DETERMINAREA CLORULUI ACTIV DIN SUBSTANŢA CLORIGENĂ

Generalităţi: pentru dezinfecţia instalaţiilor locale de aprovizionare cu apă (fântâni) se utilizează

substanţele clorigene. Prin substanţă clorigenă se înţelege substanţa care conţine clor molecular şi pe
care îl pune în libertate în contact cu apa. Acest clor se numeşte clor activ. Astfel de substanţe sunt:
clorură de var (oxiclorură de calciu), cloraminele, hipocloriţii de sodiu, de calciu sau potasiu etc.
Deoarece substanţele clorigene în contact cu lumina şi vaporii de apă pierd clorul activ, în timp, este
necesar ca înainte de a fi folosite pentru dezinfecţie să se determine concentraţia în clor activ a
substanţei respective. Sub 20% clor activ substanţa clorigenă nu mai are o bună eficienţă în
dezinfecţie.

Principiul metodei: clorul scoate iodul din iodura de potasiu proporţional cu concentraţia sa, iar
iodul eliberat se titrează cu tiosulfat în prezenţa amidonului ca indicator.
Ca (OCl )2 + H 2O → 2HOCl + CaO
2HOCl → Cl2 + 1 / 2O2 + H 2O
Cl2 + IK → I 2 + 2KCl
2S2O 4 Na 2 + I 2 → S4O 6 Na 2 + 2 NaI
Reactivi: - tiosulfat de sodiu soluţie 0,02 N se prepară din soluţia de tiosulfat de sodiu
0,1 N diluată de 5 ori cu apă bidistilată fiartă şi răcită;
- indicator amidon soluţie 0,5% se cântăresc 0,5 g amidon solubil şi se
amestecă cu puţină apă rece apoi pasta formată se introduce în 100 ml apă
bidistilată fiartă. Se agită şi se lasă să se depună peste noapte. Se foloseşte
supernatantul clar care se poate conserva adăugându-se 0,1 g acid salicilic
peste 100 ml soluţie;
- acid acetic glacial 12% sau acid sulfuric 1: 3 (nu se foloseşte acid clorhidric);
- iodură de potasiu soluţie 10%;
- substanţă clorigenă 1%.

Modul de lucru: într-un flacon Erlenmayer se introduc 5 ml din supernatantul soluţiei clorigene, 1
ml acid acetic sau acid sulfuric (pH între 3-4), 1 ml iodură de potasiu şi se diluează cu apă bidistilată
până la 50 ml. Se titrează cu tiosulfat până se obţine culoarea galben pai, se adaugă 0,5 ml amidon şi
se continuă titrarea până la decolorare completă.

N ⋅ f ⋅ 0.71 ⋅ 100
Calcul: mg Cl% =
5 ⋅ 10
N – ml soluţie de tiosulfat de sodiu 0,02 N folosiţi la titrare;
f – factorul soluţiei de tiosulfat de sodiu 0,02 N.

1
 DETERMINAREA CLORULUI REZIDUAL

Generalităţi: după contactul de 30 minute dintre clor şi apă, rămâne în apă un exces de clor care se
numeşte clor rezidual. Clorul rezidual se poate prezenta sub 2 forme şi anume: acid hipocloros sau
hipoclorit care poartă denumirea de clor liber şi cloramină (mono- şi dicloramină) care se numeşte
clor legat. Aceste 2 forme ale clorului rezidual sunt importante deoarece acţiunea şi stabilitatea lor
în apă este diferită. Prezenţa clorului rezidual în apa supusă dezinfecţiei are o importanţă sanitară
deosebită, indicând pe de o parte că s-a introdus cantitate suficientă de clor care să asigure
dezinfecţia, iar pe de altă parte integritatea reţelei de distribuţie a apei.
Clorul rezidual liber este un indicator mai valoros decât cel legat deoarece este mult mai
sensibil.

Metoda iodometrică
Principiul metodei: clorul molecular eliberează iodul din iodura de potasiu proporţional cu
concentraţia lui. Iodul eliberat este titrat cu o soluţie de tiosulfat de sodiu în prezenţa amidonului ca
indicator.
Cl2 + 2IK → I2 + 2ClK
2S2O3 Na 2 + I 2 → S4O 6 Na 2 + 2INa
Reactivi: - iodura de potasiu, soluţie 10% proaspăt preparată;
- acid acetic soluţie 12%;
- amidon soluţie 0,5%;
- tiosulfat de sodiu 0,01 N, care se prepară din soluţie de tiosulfat de sodiu 0,1 N prin
diluare de 10 ori cu apă bidistilată fiartă şi răcită (factorul soluţiei de tiosulfat de
sodiu se face faţă de o soluţie de bicromat de potasiu de aceeaşi normalitate);
- soluţie tampon de acetat: 102 ml soluţie normală de acid acetic şi 48 ml soluţie
normală de azotat de sodiu se introduc într-un balon cotat de 1000 ml, se completează
la semn cu apă bidistilată;
- acid acetic soluţie normală se prepară din 57 ml acid acetic glacial şi se diluează până
la 1000 ml cu apă bidistilată;
- acetat de sodiu soluţie normală se prepară din 136 g acetat de sodiu, se introduc într-
un balon cotat de 1000 ml cu câţiva ml de apă bidistilată, apoi se completează la
semn cu apă bidistilată.
Mod de lucru: într-o capsulă de porţelan se introduc 500 ml apă de analizat peste care se adaugă 5
ml IK, 12,5 ml acid acetic şi 5 ml soluţie de amidon. Se amestecă cu o baghetă şi se titrează cu
tiosulfat de sodiu dintr-o microbiuretă până la dispariţia completă a culorii albastre.
N ⋅ f ⋅ 0.355 ⋅ 100
Calcul: mg Cl rezidual / dm 3 =
V
N – ml soluţie de tiosulfat de sodiu 0,01 N folosiţi la titrare;
f – factorul soluţiei de tiosulfat de sodiu 0,01 N;
0,355 – echivalentul în mg clor a unui ml soluţie de tiosulfat de sodiu 0,01 N;
V – cantitatea de apă de analizat luată în lucru, în ml.

Observaţii:
- metodă se foloseşte pentru determinarea clorului rezidual total (clor liber + clor legat);
- metoda poate fi interferată de alte substanţe oxidante care eliberează iodul din iodura de potasiu;
- dacă apele de analizat conţin nitriţi în cantităţi mari sau fier trivalent, în locul acidului acetic se va
folosi soluţia tampon de acetat (6 ml tampon acetat pentru 100 ml apă de probă);
- metoda este folosită pentru concentraţii mari de clor rezidual (peste 1 mg/dm3).