preferat subtitlul
poem, poate ~i la sugestia mai veche a lui
Perpessicius care botezase a~a Cimitirul Buna-
Vestire. G. Ciilinescu vede, la randullui, oarece
"desfil~urare ~i intrigii de roman" in Ochii Maicti'
~Domnului, dar, referitor la·Cimitirul, considera d
este, "ca ~i celelalte opere in proza, un basm, in
parte satiric, in parte serios vizionar", dotat cu
0 "intrigii rnitologid". Tabletele din Tara de !VI!]
Ie analizeaza ca pe ni~te pamflete, de~i ad mite
inrudirea cu Swift (declaratii chiar de Arghezi).
Prejudecata in epod, dar ~i mai rarziu, este ca
romanul este realist §i obiectiv sau nu este
deloc. Modelul 11 oferea Rebreanu. $i Mateiu
Caragiale, ~i Blecher s-au lovit de ea. Tot ce se
accepta erau intruziunile famastice. Pompiliu
Constantinescu n-a ezitat, in cronica lui, sa
numeasca Cimitirul un "roman fantastic". "Sunt
oare aceste schelete literare, aceste reconstruc¢
de manechine articulate, romane?", se va intreba
dupa aproape 0 jumiitate de secol Nicolae Baloti.
Arghezi insu§i respinsese realismul mimetic din
Ion ~i in general structura dorid de roman.
Modelullui nu mai era, evident, Balzac: punan-
du-I pe rigoristul estetic Mya ~ak din Tablete din
Tara de !VI!] sa pretuiasca romanele in care
patrunzi ca intr-o cas a ("trebuie sa intri pe
scad, pe u~a, pe langa vestiar ~i, progresiv, sa
ajungi in sala de mancare, unde e~ti invitat"),
Arghezi irorliza tocmai metoda balzacianii. Credea
dimpotriva ca un roman poatesa.nu aiba "nici
logica, nici succesiune", incepand de ori~iunde,
citibil oriwm ~i sfar~ind unde 'vrea cititorul. E
teza din Tablete, unde giisim ~i un scriitor,
magistrat de profesie, Dehora, care se apuca de
scris literatura. Nu doar parerea despre scris a
lui Dehora e urmuziana, dar ~i biografia lui. $i
dad tot am vorbit de modele, astiizi ~tim mai
bine d, in paralel cu formula, neepuizata vreo-
dara, a romanului realist sau naturalist, aceea pe
care a canonizat-o critica modem a, a existat tot
timpul ~i 0 formula care-~i avea inainta~ii in
Rabelais, Cervantes ~i Swift, iar contemporanii
in Kafka, Bruno Schulz,]oyce, Musil ~i Canetti.
Pe unii, Arghezi Ii va fi citit. Ca ~i Sadoveanu
din Creanga de aur sau din Divanul persian, el era
mai sensibil la romanele cu aspect de "conte
phikisophiqui' ori de parabola satirid ~i utopica
decat la cele din tradi~a balzaciana sau tolsto-
iana. I-ar fi pliicut, dad 0 cuno~tea, dintre dr~e
lui Flaubert, Bouvard et Pecuchet ~i nu Madame
Bovary, dovada ca I-a apreciat, primul, pe Urmuz,
cel mai de searnii urma~ al celor doi bonhommes
flaubertieni, devota~, ca ~i grefierul nostru,
transcrierii de texte.
Din pricina infa~~iirii neortodoxe, Tablete
din Tara de !VIry (1933), nici n-a intrat vreodata
in discu~e ca roman. Arghezi ~tia insa ce fiicea:
"Lucrurile s-au petrecut cam in felul intrarii lui
Guliver in tara piticilor", afirrru'i naratorul, cand,
impreuna cu Mnir ~i Kuic, aterizeaza fortat pe
o insula necunoscuti. Cel dintai everument la
care, fara voie, participa este transformarea ora-
~ului in care se aflau in municipiu. Fara, fire~te,
sa se schirnbe altceva decat titulatura. Suntem
in plina utopie satirica butleriana (nu ~tim daca
Arghezi 11 citise pe Butler, dar Sebastian scrie
despre el): 0 lume pe dos sau, in tot cazul, pe
jumiitate absurda, rezultati din exagerare biro-
cratica. Nu altfe~ de~i cu 0 ~nta politica mai
precisa, va proceda Orwell in 1984. Ideile
primarului de proaspat municipiu sunt insa
destul de elocvente pentru centralismul totalitar
(era sa spun democratic!) din Republica Kuty:
"EI dorea sa strangii ~i sa sorteze edificiile de
acela~i fel intr-un singur loc, bisericile cu bise-
ricile, gradinile cu gradinile. Statuile, adunate
din toate par~e intr-un parc al Statuilor, ~i de
asemenea canalizme ~i bulevardele, flind mai
lesne de ingrijit ~i administrat laolalta decat
separate [... J Toate lucrurile Ia locul lor, esre
principiul Primarului General". In Kuty, cuvin-
tele urate sunt interzise prin lege. ~n plin atac
al cenzurii morale la literatura de avangarda din
anii '30, ironia este limpede.) Vinul ~i berea
sunt nealcoolizate. Nu se na~te niciun copil
pana nu se declara decesul unui varstnic:
"Consiliul de Stat, intrunit 0 data pe saptamana,
face lista locurilor vacante in societate, daca
s-au ivit, ~i distribuie datoria de a procrea [... J:
dupa alfabet, calendar ~i in raport cu plata
impozitelor". In Kuty, femeia este considerara
"un animal ~i, ca orice animal, faradrepturi".
Ea poate totu~i sa cheltuiasca averea soJ:ului, a
unui protector batran sau pe a sOJ:Uluiunei prie-
tene. In Kuty functule politice ~i cele financiare
se cumuleaza: cumularzii sunt singurii califica~
sa distingii binele de Stat de dul de Stat. Parri-
dele politice au fost introduse in lid prio
contrabanda ~i s-au inmul~t prin sciziparitate.
Membrii unuia fac parte, alternativ, din toate.
Mya Lak are, de copil, facultatea de a nu inte-
lege ce cite~te, el fund teoreticianul romanului
balzacian (nu este exclusa aici 0 sageata in
direc~a lui Calinescu). Are ~i ideea unui "gratar"
de lectura care s-o faca ~tiin~fid Caicicel vizat
este cu siguranJ:a Mihalache Dragomirescu).
Spirituale, Tabletefe arata la Arghezi un imaginar
ideologic mai pu~n expresiv decat acela fizio-
logic din alte poezii. Utopia arde la foc mic.
Cel de al doilea roman, Ochii Maicii Domnului,
are 0 intriga mai clara, dar este dezlanat, ames-
tecand paginile epice ~i cele lirice intr-o maniera
realistii minata de senza~onal ~i melodramatic.
Este una din car~e cele mai rele ale autorului,
nu tot a~a de inzestrat pentru puritii~le morale
~i seritimentale cum este pentru mizantropie ~i
caricatura. Intre romanul Sabinei ~i romanullui
Vintila, cartea e rupta la rnijloc de un interval
de doua decenii. Face nota separara capitolul
 introductiv, 0 colec~e de bizarerii ~i absurdita~,
in cate Arghezi e specialist. Intilnirea Sabinei
cu aviatorul englez, lectura in doi a Can/ani
Cdntarilor, care-i apropie, ~i disatoria oficiara in
tren ~n de nivelul mijlociu al romanului nostru
interbelic, de la acela allui lonel Teodoreanu la
acela allui M. Sebastian, ~i ei amatori de mon-
denita~ eratice petrecute in sta~uni ~i in hote-
luri, ca mai d.rziu Radu Tudoran sau E. Barbu.
Stilul este nearghezian: "simfonia ei sufleteasdi",
"peizajul ei sufletesc", "bataia inteligentei (ei) ca
ma~inaria unui ceas din turn". Subiectul este
exagerat. Aviatorul moare intr-un accident,
lasand-o pe Sabina cu un fiu, Vintila, care va fi,
toata viata lui, mistic inamorat de amintirea
mamei. Mai mult, bizuit pe "legitimapile Noului
Testament", el incepe sa se creada fiul Fecioarei
(de unde, titlul). Un roman la fel de slab este
Lina (1942) (plecand de la experienp autorului
care a fost in tinerete laborant la 0 fabridi de
zahar), in pofida regasirii gustului pentru diform
~i oribil, din care se extrage frumosul precum
cristalele de zahar din melasa obscud. Romanul
seamana la inceput cu Maidanul cu dragoste al lui
G.M. Zamfirescu ~i-~i trimite, prin eroina
titulad, sugestiile pana la Aia Midi din Groapa.
Asemanarile sunt ~i stilistice, datorate pre~o-
zitapi. Romanul, de~i realist, e maniheistic ~i
lipsit de obiectivitate. Miza e mai curand de
satira sociala. Din fauna morala se aleg doua
personaje ideale, Lina ~i Ion Trestie. Despre cel
din urma, Valeriu Cristea a spus, cu 0 formula
fericira, d este "supraol1ml personajelor pozi-
tive argheziene". Artificiala este ~i Lina, flod-
reasa orfana nascuta in mahala ~i devenita la
urma doamna (~i ce doamna!) Trestie. Lina pare
desprinsa din galeria de personaje (ca ~i subiectul)
a romanelor de felul Misterelor Pansului.
Cimitirul Buna-Vestire (1936) este cel mai
izbutit dintre romanele argheziene, de~i cu 0
tesiitura (narativa, psihologidi, poetidi) prea
rara ca sa fie 0 capodoped. Incepe ca un satiri-
con ~i sfax~e~te ca 0 utopie negativa. Observa~a
s-a mai facut, intr-o forma sau alta. Ca ~i aceea
d Arghezi zugravew cu predilec~e medii
inchise, al pu~driei, al manastirii, al tarii Kuty.
Aici mediul este, in prima parte, al universitapi
~i al cabinetelor ministeriale, iar in cea de a doua,
al cirnitirului. Gulidi Unanian se zbate, dupa ce
~i-a luat doctoratul in matematici, sa capete 0
slujba: solicitand umil, insistand, ~antajand, ape-
land la protec~e inalra. Aspectul urmuzian este
invederat. Deosebirea consra in mijloace: bufo-
neria de la Urmuz dobande~t~ la Arghezi
o ferocitate comidi swiftiana. lmagina~a raului
este intre~nuta cu 0 verva inepuizabila. Portre-
tele, starile suflete~ti, conversa~e ori intampla-
rile pn de cel mai strict regim caricatural.
Ochiul unui Daumier se casdi asupra celor mai
anodine scene. Un rninistru ofed membrilor
partidului sau un banchet: "Toate stomacurile
erau prezente cu un tonaj al abdomenelor de
flora de comert. Marfurile in boloboace ~i am-
b:ilaje. scurte circulau pe cate doua picioare
aparente jos de tot, de sub genunchi". Ministrul
se inead cu ciorbiil "Respira~a oprira a Ministrului
fu complicata cu 0 nevoie de stranutare, ~imeca-
nismul general al Ministrului fu silit sa franeze
dublu, ca la automobil, stapanind in acela~i timp
e~apamentul beregatei ~i supapele nasului. Se
vedea cum se petrec mi~drile in interior, ca
intr-un motor pentru demonstra~, de sticla, ~i
explozia devenea inevitabila". Preo~, dricarii
~i call i~i leapada ve~mintele protocolare in poarta
cirnitirului, intr-o scena de striptease macabru. La
morga, transformarea cadavrului in cenu~a este
de 0 inalta precizie tehnidi. Mecanicul aplicat
pe viu nu e pur ~i simplu ilariant, ci grotesc, un
triumf al fiziologiei impure precum in scena
urmatoare in care fladirile ard, pe muzica de
gramofon, cadavrul unui locuitor al tiirii uria~ilor:
"Cuvantul burra are sensul unui con~nut
uria~: hoitul purtase 0 asemenea burta ~i murise
cu ea, dupa ce grasirnile Ie-au invadat capul,
ramas ca un fibrom cu ure~hi, mainile ca ni~te
labe de cartita ~i picioarele, care au pierdut
falangele, talpile ~i ciilcaiele. Scheletul disparuse
de pretutindeni cu toate articula~e, fruntea se
pierdea intr-o perina de unturi scamoase, dege-
tele mainilor indipuserii Inni~te manu~i de box
de osanza, pierised toate intestinele ~i despidi-
turile ~i. partizanul purifidirii prin vapaie se
InIap~a rotund rostogolit, ca una din acela cala-
puri de caxnataraie care poarra numele de toba".
In acela~istil este ~i cea mai extraordinad
descriere a unei acupliiri tot din romanul nostru,
comparabila ca intensitate animalidi, dar ~i cu
poezia imensa de acolo, cu ai=eea din Henry
Miller, ~i ea a starnit in Romania anilor '30
aceea~i rumoare critid precum Tropicul Cancerului
In America:
"Un latinist fusese prins de domni~oarii cu
sluga de la buditarie, 0 gorjancii neagra, cu doi
fluturi de aur de urechi rotunzi, printre zulufi, ~i
cu salba spanzurata In jgheabul din san. Gura
ei, ca 0 pecete groasa de ceara ro~ie, franta la
mijloc, rumenea In scaxlion~ pletelor ca un
fruct intre frunze, ~i ochii, umezi ~i liciiritori ca
murele, cu veriga luminilor galbena-portocalie
ca la pisici, se oprisera de cateva ori a~ntip in
privirea dirturarului, de mistret. Pleoapele lui
biitusera in atingerea prin distanta, ca de fulge-
rul iute al unei oglinzi de buzunar, care arund
din palma tandara soarelui intr-un ochi. Oglinda
era fierbinte ~i, dedesubtul ei, il ocolea ca un
~arpe moale, cu doua ~olduri pe doua cozi, pofta
somnuroasa a oltencii cu colrul fotei sumes.
Strugurii sanilor se jucau in spintedtura
dme~ii de la grumazul puternic ~i gol, ~i randu-
rile de margele marunte, pe betele Intortocheate
imprejurul mijlocului zvelt, piireau surasul pan-
tecului furi~at in brau. Ei i~i puseserii unul altuia
un gand, insa nu putuserii vorbi.
Domni~oara era nedezlipita de biuraul de
lucru. Cand servitoarea Intarzia flanela in scobi-
turile mobilierului ~terse de praf cu 0 atenpe
lenevoasa, «N-ai mai ispriivit?» 0 intreba plictisita.
~i olteanca nu prea ispriivea Intr-adins.
Spiiland aplecata, cu spatele la u~a, ~atrul
alb-albastru al camerei de baie, intr-o dimineata,
durda gOliandi prezinta cu nevinovape ochiului
tanarului savant, care venea sa-~i continue pro-
gramul, de supt poala dime~ii scurte 0 despid-
turii conformatii ca 0 pruna vanatii, cu relieful
palid cuprins intr-un piiienjeni~. El se opri brusc
pe coridorul invelit cu prq. Nestapanit ~i uitand
unde se gase~te, fiicu un pas ~i Inchise u~a ca un
hot. Inainte de a fi putut fata sa se ridice de pe
branci, el strapunse orbe~te, cu un geamat ca
un nechez al oltencii, ranza tare ~i asprii.
Scandalizata de 0 presimpre, domni~oara
veni de-a fuga ~i dete de parete u~a uitata farii
zavor, tocmai cand marp~oarele tiirancii, inghe-
suitii cu capul de zid ~i lovind cu cre~tetul
faianp, scoteau sunete de ciidelnip [... J
Domni~oara fu cutremuratii ~i scarbita, dar
~i-a rectificat farii sa ~tie, instantaneu, revolta,
cu ispita irezistibila a manzei care a mirosit arma-
sarul. Sdparand din madulare, ea puse, tremu-
rand, carligul ~i incuie ~i a doua u~a [... J 0 ure-
chelnita de foc 0 cutreiera din cre~tet la picioare
~i din picioare la ceafii. Ar fi vrut sa se inter-
caleze, sa sufere maimuta ei chinuita, din doua
strapungeri una, ~i sa fie izbita cxancen, cu aceea~i
vigoare ritrnicii a spinarilor puse una peste alta,
incle~tate la umeri ~i lib ere la ~olduri [... J
Femeia neagd se Inconvoia, clatinata pe
laturi ca 0 luntre. Fiicand cate 0 jumatate de pas
cu ~ase picioare la fiecare smucire ~i avant ~i
re1ntilnire mai da*, mai vioaie ~i mereu mai
adancii, grupul se deplasa, in spapul confortabil
dintre parep, ca un compas cu mai multe vax-
furi. 0 tiiietud de pepene spintecat cu briceagul
pe dunga lui, ii trecu domni~oarei prin fire, ~i,
halucinata, ea I~i lasa sa-i cada fusta de satin,
lepada pantalonii biiiete~ti de matase. Cu mainile
frumoase de cimpanzeu se apucii de sanii tot
atat de frumo~i, de elastici ~i de mici ca ai
fetelor cu spetezele drepte, ~i-i stranse dementa,
intre degete, de varfuri. Un racnet indoit preci-
pita finalul, ~ibrutele, stranse mototol una intr-alta,
se prabu~ira dardaind, ca subt 0 loviturii de
harapnic, desparpte in ciidere [... J
Viezure tepos ~i musculat, barbatul triiia
intaia oara a tinere~ lui de mare zlatar 0
secunda de jungla. Abia impiicata, salbiiticia ii
 fu rascolitil din nou, intr-o urcare vijelioasa de (pompiliu Constantinescu, G. Ciilinescu) ori ca nici nu yom mal iubi. 0 mare parte a poeziei traduceri, cele mai multe sunt de teatru (de la
vartej. Cu 0 mana dedesubtul coapselor domni- pe un "scenariu apocaliptic" menit a demonstra lirice [... ] s-a ispravit ~iea". Interesant este ca Moliere la Brecht) ~i poezie. Baudelaire devine
~oarei, care-i manca gura, ca 0 rodie macelarit:l., "consubstan~alitatea mo~ cu viata" (N. Balotil) Unanian incepuse a scrie, inainte ca primii mor~ arghezian.
mana cealaltil desfacea toalele ce mai ramaneau inseamna a-I inzes tra pe autorul satiriconului sa-~i fad aparilia, ,,0 romanta intre Biblie ~i In seria de Scrieri, cele mai multe volume
aninate de trup. Faptura lui de animal, obi~nuit moral din prima parte a romanului cu faculta~ Apocalips" in care a~eza paradisul "la cele din poana subtitlul Proze. Intreaga publicistica
sa lupte pe piatra ple~uva in picioare, de~tepta creatoare pe care nu le-a aVut niciodatil. Interesul urma margini ale lumii" noastre ~i-l popula cu argheziana, intinsa pe aproape trei sferturi de
mitologia. Pornind pe dedesubtul genunchilor nu ne este captat de "scandalul" inverosirnilului, rapturi care ~i-au abandonat "starvurile". In inter- veac, se regasqte sub acest nume, chiar ~i aceea
lasa~ in leganare deasupra coatelor lui ~i ajun- nasciitor de fantastic, nici de inviere ca de 0 pretarea lui, aceasta viata de apoi apocrira ar fi adunatil intre copertele unor carli, cum ar fi
gand cu palmele groase dedesubtul trunchiului taina sacra, ci de parodia unei lumi de apoi caracterizata de insensibilitate $i uniformitate. Icoane de lemn sau Poarta neagrd. Arghezi este,
ameliorate. Paradisul pamantesc de dupa ie~irea
elastic, el ~i-a ridicat prada de pe velinta, treptat, Rinocerii va prezenta aceea~i lume, doar d intr-o probabil, eel mai abundent publicist roman $i,
pana la 0 inal~me care s-a potrivit singura, morlilor din morrninte este populat de flinte perspectiva mai net politica. Mutilarea din roma- cu siguranta, eel mai original. Gazetarul a racut
bajbaind. In puterea omului edificat pe tillpi ~i umane mutilate in jumatatea inferioara a corpului, nullui Arghezi este 0 rinocerizare: dupa mor~, ~coala, ca ~i poetul. Pana asdzi pamfletul, de
dilcfue, fiinta fragila primi ruperea lungii ~i sra- de~i neschimbate in aceea superioara. Incapa- "vor fi carectali $i viii, intr-o noapte". Ultimul exemplu, de care numele publicisrului a fost eel
ramarea strabatuta in intregimea ei, in viizduh. bile sa se mai reproducii, ele vor trai ve~nic, fara mohican, procurorul, nu ramane insa ca Beranger mai adesea legat, Ii poarta pecetea stilistica.
Furtuna fu starnita de pe rand ~i de trei ori emo~ de un fel sau altul, ca ni~te animale castrate cu pu~ca pe genunchi, singur printre rinoceri. Luandu-ne dupa distinc~a lui Lovinescu, pole-
carbonizatil de triiznet. ~i cand intr-o gigantica ~i fericite. "Mitologia e poetica, nu religioasa", Arghezi merge pana la cap at, ariitandu-ni-l cum mica de idei este la noi maioresciana, iar pam-
opintire masculul izbucni, 0 le~ie fierbinte ajunse crede N. Balota, cel mai neinduplecat adversar se inregimenteaza el insu~i ~i cum mar~aIuie~te fletul de cuvinte, arghezian. Arghezi I-a deflnit
pana in falangele degetelor mici [... ] al ideii de spirit cre~tin la Arghezi. Din pacate, dntand imnul de slava laolalta cu rurma, dupa admirabil el insu~i ca pe un gen literar de sine
Imparra~irea cu pamantul viu anulase super- dimensiunea poetid e minima. Alegoria e ideo- ce creierul i-a fost spalat ~i s-a umplut de noua statilror:
sci~ de sluga ~i de stapana in aceastil posesiune logica, a~a cum va fi in cele mai multe socioutopii, religie:
a lui Lucifer pe din doua, ~i dupa ce a cazut inclusiv in uscatul roman al lui Orwell. Nici "Inainte de toate, pamflerul triiie~te prin
le~inat:3. domni~oara, otravitil de marea be~e, chiar simfUl pentru cosmic al poetului Cuvintelor ,,- Atunci e cu adevarat adevarat, zise sine~, ca romanul, epopeea sau satira - ~i poate
sufocandu-se ~i zbatandu-se ca de-o agonie, potrivite nu pare treaz. Invierea mor\ilor ia prin acuzatorul. fi cultivat pentru frumusetea lui, ca un ficar
olteanca, pervertitil subit ~i patriciana, s-a tarat surprindere sistemul fatal birocratic al unui stat -Adevarat! intr-un bocal. E un gen literar, jumatate actual,
umbland in genunchi pe covorul de sfoara ca 0 secularizat pe de-a-ntregul. De la arestarea pri- - A inviat toatil lumea, ~i cei in viata? jumatate etern. Incape in el actualitatea, arat dt
ie~ita din min~. Gura ei flamanda ca un sex milor doi invia~, pe care poli~~ti pe motociclete - Toatil a inviat. .. Margareta incape in Faust. E un gen iute ~i viu.
cauta sa se istoveasca. Stapana se intoarse pe Ii readuc la cirnitir ca pe evada~ la inchisoare, ~i - ~i numai noi riimanem mor~? Ce sa Apar 0 mie de poeme frumoase ~i abia se citeaza
branci. Obrajii, pleoapele, cercelul moale al pana la anchetele autorita~or ori la procesele facem? un pamflet suportabil. Cititorul pe care pam-
urechii, barbia femeilor se mangfuau de barbatul penale, substanp veritabila a romanului consta - Du-te in mul~e ~imergi cu ea inainte ... fletul 11jigne~te inainte de a-I interesa nu poate
inspaimantat, ca intr-o baie calda, ~i, goale, cum in observarea foarte realistil a neputinfei unei Acuzatorul sim~ in el 0 tresarire de cremene sa aprecieze nici pe Beethoven sau Puvis de
erau, tilbarara amandoua pe el, sa-l devore, ca adrninistratii tem-d-tem, deplin birocratizata, de sdnteiata, ~i, sculandu-se din jet, incepu sa Chavannes; el trebuie sa-$i fad educajia
ni~te furnici deasupra unui greiere cu labele a face fafa unei situatii ie~ite din camun. Este dnte ~i el cu corurile ce-l cuprinserii in mijloc: deprinderilor fmmoase".
frame". acela~i tip de blocaj pe care l-a creat in societil- Sfinte Dumllezeule, Sfinte Tare, Sfinte Idrd de Inoarte.
~e contemporane terorismul. Arghezi nimere~te ~i se pierdu in slava lor". Avea dreptate, pana la un punct, PamfJl
Partea a doua este mai apropiata de vizi- tonul just in evocarea invadarii statului celor vii ~eicaru, ~i el un pamfletar de expresie argheziana,
unea utopica din Tablete din Tara lui KJIry, reluand de ciitre miile de mo~, ~and cumpana dreaptil Arghezi a scris ~i teatru. Doar banala dra- observand ca Arghezi n-avea propriu vorbind 0
chiar ideea de acolo a putintei de a corija funta intre scepticismul fata de supranarural ~i evi- moleta Seringa, scrisa in lagarul de la Tg. Jiu, a ideologie politica, dar intrejinea in schimb ana
umana. Nurnit intendent de cimitir, doctorul in . denp fizicii a invierii. E. Ionesco va inra~~a in fost pusa in scena, in 1947 $i in 1967. Ca mai injuriei cu multa inventivitate, indiferent de anti-
matematici se confrunta cu un fenomen ce nu Rinocerii un fenomen similar: rinocerizarea va fi, peste tot, automl picteaza in culori intunecate patii ori interese, toate, de moment. Gura spurcatil,
~ne de ~tiintele exacte: mor~ invie. Arghezi lipsid la el, ca ~i invierea la Arghezi, de orice un mediu anume, aici, acela medical: necinste, Arghezi n-a crutat pe nimeni. Au trecut prin
n-are, nici aici, sim;u1 transcendenfei ori pe al element fantastic, produca~du-se la tempera- plagiat, malpraxis, arivism. Piesa n-are sare, nici moara lui politicieni (client perpetuu, Take
sacrului. Miraculosul e doar un suport pentru tura medie a cotidianului. Convingerea turmei piper. Merita 0 men~une sceneta Negutdtorul de Ionescu), scriitori ~i critid (Lovinescu,
socioutopia neagra. A citi paginile aces tea pro- de inviali din mor~ ca a luat in stapanire lumea oche/ari (1928), veriga lipsa dintre Urmuz ~i Dragornirescu, Iorga) ori tot soiul de personaje
fane ~i profanatoare ca pe un "mister" medieval, o anunfa in chip izbitor pe aceea a rinocerilor: Ionesco, foarte in spiritul bizar ~i absurd al pasagere ale vremii. Deseori formularile sunt
cum recomanda· Perpessicius, ca fantastice "S-a ispriivit, genul ne-a fost corectat. Cred cii avangardei interbelice. Restul e neglijabil. Dintre memorabile, fixand cu acul 0 fizionomie ori un
 caracter. In insectarul lill Arghezi il gasim, de
pilda, pe Lovinescu, de?i a fost unul dintre
primii care i-au recunoscut geniul: "EI prime?te
~i imparte tot ce prime§te, ca 0 pasare cu intes-
tinul SCutt, care se hriine§te §i evacueaza
paralel". Iaci-l pe M. Dragomirescu: " ... Criticul
cel mai sistematic, care nu exclude kilometria
literarii ?i ar putea sii figureze personajul Nunc
est bibendum al pneumaticului Michelin, ~i-a luat
in primire postul de membru al comitetului de
lectutii teatral. Excelent cunosdtor literar, dar
?i mai bun so~ in defrnitiv, domnul Mihalache a
?i facut cateva vizite de recunoa§tere Teatrulill
Naponal, cu doamna. Domnul Mihalache are
un defect: 0 inima romanticii sensibilii la amor -
~i cum artistele vo! cadea inevitabil indriigostite
de acest fermeciitor, subtil ca 0 viperii §i
primejdios ca un parfum, Don Mihalache Juan
este pazit cu strii§nicie". Urmuzian avant ia iettre
este "capul" lill A.c. Cuza: "Economistul pare
taviilit in grafit ?i restaurat cu carpa de praf.
Capul domniei sale, incii jerpelit, de tanar scatiu,
se ascunde in bijuteria ochelarilor, purtap pro-
babil cu intenpa de a imprumuta liniilor melcuite
o liciirire de metal, necesar imaginei de voin~".
Din multele pamflete indreptate contra lui Iorga,
I-am ales pe acela care explica abandonarea
moratoriului instituit de Arghezi insu?i dupii
1919, dnd istoricull-a eliberat de la Vacare§ti,
?i in care, lucru rar, exista in cinismul stilistic
obi§nillt un neobi~nuit accent sentimental:
"Inca nu trecuse, mi se pare, siiptiimana, ~i
domnul Iorga a venit sii viziteze, cu primul
Parlament de dupa riizboi, penitenciarul. Era
acolo §i Ion Slavici: nu a mrrebat de el. Mai
cirziu I-a scuipat pe bulevard. A intrebat de
<<ArgheziȤi a voit sa stea de yorba cu el. Imi
aduc aminre hohotul de ras al domnului Ior$a
cand profesorul a dat ochii cu un bondoc. I~i
inchipilla, in iconografia Domniei Sale, ca el era
innalt, ca purta barM lunga §i cii era veninos.
L-a intrebat de doua ori dacii el era individul
cerut. Imi mai aduc aminte ceva. 0 foarte ome-
neascii strangere de mana, pe care Hll-a dat-o
intr-adevar cu toaci inima, a durat, nedescle~tatii,
tot timpul dintre inva~t ~i captiv. I-am pus in
cateva ~oapte gangavite suferin~a ~i revolta
camarazilor mei iar in §oapte, corespunzatoare,
domnul Iorga §i-a srrecurat tutburarea §i spe-
ran~ele sale. Nu va ascundep, domnule Iorga:
erap emoponat Mi s-a pamt cii in dreptul ochilor
mei umezi se umeziserii §i ochii dumneavoastra.
~i, la desparpre, dumneavostra v-ap dat seama
ca pneap mana goala ridicaci in frig, ~i eu mi-am
dat seama d in mana mea, de-a~ijderi ridicaci,
pneam miinu~a dumneavoastrii de lana... A
fost 0 emope impartii§ici. Domnul Iorga a suras,
eu m-am inchinat §i dupa cateva zile camarazii
mei §i sluga dumneavoastriierau pu§i in liber-
tate [... ] De atunci incoace m"am simpt inliin~t
de amintirea mea, §i niciodatii, afara numai,
poate, de vreo aluzie inocenta, nu am putut
scrie nimic despre domnul Iorga. Sa-l fi barfit,
era abject; sa-i fi cernut parfume ~i tamaie de
jurlmprejur, era abject [... ] De astii data sunt
silit sa iau atitudine - ~i 0 iau. Oricat a~ dori sa-i
plac, nu pot prinde cu guta scuipatul domnulill
Iorga, din aer, sii-l beau §i sa mul~umesc. Micul
ziar (Bi!ete depapagal, atacat de Iorga de la tribuna
Parlamentului - N.M.), care poate supara Birii
odioasii calomnie, e creapa mea integrala, e pro-
prietatea mea nediscutaci. Teritoriul meu ingust
mi-l apar impotriva latifundiarilor care vin din
presa mare ca sa mi-l spurce. L-am gasit pe
Dornnul Profesor, cu bretelele pe bra~e, gata sa
mi-l ingra~e cu ingrediente ce nu-s pe gustul
meu: e un detaliu care vine destul de comic, in
des en, venerabilei sale barbi".
Publicistica lui Arghezi nu consta, evident,
doar in parnflete. Vreme de ~aptezeci de ani, intre
1896 §i 1967, cu pupne intreruperi (1919-1922,
1940-1942 ~i 1948-1952) Arghezi a publicat,
mai in fiecare zi, un articol: cronici politice,
plastice, literare ori teatrale, r~portaje, miscelanea,
amintiri, evodri, marturisiri ori profesii de cre-
din~a, intitulate tabiete (cuvantul este al lui, in
presa romaneascii),. subiecte, semne cu creionui sau,
pur ~i simplu,proze. A scos de unul singur ziarul
Biiete de papagai, in parru serii, ·iar. mai inainte
revista Cronica, a colaborat la Lnia dreapta a
prietenului sau Vasile Demetrius, la Viaja sociak'i
~i Facia lill N.D. Cocea, la Seam lui Bogdan-Pite§ti,
inainte de 1916, la Gazeta Bucure{tiior in arili
ocupapei, la Hiena lui Pamfil $eicaru, la Adevarui
literar {i artistic, la I nformafia '{j!ei ~i la altele in
interbelic, la Adevarul, dupa 1944, la Contemporanui
~i la Gazeta iiterara, dupa mijlocul deceniului
urmiitor, spre a Ie numi doar pe cele mai
importante. Numai Caragiale, ciiruia i-a purtat 0
statornica adrnirape, a mai avut un compas
gazeraresc amt de largo Conpnutul multora dintre
miile de articole ale lui Arghezi a devenit cu
timpul indiferent. Expresivitatea literara este
aceea care Ie salveaza deseori. Biografii VOl'
incerca sa gaseascii atitudinilor scriitorului 0
coeren~a sau 0 ideologie. Sunt totu§i prea mari
variapi ~i un caracter prea apasat personal in
simpatiile ~i antipatiile publicistului, care se des-
parte de unii contemporani tot a§a de pe
nepusa masa cum II imbrap~eaza pe allii. Fide-
litaple sale sunt pupne, reduse la capva prieteni
(Demetrius, Galaction, Cocea), nu farii sincope
in toate cazurile, §i oricum nu a~a de bacitoare
la ochi ca inimiciliile. Un rol I-a jucat pecu-
niarul. Arghezi se lasa platit, din ce in ce mai
gras, ~i nu pregeta sa plateascii, la dndul lui,
polite celor care-i wau subvenpa. E interesant
de notat ca, inrr-o singura privinta, Arghezi a
dovedit 0 atitudine precisa ~i neschimbata,
~i anume fatii de germani ~i de civilizapa lor, ~i
tocmai ac.easta i-a atras neplaceri. Dupa Primul
Riizboi, cand a fost condamnat pentru colabo-
raponism, nu conpnutul articolelor din Gazeta
Bucure{tikJr a fost invinovapt, ci simpla prezen~a
in foaia care apartinuse inipal comandaturii
germane. Se pare cii Iorga, Lovinescu §i ceilalp
n-au recitit articolele. Arghezi era, ce e drept, de
parerea lill Caragiale despre nemp. Nu imparta-
~ea neaparat vederile unor Carp sau Stere, mult
mai motivate politic acestea, decat in privin~a
antirusismului comun celor doi. Constituirea
Romaniei Mari in 1918 a insemnat moartea poli-
ticii a conservatorilor, a filogermanilor ~i a sim-
patizanplor Europei Centrale (Slavici, Aurel
Popovici). Un naponalism intolerant i-a scos
din istorie pe top cei care ne concepeau viitorul
intr-o miniera diferita. E paradoxal sa cons tap
ca naponalismul acesta este inca viu in repro-
~urile pe care G. Ciilinescu i Ie face lui Slavici in
Istona din 1941 cand, din ocupanp, germanii ne
devenisera aliap ~i Romania pierduse la masa
tratativelor Nordul Ardealului, al Bucovinei §i
intreaga Basarabie. In ce prive§te termenul
colaborafionism, el nu fusese ind inventat dupa
Primul Razboi. Este 0 contribu~e franceza in
vocabularul politic de dupa cel de al Doilea. La
noi a fost imprumutat de Oscar Lemnaru in
rubrica din Dreptatea intitulata Perna cu ace chiar
in toamna lui 1944, intt-o prima tentativa de
purificare ideologid. Nu e lipsira de temei
declarapa lui Arghezi (de aceea~i parere era ~i
Slavivi) de la procesul din februarie 1919, cand se
mira cii Justi~a incepe prin a se rHui cu jurna-
li~tii, nu cu oamenii~polilici rama~i in Capitala
ocupara, care formaserii un guvern paralel §i
incheiasera pacea de la Buftea. Articolele 11araci
pe Arghezi convins cii locul Romaruei ar fi fost
alaturi de Puterile Centrale. El crede nu adt in
invincibilitatea nemplor, cat in soliditatea civili-
zapei lor. Admirii, ca ~i Caragiale, spiritul lor de
ordine. Spre deosebire de protagonistul din
Ochii Maicii Domnuiui, Arghezi nu refuza, in
via~ de toate zilele, calea mijlocie, fund un fami-
list §i un gospodar. N-are inclinape spre mercan-
tilismul de aventurieri ai oceanelor care i-ar
caracteriza pe britanici, nici spre autocratismul
~i colectivismul rusesc. Chiar dacii n-au accen tul
politic al articole1or unor Slavici sau Popovici,
cele ale lui Arghezi nu exprima doar opiniile
incimplatoare ale unui "profitor" sau "vandut",
cum VOl' afirma dupa riizboi partizanii Antantei,
adid lnvingatorii militar §i moraL Ele surprind,
de exemplu, destul de corect naiviraple englezilor
care credeau d VOl' ca~tiga razboiulinfometand
Germania. Din perspectiva lui Arghezi, Germania
era in stare de un "razboi universal", singura
contra tututor, sub mana unui "imparat supe-
rior inzestrat" in care nempi §i-ar descoperi
 "e},.-presiaenergiilor lor culminante". Cum el
este totdeauna sensibilIa presa, Arghezi noteaza
diferenfa (nu mai putem ~ti cat de adevarati)
dintre cenzura aplicaci ziarelor in Franfa ~i
Anglia menita a intrefine "optimismul teatral
impus de guverne" ~i ~ansa pe care Germania
ar da-o tuturor supu~ilor ei de a avea acces la
ziarele straine. "in timp ce aliapi viseaza, ger-
manul biruie~te",scrie Arghezi, socotind ironic
ca razboiul Quadruplei (a~anume~te el Antanta)
se deosebe~te de al Puterilor Centrale ca "des-
canteculde medicina".Cririd "modelul francez"
pe care romanii I-au preferat fara a-i baga de
seama "idealismul"pagubitor. Dar virulenfa ata-
curilor lui Arghezi se indreapti spre acei politi-
cieni care, ca Take lonescu, au rnut in birou
portretul Kaisetului,au primit decora~a"Vulturul
Ro~u", pentru a pleda apoi cauza Quadruplei.
Arghezi este alarmat de pericolul rusesc, mai
___ales_dupa 1917. Consacra revolu~eiun. serial._
Un arricol seintituleaza semnificativ Negura
mare. Pe bol~evici Ii nume~te maximali~ti, cu
termenul romanesc din epod, care este 0 tradu-
cere,in fond exacci,pentru bol~evici.Arghezi mi
crede ca maximalismular putea avea priza la
noi. El releva multe. din insuficienfele socialis-
muluiintema~onalistcare ca~tigasedestui aderen~
printre romanii de-la finele secolului XIX ~i
inceputul secoluluiXX. Din toate acestea nu se
poate .trage concluzia ca Arghezi ar fi lucrat
contra interesului na~onal, chiar dad opiniile
sale n-au fost validate de incheierea riizboiului.
Acuza~a cii ar fi demoralizat armata e fara
temei. Soldapi no~tri de la Mara~e~tichiar erau
indlra~ in opinci ~i obiele, veritabila "armaci
de iobagi", care, logic, n-avea cum birui"un
adversar mult mai cult". Sa nu-i cerem lui
Argheziori lui Stere sa fi biinuit inainte de 1917-
1918 d alianfa cu ru~ii contra nemfilor ne va
restitui ~iTransilvania ~iBasarabia.Acest noroc
istoric n-a avut 0 logid previzibila. Dupa
Primul Riizboi, cand idealul Uniunii e implinit,
iar genera~a lui Mircea Eliade se crede indri-
tuita sa se consacre exclusiv valorilor spiritului,
Arghezi abordeaza tot mai rar teme politice.
Niciunul din evenimentele majore ale interbeli-
cului nu mai este comentat in publicistica lui
cotidiana. Acest jurnal sui-generis seamana pe
mari suprafqe cu al lui Gonzalv lonescu din
Bie/ul Ioanide. Rarisim,se rafuie~tecu socialismul
("Nici una din libertiifilecetafene~tide azi nu se
datoreaza socialismuluiroman, scrie el in 1928.
Toate inlesnirile lor, muncitorii Ie au de la
boieri.. .'') ~icu bol~evismul.Un deceniu inainte
de pamfletul Baroane, din 1943, supraestimat
din raruni conjuncturale ~i care i-a atras auto-
rului a doua ,Jnternare", filogermanismul lui
Arghezi nu se stinsese. In articolul Hitlerismuf,
din 1933, scria negro pe alb: "Vocea domnului
Hitler a sunat altfel decat toate vocile din
paisprezece ani de pana acum". Dad ne gan-
dim ca aniicu pricinasunt ai dezastruluipostbelic
~i ai neputincioasei Republici de la Weimar,.e
u~or de infeles de ce-~ilega Arghezi speranfele ~.
de autoritatea noului imparat. Singura consec- __
venfa politid in to~ ace~ti ani este la noi
carlismul. Revenirearegelui in fad e salutata de
la inceput, cu toate sagefilede rigoare la adresa
liberalilor care 11exilasera. Carol al-II-lea este
cand "Regelecarturar",cand "Regelescriitorilor".
Daduse cu adevarat bani in scopuri culturale.In
1937 lauda nu mai cunoa~te margini: "Citit
heraldic Carol Secundus, numele ilustru de
doua ori, 0 dati la Quintul ~i alti data la
stramo~ul Carol Inciiul, s-a intercalat, in al
patruzeci ~i patrulea an, intre marii regi,
1mpara~ ~i incepatori de veac". Nu e chiar 0
excep~e in epod. In 1940 G. calinescu 11va
compara pe Carol cu Ludovic al XIV-lea. Dupa
1944 Arghezi nu-~i aliniaza ideile, ca
G. Calinescu, celor curente. In plina campanie
contra "tumului de fI!de~",poetul refuzii net
scrisul angajat "Mie, unuia, ori de cate ori in
lunga mea duraci profesionala mi s-a sugerat 0
idee, 0 tema, am fost incapabil s-o execut".
Uneori ~nta politid este ~pede: "E comic ce
con~tiinfa ~i slabiciune trebuie sa aiM puterea
ca sa intre in panid dinaintea unui simplu
cuvant ~i petic de hartie!", scrie el in 1947.
Puterea celor fara putere, cum 0 va mimi Havel
peste exact trei decenii,~icare arasturnat comu- colec~e de portrete de ciilugari,preo~ sau ierarhi
nismul peste tot in lume! $i, in acela~i an, in ai bisericii,un panopricum de apucaturi urate ~i
Adevarul. care urma sa fie desfiinfat odata cu de vicii. E lesne de remarcat d Arghezi a fost
toata presa privati ~i libera: "Nu i se poate un precursor al avangardei anilor '30, in care
tigadui (scriitorului) dreptul la un perimetru scabrosul ~i scatologiculi~ifac intrarea in litera-
personal de sensibilitate ~iinteligenfa... ". Dupa tura noastra. Cu deosebirea ca Arghezi riimane
ce, in 1946, ptimise Premiul Na~onal de Litera- un calofilchiar ~idnd zugrave~teuratul. Icoanele
tura ~i fusese sarbatorit oficial, in ianuarie 1948 sunt 0 puternica satira anticlericala sub fafada
articolul din Scant cia allui Sorin Toma 11scoate nevinovati a subritlului: Amintirile ierodiaconului
pentru ca~va ani din publicistid. Articolul face Iosif(numele monahicesc al poetului):
un cap de acuzare din poezie, nu din articole.
M.R. Paraschivescu se referise la ele intr-un ,,0 datorie colegialama obliga sa curaf prin
prim atac, pe care oficialitatea comunista nu-! chilia vecinului meu [... ] Prevazut cu maturi,
considerase suficient. Poate de aceea solicitase ma~e, carpe, 0 ciildare, apa caldii ~i petrol,
lui Sorin Toma sa schirnbe ~nta: poetul, nu depusei ustensilele in camera de intrare, mcuiai
publicistul trebuia descalificat. lnteresant este u~a pe dinauntru ~i dadui ~ile interioare de
d, in preajma reabilitarii, in 1955, ~i tot din pare~) ca sa deschid ferestrele ~i sa curaf. Un
dispozi~apartidului comunist, losif Chi~inevski, spectacol fantastic se infa~~a in camera cea
care fusese la originea articolului din Scanteia, mare. Camera nu mai avea ferestre ~i era trans-
. __ ._gase~te potrivit, in raportul oficia!,_sa reamin--·-formata pe toata- inrinderea ei inlatrina. In
~., teasd atat carlismul anilor '30, cat ~i disidenfa dreptul parefilor zapada se muta de vantu! dintre
anilor '40. De unde se vede d alegerea,poeziei ferestre de colo, colo. Pe podina, deasupra dr-
ca temei al excluderii fusese tacrid. lntreaga ~or sacre, deschise pe mijloc, se descompuneau
problema, priviti din interiorul oficialitipi, se excrementele, de varste deosebite. Intre aceste
afla in cartea lui Pavel Tugui din 1998,Amurgul tivi de un pref nebanuit, care slujiserade suport
demiurgilor. Recapitularea de dtre Chi~inevskia sub omul beat, pentru golirea intesrinului gros,
ereziilorpublicistului s-a dovedit tardiva. Decizia era ~i 0 evangheliecu scoarfede carifea ~i argint.
fusese luati. Arghezi a inceput sa publice, pe Citii curios pe ce pagina preferase excrementul
langa poezie, articole,a~acum racuse toata viara· sa se ~eze, ca 0 vipera incovoiara: era 0 cetire
Niciunul dintre aceste articole nu mai prezinti de la Matei. Examinai ferestrele. In dreptul
vreun interes. Tot ce se poate spune in favoarea fiedreia, de-a lungul zidului care raspundea in
ei este d, paralel cu sdderea expresivitapi lite- livezilede cai~i,ingherase cate 0 dara de ~ri
rare, publicisricaultima a lui Arghezi nu se ridid succesivi, incepand de la lemnul orizontal al
totu~i la nivelul de oportunism pe care-l va cadrului ferestrei. Singura nedumerire cu care
cunoa~te, in aceia~i ani, publicistica unor am rarnas din aceasta camera de calamira~ este
Sadoveanu sau Ciilinescu. privitoare la felul de echilibtu necesai: c~lui ce
Unele dintre tablete publicare in decursul ~i-ascos fesele pe fereastra, ma sa cada in prii-
timpului au fost culese de autor in volume. Cde pastia curpi din dos. $i era atat excrement incat
mai vechi sunt acelea din POa/ta neag,.a (1931), nici douiizecide ani de golire a unui pantec nu
inspirate, ca ~i Fiorile de mucigai, din experienfa putemi corespunde ptin produsullor neintrerupt
inchisorii Vacarqti. Pu~ne depa~esc conjunctu- capacitafilorfecaleale unui singur arhirnandrit".
ralul. Eufemisric, G. Ciilinescua exprimat bine
principalullor neajuns: "Tabloul este original ~i Cea mai consistenta dintre aceste culegeri
plin de colorit, materia nu apare suficient ela- este Manualul de morala practica din 1946. Cirind
borata in simboluri". Icoane de lemn (1930) e 0 tabletele la rand, te izbe~te striilucirea care fa~-
ne§te din opacitatea limbii. Manuafuf este un
genial exerci~u de digita~e pe claviatura cuvin-
telor, 0 paganiniacIa verbala, dnd u§oara, jucau§a,
ca fulgul, dnd grea, ca piatra de moara, cand
plina de lirism inaripat, cand cinitoare, mti§ca-
toare, mangiioasa. Arghezi l§i are lexicul §i
totodatii, gramatica §i topica personala. Sub
raportul conlinutului, Manuafuf e 0 culegere de
silogisme ale amadciunii: aforisme morale ~i
politice. Toate motivele, personajele, situaliile din
enorma lui proza satirica sunt aici concentrate
la esenp, dupa ce apa a fost evaporata. Pe cat
de metafizic e Cioran, pe aut de conjunctural e
Arghezi. eu toate aces tea, Manuafuf fo§giiie de
ganganii morale cli.ncolo de mode ~i limp, con-
servate de tiitia expresiei. E ~i un molitvenic,
Incercand sa scoata Oa iveala!) tot riiul din
lumea publica romaneasd. ~i, cam vreme
aceasm lume nu s-a schimbat prea mult, unele
molitve suna actual: "Tot ce se munce§te in
, intuneric - afad de ciirbune ~i diamant - miroase
a sange §i se grupeaza in seria asasinatului §i a
talhiiriei". Sau: ,,Alta paine cumparii banul
muneii §i alta paine fura banul §iret. Banul
parazitar na~te in~i parazitari, familii parazitare
§i clanuri".
Aliituri de Sadoveanu, Arghezi este cel mai
mare scriitor roman al secolului al douazecilea.
Incomparabil, a dat na§tere, in poezie, ca §i in
proza §i publicistica, unei nesfar§ite descendente.