Sunteți pe pagina 1din 5

GENETICA COMPORTAMENTULUI UMAN

Ereditate şi mediu în dezvoltarea individului

EREDITATE ŞI MEDIU ÎN DEZVOLTAREA INDIVIDULUI

Influenţa eredităţii şi a mediului asupra dezvoltării individului reprezintă o problemă


îndelung dezbătută şi cercetată în lumea ştiinţifică. Oamenii sunt interesaţi de rolul pe care îl
joacă ereditatea în determinarea caracteristicilor fizice, de personalitate şi intelectuale ale
copiilor lor. Există situaţii în care un anumit caracter se manifestă în fiecare generaţie a unei
familii, influenţa eredităţii fiind foarte evidentă (transmitere prin genă dominantă). Însă
problema ereditate-mediu este una extrem de complexă deoarece există caractere cărora nu le
putem atribui, foarte uşor, o cauză ereditară sau de mediu (transmiterea pe calea genelor
recesive este dificil de observat şi poate fi confundată cu influenţa mediului).
Ereditatea reprezintă funcţia organismului de transmitere a caracterelor morfologice,
funcţionale, biochimice şi psihologice în succesiunea generaţiilor.
Mediul reprezintă ansamblul elementelor naturale, sociale, economice, culturale şi
educaţionale cu care omul interacţionează pe parcursul vieţii.
Cu toate că interdependenţa reciprocă a genelor şi mediului este nu numai complexă,
dar şi certă, demonstrată ştiinţific, cercetătorii abstractizează atunci când consideră genele şi
mediul ca fiind separate şi independente. Acest lucru este realizat pentru a simplifica
complexitatea reală a situaţiei în interesul cercetării. Interdependenţa este evocată de câteva
exemple. Există deosebiri între oameni în ceea ce priveşte numărul dinţilor, la unii indivizi
pot lipsi unul sau mai mulţi incisivi sau molari, aceste diferenţe fiind ereditare. De asemenea,
exista diferenţe de structură între dinţi care pot fi atât ereditare, cât şi cauzate de boli sau
carenţe alimentare şi vitaminice în perioadele dezvoltării. Starea danturii la un individ de 21
de ani va fi expresia factorilor genetici şi a celor de mediu. Un alt exemplu priveşte
musculatura oamenilor. Diferenţele individuale sunt de grade diferite şi pot fi ereditare. Există
oameni costelivi a căror musculatura rămâne slabă indiferent de cât antrenament fizic fac
aceştia şi indivizi cu o construcţie solidă care, cu un antrenament minim, îşi dezvoltă
musculatura în mod considerabil. Aceste diferenţe se exprimă la un nivel nutritiv normal. Însă
atunci când hrana disponibilă este minimă (cum s-a întâmplat în lagărele din timpul
războiului) diferenţele de masă musculară scad considerabil, influenţa eredităţii manifestându-
se într-o măsură mai mică.
GENETICA COMPORTAMENTULUI UMAN
Ereditate şi mediu în dezvoltarea individului

 METODE DE STUDIU ÎN DETERMINAREA INFLUENŢEI MEDIULUI ŞI A


EREDITĂŢII

Cercetătorii preocupaţi de problematica eredităţii omului nu pot crea situaţii


experimentale artificiale care să evidenţieze aportul unuia dintre factori. Studiile pe oameni
sunt dificil de efectuat datorită faptului că cercetătorul nu are posibilitatea de a controla nici
fondul genetic şi nici mediul în care se dezvoltă subiecţii studiului. Totuşi există câteva
situaţii naturale care fac posibil studiul experimental:
- studiul gemenilor;
- studiul adopţiilor;
- studiul emigranţilor;
- studiul arborelui genealogic;
- studiul copiilor instituţionalizaţi.

 STUDIUL GEMENILOR
Primul studiu pe gemeni a fost realizat de Francis Galton in 1876 comparând gemenii
monozigoţi cu cei dizigoţi.
Gemenii monozigotici (univitelini) provin din diviziunea unui singur ovul fertilizat,
motiv pentru care ei sunt identici din punct de vedere genetic. Considerând ereditatea ca
factor generator al unei trăsături, aceşti fraţi (gemeni identici) vor semăna între ei în mai mare
măsură decât se aseamănă cu părinţii cu care împărtăşesc doar jumătate din materialul
genetic.
Gemenii dizigoţi (bivitelini, fraternali) provin din două ovule fertilizate de doi
spermatozoizi diferiţi. Sunt doi fraţi obişnuiţi care se nasc concomitent, având o ereditate
similară în proporţie de doar 50%.
Gemenii monozigoţi vor avea întotdeauna acelaşi sex, spre deosebire de cei dizigoţi
care pot avea, sau nu, acelaşi sex.
Studiile pe gemeni s-au orientat asupra comparării gemenilor univitelini cu gemenii
bivitelini care au acelaşi sex şi s-a plecat de la ipoteza că gemenii identici vor fi mai similari
decât cei fraternali în ceea ce priveşte o trăsătură determinată genetic. Acesta este un studiu de
comparaţie interzigotică. În mod frecvent este utilizat şi studiul a 3 grupe de origine similară,
GENETICA COMPORTAMENTULUI UMAN
Ereditate şi mediu în dezvoltarea individului

două de gemeni şi una de fraţi ai acestora. Este o comparaţie gemelaro-fraternă în care şi unii
şi alţii sunt descendenţi ai aceloraşi părinţi.
Alte design-uri experimentale utilizate în studiul gemenilor sunt: la nivelul unei
singure perechi de monozigoţi sau la nivelul unei populaţii date studiindu-se toţi gemenii
dintr-o colectivitate sau regiune (metoda azigotică).
Cele mai valoroase studii pe gemeni au fost realizate începând cu anul 1970. Acestea
analizau gemenii monozigoţi separaţi la o vârstă fragedă şi crescuţi în condiţii de mediu cu
totul diferite. Diferenţele dezvoltate în aceste împrejurări evocă măsura în care mediul diferit
poate modifica modalitatea de expresie a unui genotip uman unic. Incidenţa naşterilor
gemelare este de 1 la 85, iar tendinţa socială este aceea de a păstra gemenii monozigoţi
împreună. Din acest motiv, astfel de studii sunt destul de rare, mai numeroase fiind cele
asupra monozigoţilor dezvoltaţi în mediu comun, furnizând contribuţii demne de luat în
seamă.

 STUDIUL ADOPŢIILOR
Caracterele care se dezvoltă la membrii unei familii se pot datora atât eredităţii, cât şi
mediului. Cea mai directă cale de a distinge influenţa mediului sau a eredităţii este considerată
adopţia. Prin metoda adopţiei se obţin indivizi înrudiţi din punct de vedere genetic care nu
împărtăşesc acelaşi mediu. Asemănările dintre aceştia vin în sprijinul influenţei eredităţii. În
acelaşi timp, studiul adopţiilor presupune apariţia de membrii ai unei familii care împărtăşesc
acelaşi mediu de viaţă fără a fi înrudiţi din punct de vedere genetic. Asemănarea acestora vin
în sprijinul influenţei mediului.
Design-urile experimentale utilizate în studiul adopţiilor sunt realizate prin comparaţii
între: copilul adoptat, părintele natural şi părintele adoptiv, sau copilul adoptat, fratele natural
şi fratele adoptiv.
Un aspect foarte important care a fost luat în calcul în crearea design-ului experimental
este acela că mamele naturale oferă mediul prenatal copiilor lor care ulterior sunt daţi spre
adopţie. Astfel, asemănarea dintre mamă şi copil se poate datora nu doar facorilor ereditari, ci
şi influenţelor mediului prenatal. Pentru a elimina această variabilă străină au fost luaţi în
considerare taţii, demonstrându-se că nu există diferenţe semnificative între măsura în care
copilul se aseamănă cu unul dintre cei doi părinţi naturali.
Un studiu desfăşurat prin metoda adopţiei a evaluat influenţa factorilor de mediu şi de
ereditate asupra schizofreniei. Studiul a fost relizat de către Leonard Heston în 1966,
GENETICA COMPORTAMENTULUI UMAN
Ereditate şi mediu în dezvoltarea individului

comparând 47 de adulţi daţi spre adopţie la vârsta copilăriei, a căror mame naturale erau
diagnosticate cu schizofrenie cu alţi 47 de adulţi adoptaţi la vârsta copilăriei a căror părinţi nu
sufereau de boli psihice. Din primul lot de subiecţi, 5 au fost spitalizaţi pentru schizofrenie şi
3 au fost internaţi periodic cu schizofrenie timp de mai mulţi ani. Din cel de-al doilea lot,
niciun subiect nu a fost diagnosticat cu schizofrenie.
Coroborând rezultatele mai multor studii s-a ajuns la concluzia că riscul de a dezvolta
schizofrenia este similar pentru copiii crescuţi de către părinţii naturali schizofreni şi pentru
copiii crescuţi de părinţi adoptivi sănătoşi psihic, dar care au părinţi naturali diagnosticaţi cu
schizofrenie.

 STUDIUL EMIGRANŢILOR
Este un design experimental asemănător cu studiul adopţiilor deoarece studiază
oameni ai căror mediu social şi fizic a fost modificat în mod substanţial. Cadrul acestor studii
a fost oferit de emigraţia oamenilor din multe ţări europene de exemplu către Statele Unite.
Emigranţii tind să se căsătorească cu persoane din ţara lor de origine, copiii rezultaţi din astfel
de căsătorii fiind similari din punct de vedere genetic cu părinţii lor, dar crescuţi în condiţii de
mediu diferite. Design-ul experimental folosit presupune comparaţia caracteristicilor
imigranţilor şi a copiilor lor născuţi în ţara „de adopţie”. Rezultatele au arătat diferenţe în
caracteristicile fizice privite până atunci ca fiind constante pentru grupuri rasiale particulare şi
puţin influenţabile de mediu. De exemplu copiii japonezilor care au emigrat în Statele Unite
erau mai grei şi mai înalţi decât părinţii lor, aveau modificări ale formei capului şi o tendinţă
spre piept şi faţă mai înguste; aceste aspecte fiind caracteristice mai degrabă americanilor.

 PRINCIPII ALE INTERACŢIUNII EREDITATE-MEDIU

• Ereditatea transmite un set de predispoziţii, potenţialităţi care se pot manifesta în


diferite grade în funcţie de natura şi intensitatea intervenţiei mediului.
• Determinările eredităţii se pot exprima fenotipic la vârste diferite (nu este necesar să
se manifeste încă de la naştere) sau pot să rămână nemanifeste pentru toată durata
vieţii. Ex.: Unii oameni sunt sensibili la anumite substanţe cum ar fi polenul unor
plante. Expunerea la aceste substanţe le dezvoltă o patologie specifică recunoscută sub
numele de „febră de fân”. Un exemplu de astfel de polen aparţine unei plante care nu
GENETICA COMPORTAMENTULUI UMAN
Ereditate şi mediu în dezvoltarea individului

creşte în partea nordică a continentului american, în consecinţă, acolo nu există în aer


polenul respectiv, iar oamenii nu vor dezvolta această patologie, chiar dacă au o
predispoziţie genetică pentru aceasta.
• Diversitatea, variabilitatea oamenilor se datorează atât factorilor de mediu, cât şi
factorilor ereditari.
• Ereditatea oferă limitele între care se poate dezvolta un anumit caracter în condiţii
favorabile de mediu. Nivelul de expresie al acestuia fiind modelat de influenţa
mediului.