Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi

Medicină Veterinară Bucureşti

Facultatea de Agricultură
Masterat – Consultanță agricolă

TEHNOLOGII AGRICOLE
PERFORMANTE

Coordonatori științifici :

Prof. univ. dr. Gheorghe Valentin ROMAN

Șef lucrări dr. Lenuţa Iuliana EPURE

Masteranzi,
Iuliana NEGOIȚĂ
Ionuţ Cosmin SFETCU
Anul I

2011

1/12
 1. DESCRIEREA JUDEŢULUI CĂLĂRAŞI

1.1. Aşezarea geografică şi administrativă

Judeţul Călăraşi este unul dintre cele mai tinere judeţe ale ţării, fiind creat în ianuarie
1981, actual face parte din regiunea de dezvoltare Sud Muntenia. Situat la hotarul de Sud-Est
al României, pe cursul Dunării şi al Braţului Borcea ocupând o parte din Câmpia Munteniei
– judeţul Călăraşi are o suprafaţă de 5088 km2 (reprezentând 2,1% din teritoriul României) şi
o populaţie de 324617 locuitori (în anul 2006), reşedinţa judeţului aflându-se în Municipiul
Călăraşi.
Judeţul se învecinează la nord cu judeţul Ialomiţa, la est cu judeţul Constanţa la vest
cu judeţul Giurgiu şi Ilfov şi la sud cu Bulgaria.
Coordonatele geografice ale judeţului Călăraşi sunt:
- 44˚20΄ latitudine nordică;
- 27˚longitudine estică.

Figura 1.1 – Harta teritorial-administrativă a Judeţului Călăraşi

(Sursa: hartacalarasi.ro)
Aşezarea şi condiiţile de relief şi clima favorabile au dus la apariţia aşezărilor
omeneşti, în acest perimetru, încă din epoca neolitică. De-a lungul Dunării, Borcei,
Argeşului şi Văii Mostiştei, au înflorit culturile Boian şi Gumelniţa - culturi autohtone, unele
dintre cele mai expresive culturi neolitice din sud-estul Europei.

2/12
 1.2. Geologie şi geomorfologie
Fiind aşezat în partea de sud-est a Câmpiei Române, relieful judeţului Călăraşi este
predominant un relief de câmpie şi luncă, singurele neregularităţi reprezentându-le văile de
tasare, aşa numite crovuri, precum şi movilele, care ar putea fi mai degrabă rezultatul
intervenţiei omului.
Din punct de vedere al marilor unităţi de relief se deosebesc:
- Câmpia Bărăganului sudic, cuprinsă între Valea Ialomiţei, Mostiştea şi Dunărea cu
braţul Borcea;
- Câmpia Mostiştea, cuprinsă între Argeş şi Valea Mostiştei;
- Lunca Dunării, de la Căscioarele şi până la Călăraşi;
- Balta Borcei, începând de la Călăraşi până la calea ferată Feteşti-Cernavodă.
Aceasta fiind, în mare parte, reprezentarea principalelor forme de relief, ar fi de
observat faptul că suprafeţele cuprinse între principalele cursuri de apă, câmpurile sunt bine
individualizate zonal, ele caracterizându-se prin suprafeţe plane, cu altitudini situate, de
regulă, între 25-50 m faţă de zonele de luncă şi baltă, cele mai noi forme de relief rezultate
din depunerile aluvionale ale Argeşului, Dunării şi Borcei, care au depăşit 5-10 m înălţime
faţă de nivelul mării. Interesant este aspectul general al Bălţii Borcei, cu numeroase braţe, cu
grinduri înalte pe margini, ce închid depresiuni centrale mari, divizate în cuvete mai mici.
Crovurile şi văile transversale, rezultate prin tasarea loess-ului, sunt şi ele numeroase, printre
cele mai cunoscute aflându-se Valea Furciturilor, Valea Baba Ana, Valea Argovei, Valea
Luica.

1.3. Hidrografia şi hidrologia

Reţeaua hidrografică este tributară în totalitatea fluviului Dunăre, care delimitează la
sud şi sud-est teritoriul judeţului. În afara râurilor Argeş şi Dîmboviţa, care prin sectoarele
lor inferioare drenează partea de sud-est a judeţului, şi celelalte cursuri de apă, de mai mică
importanţă, aparţin reţelei autohtone. Dintre acestea pot fi menţionate: Mostiştea, cu
izvoarele în judeţul Ialomiţa, precum şi sistemul Barza-Gălăţui.
De remarcat că, în partea de nord-est a judeţului, reţeaua hidrografică este practic
nulă, singura suprafaţă cu luciu de apă din această zonă fiind Lacul Jegălia Dunărea care udă
teritoriul judeţului pe o distanţă de 154 de km, din amonte de Căscioarele şi până la calea
ferată Feteşti-Cernavodă din Balta Borcei. În dreptul punctului de trecere frontieră Chiciu

3/12
(aflat la o distanţă de 8 km în amonte de Călăraşi), Dunărea se desparte în două braţe:
Borcea, pe stânga, şi Dunărea Veche, pe dreapta, care delimitează judeţul Călăraşi de judeţul
Constanţa.
Între cele două braţe ce închid între ele Balta Borcei, există o legătură directă prin
braţul Bala, care joacă un rol important în ceea ce priveşte repartiţia debitelor pe cele două
braţe. Debitul mediu anual al fluviului este de 5470 mc/s la intrarea în judeţ. Argeşul intră în
judeţ în apropierea localităţii Budeşti şi se varsă în Dunăre în amonte de Olteniţa, travesând
judeţul Călăraşi pe o lungime de 37 km. Debitul mediu anual este mic la intrare în judeţ (56
mc/s) şi creşte sensibil la vărsare (73 mc/s) ca urmare a aportului râului Dîmboviţa.
În ceea ce priveşte lacurile, în judeţul Călăraşi se întâlnesc în special lacuri antropice,
reprezentate prin iazuri răspândite, în majoritate pe valea Mosiştei şi afluenţii acestuia: Rasa,
Luica, Zboil, Barza şi Pasărea. Dintre lacurile menţionate, în primul rând, limanele fluviale
din lungul Dunării şi anume: Mostiştea, Gălăţui şi Potcoava. Lacurile de luncă sunt
reprezentate aici de Boianu şi Ceacu din lunca Dunării, Mitreni din lunca Argeşului şi
Tătarul din lunca Dîmboviţei.

1.4. Condiţiile climatice

Clima este de tip temperat-oceanică şi temperat-continental, cu pătrunderi mai rare
de aer tropical continental şi tropical maritim, dar şi de aer arctic. Regimul climatic se
caracterizează prin veri foarte calde, cu precipitaţii nu prea bogate, şi prin ierni relativ reci,
marcate uneori de viscole puternice, dar şi de frecvente perioade de încălzire, care provoacă
disconfort în distribuţia temporară şi teritorială a stratului de zăpadă.
Temperatura medie anuală este de 11,35ºC, maximile absolute înregistrate până în
prezent în judeţul Călăraşi au atins 44,0ºC la Valea Argovei şi 41,1ºC la Călăraşi. Minima
absolută a fost înregistrată la Călăraşi (-30,0ºC) la 9 ianuarie 1938.
În ceea ce priveşte precipitaţiile, cantităţile medii anuale însumează 540,2 mm la
Olteniţa şi 503,6 mm la Călăraşi. Cea mai mare parte a precipitaţiilor cade în semestrul cald
(15 aprilie-15 octombrie), când aversele însoţite de descărcări electrice sunt foarte frecvente.
Datorită reliefului uniform, specific zonei de câmpie, vânturile predominante în
judeţul Călăraşi sunt cele care bat din sectorul nord şi nord-estic, precum şi cele din vest şi
sud-vest, mai cunoscute fiind din prima categorie, Crivăţul şi Austrul şi Băltăreţul din a
doua categorie.

4/12
 1.5. Condiţiile de sol
O caracteristică a judeţului o reprezintă faptul că pe o suprafaţă nu foarte mare se
succed următoarele fâşii de soluri pe direcţia est-vest; cernoziomurile argiloiluviale (acestea
pretându-se cu rezultate bune, pentru culturi legumicole, pajişti) şi soluri brun roşcate tipice,
ultimile pe suprafeţe reduse în extremitatea de vest a judeţului. Aceste soluri zonale s-au
transformat în loess sau depozite loessoide, textura lor de suprafaţă fiind predominant
mijlocie. Condiţiile favorabile de sol şi relief explică caracterul predominant cerealier al
regiunii.
Culturile care ocupă o pondere însemnată în cadrul suprafeţei agricole a judeţului
sunt cele de grâu, porumb şi floarea-soarelui, în proporţie relativ mică se găsesc şi culturi
de soia şi rapiţă.

1.6. Vegetaţia
Vegetaţia are caracter predominant de stepă, pe câmp şi terasă, fiind în mare parte
sărăcită de specii, degradată prin păşunat şi activităţi umane. Zona stepei ocupă cea mare
parte a judeţului, singurele aspecte mai deosebite ca prezenţă între terenurile agricole şi
arealele restrânse cu pajişti secundare stepice puternic modificate de om.
Aceste pajişti sunt alcătuite din firuţa de bulb (poa bulbosa), laptele câinelui
(Euphorbia stepposa), pirul crestat (Agropyrum cristatum), peliniţa (Artemisia austriaca).
Zona silvostepei este întâlnită în partea de vest a judeţului, fiind alcătuită din păduri de stejar
şi brumăriu şi arţar tătăresc. Pe alocuri apar insule de stejar brumăriu în amestec cu stejar
pufos, cer şi gârniţă. Extensiunea mare a terenurilor agricole a lăsat doar suprafeţe restrânse
pajiştilor secundare stepizate, alcătuite din păiuş (Festuca vallesiaca), bărboasă
(Botriochloa-Antropogon-ischaemum), negară (Stipa capillata).
Vegetaţia anuală este caracterizată prin zăvoaie de luncă alcătuite din salcie şi plop,
şleauri de luncă cu strejar, frasin, ulm şi plantaţii de plop euroamerican, între care se
intercalează pajişti de luncă şi terenuri cultivate, la care se adaugă vegetaţia hidrofilă a
bălţilor din lunca Dunării şi lacurile Mostiştea şi Gălăţuiu, formată din stuf (Phrogenites
comunus), menta (Mentha ac.), formaţiuni de plauri cu nuferi, săgeata apei, troscot de baltă,
iarba broaştei.

5/12
 1.7. Resurse naturale
Principala bogăţie naturală o constituie terenurile agricole care ocupă peste 84 % din
suprafaţa judeţului. Solurile, constituite în cea mai mare parte din diferite tipuri de
cernoziomuri şi din soluri aluvionale, au o fertilitate ridicată, ceea ce permite practicarea pe
scară largă a agriculturii, predominant fiind caracterul cerealier al producţiei vegetale.

Figura 1.2 – Aspecte teritorial-administrative ale Judeţului Călăraşi

(Sursa: www.calarasi.insse.ro)

6/12
 2. SISTEME DE ASOLAMENTE

Prin asolament se ințelege repartiția diferitelor culturi pe sole, într-o exploatație

agricolă, iar succesiunea lor în timp și în ciclul stabilit se numește rotație.
Asolamentele pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere, cum ar fi:
- după numărul de sole;
- după structura culturilor și locul lor în exploatație;
- după producția principală (culturi pentru boabe, furajere, tehnice, legumicole).
Niciunul din criteriile prezentate mai sus nu este riguros, multe grupe de asolamente având
caractere comune. Considerăm mai potrivită clasificarea care are la bază structura culturilor
ca un criteriu principal. Din acest punct de vedere pot fi:
- asolamente pentru cultură mare (asolamente agricole);
- furajere;
- legumicole;
- mixte.
Asolamentele agricole: Sunt cele care cuprind plante din cultura mare. În funcție de
ponderea diferitelor plante sau grupe de plante, acestea pot fi: asolamente cu cereale păioase
și prășitoare; cu prășitoare și cereale păioase; cu ierburi perene; cu solă săritoare
amelioratoare etc.
Exemple de rotații pentru câteva asolamente agricole în zona de sud a țării:
Rotație de 2 ani:
1. cereale de toamnă;
2. prășitoare.
Variația cea mai folosită a acestei rotații este:
1. grâu de toamnă;
2. porumb boabe.
Este cea mai simplă rotație practicată de mai multe gospodării țărănești, cu
numeroase dezavantaje, la care se adaugă și faptul că aceste două plante au agenți
fitopatogeni și dăunători comuni.
Rotație de 3 ani:
1. leguminoase + plante tehnice;
2. cereale păioase;
3. porumb boabe.

7/12
 Rotație de 4 ani:
1. leguminoase pentru boabe;
2. cereale păioase;
3. plante tehnice;
4. porumb boabe.
Rotație de 5 ani:
1. leguminoase + plante furajere;
2. cereale de toamnă;
3. cereale de toamnă;
4. porumb boabe + plante tehnice;
5. proumb boabe + plante tehnice.
Asolamente furajere: Ponderea în structura culturilor sau chiar în totalitate o au
plantele furajere. Se organizează în unități agricole cu sector zootehnic dezvoltat. Exemplu
de asolament pentru zona de sud a țării cu plante furajere anuale:
1. borceag cu secară;
2. porumb siloz;
3. secară masa verde;
4. sfeclă furajeră.
Asolamente furajere sunt asolamentele care cuprind plante din grupe diferite de
culturi, cum ar fi asolamente cu culturi de câmp și legumicole, al asolamentelor cu culturi de
câmp și furaje etc. Au o răspândire destul de mare, deoarece răspund unor cerințe economice
permanente ale pieței. În cazul acestor asolamente, datorită diferențelor agrobiologice dintre
plantele care se cultivă, precum și numărului mai mare de plante, este ușurată găsirea de
premergătoare mai potrivite fiecarei culturi, comparativ cu asolamentele specializate.
Exemplu de rotație de culturi pentru un astfel de asolament:
1. leguminoase pentru boabe + plante tehnice;
2. cereale de toamnă;
3. cereale de toamnă (orz) cultura 1 + plante legumicole (cultura a 2-a);
4. porumb boabe + porumb siloz.

8/12
 3. STABILIREA ASOLAMENTULUI PE O SUPRAFAȚĂ DE 10 ha

Asolament pe o durată de 4 ani:

► 25% - leguminoase pentru boabe;
► 25% - cereale păioase;
► 25% - plante tehnice;
► 25% - porumb boabe.

Sortimentul de culturi + suprafața cultivată:

1. Mazăre – 2,5 ha
2. Grâu de toamnă – 2,5 ha
3. Rapiță – 2,5 ha
4. Porumb boabe – 2,5 ha

Amplasarea asolamentului:
2010 2011 2012 2013
Porumb Mazăre Grâu Rapiță
Mazăre Grâu Rapiță Porumb
Grâu Rapiță Porumb Mazăre
Rapiță Porumb Mazăre Grâu

Stabilirea rotației:
PORUMB

MAZĂRE
RAPIȚĂ

GRÂU DE TOAMNĂ

5. DESCRIEREA SOIURILOR ȘI HIBRIZILOR CULTIVAȚI

ÎN CADRUL ASOLAMENTULUI

9/12
 5.1. Hibridul de porumb Cristal:
Cristal - hibrid simplu a fost creat de ICDA Fundulea. Talia plantelor este de 208 cm.
înălţimea de inserție a știuletelui este de 76 cm de la sol. Bobul este de tip sticlos. MMB=
265 g. perioada de vegetație este de 106- 121 zile. Are rezistenţă mijlocie la secetă, arşiţă şi
este rezistent la cădere şi frângere. Are o capacitate de producție de 7025 kg/ha şi se
recomandă pentru cultura succesivă.

5.2. Soiul de grâu comun de toamnă Fundulea 4:

A fost creat la ICDA Fundulea. Talia plantei este semipitică (80-90 cm), cu o bună
rezistenţă la cădere. MMB = 41-45 g. este un soi semitardiv, cu rezistenţă mijlocie la iernare
şi la temperaturile ridicate din perioada de umplere a bobului. Este rezistent la rugina neagră,
rugina galbenă şi mijlociu rezistent la rugina brună şi făinare. Valorifică bine dozele ridicate,
dar echilibrate, de azot şi fosfor. Coleoptilul este scurt, ca atare, necesită o bună pregătire a
patului germinativ şi o adâncime de semănat de 3-4 cm. Capacitatea de înfrăţire este
mijlocie, realizând producţii ridicate la densităţi de 550-600 boabe germinabile/m 2. Calitatea
pentru panificaţie este bună ( A2) şi are însuşiri bune de morărit. Este un soi cu un potenţial
de producţie ridicat (8000-9500 kg/ha) şi este recomandat să se cultive în sudul ţării, în
cultură irigată şi neirigată, precum şi în vestul ţării şi Moldova, pe terenurile fertile şi bine
aprovizionate cu apă.

5.3. Soiul de mazăre Vedea

Soiul Vedea a fost creat la SCDA Teleorman. Talia plantei este de 48-92 cm.
creșterea este nedeterminată. Frunza este formată din 2 -3 perechi de foliole ovale şi cârcei.
Stipelele sunt normal dezvoltate, păstaia este ușor curbată, lunga de 4-6 cm de culoare
galben-deschis la maturitate. Sămânţa este sferică, cu tegumentul neted, de culoare galbenă.
MMB= 200-250 g. este mai precoce şi mai rezistent la făinare şi viroze decât soiul Corina.
Este rezistent la scuturare datorită creşterii funiculului cu tegumentul seminal. Are un
conținut în proteină de 26.5-28.5%. poate realiza în condiţii favorabile producţii de 3500-
4000 kg/ha. Se recomandă cultivarea în sudul şi sud-estul ţării.
5.4. Soiul de rapiţă Triumf:

10/12
 Soiul Triumf, de toamnă a fost creat de USAMV București. Plantele au înălţimea de
125 -175 cm, viguroase, cu cca. 112 silicve pe plantă şi MMB= 4.42 g. Soiul este semitardiv
cca. 270 zile cu rezistenţă bună la iernare şi cădere. Conținutul în ulei este de 42.5% fără acid
erucic şi glicozinolaţi (grupa 00). Are capacitate ridicată de producție (2613 – 3417 kg/ha).

Bibliografie :

11/12
 1. Ion V., Epure Lenuţa Iuliana, 2005 - Tehnologia plantelor de câmp, Bucureşti.

2. Monografia Judeţului Călăraşi, 1998, Editura Didactică, Bucureşti.

Webografie:
http://www.calarasi.ro/index.aspx?page=doc&docID=195

12/12