FACULTATEA DE ŞTIINŢE POLITICE

SNSPA

Profil de ţară

Luxemburg

student: ALEXANDRA BOGDAN

disciplina POLITICĂ EUROPEANĂ
anul I grupa 1RISE
profesor coordonator: CLAUDIU CRĂCIUN

Bucureşti
2010
Luxembourg

Ideea asociată de cele mai multe ori cu Luxemburg este Benelux, o uniunea vamală care a
constituit unul dintre factorii de bază ai iniţiativei europene. Totuşi, acest stat mic aflat în Europa
de Vest, între granzii unor alianţe „opuse” a reprezentat şi reprezită un pilon de susţinere
veritabil al Uniunii Europene. Pentru a înţelege politicile şi implicarea Luxemburgului în mare
proiect european, este imperios necesar o trecere aprofundată în revistă a „bucatăriei ” interne.

Date generale

Orice profil de ţară trebuie să cuprindă căteva date generale, informaţii pe care, la o
rapidă cautare pe internet, le poţi găsi fără niciun surplus de efort şi care la prima vedere par
irelevante. Totuşi, a şti că Marele Ducat de Luxemburg este numele oficial al statului şi că,
totodată este unicul stat care deţine o astfel de titulatură 1, face posibilă conştientizarea ironiei:
Luxemburg are o suprafaţă de 2586 km2 şi o populaţie de 493.500 locuitori(1 ianuarie 2009), cât
populaţie oraşului........... cea mai mare parte a locuitorilor sunt rezidenţi ai capitalei
Luxembourg-Ville (83.832 locuitori). Limba naţională a acestei mici pupulaţie face parte din
categoria limbilor germanice şi se numeşte luxemburgheza, însă în domeniul administrativ
franceza este cea uzuală, alături de germană şi, evident, limba nativă. Pe lângă cunoştiinţele
lingvistice pentru a lua parte la orice schimb economic, trebuie folosită moneda naţională, care
din 1999 s-a convertit standardelor europene, şi anume în euro.2
În ceea ce priveşte diviziunea administrativă, Luxemburgul se împarte în 3 mari districte,
Diekirch, Grevenmacher şi Luxemburg, care conţin 12 cantoane şi 118 Comune. Acestea din
urmă pot fi ridicate la rangul de oraş prin lege, la ora actuală, regăsindu-se 12 pe întreg teritorul
ţării. Un lucru interesant, care deşi nu face parte din datele generale, dar care merită să fie inclus
aici, este faptul că dacă populaţia rezidentă a unei comune depăşeşte 20% în cadrul Consiliului
Comunal se formează o Comisie consultativă pentru străini. Pentru a răspunde la întrebare „de
ce?”, naţionalitatea luxemburgheză depăşeşte cu numai 12,6% naţionalităţile străine. În ceea ce
priveşte religia, ponderea cea mare aparţine romano-catolicilor, care cu un procent de 86% îi

1
http://luxembourg.mae.ro/index.php?lang=ro&id=8526
2
ibidem
trece în minoritate pe protestanţi cu 12%, restul populaţiei fiind fie mozaici, fie ortodocşi sau
musulmani. Pentru a conchide acest capitol, ziua naţională a Luxemburgului este pe 23 iunie şi
marcheză ziua de naştere a Marelui Duce.3
Istoric.
Ca orice stat, Luxemburgul are şi el o istorie pe care o voi rezuma la nivel de evenimente
cu rol semnificativ în a explica schimbările şi evoluţia a ceea ce numim astăzi Marele Ducat.
Începuturile sale sunt legate de tribul belgian treveri, aflat sub dominaţie romană. După
destrămarea Imperiului Roman, regiunea a ajuns sub stăpânirea francilor. În 963 devine cetate
independentă sub contele Ardenniei, Sigfrid şi sub numele de Lucilinburhuc. Titlul de Ducat îi
revine în 1354 când împăratul Imperiului Roman de Naţiune Germană, Charles al IV-lea îl rdică
la rang de Duce al Luxemburgului pe fratele său vitreg Vencesles. 1443 este anul când tronul
Luxembuxemburgului rămâne gol datorită lipsei unui moştenitor. Timp de 450 de ani se va afla
sub diferite dominaţii straine. La mijlocul sec XVI, Luxemburgul devine parte a Ţăilor de Jos
spanile. În urma Războiului de Secesiune al Spaniei (1713-1714) Charles al VI-lea de Habsbourg
obţine Luxemburg, care se va afla sub tutelă austriacă. Un an decisiv este cel al Congresului de
la Viena, din 1815, când Luxemburg sub conducerea lui Guillaume I d’Orange-Nassau devine
Mare Ducat şi un stat suveran. Data de 19 aprilie 1839, însă, marchează prin Tratatul de la
Londra divizarea statului, vestul fiind anexat Belgiei, iar estul rămânând stat suveran sub
stăpânire olandeză. Adevârata recunoaştere a independenţei este posibilă abia în 1867, sub
conjunctura unui posibil război între Franţa şi Prusia. Regele Olandei a continua să fie şi duce al
Luxemburgului până în 1890, când Guillaume III nu a avut un moştenitor, ci o moştenitoare,
fiind prilejul potrivit pentru aducerea unui Duce ale cărui competenţe să fie strict legate de
Marele Ducat: Adolf Nassau-Weilburg. Această familie ducală continuă şi astăzi să asigure pe
lângă tronul Luxemburgului şi independenţa acestuia. În anii răboaielor mondiale, Luxemburgul
a fost anexat Germaniei, momentul de curbură fixându-se în jurul anului 1942 când Marele ducat
renunţă la neutralitate, guvernarea se retrage în exil la Londra, contribuind la invazia
Normandiei.4

Bucătăria internă

3
ibidem
4
http://www.ena.lu/
 Revenind la vremuri actuale, următorul pas este analizarea cadrului insituţional şi al
politicii interne.
Cadrul instiituţional
Luxemburgul este o democraţie reprezentativă sub forma unei monarhii constituţionale,
unde coroana este transmisă ereditar în familia Nassau. Plecând de la constituţia de pe 17
octombrie 1868, amendată în 1919, 1948, 1956, 1972, 1983, 1988, 1989, putem identifica
distribuirea puterii între principalele instituţii politice, distribuire bazată pe principiul separării
puterilor în stat.
Instituţiile Politice ale Luxemburgului
Şeful statului este Marele Duce Henry (înscăunat la 7 octombrie 2000). Conform
articolului 33 al Constituţiei Luxemburgheze el este garantul puterii. Totodată este reprezentantul
statului în relaţiile exterioare. Ca şi factor decizional, are un cuvânt greu de spus în ceea ce
priveşte promulgarea unei legi. Fără aprobarea Marelui Duce, nicio lege nu poate fi aplicată
populaţiei. Implicarea lui în sistemul instituţional nu se opreşte aici. El are drept de ingerinţă,
justiţia făcându-se în numele lui.
Parlamentul Marelui Ducat este instituţia asocită cu puterea legislativă. El este format
doar din Camera Deputaţilor, făcând parte din grupul ţărilor cu parlament unicameral. În
componenţa sa intră 60 de deputaţi aleşi pe o perioadă de 5 ani în mod direct de către populaţie
prin sufragiu universal, simplu şi proporţional. Ca şi putere legislativă ia parte împreună cu
Marele Duce la procesul acordării dublului consimţământ pentru o lege( dublul acord pentru
promulgarea unei legi). Totodată are atribuţii în domeniul financiar şi al suprevegherii
guvernului. La nivelul relaţiilor externe, Camera Deputaţilor este cea care dă acordul pentru
implementarea unui tratat.5
În urma alegerilor de pe 7 iunie 2009, locurile au fost ocupate cu precădere de căte
creştin-socialişti şi de către socialiştii-muncitori, care au format o coaliţie. Preşedintele în funcţie
al Camerei Deputaţilor este Laurant Mosar. Ierarhia numărului de locuri ocupate de fiecare partid
este:
1. Partidul Creştin-Social(CVS)-38,04 %, 26/24 deputaţi (lider Francois Billgen)
2. Partidul Socialist-Muncitoresc Luxemburghez(LSAP)-21,56%, 13/14 deputaţi (Alex
Bodry)
5
http://www.luxembourg.public.lu/fr/politique/paysage-institutionnel/chambre-
deputes/index.html
 3. Partidul Democrat(DP)-14,98%, 9/10 deputaţi (lider Claude Meisch)
4. Partidul Verzilor(Dei Greng)-11,71%, 7 deputaţi(lider Francois Bausch)
5. Partidul Democratic Alternativ pentru Reformă(ADR)-8,13%, 4 deputaţi(Robert
Meblen)
6. Partidul Stângii(Le Gauche)-3,29%, 1 deputat(Andre Hoffmann)6
Guvernul. În mod constiuţional, Marele Duce are dreptul de a organiza liber guvernul,
de a numi membrii şi de a înfiinţa ministere şi departamente ministeriale, puterea legislativă
nefiind una dintre instituţiile care au această competenţă. În practică, însă, Marele Duce numeşte
o persoană însărcinată cu formarea Guvernului, care ulterior devine Prim-Ministru. Echipa
guvernamentală este formată în general de persoane care aparţin grupărilor politice majoritare în
Parlament, după care este confirmată de către Marele Duce. După numirea Guvernului, acesta
are datoria de a prezenta în faţa Parlamentului programul politic pentru care cer increderea
exprimată printr-un vot. Acest procedeu asigură existenţa unei majorităţi parlamentare care să
susţină acţiunile guvernamentale. Constituţia mai precizează că Marele Duce are puterea de a
revoca în orice moment un membru al Guvernului, însă această decizie e luată de Prim-Ministru
care prezintă demisia unui membru sau chiar a intregului Guvern7.
O condiţie diferită de cele pe care le avem în sistemul instituţional politic român este
legată de incompatibilitatea funcţiei de ministru cu cea de deputat. Niciun membru al Guvernului
nu poate fi deputat. Totdată ei preiau responsabilitatea pe care Constituţia o atribuie Marelui
Duce, dat fiind faptul că acesta, în calitate de şef al statului, are un statut de inviolabilitate care
presupune sustragerea de la orice acuzaţie sau urmărire penală. Ca urmare, toate măsurile luate
de Marele Duce în exercitarea puterii sunt contrasemnate de un membru al Guvernului, care îşi
va asuma toată responsabilitatea. Orice act care primeşte semnătura Marelui Duce trebuie să fie
în prealabil supus deliberării Guvernului8. O altă datorie a Guvernului este de a elabora anual o
declaraţie despre situaţia economică, socială şi financiară a ţării, alături de una legată de politica
externă.
În mandatul actual, guvernul este condus de Jean-Claude Juncker, iar postul de vice-
prim-ministru este atribuit ministrului de Afaceri Externe, Jean Asselborn.

6
http://www.elections.public.lu/fr/elections-legislatives/2009/resultats/index.html
7
www.cdep.ro/intranet/fisa_luxemburg
8
ibidem
 Consiliul de Stat este instituţia care are o influenţă relativ modestă asemănătoare cu cea
a unui ansamblu legislativ secund. El este constituit din 21 de membrii propuşi de Camera
Deputaţilor şi numiţi de Marele Duce pe o perioadă de 5 ani. Are rolul de organ consultativ, care
examinează legile raportându-se la Constituţie, la convenţii internaţionale şi la principiile
generale ale drepturilor şi libertăţiilor fundamentale.9
Puterea judecătorească are un statut de independenţă bine conturat, neacceptând
intervenţia celorlalte insituţii, respectiv puteri politice. Instituţiile care o alcătuiesc sunt curţile şi
tribunalele judecătoreşti.10
Acum că am analizat principalele organe ale Marelui Ducat este necesar să precizăm clar
că puterea legislativă este împărţită între Guvern, Camera Deputaţilor(există o distincţie între
tipul de iniţiative ale acestor două instituţii: iniţiativa parlamentară care face propunri legi şi
iniţiativa guvernamentală care alcătuieşte proiecte de legi )şi Consiliul de Stat, iar puterea
executivă aparţine formal Marelui Duce, dar este susţinută puternic de Guverm11.
Sistemele electorale.
În Luxemburg exită trei categorii de alegeri: parlamentare, europene şi comunale. Dacă ar
fi să îl ascultăm pe Douverger, sistemele electorale stau la baza formării sistemelor de partide.
Evident că această teorie a fost enunţată şi „invers” de către adepţi ai sistemelor de partide care
generează sisteme electorale. Ce se întâmplă în cazul în care într-un singur stat variază sistemul
electoral folosit în funcţie de tipul de scrutin şi ne cine participă. Răspunzând la această întrebare
deja ne-ar duce în alte direcţii ale problemei. Ce tine de competenţa realizării acestui profil de
ţară se rezumă la a detalierea sistemele existente. Înainte de a începe, trebuie precizat că
Luxemburgul este una dintre puţinele ţări al căror sufragiu este nu numai universal, ci şi
obligatoriu pentru cei înscrişi pe listele electorale. Sancţiunile sunt direct proporţionale cu
numărul de cazuri de recidivă. Exceptaţi de la obligaţia de a-şi exercita dreptul sunt persoanele
cu vârstă peste 75 de ani şi cei care locuiesc în altă comună decât cea unde sunt trecuţi ca şi
rezidenţi. Totuşi, există posibilitatea votului prin corespondenţă accesibilă persoanelor de peste
75 de ani şi luxemburghezilor aflaţi în străinătate sau în imposibilitatea de a veni la vot în mod
justificat.12

9
http://www.luxembourg.public.lu/fr/politique/paysage-institutionnel/conseil-etat/index.html
10
http://www.luxembourg.public.lu/fr/politique/Letz-syst-politique.pdf
11
http://www.luxembourg.public.lu/fr/politique/constitution-lois/index.html
12
http://www.luxembourg.public.lu/fr/politique/systeme-electoral/index.html
 Alegerile Parlamentare. Sistemul electoral se bazează pe reprezentare proporţională pe
liste şi îşi propune selectarea a 60 de deputaţi care să reflecte cât mai corect preferinţele
populaţiei. Ele au loc odată la 5 ani. La acest tip de alegeri se formează 4 circumscripţii
electorale Sud(23 deputaţi), Centru(21 deputaţi), Nord(9 deputaţi) şi Est(7 deputaţi). Formula
electorală este cea a lui Droop=numărul votanţilor(v)/[magnitudinea(M)+1]13
Alegerile europene. Acestea urmează aceleaşi principii ca şi cele parlamentare, singura
diferenţă resimţindu-se asupra numărului de aleşi – 6 europarlamentari – şi asupra numărului de
circumscripţii electoale – se reduce la 1.14
Alegerile Comunale. La acest tip de alegeri, mecanisemele necesare sunt diferite faţă
de cele precedente. În primul rând, ele au loc odată la 6 ani, următoarele fiind programaate pe
data de 9 octombrie 2011, iar numărul de consilieri comunali este stabilit în funcţie de numărul
rezidenţilor din respectiva comună şi este tot timpul impar. Pentru Luxembourg-Ville sunt aleşi
27 de consilieri comunali, numărul de consilieri din restul de 117 comune depinzând de
următorul sistem:
- Dacă populaţia este peste 20.000 sunt aleşi 19 membri
- Dacă populaţia este cuprinsă între 20.000 şi 15.000 sunt aleşi 17 membrii
- Dacă populaţia este cuprinsă între 15.000 şi 10.000 sunt aleşi 15 membrii
- Dacă populaţia este cuprinsă între 10.000 şi 6.000 sunt aleşi 13 membrii
- Dacă populaţia este cuprinsă între 6.000 şi 3.000 sunt aleşi 11 membrii
- Dacă populaţia este cuprinsă între 3.000 şi 1.000 sunt aleşi 9 membrii
- Dacă populaţia este mai micăde 1.000 sunt aleşi 7 membrii.
Pentru alegerea acestor consilieri comunali se folosesc două sisteme electorale. Pentru
orice comună care are o populaţia al cărei număr este mai mic de 3.000 se foloseşte sistemul
electoral majoritar relativ, iar pentru celelalte comune se foloseşte reprezentarea proporţională
într-un singur scrutin, pe liste.
Totdată Luxemburghezii trebuie să voteze pentru consilierii municipali. Numărul
acestora, din nou, diferă de numărul populaţiei. Dacă numărul votanţilor depăşeşte 20.000, ei vor
trebui să voteze pentru 4 consilieri municipali, dacă este cuprins între 20.00 şi 10.000 pentru 3,
iar dacă e mai mic de 10.000 pentru 2. Luxembourg-Ville are 6 consilieir municipali.

13
http://www.luxembourg.public.lu/fr/politique/systeme-electoral/legislatives/index.html
14
http://www.luxembourg.public.lu/fr/politique/systeme-electoral/europeennes/index.html
 Pentru alegerile comunale, rezidenţii din Marele Ducat au voie să voteze fără a-şi pierde
votul din ţara de origine. Spre exemplu, un român care locuieşte în Luxemburg poate vota pentru
alegerile comunale fără să fie cetăţean, însă trebuie să se treacă pe listele electorale cu 86 de zile
înaintea alegerilor electorale.
Primarii luxemburghezi nu sunt aleşi direct de către cetăţeni. Ei sunt numiţi de către
Marele Duce din rândul membrilor consiliului comunal pe o perioadă de 6 ani. 15

Partide şi sisteme de partide.

Luxemburgul are un sistem multipartidist din 1919, sistem încurajat şi de către sistemul
electoral proporţional16. De-a lungul anilor partidul omiprezent în structura de guvernare a fost
Partidul Creştin Social, care alături de Partidul Socialist Muncitoresc Luxemburghez sau de
Partidul Democrat(în cele mai multe cazuri) a format coaliţii, singura perioadă în care s-a aflat în
opoziţie fiind a legislaturii 1975-1979.
1. Partidul Creştin Socila (CVS) s-a fondat în 1914 şi, aşa cum de altfel se regăseşte şi
în denumire, este ghidat de ideologia creştin-democrată, dar şi de cea conservatoare.
El merge pe principiul unei pieţe economice libere, susţinând din acest punct de
vedere integrarea europeană. Face parte din European People Party
2. Partidul Socialist Muncitoresc Luxemburghez(LSAP) s-a constituit în 1904 ca un
partid al muncitorilor, apropiat mişcării sindicale. Din 1960, el s-a orientat mai mult
spre ideologia social-democrată. Aparţine grupului socialist european.
3. Partidul Democrat (DP)a apărut în 1916, iar orientarea sa a fost şi este civic-liberală.
El susţine ideologia liberală, influenţată de cea conservatoare. Această ideologie
explică numeroasele alianţe cu CVS. Aparţine grupului ALDE.
4. Partidul Verzilor(Dei Greng) este un partid cu o istorie relativ scurtă. El s-a înfiinţat
pe data de 23 iun 1983. Pe lista politicilor sale sunt incluse idei precum dezvoltarea
sustenabilă, reformarea taxei ecologice, utilizarea energiei regenerabile care să
sporeasă eficienţa în utimizarea resurselor limitate, alături de emiterea de semnale
pentru solidaritate, protecţia drepturilor şi libertăţilor omului şi susţinerea şi

15
http://www.luxembourg.public.lu/fr/politique/systeme-electoral/communales/index.html
16
Jae-On Kim and Mahn-Geum Ohn A Theory of Minor-Party Persistence: Election Rules,
Social Cleavage, and the Number of Political Parties [Social Forces, Vol. 70, No. 3 (Mar.,
1992), pp. 575-599 Published by: University of North Carolina Press Stabl]
http://www.jstor.org/stable/2579745 Accessed: 19/10/2009 07:12, pag 590
 dezvoltarea principiilor democratice şi a justiţiei sociale. El face parte din grupul
european al Verzilor.
5. Partidul Democratic Alternativ pentru Reformă(ADR) s-a oficializat pe data de 12
mai 1987 şi are la bază ideologia populistă de dreapta. Se poate spune că este un
partid naţionalist, fiind singur eurosceptic din aria partidelor luxemburgheze. O
politică pe care o susţine cu vehemenţă este cea a egalizării sistemelor de pensii. A
aderat la gruparea europeană Alliance for Europe of the Nation.
6. Partidul Stângii(le Gauche) este unul dintre cele mai noi partide luxemburgheze, el
având anul fondator, anul 1999. Evident, face parte din Partz of the European Left.
7. Partidul Comunist Luxemburghez reprezintă o partea LSAP-ului care din 1921 a
hotărât să susţină lupta împotriva dogmatismului. Totodată, acceptă pluralismul
politic.17
8. Cel mai nou parid care şi-a depus cererea de înregistrare oficială pe data de 4
octombrie 2009, este Partidul Piraţilor. Astfel, el devine cel de-al 20-lea partid al
piraţilor din Europa.18

Clivajele politice.
Deşi au existat voci jurnalistice care au afirmat că nu există clivaje politice 19, efectele
acestora se fac simţile la nivelul rezultatelor alegreilor parlamentare. Pe axa principală se află
creştin-socialii şi puterea muncitorilor socialişti. Putem afirma că pe scena politică
luxemburgheză există un clivaj social stânga(LSAP)-dreapta(CVR).
Politica în direcţia Unuiunii Europene.
Istoria pe care Luxemburgul o are cu Uniune Europeana este una de durată. Începuturile
sunt legate de anul 1921, moment în care se formează uniunea economică Belgia-Luxemburg
(Luxemburgul adoptă francul belgian ca monedă comună). În 1947 se pun bazele uniunii vamale
Benelux, prin alăturarea Olandei, iar în 1951 această construcţie internaţională va deveni stat
fondator CECO – autoritatea supranaţională care să fie competentă în domeniile industriei grele.
Luxemburgul va deveni sediu provizoriu CECO în 1952. Pornind de la principiul enunţat de
Schuman pe 9 mai 1950 „L’Europe ne se fera pas d’un coup” în 1957 se stabileşte crearea
17
http://en.wikipedia.org/wiki/Luxembourgian_legislative_election,_2009 [doar pe acest site
am gasit într-o limbă pe care să o inţeleg despre partide]
18
http://partidulpiratilor.ro/2009/partidului-piratilor-acum-si-in-luxemburg/
19
http://www.paperjam.lu/archives/2004/05/9445/index.html
Euroatom şi a CEE pe care Luxemburg le susţine. Factorul favorizant ala atitudinii
integraţioniste este reprezentat şi de poziţia geopolitică între cele 2 mari puteri (Franţa,
Germania). 20
Astăzi, capitala ţării este oraşul reşedinţă pentru instituţii judiciare şi financiare europene
şi al Secretariatului General al Parlamentului European.
Cetăţenii Marelui Ducat au o percepţie pozitivă faţă de Uniunea Europeană şi pot fi
consideraţi ca fiind o populaţie pro-europeană21. Luxemburghezii au o încredere mare în
posibiliatea UE de a contribui la dezvoltarea statelor şi la îmbunătăţirea nivelului de trai. Ei
consideră că UE poate acţiona mult mai bine în domenii ca lupta împotriva terorismului sau a
drogurilor decât o fac statele în mod individual. Luxemburgul este singurul stat fondator care a
renunţat la folosirea propriei limbi în sesiunile parlamentare, ale Comisiei sau ale Consiliului.
Totdată, a fost prima ţară pe ale cărei plăcuţe de înmatriculare s-a regăsit steagul UE. În 1986,
populaţia luxemburgheză primeşte premiul Charlemagne pentru atitudinea pro-europeană. Până
acum Marele Ducat a deţinut de 11 ori preşedinţa Consiliului de Miniştrii.22
Pentru Luxemburg acest construct european a reprezentat mai mult decât o atitudine. În
primul rând, UE a deschis graniţele şi implicit a contribuit la creşterea economică prin
mobilitatea serviciilor, a capitalului etc. Între 1983 şi 2002, PIB-ul acestei ţări a crescut cu mai
ult de 173%, propulsând-o pe locul II din punct de vedere economic, după Irlanda. PIB-ul pe cap
de locuitori este de două ori şi jumătate mai mare decât PIB-ul pe cap de locuitor ai EU25 şi de
două ori mai mare decât cel al EU15. Rata de angajare în acest intreval a crescut cuu 81% şi
reprezintă cea mai mare rată a EU15. În Luxemburg s-au creat multe locuri de muncă, ocupate în
proporţie de 36% de nerezidenţi. El este un principal angajator care recrutează din intreaga
regiune UE, între 1996 şi 2002 numărul de posturi crescând cu 65%.23
În ceea ce priveşte industria, Luxemburgul se baza până în 1970 strict pe industria grea.
Deşi şi-a reorientat interesul în ceea ce priveşte industra dominantă, Marele Ducat a simţit criza
petrolului din 1982: după acestă criză PIB-ul va creşte. Avantajul geografic, forţa de muncă

20
http://www.ena.lu/
21
Luxemburgul are una dintre cele mai bune atitudini vizavi de UE încă de la începutul
acestui construct. Acest lucru este afirmat şi de către Eurobarometrul din septrembrie 2009.
http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/eb/eb71/eb71_en.htm
22
http://www.gouvernement.lu/dossiers/viepol/karlspreis/1986/1986.pdf
23
ANNAERT Jean-Luc A bright spot in the heart of Europe: what can we learn from the
Luxembourg success story?[ECFIN country focus – vol I, issue 15, 24.09.2004] pag 2
http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/publication1433_en.pdf
multilingvistă, tradiţia în dialogul social, stabilitatea şi capacitatea de a ajunge la consesn alături
de flexibilitatea şi persmisivitatea fiscală şi cadrul reglementat vor constitui terenul preferat al
investitorilor şi, în special, al instituţiilor bancare, transformând Luxemburgul într-un centru
financiar internaţional. În ceea ce priveşte legislaţia fiscală, taxele prevăzute pentru salariu sunt
relativ scăzute raportate la UE. Ele reprezintă 41,9% din PIB, dintre care 8,6% provind din
taxarea corporaţiilor.24
Luxemburgul a accesat şi diverse fonduri europne, printre care şi cele de coeziune –
Fondul European Social. Aceste fonduri au reprezenatat motorul dezvoltării domeniului de
cercetare. Institutul CRP Henri Tudor a fost unul dintre principalele sedii de cercetare a cărui
buget şi număr de angajaţi s-au dublat. Fondurile europene au ajutat şi la îndeplinirea unuia
dintre obiectivele guvernări: transformare sudului Luxemburgului în al II-lea centru economic
redeschis în locul vechilor industrii. 41% din noile companii apar în 2006 şi în 2007. Se crează şi
un nou centru de cercetare care urmăreşte îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în centrele urbane,
modernizarea sistemului de epurare, creşterea călătoriilor cu trenul a muncitorilor care locuiesc
peste graniţă şi concentrarea asupra energiei electorale. Aceste fonduri au susţinut şi turismul în
Nordul şi Estul Luxemburgului.25
Luxemburgul a jucat un rol important cu privire la traiectoria pe care CE a luat-o în 1966,
după criza scaunului gol. Prim-Ministrul Luxemburghez, Perre Werner şi preşedintele
Consiliului au propus un compromis prin care dacă sunt atacate principiile naţionale la niveleul
Consiliului de Miniştrii vor avea loc negocieri, urmând ca decizia negocierilor să fie votată în
unanimitate. Apare astfel Compromisul de la Luxemburg care propune o rezolvare, dar
generează şi problema blocajului majorităţii. Tot Luxemburg este cela care propune un proiect de
tratat în iunie 1991 (Maastricht) care conţinea structura pe pilieri, 1 comunitar şi 2
interguvernamentali. În 1997 susţine deschiderea UE către statele de sub fosta cortină de fier,
deschidere concretizată în 2004.26
Luxembrughezii privesc ratificare tratatului de la Lisabona ca un moment bun de
relansare economică, creare de locuri de muncp şi creşterea competivităţii. Marele Ducat şi-a
aliniat priorităţile cu cele ale tratatului investind cam 87% din fonduri în această direcţie. Astfel,
gravitează în jurul cercetării, al dezvoltării şi al inovaţiei, al eficienţei energetice, al promovării

24
Ibidem, pag 3-4
25
http://ec.europa.eu/regional_policy/atlas2007/fiche/lu_en.pdf
26
http://www.ena.lu/
intreprinderilor mici şi mijlocii, al antreprenoriatului şi al educaţiei şi în jurul investiţiei în
resurse umane (susţine crearea de locuiri de muncă, de integrare a tinerilor pe piaţa muncii,
susţinerea grupurilor marginalizate)27
În ceea ce priveşte dezvoltarea durabilă, Luxemburg urmăreşte stabilirea cadrului de
implementare a Protocolului de la Kyoto, care propune reducerea efectului de seră cu 28% până
în 2012 comparativ cu 1990.
Dacă am menţionat anterior fondurile structurale, acum este momentul să precizăm şi
importanţa fondurilor structurale(Fondul European de Dezvoltare Regională), care ajută la
îndeplinirea obiectivului cooperării teritoriale europene. Luxemburg beneficiază de 15 milioane
de euro pe care le utilizează în 3 programe:
a) Programul de cooperare regională Marea Regiune (alături de Germania, Franţa,
Belgia ) care urmăreşte să fluidizeze naveta muncitorilor şi consumatorilor între 7
regiuni ale ţărilor participante.28
b) Programul transnaţional North-West Europe (Belgia, Olanda, Marea Britanie,
Germania, etc.)
c) Programul întergii cooperări regionale:
1. Promovarea schimbului de experienţă şi bune practici între regiuni
2. Reţele tematice de oraşe
3. Reţea de observare a planurilor.29
Candidatul propus de Luxemburg este Viviane Reding, actual Comisar european pentru
societatea informaţiei şi media.30
O scurtă încheiere, pentru un stat mare
Mulţi consideră Luxemburgul ca fiind un stat mic, care nu prezintă interes la nivel
european. Totuşi, în urma celor descoperite aş putea spune că ascunde mult mai mult decât ceea
ce oferă la prima vedere şi că reprezintă un adevărat model-tip european demn de urmat, cu
propriile probleme, dar cu o viziune permament pro-europeană – motor al speranţei. Deşi mic, a
arătat că a reprezentat mereu unul dintre marii piloni de sprijin al integrării europene, confirmând
titulatura de Mare Ducat de Luxemburg.

27
http://ec.europa.eu/regional_policy/atlas2007/fiche/lu_en.pdf
28
http://www.granderegion.net/fr/index.html
29
http://ec.europa.eu/regional_policy/atlas2007/fiche/lu_en.pdf
30
http://luxembourg.mae.ro/index.php?lang=ro&id=8344
BIBLIOGRAFIE
1. www.luxembourg.mae.ro
2. www.cdep.ro
3. www.granderegion.net
4. www.ena.lu
5. www.elections.public.lu
6. www.gouvernement.lu
7. www.luxembourg.public.lu
8. www.paperjam.lu
9. ec.europa.eu
10. en.wikipedia.org
11. www.partidulpiratilor.ro
12. Jae-On Kim and Mahn-Geum Ohn A Theory of Minor-Party Persistence: Election Rules,
Social Cleavage, and the Number of Political Parties [Social Forces, Vol. 70, No. 3
(Mar., 1992), pp. 575-599 Published by: University of North Carolina Press Stabl]
http://www.jstor.org/stable/2579745 Accessed: 19/10/2009 07:12,