Tema 1 – Brand de personalitate.

În privinţa jurnlului pe internet, mi-am imaginat că sunt o scriitoare, tânără absolventă de litere,
aflată în căutarea promovării ideilor, trăirilor, textelor sale. În plus, probabil aceasta este cea mai
bună posibilitate de a „testa” cititorii, de a observa reacţiile lor (de interes sau, dimpotrivă, de
descurajare – în măsura în care acest lucru are importanţă) faţă de ceea ce se scrie, se crează.
Apoi, m-am gandit că un astfel de blog nu reprezintă numai promovarea scriitorului, a scrisului, a
textelor sale sau a literaturii, în general, el reflectă şi personalitatea propriu-zisă a celui care îl
deţine şi care, până la urmă, se identifică în totalitate cu omul de litere.

Aşadar, blogul meu va conţine următoarele câmpuri:

1. Scopul blogului
2. Prezentarea mea – informaţii precum numele, data şi locul naşterii, fotografii, studii,
premii, diplome, seminarii la care am participat, etc.
3. Titluri şi fragmente ale articolelor, textelor publicate – în ordinea cronologică a publicării
lor, editurile la care au apărut, critici propuse pentru acestea, etc.
4. Fragmente ale textelor aflate în proces de creaţie – selectarea şi redarea celor mai
expresive dintre acestea, astfel încât să rezulte provocarea unui număr cât mai însemnat
de opinii. La finalul fiecărei postări, fie că este vorba despre un text literar creat, fie
despre un articol redactat cu privire la o temă generală, o opinie, o reacţie faţă de un fapt
dat, petrecut în realitate, vor exista spaţii pentru bifarea reacţiilor (ex: interesant, mi-a
plăcut, plictisitor, prost), precum şi posibilitatea de a trimite postarea prin e-mail sau de a
o distribui pe un site de socializare.
5. Arhivă a blogului – cu prezentarea articolelor, a întregii activităţi, pe luni.
6. Afilierea la diverse asociaţii culturale – cu oferirea detaliilor şi a datelor de contact ale
acestora.
7. Ultimele cărţi citite - dezvoltarea unor discuţii pe marginea acestora.
8. Bloguri pe care le urmăresc
9. Viitoarele conferinţe, prezenţe culturale sau în mass-media – pentru a oferi celor
interesaţi şi o altă dimensiune a personalităţii mele.
10. Live traffic feed – pentru a monitoriza numărul de vizitatori, ţara de origine, etc.
11. Recomandări de la toţi ceilalţi.

1
Tema 2 – Prezentarea unei destinaţii cu brand negativ

Pentru acestă temă m-am gândit să aleg nu orice destinaţie, ci chiar o destinaţie turistică, dar
pentru care, din păcate, abandonul parţial şi lipsa investiţiilor s-au dovetit a fi extrem de nefaste.
Este vorba despre staţiunea montană Voineasa (fără a mai pune la socoteală şi Vidra, aflată, într-
adevăr, într-o stare deplorabilă, dar faptul că aceasta din urmă nu a fost niciodată finalizată, deci
promovată şi utilizată, m-a determinat să iau în calcul numai staţiunea Voineasa).

Azi – staţiune montană cu posibilităţi deosebite pentru turismul regional şi, desigur, pentru cel de
nivel naţional, Voineasa are încă, rangul administrativ de comună. Aşezarea a fost însă, atestată
documentar în anul 1520, într-un hrisov al lui Neagoe Basarab şi a devenit staţiune montană după
anul 1973 – anul finalizării barajului, perioadă în care a fost construită, modernizată şi dezvoltată
infrastructura necesară desfăşurării unei activităţi turistice intense, aşa cum a fost în perioada
anilor 1980.

Staţiunea este situată la aproximativ 80 de kilometri de municipiul Râmnicu-Vâlcea şi se

desfăşoară între altitudinile de 600 – 800 m, beneficiind de un climat plăcut, de depresiune
intramontană, cu ierni reci şi veri răcoroase, aflate sub influenţa brizelor montane.

Având un statut de staţiune climaterică şi de odihnă, Voineasa oferă turiştilor un climat tonic –
excitant, cu un aer puternic ionizat, curat şi bogat în aerosoli. Staţiunea este astfel, recomandată
pentru odihnă, surmenaj fizic şi psihic, dar şi în afecţiuni precum anemii secundare, boli ale
aparatului locomotor şi ale căilor respiratorii.

Brandul negativ al staţiunii este

dat, în acest caz, de infrastructura
învechită, de condiţii de cazare şi
de agrement extrem de limitate
pentru o zonă montană foarte
plăcută, de fapt.

Sunt foarte puţini turiştii care,

atraşi de natură, reuşesc să
treacă peste drumurile
neîntreţinute, peste posibilităţi
de cazare restrânse şi depăşite
sau peste lipsa unor mijloace
de agrement (în comună există
doar baruri în care niciunul
dintre turişti nu cred că este
tentat să intre, iar despre pârtii de schi nici nu mai poate fi vorba, momentan), astfel încât s-a

2
format deja o părere generală despre staţiune, ea este catalogată şi pecepută ca una dintre
numeroasele staţiuni care înainte de 1989 atrăgea un mare număr de turişti prin sindicate, apoi a
fost lăsată în degradare, părând să nu mai stârnească nici interesul autorităţilor, cu atât mai puţin
pe acela al turiştilor.

După parerea mea, paşii în revitalizarea staţiunii şi îmbunătăţirea brandului său sunt:
1. Conştientizarea problemei – un prim pas forte important în soluţionarea ei.
2. Dorinţa de implicare a autorităţilor în revitalizarea zonei turistice.
3. Crearea unui plan de acţiune, a unei strategii, la nivel judeţean, local, poate chiar naţional.
4. Intervenţia Ministerului Turismului în soluţionarea problemei apartenenţei staţiunii
propriu-zise (teren şi construcţii), în prezent fiind implicate în acest caz mai multe
sindicate care nu reuşesc să ajungă la un numitor comun (cauza fiind interesele proprii).
5. Crearea unor proiecte eligibile, realizabile.
6. Găsirea unor surse de finanţare, eventual fonduri europene pentru dezvoltarea de proiecte.
7. Implementarea proiectului (care poate să prevadă îmbunătăţirea, diversificarea,
modernizarea bazei tehnico-materiale deja existentă şi crearea alteia noi, ameliorarea
infrastructurii rutiere şi a căilor de acces în staţiune, o nouă marcare a traseelor turistice –
în prezent fiind trasee al căror curs fiind destul de dificil de urmat, din cauza neîntreţinerii
marcajelor, construirea unui sistem de pârtii de schi, patinoare, bazine, etc, concomitent
cu dezvoltarea acestora în alte staţiuni vecine, diversificarea posibilităţilor de agrement –
restaurante, centre de închirieri ATV-uri, etc).
8. Asigurarea unei promovări susţinute şi corespunzătoare atât pe durata desfăşurării
proiectului, cât şi după finalizarea acestuia, având ca rezultat final îmbunătăţirea imaginii
staţiunii, înlăturarea brandului negativ creat de-a lungul timpului, atragerea de turişti
români şi străini.

Atâta timp cât autorităţile stăruie în ignoranţa lor, iar turiştii nu sunt dispuşi să acorde atenţie şi
puţină şansă acestui frumos colţ de ţară, localnicii par să nu aibă succes în demersurile lor.

3
Tema 3 – Deconstrucţia unui stereotip

Pentru că am avut mai multe idei şi nu m-am putut hotărî asupra uneia, voi încerca să scriu despre
mai multe stereoripuri:

1. „România – ţara lui Dracula” – deşi riscă să fie înlocuit cu altele, de actualitate, dar mai
ruşinoase pentru noi, acesta este stereotipul cel mai cunoscut despre România în rândul străinilor.
Primele referiri cu privire la acest personaj de legendă care ar fi locuit pe teritoriul Transilvaniei
au fost cele din romanul irlandezului Bram Stoker, roman care deşi nu a fost un best seller în anii
apariţiei lui, a influenţat literatura de gen viitoare şi a ajutat la asocierea contelui Dracula lui Vlad
Ţepeş sau Vlad Dracul (după tată) – domn al Ţării Româneşti ale cărui pedepse pentru
nelegiuitori erau cunoscute şi temute şi a cărui reşedinţă, castelul Bran, inspira teamă şi se
spunea că era bântuit. Din acest punct şi până la fabricarea unei adevărate legende despre Dracula
nu a mai fost mult, mai ales că imginea creată de către străini a fost întreţinută, chiar stimulată de
români care au privit totul ca pe o uriaşă afacere şi veritabilă sursă de venit.
Deşi, în acest caz, nu este foarte evident dacă stereotipul este pozitiv sau negativ (mai
exact, unii îl pot privi ca negativ, în timp ce altora le pare a fi pozitiv), eu consider că pentru
turismul nostru poate fi un exemplu pozitiv până la punctul în care nu este exploatat la maxim şi
nu ajunge să agaseze şi să ducă la identificarea totală a ţării cu imaginea lui Dracula, nepermiţând
ca străinii să perceapă România şi din alte puncte de vedere. Trebuie să existe o grijă foarte mare
pentru menţinerea unui echilibru între acest stereotip şi altele, pozitive, cu care s-ar putea
identifica România, altfel, această unică asociere ar fi extrem de tristă pentru turismul nostru,
pentru oportunităţile reale pe care ţara noastră le oferă.
În trecut s-a încercat susţinerea acestei imagini a României, s-a intenţionat chiar,
construirea unui parc tematic de distracţii în apropiere de castelul Bran; în prezent, la promovare
turistică, România încearcă să pună accentul pe alte atracţii, să direcţioneze turiştii spre o altfel de
imagine, are loc, aşadar, o îndepărtare de stereotipul lui Dracula, benefică, ăână la urmă, în
condiţiile în care noua imagine este un pozitivă, şi nu negativă cum tinde să prindă contur în
prezent.
Ca soluţie de diminuare a acestui stereotip ar putea fi accentuarea altor aspecte pozitive
din imaginea României, a turismului său şi de dezvoltare, cu precădere, a acestora.

2. Olanda – paradisul drogurilor. Prezentarea Olandei ca ţară a lalelelor sau a morilor de

vânt păleşte considerabil, la capitolul „număr de turişti atraşi” când este vorba despre marijuana.
Legalizarea consumului de marijuana, chiar dacă restricţionată şi atent monitorizată de către
autorităţi, atrage un număr extrem de mare de turişti care în ţările lor de origine se confruntă cu
interzicerea drogurilor. Olanda pare, astfel, ca un real „paradis al drogurilor”. Şi, atâta timp cât
există această diferenţiere la nivel de state, mi se pare cât se poate de normal, ca acest stereotip să
fie justificat; unicitatea fenomenului, pe lângă intensitatea sa, contribuie, în opinia mea, la
justificarea acestui stereotip.

4
 Se pare că acesta este un stereotip pozitiv, atrăgând un important număr de turişti şi o
mare sumă de venituri pentru statul olandez, deşi pentru mulţi dintre potenţialii turişti nu este cea
mai morală modalitatea de promovare sau de atragere a turiştilor.
Pentru perpetuarea sa, Olanda nu are decât să menţină strategia aceasta, să păstreze
legalitatea pentru consumul de marijuana, iar turiştii, curioşi şi constrânşi de situaţia unor astfel
de droguri din ţările lor, vor fi în continuare atraşi de această „posibilitate”.

Şi exemplele de stereotipuri mai pot continua: Elveţia – ţara ciocolatei, Franţa şi Italia –
vinuri, Las Vegas – jocuri de noroc, Los Angeles – cinematografie, Hawaii – plajă, etc.
Pe www.adevarul.ro am găsit aceste hărţi ale stereotipurilor, în accepţiunea a diverse
naţiuni, hărţi pe care probabil le cunoaşteţi, dar mi s-au părut interesante:

1.Europa în viziunea nord-americanilor.

2.Europa în viziunea francezilor.

5
3.Europa în viziunea italienilor.

4.Europa în viziunea germanilor.