Ştim că este plin de milă, astfel El ne izbăveşte Ne ridică din mocirlă, ne fereşte de păcat Înnoieşte viaţa noastră şi alungă ce-i stricat.
Doamne Mare eşti în toate, Blând, Milos, Nemărginit
Faci din oameni de nimica fii ai cerului slăvit Îi numeşti fii de nădejde, sfinţii Tăi de pe pământ Le-ai promis în veşnicie loc în cerul Tău preasfânt
Iată-ne ajunşi Isuse pocăiţi cum am dorit
Inima în noi tresaltă şi te vrea mereu slăvit Dragostea dintâi e-nfloare, viaţa noastră scânteiază Trupul cântă pentru Tine, sufletul mereu veghează.
Suntem mândri că în inimi stă stindardul Lui Hristos
Nu pierdem vremea degeaba, trăim timpul cu folos. Îndemnăm pe toţi să vină la Slăvitul Împărat Care poate ca să ierte orice om, orice păcat.
Nu putem descrie totul: Starea, traiul, bucuria,
Pacea, liniştea din suflet, biruinţa şi tăria. Negreşit că fiecare le simţim încă la fel Şi aceasta ne uneşte spre o ţintă, spre un ţel.
Doamne, mare eşti în toate, mare deci să ne rămâi
Şi-ntr-o stare veşnic sfântă, am dori ca să ne ţii Du poporul Tău pe culme, dă-ne `nalta însuşire De-a porni cu tot elanul spre a Ta desăvârşire.
Fă-ne însă să pricepem un păcat ascuns şi tainic
Un păcat la fel ca altul, cu un rezultat amarnic E-un păcat ce nu se vede ci doar cu ochii credinţei Zărindu-l îl poţi afla: ,,Păcatul obişnuinţei''.
Greu e Doamne ca s-o spunem că de multe ori în viaţă
Chiar venind în Adunare suntem reci: Un sloi de gheaţă Fă să ştim cu toţi acuma că în lumina credinţei Nu e altceva decât: Păcatul obişnuinţei
Ne obişnuim cu-un nume: ,,POCăIT''se cheamă el
Şi mascaţi sub acest nume facem lucruri fel de fel Iar în loc de pocăinţă zilnică sau chiar mai mult Privim spre-o idee veche: ,,Eu sunt pocăit şi cult'' ,,POCăIT'', nu-i doar odată, ci mereu când tu greşeşti Să-i ceri Domnului iertare şi să-i spui că te căieşti Dar de vrei să rezolvi altfel problemele pocăinţei Înseamnă că ai în tine: ,,Păcatul obişnuinţei''.
Orice lucru mic sau mare deviat în mod voit
De la sfânta-nvăţătură şi de Biblie croit, Orice faci de unul singur, împlinind pofta dorinţei E păcatul zis dar tainic: Păcatul obişnuinţei.
Chiar dacă la ora zece la Biserică apari
Motivat de mici probleme sau chiar de probleme mari Chiar dac-ai avea scutire de protejarea fiinţei Acesta e tot păcat: Păcatul obişnuinţei.
Dacă eşti în Adunare şi ţi-ai făcut obicei
Ca în timp ce alţii cântă, tu doar să priveşti la ei De confunzi lucrarea sfântă cu lucrările şedinţei Această anomalie-i: Păcatul obişnuinţei.
El n-are clasificare, nici păcat mare, nici mic
Dar are ca plată moartea şi pururi un chin veşnic Verifică-te acuma de ai dragoste, credinţă Sau acestea sunt formale: Aşa din obişnuinţă.
Curăţeşte-ţi Doamne turma şi fă o verificare
Ca să faci din fiecare minunate mădulare Puse-n slujba Ta cu totul, fără patimi şi păcat Să putem purta un nume de ,,Popor răscumpărat''.