Cãrþile pe care le cauþi!

Mulþumirea
de sine: „Sunt creºtin”
Tu zici „Sunt creºtin” ºi te mulþumeºti cu asta. Aceasta e prima
amãgire - sã-þi însuºeºti darurile ºi fãgãduinþa creºtinismului,
însã fãrã nici o grijã pentru a înrãdãcina în tine adevãratul
creºtinism; sau sã-þi adaugi ceea ce nu poþi dobândi decât prin
virtutea ºi vrednicia cea dinlãuntru. Aratã-þi singur cã e o
amãgire sã nãdãjduieºti într-o simplã denumire, cã Dumnezeu
poate ridica fiii lui Avraam ºi dintr-o piatrã ºi cã poate lua
fãgãduinþa de la tine oricând, atâta vreme cât cele de trebuinþã
pentru a avea parte de ea nu sunt împlinite degrabã. Mai ales,
cautã sã înþelegi ce înseamnã sã fii creºtin, uneºte-te cu acest
ideal ºi vei vedea cât mai þine aceastã proptea a orbirii tale.
Sfântul Teofan Zãvorâtul

GRUPAREA REVISTEI
Ana Abronov, Ierom. Savatie Baºtovoi, Ierod. Grigorie
Benea, Gigel Chiazna, Maria Chirculescu,
Bogdan Nicolae Ciocîrlan, Pr. Napoleon Nicolae Dabu,
Octavian Dãrmãnescu, Diac. Cornel Dragoº, Laurenþiu
Dumitru, Radu Hagiu, Bogdan Mateciuc,
Camelia Milcomete, Mihaela Nedea,
Flory Stoica, Danion Vasile, CiprianVoicilã.

2 Revista apare cu binecuvântare arhiereascã. Materialele trimise spre publicare nu se returneazã. Redacþia are dreptul
luãrii deciziei de publicare ºi stabilirii datei ºi formei de apariþie, integralã sau parþialã, dupã caz, a materialelor primite.
 Editorial
ragi Prieteni, m-am aºezat la PC, sã
D vã scriu câteva gânduri. Fiindcã vine
vacanþa ºi ne vom mai întâlni abia în
septembrie, m-am gândit sã vã scriu despre
vacanþã. Probabil v-aþi fãcut deja planuri,
aºa cã risc sã vã necãjesc puþin.
u aþi obosit de la atâta praf, fum,
N antene, claxoane ºi reclame? Ce-ar fi
sã fugiþi din cartier pentru vreo lunã
jumãtate? Departe, unde veþi vedea cu
ochii, oriunde, dar departe sã fie. Ce-ar fi
sã schimbaþi aerul din plãmâni, sã nu mai
vedeþi blocuri o vreme? Nici pe dinãuntru,
nici de afarã.
e-ar fi, aºadar, sã petreceþi vacanþa la
C þarã, fãrã net, fãrã messenger, fãrã
tv? Credeþi cã se moare din asta? Credeþi
cã viaþa ar fi searbãdã, monotonã,
plictisitoare?
ând aþi privit ultima oarã zborul unui
C fluture, al unei gãrgãriþe, al unei
vrãbii? Când aþi vãzut pisici jucându-se în
iarbã, în rãcoarea serii, ºi vãcuþe
întorcându-se de la pãscut? Nu e de mirare Laurenþiu Dumitru
cã unii copii cred cã vacile sunt mov,
ca-n reclama Milka...
um ar fi sã vã treziþi dimineaþa,
C sã deschideþi fereastra ºi sã
vedeþi flori ºi verdeaþã, nu blocul sau
ºantierul din cartier? Cum ar fi sã
mâncaþi o brânzã proaspãtã de caprã ºi
o pâine caldã de vatrã? Sã priviþi
copacii, sã culegeþi fructe din pomi
(nu din galantarul de la mall), sã
mirosiþi iarba, sã staþi pe verandã
citind un roman bun?
um ar fi sã faceþi seara un grãtar
C în curte, sã beþi o limonadã
fãcutã în casã, sã staþi de poveºti cu
bunicii dragi, osteniþi de povara
vârstei? Sau sã jucaþi un tenis de masã
sau, de ce nu, un basket… Da, se
poate ºi la þarã.
-am cumpãrat bãiatului meu drag,
I Daniel, un coº de basket de ziua
lui. ªi l-a dorit foarte mult ºi, fie
vorba între noi, îl merita! Toatã vara
vom exersa slam-dunk-uri, 3 puncte,
libere ºi free-style ºi vom încerca sã
împlinim cât mai mult din cele
pomenite mai sus. Prietenii vor fi
alãturi de noi în multe din zile.
Personal prevãd o vacanþã
extraordinarã. V-o doresc ºi
vouã!
ãrãsiþi asfaltul, ascultaþi
P glasul pãmântului!
eritã!
M 3
 Pãmânt vechi – pãmânt nou
GRAFFITI ORTHODOXE
„Cum pot creaþioniºtii sã se aºtepte ca
oamenii sã accepte ideea pãmântului tânãr,
când, prin datarea radiometricã, ºtiinþa a
dovedit cã planeta albastrã are miliarde de
ani vechime?”
Aceastã interogaþie reprezintã gândirea
unui mare numãr de semeni de azi. Deºi
majoritatea oamenilor de ºtiinþã acceptã
datarea radiometricã, nu existã totuºi cu
adevãrat un motiv ºtiinþific care sã confirme
corectitudinea datãrii, ci o mulþime de
dovezi care aratã cã ea nu funcþioneazã.
Credinþa cã Pãmântul are o vârstã de
miliarde de ani pare a fi o parte integrantã a
culturii noastre moderne. Una dintre
principalele obiecþii care s-au adus
creaþionismului a fost totdeauna scara de
timp prea scurtã presupusã de acesta. Însã,
înainte de acceptarea uniformismului
(postulat de modelul evoluþionist), în prima
parte a secolului al XIX-lea majoritatea
cercetãrilor susþinea o mult mai scurtã scarã
de timp. Pentru susþinãtorii
evoluþionismului, nici chiar 30 miliarde de
ani n-ar fi de ajuns pentru evoluþia
întâmplãtoare.
Mitologia datãrii radiometrice
pentru materia nevie
Indiciile pentru o vârstã de milioane de
ani a Terrei sunt deduse din datãrile celor
mai vechi roci ale pãmântului. În cele mai
multe cazuri, vârsta unei roci nu este deloc
„determinatã” prin radiometrie, ci prin
recurgerea la tabelul cronologic geologic ºi
la vârsta evaluatã a straturilor ce conþin
fosile, care au fost fixate pentru
modelul evoluþionist înainte de a
exista radiometria.
Metodele utilizate pentru
mãsurarea radiometricã în
cazul materiei anorganice
sunt consacrate: uraniu-
4 Diacon Cornel Dragoº
Au nevoie
ceasurile
radiometrice de
reparaþii?
toriu-plumb, rubidiu-stronþiu ºi potasiu-
argon. La toate, un element-mamã se
transformã treptat prin furnizare de radiaþii
alfa, beta sau gama într-un element-fiicã.
Timpul în care jumãtatea atomilor unui
element radioactiv este transformatã în
atomi-fiicã poartã numele de timp de
înjumãtãþire, iar pe baza relaþiei în care se
gãsesc elementele mamã ºi fiicã se deduce
vârsta probei, în urmãtoarele condiþii:
1. Sistemul procesului este închis
(substanþele esenþiale ale rocii nu s-au
evaporat sau infiltrat). Totuºi, asemenea
sisteme închise nu existã în naturã ºi
nicidecum în perioade de milioane de ani.
2. Componentele originare ale
sistemului trebuie sã fie cunoscute. Dacã o
parte a elementului-fiicã ar fi deja prezentã
în rocã, mãsurarea nu mai este relevantã (s-
ar deduce o vârstã mult prea mare).
3. Viteza procesului trebuie sã fie
constantã sau (cel mult) sã varieze într-un
mod cunoscut. Însã nici un proces din
naturã nu este complet independent de
vreun alt proces natural, astfel cã, dacã
variazã anumiþi factori, se modificã ºi
viteza procesului. Practic este imposibil sã
se evalueze cu exactitate vârsta probelor de
rocã.
Cea mai evidentã dovadã cã metodele
amintite necesitã reconsiderãri o furnizeazã
rezultatele examinãrilor efectuate cu
ajutorul realitãþilor istorice, în cazurile în
care radiometria a fost aplicatã pe roci
apãrute de scurtã vreme în erupþii
vulcanice. De 200 de ani au apãrut rocile
din vulcanul Kilauea (Hawai). Prin
aplicarea metodei cu potasiu-argon s-a
obþinut „vârsta” de 22 milioane de ani! ªi
stâncile de la Hualalei datate 1801 au fost
„evaluate” prin aceeaºi metodã ca având
„venerabila vârstã” de 160 milioane pânã la
3 miliarde de ani. Pe când era fluidã, lava a
preluat argon din aer, modificând
condiþiile sistemului.
Carbonul radioactiv ºi creaþia
Organismele vii ºi atmosfera conþin
într-o anumitã proporþie carbon
radioactiv (C14) ºi normal (C12). În
organismele moarte raportul C14/C12
scade treptat, C14
descompunându-se în C12 (timp de
prezent
înjumãtãþire – 5730 ani). S-ar putea
calcula vârsta unei fosile din raportul
menþionat în cazul unui echilibru între
formarea ºi descompunerea lui C14 în
atmosferã. O asemenea proporþionare s-
ar realiza dupã vreo 30.000 de ani de la
începerea formãrii de C14. În mãsura în
care viteza de formare întrece pe cea de
descompunere, se poate calcula cã
atmosfera actualã nu depãºeºte 10.000 de
ani, posibil nici 5.000 de ani (potrivit
modelului creaþionist care dateazã
atmosfera de azi dupã potop).
Evoluþionistul laureat al Nobelului
pentru descoperirea metodei de datare cu
C14, dr. W. Libby, aprecia cã, în cele trei
decenii de experimentare a metodei,
exactitatea valorilor de mãsurat peste 8.000
de ani scade puternic, în condiþiile în care
existã nesiguranþa constanþei radiaþiei
cosmice. De aceea, metoda nu este
utilizabilã pentru detectarea vârstei de peste
50.000 ani ºi destul de exactã numai pânã la
6.000 î.Hr. În aceeaºi direcþie se înscrie ºi
mãrturia unui alt expert în domeniu,
creaþionistul Melvin Cook: „Existã multe
motive pentru faptul cã metoda este
utilizabilã numai pentru determinarea de
vârste pânã la 3.000, cel mult 3.500 ani”
(Willem J. J. Glashouwer, Aºa a apãrut
lumea, pag. 49). Încurajator de sincer,
evoluþionistul William Stansfield
recunoaºte prezumþiile îndoielnice ale
geocronometriei, arãtând cã nu existã vreun
ceas radiometric absolut sigur pe termen
lung.
Grosul ansamblului dovezilor ºtiinþifice
(ritmul actual redus al vulcanismului, heliul
din atmosferã, uriaºele presiuni din
interiorul zãcãmintelor de petrol,
magnetismul ºi rãcirea Pãmântului, praful
meteoritic, statistica populaþiei) favorizeazã
o viziune a unei Terre tinere, mult prea
tinere pentru ca viaþa ºi omul sã fi apãrut
printr-un proces evolutiv. Datele
geocronometrice sugereazã - ca ºi multe
considerente ale ºtiinþei - originea tuturor
lucrurilor prin creaþie directã.
În actuala ordine a lucrurilor, cea de a
doua lege a termodinamicii face imposibilã
evoluþia naturalã spre forme de
complexitate sporitã. Oricât de bãtrân ar fi
Pãmântul ºi Universul, nu a trecut suficient
timp ca sã se poatã produce evoluþia…
 Homo videns - tablou clinic
Homo videns este o achiziþie nouã a
naturii, apãrutã spontan, ca muºchiul pe
lemnul primelor televizoare. Dovleac
catodic, homo videns este o prelungire de
lujer a TV-ului. El a sãrit din start legile
fotosintezei, crescând vertiginos în dosul
storurilor trase. Stahanovist entuziast al
statului pe spate, homo videns e blocat în
damblaua colectivã ºi priveºte lumea cu
legãnãri line, de hamac.
Homo videns n-are simþul naufragiului. De
ani de zile se aflã-ntr-un picaj comic cu
acorduri de clarinet. Stã ca melcul în salatã,
îl paºte o idioþie galopantã, dar îºi trãieºte
vesel drama. Este aceeaºi ca a
consumatorului blocat în magazin, care ºtie
cã nu se poate abþine de la a cumpãra. Pânã
mai adineauri vesticii îl aºteptau pe Godot,
esticii pe Stalin. Acum nimeni nu mai
aºteaptã pe nimeni. Nietzsche s-ar fi crucit
cu douã mâini dacã l-ar fi întâlnit. Homo
videns nu crede cã fericirea-i o gãinã
moartã, homo videns râde ºi mãnâncã. Un
mâncãu cu o antenã-n ceafã, iatã supraomul!
O viaþã de câine de lux, ca-n refren.
Homo videns este omul fotoliu. Din serial în
film artistic pânã vine supa, întrebându-se
dacã telecomanda e prin plapumã sau a
cãzut sub pat. Aceastã cârtiþã de apartament
s-a identificat cu canapeaua ca musca cu
hârtia de muºte. Flotant nocturn al lumilor
catodice, homo videns se sperie de pana de
curent ca reumaticul de ploaie. ªi are ºi de
ce. TV-ul este cel mai iubit herr professor: i-
a dresat ochiul de voyeur, l-a bãgat la ºcoala
de divertisment, i-a inventat nevoi
nebãnuite. În lipsã de preoþi bolºevicii se
spovedeau la poºtaº. Acum homo videns are
un prieten din pixeli dascãl în toate. Cultura
TV este prosperã, homo videns ºtie multe.
ªtie cã în Statele Unite toþi hoþii
de maºini se îndreaptã spre
New Mexico,
ºtie cã
dacã
tragi într-un om cu tot armamentul din
dotare s-ar putea sã se ridice zâmbind.
Mintea-i la pãdure, morala a rãmas
nedansatã. Hulpav ca un aspirator pe timpul
vieþii tale, TV-ul e chiar un aspirator. Nu-i
de mirare cã patronii îi vând la ofertã
împreunã, ca pe niºte fraþi gemeni.
Onor la erou, Batman se întoarce! Homo
videns are cultul rãzboinicilor, vrea bãtaie ºi
o are, confortul de a fi mãrunt e chiar
distractiv. Încremenit în povestea video,
homo videns uitã oalele pe foc ºi copiii pe
genunchi. Cu TV-ul în faþã, cercul familiei
s-a redus la semicerc. Mii de culori ºi tone
de singurãtate – are, de altfel, ºi egoismul
unei astfel de stãri. În plus, i-au crescut ºi
pretenþii, s-a emancipat. Acum are religia
informaþiei ºi urgenþa de a ºti tot. S-au dus
vremurile buchisirii. Cartea a fost deliberat
uitatã, ca un urs bolnav în spatele circului.
Ne mirãm încã de supravieþuirea burtierei cu
litere la filmele traduse. ªi nu numai cartea.
Toate virtuþile clasice. Nudismul
postmodernului în faþa vechiului e obstinat.
Ultimii timizi vor fi puºi în formol,
omenirea se va da pe toboganul cu idei
trãsnite.
Harnaºamentul
reflectorizant al
Rosinantei
moderne ne
aratã un lucru
trist: în ºaua lui
Don Quijote stã
mândru Sancho
Panza! Sã ne
închipuim
decretarea unei
prohibiþii
generale video.
Octavian Dãrmãnescu
ESEU
Barca lui homo videns ar lua apã,
vâslele i s-ar transforma în cârje. N-
ar mai fi mult pânã la Ziua Venelor
Deschise. Rolul TV-ului în
legumizarea rasei umane e acelaºi
cu al lopeþii în istoria cioclilor. TV-
ul sau soba intimã pe timp de iarnã.
TV-ul, vidanjorul de la ora cinci.
TV-ul, Show Potemkin sau olimpiada
falsului. Pânã în secolul trecut chimia cinei
îþi dãdea calitatea visului. Homo videns n-
are vise. Când doarme tot la TV se uitã.
Când se trezeºte îºi continuã somnul.
Sindromul Helsinki, în care angajaþii bãncii
fraternizaserã cu spãrgãtorii, funcþioneazã
implicit, fãrã resorturi. Homo videns e
falimentar.
Ce se poate vedea prin ochelarii lui homo
videns e previzibil. Piroman bântuit de
flãcãri, acest aplaudac mecanic bea bere, stã
pe spate ºi se crede executant al loviturii de
la unsprezece metri. Acest cobai lihnit dupã
experimente are un imaginar betonat în
universul filmului american. Convingerea
lui în ceea ce vede e imbatabilã ca râma
tãiatã-n douã. Blestemul idioþiei s-a întins
comic de la oraº la sat, ruralii fiind
dependenþi de TV ca urbanii de igienicã.
Pepene cu pâine, telejurnal, film ºi gãini
rãmase neînchise. Trenurile blindate ale
prostiei defileazã acum ºi pe la poarta lor.
Între timp, tradiþia aºteaptã, neºtiind cã s-
a mutat staþia. Bunul simþ ºi vechile
deprinderi s-au oprit la un cântar stradal ºi-
ºi numãrã reciproc coastele. Din clasici n-a
mai rãmas decât un nume de stradã sau
vreun rãspuns corect la vreun concurs
interactiv. Manele la nunta lui Figaro ºi
Mihaela Tatu versus Hortensia Bengescu,
nãscutã Papadat. Societatea multi-vizual
dezvoltatã este într-un nou cincinal, planul
de producþie a fost îndeplinit, raportãm
multiple depãºiri de normã. Capitaliºtii au
ajuns la vorba noastrã, acum fac salam chiar
ºi din cale ºapte vaci grase din vis.
În anii ´60 un Ion îºi luase primul
televizor în satul lui. Trecut cu bicicleta
prin gropile proletare, aparatul se
stricase, iar acum stãtea inert pe
salã, cu ecranul la drumul mare.
Ion îºi luase primul televizor în
satul lui. Restul nu mai
conta.
5
 GRAFFITI ORTHODOXE
Cum sã nu ne revoltãm
în faþa suferinþei
Încã din tinereþe, mã întreb la ce cum sã se comporte în faþa suferinþei, suferinþa celorlalþi. Putem, totuºi, sã
serveºte suferinþa ºi nu am gãsit anihilând-o. Un medic român, care crede în încercãm sã-i ajutãm sã-ºi poarte suferinþa.
încã rãspunsul potrivit. Am Dumnezeu, spunea cã sunt douã lucruri pe Este chiar o datorie, cãci Domnul ne-a
constatat cã, pentru toatã lumea, care omul nu le poate face fãrã credinþã în chemat sã-I fim colaboratori, sã ne ajutãm
pentru cei care suferã ºi pentru cei Dumnezeu: sã creascã copii buni ºi sã aproapele. Fãrã a avea puterea de a vindeca,
care nu suferã, suferinþa este în acelaºi timp suporte o mare suferinþã. Eu cred, de avem datoria de a face tot ce ne stã în putinþã
o realitate, o problemã ºi o tainã. Realitate asemeni, cã cei ce au de purtat o cruce grea pentru a-l ajuta pe cel de lângã noi. Sã ne
pe care nu o putem evita, problemã pe care au ºi puterea de o duce uºor, fiind persoane gândim la cei patru care l-au adus în faþa
nimeni nu a reuºit sã o rezolve, suferinþa care cred în Dumnezeu. Ei primesc partea lor Domnului pe paraliticul din Capernaum. Ar
rãmâne tainã. De fapt, nu e important ceea ce de suferinþã ca venind din mâinile Domnului, fi putut sã aºtepte sã se întâlneascã cu
credem sau gândim despre suferinþã; ºtiind cã, dacã Domnul a îngãduit-o, nu e în Domnul, dar ei au simþit nevoia sã-l aducã pe
important este raportul pe care îl avem cu zadar. Sfântul Marcu Ascetul spunea cã nu e prietenul lor cât mai repede în faþa
propria noastrã suferinþã. Ce putem face ca important sã ºtim de unde vine suferinþa, ci Domnului, pentru a fi vindecat. ªi-au dat
sã nu suferim? sã ºtim cum sã o primim fãrã sã ne revoltãm. seama cã ei nu-l puteau vindeca, dar au ºtiut
Biserica nu vrea ca oamenii sã sufere. În Un pãrinte din mãnãstirea noastrã, pãrintele cã Domnul o poate face.
timpul slujbelor, noi ne rugãm pentru un Arsenie Boca, spunea: „Dacã tot trebuie sã Totuºi, Domnul nu vindecã mereu. Pe
„sfârºit creºtinesc vieþii noastre, fãrã durere, suferim, mãcar sã nu suferim zadarnic”. unii îi lasã sã sufere, pentru binele lor ºi al
neînfruntat, în pace ºi rãspuns bun la Pentru a putea folosi suferinþa spre binele celor din jur. Am constatat adesea cã
înfricoºãtoarea judecatã a lui Hristos sã
cerem”. Biserica doreºte ca credincioºii sã-ºi
ducã viaþa în liniºte ºi pace, ºi, cât este
posibil, sã nu sufere. În timpul Sfintei
Liturghii, ne rugãm de asemeni pentru
conducãtorii Bisericii, pentru episcopul
nostru, „ca Domnul sã-l pãzeascã întreg, în
pace, cinstit, sãnãtos, îndelungat în zile”.
Dupã ce am fãcut aceastã cerere pentru
conducãtorii Bisericii, o facem ºi pentru noi
toþi, pentru cã adãugãm: „pe toþi ºi pe toate”.
Biserica doreºte, deci, ca toþi oamenii sã
trãiascã în pace, sã fie sãnãtoºi si sã aibã zile
îndelungate. Ea nu încurajeazã suferinþa, dar
ne învaþã sã o suportãm atunci când o
întâlnim, sã acceptãm partea noastrã de
suferinþã, sã o primim pentru binele nostru.
Sã nu ne dorim suferinþa, dar sã o acceptãm
dacã vine. Nu e nevoie ca toþi oamenii sã
aibã partea lor de suferinþã. Unii sunt scutiþi,
alþii o pot suporta cu uºurinþã, iar pentru alþii
este un adevãrat chin. Când spun asta, mã
gândesc în special la suferinþa fizicã. Cunosc
persoane care suportã o suferinþã adâncã, sãu, omul trebuie sã creadã cã suferinþa are oamenii care suferã sau care au trecut prin
oameni care nu se pot miºca de pe patul de un sens pentru el, chiar dacã pe moment nu mari suferinþe sunt oameni puternici. Ei au
boalã ºi care totuºi radiazã de bucurie, o înþelege. De fapt, cel care înþelege ºi ºtie cãpãtat o altã perspectivã asupra vieþii si au
bucurie pe care ceilalþi, deºi sãnãtoºi fizic, cum sã suporte suferinþa nu mai suferã. dobândit unele calitãþi pe care oamenii
nu o au. Unii se revoltã în faþa Aº spune cã suferinþa e o realitate pe care scutiþi de suferinþã nu le pot avea. Suferinþa
suferinþei, iar alþii o ignorã. În fiecare avem dreptul sã o evitãm, dacã putem, o poate fi primitã ca un dar, ca o îmbogãþire.
din aceste cazuri, trebuie sã luãm în problemã pe care avem dreptul sã o Unii simt suferinþa ca pe o nedreptate, ca pe
considerare intensitatea rezolvãm, dacã ne stã în putinþã, dar trebuie ceva care nu ar fi trebuit sã li se întâmple lor.
suferinþei, cãci sunt suferinþe sã ne plecãm în faþa tainei ºi sã folosim Asta pentru cã ei se comparã cu ceilalþi, ceea
care-l pot distruge pe om. suferinþa care ne este datã pentru progresul ce nu are niciun sens, fiecare om trebuie sã-
Sunt însã persoane nostru spiritual. ºi trãiascã viaþa care i-a fost datã. Fiecare are
despre care credem cã Dacã nu putem sã ne înþelegem propria raportul sãu cu suferinþa, fiecare poate
suferã, dar care ºtiu suferinþã, nu vom putea înþelege nici câºtiga ceva din suferinþã. Cred cã ceea ce
6
trebuie sã ne ajute este conºtiinþa cã
Dumnezeu îngãduie aceastã suferinþã ºi cã
ea are un motiv, chiar dacã noi nu-l ºtim.
Aceastã conºtiinþã sau, mai bine zis, aceastã
încredere ne ajutã sã ne purtãm crucea cu
seninãtate.
Pot sã vã asigur cã credinþa în Dumnezeu
ne ajutã sã suportãm o mare suferinþã. Sã
ne reamintim însã cã, dacã am suferit, nici
nu ne dorim sã suferim, pentru cã nici
Biserica ºi nici oamenii nu o doresc. Sã
evitãm suferinþa dacã putem? Da! Dar sã nu
fugim de crucea care ne poate mântui.
Domnul nu ne binecuvânteazã o asemenea
atitudine. Cãci Domnul ne cere sã ne
purtãm fiecare crucea, crucea lepãdãrii de
sine însuºi. Fãrã cruce nu este mântuire;
mântuirea nu ne vine numai prin Crucea
Domnului, ci ºi prin purtarea propriei cruci.
Când trecem printr-o ispitã, printr-o boalã,
printr-o durere, un necaz, ne întâlnim
Vintage Ceea ce rãmâne
Fashion d u p ã c e m o d e l e t r e c
Vechi ºi bun. Excelent. Clasic. Unic. Ieºit
din comun. Plin de poveste. Greu de istorie. Cu
gust ºi cu parfum. Vin vechi, bãut dintr-o cupã
veche, într-o casã veche, îmbrãcatã în rochia de
dantelã a bunicii.
Treziþi-vã! Nimic din ce e la modã acum nu
mai e la modã! Tricoul imprimat e fugly. Noul
e vulgar. Second hand is so cool!
- Eh, maicã… V-aþi postmodernizat de tot…
crucea pe care trebuie sã o purtãm ºi ea
devine într-adevãr crucea mântuirii noastre.
Sã fim convinºi cã ne este necesarã
crucea pentru a ne mântui. Sã-I cerem
Domnului sãnãtate ºi tot ceea ce e bun, dar
sã-I cerem ºi puterea de a accepta suferinþa
atunci când ne este trimisã. Sã-I cerem
Domnului sã ne întãreascã în credinþã
pentru a putea face faþã tuturor încercãrilor
care ne vin, sã-I cerem Domnului sã ne
ajute sã purtãm cu bucurie suferinþa.
Sfântul Isaac Sirul spunea: „Cautã un
doctor înainte de a fi bolnav ºi roagã-te
înainte de venirea ispitei”.
Sã ne pregãtim sã suferim suferinþã
fizicã sau suferinþã moralã. Pentru a putea
rãbda suferinþa moralã ºi pentru a putea
profita de ea, trebuie însã sã ne smerim. Sã
nu ne tulburãm vãzând cã suferinþa este o
realitate pe care nu o putem evita, o
problemã pe care nu o putem rezolva, o
Pãrintele Teofil de la Sâmbãta de Sus
Cum sã fii unic într-o lume a clonelor?
Orice pui pe tine, ai ºansa sã gãseºti la altul.
Orice coafurã, oricât de stridentã, care nici nu-
þi vine bine, o mai scot în lume ºi alþii la mall.
Ah, ºtii tu, nu conteazã exteriorul. Tu eºti
oricum o fiinþã unicã, zâmbetul tãu, sufletul
tãu, nu sunt croite dupã ultimul film al lui
George Clooney. Mintea ta plinã de poezie nici
în vis n-ar gândi-o Cãrtãrescu. Crezi? Sau e un
cliºeu ºi asta, la fel ca rochia pe care-o porþi,
repetatã la infinit în cele patru colþuri ale
lumii.
Câteodatã, ai impresia stranie cã propriile
gânduri nu-þi mai aparþin. Cã exact ceea ce
spui acum, mai spun ºi alte 7349 de femei
din lume. Cã nu tu râzi, ci Sarah Jessica
Parker, care te posedã câteva clipe. Vrei sã
râzi altfel, îþi cauþi râsul tãu, dar tot ce
gãseºti la îndemânã e zâmbetul maliþios al lui
Renée Zellweger. ªi, sincer, nu-þi mai vine-a
râde. Apoi uiþi ºi o iei de la capãt.
Lumea se umple de stereotipii, adevãratã
nebunie. Oamenii, în cãutarea autenticului,
se recompun pe ei înºiºi, într-un proces
creativ bazat pe calc, lipici ºi colaj. Repetiþia
stridentã profeþitã de Warhol îºi gãseºte un
adversar redutabil în Vintage Fashion. Dar sã
vedem ce înseamnã asta, în câteva
fragmente, alese dintr-un articol intitulat V
de la Vintage:
„Odatã ce te-ai îmbrãcat într-o rochie
vintage, eºti altcineva, eºti individualizatã;
Anca Delaþarã
tainã care este pentru binele nostru, cãci
pentru progresul nostru spiritual ne uneºte
cu Crucea Domnului. Ea este o tainã care
ne uneºte cu suferinþa Domnului care avut
milã de noi ºi ne-a mântuit, pentru cã ne
iubeºte. Ea este o tainã care ne uneºte cu
Domnul, care ne iubeºte chiar ºi atunci
când ne lasã sã suferim ºi care ne ºterge
lacrimile atunci când ºtie cã suferim pentru
binele nostru.
Noi nu suntem singuri. Dumnezeu este
cu noi. Sã credem cã îngerul nostru pãzitor
ne însoþeºte pretutindeni, cã Maica
Domnului ne ocroteºte mereu ºi la bine ºi
la rãu. Sã credem cã mila Domnului ne
însoþeºte mereu.
(Cuvânt înregistrat în Franþa la 20 iunie
1999 ºi preluat din Feuille Saint Jean
Cassien, nr. 68 / iunie 2000)
ATITUDINE
nu mai eºti Mango, Zara sau altã
marcã. Eºti tu”.
„În înþelesul clasic, vintage (termen
preluat din domeniul vinurilor) e un
articol de îmbrãcãminte, un parfum sau
un accesoriu lansat în perioada
1920–1980 (articolele lansate între
1965 ºi 1985 au fost individualizate
într-un subcurent care poartã numele
retro). Însã vintage mai înseamnã ºi
piese noi confecþionate din unele vechi –
aºa-numita reciclare, unul din motoarele
extinderii curentului vintage, dar ºi articole din
colecþii recente care te duc cu gândul la un
trend lansat în urmã cu ani”.
„Este ceea ce rãmâne dupã ce modele trec.
E o supermodã.”
Îmi stãruie gândul la o campanie de
Vintage Lifestyle. O campanie împotriva
consumerismului, care sã promoveze
creativitatea ºi reciclarea. O campanie care sã
promoveze valorile „oldies & goodies”. O
campanie care sã promoveze o viziune
tradiþionalã a lumii, în care „e la modã sã porþi
rochia bunicii ºi sã te mãriþi virginã, ca
bunica”. Boierie!
Sã râdem un pic împreunã, fiecare cu
râsul sãu…
(Sursã:
http://viatalatara.wordpress.com)
7
 Când careva dintre noi se aflã
în faþa tinerilor, afiºeazã o mimã
scandalizatã, lucru care,
neîndoios, îi îndepãrteazã.
Totuºi, ºi atitudinea celor care,
ESEU

vrând sã fie asemãnãtori

tinerilor, sunt doar toleranþi cu
aceºtia, spre a le câºtiga
simpatia, aºadar, ºi aceastã
atitudine, socotim noi, nu este
tocmai cea mai potrivitã.
Noi credem cã prin respect,
cunoaºtere, responsabilitate ºi
conºtiinciozitate, fiecare dintre
noi este chemat a aborda
problemele cu care se confruntã
tineretul. Sunt bine cunoscute pricinile
pentru care pãrinþii ºi, în general, cei
mari, se plâng de fiii lor ºi de tineri.

Poate obida lor este îndreptãþitã. Dar
poate fi ºi exageratã.. Toþi îºi vãdesc
interesul pentru ziua de mâine, pentru
viitorul, continuitatea ºi nãdejdea
noastrã. Poate ºi pentru extinderea „ego-
ului” nostru.
Tinerii, prin micile sau marile lor
„rãzvrãtiri”, încearcã sã creeze ceva
propriu, ceva cu totul nou ºi
independent. Ei socotesc cã desprinderea
de prezentul unanim acceptat de
societate este un principiu fundamental.
Sunt obsedaþi de originalitate, de
modernism, de schimbare ºi, mai cu
seamã, de recunoaºtere. Desigur, într-o
oarecare mãsurã, acest lucru este firesc ºi
se explicã lesne din punct de vedere
psihologic. Însã legarea vãtãmãtoare de
persoane inflexibile, care nu le îngãduie
nici o iniþiativã, nu garanteazã o
dezvoltare fireascã.
Integrarea într-o societate extrem de
pretenþioasã, labirinticã, va menþine
individualitatea persoanei numai dacã
sunt respectate sfintele instituþii ale
familiei ºi ale învãþãmântului.
Precumpãnitor este rolul Bisericii, însã el
nu este unul care sã acþioneze în chip
silnic. Grupurile sociale contribuie,
neîndoios, la formarea personalitãþii
oamenilor. Permanenta sete a tinerilor,
dorinþa lor de a fi iubiþi, din pãcate îi
duce adeseori în locuri cu totul
„secetoase”. Întregul sistem politic,
economic ºi social nu face decât sã
cufunde în anxietate ºi sã chinuie
tânãra generaþie.
Dincolo de caracterul general
al acestor observaþii, mã
gândesc foarte mult la lupta
pe care o dau tinerii pentru
a pãtrunde în lumea
maturitãþii, a spaþiului
decizional, a Integrarea în grupuri de tineri de o
8 hotãrârii
Tinerii
zilelor
noastre
aducãtoare de succes, a capacitaþii de
rãspuns ºi de valorizare. Tranziþia spre
vârsta maturitãþii nu coincide însã
întotdeauna cu atingerea unei adevãrate
maturitãþi spirituale. De aceea, la
Muntele Athos, adesea se spune: „Încã ºi
dupã mulþi ani, tot începãtor poate sã
fie!”. Pentru mulþi tineri aceastã tranziþie
nu este decât o îndelungatã ºi dureroasã
aventurã.
O lipsã de maturitate ºi de pregãtire,
încã din sânul familiei, îi duce pe tineri
în lumea „bulevardului”, pe care mulþi
cautã sã o cucereascã, însã nu pentru a
oferi ceva, ci pentru a dobândi ceva
pentru sine. Urmarea apariþiei
societãþilor create prin construirea
metropolelor este „apãsarea” individului
care este „nivelat”, adus la un numitor
comun cu toþi ceilalþi. Astfel, este practic
ucisã orice luminoasã inspiraþie, iar
cugetarea, meditaþia, ajung a fi
singurãtate. În acelaºi timp, întâlnirea cu
alþi semeni decade, transformându-se
într-o soluþie facilã, fãrã nici o noimã
duhovniceascã.
calitate îndoielnicã, constituie o
inconºtientã opþiune faþã de sistemul
social. Astfel, tinerii cred cã dobândesc
titluri ºi recunoaºtere, deºi ajung sã nu
înþeleagã faptul cã au cãzut în cea mai
cumplitã dependenþã. Astfel este folositã
ºi exploatatã o cumplitã stare sufleteascã,
ce dureazã tot mai mult, ce „se cloceºte”,
ducând cel mai adesea la îndoieli ºi
nesiguranþã.
Opþiunea pentru dreapta lucrare ºi
pentru dreapta cugetare presupune,
desigur, un preþ demn de luat în
consideraþie. Tânãrul ce doreºte lumina,
adevãrul ºi viaþa, ce doreºte sã aibã o
conºtiinþã împãcatã ºi o viaþã simplã, îºi
va lãsa cu smerenie entuziasmul,
planurile, problemele ºi telurile în grija
Domnului, de viaþã ºi de luminã
dãtãtorul ºi singurul adevãrat ºi viu
Izbãvitor ºi Mântuitor.
Urmarea acestei vieþi, în cunoºtinþã de
cauzã, va contribui în mare mãsurã la a
da un sens preþios telului vieþii ºi va
aºeza în plan secund sau chiar mai
îndepãrtat problemele prioritare pe care
le socoteam de nerezolvat. În mulþimea
anonimã a oraºelor, în zarva strãzilor ºi
în însingurarea generalã, tinerii
credincioºi îºi vor pãstra surâsul rãbdãrii
ºi al nãdejdii. Astfel, nu va fi nevoie sã
se integreze în anumite grupuri. Familia
mea, în ciuda unor eventuale probleme,
ºcoala ºi parohia mea vor fi locuri de
odihnã ºi de pace lãuntricã. În acest
spaþiu familiar, în ciuda unor divergenþe,
vor exista înþelegere între oameni,
toleranþã, împãcare ºi rãbdare. Orice am
face, niciodatã nu am putea alege o
maicã mai bunã sau un frate mai
inteligent. Acest compromis nu înseamnã
cedare, nici realism cinic, ci o logica ce,
prin dragoste ºi credinþã, duce spre
minune.
Aºa-numitele legãturi interpersonale,
între tineri, sunt tulburate, fiindcã fiecare
îºi cautã propria odihnã ºi satisfacþie.
Grupurile sportive, politice, ideologice
sau artistice nu sunt anulate ºi nici
judecate. Însã prin ele însele, nu pot
mântui. E ciudat faptul cã tocmai în
mijlocul tuturor acestor „jocuri”
primejdioase, în vitezã, alcool ºi multe
altele, tinerii îºi cautã izbãvirea. Nu mã
voi lansa acum în analize amãnunþite ale
acestui fenomen, cãci specialiºtii ºi-au
spus cuvântul, pe baza experienþei ºi a
înþelepciunii lor.
Dar sã nu ne limitam la pretexte ºi la
fenomene. E de dorit o spontanã
integrare a tinerilor în spaþiul sfânt al
Bisericii cu bogata sa tradiþie. Suntem
pregãtiþi sã îi primim pe cei ce înseteazã?
Dovedim stãruitoare rãbdare în
abordarea tuturor particularitãþilor,
deplinã rezolvare a necesitãþilor, credinþã
fierbinte ºi bãrbãþia exemplului trãit?
Printr-o valoroasã contribuþie a
Bisericii tânãrul poate afla minunea în
taina personalitãþii sale, descoperind
astfel cine este cu adevãrat. Talentele
sale, posibilitãþile sale, limitele ºi
rezistenþa sa le va afla în Bisericã. Astfel
va ajunge la trebuincioasa mãsura a
cunoaºterii de sine, care îi este necesarã
pentru drumul ce i-a rãmas de parcurs.
Tinerii dispun de o libertate
nelimitatã, întocmai ca ºi Creatorul lor.
Ei au enorma posibilitate de a spune da
sau nu în faþa rãului. Acolo se vãdeºte
mãreþia tinerilor: în opþiunea pentru
virtute. Astfel ei pot deveni oameni mari,
autentici, cu adevãrat liberi. Aici se
ascunde ºi se judecã mãreþia omului.
Primirea chemãrii lui Dumnezeu a noilor
sfinþi este o conºtientã participare la
lucrarea mântuirii.
În vremurile noastre, când psihiatria,
ingineria ºi statistica ne ameninþã ºi ne
controleazã, tinerii creºtini sunt chemaþi
sã respecte valoarea dumnezeieºtii
libertãþi. Aºadar, sã nu ne temem ºi sã nu
ne ascundem, sã nu ºovãim ºi sã nu ne
abatem din drum, ca nu cumva sã cedam
„preceptelor”, cu totul lipsite de libertate,
ocaziilor pe care ni le oferã câºtigurile
trecãtoare. Conºtiinþa liberã ºi inima ce
iubeºte nu intra în calculator, iar
identitatea creºtinã nu îngãduie
integrarea noastrã într-o masã amorfã.
Virtutea este plinã de imaginaþie, nefiind
nicicând plictisitoare ºi monotonã.
Tinerii, având imaginea limpede a
desãvârºirii libertãþii în viaþa
duhovniceascã creºtinã, sunt inspiraþi a o
urma cu credinþã, a dãrui la rândul lor, a
mulþumi ºi a aduce bucurie. Darul lor
este expresia deplinãtãþii dragostei, a
unei inimi sensibile, a unor oameni
delicaþi, a unor adevãraþi fii ai lui
Dumnezeu. Este fapta de recunoºtinþã,
jertfa de sine ºi de bunãvoie datorie.
Tinerii ce s-au îndepãrtat de
Dumnezeu, sã nu se teamã! Ca unii ce au
cunoscut bine singurãtatea ºi negura
pãrãsirii, au însetat dupã lumina
cãminului pãrintesc. Au pregustat din
întunericul iadului ºi au simþit durerea
nerecunoºtinþei. Conºtiinþa propriei
urâþenii lãuntrice nu îi va duce însã în
deznãdejde, ci spre pocãinþã.
Împlinirea maturitãþii vine o data cu
plinirea dragostei celei lãuntrice. Viaþa
noastrã trece prin vieþile tuturor
celorlalþi. Omul se împlineºte numai în
mãsura în care îi cuprinde în sine pe
ceilalþi, lãsându-se cuprins de ei, în care
îi înþelege, lãsându-se înþeles, adicã
numai prin împreunã lucrarea în dragoste
ºi în Hristos. Relaþia sa cu ceilalþi este
„indicatorul” stãrii sale ºi al adevãratei
lui relaþii cu Dumnezeu. Epoca noastrã
are mai multa nevoie ca oamenii sã fie
mai strâns legaþi între ei. O singurãtate
rece îi aduce în întristare pe
creºtini, fãcându-i sã nu se mai
poatã bucura de vechea valoare a
comuniunii cu semenii lor.
Îndemnul meu este, pe cât putem,
ESEU
sã ne îndepãrtam de maºini!
Evoluþia creºtinului are un
anume dinamism! De la „dupã
chipul”, aºa cum spun Sfinþii
Pãrinþi, creºtinul trebuie sã
ajungã la „dupã asemãnarea”.
Acest scop poate fi atins mai
lesne prin dreapta folosire a
libertãþii care stã sub lumina
Harului celui dumnezeiesc. Toata
viaþa omului este o cale binecuvântatã
întru dobândirea acelui „dupã
asemãnarea”. Primind „dupã chipul”, ni
s-a dat impulsul de a ne dezvolta ºi de a
ne împlini propria îndumnezeire „dupã
asemãnarea”.
Calea este îndelungatã, suitoare ºi ne
cere stãruinþã multã, însã bucuria pe care
ne-o dau numeroasele sale daruri primite
de la Dumnezeu, ne fac sã ne reînnoim ºi
sã ne întãrim în hotãrârea noastrã de a ne
desãvârºi. Calea duhovniceºte suitoare a
omului, trebuie spus, este una continuã.
În Ortodoxie nu exista „Nirvana” ºi
nimic nu se aflã în nemiºcare. Ci este,
cum am mai spus, o cale ce duce ºi se
continuã în ceruri, prin participarea
la slava lui Dumnezeu.
Autenticitatea spiritualitãþii
ortodoxe îi conduce pe tinerii
creºtini la aprecieri ºi la
opþiuni proprii ce ºi
deschid noi orizonturi,
noi perspective ºi o
viziune mai
profundã asupra 9
 vieþii. Astfel, moartea nu mai
apare ca înspãimântãtoare, iar
viaþa nu îi mai sperie nici ea prin
complicaþiile sale. Aºadar, sã
cutezam a ne încerca puterile
ESEU
într-o viaþã trãitã fãrã teamã! Sã
nu îngãduim ispitei flecãrelii sã
ne asedieze, individualismului
sã ne „ocupe” ºi egoismului sã
ne izoleze.
Dragostea va conlucra întru
îndeplinirea adevãratei noastre
vocaþii, dacã vom cuteza sã ne
desprindem din cele ce ne
înconjoarã ºi ce nu ne ajuta deloc
sã ne îndreptam! Dificultãþile luptei ºi
eventualele cãderi nu vor face decât sã
ne îmbogãþeascã experienþa ºi
maturitatea. Lipsurile, necazurile,
morþile ºi piedicile ne pot fi mai degrabã
de folos decât vãtãmãtoare.
Credinþa puþinã sau aparenta
necredinþã a adolescenþei duce adesea la
experienþe ce traumatizeazã sensibila
lume psihicã a creºtinilor, fiind însã
temei de maturizare. Suiºurile ºi
coborâºurile în credinþã nu trebuie sã
ne înfricoºeze, cãci adeseori ele
chiar confirmã ºi întãresc
autenticitatea, adevãrul
credinþei noastre. Dumnezeu
urmãreºte toate greutãþile
cu care ne confruntãm.
10
El este atât de mare încât nu poate fi
împiedicat de nimic, decât numai de
îndãrãtnicia refuzului nostru. Murind
trãim, micºorându-ne creºtem, sãrãcind
ne îmbogãþim. Prin înmormântarea
noastrã ajungem la învierea noastrã!
Astfel putem privi moartea în faþã, fãrã
teamã, crezând cu adevãrat în înviere.
Tinerii socotesc moartea ca ceva
foarte îndepãrtat, de neconceput, ca pe
ceva ce lor nu li se va întâmpla ºi despre
care nu discutã. Monahul tânãr ºi toþi
ceilalþi monahi adorm în fiece searã ca ºi
cum ar fi ultima din viaþa lor, iar
dimineaþa se trezesc cu gândul cã îºi pot
începe ultima zi din viaþã. Astfel, nu se
oboseºte în tot soiul de planificãri,
gânduri de viitor ºi alte cele, care nu
aduc în suflet decât neliniºte, anxietate ºi
ostenealã. Ci îºi începe ziua optimist, cu
nãdejde, credinþã ºi bucurie. Prin urmare,
experierea zilnicã a dificultãþilor, nu este
un scop în sine, ci binecuvântat prilej de
a ne vedea mai limpede viaþa, sufletul,
dar ºi pe Dumnezeu.
Întoarcerea tineretului spre înþelegerea
acestui mare dar al Bisericii noastre este,
de fapt, refuzul deznãdejdii. Este calea
ieºirii din orice impas, este afirmarea
sinelui nostru celui adevãrat,
întâmpinând dragostea lui Dumnezeu
Tatãl cu încredere ºi rugându-ne nu atât
Monahul Moise Aghioritul
când ne aflam la necaz, ci mai ales
pentru scopul cãruia Harul Domnului
nostru ne-a menit, pentru ce doreºte
Hristos ºi pentru ce putem sã devenim.
Trecerea de la închisa întunecime la
spaþioasa luminã a curþii lui Dumnezeu
dãruieºte dulceaþa Harului ce preschimbã
lupul în miel, dupã cum spune Sfântul
Ioan Gurã de Aur.
Aºadar, purcedeþi cu stãruinþã spre
luminã, cãci cu adevãrat veþi afla
mângâiere, veþi afla lumina si vã veþi
înfrumuseþa, binecuvântaþi fiind,
liniºtindu-vã ºi pace aflând!
Schimbându-vã, veþi fi mai bine înþeleºi
îi veþi înþelege mai bine pe cei din jur.
Lumea nu este atât de respingãtoare
înþeleptului urmãtor lui Hristos, Cel Care
slobozeºte, îndulceºte ºi ne îmblânzeºte
inima! „Cele vechi s-au trecut; iatã, noi
sunt toate!”.
Remuºcãrile ºi sentimentul de
vinovãþie lasã loc adevãratei pocãinþe.
Intrarea voastrã într-o chilie, spre
spovedanie, sau într-o bisericã, poate sã
însemne începutul unei vieþi pe care
mulþi au trãit-o ºi din care biruitori au
ieºit numeroºi sfinþi!
Îndrãzniþi sã îmbrãþiºaþi lumina ºi
învãþaþi cãile lui Dumnezeu!
(Sursã: http://www.crestinortodox.ro)
 Romanþa
tinereþii Râsul durerii
Ion Minulescu Sunt oameni care râd în faþa suferinþei, suferinþa lor sau a altora.
Necunoscuta care se vindea Râsul în faþa suferinþei exprimã douã naturi, deºi are o singurã înfãþiºare.
N-a vrut sã-mi spunã-n prima zi cine era, Între acei ce râd în faþa încercãrilor grele sunt deosebiri esenþiale.
Dar fiindcã ea aflase cine sunt – Unii oameni râd în faþa suferinþelor dintr-o nesimþire, dintr-o infirmitate
Poetul poreclit „Fluierã-vânt” –
ªi fiindcã mã ruga stãruitor lãuntricã. Ei nu pot sã înþeleagã suferinþa; nici n-o acceptã, nici n-o înlãturã. Aceºti
Sã-i fiu ºi eu, din când în când, cumpãrãtor, oameni râd pentru cã nu vãd, pentru cã sunt lipsiþi de omenie.
Sinceritatea ei m-a-nduioºat Alþii râd cã n-au ce sã facã, râd cã altfel i-ar doborî durerea, râd sã înºele, sã
ªi-n cadrul preþului fixat – mângâie propriul lor suflet sau pe al altora. În cazul acesta, râsul este o terapie
Un preþ absurd,
Ridicul moralã, cu mari roade.
ªi meschin, Cine râde de suferinþa lui ºi a altuia, fãrã ca acest râs sã aibã o temelie de
Cu care-aº fi bãut un kilogram de vin – adâncã umanitate, adicã sã fie îndemn, depãºire, leac împotriva rãului
M-am îmbãtat de gura ei prezent, este un cinic. Cinismul este unul din cele mai triste peisagii
ªi-am adormit ale sufletului omenesc.
Pe laurii idilelor lui Teocrit...
Dar vai!...
Necunoscuta se vindea
Nu numai mie, dar ºi altora!...
ªi-azi un ciocoi,
Iar mâine un calic
O cumpãrau la fel – mai pe nimic –
Cãci ea – flãmândã veºnic – se grãbea
Sã-ºi vândã gura dulce ca la tarapana!...
Eu singur doar nu m-am sfiit sã-i spun
Cã-s gata sã-i ofer un preþ mai bun –
Dar cum îi luase mintea Dumnezeu,
Necunoscuta s-a spãlat pe mâini cu preþul meu...
ªi-atunci –
De teamã sã n-o bat,
Sau s-o ucid
ªi s-o ascund sub pat –
Deºi-o iubeam, am renunþat la ea
ªi n-am mai vrut sã ºtiu cine era!...

De la umor
Dar într-o zi cu ploaie ºi cu vânt,
Necunoscuta care se vindea,
S-a dat la fund
ªi-a dispãrut...
ªi nimeni n-a mai întrebat de ea

De când intrase, parcã, în pãmânt,
Cu numele-i mereu necunoscut...
ªi totuºi, Eu
Am întâlnit-o iar,
Dar nu ca altãdatã, pe trotuar,
La cafenea,
Sau în tramvai...
Am regãsit-o-n ziua de-ntâi de mai,
Ascunsã de un sfert de veac într-un sertar,
În care sta de veghe cuminte,
ªi-aºtepta
O zi sã-mi mai aduc aminte ºi de ea!...
Dar ce pãcat
Cã regãsirea ei m-a-ndurerat...
ªi-n loc s-o mai sãrut –
Cum aº fi vrut –
Am început sã plâng cu-adevãrat!...
Necunoscuta care se vindea
De data asta, nu mai era Ea –
Era doar vechea ei fotografie,
Pe care mi-o dãduse numai mie!...
ªi-acum,
Cred c-aþi ghicit cine era
Necunoscuta care se vindea...
Era chiar tinereþea mea!...
la batjocurã
Sunt oameni care din orice situaþie ºtiu sã scoatã la luminã partea comicã. Râsul în sine sau
judecat din punct de vedere moral, nu este de condamnat. E un lucru firesc al naturii noastre; are
o înrâurire pozitivã asupra vieþii lãuntrice.
Trebuie fãcutã însã o deosebire, care îndeobºte nu este luatã în seamã. Sunt oameni care cautã
sã picure cu acidul trufiei lor suferinþa ºi îngenuncherile în faþa destinului ale altora. Aici râsul nu
mai are un sens creator. Oamenii se socotesc în genere prea deºtepþi ºi îºi hrãnesc trufia din
sufletul celor mai adânc încercaþi. Râsul în acest fel trebuie condamnat pentru cã are un sens
negativ. Este ceea ce numim batjocurã. ªi nimeni nu are dreptul de a se chema om dacã se simte
bine când râde pe seama celor mai adânci ºi umane dintre stãrile interioare ale fratelui sãu.
Existã totuºi un altfel de râs creator. E vorba de umor. Oamenii care sunt dãruiþi cu acest
simþ al umorului sunt dintre cei mai buni. Râsul lor este pozitiv, este luminat. Râsul lor este
o bucatã din dorul nostru de viaþã.
Umorul este blând; batjocura este crudã. Umorul este uman; râsul batjocoritor este
inuman. Inteligenþa este prezentã în umor, ca ºi în batjocurã, dar aceastã aleasã
însuºire a omului este aici curatã, nu este pervertitã, drãceascã, aºa cum e în al
doilea caz.
Ernest Bernea 11
Santorini
 Santorini
Insula Santorini, aflatã în sudul Mãrii Egee, la 120 de mile
marine de Creta, atrage turiºtii, mai ales datoritã faimei
potrivit cãreia, în aceastã regiune, s-a gãsit legendara
Atlantida. Aici se aflã un sat-castel, Pyrgos, celebru pentru cã
are mai multe biserici (75) decât case! De altfel, se spune cã
Santorini este locul în care „sunt mai multe biserici decât case,
mai mult vin decât apã, mai mulþi mãgari decât bãrbaþi”.
Insula Santorini este localizatã în Marea
Egee ºi este cea mai sudicã dintre insulele
Cyclade. Capitala insulei este Fira, oraº port,
care impresioneazã prin strãzile înguste,
taverne tradiþionale, magazine aºezate pe
versanþii stâncoºi, dar ºi prin plaje minunate, cu
apa mãrii limpede precum cristalul.
Santorini, cea mai frumoasã ºi
spectaculoasã insulã a Greciei (dar ºi cea mai
scumpã), primeºte anual un numãr de turiºti de
2 sau 3 ori mai mare decât numãrul locuitorilor
insulei. Desprinsã în timp dintr-un vulcan, ea
oferã turiºtilor munte ºi mare, alb ºi albastru,
biserici ortodoxe, dar ºi tradiþii.
Santorini este tãrâmul de unde porneºte
mitul Atlantidei. În trecut, minunata lagunã a
Portului Santorini era centrul insulei. Acesta a
fost scufundat de puternicele erupþii vulcanice,
care au schimbat topografia locului, aducându-i
in schimb celebritatea; “nisipuri” negre ºi roºii,
faleze naturale înalte de sute de metri.
Capitala Insulei, Fira, este aºezatã într-un
perete vulcanic, pe o falezã înaltã de 300 m.
Casele de un alb orbitor, cu acoperiºuri
rotunjite, par chilii sãpate în lava
pietrificatã, între acestea strãduþele mici ºi
înguste duc spre magazine ºi taverne cu
privire la mare.
Oia este renumitã prin apusurile de soare
care au îmbrãcat forma unui ritual. Imediat
dupã orele amiezii, oamenii încep sã se
îndrepte spre terasele care dau spre mare.
Printre cele mai bune plaje, unele cu
nisip negru, altele cu pietricele, sunt Kamari
sau Armeni, Amoudi Baxedes Perissa,
Monolithos ºi Kokini Paralia.
Peisajul uimitor, ciudãþeniile mediului
natural, arhitectura neobiºnuitã ºi
monumentele minunate din Santorini atrag
un numãr mare de vizitatori în fiecare varã.
Lucruri de cumpãrat: broderii, bunuri
croºetate, covoraºe, artizanate locale, vin,
nãut. Preþurile sunt cam piperate, pentru cã
locuitorii nu trãiesc decât din turism. De
exemplu, o cafea la terasã ºi o apã costã în
jur de 4 euro/fiecare.
13
 GRAFFITI ORTHODOXE
Tulburãtoarea poveste a uneia dintre cele mai mari
convertiri consemnate în Istoria Bisericii
CUVIOSUL
MOISE
ARAPUL
În pãrþile Egiptului era un tâlhar vestit, cu
numele Moise, de neam etiopian ºi negru la
faþã; el mai înainte a fost rob la un stãpân
vestit, care, pentru obiceiul lui cel rãu ºi pentru
multele feluri de ucideri, l-a gonit de la el; iar
el, plecând, s-a alãturat de tâlhari. Vãzându-l ei
cã este tare cu trupul ºi aspru la obicei, l-au pus
mai mare peste ei înºiºi. Aceasta se povesteºte
despre dânsul, ca ºi îndreptarea lui sã fie
arãtatã, adicã ce fel de viaþã a avut ºi în ce fel
de pocãinþã ºi plãcere de Dumnezeu a venit;
cãci ºi greºelile sfinþilor ce au fost mai înainte
nu se tãinuiesc, spre preamãrirea milostivirii
lui Dumnezeu, prin care se scot vrednici din
nevrednici ºi din pãcãtoºi se fac drepþi.
Deci, Moise, fãcând tâlhãrii ºi jafuri
împreunã cu tovarãºii sãi, mult sânge a vãrsat
ºi a sãvârºit multe fapte necurate ºi ruºinoase,
fãcându-se vestit prin rãutatea sa ºi înfricoºat
tuturor. Între alte fapte tâlhãreºti ale lui se
povesteºte ºi aceasta: el avea gând rãu asupra
unui cioban de oi, pentru cã, mergând el la o
faptã rea, a fost împiedicat de câinii lui.
Înºtiinþându-se de acel pãstor cã paºte oile de
partea cealaltã a râului Nil, a voit sã-l ucidã;
dar râul era atunci revãrsat. Deci, legându-ºi
hainele ºi punându-le pe cap, ºi-a luat
sabia în dinþi ºi s-a dus înotând pe râul
cel mare. Vãzându-l pãstorul de
departe cum înota prin râu, ºi-a
lãsat oile ºi s-a ascuns. Moise,
înotând cu repeziciune, a
ajuns ºi, negãsind pe
pãstor, a tãiat patru
berbeci mai aleºi, pe
14
care, legându-i cu o funie, a înotat iarãºi înapoi
pe râul Nilului, trãgând berbecii dupã sine.
Deci, jupuindu-i, a mâncat carnea cea bunã, iar
din piele a fãcut foale pentru vin.
Petrecând Moise într-o viaþã rea ca aceasta
multã vreme, ºi-a venit în simþire dupã o
întâmplare oarecare. ªi anume, Dumnezeu,
milostivindu-Se spre dânsul, l-a chemat la
pocãinþã, pentru cã El nu voieºte moartea
pãcãtoºilor, ci întoarcerea lor spre mântuire.
Deci, pãcãtosul s-a umilit cu inima ºi, cãindu-
se de faptele sale cele rele, a lãsat tâlhãritul ºi
pe tovarãºii sãi ºi s-a dus în pustie la o
mãnãstire. El s-a dat în supunere la slujba
egumenului ºi a fraþilor; dar mai ales la slujba
lui Dumnezeu ºi vãrsa multe lacrimi ziua ºi
noaptea, cãindu-se de pãcatele sale fãcute mai
înainte. Deci, petrecând toate slujbele care i se
porunceau cu osârdie ostenindu-se, s-a fãcut
monah ales. Dupã câtãva vreme, luând o chilie
sihãstreascã, vieþuia singur întru Domnul,
curãþindu-ºi prin pocãinþã greºelile fãcute mai
înainte.
Petrecând el în îndreptarea aceasta, au
nãvãlit asupra lui în chilie patru tâlhari,
neºtiind cã el este Moise. Fiind el singur, i-a
biruit ºi i-a legat ºi, luându-i în spate ca pe
niºte saci umpluþi cu paie, i-a dus în mãnãstire
la bisericã, zicând fraþilor: „Deoarece mie nu
mi se cade a face strâmbãtate nimãnui, iar
aceºtia venind asupra mea, eu i-am prins; deci,
ce porunciþi pentru ei?”. Pãrinþii au poruncit
sã-i dezlege ºi sã-i lase liberi, zicând: „Nouã nu
ni se cade sã ucidem pe nimeni”. Cunoscând
tâlharii cã este Moise, care mai înainte a fost
cãpetenie de tâlhari, s-au mirat de aceastã
schimbare a vieþii lui, au preamãrit pe
Dumnezeu ºi, umilindu-se singuri, au venit în
frica lui Dumnezeu; deci, pocãindu-se, s-au
fãcut cu toþii monahi iscusiþi. Nu numai dânºii,
dar ºi alþi tâlhari, auzind de Moise, vãtaful lor,
cã s-a pocãit ºi s-a fãcut monah, s-au lepãdat ºi
ei de tâlhãrit ºi de toate obiceiurile cele rele ºi
s-au fãcut monahi îmbunãtãþiþi.
Acest nevoitor petrecând în ostenelile
pocãinþei, de la început au nãvãlit asupra lui
diavolii desfrânãrii prin gânduri necurate ºi
prin pofte ispititoare, trãgându-l la obiceiul cel
dintâi al poftei destrãbãlate, dupã cum singur a
spus mai în urmã fraþilor, zicând: „Atâta
supãrare am suferit de la rãzboiul poftei
trupeºti, încât puþin de n-am cãzut din
fãgãduinþa monahiceascã”.
Mergând în schit la cuviosul Isidor preotul,
i-a spus toate rãzboaiele cele trupeºti. Sfântul
Isidor a zis cãtre dânsul: „Nu te tulbura, frate,
cã încã eºti între cei noi începãtori; ºi pentru
aceea diavolii mai aspru nãvãlesc asupra ta,
cãutând în tine obiceiul cel mai dinainte.
Pentru gonirea lor te povãþuiesc sã primeºti
postirea cea din toate zilele ºi înfrânarea în
mâncare, ca sã nu-þi saturi pântecele. Cã
precum câinele cel obiºnuit a roade oasele
lângã mãcelãrie, nu se duce pânã nu se închide,
ºi dupã ce s-a închis, nefiind nimeni care sã-i
arunce ceva, se duce topindu-se de foame,
asemenea ºi diavolul desfrânãrii stã lângã omul
care se hrãneºte pânã la sãturare. Iar dacã vei
petrece în post ºi în înfrânare, omorându-þi
mãdularele cele trupeºti, închizându-þi uºa
mâncãrii prin postire ºi nelãsând sã intre în
stomac sãturarea, care naºte pofta trupeascã,
atunci diavolul, ca un câine gonit de foame,
supãrându-se, se va duce de la tine”.
Intrând în chilie, Moise, robul lui
Dumnezeu, ºi închizându-se, a petrecut în
postirea cea de toatã ziua, mâncând o bucãþicã
micã de pâine seara, dupã apusul soarelui ºi
ostenindu-se mult la lucrul mâinilor. El de 50
de ori se scula în fiecare zi la rugãciunea pe
care o sãvârºea în genunchi. Deºi ostenea
trupul sãu cu osteneli ºi-l ascuþea în postiri, nu
înceta într-însul pofta care porneºte spre pãcat.
Pentru aceea a mers iarãºi la pãrintele Isidor ºi
i-a zis: „Pãrinte, nu pot sã stau în chilia mea,
luptându-mã de patimile trupeºti”. Iar
fericitul Isidor, luându-l, l-a suit pe vârful
casei ºi i-a zis: „Cautã spre apus”.
Moise, cãutând, a vãzut o mulþime de
diavoli înfricoºaþi, gâlcevindu-se ºi gãtindu-
se de rãzboi. Atunci iarãºi a grãit sfântul:
„Cautã de priveºte spre rãsãrit”. Privind, a
vãzut o mulþime de sfinþi îngeri, purtãtori de
luminã, asemenea pregãtiþi de rãzboi. Zis-a
Sfântul Isidor cãtre Moise: „Cei dinspre apus
ridicã rãzboi asupra sfinþilor lui Dumnezeu,
iar cei dinspre rãsãrit se trimit de Domnul
spre ajutorul neputincioºilor celor buni. Însã
vezi cã mai mulþi sunt aceia ce ne ajutã nouã,
decât aceia ce se scoalã asupra noastrã”.
Moise, întãrindu-se cu o vedenie ca aceasta
ºi cu cuvintele stareþului, s-a întors în chilia
sa, ºi iarãºi se îndeletnicea cu postire ºi
rugãciuni ºi cu obiºnuitele lui osteneli.
Dar tot nu-l pãrãsea din rãzboi, ci mai
ales, aprinzându-se din nãlucirile cele din
visuri, pãtimea supãrare de la vrãjmaº. Deci,
sculându-se, a mers la un alt stareþ oarecare,
sfânt ºi foarte iscusit, ºi i-a zis: „Pãrinte, ce
sã fac, cã visele îmi întunecã mintea ºi,
aprinzându-mi trupul, îndulcindu-mi mintea
ºi nãlucindu-mi prin vedenia visului, mã
împing la pãcat”. Stareþul a zis: „De vreme
ce mintea ta n-ai despãrþit-o de acea dulce
pãtimire, care se face în nãluciri, pentru aceea
pãtimeºti aceastã urâtã supãrare. Deci, sã faci
ceea ce-þi voi zice þie: sã stai la priveghere ºi
încet sã te obiºnuieºti cu ea; sã te rogi cu
trezire ºi te vei izbãvi de acel rãzboi”.
Moise, primind un sfat bun ca acesta de la
sfântul povãþuitor cel iscusit, s-a întors la chilie
ºi a început a se deprinde în privegherea cea de
toatã noaptea. De aceea stãtea în mijlocul
chiliei toatã noaptea, neplecându-ºi genunchii
în rugãciune, ca sã scape de biruirea cea din
vis, ci se ruga stând drept. El a petrecut ºase
ani într-o chinuire de sine ca aceasta, ºi nici aºa
nu putea sã se izbãveascã de supãrarea
trupului, care se luptã împotriva duhului - aºa
voind Dumnezeu -, adicã, fiind ispitit ca aurul
în ulcea, sã primeascã cea mai slãvitã cununã a
vieþii celei pãtimitoare.
Dupã aceasta, nevoitorul cel viteaz a gãsit
altã rânduialã de viaþã asprã: ieºind noaptea din
chilia sa, înconjura chiliile cele sihãstreºti ale
bãtrânilor celor din pustie, ºi, luând vasele lor
de apã, pe care le gãsea deºarte, le aducea apã
fãrã sã ºtie ei. Apa era departe de locurile
acelea, cãci unii bãtrâni îºi aveau chiliile lor ca
la douã stadii departe de apã, iar alþii ca la trei,
la patru ºi mai mult. ªi cum unii nu puteau sã-
ºi aducã apã singuri, fiind bãtrâni, el umplea în
fiecare noapte vasele lor cu apã. Astfel
ostenindu-se el, ºi diavolul nesuferind sã-i vadã
suferinþa lui, i-a fãcut - cu voia dumnezeiascã -
, o rãutate în acest fel: într-o noapte, acest
fericit iubitor de ostenealã, plecând la un puþ,
diavolul l-a lovit foarte tare peste ºale cu un
par mare, ºi a rãmas acolo zãcând ca un mort.
Fãcându-se ziuã, monahii au mers la puþ pentru
apã ºi au gãsit pe Moise zãcând mai mult mort.
Deci, ducându-se ei, au spus despre aceasta
marelui Isidor, pãrintele schitului, iar acesta,
mergând cu fraþii, l-a luat ºi l-a dus la bisericã;
deci, Moise, fiind slãbãnogit, a bolit atâta
vreme, încât abia dupã un an s-a întãrit cu
trupul. Pãrintele Isidor i-a zis: „Frate Moise,
înceteazã de acum a te mai lupta cu diavolii
mai presus de mãsurã; cãci ºi în aceastã vitejie
se cade a pãzi mãsura”. Moise, nebiruitul ostaº
al lui Hristos, a rãspuns: „Nu voi înceta de la
luptã pânã nu vor înceta de la mine nãlucirile
visurilor”. Atunci Isidor i-a zis: „În numele
Domnului nostru Iisus Hristos, iatã, acum au
încetat de la tine acele pãtimaºe supãrãri, ºi de
aici înainte vei petrece în pace. Deci, apropie-
te cu îndrãznealã ºi împãrtãºeºte-te cu
dumnezeieºtile Taine ale Trupului ºi Sângelui
lui Hristos; însã sã ºtii aceasta, cã pentru aceea
a fost lãsat asupra ta un rãzboi trupesc greu ca
acesta, ca sã nu te lauzi în mintea
GRAFFITI ORTHODOXE
ta cã ai biruit patimile cu ale tale
postiri ºi nevoinþe ºi ca sã nu
pieri, înãlþându-te”.
Moise, auzind acestea ºi
împãrtãºindu-se cu
dumnezeieºtile Taine, s-a dus la
chilia sa. De aici înainte el a
petrecut în pace de rãzboaiele
cele de mai înainte, luând aminte
de sine în liniºtita viaþã
pustniceascã. Dupã câteva luni,
fiind întrebat de-l mai supãrã
patimile, el a rãspuns: „De când
a fãcut rugãciunea pentru
mine Pãrintele Isidor,
slujitorul lui Hristos, de atunci nici un
fel de supãrare nu mai pãtimesc”. Dupã
niºte ispitiri ca acestea, fericitul Moise
a câºtigat odihnã prin milostivirea lui
Dumnezeu ºi a vieþuit din acea vreme
restul vieþii sale fãrã de patimã ºi fãrã
de supãrare; iar asupra diavolilor a luat
de la Dumnezeu putere mare, încât el îi
defãima pe aceia ca pe niºte muºte.
Deci, el s-a umplut de darul Sfântului
Duh ºi s-a fãcut cinstit între pãrinþi.
Sfântul ajungând vestit pentru viaþa
sa îmbunãtãþitã, a auzit despre dânsul
stãpânitorul acestei laturi ºi a mers la
schit, vrând sã vadã pe pãrintele Moise.
Despre sosirea acestuia i-a spus
stareþului, dar cuviosul, sculându-se, a
ieºit din chilie, vrând sã fugã ºi sã se
ascundã într-o baltã cu trestie. Atunci l-
au întâmpinat slujitorii care erau cu
boierul ºi l-au întrebat, zicând: „Unde
este chilia pãrintelui Moise?”. Iar el a
rãspuns: „El este un bãtrân nebun ºi
foarte mincinos ºi are viaþã necuratã”.
Ei, auzind aceasta, s-au mirat ºi au
trecut alãturea. Când au mers la
bisericã, boierul a zis cãtre clerici: „Eu,
auzind de pãrintele Moise, am venit sã
mã binecuvântez de dânsul. Dar ne-a
întâmpinat pe noi un monah mergând în Egipt,
ºi, întrebându-l unde petrece pãrintele Moise,
el a zis multe cuvinte de hulã contra lui,
numindu-l nebun, mincinos ºi cã ar avea viaþã
necuratã”. Clericii, auzind aceasta, s-au mâhnit
ºi au zis: „Ce fel era acel stareþ care v-a spus
vouã cuvinte urâte împotriva sfântului
bãrbat?”. Ei au rãspuns: „Un bãtrân înalt, negru
la faþã ºi îmbrãcat în hainã proastã”.
Clericii au zis: „Acela este cu adevãrat
pãrintele Moise ºi de vreme ce nu a voit sã
fie vãzut de voi ºi cinstit, de aceea a grãit
acele vorbe pentru sine însuºi”. Boierul,
folosindu-se mult, s-a dus,
mulþumind lui Dumnezeu. Astfel
Cuviosul Moise fugea de slava ºi
cinstea omeneascã ºi de
vorbirea cu mirenii care
veneau la dânsul, precum
se scrie în Pateric 15
 despre iubirea lui de strãini. Odatã se
dãduse poruncã tuturor pãrinþilor
GRAFFITI ORTHODOXE
vieþuitori în pustie, zicându-le: „Sã
postiþi toatã sãptãmâna aceasta ºi sã
faceþi Paºtile”. Din întâmplare au
venit niºte fraþi strãini din Egipt la
pãrintele Moise ºi stareþul le-a dat sã
mãnânce puþinã fierturã. Vecinii lui,
vãzând fumul, au spus clericilor:
„Iatã, Moise a nesocotit porunca, ºi-
ºi face bucate!”. Iar ei au zis: „Când
va veni în sobor, atunci îl voi certa
pe el”. Însã toþi ºtiau postirea lui
Moise. Când a sosit sâmbãta, Moise
a venit la bisericã, la cântarea cea
soborniceascã, ºi aflând toþi nobila lui purtare
i-au zis pãrinþii înaintea tuturor: „Pãrinte
Moise, porunca cea omeneascã ai cãlcat-o, dar
ai împlinit-o pe cea a lui Dumnezeu”.
Încã ºi în viaþa Cuviosului Arsenie cel
Mare, se povesteºte: „Un frate oarecare venind
de departe în schit, voia sã vadã pe Cuviosul
Arsenie ºi, fiind dus la dânsul, l-a vãzut pe el;
dar nu s-a învrednicit a auzi cuvintele aceluia,
pentru cã stareþul ºedea ºi privea în jos, fãrã sã
zicã o vorbã. Apoi, ieºind de la dânsul, a rugat
pe clericul care îl ducea, sã-l ducã la pãrintele
Moise, care din tâlhar s-a fãcut cãlugãr.
Clericul a dus pe acel frate strãin la Moise,
care i-a primit pe ei bucurându-se; apoi i-a
odihnit, i-a ospãtat ºi i-a eliberat, arãtându-le
multã dragoste. Deci, clericul a zis cãtre acel
frate strãin: „Iatã, i-ai vãzut pe amândoi, pe
pãrintele Arsenie ºi pe pãrintele Moise. Care
din ei þi se pare cã este mai bun?”. Fratele cel
strãin a zis: „Cel ce ne-a primit pe noi cu
dragoste, acela este mai bun!”. Atunci un stareþ
din cei plãcuþi lui Dumnezeu, auzind aceasta,
s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: „Doamne,
aratã-mi mie lucrul acestor pãrinþi, cãci unul
fuge de oameni pentru numele Tãu, iar celãlalt
îi primeºte pe toþi pentru numele Tãu; drept
aceea, care este mai desãvârºit dintr-înºii?”.
Stareþul a vãzut într-o vedenie douã corãbii
mari, înotând pe un râu mare; într-una era
Cuviosul Arsenie ºi duhul lui Dumnezeu îi
îndrepta corabia cu multã liniºte; iar în cealaltã
era Cuviosul Moise ºi îngerii lui Dumnezeu cu
el, îi îndreptau corabia ºi puneau faguri de
miere în gura lui.
Cuviosul Moise, petrecând mulþi ani în
nevoinþele pustniceºti, s-a învrednicit de
rânduiala preoþeascã dupã o descoperire
dumnezeiascã. Deci, când l-a ridicat întâi la
treapta preoþiei ºi a fost îmbrãcat în stihar,
episcopul a grãit cãtre dânsul: „Acum
pãrintele Moise este alb cu totul!”.
Moise a zis cãtre episcop: „Stãpâne,
oare cele din afarã fac pe preot
alb, sau cele dinãuntru?”. Ca ºi
cum ar fi zis: „Oare
îmbrãcãmintea dinafarã,
care acoperã trupul, face
vrednic pe om de
16 preoþie, sau
bunãtãþile cele dinãuntru?”. Episcopul, voind
sã-l ispiteascã dacã este cu adevãrat rob al lui
Hristos ºi dacã are bunãtãþi înãuntru, a zis
clericilor: „Când va intra Moise în altar, sã-l
goniþi; apoi sã vã duceþi dupã dânsul, sã
ascultaþi ce va grãi”. Clericii au fãcut aceasta ºi
l-au izgonit din altar, zicându-i: „Arapule, ieºi
afarã”.
El, ieºind ºi stând la loc deosebit, se ocãra
pe el, zicând: „Câine, bine þi-a fãcut! Bine þi-a
fãcut, trup negru! Dacã nu eºti vrednic, cum
îndrãzneºti a intra în altar? Nu eºti om, ºi
pentru ce te duci la oameni, care sunt slujitorii
lui Dumnezeu?”. Clericii, auzind aceste
cuvinte ale lui, au spus episcopului. Episcopul
a poruncit sã-l cheme iar în altar ºi l-a hirotonit
preot. Dupã aceea, l-a întrebat, zicându-i:
„Pãrinte, ce-ai gândit când te-am izgonit ºi
când te-am chemat iar?”. Moise a rãspuns: „M-
am asemãnat câinelui care când este gonit,
fuge, ºi când este chemat se întoarce iar,
alergând degrabã”. Episcopul a zis: „Cu
adevãrat un om ca acesta este vrednic de
dumnezeiescul dar; pentru cã celor smeriþi
Dumnezeu le dã har”.
Acestui pãrinte i s-a fãcut ºi mai înainte o
ispitire ca aceasta. Când era încã între noii
începãtori, odatã, fiind adunare de fraþi în schit,
pãrinþii au vrut sã-i ispiteascã smerenia lui ºi l-
au defãimat, zicând: „Pentru ce arapul acesta
umblã printre noi?”. El, auzind aceasta, a tãcut.
Fraþii, când erau sã plece, l-au întrebat,
zicându-i: „Pãrinte Moise, nu te-ai tulburat
când te-au defãimat pãrinþii?”. El le-a rãspuns
cu cuvintele psalmistului: „M-am tulburat, dar
n-am scos un cuvânt” (cf. Psalmi 76, 4).
Dupã primirea rânduielii preoþeºti, Cuviosul
Moise, petrecând 15 ani ºi împlinind de la
naºtere ºaptezeci ºi cinci de ani, a adunat
ºaptezeci ºi cinci de ucenici ºi s-a sfârºit
muceniceºte într-acest chip: într-una din zile,
ºezând cu fraþii, a zis: „Sculaþi-vã ºi fugiþi de
aici, cã astãzi barbarii vor veni în schit sã taie
pe monahi”. Fraþii i-au zis: „Pãrinte, tu pentru
ce nu fugi?”. El a zis cãtre dânºii: „Eu am
atâþia ani ºi aºtept ziua aceasta ca sã se
împlineascã cuvântul Stãpânului meu Hristos,
Care a zis: Cel ce ridicã sabia, de sabie va
muri! Fraþii au grãit: „Nici noi nu vom fugi, ci
vom muri cu tine”.
El le-a zis: „Eu n-am nevoie de aceasta, însã
fiecare sã se pãzeascã pe sine cum petrece”.
Fraþii, sculându-se, au fugit, rãmânând dintre ei
lângã dânsul numai ºapte. Dupã un ceas le-a
zis: „Se apropie barbarii”. Unul din cei ºapte
fraþi, temându-se, a fugit din chilie într-un loc
oarecare. Barbarii, intrând, au tãiat pe pãrintele
ºi pe cei ºase fraþi care erau cu dânsul. Fratele
care fugise, ºezând în locul lui unde se
ascunsese, a vãzut cerul deschis ºi ºapte cununi
luminoase pogorându-se din cer. Dupã ducerea
barbarilor, întorcându-se el în chilie, a gãsit pe
pãrintele ºi pe fraþi tãiaþi, iar trupurile lor
zãcând în sânge. Dupã aceasta, venind ºi
ceilalþi fraþi, le-au îngropat trupurile plângând.
Aºa a fost sfârºitul Cuviosului pãrintelui
nostru Moise arapul, care din tâlhar se fãcuse
monah ºi care, prin adevãratã pocãinþã, a plãcut
desãvârºit lui Dumnezeu. Lui nu numai Raiul,
dar ºi cerul i s-a deschis ca unui mucenic, ºi s-a
învrednicit de cununa slavei, cu ale cãrui
rugãciuni sã ne povãþuiascã ºi pe noi la
adevãrata pocãinþã ºi iubitorul de oameni
Stãpânul Hristos, Dumnezeul nostru, sã ne
învredniceascã Împãrãþiei cereºti, Cãruia
împreunã cu Tatãl ºi cu Sfântul Duh, se cuvine
cinstea ºi slava, acum ºi pururea ºi în vecii
vecilor. Amin.
(din „Vieþile Sfinþilor”
pe luna august, ziua 28)
 Din cuvintele
Sfântului Nicolae Velimirovici
De ce s-au convertit
filosofii?
Dacã filosofiile cele omeneºti ar fi fost
capabile sã-l satisfacã pe om, oare s-ar mai fi
convertit filosofi mari precum Iustin ºi Origen
la Hristos? Oare de ce marii Vasile, Ioan Gurã
de Aur ºi Grigorie, care la Atena au studiat ºi
s-au încununat cu întreaga filosofie a
antichitãþii, de ce ei oare au primit dupã
aceea Botezul? ªi de ce Fericitul
Augustin, retor faimos al timpului ºi
locului sãu, care cunoºtea toatã
înþelepciunea romanã ºi greceascã, a
lepãdat la urmã toate ºi ºi-a cãutat
mântuirea ºi luminarea în credinþa în
Hristos? Dar Sfântul Clement Romanul,
care era aristocrat, putred de bogat ºi un
intelectual de elitã? Dar Sfânta Mare
Muceniþã Ecaterina, care provenea dintr-o
casã regalã ºi avea la degetul cel mic
toatã cultura antichitãþii greco-latine ºi
toatã înþelepciunea egipteanã? Dar tânãrul
prinþ moºtenitor Ioasaf al Indiei, care
cunoºtea adânc toatã filozofia indianã?
Dar mulþi, mulþi alþii, care dupã ce au
încercat sã-ºi potoleascã setea de
înþelegere a tainelor vieþii ºi ale acestei
lumi cufundându-se în filozofia ºi ºtiinþa
lumii, au vãzut la urmã cã acestea nimic
nu sunt ºi au aflat rãspunsul deplin doar
în propovãduirea Bisericii lui Hristos ºi în
credinþa în El?
Despre cuvintele isteþ
învârtite
Când Sfântul Teodor cel Sfinþit a fost
la Panopolis împreunã cu pãrintele lui
duhovnicesc, Sfântul Pahomie, a venit la el un
filozof ºi i-a cerut sã intre într-o disputã pe
teme de credinþã. Filozoful i-a pus Sfântului
Teodor aceste trei întrebãri: „Cine nu s-a
nãscut, dar a murit? Cine s-a nãscut, dar nu a
murit? Cine a murit, dar nu a putrezit?” La
aceste întrebãri, Sfântul Teodor a rãspuns:
„Adam nu s-a nãscut, dar a murit. Enoh s-a
nãscut, dar nu a murit. Soþia lui Lot a murit,
dar nu a putrezit”. ªi sfântul a mai adãugat ºi
un sfat pentru filozof: „Bagã în urechi sfatul
nostru sãnãtos; leapãdã-te de aceste întrebãri
fãrã rost ºi de aceste chiþibuºerii scolastice;
apropie-te de Hristos, Cel Cãruia noi Ii slujim,
ºi vei primi iertarea pãcatelor”. Filozoful a
rãmas cu gura închisã în faþa unui astfel de
rãspuns precis, ºi a plecat plin de ruºine. Se
vede limpede de aici enorma diferenþã dintre
un filozof pãgân ºi un sfânt creºtin. Primul se
pierde în abstracþii, în cuvinte isteþ învârtite, în
concursuri de logicã ºi alte gimnastici mintale,
câtã vreme cel de-al doilea îºi concentreazã
întreaga minte ºi fiinþã la Dumnezeul Cel Viu
ºi la mântuirea sufletului lui. Primul este
abstract ºi mort, iar al doilea este practic ºi
viu.
Despre obiceiul nostru
sãlbatic
Sfântul Clement din Alexandria ne lasã o
mãrturie despre un cumplit obicei al
barbarilor. El ne spune cã atunci cînd aceºtia
prind vreun duºman, ei îl leagã strîns de un om
mort, astfel încât cele douã trupuri, cadavrul ºi
omul cel viu, sã putrezeascã împreunã. Dar
oare putem noi spune acum: „Slavã Domnului
cã nu se mai pomeneºte de asemenea obicei
sãlbatic astãzi”? Nu, pentru cã în esenþã acest
cumplit obicei nu a dispãrut, ci domneºte
atotputernic. Cãci oricine îºi leagã sufletul de
cele pãmînteºti, care sunt omorâte de patimile
cele barbare, este asemenea omului viu legat
GRAFFITI ORTHODOXE
de cadavru, care se descompun
urât mirositor amîndouã.
Lupta cu duhul
desfrânãrii
Sfântul Ioan Casian scrie
despre lupta cu duhul desfrânãrii în
felul urmãtor: „Lupta cu patima desfrânãrii
amarnicã este; mai lungã decât toate
celelalte lupte; o luptã zilnicã, din care
învingãtori cu desãvârºire ies foarte
puþini. Aceastã luptã începe cu prima
vârstã a omului adult ºi nu înceteazã
decât dupã învingerea celorlalte patimi,
în aceastã luptã avem nevoie de o armã
îndoitã. Cãci pentru a o învinge postul
cel aspru al trupului nu este suficient,
deºi el este în primul rând de trebuinþã;
pe lângã el, de neapãratã nevoie este
blândeþea duhului ºi rugãciunea
neîncetatã. Apoi, studiul continuu al
Sfintelor Scripturi, împreunã cu cugetãri
la cele dumnezeieºti lucrate cu dreaptã
socotealã; apoi, lucrul mâinilor ºi munca
fizicã de neapãratã trebuinþã în
învingerea acestei patimi este. Toate
acestea pãzesc inima de patima
desfrâului ºi o redau sieºi; dar mai
presus de toate ºi întotdeauna trebuie sã
avem împreunã cu acestea adânca ºi
adevãrata smerenie a cugetului, fãrã de
care nici o victorie, asupra nici unei
patimi, nu este posibilã vreodatã.
Biruinþa asupra patimii desfrânãrii
depinde ºi de desãvârºita curãþire a
inimii, din care, dupã cuvintele
Domnului, iese toatã otrava ºi boala
sufletului, inclusiv patima desfrânãrii:
„Cãci din inimã ies: gânduri rele,
ucideri, adultere, desfrânãri, furtiºaguri,
mãrturii mincinoase, hule” (Matei 15, 19). Ne
trebuie adevãrata smerenie cea de toatã
vremea ºi rãbdarea inimii, precum ºi paza
straºnicã dinspre partea mâniei ºi a celorlalte
patimi, de-a lungul întregii zile. Cãci câtã
vreme îngãduim focul mâniei în noi, cu
uºurinþã facem cale liberã ºi tãciunilor
aprinºi ale celorlalte patimi. Este
interesant cum chiar ºi cei mai mari
pãrinþi nevoitori aflã o legãturã
cauzalã între patima mâniei ºi cea
a desfrânãrii, de unde iese cã
cei mai mânioºi sunt ºi cei
mai desfrânaþi.
17
 Australia necunoscutã
Urmãtoarele întrebãri despre Australia rãsuciþi-vã cu 180 grade. Contactaþi-ne când R: Sunteþi politician britanic, nu-i aºa?
provin de la potenþialii ei vizitatori. Au fost sosiþi ºi vã vom da ºi restul detaliilor. I: Existã supermarket în Sidney ºi laptele
postate pe website-ul unei agenþii de turism I: Pot aduce cu mine tacâmuri în se gãseºte pe tot parcursul anului? (Germania)
australiene, iar rãspunsurile sunt cele oferite Australia? (UK) R: Nu, noi suntem o civilizaþie paºnicã de
în realitate de cãtre oficialii site-ului, care R: De ce? Folosiþi-vã degetele, cum facem ºi vânãtori/tãietori de lemne. Laptele este ilegal.
au, în mod evident, simþul umorului. noi. I: Vã rog, trimiteþi o listã a tuturor
I: Bate vreodatã vântul în Australia? Nu I: Îmi puteþi trimite programul Corului de medicilor din Australia care pot distribui ser
am vãzut niciodatã la televizor cã ar ploua, bãieþi din Viena (Vienna Boys Choir)? (USA) împotriva veninului de ºarpe cu clopoþei.
deci cum cresc plantele? (întrebare venitã de R: Austria este þara aceea micuþã, învecinatã (USA)
la cineva din UK) cu Germania, a cãrei… sau mai bine nu. R: ªerpii cu clopoþei trãiesc în America, locul
R: Importãm toate plantele gata crescute, iar Sigur, Vienna Boys Choir cântã în fiecare de unde veniþi dvs. Toþi ºerpii australieni sunt
dupã aceea doar stãm prin preajmã, privindu- marþi noaptea în Kings Cross, imediat dupã perfect inofensivi, pot fi prinºi în siguranþã ºi
le cum mor. cursa de hipopotami. Veniþi dezbrãcat. tranformaþi în animale de casã.
I: Voi putea vedea canguri pe stradã? I: Pot purta tocuri înalte în Australia? - via mail -
(întrebare venitã din USA) (UK)
R: Depinde cât de mult alcool veþi bea.
I: Aº vrea sã merg pe jos de la Perth la
Sydney - pot urma ºinele de cale feratã?
(întrebare venitã din Suedia)
R: Sigur, sunt numai trei mii de mile, luaþi
multã apã cu dvs.
I: Este periculos sã umbli prin tufiºuri în
Australia ? (Suedia)
R: Deci este adevãrat ce se spune despre
suedezi.
I: Existã ATM-uri în Australia? Îmi
puteþi trimite o listã a locurilor unde se aflã
acestea în Brisbane, Cairns, Townsville ºi
Hervey Bay? (UK)
R: Cumva ultimul dvs. sclav a murit?
I: Îmi puteþi da câteva informaþii despre
cursele de hipopotami în Australia?
(USA)
R: A-fri-ca este continentul acela în

formã de triunghi la sud de Europa.
AUSTRALIA este insula aceea mare
din mijlocul Pacificului care nu are…
sau mai bine nu. Sigur, hipopotamii
se întrec în fiecare marþi noapte în
Kings Cross. Veniþi dezbrãcat.
I: În care direcþie este nordul
în Australia ? (USA)
R: Staþi cu faþa la
Sud, apoi
Sacoºa de oase
Cine se mai gândeºte ce se va întâmpla cu o legendã a muzicii, care în viaþa ei a
fost adulatã de fani? Va veni o vreme când se va termina totul ºi, tuºind încet, îºi
va da duhul în mâna stãpânului ei, întunericul. De atunci încolo, ce va fi?
Trupul ei va fi îngropat, i se va arunca þãrânã peste sicriu, iar peste 7 ani
va fi dezgropat. ªi ce se va gãsi în sicriul pe jumãtate putrezit? O
sacoºã de oase ºi douã silicoane.
Daniela Filioreanu

18 FUNNY
 The Pursuit of Happyness
„În cãutarea fericirii” (2006)
Rar întâlneºti un film lãudat unanim de cei care l-au
vãzut. Incitant titlul. Incitant, de asemenea, sã vezi un
actor de comedie, Will Smith, (cunoscut din „Men In
Black”, „Wild Wild West”, „Ali” sau „Independence
Day”), jucând convingãtor un rol dramatic.
În „The Pursuit of Happyness”, Chris Gardner
(Will Smith) este un tatã care are greutãþi în a-ºi
întreþine familia. În ciuda curajoaselor sale încercãri
de a se menþine pe linia de plutire, soþia lui cedeazã în
faþa greutãþilor ºi pleacã, deºi aveau împreunã un copil
de cinci ani, Christopher (Jade Christopher Syre
Smith). Chris, având de acum în grija sa ºi copilul,
face tot posibilul pentru a obþine o slujbã mai bine
plãtitã. Folosindu-ºi în acest scop cunoºtinþele de
marketing, obþine un stagiu de pregãtire la o
prestigioasã firmã de brokeraj ºi, deºi nu este plãtit
pentru ºase luni, acceptã, în speranþa cã stagiul îi va
deschide oportunitatea spre o slujbã decentã. Pentru
cã nu au avut bani pentru plata chiriei, Chris ºi fiul
CRONICÃ FILM
sãu sunt evacuaþi din apartament, aºa cã sunt
nevoiþi sã înnopteze în adãposturi sociale, iar uneori
chiar în toalete publice. În ciuda necazurilor mari,
Chris nu se îneacã în bãuturã, nu furã, nu se
sinucide, ci rãmâne acelaºi tatã implicat ºi iubitor,
folosind încrederea ºi dragostea fiului sãu drept un
impuls pentru a depãºi piedicile care îi apar în cale.
Întru sfârºit, Chris va ajunge broker, iar mai apoi va
avea firma sa proprie. Peste ani de zile devine
multimilionar. Povestea, pe cât de tristã, pe atât e de
adevãratã, filmul fiind inspirat dintr-un caz real.
„În cãutarea fericirii” e o adevãratã lecþie de
supravieþuire, e un film cu moralã, un film „curat”,
fãrã scene nepotrivite, un film sãnãtos care te pune
pe gânduri, care te invitã la o sincerã introspecþie
asupra propriului destin. E o adevãratã lecþie, mai
ales pentru adolescenþii de bani gata care s-au trezit
cu maºinã de zeci de mii de euro la majorat.
I se poate reproºa filmului cã fericirea e cãutatã
numai la nivel orizontal, nu ºi vertical, privind spre
Cer. Adevãratul Chris însã, de acum milionar,
povestea, într-un talk-show, despre credinþa pe care
nu ºi-a pierdut-o când i-a fost greu ºi conºtiinþa cã
Dumnezeu i-a purtat de grija ºi l-a ajutat când totul
pãrea fãrã speranþã. Acum întinde o mânã ºi el celor
sãraci de care e plinã, de altfel, America tuturor
posibilitãþilor.
***
Mergând grãbiþi pe stradã, Christopher îi spune
tatãlui o pildã:
În largul mãrii, un om se zbãtea sã nu se înece. Vine
o barcã:
„Hai, urcã la bord!”.
„Nu, mulþumesc, Dumnezeu mã va salva!”.
Pleacã barca, se mai zbate el ce se mai zbate, apare
încã o barcã:
„Haide, sus!”.
„Nu, mersi, Dumnezeu mã va salva!”.
Se duc ºi aceºtia, omul nostru se îneacã, ajunge-n
Rai ºi se duce direct la Dumnezeu: „Bine, Doamne,
aºa-mi rãsplãteºti Tu mie credinþa? De ce nu m-ai
salvat?”.
„Poftim…? Pãi nu þi-am trimis douã ditamai
bãrcile?!?”
Laurenþiu Dumitru 19
RECENZIE CÃRÞI
Danion Vasile
Un suflet „pus pe tavã”
Nãvalnic ca un râu de munte, tânãrul inhibã, nereuºind sã depãºeascã o
teolog Danion Vasile scrie pentru toþi, ºi barierã nevãzutã a prejudecãþilor greºit
mai ales pentru tineri, pe care, iubindu-i, înþelese. Astfel, tinerele lor vlãstare
îi simte ca fãcând parte din el. Intervine rãmân fãrã apãrare în faþa atacurilor
cu tãria duhovnicului care citeºte viclene ale diavolului, care, cu ºiretenia
lepãdãrile de satana, descoperindu-se pe binecunoscutã de la Facerea lumii, le
sine, asemenea marilor atleþi ai propune dezinvolt minciuna drept
creºtinismului primar. adevãr, pãcatul ºi patima drept virtute.
Scrie pentru tânãrul care pãºeºte Autorul scrie pentru fata care nu ºtie
dacã sã apuce pe calea luminii sau pe
cea a întunericului ºi, înainte ca ea sã ia
o decizie, el îi aºazã Cartea nunþii pe
noptierã, fãrã sã insiste sã fie cititã, ºi
discret se retrage.
Simte durerea ca fãcând parte din el,
trãieºte împreunã cu cei ce suferã, ºtie
cã numai „Mielul lui Dumnezeu este
Cel ce ridicã pãcatele lumii”. Cãrturar
fiind, nu se aºazã pe un piedestal de
unde te aratã cu degetul fãcându-te sã
te ruºinezi de tine însuþi, ci te face sã
înþelegi ceea ce cu înþelepciune spunea
un sfânt pãrinte: „Diavolul îþi dã
neruºinare când sãvârºeºti pãcatul ºi
ruºine atunci când trebuie sã îl
mãrturiseºti în faþa Lui Dumnezeu”.
Prin scrierile sale, aruncã un colac
de salvare naufragiatului care înoatã
disperat în Marea vieþii ºi-l întãreºte
înmãrmurit pe covorul înºelãtor ºi
moale, aºternut la picioarele statuii unui
Budha burtos ºi dezumanizat, care îi
cere sã renunþe la identitatea lui, la
rãdãcini, la virtute, la adevãr, la
Dumnezeu.
Intituleazã atât de firesc cea mai
crudã mãrturisire a sa Jurnalul
convertirii – un document în care, pe
drept cuvânt, ºi-a pus sufletul pe tavã.
De fapt, scriitorul s-a întors la pocãinþa
creºtinismului primar, mãrturisindu-se
în faþa cititorilor sãi ca în faþa obºtii care
zidea altare sub pãmânt - iar iertarea,
firesc, o aºteaptã de la Hristos.
În Tinerii ºi sexualitatea atinge cu
mult curaj subiecte tabu pânã acum
pentru clericii, profesorii de religie ºi
chiar unii pãrinþi care vin la rândul lor
dintr-o lume comunistã ºi pe care
noutatea transformãrilor zilelor de azi îi
20
oferindu-i Despre înfruntarea
necazurilor.
De fapt, aduce lumina Lui Hristos în
sufletul uimit al cititorului, obiºnuit cu
perdeaua de multe ori falsã ºi insipidã
care i s-a impus pânã a descoperi aceste
scrieri.
Trage semnalul de alarmã, smulgând
blãnile de oaie ale secularismului ºi
globalizãrii. De fapt, acest cavaler
modern loveºte cu lancea penelului sãu,
fãcând o asprã frescã a lumii moderne,
care se poartã cu Hristos precum
„Marele inchizitor” dostoievskian.
Descoperi valenþe noi citindu-l pe
poetul Danion Vasile în Taina iubirii ºi
afli cã „Gura inimii ºtie sã vorbeascã/
ªtie sã cuvânteze” (Isihia) ºi
demonstreazã cu mult talent cã „Existã
nu doar litere care ucid, ci ºi litere care
dau viaþã” (Mucenicia Cãrþilor).
Danion Vasile înseteazã dupã
Adevãr ºi a gãsit cea mai purã apã în
scrierile Sfinþilor Pãrinþi, scrieri despre
care cãrturarii creºtini moderni spun
atât de inspirat cã sunt continuarea
Evangheliei lui Hristos. Paharul acesta
ne este oferit ºi nouã prin Patericul
mirenilor. Nu ne rãmâne decât sã bem
ºi nu vom mai înseta în veac.
Fãrã comoara spiritualitãþii creºtine
n-am putea înþelege transformãrile pe
care le trãim astãzi cu atâta intensitate.
În acest sens, vine în întâmpinare cu
volumele: Despre înaintemergãtorii
Antihristului ºi Dãrâmarea idolilor,
trãgând semnale de alarmã în Despre
horoscop, cutremure ºi ghicirea
viitorului ºi Despre reîncarnare ºi
invazia extraterestrã, lucrãri clare,
directe, pline de sevã creºtinã nealteratã
de fariseism sau habotnicie - sevã ce
caracterizeazã întreagã operã a lui
Danion Vasile. Descoperi, cititorule, un
îndemn permanent sã þii piept „invaziei
pãgâne” folosind „arma rugãciunii,
comoarã nepreþuitã, bogãþie necheltuitã,
liman de pace pricinuitoare de liniºte,
rãdãcinã, izvor ºi mânã a faptelor bune”,
cum inspirat de Duhul Sfânt spunea
Sfântul Simeon Noul Teolog.
Nu uitã de frumuseþea sãrbãtorilor
creºtine, scriind Bucuria Crãciunului,
sãrbãtori atât de aºteptate ºi de cei rãi ºi
de cei buni, înfierând cu asprime râurile
de bãuturã ºi munþii de mâncare care
umbresc sfinþenia zilelor de praznic. Nu
îi iartã nici pe cei ce sunt creºtini „din
an în Paºti”, adicã doar la marile
sãrbãtori ºi atunci pentru cã „aºa e
tradiþia”, invocatã doar pentru
satisfacerea plãcerilor trupeºti, o tradiþie
dezgolitã de sacru - manifestare care
inspirã milã ºi dezgust.
Gãseºte timp pentru mângâierea celor
în suferinþã, el însuºi pãrinte, suferã
împreunã cu mama care nu îºi poate
aduce copiii la Hristos, cãci s-au
contaminat de molima necredinþei, care
este plaga apocalipticã ce anunþã
începutul Sfârºitului.
Noutatea care este adusã prin opera
lui Danion Vasile este sinceritatea cu
care se adreseazã cititorului, el aducând
o jertfã sufleteascã prin fiecare carte a
sa; cu fiecare frazã, cu fiecare cuvânt,
cu fiecare literã, dã mãrturie despre
Dumnezeu într-o lume din ce în ce mai
laicizatã.
Nu poþi sã nu realizezi, citindu-l, cã
scriitorului îi pasã de cei cãrora li se
adreseazã cu atâta ardoare, cã încearcã
sã ajungã la inima cititorului ºi sã
schimbe indiferentismul religios care
caracterizeazã societatea creºtinã actualã
în flacãra vie care sã ardã în Candela
Lui Hristos.
Începutul nãvalnic al acestui scriitor
tânãr se poate asemãna cu un fluviu,
care la izvoare este greu de þinut în
albie, dar va sfârºi printr-o revãrsare
majestuoasã în Oceanul Umanitãþii,
îndulcindu-i apele amare.
Preot Sergiu Matei 21
ESEU
Un detaliu
providenþial
Gânduri pe marginea
unei fresce de la Suceviþa
ªtiindu-mi pasiunea pentru cãlãtorii, dar
ºi, în lipsã, pentru „peregrinãrile fotografice”,
un pãrinte mi-a înmânat, cu ceva vreme în
urmã, o fotografie. O fãcuse în timpul unei
vizite în minunata Bucovinã, la Mãnãstirea
Suceviþa. M-a îndemnat sã o privesc cu toatã
atenþia. ªi merita, cãci scena surprinsã era
întru totul ineditã.
Era o frânturã din scena Împãrtãºirii
Apostolilor, la Cina cea de Tainã. Pe hârtia
fotograficã nu au încãput toþi Sfinþii Apostoli.
Însã este suficient sã îi priveºti pe cei din
dreapta Mântuitorului (Care Se întrezãreºte
în spaþiul de dincolo de latura dreaptã a
fotografiei) pentru a înþelege emoþia,
cutremurul cu care se apropie de
Hristos, Dumnezeu ºi Om.
22
Palmele sunt deschise, uºor rotunjite a
rugãciune. Ele se îndreaptã cu sfialã, într-o
miºcare linã, spre a primi Pâinea Vieþii. Ochii
adumbriþi de smerenie nu cuteazã sã
priveascã înainte. Privirea se îndreaptã
molcom spre sine, o introspecþie necesarã
înaintea împãrtãºirii cu Sfintele Taine.
Picioarele încheie arcuirea smeritã a trupului,
sugerând nerãbdarea de a pãºi pe calea cea
bunã.
Însã privirea contemplatorului se opreºte
asupra celui din urmã personaj. El este rupt
de grupul celor patru. Miºcarea lui este cu
totul contrarã celorlalþi. Urmând firul logic,
cea de-a cincea aureolã este îndreptatã spre
izvorul sfinþeniei. Doar cã posesorul ei a ieºit
din starea de sfinþenie. Mai mult, el este întors
cu spatele spre Dumnezeu, într-un gest de
dramatic refuz. Nu suportã apropierea, nici
vederea dumnezeirii. Palmele nu mai sunt la
vedere, pentru a destãinui curãþia sufletului.
Mâinile sunt ascunse sub veºmânt, parcã spre
a se proteja. Stãpânul lor a primit cândva
focul cel curãþitor, Trupul ºi Sângele
Domnului. Însã Dumnezeu nu poate sãlãºlui în
acelaºi loc cu pãcatul. Aºa cã inima vicleanã Îl
dã afarã pe Dumnezeu. Chipul exprimã
neputinþa de a fi cu cel Atotbun. Ochii sunt
închiºi Celui Preacurat. Trupul încovoiat
trãdeazã suferinþa.
Anii s-au aºternut domol peste fresca
pictatã de un zugrav inspirat de Duhul Sfânt.
Iuda s-a despãrþit pentru veºnicie de Cel care
îl alesese sã Îi fie Apostol, Care l-a iubit pânã
în ultimul ceas. Fãrã îndoialã, ºi Iuda L-a iubit
o vreme, dar în cele din urmã L-a vândut.
Timpul a fost ºi el necruþãtor cu Iuda. L-a
separat (providenþial!) de ceilalþi Apostoli
printr-o crãpãturã în frescã, crãpãturã
nãscutã din vreun (alt) cutremur. Moartea lui
fulgerãtoare ºi-a gãsit corespondent în
fulgerul ce strãbate peretele pictat ºi trupul lui
Iuda. Doar aureola rãmasã fãrã stãpân a
rãmas neatinsã. Curând dupã moartea lui
Iuda, altcineva vrednic s-a silit ºi a „furat”,
prin Duhul Sfânt, un loc între cei doisprezece.
Un bãrbat ales, pe nume Matia.
Prof. Daniela Livadaru
 Viaþa Sfântului Hallvard din Husaby,
ocrotitorul oraºului Oslo
Între sfinþii de neam norvegian sãrbãtoriþi
în Biserica Ortodoxã, la loc de cinste stã Sfântul
Hallvard din Husaby, prãznuit la 15 mai. Despre
el vom vorbi în cele ce urmeazã.
Mai întâi însã vom spune câteva lucruri
despre pãmântul în care a trãit sfântul. Norvegia,
aflatã în partea de nord a Europei, face parte din
aºa-numita Peninsulã Scandinavicã. Încã din
vechime, peninsula a fost locuitã de popoare
germanice pãgâne, cunoscute drept vikingi.
Faimoºi pentru sãlbãticia ºi cruzimea lor,
vikingii cutreierau mãrile nordului în corãbii iuþi
ºi uºoare, pustiind totul în cale. Primiserã
numele de „lupii mãrii”. Însã în ciuda acestui
fapt, odatã cu sec. IX mai mulþi oameni sfinþi, în
special englezi, au început sã-L propovãduiascã
pe Hristos între vikingi. Ultimii care au primit
cuvântul mântuirii au fost norvegienii,
încreºtinarea lor desãvârºindu-se în timpul
Sfântului rege-mucenic Olaf (995-1030).
În timpul domniei acestui rege, cândva în
jurul anului 1020, s-a nãscut ºi Sfântul Hallvard.
Se trãgea dintr-o familie nobilã: tatãl lui, pe
nume Vebjørn, era negustor pe mãrile nordului,
iar mama sa era rudã apropiatã a Sfântului Olaf.
Se trãgeau din satul Husaby din þinutul Lier
(sud-estul Norvegiei de azi). Pãrinþii lui erau
creºtini credincioºi, ce încã din pruncie ºi-au
crescut copilul în duhul învãþãturii evanghelice,
mai ales al jertfirii pentru aproapele. Din pãcate,
însã, mai mult decât aceasta nu se ºtie despre
viaþa lui Hallvard ºi singurele istorisiri ne
prezintã moartea lui.
Astfel, într-o zi de mai a anului 1043
sfântul se afla pe malul mãrii, pregãtindu-ºi
corabia pentru a trece fiordul Dremmen. În acest
timp a vãzut o femeie tânãrã alergând cãtre el,
având hainele rupte ºi ochii plini de groazã.
Când femeia s-a apropiat, Hallvard a vãzut cã
era însãrcinatã. Printre suspine ºi plâns, tânãra a
început sã-i spunã cã o urmãreau trei bãrbaþi care
voiau s-o omoare, învinuind-o cã furase ceva din
cortul lor. Însã, cu lacrimi în ochi, femeia jura cã
este nevinovatã, rugându-l pe Hallvard sã nu o
lase în mâinile nemiloºilor urmãritori.
ªi pentru cã de mic fusese crescut în
dragoste pentru aproapele, sfântul s-a umplut de
milã pentru biata femeie ºi, fãrã a mai pierde nici
o clipã, i-a spus sã urce în barcã ºi sã nu se
teamã de nimic. Apoi, în grabã mare, cei doi au
început sã strãbatã fiordul Dremmen, încercând
sã scape de urmãritori.
Când la scurt timp aceºtia au ajuns la mal,
s-au umplut de mânie vãzând ce se întâmplase
Întru moartea sa cea muceniceascã,
Hallvard a lepãdat toate bogãþiile lumii, ºi
plãcerile cele pãcãtoase în picioare le-a
cãlcat; ºi deºi scumpul lui trup a fost
aruncat în adâncurile apelor, la porunca
dumnezeiascã dintru acestea s-a ridicat,
dând credincioºilor semn cã sufletul lui
s-a înãlþat la ceruri, unde se roagã
neîncetat lui Dumnezeu pentru noi toþi.
(troparul Sfântului Hallvard)
ºi, suindu-se într-o corabie, au început sã-i
urmãreascã pe fugari. Pânã la urmã, pentru cã
erau mai puternici, i-au ajuns ºi i-au poruncit lui
Hallvard sã le-o dea pe femeie. Sfântul însã, fãrã
a se înfricoºa, le-a spus cã nu le poate împlini
cererea, deoarece femeia jurase cã nu furase
nimic. Iar pentru a le potoli furia, tânãrul le-a
promis cã le va plãti el însuºi tot ce lipsea. Orbiþi
însã de mânie, bãrbaþii i-au strigat cã dacã nu le
va da de îndatã femeia, îl vor omorî ºi pe el.
Din nou, Hallvard s-a arãtat neînduplecat.
De aceea, luând arcurile, pãgânii au început sã
tragã spre cei doi. Trei sãgeþi au strãpuns trupul
viteazului bãrbat, lãsându-l mort în corabie,
apãrând cu preþul vieþii pe cea care îi ceruse
ajutor. Femeia însãºi a murit sub ploaia de sãgeþi
a barbarilor. Dupã ce ºi-au vãzut nelegiuirea
împlinitã, bãrbaþii au legat de gâtul lui Hallvard
o piatrã de moarã ºi l-au aruncat în mare. Însã
atunci minune s-a întâmplat, cãci Dumnezeu a
Ierodiacon Grigorie Benea
SFINÞI ORTODOCªI DIN APUS
vrut sã arate cã îl primise pe tânãr ca pe
un mucenic al Sãu, ºi trupul sfântului,
în loc sã se scufunde, plutea. Vãzând
aceasta, pãgânii au plecat îngroziþi,
lãsând trupul lui Hallvard acolo.
În scurtã vreme în jurul lui s-a adunat
mulþime de oameni. Înþelegând cã dobândiserã
un nou sfânt în cer, aceºtia au luat cu dragoste
trupul tânãrului ºi l-au dus în oraºul Oslo. L-au
aºezat acolo într-o micã bisericã din oraº ºi au
început sã-l cinsteascã ca pe un mucenic al lui
Hristos, deoarece el îºi dãduse însãºi viaþa pentru
a împlini porunca Mântuitorului: „Mai mare
dragoste ca aceasta nimeni nu are: ca sufletul sãu
sã ºi-l punã pentru semenul sãu” (Ioan 15, 13).
ªi într-adevãr, în scurtã vreme la mormântul lui
Hallvard au început sã aibã loc minuni, astfel cã
tot mai multã lume venea sã i se închine. Pânã la
urmã, în anul 1130, pe locul unde odihneau
moaºtele sfântului a fost ridicatã o mare bisericã
de piatrã.
Din pãcate însã, odatã cu sec. al XVII-lea
aceastã bisericã a încetat sã mai fie folositã, azi
rãmânând doar ruinele ei. Însã pânã astãzi,
Hallvard este cinstit ca ocrotitorul ceresc al
Oslo-ului (stema oraºului îl înfãþiºeazã þinând în
mânã trei sãgeþi ºi o piatrã de moarã), cât ºi al
celor nevinovaþi ºi prigoniþi pe nedrept.
Fie ca pentru rugãciunile Sfântului
Mucenic Hallvard, ocrotitorul Oslo-ului,
Dumnezeu sã ne dea ºi nouã dragoste ºi
milã pentru cei aflaþi în necazuri ºi
strâmtorãri, ºi iertare de pãcate.
Amin!
23
 Publicaþie editatã de S.C. Pridvor Media Press AG S.R.L.
ISSN 1844 - 9867

Adresa de corespondenþã:
Geamãna, nr. 555, Com. Bradu, jud. Argeº
orthograffiti@yahoo.com www.orthograffiti.ro

Coordonator: Prof. Laurenþiu Dumitru

Membru al Asociaþiei Ziariºtilor ºi Editorilor Creºtini
www.laurentiudumitru.ro
Art design: Bogdan Nicolae Ciocîrlan, Consilier editorial: Radu Hagiu, Corecturã: Florentina Stoica