CAPITOLUL I

Iarna din anul 1682 spre 1683 era atat de geroasa, incat nici macar batranii
incovoiati de varsta nu-si mai aminteau una la fel. Toamna, cazusera ploi indelu
ngate, iar pe la jumatatea lui noiembrie daduse primul inghet si acoperise copac
ii cu o pojghita ca sticla. Prin paduri, chiciura se asezase din belsug pe ramur
ile de pin, care se frangeau trosnind sub greutate. In primele zile din decembri
e, dupa geruri repetate, pasaretul incepuse sa se adune prin sate si targuri; pa
na si fiarele salbatice parasisera bungetul codrilor si se apropiasera de asezar
ile oamenilor. Cu toate acestea, la sf. Damazy, cerul se innourase si ninsese ze
ce zile fara intrerupere. Zapada acoperise tinutul cu un strat de cativa coti, t
roienind drumurile padurii, ingraditurile si pe alocuri chiar ferestrele caselor
. Oamenii isi faceau drum prin nameti cu lopetile, ca sa ajunga la grajduri si o
coale. In sfarsit, cand ninsoarea contenise, se lasase iarasi un ger naprasnic,
de trosneau copacii asemenea sanetelor.
Daca aveau nevoie de lemne, taranii se duceau la padure numai in grupuri mari
, avand grija sa nu-i prinda noaptea departe de sat. Dupa apusul soarelui, nu ma
i cuteza nimeni sa iasa nici in propria ograda fara furca sau secure, iar cainii
latrau inspaimantati pana dimineata, ca de obicei cand simteau lupii.
Intr-o asemenea noapte si pe un asemenea ger cumplit, pe sleaul din padure in
ainta o careta mare pe talpeti de sanie, trasa de patru cai si inconjurata de oa
meni. In fata, pe o iapa voinica, mergea un slujitor cu felinarul, la drept vorb
ind, cu un cosulet de fier prins la capatul unei prajini, in care ardeau vreascu
ri muiate in smoala, nu pentru a lumina drumul, fiindca era luna, ci pentru a sp
eria lupii. Pe capra, sedea surugiul, pe unul din caii dinainte, inseuat, ajutor
ul lui, iar pe amandoua partile caretei calareau alti doi slujitori inarmati cu
trombloane si ghioage.
Tot alaiul se deplasa foarte greu din cauza drumului neumblat si a nametilor
care, din loc in loc, mai ales la cotituri, se inaltau ca niste valuri de-a curm
ezisul. Aceasta incetineala nu-i era pe plac si-l nelinistea pe Gedeon Pagowski.
Increzandu-se in numarul si armele slujitorilor, se hotarase totusi sa plece la
drum, desi la Radom fusese prevenit asupra primejdiei; cu atat mai mult, cu cat
pana la Belczaczka trebuia sa treaca prin padurile de la Kozienice.
Codrii uriasi incepeau in acele timpuri cu mult inainte de Jedlnia si se inti
ndeau hat departe, dincolo de Kozienice, pana la Vistula, spre Stezyca, aflata p
e malul celalalt al raului, iar spre miazanoapte pana la Ryczywol.
Jupan Gedeon crezuse ca, plecand inainte de amiaza, la apusul soarelui va fi
acasa. In cateva locuri, insa, fusese nevoie sa deszapezeasca drumul, treaba car
e-i luase de fiecare data cateva ceasuri, asa ca trecusera prin Jedlnia abia in
amurg. Acolo, fusesera avertizati inca o data ca ar fi mai bine sa ramana in sat
pentru noapte, dar pentru ca gasisera la fierar vreascuri cu care sa lumineze d
rumul, jupan Pagowski poruncise sa mearga mai departe.
Si uite ca-i prinsese noaptea in padure.
Nu puteau inainta mai repede din pricina nametilor tot mai mari, asa ca jupan
Pagowski era tot mai ingrijorat. In cele din urma, incepu sa blesteme, dar in l
imba latina, ca sa nu le sperie pe jupaneasa Winnicka, o ruda a sa, si pe jupani
ta Sieniaska, fiica adoptiva, care-l insoteau.
Jupanita Sieniaska era tanara si nepasatoare, asa ca nu se temea prea mult. D
in contra, dand la o parte perdeluta de piele de la fereastra caretei si porunci
nd slujitorului ce calarea alaturi sa nu-i acopere vederea, privea vesela la tro
iene si la pinii impodobiti cu braie lungi de zapada; lucirile rosietice ale vre
ascurilor aprinse se intindeau peste ramuri si impreunandu-se cu lumina lunii, a
lcatuiau jocuri placute ochilor. Dupa aceea, tuguindu-si buzele, incepu sa sufle
, bucurandu-se ca-si vedea rasuflarea trandafirie in stralucirile focului.
In schimb, fricoasa si mai varstnica jupaneasa Winnicka prinse sa se vaiete:
De ce am mai plecat de la Radom si de ce n-am innoptat macar la Jedlnia, unde
ne-au prevenit asupra primejdiei- Si toate astea din cauza indaratniciei nu sti
u cui. Pana la Belczaczka mai e o bucata buna de drum si numai prin padure, asa
ca ne vor ataca lupii, dar poate ca arhanghelul Rafal, patronul calatorilor, se
va milostivi de niste rataciti ca noi, desi n-o meritam.
 Auzind aceasta, jupan Pagowski se supara de-a binelea. Asta mai lipsea, sa ma
i trancaneasca si de ratacirea drumului.
Sleaul se vedea ca-n palma, iar lupii nu se stie sigur daca le vor atine cale
a sau nu. Avea cativa slujitori, osteni de nadejde, pe care lupii nu-i ataca nic
iodata de bunavoie; nu pentru ca acestia i-ar infricosa mai mult decat ceilalti
oameni, ci pentru ca, animale cu mintea agera, nutresc fata de ei un fel de drag
oste.
Lupul intelege bine ca nici targovetul, nici taranul nu-i dau nimic pe degeab
a, osteanul, in schimb, il hraneste nu o data pe saturate, fiindca lumea nu vorb
este de-a surda de razboi ca de secerisul lupilor.
Cu toate acestea, vorbind astfel si laudandu-i intrucatva pe lupi, jupan Pago
wski nu era prea sigur de dragostea lor; prin urmare, se gandi daca nu era mai b
ine sa porunceasca unuia dintre slujitori sa descalece si sa se aseze langa jupa
nita. In acest fel, el ar apara una din usile caretei, iar slujitorul pe cealalt
a, nemaivorbind ca fugarul slobod ar alerga inainte sau inapoi, atragand lupii p
e urmele lui.
Dar lui jupan Gedeon i se paru ca este prea devreme pentru acest lucru.
Pana una-alta, puse pe bancheta din fata, alaturi de jupanita Sieniaska, cate
va pistoale si un cutit, pe care voia sa le aiba la indemana, deoarece lipsindu-
i bratul stang, nu se putea folosi decat de cel drept.
Parcursera totusi cateva sute de pasi in liniste.
Psgowski, cunoscand foarte bine drumul, rasufla usurat intrucatva si spuse:
Ne apropiem de luminisul lui Malik.
Socotea ca oricum, la camp deschis, primejdia era mai mica decat prin padure.
Tocmai in clipa aceea, calaretul ce mergea inainte cu felinarul , intoarse deoda
ta calul, se repezi spre careta si incepu sa vorbeasca repede cu vizitiul si slu
jitorii care ii raspundeau cu vorbe intrerupte, ca atunci cand n-ai vreme de pie
rdut.
Ce-i asta- intreba jupan Pagowski.
- Stapane, se aude ceva dinspre luminis.
- Sunt lupii-
- Dumnezeu stie ce-ar putea fi!
- Sunt mistreti, stapane, dadu de stire.
- Mistreti-
- Se aud niste grohaituri cumplite in dreapta drumului.
- Slava domnului!
- Poate ca i-au atacat lupii.
- Nici asa nu-i prea rau. O sa trecem linistiti pe langa ei. La drum!
- Tragem, stapane- intreba unul dintre slujitori.
- Speriati-i prin strigate! raspunse jupan Pagowski.
- Cuvantul s-a intrupat! exclama intr-un tarziu jupaneasa Winnicka. Ajutorul ast
a ne-a picat din cer.
- Ori de unde ar fi, sa fie binecuvantat! raspunse jupan Pagowski. Altminteri er
a rau de noi.
- Dumnezeu ni i-a trimis pe acesti tineri cavaleri!
- Cine sunte-i-
- Pagowski din Belczaczka. Cui ii datorez scaparea noastra-
- Eu sant Cyprianowicz din Jedlinka!
- Iar noi fratii Bukojemski!
- Multamesc domniilor voastre! Dumnezeu v-a trimis la timp, multamesc!
- Multamesc! repeta un glas de femeie tanara.
- Slava Domnului ca am picat la timp! raspunse Cyprianowicz, sco-andu--i caciula
de blana.
- Cum ati aflat de noi, domniile voastre-
- Nu ne-a spus nimeni nimic, dar pentru ca lupii se aduna in haite, am iesit sa
scapam oamenii aflati la nevoie. Bucuria noastra si meritul in fata lui Dumnezeu
sant cu atat mai mari, cu cat printre ei s-a aflat si o persona atat de insemna
ta, raspunse Cyprianowicz cuviincios.
- Fara sa mai punem la socoteala pieile.
- E o isprava vrednica de niste cavaleri adevarati, ii lauda jupan Gedeon, si o
fapta buna, pentru care da, Doamne, sa va rasplatesc cat mai repede. Cred ca si
lupilor le-a pierit pofta de carne omeneasca, asa ca vom putea ajunge acasa fara
primejdie.
- Hm, asta nu-i prea sigur. Fiarele se strang cat ai bate din palme si s-ar pute
a sa va atace iarasi.
- Atunci, n-avem incotro. N-o sa ne lasam cu una, cu doua!
- Exista un mijloc mai bun, acela de a va insoti pe domniile voastre pana acasa.
E cu putinta sa mai salvam vreo viata pe drum.
- Nu indrazneam sa va rog, dar de vreme ce asta este dorinta domniilor voastre,
fie si asa, fiindca si jupanesele mele se vor teme mai putin.
- Mie nici asa nu mi-e frica, dar va sant recunoscatoare din tot sufletul! se au
zi jupanita Sieniaska din careta.
- De-a dreptul peste camp, Jedlinka este mai aproape decat Belczsczka, Domnia ta
, fa-ne cinstea de a poposi la noapte in casa noastra. Nu stiu ce ni s-ar putea
intampla in mijlocul padurii, dar e cu putinta sa fim totusi prea putini impotri
va lupilor care mai mult ca sigur ca vor iesi la drum de pretutindeni. Cu careta
o sa ne descurcam intr-un fel si cu cat e mai aproape, cu atat va fi mai usor.
Este adevarat ca cinstea va fi mai mare decat meritul nostru, dar asta-i aproape
dura necessitas, asa ca n-o sa ne impaunam prea mult.
- Fara ajutorul domniei tale, poate ca lupii s-ar fi infruptat din oasele noastr
e, asa ca vreau sa te rasplatesc macar aratandu-ti bunavointa... Sa mergem!
- Ce oaspeti ne-a trimis Dumnezeu la sihastria noastra din padure- intreba cobor
and treptele cerdacului.
- Voiam sa vin mai demult, dar astazi m-a silit nevoia, pe care o binecuvantez c
a s-a impacat atat de exquisite cu dorinta mea.
- Oamenii au parte de tot felul de intamplari, dar pentru mine nevoia domniei ta
le este un mare noroc, asa ca te poftesc cu bucurie sub acoperisul meu.
- De buna seama, spuse, asa faceau acei cavaleri de demult care, umbland prin lu
me, aparau oamenii de balauri, harpii si tot felul de fiare.
- Iar daca vreunul izbutea sa izbaveasca o printesa frumoasa, raspunse tanarul C
yprianowicz, se socotea nespus de fericit, cum suntem si noi acum.
- Intocmai! Nici unul n-a izbavit una mai frumoasa! Pe Dumnezeul meu! Vorbeste c
u dreptate! strigara cu inflacarare cei patru frati Bukojemski.
- Domniile voastre cutreierati drumurile de mult-
- De cand au crescut nametii si n-o sa ne lasam pana nu se va muia gerul, dadu r
aspuns tanarul Stanislaw Cyprianowicz.
- Si ati omorat multi lupi-
- Atatia cat sa ne ajunga la toti pentru o burca de fiecare. Aici, jupanii Bukoj
emski incepura sa rada atat de tare, de parca nechezau patru cai, iar cand se ma
i domolira, cel mai mare, Jan, glumi:
- Maria sa, regele, va fi multumit de slujitorii sai.
- Adevarat, incuviinta jupan Pagowski. Am auzit ca domniile voastre sunte-i supr
aveghetorii padurilor regale de aici. Stiam, insa, ca neamul Bukojemski se trage
din Ucraina.
- Din acela ne tragem si noi.
- Ma rog... ma rog... e un neam de vaza, Jelo-Bukojemski... Are legaturi si cu m
arile familii...
- Si cu sfantul Petru! exclama Lukasz Bukojemski.
- Cum adica- se mira jupan Pagowski.
- Sunteti ruda cu sfantul Petru- Quo modo-
- Asa-i, prin Przegonowski!
- Prea bine! Si Przegonowski-
- Prin U-wiat!
- Iar U-wiat prin nu stiu mai cine, raspunse zambind batranul sleahtic, si asa m
ai departe pana la nasterea lui Isus Cristos... Asa-i!... Nu e rau sa ai rude si
in senatul pamantesc, ce sa mai vorbim de cel din cer... Urcusul e asigurat...
Dar cum de-ati ajuns tocmai din Ucraina pana aici in padurea Kozienice, fiindca
am auzit ca sunte-i aici de cativa ani-
- Da, de trei ani. Mosiile din Ucraina ne-au fost facute una cu pamantul de rasc
oala, iar dupa aceea s-a schimbat si hotarul. N-am vrut sa slujim in ciambuluril
e paganilor, asa ca am fost mai intai in ostire, apoi ne-am castigat painea ca a
rendasi, pana cand o ruda de-a noastra, jupan Malczyaski, ne-a pus supraveghetor
i aici.
- Chiar asa-i! se amesteca batranul Cyprianowicz. De mirare cum ne-am gasit cu t
otii in padurile astea, pentru ca nici unul dintre noi nu este de pe aici; ne-a
adus soarta schimbatoare a omului. Mostenirea domniei tale de asemenea, aici se
adresa lui Pagowski, dupa cate cunosc, se afla in Rutenia, ca si castelul Pomorz
any.
- Am avut si inca mai am acolo unele bunuri, lamuri, dar mi s-a scarbit de locur
ile acelea, unde s-au abatut asupra mea, ca trasnetul, numai nenorociri.
- Voia Domnului! rosti Cyprianowicz resemnat.
- Fara indoiala. N-are rost sa te sumetesti impotriva ei, dar nici sa traiesti a
sa nu-i prea usor...
- Toata lumea stie ca domnia ta ai slujit multa vreme in ostire.
- Pana cand mi-am pierdut bratul. Am razbunat nedreptatile tarii si pe ale mele.
Iar daca Isus imi va ierta cate un pacat pentru fiecare cap de pagan, trag nade
jde ca n-am sa mai ajung in iad.
- Mai mult ca sigur! Slujba si durerea sant mari. Hai mai bine sa lasam ganduril
e triste.
- Eu le-as lasa bucuros, numai ca ele nu vor sa ma lase. Dar ajunge cu asta. Ram
anand schilod si, in acelasi timp, devenind tutore al acestei jupanite, m-am mut
at la batranete intr-un tinut mai linistit, unde nu dau navala ciambulurile, si
stau, cum vezi domnia ta, la Belczaczka.
- Cu drept cuvant, si eu la fel, accepta batranul Cyprianowicz. Tinerii, desi ac
olo-i liniste acum, se indeamna la drum in cautare de primejdii, dar locurile ac
elea sant cumplite si indoliate, fiecare plangand pe cate cineva.
- Intr-adevar, numai un taran sau un magnat pot ramane prin acele olaturi. Taran
ul, pentru ca atunci cand navalesc paganii, fuge prin paduri si traieste luni in
tregi ca un animal salbatic, iar magnatul, fiindca are castele si steaguri propr
ii care-l apara... Dar nici macar magnatii!... Neamuri de mare vaza, precum Zolk
iewski si Danilowicz, au pierit. Din familia Sobieski a murit acolo fratele milo
stivului nostru rege, Jan, care domneste acum... Si cati altii!... Un Wi-niowiec
ki s-a zbatut in carlig la Stambul... Korecki a fost ucis cu maciuci de fier...
Au pierit cei din spita lui Kalinowski, iar inaintea lor au platit dania de sang
e barbati din casele Herburt si Jazlowiecki. Au cazut, de asemenea, in diferite
timpuri cativa Sieniaski, care stapaneau mai demult aproape tot tinutul... Un ci
mitir intreg! Daca as vrea sa-i pomenesc pe toti, n-as sfarsi pana maine diminea
ta... Iar daca ar trebui sa vorbesc nu numai de magnati, ci si de sleahtici, nu
mi-ar ajunge nici o luna intreaga.
- Intocmai, intocmai! De aceea, este de mirare ca Dumnezeu a ingaduit gunoaielor
tatarasti si turcesti sa se inmulteasca atata. Ca doar si dintre ei au murit at
atia acolo, incat primavara, cand sateanul isi ara tarina, tigvele pagane scrasn
esc la fiecare pas sub cormana... Ehei, draga Doamne, cati dintre ei a nimicit a
colo si stapanul nostru de astazi... Sangele lor ar alcatui un rau intreg, iar e
i zac in pamant!
- O, aici domneste linistea. Cand padurea nu fosneste si nu urla lupii, aproape
ca auzi cum ninge. E pace, focul trosneste in camin si bardaca plina cu vin fier
t ma asteapta in fiecare seara; batranetea n-are nevoie de mai mult.
- Mai incape vorba- Dar feciorul-
- Mai devreme sau mai tarziu, pasarea tanara zboara din cuib. Pe la noi, copacii
zvonesc un mare razboi cu paganii!
- La razboiul asta vor zbura si soimii carunti. As zbura si eu o data cu ceilalt
i, daca n-ar fi asta!...
- Pentru biruinta ostilor crestine!
- Sa dea Dumnezeu! Pana la fund!
- Nu e de mirare ca lupii au poftit sa se infrupte din oscioarele si carnea domn
iei tale, pentru ca pana si o fiara salbatica stie ce e bun!...
- A nimerit! A nimerit drept la tinta!
- Dulceata! nu altceva.
- Martipan!
- Scapa-ma, domnia ta! Vad ca jupanii Bukojemski m-au scos din gura lupilor ca s
a ma manance domniile lor.
- Jupanita, raspunse vesel Cyprianowicz, jupan Jan Bukojemski a spus: nu e de mi
rare ca lupii!... iar eu zic: nu e de mirare ca jupanii Bukojemski...
- Atunci eu incep sa ma rog: Cine-n grija Domnului...
- Nu glumi cu lucrurile sfinte! o dojeni jupaneasa Winnicka.
- Ehei, matusa, acesti cavaleri sant gata sa te manance si pe domnia ta o data c
u mine. Nu-i asa-
- Sa spuna Jan; el este cel mai mare dintre noi.
- Cine poate sti ce-i aduce ziua de maine.
- Inteleapta vorba, remarca Cyprianowicz, dar ce vrei sa spui, domnia ta-
- Cum adica-
- Adica bine; te intreb numai de ce amintesti de ziua de maine-
- Pai domnia ta nu stii ca dragostea e mai rea decat lupul, pentru ca pe lup pot
i sa-l omori, dar dragostea nu-
- Stiu prea bine, insa asta e alta materie.
- Gluma sa fie buna, materia nu intereseaza.
- Eh, daca-i asa, ajuta-i, Doamne, glumei!
- E greu sa te incontrezi cu jupan Bukojemski, aprecie jupanita inveselita.
- Pentru ca gandurile lui sant ca niste cai naravasi, fiecare trage in alta part
e; oricum, a spus doua adevaruri si n-ai cum sa tagaduiesti.
- Care-i cel dintai-
- Acela ca nimeni nu stie ce-i poate aduce ziua de maine; asa cum n-am stiut nic
i eu ca ochii mei te vor vedea astazi pe domnia ta.
- Si al doilea-
- Ca-i mai usor sa omori un lup decat dragostea... E un mare adevar.
- Domniile voastre sa veniti curand la Belczaczka, fiindca tutorele meu vrea sa-
si arate recunostinta pentru scaparea si gazduirea noastra.
- Pacat, sfarsi, ca pieile de lup sant atat de ieftine si ovreii nu le platesc d
ecat cu trei taleri, dar e greu sa opresti lacrimile si chiar sa nu le lasi sa c
urga parau, caci cine n-ar deplange asuprirea nevinovatiei si a virtutii, acela
s-ar arata a fi un barbarus nevrednic de numele de cavaler si sleahtic.
- Asa-i, am uitat ce se vorbeste despre inima prea buna a domniei tale.
- Sa dea Dumnezeu, se ruga jupan Serafin, sa nu se vorbeasca niciodata altfel. S
unt indatorat pana peste cap acestui om si asta i se poate intampla oricui, fiin
dca el se pricepe de minune la ierburi si e in stare sa lecuiasca orice boala.
- Mie mi se pare ciudat ca-i vindeca numai pe altii, dar pe el nu. Rogu-te, trim
ite-l o data la jupaneasa Winnicka, ruda mea, care face din ierburi tot felul de
extracta si imbata oamenii cu ele; acum, insa, fie-ne ingaduit sa ne gandim la
odihna, pentru ca pe mine drumul m-a ostenit grozav, iar vinul m-a molesit de to
t, ca si pe jupanii Bukojemski.
- O, Isuse! Fratii mei dragi, plangeti-ma, ca ma aflu la mare ananghie!
- Ce ananghie- Spune, nu ascunde nimic!
- Mi-e atat de draga, de mi se indoaie genunchii.
- Dar mie, crezi ca nu mi-e la fel de draga- exclama Lukasz.
- Si eu- striga Mateusz.
- Si eu- incheie Marek.
- Cum asa, feciori de caini, racni, vreti sa-i stati in drum fratelui vostru mai
mare si sa-l lipsiti de fericire-
- Oho, raspunse Lukasz. Pai ce, jupanita Sieniaska e ca o mosie, care i se cuvin
e doar celui mai mare- Ne tragem din acelasi tata si aceeasi mama, asa ca daca n
e zici feciori de caini, intinezi mormintele parintilor. Fiecare are dreptul sa
se indragosteasca.
- Fiecare are dreptul, dar nu voi, fiindca imi sunte-i datori oboedientiam .
- Trebuie sa ascultam toata viata de un cap de cal- De ce-
- Hulesti, paganule, ca un caine!
- Ba tu hulesti. Pentru ca Iacov a fost mai mic decat Ezav, iar Iosif era cel ma
i mic dintre frati, asa ca tu latri impotriva Sfintei Scripturi si impotriva cre
dintei.
- Eu sant cel mai mic, eu sant Iosif, asa ca jupanita Sieniaska este pentru mine
!
- Cum- Pentru tine- Pentru tine, ou de gasca, papusa de slanina, rapciuga de cal
, usca-halba, betivanule!... Pentru tine-
- Inchideti-va pliscurile, de vreme ce asa zice Scriptura!
- Care Scriptura, burete nesatios-
- E totuna, dar asa zice. Voi v-ati cherchelit, nu eu!
- Cum de nu va este rusine, sleahtici si frati fiind, sa va luati la cearta- Ast
a-i dragoste frateasca la voi- Si pentru ce va certati- Ce, jupanita Sieniaska e
ste o ciuperca din padure pe care o culege si o arunca in cos cine da peste ea m
ai intai- Pana si printre pelicani, desi nu sunt nici sleahtici si nici oameni,
exista obiceiul de a ceda din dragoste unul in folosul celorlalti, iar atunci ca
nd nu prind peste, se hranesc unii pe altii cu propriul sange. Va aduceti aminte
de parintii raposati, dar ei plang cu lacrimi amare in morminte, vazand galceav
a copiilor carora fara indoiala le-au poruncit sa se poarte altfel, binecuvantan
du-i. Gandesc ca nu le mai plac nici bunatatile ceresti si nu mai cuteaza sa rid
ice ochii la cei patru evanghelisti, ale caror nume vi le-au dat la sfantul bote
z.
- Pentru Dumnezeu, omorati-ma, dar nu ma numiti Cain!
- Frate, ar trebui sa ma dai pe mana calaului pentru asta!
- Iarta-ma, ca am sa crap de atata jale! exclama Lukasz.
- Am latrat ca un caine impotriva sfintelor porunci.
- Luati! uite, ca pelicanul!... Luati!
- Pelicanul! Un adevarat pelican!... Pe Dumnezeul meu! ca pelicanul!
- Luati-o pe jupanita Sieniaska!
- E a ta! Tu trebuie s-o iei!
- Sa fie a celui mai mic...
- Niciodata! Nu e cu putinta!
- S-o ia dracu'!
- S-o ia dracu'!
- N-o mai vrem!
- Stiu! racni.
- Ce stii- Spune, nu ascunde nimic!
- N-are decat s-o ia Cyprianowicz!
- Ia-o tu, Staszek.
- In acest fel, ne impaci si pe noi.
- Daca tii la noi!
- Fa asta pentru noi!
- Dumnezeu sa te binecuvanteze! rosti Jan, inal-andu--i bratele si ochii catre c
er.
- Temeti-va de ranile Domnului!...
- Temeti-va de Dumnezeu! Cine sunte-i voi sau eu alaturi de ea-
- Ia-o tu, il indemna Lukasz, asa cel putin n-o sa ne invidiem unul pe altul. To
t voiam noi sa plecam la lupta, pentru ca ni s-a urat sa tot pazim padurile. Tre
izeci de taleri pentru un an intreg. Nici pentru bautura n-ajung, ce sa mai vorb
im de imbracaminte! Caii i-am vandut si acum calarim pe ai tai, cand mergem dupa
lupi, seile tot asa... Se stie, niste orfani nu pot s-o duca bine. Mai bine sa
pierim in razboi, asa ca ia-o tu, daca tii la noi.
- Ia-o! striga Jan, iar noi o sa plecam in Austria, la cavalerul Lubomirski. Sa-
i ajutam pe nemti sa-i jupoaie pe pagani.
- Ia-o numaidecat...
- Maine, in fata altarului!...
- Oameni buni, ganditi-va si voi, ce tot vorbiti! Credeti ca aici e nevoie numai
de vointa mea si a voastra- Ea ce va zice- Dar jupan Pagowski, care-i un om man
dru si aspru- Chiar daca as castiga inima jupanitei cu timpul, poate ca el ar pr
efera sa ramana nemaritata, decat sa ajunga sotia unui parlit ca mine sau ca vre
unul dintre voi.
- Na-ti-o buna! se cruci Jan. Pai ce jupan Pagowski e castelan de Cracovia sau m
arele hatman- Daca esti bun pentru noi, nici lui nu-i este ingaduit sa strambe d
in nas. Suntem noi, Bukojemski, niste petitori neinsemnati pentru el- Nepricopsi
tul! E batran si in curand o sa-si dea duhul, mai bine sa aiba grija ca sfantul
Petru sa nu-i zdrobeasca degetele cu poarta cerului. Apara-l, sfinte Petre, si s
pune-i asa: O, fiule, cat timp ai fost in viata, n-ai stiut sa-i respecti pe cei
de un sange cu mine, acum pupa cainele-n bot! Asa sa-i spui dupa ce-o muri! Noi,
insa, nu-l vom lasa sa ne umileasca nici in timpul vietii. Cum adica- Daca n-ave
m avere, trebuie sa-si bata joc de noi si sa ne socoteasca tarani neciopliti-...
Asta sa fie rasplata pentru slujirea tarii, pentru sangele si ranile noastre- O
, fratii mei, orfanii Domnului, nu putine nedreptati am indurat pana acum, dar n
imeni nu ne-a adus o jignire atat de mare.
- Adevarat, adevarat! intarira jalnic Lukasz, Marek si Mateusz.
- Nu putem sa-l provocam la duel cu sabia, isi dadu cu parerea, pentru ca este b
atran si-i lipseste bratul stang, dar daca a aratat ca ne dispretuieste, trebuie
sa ne razbunam. Ce trebuie sa fac- Spuneti voi!...
- Mi-au inghetat picioarele de ger, raspunse Lukasz, si acum imi ard grozav. Dac
a nu era asta, nascoceam indata ceva.
- Iar mie imi arde capul, nu picioarele.
- Din bardaca goala si asa n-ai ce turna.
- Rade ciob de oala sparta! i-o reteza Jan.
- In loc sa va ganditi la raspuns, voi incepeti iar sa va certati! se burzului M
arek.
- Raspuns- intreba. Pentru cine-
- Pentru Pagowski.
- Si de ce vreti sa-i raspundeti-
- De ce- Cum adica de ce-
- Tu ce vrei de la noi-
- Dar voi ce vreti-...
- Sfatul se amana pana maine, ii potoli Cyprianowicz. Uite ca si focul se stinge
in camin, iar miezul noptii a trecut de mult. Paturile va asteapta langa perete
; odihna ni se cuvine cu prisosinta dupa cat am trudit prin ger.
- Stii oare ca mi te petesc- sopti tanarul Cyprianowicz, privind la fereastra ar
gintata a jupanitei.
- Cum sa nu ne ameninte, luminatia ta, raspunse un targovet batran, numai ca noi
mergem ziua si in grup mare. Ii asteptam aici pe ai nostri din Przytyk si de pr
in alte parti. Poate ca o sa se stranga si ceva tarani si daca o sa ne adunam ze
ce-douazeci de sanii, o sa plecam noaptea, iar daca nu, nu, desi nu umblam nici
noi cu mainile goale.
- Dar oamenii, a patit cineva ceva-
- Lupii au mancat un ovrei, s-aude ca ziua in amiaza mare. Avea gaste, pentru ca
au ramas penele pe drum, iar din om si cal nu se mai vad decat oasele. Lumea a
cunoscut ca e ovrei numai dupa tichie. Iar astazi de dimineata a venit aici un s
leahtic pe jos, care a petrecut toata noaptea intr-un pin. Zice ca i-a cazut cal
ul si lupii l-au sfasiat sub ochii lui. A inghetat atat de rau in copac, incat a
bia putea sa vorbeasca, iar acum doarme.
- Cum il cheama- N-a spus de unde este-
- Nu. A baut numai bere fiarta si s-a prabusit indata ca mort pe lavita.
- Auziti, domniile voastre-
- Auzim.
- Trebuie sa-l trezim si sa-l intrebam. A ramas fara cal, cum sa-l lasam aici- S
lujitorul meu ar putea sa incalece pe celalalt cal de ham, alaturi de ajutorul v
izitiului, si sa i-l dea pe al lui strainului. Ei zic ca e sleahtic... Poate ca
vine de departe-
- Se vede ca se grabea, adauga Stanislaw Cyprianowicz, de vreme ce a pornit noap
tea la drum si inca de unul singur. Ma duc sa-l trezesc si sa-l intreb.
- Stapane, jupan Taczewski este aici.
- Jupan Taczewski- Ce dracu' face el aici-
- Jupan Taczewski- repeta jupanita Sieniaska.
- Se imbraca si vine numaidecat, adauga slujitorul. Cat pe-aci sa-mi rastoarne t
ava, cand a aflat ca domniile voastre sunte-i aici...
- Pe tine cine te intreaba de tava-...
- E un cunoscut de-al nostru si chipurile vecin... de langa Czarna... Un strenga
r cu mintea neasezata. Se trage din neamul Taczewski de pe locurile astea, pe vr
emuri, ma rog, tot tinutul...
- Ma bucur grozav, rosti oprindu-se langa careta si inclinandu-se cu caciula in
mana, ca va vad sanatosi, pe domnia ta, jupanita, si pe domnia ta, binefacatorul
meu, fiindca drumul e primejdios, lucru de care eu insumi am avut prilejul sa m
a conving.
- Pune-ti caciula pe cap, ca-ti ingheata urechile, raspunse jupan Pagowski cu as
prime. Multamim pentru grija. Dar domnia ta de ce umbli creanga prin padure-
- Asa, mi-a venit cheful sa privesc la luna de deasupra padurii.
- Nastrusnic chef. Calul ti l-au sfartecat lupii-
- L-au sfartecat, intr-adevar, fiindca eu insumi il facusem sa-si dea duhul inai
nte...
- Cunoastem. Si ai stat toata noaptea intr-un pin, ca o cioara...
- Nu ca o cioara, ci ca un sleahtic fara cal, de care domniei tale iti este inga
duit sa razi, dar altii ar putea sa o pateasca.
- Oho! ho! ho! repetara jupanii Bukojemski, indemnandu-si caii spre el. Fetele l
i se intunecara intr-o clipa si incepura sa-si muste mustatile amenintator, dar
tanarul isi inalta capul si ii privi iarasi sfidator.
- Fara galceava, rogu-va!... Asta-i jupan Taczewski, rosti dupa o vreme mai blan
d, adresandu-se cavalerilor, iar astia-s jupan Cyprianowicz si jupanii Bukojemsk
i, carora, pot zice ca le datoram viata, pentru ca lupii ne-au atacat si pe noi
ieri. Insperate, ne-au sarit in ajutor dar la timp si cu folos.
- La timp, repeta apasat jupanita Sieniaska, tuguindu-si putin buzele si privind
cu recunostinta la Cyprianowicz. Taczewski rosi, pe fata i se rasfranse umilint
a, ochii i se acoperira de ceata si raspunse cu glasul nespus de jalnic:
- La timp! pentru ca sant o ceata intreaga si au noroc de cai buni, pe cand biet
ul meu fugar a pierit intre coltii lupilor, lipsindu-ma de cel mai bun prieten.
Dar, aici privi cu mai multa bunavointa la fratii Bukojemski, sfinte sa va fie m
ainile, domniile voastre, fiindca ati facut ce-as fi vrut si eu din tot sufletul
sa fac, insa nu mi-a ingaduit Dumnezeu...
- Batranul cal moldovenesc-... Doamne, eu tineam atat de mult la el. Ma cunostea
si el...
- Te cunostea, domnia ta, te cunostea...
- E, jupane Jacek... nu te lasa frant de durere...
- Am suferit eu si inainte, dar calare, acum insa voi suferi pe jos. Sa te raspl
ateasca Dumnezeu, jupanita, pentru vorba buna...
- Domnia ta, deocamdata incaleca pe cel sur, il indemna jupan Pagowski. Slujitor
ul o sa urce pe cel de langa ajutorul vizitiului sau o sa stea pe bancheta din s
patele caretei. Vezi ca printre lucruri se afla si o burca, imbraca-te, ca ai in
ghetat toata noaptea, iar acum se lasa din nou gerul.
- E, da' de unde, refuza. Inadins nu mi-am luat suba si mi-e cald!
- Atunci, la drum!
- S-a uitat de sus la noi, spuse Mateusz. Pe Dumnezeu din cer, a vrut sa ne umil
easca!
- Iar acum si-a intors calul cu coada la noi. Ce ziceti de una ca asta-
- Pai cu capul nu-l poate intoarce, deoarece calul nu merge inapoi ca racul. Dar
nu incape indoiala ca umbla dupa jupanita, remarca Marek.
- Ai vazut bine. Ia uitati-va cum se mai indoaie si se fuduleste. Daca i s-ar ru
pe cureaua de la scara, ar cadea de pe cal.
- N-o sa cada, batu-l-ar, ca sta bine in sa, iar cureaua de la scara e buna.
- Indoaie-te, indoaie-te, pana nu te indoim noi de tot!
- Bagati de seama! Iar ii zambeste!
- Ce facem, fratilor- Il lasam sa-si faca de cap-
- Nicidecum, pe viata mea! E drept, fatuta nu-i pentru noi, dar tineti minte ce
am hotarat ieri-
- Na-ti-o buna! Pesemne ca si-a dat seama, ca pare mintos flacaul, si acum ii fa
ce curte in ciuda noastra.
- Si din dispret pentru saracia noastra.
- Ia te uita, marele magnat pe calul altuia!
- Pai, nici noi nu calarim pe ai nostri.
- Da, dar ne-a mai ramas o gloaba, daca trei din noi stau acasa, unul poate plec
a fie si la razboi, pe cand asta n-are nici macar saua lui, pentru ca i-au sfasi
at-o lupii.
- Si mai tine si nasul pe sus. Ce-o fi avand cu noi, puteti sa-mi spuneti-
- Hai sa-l intrebam!
- Acum-
- Indata, dar cu cuviinta, ca sa nu-l suparam pe batranul Pagowski.
- Si atunci va fi al nostru.
- Care dintre noi s-o faca-
- Eu, ca sant cel mai mare. Numai sa-mi scutur turturii de pe mustati!
- Vezi sa nu uiti ce zice.
- O sa-i repet vorbele ca pe o rugaciune.
- Domnia ta...
- Ce este- intreba Taczewski, dezlipindu-si cu parere de rau privirile de la car
eta.
- Domnia ta, ce ai cu noi-
- Nimic.
- Daca socotesti ca vei dobandi ceva, eu iti spun ce mi-ai spus si tu mie: nimic
!
- Ceilalti frati de asemenea-...
- Pai, cum altfel! Dar cum adica de asemenea-
- Asta ghiceste domnia ta, iar acum rogu-te sa nu ma intrerupe de la o indeletni
cire mai placuta.
- Ce ti-a spus- Vorbeste deschis! intrebara fratii.
- N-ai stiut sa-l starnesti, ii reprosa Lukasz. Trebuia sa-i inghiontesti martoa
ga cu scara in burta sau, stiind ca-l cheama Jacek, sa-i zici: uite mate!
- Sau sa-i zici asa: daca ti-au mancat lupii calul, cumpara-ti o capra de la Prz
ytyk.
- Nu-i timpul trecut, dar ce-a vrut sa spuna prin ceilalti frati de asemenea-
- Poate ca a vrut sa intrebe: sant si ei tot niste prostanaci-
- Mai mult ca sigur! Pe legea mea! exclama Marek. Nu putea sa se gandeasca la al
tceva! Si acum ce facem-
- Ori moare el, ori noi! Pentru Dumnezeu, asta-i o erezie despre care trebuie sa
-i spunem si lui Stach.
- Sa nu-i spui nimic, fiindca de vreme ce-i dam lui jupanita, Stach s-ar cuveni
sa-l provoace la duel, asa ca noi trebuie sa i-o luam inainte.
- Cand-
- La Pagowski, nu merge. Iar Belczaczka e aproape.
- A venit jupan Grothus, starostelede Rajgrod.
- Pentru Dumnezeu! striga Pagowski, asteapta de mult-
- Nu e nici un ceas de cand a sosit. Voia sa plece, dar i-am spus ca domnia ta a
i sa te intorci indata.
- Bine i-ai spus.
- Poftiti, domniile voastre, jupan Grothus este o ruda a mea dinspre sotie. Se i
ntoarce pe aici de la Varsovia, de la fratele lui, fiindca este deputat in seim.
Intrati, rogu-va!
- Uite ca eu, oaspetele, il intimpin pe adevaratul stapan in casa lui.
- Ce oaspete drag! Sa-ti dea Dumnezeu sanatate, fratioare, ca ai trecut pe la mi
ne. Ce se mai aude pe acolo-
- De privatis , bine, iar de publicis, de asemenea bine, pentru ca-i razboi.
- Razboi! Cum adica- Deja- Noi-
- Noi inca nu, dar alianta cu imparatul va fi iscalita in martie, iar dupa aceea
, razboiul e sigur.
- Jumatate din Asia si inca cineva- Ehei! Parca-i pentru prima data!
- Nu-i prima data, adevarat graiesti, domnia ta! incuviinta stapanul casei, a ca
rui fata de obicei posomorata se lumina de bucurie. Daca este lucru sigur, scris
orile vor fi trimise curand si va incepe strangerea ostirii. Deie Domnul sa fie
cat mai repede. Batranul Dziewiatkiewicz a fost la Hotin, desi era orb de amando
i ochii. Feciorii ii indreptau sulita pentru navala si izbea si el in ieniceri c
a si ceilalti. Dar eu n-am nici un fiu!
- Apai, fratioare, daca cineva are dreptul sa ramana acasa, acela esti tu, il im
buna starostele. E rau ca n-ai un fecior la razboi, tot atat de rau e sa n-ai oc
hi, dar cel mai rau este sa n-ai mana.
- Am invatat sa manuiesc sabia cu amandoua mainile, raspunse jupan Gedeon, iar f
raul se poate tine si in gura. In sfarsit... As fi vrut sa mor luptand cu dusman
ul... pe campul de lupta... Si nu numai pentru ca mi-au distrus fericirea vietii
... Nu ca sa ma razbun... o, nu! Spun adevarul curat, am imbatranit, am vazut mu
lte, am chibzuit indelung si am cunoscut atata rautate omeneasca, atata neorandu
iala in Republica asta a noastra, atatea seimuri intrerupte din cauza intereselo
r, atata neascultare si faradelegi, incat va spun, domniile voastre, ca nu o dat
a l-am intrebat disperat pe Dumnezeu: o, Doamne, de ce ai mai creat Republica si
poporul nostru- Abia acum, cand marea paganilor se umfla, cand balaurul spurcat
deschide botul sa inghita lumea intreaga si crestinatatea, cand, asa cum spui d
omnia ta, imparatul de la Roma si toate tinuturile nemtesti tremura in fata aces
tei navale, stiu pentru ce ne-a creat Dumnezeu si ce indatorire ne-a menit. Si t
urcii cred la fel. N-au decat sa tremure altii, noi n-o sa tremuram, cum n-am tr
emurat nici altadata; sa curga sangele nostru, fie si pana la ultima picatura, i
mpreuna cu al meu, amin!
- Adevarat, prea adevarat! La noi e mult rau si numai cu sangele nostru ne putem
rascumpara inaintea Domnului. Asta-i datoria, slujba incredintata noua de Dumne
zeu, asta-i predestinarea poporului nostru. Se apropie timpul cand va trebui s-o
dovedim... Asa-i! Umbla vorba ca paganii isi vor indrepta navala asupra Vienei.
Vom merge acolo si in fata lumii intregi vom arata ca nu suntem altceva decat o
stenii lui Cristos, meniti sa aparam credinta si crucea. Toate noroadele care au
trait linistite pana acum in spatele nostru, vor vedea in lumina zilei dumnezei
esti cum ne indeplinim datoria; deie Domnul ca slava si meritele noastre sa dain
uie cat va dainui pamantul!
- Sa dea Dumnezeu! Cand se strange ostirea-
- Nu mai avem rabdare! Suntem gata, fie si azi!
- Domnia ta, ce steaguri preferi-
- Pe cele de husari.
- Din cauza aripilor-
- Intocmai. Am vazut o data niste husari si am crezut ca sant ostenii cerului; i
-am visat dupa aceea in doua randuri.
- Nu stiu daca ma vei visa si pe mine in caz ca voi ajunge la husari, dar e sigu
r ca eu te voi visa pe domnia ta, si tot asa cu aripi.
- De ce, ma rog-
- Pentru ca asa arata un inger.
- Du-te la husari, domnia ta!
- Si domnia ta ai sa pleci la razboi-
- La pieire! la pieire! incuviinta jupan Jacek.
- Ce rost are sa intristezi lumea-
- E, dupa mine n-o sa planga nimeni.
- De unde stii, domnia ta- sopti pentru a treia oara glasul fecioarei.
- Parca-i o lumanare! Priveste, domnia ta, la tinerii astia care se invartesc ca
fluturii in jurul flacaruii! Nu-i de mirare, caci daca n-ar fi anii, si varstni
cii ar face la fel.
- Asa si sant, niste fluturi cenusii, nimic altceva.
- Cum adica- Doar Taczewski nu-i un fitecine!
- Dar e sarac ca un bat. Bukojemski nu-s nici ei niste parliti. Spun ca se inrud
esc si cu sfantul Petru, lucru ce-i poate ajuta la intrarea in rai, dar aici pe
pamant traiesc tuspatru ca niste padurari de rand in casa din codrul regelui.
- Sfantul Petru este un mare apostol si nu vreau sa-l jignesc cu nimic, cu atat
mai mult cu cat, batran fiind, voi avea curand nevoie de ocrotirea lui, dar fie
vorba-ntre noi, ca ruda... nu prea ai cu ce te lauda... N-a fost decat pescar, n
imic altceva... Sfantul Iosif, care descinde din David, ma rog, despre unul ca a
sta sa-mi vorbesti!
- Eu vreau sa spun ca aici nu-i nici unul potrivit pentru aceasta fecioara, si n
u numai printre cei aflati acum sub acoperisul casei mele, dar nici macar prin i
mprejurimi.
- Da, dar cel care sta langa jupaneasa Winnicka-... Pare un cavaler vrednic.
- Cyprianowicz- Asa-i, n-am ce zice, dar provine dintr-o familie de oameni innob
ilati numai de trei sau patru generatii.
- Atunci de ce-i chemi aici- Cupidon e un tradator si nici nu-ti dai seama cand
poate sa-ti strice socotelile.
- Bine ai facut, il lauda jupan Grothus, dar ai grija ca Amor poate sa-ti strice
planurile, pentru ca si fetei ii curge sange prin vine, nu apa.
- Ehei, scapa printre degete ca o nevastuica, se impotrivi jupan Pagowski. De mu
scat, nu stiu, poate ca e in stare sa si muste, dar se strecoara lesne printre d
egete si nu oricine se pricepe s-o prinda. Asta-i virtutea innascuta a sangelui
albastru; nu se lasa cu una, cu doua, fiindca trebuie sa stapaneasca, sa conduca
. Nu sant nici eu dintre cei ce se lasa dusi de nas cu usurinta, dar nu o data s
ant nevoit sa-i cedez. E drept ca sant foarte indatorat neamului Sieniaski, dar
chiar daca n-as fi, cand incepe sa-si mute cosita de pe un umar pe celalalt, sa-
si plece capul si sa se uite la mine dintr-o parte, de cele mai multe ori face c
e vrea. Nu de putine ori, m-am gandit ca este o adevarata onoare binecuvantata d
e Dumnezeu ca fiica, ultimul vlastar al acestui neam, se afla in casa mea... Doa
r stii si domnia ta ca... toata Podolia a fost a lor. Daca e sa recunoastem adev
arul, apoi si familiile Danilowicz, si Zolkiewski, si Sobieski se trag din ei...
Maria sa, regele, s-ar cuveni sa nu uite asta, mai ales ca din aceste averi nem
asurate n-a mai ramas aproape nimic si fata va avea ceva numai din ce-i voi lasa
eu...
- Si rudele ce-o sa spuna-
- Cei din neamul meu sant foarte departe si nu vor avea pretentii. Totusi, adese
a, nu-mi da pace gandul ca dupa moartea mea se pot ivi niscaiva greutati, proces
e, certuri... cum se intampla de obicei la noi. Ma gandesc indeosebi la rudele s
otiei, de la care am o parte din avere si Belczaczka.
- Eu nu voi intenta proces, il asigura jupan Grothus zambind, dar pentru ceilalt
i nu bag mana in foc.
- Asta-i, aici e buba!... Tocmai ma gandeam sa plec la Varsovia si sa-l rog pe r
ege sa aiba grija de orfana in viitor, dar acum el este preocupat de altele.
- Daca domnia ta ai avea un baiat, ar fi foarte simplu sa-i dai fata...
- Fratioare, as putea sa-ti raspund ca Vergiliu: infandum iubes renovare dolores ..
. Asa-i... ar fi simplu de tot... Dar sa-ti spun ceva, daca nu era asta, ma duce
am de mult pe ceea lume. Fiul meu a fost rapit de mic de urdie. S-a intamplat nu
o data ca oamenii sa se intoarca din robie chiar atunci cand pierise si amintir
ea lor... Ani intregi am asteptat aceasta minune, ani intregi am trait cu aceast
a speranta. Si azi, cand beau putin, imi spun: ce-ar fi totusi!... Dumnezeu e ma
i mare decat asteptarea omeneasca. Momentele de nadejde sant insa scurte, iar du
rerea lunga si in fiecare zi... Nu! De ce sa ma amagesc singur- Sangele meu nu s
e va uni cu cel al neamului Sieniaski, iar daca rudele imi vor sfarteca avutul,
aceasta copila din familia careia ii datorez totul, va ramane fara o bucata de p
aine pe lume!...
- Ehei, spuse, nu se afla boala fara leac, asa ca domnia ta poti sa-i asiguri fe
tei o bucata de paine fara nici o greutate.
- In ce fel- intreba jupan Pagowski cu anume neliniste.
- Pai ce, nu se intampla de atatea ori ca oameni mai in varsta sa ia de neveste
fete cu anii neimpliniti- Iata un exemplum din, istorie: marele hatman Koniecpol
ski, desi era mai batran ca tine, s-a casatorit cu o fecioara inca necoapta. E d
rept, insa, ca, inghitind prea multe hapuri intineritoare, a murit in prima noap
te dupa cununie, dar nici jupan Makowski, pocillator de Radom, nici jupan Rudnic
ki, starostele de vanatoare, n-au murit, cu toate ca amandoi aveau peste sapteze
ci de ani... Domnia ta te tii destul de bine... Daca Domnul Dumnezeu te va blago
slovi cu un fecior, cu atat mai bine, iar daca nu, o vei lasa pe tanara vaduva i
n pace si indestulare, si va putea sa-si aleaga barbatul dorit.
- Sa bem!... Pentru biruinta armiei crestine.
- Asta, pe de o parte, raspunse jupan Grothus urmarindu--i gandul, iar pe de alt
a, domnia ta cugeta la cele ce-am spus, fiindca mi se pare c-am nimerit-o.
- Ei, domnia ta! Ce legatura are- Ia si mai bea!
- Dupa ce-a stat in ger, murmura parca pe jumatate pentru sine, pe jumatate pent
ru Cyprianowicz, fierul naduseste la caldura si prinde rugina.
- Iar noaptea trecuta a inghetat de-a binelea, raspunse Cyprianowicz.
- Domnia ta vrei sa spui ca am stat in copac-
- De buna seama, raspunse Stanislaw cu simplitate, acolo nu era nici o soba.
- In locul meu, ce-ai fi facut-
- De ce trebuie sa-mi bat capul cu asta, de vreme ce eu n-am fost acolo-
- Dumnezeu le trimite pe toate, si bune si rele.
- Gerul s-a mai muiat si zapada abureste, constata Mateusz.
- O sa fie ceata, adauga Jan.
- Oho! se mira Lukasz, intorcandu-se spre Cyprianowicz, tu stai aici in asemenea
tovarasie-
- Sedeti, domniile voastre, nu numai ca va ingadui, dar va si rog.
- Cum adica- Ce-i asta- Ce-si inchipuie-...
- Va rog, va rog!... repeta Taczewski, aratand cateva scaune fara rezematoare.
- Sedem, fiindca asa ne place, pricepi-
- N-are rost atata ceremonie.
- Ce ceremonie- striga Lukasz. Faci pe episcopul sau pe senatorul- Ei, tu, oi fi
vreun Pompei...
- De ce-mi zici Pompei, domnia ta- intreba.
- Pentru ca o meriti.
- Sau poate pentru ca esti un prostanac!
- Loveste, cine crede-n Dumnezeu! racni Jan.
- Ascultati, incurca-lume, rosti cu glasul rece ca otelul, ce vreti de la mine-
- Sange! exclama Mateusz.
- Nu mai scapi! racni Marek.
- Iesi numaidecat afara!... adauga Mateusz, punandu-si mana-n sold.
- Nu va ingadui! striga. Aici e casa altuia.
- Asa-i! intari Taczewski, suntem intr-o casa straina si n-am sa-i fac lui jupan
Pagowski rusinea de a va cresta pielea sub acoperisul lui, dar o sa va gasesc m
aine!
- Maine, o sa te cautam noi! bubui Mateusz.
- Mi-ati cautat cearta cu lumanarea toata ziua! Nu stiu de ce, pentru ca eu nu v
-am cunoscut si nici voi pe mine, dar mi-o veti plati, fiindca imi voi spala jig
nirea infruntand nu patru, ci zece ca voi.
- Oho, va fi de-ajuns si unul singur. Se vede ca n-ai auzit de fratii Bukojemski
, se burzului Jan.
- Am spus patru, dar poate ca si domnia ta vrei sa te unesti cu acesti cavaleri-
- De vreme ce domnia ta ma intrebi...
- Noi insa suntem primii si mai in varsta. Nu ne lasam cu una cu doua. Ti-am fag
aduit-o si vom taia pe oricine-ti va atine calea.
- Aha, asta era, jupane cavaler- i se adresa iarasi lui Cyprianowicz. Ti-ai plat
it oameni si acum te ascunzi in spatele lor- E adevarat ca-i mai sigur asa, mai
fara primejdie, dar nu stiu daca asta-i purtare vrednica de un sleahtic si de un
cavaler! Ptiu, in ce tovarasie ma aflu!
- Iesi! Hai afara, in clipa asta! striga cu glasul inabusit de furie.
- Staszek, pe Dumnezeu din cer, infraneaza-te! Mai intai noi!
- Noi suntem primii! repetara ceilalti.
- Da-mi drumul! harai Cyprianowicz.
- Intai noi!...
- Lasa-ma.
- Tineti-l voi pe Staszek, ca eu ma descurc singur! ii indemna Mateusz.
- Eu hotarasc cu cine ma voi bate mai intai si cand! De aceea, va spun: maine si
nu aici, ci la Wyrabki.
- A, nu scapi atat de usor. Acum, numaidecat!
- Hm! daca vreti sa ma omorati fara lupta in casa straina, n-aveti decat.
- Asadar, va repet, maine! Sa-i spuneti lui jupan Pagowski ca veniti in vizita l
a mine si sa intrebati de drumul spre Wyrabki. Dincolo de parau, se afla o troit
a din timpul molimei. Am sa va astept acolo la amiaza... Trasni-v-ar!
- Pe omul sarac si vantul il bate in fata! O sa ma duc pe jos!...
- Cine v-a rugat- Cel mai mare vrajmas nu mi-ar fi facut atata rau, cat mi-ati f
acut voi cu ajutorul vostru.
- Staszek, il imbuna Mateusz, in odaia noastra am gasit un urcior cu bautura. Pe
ntru Dumnezeu, uita necazul!...
- A, cand le vezi, intotdeauna tremura pielea pe tine... in fiecare zi se intamp
la la fel. Invata-te sa-ti infranezi poftele innascute, pentru ca ai mancare bun
a si nu rabzi de foame. Unde m-am oprit-
- Te sucesti, te rasucesti intruna, spuse, punand mana pe gatul vulpii. Asa ti-e
firea, tu ai nevoie nu numai sa infuleci, ci sa si ucizi. Filu-, apuc-o de coad
a si daca-ti face ceva urat mirositor sub nas, musc-o... Adveniat regnum tuum... A
sa, fetito, stiu eu prea bine, mi-ai raspunde ca si omul libenter perdices mandu
cat, dar afla ca el macar in post le lasa in pace, pe cand tu parc-ai avea in ti
ne sufletul spurcat al lui Luter1 , fiindca si in Vinerea Mare ai manca tot carn
e. Fiat voluntas tua... 2 Puisori! puisori!... sicut in coelo 3, inca un cotor de varz
a de fiecare!... et in terra... 4
- A Jacek! exclama preotul, ce vant te aduce asa de dimineata-
- Am venit la spovedanie, parinte, iar in timpul utreniei as vrea sa vin la Masa
Domnului.
- La spovedanie- Bine, dar ce-i graba asta- Spune repede, ca nu se poate sa n-ai
vreo pricina!
- Am sa marturisesc numai adevarul. Astazi ma voi bate in duel si pentru ca lupt
and cu cinci insi, s-ar putea sa mi se intample ceva, as vrea sa-mi curat suflet
ul.
- Cu cinci insi- Pe ranile Mantuitorului! Dar ce le-ai facut-
- Tocmai asta e, ca nu le-am facut nimic. Ei mi-au cautat cearta si m-au provoca
t.
- Cine sant-
- Fratii Bukojemski, supraveghetorii padurii regale, si Cyprianowicz din Jedlink
a.
- Ii stiu. Sa mergem in casa si acolo ai sa-mi spui ce s-a intamplat.
- Asculta, Jacek, e vorba de vreo femeie-
- Si da, si nu, raspunse, fiindca la drept vorbind din cauza ei - s-a intamplat,
dar ea nu-i vinovata.
- Aha, nu-i vinovata! Toate sant nevinovate! Tu stii ce zice ecleziastul de feme
i-
- Nu mai tin minte, parinte.
- Nici eu, dar ce n-o sa-mi aduc aminte, o sa-ti citesc in casa. Inveni (zice) am
arionem morte mulierem, quae laqueus (zice) venatorum est et sagena cor eius . Si
mai zice ceva mai departe, dar la urma spune: Qui placet Deo, effugiet illam, qui
autem pecator est, capietur ab illa . Te-am prevenit de nenumarate ori sa nu te
mai duci in casa asta si-acum, poftim!
- Ei, e mai lesne sa vorbesti decat sa nu te mai duci acolo, raspunse Taczewski
oftand.
- Da, dar acolo nu te asteapta nimic bun.
- Nu ma indoiesc, incuviinta tanarul cavaler in soapta.
- Nadajduiesc ca n-ai sa te lasi, nu-i asa- Pentru ca ce-am stiut eu si ce mi-a
aratat Wolodyjowski, nu ti-am ascuns...
- N-as vrea nici eu sa ma cresteze de moarte, raspunse Taczewski cu modestie, pe
ntru ca se apropie razboiul cu turcii.
- Laudat fie numele Domnului! De unde stii, cine ti-a spus-
- Starostele Grothus, raspunse tanarul.
- O, Doamne! se vaita, campul de glorie si mantuire sta deschis inaintea voastra
, dar voi preferati sa va vedeti de treburile voastre si sa va faceti rau unul a
ltuia. Va puteti varsa sangele in apararea crucii si a credintei, dar sunte-i ga
ta oricand sa-l irositi pe al fratilor vostri. Si pentru cine- Pentru ce- Pentru
ranchiuna personala sau pentru femei si alte asemenea desertaciuni lumesti. Sti
u si eu ca in Republica asta e un narav vechi si-mi fac mea culpa ca i-am cazut
prada in tineretea-mi pacatoasa si fara minte. In cvartirul de iarna, cand osten
ii nu fac decat sa leneveasca si sa bea, nu exista zi de la Dumnezeu fara duelur
i, cu toate ca si Biserica si legile sant impotriva lor. Mare pacat, iar inainte
a razboiului cu turcii si mai mare, fiindca atunci va fi nevoie de fiecare sabie
pentru a sluji credinta adevarata in Dumnezeu cel adevarat. Iata de ce regele n
ostru, care este defensor fidei, uraste duelurile, iar in fata vrajmasului, cand
domneste legea razboiului, le pedepseste cu asprime.
- Bine, dar si regele s-a batut de multe ori in duel in tinerete, se impotrivi T
aczewski. In sfarsit, ce pot sa fac, parinte- Ei m-au provocat pe mine, nu eu pe
ei! Se putea sa-i refuz-!
- Adevarat, nu se putea! De aceea se intristeaza sufletul meu. Dar Dumnezeu va f
i de partea nevinovatiei.
- Asteapta, il opri preotul Woynowski. Doar n-o sa le las sa pleci asa. Ii spun
indata slujitorului sa astearna cu paie o sanie cu loitre si sa se indrepte spre
locul luptei. Pentru ca daca la Belczaczka nu se stie nimic de duel, n-o sa tri
mita ajutor si ce se va intampla daca vreunul din ceilalti sau tu vei fi ranit-
Te-ai gandit la asta-
- Nu m-am gandit si mai mult ca singur ca nu se vor gandi nici ceilalti.
- Pai vezi- O sa merg si eu, dar nu pana la locul luptei; ma voi opri la tine, l
a Wyrabki. Am sa iau sfanta impartasanie si baiatul cu clopotelul, fiindca cine
stie ce se poate intampla. Nu se cuvine, nu-i sta bine unui duhovnic sa fie mart
or la asemenea lucruri, daca n-ar fi asta, as merge cu tine fie si pentru a-ti d
a curaj.
- Dumnezeu sa te rasplateasca, rosti, dar eu n-am nevoie de curaj, fiindca de s-
ar intampla sa platesc cu capul...
- Mai bine-ai tacea, il intrerupse preotul. Nu ti-ar parea rau sa nu te duci imp
otriva turcului si sa mori acoperindu-te de faima-
- Asa-i, parinte, ma voi stradui ca mancatorii acestia de oameni sa nu ma inghit
a dintr-o data.
- Dar daca te-as insoti pana acolo si le-as spune ce rasplata ii asteapta in cer
de vor muri de sabia paganului, crezi ca te-ar lasa in pace-
- Fereasca Dumnezeu! striga Jacek. S-ar gandi ca eu te-am indemnat. Fereasca Dum
nezeu! mai bine plec indata, decat sa ascult asemenea lucruri.
- Hm, n-am incotro! Sa mergem! hotari preotul.
- In numele Tatalui si al Fiului, de unde ai luat martoaga asta-
- L-am imprumutat de la un taran, lamuri Taczewski. Uite asa, ca si cand as plec
a la razboiul cu turcii...
- N-are insemnatate pe ce cal pleci, numai sa te intorci pe unul turcesc. Sa te
ajute Dumnezeu, Jacu-, dar acum muta-ti saua pe calul meu, fiindca nu poti sa te
infatisezi asa inaintea sleahticilor Bukojemski.
- Ma duc pe jos pana la troita, spuse, pentru ca pana te duce sania pe domnia ta
si se intoarce, n-as sti ce sa fac cu calul. Poate ca sant deja acolo.
- Mai e putin pana la amiaza, raspunse preotul cu glasul schimbat intrucatva de
ceata! O sa va bateti ca orbii.
- E, se vede destul de bine!
- Jacek! murmura preotul.
- Ascult, parinte.
- De vreme ce nu se poate altfel, adu-ti aminte de cavalerii de Taczew.
- N-o sa-i fac de rusine.
- E bine, dar acum aseaza-te in genunchi sa te binecuvantez si ai grija si tu sa
te inchini inainte de a incepe.
- Sa te intorci sanatos! striga batranul in urma lui.
- Domnia ta, eu voi fi cel dintai!
- Nu! Eu voi fi cel dintai, eu!... repetara in cor fratii Bukojemski.
- Asemenea cavaleri n-am mai vazut in viata mea.
- Hotarati-va o data, ca altfel plec! ii ameninta apoi cu glasul ridicat, aspru.
- Hotaraste tu! striga Cyprianowicz, nadajduind ca el va fi cel ales.
- Pe domnia ta te aleg.
- Incepeti! dadu semnalul Cyprianowicz.
- Rusine! inapoi! Talhari sunte-i, nu sleahtici! Rusine, inapoi, ca aveti de-a f
ace cu mine!
- Pofteste, domnia ta, pofteste!...
- Iau martor pe Dumnezeu ca nu e vina mea.
- Acum e randul meu, dar domnia ta esti trudit. In timp ce ai sa te odihnesti pu
tin, eu am sa-mi acopar tovarasii cu mantiile, ca sa nu inghete pana soseste aju
torul.
- Ajutorul este aproape, raspunse Taczewski, fiindca acolo in ceata asteapta o s
anie cu loitre, adusa de preotul Woynowski care-i la mine. Domnia ta, ingaduie-m
i sa ma duc dupa sanie; potrivnicii mei se vor simti mai bine pe paie decat in z
apada.
- Cum va simtiti- intreba Cyprianowicz.
- Ne-a muscat bine, blestematul, raspunse Lukasz, scuipand sange din belsug, dar
o sa ne razbunam.
- Nu mai pot misca mana deloc, fiindca mi-a frant osul, adauga Marek. A, cainele
!...
- Iar pe Mateusz l-a scrijelit deasupra sprincenelor, spuse Jan. Ar trebui sa-i
punem pe rana miez de paine framantat cu panza de paianjen, dar deocamdata incer
c sa-i opresc sangele cu zapada.
- Daca nu ma orbea sangele... ingaima Marek, l-as fi...
- Si mai e si viclean, lua-l-ar dracu! caci se uita ca o fecioara si inteapa ca
o viespe.
- Eu tocmai viclenia asta n-am sa i-o iert! striga Jan.
- Daca domniile voastre m-ati fi ranit pe mine, m-ati fi lasat aici fara ajutor-
E o datorie de sleahtic, nu se cuvine sa nu ti-o indeplinesti, asa cum nu se ca
de sa refuzi.
- Incotro mergem- se interesa taranul.
- Asteapta- O sa mai iei inca unul, raspunse Cyprianowicz.
- Acum, domnia ta, a venit si randul nostru.
- E, ar fi mai bine s-o lasam balta. Si ce-a fost inainte, numai Dumnezeu stie d
e ce s-a intamplat, iar domnia ta ai fost de partea mea, cand s-au napustit cu t
otii asupra-mi. Ce rost are sa ne batem-
- Are si trebuie, raspunse Cyprianowicz cu raceala. Domnia ta m-ai umilit, dar c
hiar daca n-ai fi facut-o, acum e vorba de bunul meu renume, pricepi- De-ar fi s
a pierd si aceasta sa fie ceasul meu din urma, musai sa ne batem!
- Hm! fie si asa, dar e impotriva vointei mele! consimti Jacek.
- Cu domnia ta e cu totul altceva. Ti-a format mana un invatator pe cinste.
- Pacat ca acela n-ai fost domnia ta! raspunse Cyprianowicz.
- Te-am atins, domnia ta! spuse.
- N-am nimic! Continuam!
- Sangerezi! isi preveni potrivnicul.
- Nici asta nu inseamna nimic!
- Daca-i asa, atunci slava Domnului! se bucura Taczewski, dar mie mi-ajunge si-t
i intind mana. Domnia ta ai luptat ca un cavaler adevarat.
- Fie si asa. Ce-i drept, sangerez destul de mult.
- Pune zapada pe rana, fiindca altfel o sa se umfle! il sfatui Jacek, si urca-te
in sanie.
- Cum te simti, Stach-
- Bine. As putea sa merg si pe jos, dar prefer sania, pentru ca ajungem mai repe
de.
- La Wyrabki!
- Unde- intreba Cyprianowicz.
- La mine. Nu va veti bucura de prea multe inlesniri acolo, dar n-avem ce face.
La Belczaczka, s-ar speria jupanesele, iar la mine se afla preotul Woynowski, ca
re va va obloji ranile, caci la asta se pricepe de minune. O sa trimiteti pe cin
eva dupa cai, apoi veti face ce poftiti. Eu o sa-l rog pe preot sa se duca la Be
lczaczka si sa le spuna cu toata grija ce s-a intamplat.
- Ehei, pana acum n-a fost nimic, necazul abia va sa vina... Batu-v-ar sa va bat
a, domniile voastre, ca v-ati indaratnicit sa incrucisam sabiile.
- Asa este, ne-am indaratnicit, incuviinta Cyprianowicz. Eu si jupanii Bukojemsk
i vom depune marturie.
- Intocmai, desi ma doare umarul grozav, se amesteca in vorba Marek, icnind usor
. Oho, stiu ca ne-ai omenit cum se cuvine, domnia ta, batu-te-ar ghiulelele!...
- Ei, ce-i acolo-
- Pai, ii aduc pe domniile lor, raspunse Jacek.
- Pe toti cinci! exclama.
- Pai, cinci!...
- Cum e, domniile voastre-
- Hm, ne-a tabacit bine, ce sa mai vorbim!
- Nu-i nimic! completara ceilalti.
- Sa dea Dumnezeu sa nu fie nimic, se bucura batranul. Acum, acasa! Acasa, cat m
ai repede! O sa va leg ranile cat ai zice peste.
- Jacu-, hai sa te imbratisez! Ai adus o sanie plina, stau ca snopii!
- Parinte, ei au vrut-o!
- Sa nu crezi cumva ca te laud. Ai avut noroc ca ei te-au provocat, dar oricum e
pacat!
- E, se bucura, slava Domnului ca nimeni n-a patit-o prea rau. Gandesc ca in cur
and domniile voastre va veti simti mai bine.
- Mie mi-e sete! raspunse Mateusz Bukojemski.
- Nu face rau! Jacek, trimite dupa apa.
- Cum adica apa- intreba cu glasul tremurator.
- Parintele vrea sa se spele pe maini.
- Iata niste osteni adevarati! Se poate si vin, dar nu prea mult.
- Binefacatorule, ii sopti, ce sa ma fac- Camara si pivnita sant goale, iar eu s
trang cureaua cat pot. Ce-o sa le dau-
- Se va gasi cate ceva! sopti batranul. La plecare, am poruncit sa aduca si baut
ura, daca n-o ajunge, o sa mai ceri de la berarii din Jedlnia... Chipurile pentr
u mine, fireste... pentru mine... Spune sa le dea cate un pahar, sa se mai manga
ie dupa cele petrecute.
- Ne-am batut, fiindca asta i se poate intampla oricui, grai Mateusz, dar eu m-a
m gandit numaidecat ca domnia ta esti un cavaler vrednic.
- Nu-i adevarat, pentru ca eu m-am gandit cel dintai, se impotrivi Lukasz.
- Tu te-ai gandit, pai tu esti in stare sa gandesti-
- Gandesc ca esti un prostanac, asadar sant in stare, dar ma doare gura.
- A venit cineva, vesti preotul.
- Jupan Pagowski a trimis un slujitor, le dadu de stire, poruncindu-i sa spuna c
a asteapta cu masa.
- N-are decat sa manance singur, se burzului Jan.
- Ce sa-i raspund- intreba Jacek, uitandu-se la preot.
- Cel mai bun tot adevarul este, raspunse batranul. O sa-i spun eu insumi.
- Spune-i lui jupan Pagowski ca nici jupan Cyprianowicz, nici jupanii Bukojemski
nu pot sa vina, deoarece toti sant raniti in duelul cu jupan Taczewski, pe care
l-au provocat Nu uita sa mai spui ca ranile sant usoare. Alearga!
- Oricum s-ar fi aflat! e mai bine sa stie de la inceput ca tu n-ai nici o vina.
- Domniile voastre veti depune marturie- intreba Jacek, adresandu-se inca o data
ranitilor.
- Mi-e sete, dar vom intari si noi, raspunse Mateusz Bukojemski.
- Domniile voastre! Dupa cele petrecute, n-as mai fi calcat pragul acestei case,
daca n-as fi dorit sa va spun cat de umilit ma simt de nedreptatea de care ati
avut parte. Iata unde v-a adus ospitalitatea mea, iata rasplata capatata in casa
mea de cei ce m-au scapat de la ananghie. Vreau sa va asigur ca cine v-a nedrep
tatit pe domniile voastre, acela m-a nedreptatit pe mine, cine a varsat sangele
domniilor voastre, ca si cand l-ar fi varsat pe al meu, fiindca pe mine m-a rusi
nat, cine v-a provocat pe...
- Noi l-am provocat pe el, nu el pe noi!
- Asa este, domnia ta, binefacatorule, adauga Stach Cyprianowicz. In tot ce s-a
intamplat, acest cavaler n-are nici o vina. Numai din pricina noastra s-au intam
plat toate, lucru pentru care te rugam cu umilinta sa ne ierti, domnia ta.
- S-ar fi cuvenit ca judecatorul sa intrebe si martorii, inainte de a da sentint
a, glasui preotul Woynowski cu gravitate.
- Lua-o-ar dracu' de sentinta cu falca mea cu tot!...
- Nu se cade ca eu sa-i iert pe izbavitorii mei. Domniile voastre nu aveti nici
o vina; dimpotriva, pricep de minune cum stau lucrarile, deoarece am vazut prea
bine cum v-a jignit inadins. De buna seama, aceeasi gelozie care, calarind pe de
selate o gloaba costeliva, n-a putut sa ajunga lupii, s-a preschimbat mai tarziu
in dorinta de razbunare. N-am observat numai eu cum acest cavaler , aparat cu atat
a marinimie de domniile voastre, v-a cautat mereu galceava de cand v-a intalnit,
facandu-se luntre si punte sa va starneasca mania. Mai degraba eu sant vinovat
ca l-am ingaduit prea mult si nu i-am spus sa-si caute o tovarasie mai vrednica
de el pe la iarmaroace sau prin carciumi.
- A fost provocat, ce mai putea sa faca- Sa-ti fie rusine, domnia ta! striga.
- Acestea sant treburi lumesti, periti atat de oamenii obisnuiti, cat si de sluj
itorii altarului, dar am sa raspund si la asta, ca sa nu fiu invinovatit de vreo
nedreptate. Uite ce putea sa faca! Se cuvenea sa-mi spuna mie mai intai, ca un
tanar unuia mai in varsta, ca un oaspete stapanului casei, ca un om care neavand
u-si painea lui, a mancat de atatea ori dintr-a mea, iar eu as fi intervenit int
re ei cu dreptul meu de gazda si n-as fi ingaduit ca mantuitorii mei, cavaleri a
tat de vrednici, sa zaca aici insangerati pe paie ca intr-o cocina.
- Domnia ta ai fi crezut ca mi-e frica! exclama Taczewski, frangandu-si mainile
si tremurand ca de friguri.
- Jupane cavaler, il incunostinta, eo instante, eu si starostele Grothus ne vom
duce la tatal domniei tale, la Jedlinka, ca sa-l asiguram de compatimirea noastr
a. Nu ma indoiesc ca va primi rugamintea de a-mi fi oaspete la Belczaczka, asa c
a domnia ta si fratii Bukojemski intoarceti-va acolo. Va aduc aminte ca va aflat
i aici numai din intamplare, ca la urma urmei sunte-i musafirii mei, fata de car
e vreau din toata inima sa-mi arat recunostinta. Parintele domniei tale, jupane
Cyprianowicz, nu poate veni in casa celui ce te-a ranit, iar sub acoperisul meu
veti avea mai multe inlesniri si nu veti muri de foame, cum s-ar putea intampla
aici.
- N-am rabdat nici aici de foame si de sete, ceea ce probantum fuit, dar este ad
evarat ca suntem oaspetii domniei tale si tatal meu, nestiind cum a fost, poate
ca n-ar vrea sa vina aici. Dar cum sa aparem noi inaintea rudelor domniei tale c
u niste fete atat de pocite, care pot starni numai dezgustul-
- De asta sa nu te necajesti, domnia ta. Rudele mele vor simti abominationem, da
r nu fata de ranile domniilor voastre, dupa vindecarea carora veti redeveni tot
atat de frumosi ca si inainte. Vor sosi numaidecat trei sanii cu slujitori, iar
acasa paturile moi va asteapta. Ramaneti sanatosi, e timpul ca eu si starostele
Grothus sa pornim spre Jedlinka. Inchinaciune!
- Domnia ta, nu te-ai aratat prea drept si milostiv!
- Eu imi marturisesc pacatele numai la spovedanie.
- Nu-ti pierde speranta, cavalere, furia va trece si totul se va indrepta.
- Jacu-, il sfatui, daca nu poti sa-ti infrangi durerea, sufera, dar piciorul sa
nu-ti mai calce in casa aceea.
- Asa va fi, raspunse surd Taczewski.
- Nu te lasa prada deznadejdii. Nu uita cine esti.
- Nu uit si tocmai de aceea ma arde!
- Nimeni dintre cei de fata nu-l va lauda pe jupan Pagowski, fiindca una e sa do
jenesti si alta sa calci in picioare cinstea cuiva!
- Nu-i voi zice nimic la el acasa, dar dupa ce ma voi inzdraveni, cand il voi in
talni pe drum sau la vreun vecin, ii voi spune fara ocolisuri sa pupe cainele in
bot.
- Oho! adauga Marek. Sa jigneasca un asemenea cavaler! Va veni o vreme cand asa
ceva nu i se va ierta.
- Merg si eu cu domniile voastre! Asa nu mai rezist! Nu mai pot! Pana cand se in
toarce Pagowski, trebuie, pentru ultima data...
- Jacek, Jacek! Iar mulier! deie Domnul sa n-ai parte acolo de o noua strambatat
e. Nu uita, Jacek ce zice ecleziastul: Virum de mille unum reperi, mulierem ex om
nibus non inveni! . Tine minte si ai mila de tine.
- Jupanita, as vrea sa-ti spun un cuvintel, ingaima cu glasul tremurator, de par
ca nu era al lui, straduindu-se sa-si pastreze linistea.
- Ce doresti, domnia ta-
- Ce-mi doresc eu, nu se va putea intampla, de-ar fi sa platesc in schimb cu man
tuirea sufletului, raspunse clatinand din cap, dar te rog un singur lucru, jupan
ita: nu ma socoti vinovat, nu-mi purta pica, ai doar putina mila, pentru ca nici
eu nu sant facut din lemn sau din fier...
- Domnia ta, eu n-am nimic sa-ti spun, il repezi, si nici nu-i vremea potrivita.
- Ehei, oricand poti sa-i spui o vorba buna celui aflat in suferinta.
- Asta drept plata ca i-ai hartanit pe izbavitorii mei-
- Dumnezeu tine cu cel nevinovat. Slujitorul care a venit la Wyrabki dupa cavale
ri, trebuia sa spuna, asa cum i-a poruncit preotul Woynowski, ca ei m-au provoca
t mai intai. Domnia ta nu stiai-
- Domnia ta stiai-
- Stiam, il infrunta, dar mi-am adus aminte de ce n-ai fi uitat nici domnia ta,
daca tineai cat de putin la mine, anume ca acestor cavaleri le datorez viata. Ma
i stiu de la tutorele meu ca au fost nevoiti sa te provoace.
- Eu nu tin la domnia ta- Asta sa hotarasca Dumnezeu, care priveste in sufletele
oamenilor...
- Asa sa fie!...
- Dar e adevarat! Trebuia sa ma las casapit, numai sa nu te intristezi domnia ta
. Ca doar n-ar fi curs sangele care ti-e drag... Nu se mai poate face nimic! De
la tutorele domniei tale ai aflat ca eu i-am silit sa ma provoace. Sa-l judece D
umnezeu! Dar de ce nu ti-a spus ca m-a insultat fara mila si masura in propria m
ea casa- Am venit, stiind ca acum n-o sa-l gasesc aici. Am venit ca sa-mi satur
bietii mei ochi pentru ultima data de domnia ta. Stiu ca domniei tale ti-e totun
a, dar am crezul ca...
- Chiar asa, se mira, altceva nimic-...
- Ehei, avea dreptate preotul cand imi spunea ca aici nu voi avea parte decat de
umilinta.
- Cu ce te umilesc eu, domnia ta- intreba fecioara contrariata de schimbarea lui
neasteptata.
- Daca n-as sti cum te-ai purtat cu Cyprianowicz, as crede ca n-ai inima deloc.
Dar ai, numai ca nu pentru mine, ci pentru el! A fost destul sa se uite la domni
a ta...
- Mai bine-l taiam de moarte!
- Ti-ai pierdut mintile, domnia ta! exclama ridicand capul si aruncandu-si codit
a pe spate.
- N-ai sa pleci tu, ci eu! rosti cu dintii inclestati, dar vreau sa stii ca, des
i de ani de zile am tinut la tine mai mult decat la viata si sanatate, mai mult
decat la sufletul meu, nu voi mai reveni aici. Am sa-mi musc mainile de durere,
dar n-am sa ma mai intorc, asa sa-mi ajute Dumnezeu!
- Jupane Jacek!...
- Nu se mai intoarce.
- Praedixi! Sa-ti ajute Dumnezeu, Jacek, dar nu te intreb nimic pana cand nu-ti
vii in fire si nu te linistesti...
- S-a sfarsit, totul s-a sfarsit! raspunse Taczewski.
- Doamne, Tu stii ce-i durerea, fiindca Ai suferit pe cruce pentru pacatele omen
esti... Iti aduc dara inima mea insangerata si la picioarele Tale strapunse Te i
mplor sa ai mila de mine...
- Draga Jacek, eu am trecut prin multe cat am fost ostean si am avut parte de o
cumpana mai grea ca a ta, despre care nu vreau sa vorbesc, iti spun doar ca intr
-o clipa de suferinta cumplita, am alcatuit aceasta rugaciune si datorita ei am
scapat cu bine. De atunci, am repetat-o nu o data la ceas de nenorocire si totde
auna mi-a ajutat. De aceea, am rostit-o si acum. Ce zici- Nu te-a mai lasat dure
rea- Hai, spune!
- Ma copleseste tristetea, dar in piept ma arde mai putin, incuviinta Taczewski.
- E, vezi! Acum bea putin vin, iar eu am sa-ti spun sau mai degraba am sa-ti ara
t ceva care ar trebui sa-ti dea curaj. Ia priveste!
- Cat pe ce sa dau ortul popii din asta. Rana m-a chinuit cumplit, dar cicatrice
a nu ma mai doare. Asa-i de obicei, Jacek. Si rana ta va inceta sa te doara cand
timpul o va preschimba in cicatrice. Acum, spune-mi ce s-a intamplat.
- Inteleg ca nu e usor sa redai in cuvinte privirile sau gesturile dispretuitoar
e sau de-a dreptul injositoare. Nu de putine ori se ajunge la duel si la varsare
de sange din cauza unei priviri sau a unei miscari nesabuite din mana. Lucrul d
e capetenie este ca i-ai spus jupanitei ca nu te vei mai intoarce acolo. Tineret
ea-i sfioasa, dar cand se lasa prada dorului, face fete-fete, ca luna de pe cer.
Si dragostea-i ca luna mendax care, cand pare ca se micsoreaza, ea dimpotriva c
reste si se apropie de plinatate. Asadar, ai de gand sa-ti tii cuvantul-
- Am spus: asa sa-mi ajute Dumnezeu , dar, parinte, daca vrei, am s-o repet cu jura
mant in fata crucii.
- Si ce vrei sa faci-
- Sa plec in lume.
- Asta asteptam, de cand te tot indrumam eu. Am stiut dintotdeauna ce te tine ai
ci, dar acum, cand franghia s-a rupt, asa-i, du-te unde vezi cu ochii. Aici n-aj
ungi la nimic, nu te-asteapta si n-o sa ai parte de nimic bun. Te-ai pierde sing
ur! Noroc ca am fost eu aproape si te-am invatat macar sa manuiesti sabia si sa
te descurci pe latineste, altminteri ai fi decazut de tot. Nu-mi multumi, Jacu-,
pentru ca am facut-o din dragoste adevarata. Sigur ca o sa mi se urasca fara ti
ne, dar nu-i vorba de mine. Trebuie sa pleci de aici, fiindca, dupa cate inteleg
, vrei sa te inrolezi in ostire. Este drumul cel mai drept si cel mai vrednic, m
ai ales ca va incepe razboiul cu pagani. Se spune ca pana si cancelaria ofera o
inaintare mai sigura decat sabia, dar asta se potriveste mai putin cu sangele ta
u...
- Nici cu nu m-am gandit la alta slujba, il linisti Taczewski. Dar nu ma pot inr
ola la pedestrime, iar in steagul de calarie n-am cum, fiindca sant sarac.
- Un sleahtic cu latina pe limba si sabia in mana se descurca totdeauna, il intr
erupse preotul, desi nu-i vorba ca trebuie sa ai si insotitori pe cinste. Musai
sa ne sfatuim. Deocamdata am sa-ti spun un lucru despre care nu ti-am mai vorbit
pana acum. Am pentru tine zece cervoneti de aur, lasati de raposata maica-ta, s
i o scrisoare de la ea, unde ma roaga sa nu ti-i dau, ca sa nu se risipeasca, de
cat la caz de mare nevoie, de viata si de moarte. Acest moment a sosit! Ai avut
o mama virtuoasa si cucernica, dar si tare nenorocita, deoarece cand s-a prapadi
t, sarmana, in casa domnea saracia si ce mi-a lasat, a trebuit sa-si rupa de la
gura...
- Binevoieste, Doamne, si da-i vesnica odihna, se ruga Jacek. Cu cei zece cervon
eti de aur voi plati slujba la biserica pentru sufletul ei, iar eu voi vinde Wyr
abki fie si pe nimica toata.
- Si prin vinele tale curge sange vrednic, il maguli, dar nu-ti este ingaduit sa
respingi darul mamei fie si pentru asemenea dorinta. Raposata n-o sa duca lipsa
de slujbe, fii sigur, fiindca desi ea nu prea are nevoie de ele, vor folosi alt
or suflete din purgatoriu. Cat despre Wyrabki, ar fi mai bine sa lasi pamantul z
alog, deoarece altfel este socotit un sleahtic cand are o avere cat de mica, can
d este possesionatus.
- Da, dar eu ma grabesc. As vrea sa plec fie si astazi.
- Astazi n-ai sa pleci, desi cu cat mai repede, cu atat mai bine. Mai intai treb
uie sa-ti pregatesc scrisorile pentru cunoscutii si fostii mei tovarasi de arme.
Va trebui, de asemenea, sa vorbesc cu berarii din Jedlnia, care au pungile plin
e si cai mai buni chiar decat ai calarimii grele. Iar la mine, la casa parohiala
, se vor gasi vreo armura veche si cateva sabii, nu atat de impodobite, dar ince
rcate pe grumazurile suedeze si turcesti...
- Uite ca sania e gata si calatorului ii sta bine cu drumul...
- Parinte si binefacatorule, indeplineste-mi inca o rugaminte si lasa-ma sa merg
si eu la casa parohiala, sa stau acolo pana la plecare... De aici se vad acoper
isurile de la Belczaczka... e prea aproape...
- Chiar eu voiam sa-ti propun, dar mi-ai luat vorba din gura. N-are rost sa mai
ramai aici, iar eu ma bucur din tot sufletul. Hei, Jacu-, nu te pierde cu firea!
Lumea nu se sfarseste la Belczaczka, abia de acolo se deschide larga inaintea t
a. O data urcat in sa, Dumnezeu stie pe unde vei ajunge. Te asteapta razboiul si
faima, iar ceea ce te doare acum, se va ogoi. Parca vad cum iti cresc aripi la
umar; zboara, pasare a Domnului, caci pentru asta esti facuta, asta ti-e destinu
l.
- Acum, ia-ti caciula si sa mergem!
- Caciula-
- Fireste! N-o sa pleci cu capul descoperit.
- Sigur!
- Atunci despre ce e vorba-
- Am uitat-o la Belczaczka.
- Colac peste pupaza! Si ce vrei sa faci-
- Ce vreau sa fac-... O sa iau una de la vreun slujitor, ca nu pot merge cu una
taraneasca.
- Nu poti, incuviinta preotul, dar trimite un baiat la Belczaczka sa ti-o aduca
pe a ta.
- Pentru nimic in lume! se impotrivi Jacek.
- La dracu'! Razboiul, slava, lumea larga, toate-s bune, dar si de caciula e nev
oie.
- Pe fundul unei lazi, am o palarie cucerita de tata de la un ofiter suedez la T
rzemeszno.
- Ia-o si hai sa mergem!
- Tot e bine ca-i o palarie suedeza si nu un turban turcesc. Parca suntem in car
naval!
- Pe catarama sant niste pietricele, poate ca valoreaza ceva. Dupa care, urcara
si pornira. Dincolo de ingraditurile asezarii, prin arinisul desfrunzit se vedea
u Belczaczka si conacul ca-n palma. asa ca preotul privi cu luare-aminte la Jace
k, dar acesta se multumi sa-si traga peste ochi palaria suedeza prea mare si nic
i nu se uita intr-acolo, desi nu numai caciula ii ramasese langa jupanita.
- Nu te teme, n-o sa pateasca nimic. Numai unul dintre jupanii Bukojemski este v
atamat mai rau, dar se va vindeca si el. Ceilalti n-au mai nimic. Preotul Woynow
ski i-a oblojit bine, asa ca nu mai trebuie sa schimb nimic. Toti sant multumiti
si veseli.
- Slava Domnului!
- Taczewski a plecat- Ce-a mai vrut-
- A adus ranitii...
- Hm, cine s-ar fi asteptat la una ca asta din partea lui-
- Ei l-au provocat.
- Nici ei nu spun altfel, dar sa-i casapeasca pe toti cinci, unul dupa altul! Cr
edeam ca se sperie si de closca cu pui.
- E, matusica, domnia ta nu-l cunosti, raspunse cu anume mandrie jupanita Sienia
ska.
- Trebuie sa recunosc, vorbi mai departe, ca sant niste cavaleri vrednici, fiind
ca nu numai ca nu-i poarta pica, dar il mai si lauda, mai cu seama Cyprianowicz.
Pentru ca, zice el, este un ostean innascut . De aceea, sant suparati pe jupan Pag
owski care, spun ei, a cam intrecut masura la Wyrabki.
- Nici domnia ta, matusica, nu l-ai intampinat mai bine pe jupan Jacek.
- Fiindca o merita. Dar si tu l-ai primit la fel!
- Eu-
- Tu! Am vazut eu cum te-ai purtat cu el.
- O, matusica...
- S-a dus sa-si vada feciorul si pe fratii Bukojemski, raspunse jupan Pagowski,
dar l-am linistit pe drum ca nu i s-a intamplat nimic grav.
- N-are rost sa-ti faci griji. Peste cateva zile, se vor inzdraveni cu totii. E,
hai, destul! Le suntem datori recunostinta, e adevarat, de aceea le-am si tinut
partea, in fapt, sant niste straini de conditie destul de joasa.
- Destul de joasa, repeta ca un ecou, numai ca sa spuna ceva.
- Chiar asa, fiindca fratii Bukojemski sant niste calici, iar Cyprianowicz nu-i
decat un homo novus, in sfarsit, ce sa mai vorbim! Vor pleca la ale lor si va fi
iarasi liniste.
- Ma duc, se grabi, sa pregatesc cina.
- Du-te, gospodina mea, du-te, o indemna jupan Pagowski. Tu esti si bucurie si f
olos la casa omului.
- Sa poruncesti sa se puna tacamurile de argint, ca sa-i aratam acestui Cypriano
wicz ca si la noi domneste belsugul, nu numai la armenii innobilati.
- Asculta, Wojtuszek, da fuga pana la Wyrabki si spune-i lui jupan Taczewski ca
jupanita ii da binete inadins si ii trimite caciula asta. Uite un tynf pentru dr
um, dar repeta ce trebuie sa-i spui!
- Ca jupanita ii da binete si ii trimite caciula.
- Nu ca-i da binete, ci ca-i da binete inadins, pricepi-
- Pricep.
- Atunci, du-te! Vezi sa-ti iei cojocul, pentru ca noaptea se lasa gerul. Ia si
cainii cu tine! Sa tii minte: Ii da binete inadins , si intoarce-te degraba, astept
i numai daca jupan Jacek vrea sa-ti dea un raspuns.
- Jupanita, am dus caciula, dar jupan Taczewski nu mai este la Wyrabki, fiindca
a plecat cu preotul Woynowski.
- Ce-i asta- Ce caciula- Cine te-a trimis la Wyrabki-
- Jupanita, raspunse flacaul infricosat.
- Eu, intari jupanita Sieniaska.
- Jupan Taczewski a insotit ranitii pana aici, lamuri, dar pentru ca si eu, si m
atusica l-am intampinat cu raceala, s-a infuriat si a plecat fara caciula, iar e
u i-am trimis-o la Wyrabki.
- Adevarat, nu l-am primit prea bine, incuviinta jupaneasa Winnicka.
- Bine ati facut! le lauda. Cat despre caciula, i-as fi inapoiat-o si eu, fiindc
a mai mult ca sigur ca nu mai are alta.
- Feciorul meu nu-i poarta suparare. Ei l-au silit sa se bata, iar dupa aceea el
i-a dus la casa lui, i-a bandajat si i-a omenit. Fratii Bukojemski spun si ei a
celasi lucru, adaugand ca este un manuitor de sabie care, daca ar fi vrut, i-ar
fi vatamat rau de tot. Hm, au poftit sa-i dea o lectie, dar si-au gasit invatato
rul. Daca-i adevarat ca maria sa regele va porni asupra turcilor, Taczewski ar p
utea fi de mare folos.
- Preotul Woynowski l-a invatat aceste lovituri maiestre.
- Pe preotul Woynowski l-am vazut o singura data la un hram, continua jupan Cypr
ianowicz, dar am auzit multe despre el inca de pe vremea cand slujeam in ostire.
La hram, ceilalti preoti radeau de el, zicand ca acasa creste tot felul de anim
ale, ca in arca lui Noe. Stiu totusi ca a fost un sabier faimos, iar acum e un o
m plin de virtute. Daca jupan Taczewski le-a deprins si pe astea de la el, as vr
ea ca fiul meu, dupa ce se va vindeca, sa nu-si gaseasca alt prieten...
- Se zvoneste ca seimul va hotari curand stransura ostilor, rosti jupan Gedeon,
vrand sa schimbe vorba.
- Asa-i, toti vorbesc despre asta, intari starostele Grothus. Si discutia se des
fasura mai departe despre razboi. Dar dupa cina, jupanita Sieniaska, gasind o cl
ipa potrivita, se apropie de Cyprianowicz si inal-andu--i ochisorii albastri la
el, spuse:
- Domnia ta esti un om bun, foarte bun.
- De ce, ma rog- o descusu Cyprianowicz.
- Pentru ca i-ai luat apararea lui jupan Jacek.
- A cui- intreba batranul.
- A lui jupan Taczewski. Numele lui mic este Jacek.
- Na-ti-o buna, pai chiar domnia ta l-ai certat cu asprime. De ce te-ai purtat a
sa-
- Tutorele meu l-a certat si mai rau. Recunosc, insa, ca n-am fost drepti si cre
d ca ar trebui mangaiat...
- S-ar bucura si el daca ai face-o chiar domnia ta.
- E, asta nu, raspunse cu un zambet trist, s-a suparat pe noi pentru totdeauna..
.
- Floricica frumoasa, cine ar putea sa se supere pe tine pentru totdeauna.
- A, el e in stare!... Cat despre mangaiere, cel mai bine pentru el ar fi ca dom
nia ta sa-i spui ca-l socotesti nevinovat si nu-i porti pica. Atunci si tutorele
meu ar fi nevoit sa faca ceva pentru el, caci i se cuvine.
- Vad ca domnia ta n-ai fost prea aspra cu el, de vreme ce acum ii tii partea cu
atata inflacarare.
- Pentru ca ma mustra constiinta si nu vreau sa nedreptatesc pe nimeni. El este
singur pe lume si e foarte, foarte sarac.
- Atunci, am sa-ti spun domniei tale, ca tocmai asa am hotarat sa fac. Tutorele
domniei tale, ca un vecin bucuros de oaspeti, mi-a spus ca nu ma va lasa sa plec
pana cand nu se va vindeca fiul meu, dar pe Stach si pe cei patru Bukojemski i-
as putea lua acasa chiar si maine. Inainte, insa, ma voi duce fara indoiala la j
upan Taczewski si la preotul Woynowski. Si asta nu din cauza bunatatii mele, ci
pentru ca socotesc ca asa se cade. Eu nu spun ca sant rau, dar cred ca daca aici
este cineva bun, apoi acela nu-s eu, ci domnia ta. Hai, nu te mai impotrivi!
- Sunt sleahtici doar de trei generatii, iar inainte au fost negutatori, o dojen
i. Nu uita cine esti!
- Liniste, blastamatilor, ca va vand pielea ovreilor!
- Eu sant Cyprianowicz de la Jedlinka.
- E, domnia ta, te-am vazut la hramul de la Przytyk, dar numai de departe, fiind
ca era o imbulzeala grozava, exclama preotul, ridicandu-se vioi sa-l intampine p
e oaspete. Fii bine venit sub streasina mea joasa!
- Si eu vin bucuros aici, raspunse Cyprianowicz. E o prea placuta datorie sa ma
inchin inaintea unui cavaler atat de vestit si a unui capelan atat de sfant.
- Da' de unde sfintenie! Poate ca bestiae astea au mai multe merite inaintea lui
Dumnezeu decat mine.
- L-am cunoscut si pe feciorul domniei tale, spuse batranul, e un cavaler destoi
nic si cu purtari alese. Cei patru Bukojemski par doar curtenii lui. Afla, domni
a ta, ca Jacek Taczewski l-a indragit de la inceput atat de mult, ca-l lauda int
runa.
- Si Stach al meu la fel. Se intampla adesea ca oamenii sa se bata si dupa aceea
sa se indrageasca. Nici unul dintre noi nu-i poarta suparare lui jupan Taczewsk
i si toti am vrea din tot sufletul sa legam o trainica prietenie cu el. Am fost
acasa la el, la Wyrabki, si de acolo vin. Credeam ca am sa-l gasesc aici, voiam
sa-l poftesc la Jedlinka, pe domnia ta, parinte, si pe el.
- Jacek e la Radom, dar se va intoarce aici si va veni cu placere... Ai vazut, d
omnia ta, cum s-au purtat cu el la Belczaczka.
- Si ei si-au dat seama, raspunse jupan Cyprianowicz, si le pare rau; nu lui jup
an Pagowski, ci jupaneselor.
- Jupan Pagowski este un om indarjit fara asemanare si candva o sa dea socoteala
inaintea lui Dumnezeu, iar cat despre jupanese, Domnul fie cu ele... Ce sa ne m
ai ascundem dupa deget, toata pricina duelului e una dintre ele.
- Asa am inteles si eu inainte ca fiul meu sa mi-o intareasca. Dar e o pricina n
evinovata.
- Toate sant nevinovate... Domnia ta stii ce zice ecleziastul despre femei-
- Ei, vezi-
- Sunt si dintre acestea, consimti jupan Cyprianowicz.
- Tot din cauza asta pleaca si Jacek in lume. La asta, insa, nici eu nu m-am imp
otrivit. Din contra!
- Cum asa- Chiar acum pleaca- Pai razboiul va incepe abia la vara.
- Domnia ta stii sigur-
- Stiu, fiindca m-am interesat si m-am interesat pentru ca nici pe fiul meu nu-l
pot opri...
- De-asta e sleahtic. Jacek va pleca repede, caci la drept vorbind, daca ramane,
va suferi grozav.
- Inteleg, inteleg totul. In asemenea imprejurari, graba e cel mai bun leac.
- Tocmai de aceea, va mai intarzia prin aceste locuri doar cat va trebui, ca sa
vanda Wyrabki sau sa lase pamantul cuiva... E o tarla nu prea mare, dar am sa-l
sfatuiesc pe Jacek s-o zalogeasca mai degraba, decat s-o vanda. Chiar daca nu se
va mai intoarce niciodata aici, poate spune oricand ca-i pamantul lui, iar asta
face o buna impresie pentru un om cu sangele si numele lui.
- Pai musai sa vanda ori sa zalogeasca-
- Musai. E un om sarac, foarte sarac. Domnia ta stii bine cat costa o astfel de
campanie, iar el nu poate sluji intr-un polc de dragoni.
- Stii ce, parinte, ce-ar fi sa iau eu Wyrabki-
- Domnia ta ce interese ai-
- Ce interese am eu- Vreau sa-i fac un serviciu acestui tanar destoinic fara sa
pierd nimic si astfel sa am dreptul la recunostinta lui. Nu te teme, parinte, in
plus, am si eu socoteala mea. Am sa-l trimit si eu pe fiul meu in acelasi steag
in care va sluji jupan Taczewski. Gandesc ca Stach al meu va gasi in el un tova
ras vrednic si un prieten. Stii si domnia ta cat de important este un tovaras de
nadejde si ce inseamna sa ai alaturi un prieten credincios in tabara, unde duel
urile se isca din orice, si la razboi, unde-i si mai usor sa mori. Dumnezeu nu s
-a aratat zgarcit cu averea mea, dar mi-a daruit un singur baiat. Jupan Taczewsk
i este un viteaz cu mintea treaza si, cum s-a vazut, un mare mester in lupta cu
sabia, iar pe deasupra mai e si virtuos, fiindca l-ai crescut domnia ta. Fie ca
el si Stach sa semene cu Orestes si Pylades. Asta-i planul meu.
- Dumnezeu te-a trimis, domnia ta! Pentru Jacek, bag mana in foc, ca si pentru m
ine. E un baiat de aur si are o inima recunoscatoare, ca pamantul ogorit pentru
grau. Dumnezeu te-a trimis! Acum, flacaul meu se va putea infatisa cum ii sta bi
ne unui Taczewski cu blazonul Powala. Cunoscand astfel lumea larga, poate ca va
uita de fata pentru care a suferit si a irosit atatia ani.
- A indragit-o de mult-
- Ca sa recunoastem adevarul, de mic copil. Dar nici acum nu spune nimic, strang
e din dinti si se zbate ca un tipar in frigare...
- Trebuie totusi sa vorbim accuratissime despre aceste lucruri, rosti batranul i
n cele din urma. Domnia ta cat poti da, ca sa-ti lase zalog Wyrabki- Tarina nu f
ace mare lucru.
- Fie si o suta de ducati.
- Ai frica de Dumnezeu, domnia ta!
- De ce, ma rog- Daca jupan Taczewski imi va inapoia banii vreodata, e totuna ca
t ii dau, iar daca nu, tot voi iesi in castig, fiindca pe aici pamantul e prost;
la Wyrabki, insa, padurea s-a taiat nu demult, asa ca trebuie sa fie bun. Astaz
i am sa-l iau pe Stach si pe fratii Bukojemski la Jedlinka, iar domniile voastre
sa veniti la noi cand se intoarce jupan Taczewski de la Radom. Banii vor fi pre
gatiti.
- Din cer ai picat, domnia ta, cu averea si inima domniei tale de aur, se bucura
preotul Woynowski.
- Pentru ajutor, pentru vorba buna si pentru cinstea domniei tale, as vrea sa te
rasplatesc macar cu un sfat.
- Ascult.
- Fiul domniei tale sa nu stea la Wyrabki! Fata-i frumoasa peste inchipuire. Poa
te fi si virtuoasa, nu neg, dar e o Sieniaska, lucru de care nu ea, ci jupan Pag
owski este atat de mandru, ca de i-ar cere mana, stiu eu, fie si feciorul regelu
i nostru, Jacobus, batranului nu i se va parea prea mult. Pazeste-ti fiul, domni
a ta, nu-i ingadui sa-si sfasie inima de moarte cu aceasta desertaciune, ca Jace
k. Ti-o spun din neprefacuta si binevoitoare prietenie, vrand sa-ti rasplatesc b
inele cu bine.
- Au venit la Jedlinka pe neasteptate din cauza unui necaz in timpul calatoriei.
Eu am fost o data in vizita la jupan Pagowski, ca intre vecini, dar el n-a cata
dicsit sa vina la mine. Vazandu-l cat este de mandru, nu i-am mai cautat nici eu
cunostinta si prietenia. Acum s-a intamplat fara voia mea. Cu toate acestea, n-
am sa-l asez pe fiul meu la Wyrabki si n-am sa-i ingadui sa-si piarda capul la B
elczaczka. Nu suntem sleahtici atat de vechi, ca Sieniaski sau ca Pagowski, dar
oricum, am crescut si noi din razboi, din ceea ce doare, cum spunea jupan Czarni
ecki. Suntem in stare si noi sa ne pastram demnitatea, iar fiul meu vrea si el a
cest lucru. E greu sa-l feresti pe un tanar de sagetile lui Cupidon, dar uite ce
mi-a spus Stach cand l-am descusut la Belczaczka in legatura cu fata: Prefer sa
nu rup marul, decat sa sar prea sus, fiindca daca nu-l voi ajunge, imi va fi rus
ine .
- Oho, are minte baiatul! exclama preotul.
- Asa a fost de mic, adauga Cyprianowicz cu anume mandrie. Pe deasupra, mi-a mai
spus ca acum, cand a aflat ce a insemnat fata pentru Taczewski si cat a suferit
din cauza ei, n-ar vrea in nici un caz sa-i strice socotelile unui cavaler atat
de vrednic. Nu, parinte, nu iau Wyrabki ca fiul meu sa fie mai aproape de Belcz
aczka. Dumnezeu sa-l pazeasca pe Stach si sa-l fereasca de toate relele!
- Amin. Cred, ca si cum mi-ar fi spus-o un inger. Iar pe fata, n-are decat s-o i
a altul, fie si unul dintre jupanii Bukojemski, care se lauda cu rude atat de su
spuse.
- Jacek, poti sa cumperi un pofil si cu zece ducati. Vei avea o suta de cervonet
i in mana, iar Wyrabki va fi tot a ta!
- Ce s-a intamplat-
- Ce leac grozav, un adevarat balsam! repeta in sinea lui preotul Woynowski. Pen
tru ca fiecare om, oricat de legat de femeie, oricat de nefericit, atunci cand p
leaca la razboi trebuie sa aiba grija sa nu cumpere vreun cal cu astma sau schio
p, sa aleaga sabiile, sa probeze armura si sa manuiasca sulita de cateva ori, ia
r in acest fel animus se indeparteaza de ea, indreptandu-se catre lucruri mai in
semnate, asigurand totodata usurarea inimii.
- Pricep, ii spuse, pricep prea bine de ce domnia ta vrei sa-l trimiti cat mai d
egraba de aici, dar trebuie sa recunosc dupa dreptate ca eu nu gandesc rau despr
e jupanita Sieniaska... E adevarat ca in prima clipa nu l-a primit prea bine pe
Jacek dupa duel, dar gandeste-te ca Stach si jupanii Bukojemski abia le scapaser
a pe ea si pe jupaneasa Winnicka din gura lupilor; ce-i de mirare ca, la vederea
ranilor si a sangelui lor, a cuprins-o mania pe care, dupa cate stim, a starnit
-o inadins si Pagowski. Ce-i drept, el este un om neinduplecat, dar copila, cand
am fost la ei, a venit la mine cu umilinta: Recunosc, zice, ca nu ne-am purtat c
u dreptate si ca jupan Jacek se cuvine sa fie rasplatit intr-un fel . Si ochisorii
i s-au umezit pe data, de mi s-a facut mila de ea; in plus, diavolita e nespus
de frumoasa. Are insa un suflet curat si simte strambatatea...
- Pe viul Dumnezeu, sa nu afle Jacek despre asta, ca iar i se urca inima la gat,
si abia a inceput sa respire mai linistit. A fugit de acolo fara caciula, a jur
at ca nu se mai intoarce si fereasca Dumnezeu sa-si calce hotararea. Femeile, do
mnia ta, sant ca focurile acelea ratacitoare ce umbla prin noroaiele grase de la
Jedlnia. Daca le gonesti, fug, dar daca fugi tu, te gonesc ele... Asta-i!...
- E o vorba inteleapta, trebuie s-o tin minte pentru Stach, aprecie jupan Serafi
n.
- Jacek, insa, trebuie sa plece cat mai repede. I-am si pregatit scrisorile catr
e diferiti prieteni si dregatori pe care i-am cunoscut pe cand nu erau in slujbe
inalte, catre capeteniile mai de seama. In ele vorbesc si despre feciorul domni
ei tale ca de un cavaler destoinic; cand ii va veni si lui timpul sa plece, am s
a-i dau altele, desi poate ca se vor dovedi de prisos, deoarece Jacek ii va nete
zi drumul pana atunci. Sa slujeasca impreuna.
- Iti multumesc, parinte, din tot sufletul. Asa-i, sa slujeasca impreuna si sa t
raiasca toata viata in prietenie. Mi-ai vorbit de steagul printului Alexander, c
are se afla la Zbierzchowsk. E un steag de elita, poate chiar cel mai bun de la
husari, astfel ca m-as bucura grozav pentru Stanislaw, dar el mi-a spus asa: Cala
rimea usoara e pentru sase zile pe saptamana, iar husarii numai pentru duminica!
- Generaliter, a spus adevarul, raspunse preotul. Caci husarii nu sant trimisi i
n recunoastere si arareori vreunul din ei iese la hart, fiindca nu se cuvine ca
un astfel de ostean sa se bata cu oricine; in schimb, cand vine duminica lor, at
ata se vanzolesc si calca in picioare, ca altii nici in sase zile nu varsa atata
sange. De altminteri, nevoile razboiului poruncesc, asa ca uneori se intampla c
a si husarii sa aiba de lucru in fiecare zi.
- Domnia ta stii cel mai bine, parinte...
- Asa a fost, cand spre sfarsitul razboiului cu suedezii, ne-am dus sa-l pedepsi
m pe electorul tradator pentru intelegerea cu Carolus. Maresalul Lubomirski a du
s focul si sabia pana sub zidurile Berlinului. Pe atunci, slujeam in steagul lui
de husari sub porucinicul Wiktor. Brandenburghezul ne-a infruntat cu ce-a avut:
pedestrime, osteni obisnuiti printre care se aflau si nobili nemti; ei bine, af
la domnia ta ca atat noi, husarii, cat si cazacii din garda, abia ne mai miscam
bratele amortite de truda...
- Asa de greu a fost-
- N-a fost greu, pentru ca la vederea noastra, muschetele si sulitele tremurau c
a ramurile batute de vant in mainile potrivnicilor, dar luptam in fiecare zi de
dimineata pana seara. La fel trudesti daca infigi sulita in piept sau in spate.
Ehei, a fost o campanie grozava, pentru ca am avut de lucru, nu gluma. Pe de alt
a parte, in viata mea n-am vazut atatia oameni si cai din spate, ca atunci. Am p
ustiit jumatate din Brandenburg, de plangea si Luther in iad.
- E placut sa amintesti ca tradarea si-a primit pedeapsa cuvenita.
- Sigur ca-i placut. Dupa aceea, electorul a venit la jupan Lubomirski sa ceara
pace. Eu n-am vazut, dar mi-au spus ostenii ca jupanul Lubomirski se plimba pe m
edean cu mana in sold, iar electorul trepada in urma lui si se ploconea atat de
adanc, de aproape ca-i ajungea peruca la pamant, si-i imbratisa genunchii maresa
lului. Ba mai mult, se zvonea ca-l si saruta pe unde se nimerea, dar eu nu prea
cred, fiindca maresalul, avand un suflet mandru, ii placea sa-si incovoaie dusma
nul, insa fiind un om bine crescut, n-ar fi ingaduit una ca asta.
- Sa dea Dumnezeu sa se intample si acum cu turcii ca atunci cu brandenburghezul
.
- Experienta mea nu e prea inalta, in schimb, e foarte lunga, de aceea, iti mart
urisesc domniei tale ca lucrurile s-ar putea sa mearga chiar mai bine. Jupanul m
aresal era un razboinic incercat si mai ales norocos, dar nu se poate compara cu
luminatul nostru rege de astazi.
- N-am sa-l fac nici chelar, nici prisacar, glumi preotul inveselit
- Ehei, striga Stanislaw Cyprianowicz razand, a stat doar o zi in scoala tineril
or Bukojemski si a invatat mai mult decat ar fi invatat in padure toata viata.
- A, nu-i adevarat, il indrepta Lukasz, asta-i o fiara mintoasa din fire si stie
ce e bun. Abia l-am adus acasa, ca a si baut horilca, ca si cand ar fi supt in
fiecare dimineata in padure, iar dupa aceea a lovit cainele peste bot: na poftim,
i-a spus, nu mai adulmeca si s-a dus sa se culce.
- Datorita domniilor voastre, am sa ma bucur in lege, le multumi preotul, dar ch
elar n-am sa-l fac, fiindca desi se pricepe foarte bine la bauturi, ar umbla pre
a des pe la butoaie.
- Ursul e in stare de multe lucruri, observa Jan. Preotul Glomiaski din Przytyk
are unul despre care se spune ca stie sa cante la orga. Unii se supara, deoarece
cateodata mai si mormaie, mai ales cand il indeamna.
- Nu e nici un pacat in asta, raspunse preotul, pasarile isi fac cuiburi prin bi
serica si canta spre slava lui Dumnezeu, dar nu se supara nimeni. Orice vietuito
are il slujeste pe Dumnezeu, iar Mantuitorul s-a nascut intr-un staul.
- Se mai spune, adauga Mateusz, ca Isus a prefacut pe un morar in urs, asa ca po
ate a ramas si in el o particica din sufletul omului.
- In acest caz, voi ati omorat morarita, fapta pentru care trebuie sa dati socot
eala. Maria sa, regele, tine foarte mult la ursii lui si nu plateste supraveghet
ori ca sa-i ucida.
- Pai ce, noi nu suntem sleahtici- Neamul Bukojemski e tot atat de bun ca si Sob
ieski.
- Ne-am dat cuvantul de cavaleri ca nu vom impusca ursii, nu-i asa- Ei bine, nu-
i impuscam, ci ii strapungem.
- Regele nu se gandeste la ursi acum, remarca Jan, si apoi cine ne va pari- Sa i
ndrazneasca vreun padurar... Hm, pacat totusi ca ne-am laudat fata de jupanii Pa
gowski si Grothus, fiindca starostele tocmai a plecat la Varsovia si cum se vede
adesea cu maria sa, poate sa ne dea de gol.
- Cand v-ati intalnit cu Pagowski- se interesa preotul.
- Ieri. Tocmai il conducea pe jupan Grothus. Parinte, stii unde este carciuma ca
re se numeste Abator - S-au oprit acolo sa lase caii sa rasufle si asa au dat de no
i. Pagowski s-a apucat sa ne intrebe tot felul de lucruri, s-a interesat si de J
acek.
- De mine- se mira Taczewski.
- Intocmai. E adevarat, a intrebat, ca Taczewski pleaca la oaste-
- Adevarat, am raspuns.
- Si cand asta-
- Se pare ca in curand.
- Da, a zis iarasi Pagowski, se va inrola ca pedestras .
- Domnia ta, asemenea lucruri sa nu crezi, pentru ca Jacek este prietenul nostru
si ar trebui sa-i luam apararea! Si deoarece incepuseram sa gafaim cu totii, s-a
infranat si a schimbat-o:
- N-o spun cu rautate, dar stiu ca Wyrabki nu-s cat o starostie .
- Starostie, nestarostie, nu-l priveste! se burzului preotul. Sa-si vada de trea
ba lui!
- A venit un trimis de la Belczaczka.
- Domniile voastre, Pagowski nu e numai un om viforos, ci de-a dreptul rau. Fiec
aruia dintre noi i se mai intampla sa spuna la manie mai mult decat ingaduie ade
varul, dar sa continui sa umilesti cu inversunare si sa-l calci in picioare pe c
el nedreptatit, e un lucru nevrednic de un sleahtic si un catolic.
- Jacek, daca ti-a mai ramas vreun ghimpe in inima, scoate-l cu cutitul asta. Ci
teste, sarmane, citeste tare, pentru ca nu tu trebuie sa te rusinezi, ci acela c
are a scris o asemenea scrisoare. Sa afle si domniile lor cine-i jupan Pagowski.
- Pagowski e batran si-i lipseste un brat, spuse in graba, asa ca nu poti sa-l p
rovoci la duel!...
- Nu pot sa-l provoc la duel, repeta ca un ecou, dar de ce mai trebuie sa ma si
umileasca-
- Pagowski s-a umilit pe sine, nu pe domnia ta, iar daca nu vei cauta sa te razb
uni, oricine te va lauda pentru sufletu-ti vrednic de un sange atat de ales.
- Iata vorbe intelepte! exclama preotul, trebuie sa te arati vrednic de ele...
- La drept vorbind, marturisi, tin din ce in ce mai mult la tine...
- Fie ce-o fi, rosti in sfarsit Lukasz, dar in locul lui Jacek, eu as proceda al
tfel.
- Cum- intrebara curiosi doi dintre frati.
- Nu stiu nici eu cum, dar m-as gandi si n-as ierta jignirea...
- De vreme ce nu stii, nu vorbi!
- Parca voi stiti!
- Tacere, domniile voastre! se rasti preotul. Fireste, nu vom lasa scrisoarea fa
ra raspuns, dar a nu cauta sa te razbuni, e un lucru crestinesc si catolic.
- Pai si domnia ta ai dus mana la sold la inceput.
- Pentru ca am purtat prea mult sabia. Mea culpa! Dar cum am zis, mai e si impre
jurarea ca Pagowski a imbatranit si n-are o mana. Dreptatea fierului nu folosest
e la nimic aici... Domniile voastre, aflati ca acest om mi-a devenit mai nesufer
it tocmai pentru ca profita ca un ticalos de schilodirea lui...
- Totusi, o sa-i fie cam stramt in olatul nostru, interveni Jan Bukojemski. Vom
avea noi grija ca sa nu mai calce nimeni in casa lui...
- Pana una-alta, trebuie sa-i raspundem, il intrerupse preotul, si asta numaidec
at.
- Pentru mine, toti oamenii din casa asta sant ca si morti, norocul lor ca asa a
m hotarat in sinea mea...
- Asa si este, toate puntile de legatura sant distruse, completa preotul, cautan
d pene si hartie. Dar Jan Bukojemski nu se lasa:
- E bine ca puntile de legatura sant distruse, dar ar fi fost mai bine ca si Bel
czaczka sa arda!... La noi, in Ucraina, se intampla de multe ori asa; cand se st
atornicea vreun venetic si nu se impaca bine cu oamenii din partea locului, el e
ra omorat si conacul ars din temelii.
- Domniile voastre ati venit in acest tinut din Ucraina, eu de langa Lwow, iar j
upan Pagowski de la Pomorzany, asa ca dupa mintea domniei tale, jupan Taczewski
ne-ar putea socoti pe toti niste venetici. Afla, insa, ca Republica este o casa
mare, unde locuieste familia sleahticilor si unde oriunde s-ar gasi, sleahticul
este la el acasa...
- E ceva ce eu nu pot sa inteleg.
- Nici noi nu intelegem, raspunse Lukasz Bukojemski, dar daca vrei sa bei mied,
bem si noi.
- Daca duelul ar fi inceput in casa lui, desi asemenea lucruri se intampla pretu
tindeni, Pagowski ar fi avut dreptul sa se simta jignit. Dar acum el stie ca nu
eu v-am provocat, stie ca m-a umilit degeaba in casa mea, stie ca m-am impacat c
u domniile voastre, in sfarsit, stie ca nu-i voi mai trece pragul, si cu toate a
cestea, continua sa ma prigoneasca, sa ma calce in picioare...
- Adevarat, e o indaratnicie neobisnuita, intari batranul Cyprianowicz.
- Deci si domnia ta crezi ca e ceva necurat in treaba asta-
- In care treaba- intreba preotul care, intrand din odaia de dormit cu scrisoare
a gata, auzise ultimele cuvinte.
- In ura lui neostoita fata de mine.
- Eu iti repet ce ti-am mai spus si alta data: aici e vorba de mulier.
- Domniile voastre, v-am citat cuvintele ecleziastului despre femeie-...
- Cu atat mai mult nu inteleg, fiindca daca e cineva pe lume... daca pe cineva..
. daca exista cineva... cu tot sufletul...
- Draga Jacek, il sfatui, e mai bine sa arzi rana, oricat te-ar durea, decat s-o
lasi sa se adanceasca; de aceea, nu vreau sa te crut. Ehei, si cu la vremea mea
am fost un ostean laic, asa ca inteleg multe lucruri. Stiu ca se intampla cateo
data ca amintirea si jalea, de-ar pleca omul cat de departe, sa se tarasca urlan
d in urma lui ca niste caini si sa nu-l lase sa doarma. Asa ca tot e mai bine sa
scapi de ele dintr-o data. In clipa asta, tu simti ca ai fi in stare sa-ti vers
i tot sangele pentru cei din Belczaczka, de aceea esti uluit si suferi atata, pe
ntru ca razbunarea te urmareste tocmai din partea lor. Lucrul ti se pare cu nepu
tinta, dar este cu putinta!... Fiindca daca ai starnit mandria si desertaciunea
femeii, daca ea a crezut ca vei schelalai cand vei fi batut, iar tu n-ai schelal
ait si nu te-ai gudurat, ba te-ai si smucit si ai rupt lantul, afla ca nu te va
ierta niciodata, ura ei, mai neinduplecata decat cea a barbatului, prigonindu-te
totdeauna. Nu exista decat un leac, sa-ti smulgi dragostea din piept, fie si o
data cu inima, si s-o zvarli departe de tine ca pe un arc crapat, asta e!
- E adevarat ca am smucit de lant si l-am rupt... Asa-i, cel ce ma urmareste nu-
i Pagowski!
- Acum stiu ce-as face, se amesteca deodata Lukasz Bukojemski.
- Spune, nu ascunde nimic! il grabira fratii.
- Voi stiti ce zice iepurele-
- Ce iepure, te-ai imbatat-
- Cel de sub mejdina.
- Stiti care-i talcul testamentului-
- Stim, dar ne place sa te ascultam!
- Atunci, ascultati:
- Oho, pe Dumnezeul meu, e o idee grozava! se bucura Jan.
- Si indrazneata, si la obiect!
- Sa-i scrie Jacek asa!
- Ba, se impotrivi preotul suparat de amestecul fratilor, ii voi scrie eu, nu Ja
cek, dar nu se cuvine ca o fata bisericeasca sa imprumute vorbele de la domniile
voastre.
- N-a fost deloc usor, a trebuit sa tai si coarnele rautatii, sa folosesc si pol
iteturile si sa-i arat totodata ca banuim de unde provine intepatura. Ascultati,
insa, si daca vreunul dintre domniile voastre are ceva de spus, sa pofteasca.
- Domniile voastre, bagati de seama ca nu-i scriu: mult iubite , ci draga...
- Asta o sa-l infurie! constata jupan Serafin, citeste mai departe, parinte.
- Luati aminte:
- A, pe viul Dumnezeu, il intrerupse batranul Cyprianowicz, Pagowski o sa-si pia
rda mintile de furie!
- Da, se cuvenea sa-i mai tai din nas, iar daca astfel nu mai e cu putinta nici
o impacare, cu atat mai bine, caci si Jacek tocmai asta voia.
- Asa-i! E adevarat! exclama Taczewski cu inflacarare.
- Acum, ascultati ce-i scriu din partea mea:
- Totu-i scris accurate, aprecie jupan Serafin, nu mai trebuie sa adaugi sau sa
tai nimic.
- Hm! se bucura preotul. Domnia ta crezi ca a capatat ce a meritat-
- Oho! am simtit ca ma ia cu cald la unele cuvinte.
- Si eu la fel, adauga Lukasz Bukojemski. E drept ca auzind asemenea lucruri, te
apuca setea ca pe vremea de canicula.
- Jacek, fa pe placul oaspetilor, iar eu pecetluiesc scrisoarea si o trimit numa
idecat.
- Uite-o. Am sfarsit treaba! N-am fost oare prea aspru- E un om batran, daca se
imbolnaveste- Vulnera provocate de pana nu dor mai putin ca cele provocate de sa
bie sau glont.
- Adevarat, adevarat! incuviinta Taczewski.
- Parinte, indoielile domniei tale sant laudabile, insa Pagowski nu le-a avut. S
crisoarea lui tinteste drept in inima, iar a domniei tale doar in trufie si raut
ate; de aceea, sant de parere ca trebuie sa fie trimisa asa.
- In loc de rasplata, m-am ales cu bataia, i se planse. Eu nu voiam sa fac asta,
fiindca sunt om cu experienta si cunosc lumea, dar cand ai inceput sa-ti impreu
ni mainile si sa-mi spui ca a fost nedreptatit, ca am fost amandoi prea aspri cu
el, ca ar fi fost mai bine sa nu plece suparat, m-am lasat convins: i-am trimis
un ajutor in bani, un cal si o scrisoare cuviincioasa; credeam ca va veni sa-mi
multumeasca si sa-si ia ramas bun, cum trebuia sa faca un om care a petrecut at
ata timp sub acoperisul meu, si cand colo, uite ce raspuns mi-a trimis.
- Sa-i ierte Dumnezeu pentru ce-mi scriu ad personam, rosti dupa un rastimp de t
acere, caci numai el stie daca neamul Pagowski e mai prejos decat Taczewski, cu
toate ca lumea mai mult nascoceste decat e adevarat. Nu pot totusi sa-i iert, bi
ata mea orfana, ca si pe tine te rasplatesc pentru inima ta de inger cu asemenea
nerecunostinta.
- Asta n-a scris-o jupan Jacek, ci preotul Woynowski, raspunse jupanita Sieniask
a, aga-andu-se parca de acest ultim mijloc de salvare.
- Copila mea, tu crezi ca tine la tine-
- Cred, dadu raspuns fata, aplecandu-se si sarutandu-i mana.
- Desi esti convinsa, nu stii totusi cat de draga-mi esti cu adevarat. Tu esti t
oata mangaierea mea. Rareori imi ingadui asemenea cuvinte si spun ce simte inima
, in care salasluieste o veche durere. Trebuie totusi sa intelegi ca pentru mine
tu esti singura fiinta scumpa pe lume. N-as vrea ca in fiecare ceas al vietii s
a-ti sporesc supararea si grijile, cu atat mai putin durerea, ci numai bucuria s
i fericirea. Nu doresc sa te intreb ce a inceput sa incolteasca in inima ta, dar
iti spun asa: Fie ca a fost, cum banuiesc, o dragoste de sora sau ceva mai mult
, nu este vrednic de ea acest tanar care ne hraneste cu nerecunostinta pentru pr
ietenia noastra sincera. Anulka mea, te-ai amagi singura crezand ca preotul a sc
ris asa fara stirea lui Taczewski. Au alcatuit raspunsul impreuna si se sumetesc
atata, fiindca am auzit ca Taczewski a facut rost de bani de la armeanul acela
din Jedlinka. Iata ce-i trebuia, iar acum, cand nu mai are nevoie, nu se mai ing
rijeste de nimeni si de nimic. Asta-i adevarul si tu singura musai sa-l recunost
i in sufletul tau, ca a gandi altfel, ar insemna sa te pacalesti de bunavoie.
- Recunosc, sopti jupanita.
- Nu! Se spune ca numai oamenii batrani au obiceiul sa laude trecutul si sa vorb
easca de rau timpurile mai noi. Dar nu-i asa! Nu e un obicei!... Lumea se strica
intr-adevar, se strica oamenii; si pe vremea mea, nu s-ar fi purtat nimeni ca T
aczewski. Stii cum a inceput tarasenia- Totul se trage de la noaptea aceea petre
cuta in copac, cand cavalerul s-a facut de ras... Sa grabesti chipurile in ajuto
rul cuiva si sa te cateri in copac de frica, se poate intampla, fara indoiala, d
ar sa te mai si lauzi pe urma, e lucru caraghios. Nici eu nu-i socotesc viteji p
e fratii Bukojemski si pe Cyprianowicz; sant niste betivani, incurca-lume si bar
bugii! Pe ei ii interesau mai mult pieile lupilor decat viata noastra. Dar in in
ima lui Taczewski s-a cuibarit asemenea invidia, incat nu i-a putut ierta nici m
acar pentru ajutorul lor intamplator. De aceea a avut loc duelul acela.
- De ce ai cazut pe ganduri-
- E, n-am nimic, raspunse copila, numai ca sant atat de trista, incat n-am cuvin
te sa...
- E mai bine, spuse in sfarsit, ca aceasta tristete sa piara o data cu lacrimile
, decat sa se intareasca in inima. Hm, ce sa facem! N-are decat sa plece, sa-si
sune talerii straini in buzunar, sa-si taraie valtrapurile prin noroi, sa faca p
e magnatul si sa petreaca in mijlocul camarazilor din Varsovia. Noi o sa ramanem
aici, copila mea... Sigur ca nu-i mare scofala, dar oricum, va fi o mangaiere,
daca te gandesti ca aici nu te va insela nimeni, nu te va supara si nu-ti va ran
i inima, ca toti vor avea grija de tine ca de ochii din cap si fericirea ta va f
i lucrul de capetenie si ultimul gand al vietii mele. Hai, vino...
- Ridica-te, copila mea, o indemna. Nu-i asa ca n-ai sa mai plangi-
- N-am sa mai plang, consimti jupanita, sarutandu-i mana.
- Ei, vezi- Asa! intotdeauna sa te gandesti unde-ti poti afla un liman linistit.
Toti tinerii sant bucurosi sa alerge ca vantul prin lumea intreaga, pe cand eu
nu te am decat pe tine. Asta sa n-o uiti niciodata!... Uneori, poate ca ti-ai sp
us: Tutorele meu priveste mereu ca lupul, cautand cearta tuturor; n-are nici un p
ic de intelegere pentru tineretea mea . Ei bine, stii la ce s-a gandit si se gande
ste intruna tutorele tau- E adevarat, cateodata la fericirea trecuta si la durer
ea ce mi s-a infipt ca o sageata in inima, dar afara de asta, numai la tine si l
a viitorul tau, numai la felul in care sa-ti sporesc binele. Ceasuri intregi am
stat la taifas cu jupan Grothus; radea de mine ca nu mai am decat un singur gand
. Intr-adevar, as vrea ca dupa moartea mea sa-ti ramana un coltisor linistit si
o bucata de paine...
- Deie Domnul sa n-ajung ceasul asta! se impotrivi jupanita, aplecandu-se din no
u spre mana lui jupan Gedeon. In glasul ei era atata sinceritate, ca fata aspra
a batranului sleahtic se lumina de o bucurie neprefacuta.
- Tii si tu putin la mine, nu-i asa-
- O, binefacatorule!
- Sa te rasplateasca Dumnezeu, copila mea. Varsta mea nu-i prea inaintata si tru
pul, daca n-ar fi ranile din inima si cele insemnate pe piele, s-ar tine destul
de bine. Se spune, insa, ca moartea asteapta intotdeauna la poarta, iar la usa c
asei ciocaneste numai atunci cand vrea. In acest caz, ai ramane numai cu jupanea
sa Winnicka pe lume. Jupan Grothus este un om bun si avut, el va respecta cu sfi
ntenie testamentul meu, dar in privinta celorlalte rude ale sotiei... Cine poate
sti! Iar Belczaczka am primit-o ca zestre a ei. Daca se vor impotrivi si vor po
rni judecata... Trebuie sa prevezi totul. Jupan Grothus mi-a dat un sfat bun, de
sigur, dar destul de ciudat, de aceea n-am sa-ti vorbesc despre el... As vrea sa
-l vad pe maria sa regele si sa-l rog sa vegheze asupra ta si a implinirii testa
mentului. Acum, insa, regele este ocupat cu seimul si viitorul razboi... Jupan G
rothus spunea ca daca va fi razboi, ostile vor pleca inainte cu hatmanii, iar ma
ria sa va intarzia o vreme la Cracovia... Poate ca atunci... Poate ca vom merge
impreuna... Dar orice ar fi, copila mea, tot ce am, este si va ramane al tau, ch
iar daca voi fi silit sa ascult sfatul lui jupan Grothus. Fie si cu un ceas inai
ntea mortii!... Asa sa-mi ajute Dumnezeu. Si eu nu vorbesc degeaba, cum bate van
tul pe camp, eu imi voi tine cuvantul, nu ca Taczewski.
- Atat iti este de cald- o intreba jupaneasa Winnicka.
- E primavara, matusica, primavara adevarata! raspunse.
- E, si tu esti la fel, pe Dumnezeu meu!
- O, ce incet mergem! se planse dupa o clipa. Drumul e tare greu. Nu-i asa ca da
ca cineva vrea sa plece intr-o calatorie lunga, trebuie sa astepte sa se zbiceas
ca drumurile-
- Jedlnia.
- Trecem pe la biserica- intreba jupaneasa Winnicka.
- Nu trecem, mai intai pentru ca biserica trebuie sa fie inchisa, intrucat preot
ul a plecat la Przytyk, iar in al doilea rand, fiindca m-a jignit si nu-i voi sa
ruta mana, daca se va apropia de mine.
- Iar pe domnia ta si pe tine. Anula, va rog sa nu intrati in vorba cu el.
- Inchinaciune! Inchinaciune!...
- Cu plecaciune! raspunse jupan Pagowski.
- Domnia ta, te duci la Przytyk-
- Ca in fiecare an. Cred ca si domniile voastre mergeti tot la hram-
- Pai cum, incuviinta Marek. Inainte de a pleca la razboi, trebuie sa ne curatim
de pacate.
- Nu-i prea devreme-
- De ce sa fie prea devreme- intreba Lukasz. Ce-am pacatuit pana acum, ne va fi
iertat la hram, iar de ce se va mai aduna dupa aceea, preotul ne va dezlega inai
nte de lupta in partykulo mortis.
- Domnia ta vrei sa spui in articulo.
- E totuna, numai pocainta sa fie sincera.
- Ce intelegi prin asta, domnia ta- intreba jupan Pagowski inveselit.
- Ce inteleg- Preotul Wior ne-a spus ultima data dupa spovedanie sa ne dam cate
treizeci de nuiele, iar noi ne-am dat cate cincizeci. Fiindca am gandit asa: de
vreme ce puterii ceresti ii plac nuielele, n-are decat sa se sature!
- Ehei, simt ca vor avea mancare din belsug! spuse cel mai tanar dintre jupanii
Bukojemski, urmarindu-le din ochi.
- Pai razboiul inseamna pentru ele un adevarat seceris! observa Mateusz.
- N-au cum sa simta, fiindca mai e mult pana la razboi, se impotrivi Pagowski.
- Mult, putin, oricum e sigur!
- Domnia ta de unde stii-
- Doar stie toata lumea despre ce s-a vorbit la adunare la noi si care sunt poru
ncile pentru seim.
- E drept, dar nu se stie daca peste tot a fost la fel.
- Jupan Przylubski a cutreierat o mare parte din tara si a spus ca pretutindeni
s-a intamplat tot asa.
- Care jupan Przylubski-
- Cel din tinutul Olkusz... strange oaste pentru parintele episcop de Cracovia.
- Pai episcopul de Cracovia a poruncit sa recruteze oameni inainte de seim-
- Ca sa vezi, domnia ta! Asta e cea mai buna dovada ca razboiul e sigur. Parinte
le episcop vrea sa alcatuiasca un steag pe cinste de calarime usoara... iar jupa
n Przylubski s-a abatut inadins prin partile noastre... intrucat a auzit de noi.
..
- Oho!... Se vede ca faima domniilor voastre s-a latit in toata lumea... Si v-at
i inrolat-
- Se intelege!
- Toti-
- Cum altfel- E bine ca la razboi sa ai prieteni langa tine, nu mai vorbim de fr
ati.
- Bine, dar tanarul Cyprianowicz-
- Cyprianowicz va sluji impreuna cu Taczewski.
- Sunt prieteni atat de buni- Si la cine vor sluji-
- La jupan Zbierzchowski.
- La dragoni-
- Pentru Dumnezeu, ce vorbesti, domnia ta- Pai asta-i steagul de husari al print
ului Alexander.
- Ia te uita, ia te uita!... E un steag vestit...
- Nici Taczewski nu-i un fitecine.
- Am auzit ca a lasat zalog Wyrabki. Ce suma a primit-
- Mai mult decat i-ai fi dat domnia ta, raspunse Marek cu asprime.
- Cu atat mai bine, se prefacu bucuros, cavalerul trebuie sa fie multumit.
- Ehei, se minuna Lukasz, cand a plecat, mai ca si-a pierdut mintile de bucurie.
Canta de se rasturnau lumanarile in carciuma. E adevarat ca ne cam chercheliser
am la cina de despartire...
- La asta ma si asteptam...
- La ce te asteptai, domnia ta-
- Ca domniile voastre sa beti la masa de despartire, iar jupan Taczewski sa plec
e de aici cantand... Hm, cine alearga dupa noroc, acela trebuie sa se grabeasca,
iar cui ii surade, poate ca-l va si prinde.
- Ehei, repeta Lukasz.
- Parintele Woynowski i-a dat scrisori catre jupan Zbierzchowski, un cunoscut si
prieten al lui, iar acolo, la Zbierzchowski, pamantul e atat de manos, de poti
sadi ceapa oriunde. Afara de asta, mai e si o jupanita, singura la parinti, care
abia a implinit cincisprezece ani. Asa ca domnia ta sa nu-i duci grija lui Tacz
ewski. Se descurca el si fara domnia ta, si fara nisipurile de la Radom.
- Eu nu-i duc grija, raspunse uscat Pagowski, dar poate ca si domniile voastre v
a grabiti, iar careta merge ca o broasca testoasa prin noroiul asta.
- Atunci, inchinaciune!
- Ma-nchin si eu, ma-nchin. Sluga domniilor voastre!
- Si noi asijderea!...
- Ati vazut- intreba Lukasz, de doua ori am spus: Ehei! si de doua ori parca i-am
infipt sabia in inima... cat pe ce sa plesneasca!...
- Eu le-am platit-o si mai bine, se grozavi Marek, si batranului, si fetei.
- Cum adica- Spune, nu ascunde! strigara fratii.
- Pai n-ati auzit-
- Am auzit, dar repeta inca o data.
- Atunci cand le-am spus de jupanita Zbierzchowska. Ati bagat de seama cum a alb
it fata- Am vazut-o cum isi tinea mana pe genunchi, aci o strangea, aci o desfac
ea! intocmai ca o pisica zburlita cand vrea sa zgarie. Atat era de pornita...
- Mie imi parea rau de ea... E ca o floare... Tineti minte ce zicea batranul Cyp
rianowicz-...
- Ce- intrebara curiosi Lukasz, Marek si Jan, oprindu-si si ei caii.
- Pai daca am uitat.
- Ce ai, Anulka, ti-e frig-
- Nu, raspunse fata cu glasul somnoros, strain parca. N-am nimic, dar aerul imi
provoaca o stare ciudata... Si cu toate ca glasul i se franse dintr-o data, ochi
i ii erau uscati. Dimpotriva, in pupile ii licareau scantei neobisnuite si fata
parca ii imbatranise.
- Conticeo, rosti, intentumque os teneo, vorbeste, domnia ta!
- Hm, nu prea-mi vine la indemana si vad ca va fi mai greu decat credeam.
- Am sa te ajut eu. Nu cumva domnia ta vrei sa-mi vorbesti de unul dintre sfinti
-
- Un sfant-
- Da, despre unul care are doua capete si patru picioare.
- Ce sfant mai e si asta- intreba jupan Gedeon uluit.
- E o ghicitoare. Asa ca trebuie sa ghicesti singur.
- Parinte prelat, cine se gandeste la lucruri serioase, n-are timp de ghicitori.
- E, incearca, domnia ta!...
- Un sfant cu doua capete si patru picioare-!...
- Chiar asa!
- Pe Dumnezeul meu, habar n-am.
- E sfanta randuiala a casatoriei. Nu-i asa-
- Pe legea mea, e adevarat! Asa-i, tocmai despre asta vreau sa-ti vorbesc...
- E vorba de Anulka Sieniaska-
- Chiar despre ea. Vezi, parinte, ea chipurile mi-e ruda, dar atat de departe, i
ncat nimeni nu se mai gandeste la asta... M-am legat de ea, pentru ca eu am cres
cut-o si datorez recunostinta neamului ei, fiindca tot ce am avut noi in Ucraina
, ca si familiile Zolkiewski, Danilowicz si Sobieski, am primit sau am mostenit
de la magnatii Sieniaski... As vrea sa-i las orfanei tot ce am, desi e drept ca
averea mea s-a spulberat in urma navalirilor tatare si mi-a ramas numai mosia so
tiei... Ea mea, fiindca este inscrisa pe numele meu, dar rudele ei sant multe. I
ntai de toate, jupan Grothus, starostele de Rajgrod... De el nu ma tem, pentru c
a e un om bun si are mai multa avere decat ii trebuie... De altminteri, chiar el
mi-a dat ideea, la care m-am gandit si eu nu o data, caci dorinta dormita in ad
ancul inimii... dar el a starnit-o...
- Domnia ta, stii de ce-mi place mie migdala asta- Pentru ca e buna! Daca era us
cata, n-o mancam.
- Ce vrei sa spui-
- Vreau sa spun ca domniei tale iti place Anulka, fiindca este ca migdala asta..
. Ehei, chiar si mai si! Dar daca ar avea vreo cincizeci de ani, neindoielnic ca
domnia ta nu te-ai mai ingriji atata de viitorul ei.
- Nu ti-o iau in nume de rau, pentru ca in toate trebuie sa existe un motiv teme
inic si asa-i lasat de Dumnezeu ca orice om sa prefere o ridiche tanara, nu una
zbarcita. Doar cu vinul e altfel, asa ca in ceea ce priveste aceasta licoare, ne
supunem sentintei Providentei
- Adevarat, totdeauna-i mai bun ce-i proaspat, afara de vin, iar jupan Kochanows
ki a scris doar in gluma ca sotul batran, ca si stejarul varstnic, e mai presus
decat cel tanar. Nu vreau decat sa-i las averea, luand-o de sotie, caci atunci n
u va mai fi nimeni impotriva, altfel vor avea loc discutii, certuri, judecati, p
oate si incalcari de pamanturi, de care n-are cine s-o apere. Jupaneasa Winnicka
nu e in stare!
- Asta asa e...
- Cum, insa, nu sant usuratic, n-am vrut sa hotarasc de capul meu si am venit la
domnia ta, ca sa ma intaresti in credinta ca fac bine si sa-mi dai un sfat potr
ivit.
- Vezi, domnia ta, in asemenea treburi e greu sa dai sfaturi si nu de putine ori
dupa aceea omul repeta o data cu Boetius: Si tacuisses, philosophus mansisses...
sau cu Iov: Stultus quoque si tacuerit, sapiens reputabitur... Dorinta domniei tal
e, in masura in care izvoraste dintr-o dragoste fierbinte, este indreptatita, ia
r daca pe deasupra mai provine si din grija pentru binele fetei, e chiar laudabi
la. Dar Anulka nu va avea oare de suferit, nu va trebui s-o ameninti sau s-o inf
ricosezi ca s-o conduci ad altare- Am auzit ca ea il are drag pe Jacek Taczewski
, ceea ce stand stramb si judecand drept, am vazut si eu cand ti-am vizitat casa
.
- Ce-ai vazut, domnia ta- se interesa Pagowski nestapanit.
- Nimic rau, afara de signa dupa care se recunoaste dragostea; am vazut cum uneo
ri se tineau de mana mai mult decat se cuvenea, cum se urmareau din priviri; o d
ata l-am vazut pe Jacek urcat in copac si aruncandu-i visine in sort, dar pentru
ca se uitau unul la altul, visinele cadeau mai mult pe jos decat in sort; am va
zut cum se uitau in sus la berzele ce treceau in zbor si ea, chipurile fara sa v
rea, se rezema de el, iar pe urma (totdeauna femeia-i vicleana) il certa ca se a
propia prea mult... Ce altceva- intr-un cuvant, tot felul de experimenta ce dove
desc dorinta ascunsa. Domnia ta ai sa-mi spui ca asta nu inseamna nimic- Fie si
asa! Dar ca ea s-a simtit atrasa de el, poate chiar mai mult decat el de ea, num
ai un orb putea sa nu vada si ma mir ca domnia ta n-ai bagat de seama si avand i
n vedere planurile domniei tale, nu ai pus capat jocului.
- Ce ai, domnia ta-
- Bea putin vin, domnia ta, il indemna preotul.
- Mi s-a facut negru inaintea ochilor.
- Din pricina celor ce ti-am spus eu-...
- Nu. De la o vreme, mi se intampla destul de des, iar acum sant fatigatus de po
st, de drum si de primavara asta neasteptata.
- Atunci poate ca ar fi mai bine sa-ti slobozi sange fara intarziere.
- Asa am sa si fac, acum, insa, o sa reluam discutia dupa ce ma odihnesc putin.
- Nu ma plang ca n-am putere, spuse, daca as strange bine in pumnul ce mi-a mai
ramas paharelul asta de argint, cred ca l-as zdrobi cu usurinta. Dar sanatatea n
u-i acelasi lucru cu puterea, desi amandoua sant in mana Domnului.
- Viata omului e lucru plapand.
- Tocmai de aceea, daca vrei sa ajungi la ceva, trebuie sa te grabesti. Parinte,
domnia ta vorbesti de Taczewski si de dragostea pe care ar putea s-o aiba unul
pentru celalalt. Recunosc, nici eu n-am fost orb. Am vazut-o si eu incoltind, da
r abia in ultimul timp. Nu uita ca pana nu demult era o poama cruda si nu s-a co
pt bine nici acum. Venea in fiecare zi si pentru ca acasa nu prea avea ce manca,
asa ca l-am primit si de mila. Preotul Woynowski l-a invatat latina si lupta cu
sabia, iar eu l-am hranit. Asta-i tot. Cat despre tanar, abia cu un an in urma
i-a mijit mustata, i-am socotit niste copii, era in firea lucrurilor sa se tina
de tot felul de sotii. Dar ca asemenea pauper sa cuteze sa se gandeasca, si inca
la cine- la jupanita Sieniaska, recunosc ca nu mi-a trecut prin cap si abia de
curand mi-am dat seama.
- E drept ca e pauper, dar e un Taczewski.
- De la Mori-de-foame!... Nu, parinte, un linge-blide poate face tovarasie numai
cu un caine. Cand am observat ce ganduri are, l-am urmarit mai cu luare aminte
si am descoperit ca nu e numai un fante si un calic, ci si un sarpe otravit totd
eauna gata sa muste mana care l-a hranit. Slava Domnului ca a plecat, dar la des
partire m-a muscat nu numai pe mine, ci si pe fecioara asta nevinovata.
- Chiar asa- nu-i veni sa creada prelatului.
- N-ai teama, parinte, isi sfarsi istorisirea, fratii Bukojemski au umplut pahar
ul suferintelor Anulkai in drumul spre Przytyk; ehei, au turnat atat de mult, in
cat s-a varsat si acum fecioara nu uraste nici o vietuitoare ca pe acest neispra
vit, lepadatura si talhar!
- Stapaneste-te, domnia ta, ca iarasi ti se urca sangele la cap.
- Adevarat. Nu voiam sa vorbesc despre el, dar nu vreau sa sufere fata si nici s
-o conving cu anasana. Asta s-ar cuveni s-o faca altcineva, un prieten al ei si
al meu, un om de mare merit si cu multa minte, ce se pricepe sa foloseasca vorbe
le, sa miste inima si sa convinga judecata. Iata, bunule, parinte, de ce am veni
t sa te rog pe domnia ta. N-ai sa ma refuzi nu numai per amicitiam pentru mine,
dar si pentru ca asa e drept si cinstit.
- E vorba de binele ei si al domniei tale, asa ca nu te refuz, incuviinta prelat
ul, dar as vrea sa-mi lasi timp sa ma gandesc cum sa duc treaba la capat mai uso
r...
- Eu ma duc indata la felcer sa-mi sloboada sangele, ca sa ma intorc acasa cu mi
ntea mai limpede, iar domnia ta alcatuieste-ti planul. Nu va fi prea greu si cre
d ca nici din partea cealalta nu vei intimpina vreo greutate.
- Fratioare, greutatea poate fi numai una.
- Care-
- Prietenia se cade sa spuna adevarul, asa ca am sa-ti spun pe sleau. Domnia ta
esti un om vrednic, stiu asta, dar cam aspru. Asa ca ti s-a dus buhul si s-a int
amplat astfel, fiindca pe toti cei care depind de domnia ta, i-ai infricosat cum
plit. Nu numai pe tarani, din pricina carora te-ai certat cu preotul Woynowski,
nu numai pe slujitori si cei cu slujbe la mosie, ci si pe ai casei. Taczewski se
temea, jupaneasa Winnicka se teme, se teme chiar si copila. De obicei, vin doi
insi in petit, asa ca eu voi face tot ce voi putea, dar nu pun mana in foc ca ce
lalalt nu-mi va incurca itele.
- Despre cine vorbesti, parinte- Care-i al doilea petitor-
- Spaima.
- Ia te uita. Mai inainte, ma intorceam totdeauna la casa mea ca un stapan adeva
rat si ceilalti era ingrijorati de starea mea sufleteasca, iar acum eu ma gandes
c cu teama cum ma vor intampina.
- Vergiliu a spus, glasui preotul, ca amor omnia vincit , dar a uitat sa adauge ca
si mutat . Dalila nu-ti va taia parul, fiindca domnia ta esti chel, dar e sigur ca
te voi vedea torcand din furca la picioarele ei, ca pe Hercule la picioarele Omf
aliei.
- E, eu am alta fire, am stiut intotdeauna sa tin in mana slujitorii si familia
mea.
- Asa spune si lumea, dar tocmai de aceea ti s-ar cuveni si domniei tale sa te i
nlantuiasca cineva.
- Imi plac astfel de lanturi! se bucura Pagowski cu o veselie neobisnuita.
- Voi acorda niscaiva inlesniri si iobagilor, carora ea le-a luat intotdeauna ap
ararea.
- Oho, asta da! se bucura prelatul.
- Parinte, stiu ca domniei tale nu trebuie sa-ti dau sfaturi, dar te rog sa-i sp
ui ca totul se face spre binele ei si ca eu ma gandesc inainte de toate la ea; i
n caz de impotrivire, la care nu ma astept, dar e cu putinta, poti s-o si dojene
sti putin...
- Domnia ta mi-ai spus ca nu vrei s-o silesti...
- Am spus, dar una e s-o amenint si s-o cert eu si alta cand ii reproseaza nerec
unostinta o fata bisericeasca.
- Domnia ta, lasa totul in seama mea, fiindca daca am primit sa-ti fiu petitor,
ma voi stradui sa obtin un rezultat cat mai bun. Iata de ce iti spun ca-i voi vo
rbi fetei delicatissime...
- Bine, bine! Doar inca un cuvant. Ea il uraste acum pe Taczewski, dar daca va p
omeni de el, n-ar fi rau sa arunci o vorba impotriva lui...
- Daca s-a purtat cum ai spus domnia ta, este un ticalos.
- Am ajuns. E, in numele Tatalui si al Fiului...
- Si al Sfantului Duh, amin!
- O, pe Dumnezeul meu, e o vedenie de vis! se mira prelatul.
- Anulka!
- Ati si cinat deja-
- Nu. Slujitorii sant la bucatarie, ca sa aduca mancarea, de aceea n-a fost nime
ni in tinda.
- Poate ca ar fi bine sa nu mai asteptam-...
- Nu, nu, se impotrivi Pagowski. Jupaneasa Winnicka va veni indata aici.
- Jupanita draga! Numai Dumnezeu stie de ce ma socotesc oamenii un bun sfatuitor
si de ce imi cer parerea atat de des, dar de vreme ce si tutorele domniei tale
procedeaza la fel, trebuie sa stam de vorba intr-o treaba insemnata, pe care a i
ncredintat-o mintii mele putine...
- Sa mergem intr-o odaie, unde sa fim singuri.
- Domnia ta, ai bagat de seama cat de mult o urasc pe Anulka rudele raposatei me
le sotii-
- Mai ales cei din familia Krzepecki, intari jupaneasa Winnicka.
- Ehei, mai ca nu scrasnesc din dinti la vederea ei, o sa scrasneasca in curand
si mai avan!
- De ce-
- Si domnia ta vei afla curand, intre timp, insa, trebuie sa-i pregatim patul pr
elatului pentru la noapte!
- De ce si pentru ce trebuie sa fii tu fericit- il intreba constiinta.
- De ce sa te rasplateasca Dumnezeu-
- Plangi- se mira jupan Pagowski cu glasul ragusit, intretaiat.
- De recunostinta! exclama intinzandu-i mainile. Si cazu in genunchi inaintea lu
i.
- Nu pot sa-mi revin din uimire, rabufni, fiindca mai degraba m-as fi asteptat s
a mor; cum de i-a trecut prin minte una ca asta-
- Nici eu nu ma asteptam.
- Cum adica- Asadar, este adevarat- Nici eu nu stiu ce sa fac, sa ma bucur sau s
a ma intristez-... Pentru ca parintele, ca persona bisericeasca, are o judecata
mai buna decat ceilalti oameni si drept e ce spune, ca vei avea toata viata prop
riul acoperis deasupra capului, dar pe de alta parte, tutorele e batran si (aici
jupaneasa Winnicka cobori glasul)... nu-ti este putin frica de el-
- Acum e prea tarziu, n-are rost sa ma mai gandesc! raspunse jupanita Sieniaska.
- Ce tot spui-
- Spun ca-i datorez recunostinta pentru adapost si o bucata de paine, iar eu san
t o rasplata neinsemnata, nedorita de nimeni, asa ca de vreme ce el ma vrea, bin
efacerea este de partea lui.
- El si-o dorea demult, sopti tainic batrana. M-a chemat astazi, dupa ce a vorbi
t cu tine; credeam ca a fost ceva cum nu trebuie la cina si ma va certa, dar el
nimic! Ma uit la el si mi se pare vesel; deodata imi tranteste noutatea. Parca m
i s-au taiat picioarele. Atunci ma intreaba: De ce te-ai prefacut, jupaneasa, ca
sotia lui Lot, intr-un stalp de sare- Sunt chiar atat de neputincios- Nu! ii raspu
nd, dar e un lucru atat de neasteptat! Iar el din nou: ,.E un vechi gand al meu,
zice, numai ca a stat ca un peste pe fundul apei, pana cand s-a gasit cineva sa-
l ajute sa iasa la suprafata... Stii si cine, jupaneasa- Eram sigura ca numai par
intele Tworkowski putea fi, dar el m-a indreptat: Nu preotul Tworkowski, ci jupan
Grothus...
- Eu credeam ca jupan Taczewski, strecura printre dinti jupanita Sieniaska.
- Na-ti-o buna! De ce Taczewski-
- Ca sa arate ca nu-i pasa de mine.
- Pai stii doar ca Taczewski nu s-a mai vazut cu tutorele.
- Asa-i, stiu! Altele avea el in cap! Sa lasam asta! Nu vreau sa mai stiu de nim
ic. Nu vreau! nu vreau! Totul s-a sfarsit, bine ca s-a intamplat asa!
- Ascultam! se auzira cateva glasuri.
- E, deocamdata n-avem ce asculta, raspunse preotul vesel. Va veni curand si vre
mea toastului, fiindca vad ca unii dintre domniile voastre va trageti de ciuf ca
m devreme, iar jupan Kochanowski sopocaieste si numara ceva pe degete. N-ai inco
tro, domnia ta, de la cine sa asteptam versuri, daca nu de la Kochanowski. Eu n-
am vrut sa spun decat ca e un vechi si laudabil obicei polonez sa pui cateva tac
amuri in plus pentru oaspetii neasteptati.
- Asa-i, intari jupan Pagowski, e noapte si toate ferestrele sant luminate, astf
el ca oricand poate sosi cineva...
- Se prea poate sa si vina intr-adevar, glasui jupan Kochanowski.
- Poate jupan Grothus-
- Nu, jupan Grothus e la seim. Daca va veni cineva, va fi de buna seama un musaf
ir neasteptat.
- N-o sa-l auzim, fiindca drumul e desfundat.
- Latra cainele la fereastra. Te pomenesti ca apare cineva.
- Nu e nimeni. Ferestrele astea dau spre livada.
- Si la drept vorbind, cainele urla, nu latra.
- N-avem ce face cu un oaspete vestit de urletul cainilor.
- Vin! porunci jupan Pagowski.
- Vedeti cine a venit! porunci jupan Pagowski unui slujitor.
- Nu e nimeni! vesti.
- Ciudat, isi dadu cu parerea prelatul Tworkowski, s-a auzit destul de bine.
- Am auzit cu totii, intari unul dintre gemenii Sulgostowski.
- Nici cainii nu mai urla, adauga celalalt
- Ce-i asta, inchideti usa! Se sting lumanarile! se minunara cateva glasuri.
- In numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh...
- Inceteaza, jupaneasa! o certa jupan Pagowski.
- Nu-mi stric eu bucuria pentru o lumanare stinsa, o linisti, si sa dea Dumnezeu
ca pana la sfarsitul vietii sa fiu tot atat de fericit, cum sant acum, nu-i asa
, Anulka-
- Asa-i, consimti.
- Amin! incheie prelatul.
- Domniile voastre, de vreme ce uruitul acela neasteptat i-a incurcat ideile pah
arnicului Krzepecki, fie-mi ingaduit sa fiu eu talmaciul dragostei nutrite de in
imile noastre fata de viitoarea pereche. Asadar, inainte de a canta: o Hymen, o H
ymenaios , inainte ca, dupa obiceiul romanilor, sa-l chemam pe Thalassius, chipes
ul tanar, ceea ce, deie Domnul sa se intample cat mai repede, sa rostim ex immo
acest prim toast pentru prosperitatea si fericirea lor viitoare: vivant, crescan
t, floreant!
- Vivant! vivant! tunara toate glasurile.
- Vivant, crescant, floreant!
- Dragii si iubitii mei oaspeti si rude!... inainte de a va arata in cuvinte nem
estesugite intreaga mea recunostinta, ma inchin pana la pamant domniilor voastre
si va multumesc pentru marinimia frateasca, de vecini adevarati, pe care mi-ati
dovedit-o adunandu-va atat de multi sub acoperisul meu sarac...
- Tacere, sa ascultam! se auzira glasuri.
- Ce ai, domnia ta- Ce-i asta-... Pentru Dumnezeu!
- Vorbeste, domnia ta! il indemna prelatul.
- Domnia ta! Domnia ta!...
- Ati bagat de seama cum tremurau lumanarile, murmura unul dintre jupanii Sulgos
towski.
- A fost printre noi si n-am stiut.
- Au urlat cainii la ea.
- Dar uruitul acela, poate ca atunci a venit-
- Se vede ca Dumnezeu n-a vrut sa ingaduie aceasta casatorie in paguba familiei.
- Ce-i acolo- Ce face-
- Haraie inca.
- Nu mai scapa-
- Nu!
- Ego te absolvo a pecatis tuis et ob omnibus censuris, in nomine Patris et Fili
i et Spiritus Sancti. Amin.
- Si-a dat sufletul.
- Talharilor, feciori de caini! eu sant stapan aici!
- Ciomege, vergi!...
- Asemenea lucruri n-am mai vazut in viata mea, rosti unul dintre cei doi Sulgos
towski.
- Ce moarte ciudata, ca si imprejurarile in care a avut loc. Uitati-va imprejur,
parc-ar fi navalit tatarii.
- Sau duhurile rele, completa Zabierzowski. Ce noapte infricosatoare!
- O sa tina minte! se adresa celor de fata. Va multamesc, domniile voastre, ca m
i-ati dat o mana de ajutor sa-i pedepsesc pe netrebnicii astia. N-o sa se simta
mai in largul lor decat inainte de moartea raposatului. Lasati pe mine!
- Domnia ta, n-ai pentru ce sa ne multamesti, ca si noi domniei tale.
- Hm!-
- Si de ce faci pe judecatorul aici- intreba al doilea.
- Pentru ca am dreptul! am dreptul! am dreptul!
- Ce drept-
- Unul mai mare ca al vostru!
- Pai cum, ai citit testamentul-
- Ce-mi pasa mie de testament- (Aici sufla in palma). Nu inseamna nimic, vant! C
ui i-a lasat averea- Sotiei- Care sotie- Ce mai vorba- Noi, Krzepecki, suntem ru
dele cele mai apropiate, nu voi!
- Asta ramane de vazut. Trasni-te-ar!
- Ba sa va trasneasca pe voi! Iesiti afara!
- A, tap si retevei hidos, iti vei primi rasplata! Tu ne izgonesti pe noi-... Ma
i bine ai grija de capul tau de tap!
- Ma amenintati-
- Domniile voastre, raposatul nici n-a apucat sa se raceasca!
- Parinte, noi nu vrem nimic de aici, fiindca avem bucatica noastra de paine si
alta nu mai dorim. Insa vipera asta incepe sa muste si vrea sa alunge oamenii.
- Care oameni- Pe cine-
- Pe cine se nimereste. Azi pe noi, caci ne-a si poruncit sa iesim afara, iar ma
ine poate ca pe femeile astea orfane, care traiesc sub acest acoperis.
- Nu-i adevarat! nu-i adevarat! striga Marcjan.
- Dimpotriva, dimpotriva, va poftesc pe toti la inmormantare si la pomenire, va
poftesc cu umilinta, eu si tatal meu, iar cat despre jupanita Sieniaska, totdeau
na va gasi aici un acoperamant deasupra capului si ingrijire.
- Ne-a pus Dumnezeu mana in cap! se bucura batranul, numai El ne-a ajutat si Pag
owski o sa dea socoteala inaintea Lui pentru strambatatea pe care voia sa ne-o f
aca.
- N-are decat, raspunse Marcjan. Norocul nostru ca n-a mai avut cand, fiindca ac
um o sa punem mana pe tot. Fratii Sulgostowski s-au si certat cu mine, dar am sa
scot sufletul din ei inainte de a smulge fie si o brazda din Belczaczka.
- I-auzi, nemernicii! Lovi-i-ar damblaua!... Totusi, eu ma tem mai mult de testa
ment, decat de ei! L-ai iscodit pe preotul Tworkowski- Daca stie cineva ceva, ap
oi el e acela.
- Ieri mi-a fost peste mana, fiindca a nimerit tocmai cand ma certam cu gemenii
Sulgostowski si ne-a zis: Raposatul inca nu s-a racit , apoi s-a dus dupa cosciug s
i preoti, iar astazi n-a avut timp.
- Te pomenesti ca Pagowski i-a lasat totul capritei asteia.
- Nu avea dreptul, caci era zestrea sotiei raposate, ruda noastra cea mai apropi
ata.
- Atunci vom ataca testamentul, dar vom avea cheltuieli, drumuri pe la tribunale
... Dumnezeu stie cum se vor sfarsi toate!
- Tata, domnia ta esti invatat cu judecatile, eu, insa, m-am gandit sa fac ceva
ca sa nu mai fie nevoie de nici o judecata; deocamdata, beatus qui tenet , de aceea
, eu nu ma voi misca de la Belczaczka si am si trimis dupa slujitorii nostri. Pe
urma, n-au decat sa incerce Sulgostowski sau Zabierzowski sa ma alunge!
- Dar cu fata ce faci, daca i-a lasat ei averea-
- Si cine-o sa-i ia apararea- E singura pe lume, n-are nici rude, nici prieteni,
o biata orfana. Cine-o sa-si puna grumazul in joc pentru ea- Ca doar e vorba de
cearta, incaierari, cheltuieli de tot felul... Nu-i pasa nimanui de ea. Taczews
ki tinea la ea, dar Taczewski a plecat; poate ca nu se mai intoarce, iar daca se
va intoarce vreodata, e un saracan si se pricepe la judecati ca si calul meu. L
a drept vorbind, imprejurarile sant de asemenea natura incat, chiar daca tatal e
i bun i-ar fi lasat Belczaczka, nu Pagowski, si tot am fi putut veni aici sa ran
duim lucrurile cum ne place, prefacandu-ne ca avem grija de orfana. Eu cred ca r
aposatul voia sa-i lase mosia prin actul de casatorie, asa ca ori nu se va gasi
nici un testament, ori daca se va gasi, va fi unul mai vechi, cu un paragraf pen
tru jupanita Sieniaska, ca pupila...
- Iar unul ca acesta poate fi atacat, sfarsi batranul, ai incredere in mine! Des
i, fara judecata, nu se va putea.
- De ce, ma rog- inteleg ce vrei sa spui domnia ta, dar eu cred ca se poate.
- Cum adica, de vreme ce, fie vorba intre noi, raposata Pagowska (a fost o proas
ta... lumineaza-i, Doamne, sufletul) a scris totul pe numele sotului, asa ca si
el avea dreptul sa lase mosia cui voia-
- Cum putea face una ca asta, cand ea a murit pe neasteptate-...
- Data arata un an dupa cununie; pesemne ca Pagowski a convins-o sa iscaleasca a
ctul de danie, intrucat acolo unde traiau, erau locuri cu primejdie si nimeni nu
stia cand puteau sa-i urle tatarii recviemul. Si-au lasat amandoi averea unul a
ltuia si au depus testamentele la Pomorzany, de unde Pagowski le-a luat si le-a
adus aici. Am vrut sa ma judec atunci cu el, dar stiind ca totul e in zadar, am
lasat-o balta. Acum e altceva...
- Acum cred ca ne vom descurca si fara judecata.
- Daca va fi cu putinta, cu atat mai bine, dar trebuie sa fim pregatiti.
- E, nu e nevoie.
- Adica-
- Ma voi descurca fara ajutorul domniei tale.
- Tu sa te descurci, cum, rogu-te- Vezi sa nu-mi strici planul. Se descurca el,
auzi!... Pai nu m-ai sfatuit tu sa-l las in pace pe Silnicki, ca nu-i nimic de f
acut cu Drazkow-... Hm, nu-i nimic de facut-... De ce-... Pentru ca ei au pus ma
rtori sa jure pe pamant- Mare scofala! Le-am poruncit si eu sa ia pamant in cizm
e din curtea mea, asa ca atunci cand s-au dus pe tarlaua lui Silnicki, n-a jurat
nici unul stramb spunand: ,,Jur ca pamantul pe care stau este al lui jupan Krze
pecki! Pai tu te-ai fi gandit un an intreg si n-ai fi fost in stare sa nascocesti
asa ceva. Tu sa te descurci- Uitati-va la el!...
- Linisteste-te, tata, si asculta-ma. Daca-i vorba ca leges agere cum aliquo, ap
oi iti dau intaietate totdeauna, dar daca-i vorba de fete, eu am experienta mai
multa, asa ca ma incred mai mult in mine.
- Ei-...
- Asadar, daca va fi nevoie s-o convingem pe jupanita Sieniaska, n-o vom face la
tribunal.
- La ce te gandesti-
- Nu-i greu de ghicit. Or nu mi-a venit inca vremea- Unde mai gasesti domnia ta
o asemenea fata prin imprejurimi-
- Chiar asa-
- De ce nu- Ma gandesc de ieri la asta.
- Hm, de ce nu- Pentru ca n-are de nici unele, ca Lazarus.
- In schimb, voi veni cantand la Belczaczka, fara nici o greutate. E saraca, de
buna seama, dar fata are sange ales... Tii minte ce spunea Pagowski, ca daca s-a
r cerceta documentele neamului Sieniaski, s-ar da in judecata jumatate din tinut
. Cei din familia Sobieski s-au infruptat si ei destul, asa ca am avea si ocroti
rea regelui. S-ar cuveni ca si maria sa sa se ingrijeasca de zestrea ei... Cat d
espre mine, fata mi-a cazut cu tronc de mult, ca-i o bucatica pe cinste!
- N-o sa te vrea.
- Pai pe Pagowski l-a vrut- De altminteri, m-au vrut si pe mine destule. O sumed
enie de tineri au plecat la oaste, asa ca poti sa cumperi fetele cu zecile, ca p
e caiele. Batranul Pagowski stia ce face, cand m-a alungat din casa lui; nu m-ar
fi gonit, daca nu se temea pentru fata.
- Dar presupunand ca nu te vrea, ce-ai sa faci-
- Atunci, raspunse apasat, cu o fata lipsita de aparare poti sa te porti cum pof
testi, ca tot ea o sa te roage s-o duci la biserica...
- Ce tot spui- Tu stii ca pentru asta poti plati cu capul-
- Stiu ca nimeni nu-i va lua apararea jupanitei!
- Iar eu iti spun: sa nu cutezi! Si asa vorbeste lumea de tine. Chiar daca n-ai
sa castigi judecata pentru mosie, n-o sa-ti pierzi cinstea, pentru asa ceva, ins
a, te paste temnita.
- E, n-o sa se ajunga pana aici, poate numai daca ea ar vrea cu tot dinadinsul.
Domnia ta nu ma speria, ci fa asa cum iti spun eu. Dupa inmormantare s-o iei pe
Tecia acasa, daca se va ivi prilejul si pe batrana Winnicka. Eu voi ramane aici
cu Agnieszka si Joanna. Sunt niste naparci invidioase pe oricine este mai tanara
si mai frumoasa ca ele. Inca de ieri, au inceput s-o impunga pe biata fata, dar
ce-o sa fie cand vor locui sub acelasi acoperis. O s-o tot intepe, o s-o muste
si-o s-o batjocoreasca intruna, lipsind-o de painea zilnica. Asa se va intampla,
altfel nu se poate, iar asta va aduce apa la moara mea.
- Si ce-ai sa macini tu la ea-
- Ce-am sa macin- Am sa vin inadins cand se cearta, am sa le bruftuluiesc pe cel
e doua vipere, lovindu-le cateodata si peste gura: zat! iar ei am sa-i sarut maini
le si picioarele: Eu sant aparatorul tau, frate si prieten neprefacut, tu esti ad
evarata stapana! Si atunci, tata, crezi domnia ta ca nu i se va muia inima si nu-
l va indragi pe cel care-i este scut si aparare, pe cel ce-i va sterge lacrimile
, veghind zi si noapte asupra ei- Iar daca jalea, lacrimile si uitarea de sine o
vor impinge la vreo fapta mai neobisnuita, cu atat mai bine!
- Ptiu, paganule, numai la asta ti-e gandul,
- Pentru ca ma trec fiorii cand ma uit la ea. Nu degeaba m-a alungat Pagowski.
- Atunci, le vei spune Joannei si Agnieszkai sa se poarte cum vrei tu-
- Lor- Lor nu trebuie sa le spun si nici nu trebuie sa le invat nimic, pentru ca
 firea lor e de-ajuns. Numai Tecia este un porumbel, celelalte doua sant niste h
arpii.
- Ce n-a iesit, n-a iesit, ii spuse acum cea mai mare, dar domnia ta trebuie sa
te linistesti. Nu vei fi matusica noastra, pentru ca n-a vrut Dumnezeu, dar nici
nu te va nedreptati si nu-ti va lua painea de la gura nimeni.
- Si nu te va pune la nici o munca, continua cealalta, fiindca stim ca nu esti o
bisnuita cu truda. Cand o sa-ti mai vii in fire si ai sa vrei tu sa te apuci de
ceva, e alta treaba, dar mai asteapta pana cand iti trece durerea, pentru ca la
urma urmei ti s-a intamplat o mare nenorocire. Trebuia sa fii stapana casei, sa
ai un sot, iar acum nu mai ai pe nimeni, afara de noi; crede-ma ca, desi nu sunt
em rude, o sa te socotim ca pe o ruda.
- Impaca-te cu voia Domnului. El te-a incercat, dar iti va ierta alte pacate, in
schimb. Daca te-ai increzut prea mult in frumusetea domniei tale sau ti-ai dori
t bogatii si vesminte, ca toti suntem pacatosi si de aceea spun asta, una spala
pe alta.
- Amin, sfarsi Agnieszka. Sa dai vreo rochie sau vreo bijuterie mai mica la bise
rica de sufletul raposatului, pentru ca dota nu-ti mai trebuie acum, iar noi o s
a-l rugam pe preot sa nu te impiedice.
- Poate vrei sa te ajutam sa gasesti ceva-
- Imi pare rau de ea, ca-i saraca si a nimanui, o s-o ajut si eu cu ce voi putea
, dar ramaie vorba-ntre noi, Dumnezeu a pedepsit-o pentru Jacek al meu.
- Bine, dar Jacek a plecat, ca si Stanislaw al meu, iar ea a ramas aici singura.
- A plecat, e drept, dar cum- Domnia ta l-ai vazut numai la despartire, dar eu l
-am insotit mai departe si afla, domnia ta, ca flacaul mai ca nu scrasnea din di
nti, iar inima ii sangera in piept, de nu era in stare sa rosteasca o vorba. Oho
, o indragise pe fata asta, cum numai oamenii de odinioara stiau sa indrageasca
pe cineva, ca cei de acum nu mai stiu.
- Totusi, poate sa-si miste bratele, fiindca am auzit ca dincolo de Radom s-a lu
at la harta si a vatamat un sleahtic sau doi aflati in trecere pe acolo.
- E, are o fata de jupanita si orice taraie-brau crede ca-i vine repede de hac.
Ce era sa faca daca niste betivani i-au cautat galceava- O sa-l cert pentru asta
, dupa cum merita, dar nu uita, domnia ta, ca omul cu inima sfasiata de dragoste
este ca leo, querens quem devoret.
- Fara indoiala, dar numai Dumnezeu stie daca fata e chiar atat de vinovata pe c
at am crezut noi.
- Mulier est insidiosa.
- Insidiosa ne-insidiosa, dar eu, cand am aflat ca Pagowski vrea sa se insoare,
m-am gandit numaidecat ca el este principalul vinovat de tot necazul, fiindca er
a grozav de interesat sa scape de Jacek o data pentru totdeauna.
- Nu. Ne-am dat seama expedite din scrisoarea lui ca a fost asmutit de ea. Imi a
duc bine aminte si as putea sa ti-o repet cuvant cu cuvant.
- N-am uitat nici eu, dar nu putem sti ce i-a spus Pagowski si cum i-a infatisat
faptele lui Jacek. Pentru ca fratii Bukojemski, de pilda, mi-au marturisit ca,
intalnind-o impreuna cu raposatul in drum spre Przytyk, i-au spus inadins ca Jac
ek a plecat, dupa ce-a baut zdravan, razand, vesel nevoie mare si foarte interes
at de fata lui jupan Zabierzchowski, catre care domnia ta i-ai dat scrisorile.
- Dar stiu c-au facut-o de oaie! Nu ma duce mintea cu ce scop-
- Pai, chipurile ca sa-i arate fetei si lui jupan Pagowski ca Jacek habar n-a av
ut de ei. Domnia ta, insa, gandeste-te ca daca jupanii Bukojemski au trancanit a
stfel din prietenie pentru Jacek, ce putea sa-i spuna raposatul care-l ura-
- Sigur ca nu l-a crutat. Dar chiar daca ea ar fi mai putin vinovata decat am cr
ezut noi, ce-i cu asta- Jacek a plecat si s-ar putea sa nu se mai intoarca deloc
, fiindca dupa cate il cunosc eu, el o sa-si puna viata in joc mai mult chiar de
cat a facut-o Pagowski cu bunul lui renume.
- Taczewski ar fi plecat oricum, starui jupan Cyprianowicz.
- Si daca nu se mai intoarce, n-am sa-mi rup sutana de pe mine. Moartea pentru t
ara si impotriva nerusinarii mahomedane este un sfarsit vrednic de un cavaler al
crestinatatii si de neamul faimos din care provine. As fi preferat, insa, sa nu
fi plecat cu o sageata atat de dureroasa in inima, asta-i tot.
- Nici baiatul meu n-a cunoscut cine stie ce fericire in viata, totusi a plecat
si s-ar putea sa nu se mai intoarca, raspunse jupan Cyprianowicz.
- Domniile voastre, am sa va spun, dar sa ramana taina intre noi, ca raposatul n
-a lasat nici un testament si jupanii Krzepecki aveau dreptul sa ia Belczaczka.
Stiu ca voia sa scrie totul pe numele ei in actul de casatorie, dar n-a mai apuc
at. Sa nu suflati o vorba fata de Krzepecki!
- Parinte, domnia ta nu le-ai spus nimic-
- La ce bun- Sunt cam din topor si n-as vrea sa se poarte prea aspru cu ea, asa
ca nu numai ca nu le-am destainuit nimic, dar i-am si prevenit: Pe langa Dumnezeu
, omul mai este incercat cateodata si de semenii lui , ceea ce auzind, a intrat sp
aima in ei si s-au pornit sa ma intrebe: Care-i adevarul- Domnia ta, parinte, ce
stii- La care, eu iarasi: Ce trebuie sa se arate, se va arata; sa nu uitati doar c
a raposatul avea dreptul sa lase toata averea cui voia .
- Ascultati, domniile voastre, cand a auzit una ca asta, batranului Krzepecki au
inceput sa-i tremure picioarele. A pornit sa se impotriveasca: A zice, nu e cu p
utinta! Nu avea dreptul. Nici Dumnezeu si nici oamenii nu i-ar fi ingaduit . Eu am
privit la ei cu asprime si am continuat: Bine faci ca pomenesti numele lui Dumne
zeu, pentru ca la varsta domniei tale musai sa te ingrijesti de mila Lui, dar sa
nu vorbesti de tribunalele lumesti, ca s-ar putea sa nu mai astepti sfarsitul j
udecatii . S-a inspaimantat cumplit, iar eu am adaugat: Sa va purtati cum trebuie c
u orfana, sa nu va pedepseasca Dumnezeu mai repede decat ganditi .
- Binefacatorule! exclama, cu mintea domniei tale se cuvenea sa fii cancelar. In
teleg, inteleg! N-ai spus nimic, n-ai ocolit adevarul, dar i-ai speriat pe jupan
ii Krzepecki, care presupun ca s-ar putea sa existe un testament poate chiar in
mainile domniei tale; trebuie sa tina cont de asta si sa se poarte bland cu fata
.
- Nu-i chiar atat de seaca tartacuta, ce ziceti-
- E atat de plina de minte, incat nu mai are loc.
- Hm, va plesni cand va vrea Dumnezeu, deocamdata, insa, cred ca orfana e in sig
uranta. Pe de alta parte, sant nevoit sa recunosc ca amandoi Krzepecki au vorbit
destul de binevoitor de jupanita Sieniaska. Jupanitele i-au furat din rufarie,
dar batranul mi-a fagaduit ca le va porunci sa aduca totul inapoi.
- Chiar daca ar fi cei mai rai dintre oameni, interveni jupan Cyprianowicz, nu v
or indrazni sa o nedreptateasca pe orfana vegheata de un capelan atat de intelep
t si de bun. Dar, parinte, altceva voiam sa te rog: fa-mi cinstea si treci acum
pe la Jedlinka; sa-mi fie dat si mie sa omenesc in casa mea o persoana atat de i
nsemnata, a carei discutie este ca miedul politicalelor si al intelepciunii. Pre
otul Woynowski va veni si el, asa ca vom sta de vorba de publicis et de privatis
.
- Stiu cat de bucuros esti domnia ta de oaspeti, raspunse prelatul binevoitor, s
i mi-ar veni greu sa te refuz, iar pentru ca postul a trecut, am sa te vizitez c
u placere, ca sa gustam un paharel. Sa mergem deci sa ne luam ramas bun de la Kr
zepecki, mai intai insa de la jupanita, ca ei sa vada cat de mult o respectam.
- Nu ma mai mir de Jacek, e ca o cadra... Fratii Bukojemski s-au intrecut in min
ciuni, spunand ca a plecat vesel...
- Jupanita Sieniaska, zise Joanna, a lasat sa se vada ca nu prea tine seama de v
arsta, dovada unchiul raposat si jupaneasa Winnicka, asa ca nici noi nu suntem p
rea mari pentru ea.
- Noi suntem mai mari ca ea, iar Tecia este mai mica, adauga cealalta, asa ca nu
stii cum e mai bine. La urma urmei, treaba noastra cum ne descurcam cu gospodar
ia.
- Tata prefera sa fie slujit de Tecia, la care tine cel mai mult si nu-i lucru d
e mirare. Ne-am gandit si noi s-o trimitem si pe jupanita Sieniaska cu Tecia, da
r ea s-a obisnuit aici, unde cred ca se simte mai in largul ei. Cat despre ingri
jire, voi face tot ce-mi sta in putere, ca sa nu sufere prea mult.
- Ce minte grozava! glasuia. Cand ti se pare ca l-ai prins, tocmai atunci iti sc
apa printre degete. Cateodata, stau si ma gandesc daca nu ne-a ascuns si noua ad
evarul, daca nu cumva are un testament si-l va arata cand te astepti mai putin.
- Mi-a trecut si mie prin cap, dar de ce sa-l ascunda-
- Nu stiu, poate pentru a pune la incercare firea omului. Ma gandesc ca raposatu
l Pagowski era un om foarte prevazator si nu pot sa cred ca n-a lasat nimic scri
s mai demult.
- Mi-a scris Stach ca e vai de voi, dar fie-va frica de Dumnezeu!
- Am pacatuit, binefacatorule! raspunse Marek, batandu-se cu pumnii in piept.
- Am pacatuit, am pacatuit, am pacatuit!
- Spuneti-mi ce face Stach- Mi-a scris ca v-a scapat din nevoie. Ce s-a mai inta
mplat-
- Stach e sanatos, binefacatorule, si impreuna cu Taczewski stralucesc ca doua s
tele...
- Slava Domnului, slava Domnului! Multamesc pentru vestea buna. Scrisoare n-avet
i-
- A scris, dar nu ne-a dat-o noua, ca sa nu se piarda.
- Va e foame- Aveti teama de Dumnezeu! Aratati ca niste stafii.
- Nu ne e foame, pentru ca ne-au ospetit toti sleahticii, dar suntem tare nenoro
citi.
- Stati jos. Beti ceva cald, dar pana va fi gata fiertura, spuneti-mi ce-ati pat
it- Pe unde ati umblat-
- Am fost la Varsovia, raspunse Mateusz, dar e un oras scarbos.
- De ce, ma rog-
- Pentru ca pe acolo misuna barbugiii si betivii, iar pe ulita Lunga si in Orasu
l Vechi, atarna somoioage de paie la tot pasul.
- Ei si-
- Un netrebnic l-a indemnat pe Lukasz sa joace barbut cu el. Mai bine-l trageau
paganii in teapa inainte!
- Si l-a lasat fara parale-
- Mai intai, a castigat banii lui Lukasz, apoi pe ai nostri. Ne-a apucat deznade
jdea si am vrut sa ne luam banii inapoi, dar el a mai castigat si un cal cu saua
si pistoalele in coburi... Am crezut ca Lukasz isi va implanta cutitul in inima
... Ce puteam sa facem- Cum sa nu-l mangai pe fratele tau- Asa ca am vandut inca
un cal, ca Lukasz sa nu mearga singur pe jos.
- Acum pricep ce s-a intamplat.
- Adevarat, binefacatorule... Cand ne-am trezit din mahmureala, supararea a fost
si mai mare, ne lipseau doi cai, deci nevoia de alinare a fost si mai mare...
- Si v-ati tot alinat asa pana la al patrulea cal...
- Pana la al patrulea. Am pacatuit, am pacatuit! repetara din nou fratii cu umil
inta.
- Si cu asta ati terminat- intreba jupan Cyprianowicz.
- Da' de unde, parinte si binefacatorule! Ne-am intalnit cu barbugiul, un oareca
re Poradzki, care a inceput sa-si bata joc de noi. Asa sant tunsi natafletii, zic
e, dar pentru ca voi sunte-i flacai zdraveni, va iau ca slujitori, caci tocmai v
reau sa ma inrolez . Lukasz s-a pornit pe plans, fiindca talharul ne lua in ras, s
i l-a lovit cu sabia peste bot; s-a prabusit! Prietenii lui i-au sarit in ajutor
, noi ne-am alaturat lui Lukasz si incaierarea a fost gata. Au venit, insa, stra
jerii maresalului si s-au pus pe noi! Abia atunci ceilalti au inceput sa strige:
Domniile voastre, aici se incalca libertatea si Republica este nedreptatita, hai
sa ne impacam! Asa s-a si intamplat, si Dumnezeu a fost de partea noastra, fiind
ca am taiat intr-o clipita opt dintre strajeri, din care trei au murit, iar ceil
alti cinci au luat-o la sanatoasa...
- Da, acum stiu. Dumnezeu a vazut ca suntem nevinovati... pana cand oamenii au i
nceput sa tipe ca in preajma regelui asta insemna puscaria sau pierderea capului
si ne-am speriat, dand bir cu fugitii. Au vrut sa ne prinda, dar cand l-am tras
nit pe unul in crestet, pe altul in grumaz, am izbutit sa scapam. Stanislaw ne-a
ajutat, oferindu-ne caii slujitorilor, dar si asa abia am scapat cu viata, fiin
dca ne-au urmarit pana la Sekocin si daca fugarii n-ar fi fost destul de buni, o
bagam pe maneca. Noroc ca la Varsovia nu ne cunoaste nimeni, asa ca nu vor pute
a sa ne trimita in judecata.
- Si caii de la Stanislaw unde sunt-
- Am pacatuit, binefacatorule, am pacatuit!...
- Acum inteleg de ce nu mi-ati adus scrisoarea de la Stach, cugeta cu voce tare.
El mi-a scris ca ati trecut prin multe intamplari cu primejdie si mi-a anuntat
venirea voastra in ideea ca veti avea nevoie de bani pentru cai si harnasamente,
 dar nu putea sa prevada cum se va sfarsi.
- Asa este, binefacatorule, raspunse Jan.
- Domnia ta, binefacatorule, intrebi de caii lui Stanislaw. Doi au inceput sa sc
hiopateze inainte de a ajunge la Grojec, caci am gonit intruna si pe timp de vif
or. I-am vandut pe te miri-ce chirigiilor ovrei, pentru ca si asa nu mai erau de
nici un folos si n-aveam nici un siling in punga, fiindca Stanislaw n-a mai avu
t vreme sa ne imprumute din pricina ca am fugit. Ne-am intarit cat de cat cu un
paharel si am purces mai departe cate doi pe un cal. Domnia ta intelegi cum stau
lucrurile! Daca se arata vreun sleahtic din partea opusa, isi punea numaidecat
mainile in solduri: Ia te uita, zicea, sleahticii astia vin tocmai de la Ierusali
m! Din aceasta cauza, eram in stare de orice. De aci certuri neintrerupte si inca
ierari. Pana la Bialobrzegi, unde am vandut si ultimele doua gloabe, ca sa avem
liniste; daca se mira cineva ca mergem pe jos, ii raspundeam ca asa am jurat lui
Dumnezeu... Acum, domnia ta, iarta-ne ca un parinte, pentru ca oameni mai nenor
ociti ca noi nu exista pe lume.
- Adevarat, adevarat! ii tinura isonul Lukasz si Marek.
- Suntem orfanii lui Dumnezeu! ce ne-a mai ramas pe lume-
- Nimic, afara de dragostea de frate, raspunse Mateusz.
- Parinte si binefacator al nostru, nu fii suparat pe noi! mai imprumuta-ne inca
o data sa ne putem inrola si cu ajutorul Celui de sus iti vom inapoia totul din
prada de lupta. Daca nu vrei sa ne imprumuti si asa-i bine, numai nu te supara
pe noi si iarta-ne! Iarta-ne pentru prietenia pe care o avem pentru Stach; martu
risim ca la spovedanie ca daca cineva ar ridica fie si un deget asupra lui, l-am
face bucatele cu sabiile! Drept e, fratilor- Cu sabiile...
- Aduceti-l aici pe netrebnic! strigara Jan, Mateusz si Lukasz.
- Sunt suparat, de buna seama, dar mai mult trist decat suparat. Cand ma gandesc
ca, asemenea voua, sant destui in aceasta Republica, mi se strange inima si ma
intreb in sufletul meu: avand astfel de copii, va izbuti mama noastra sa tina pi
ept tuturor navalirilor ce o ameninta- Voi ma rugati sa va iert, dar pe viul Dum
nezeu, nu este vorba de mine si de caii mei, ci de ceva de o mie de ori mai inse
mnat, de binele obstesc si de viitorul Republicii, dar pentru ca voi nu pricepet
i asta si nici nu v-a trecut prin minte ca sant prea multi ca voi, cu atat mai g
rea e jalea, cu atat mai dureroasa grija, cu atat mai mare deznadejdea mea si a
fiecarui fiu vrednic al tarii.
- O, Doamne, binefacatorule, prin ce am pacatuit noi impotriva tarii-
- Prin ce- Prin faradelegi, samavolnicie, desantare si betie... Ehei, oamenii ia
u prea usor asemenea lucruri la noi si nu stiu cum se largeste aceasta molima, n
u stiu cum crapa zidurile acestei cladiri minunate si tavanul ameninta sa se pra
buseasca peste capetele noastre. Razboiul sta sa inceapa si nu se stie daca paga
nul nu-si va indrepta puterea asupra noastra, iar voi, ostenii crestinatatii, ce
faceti- Trambitele cheama la lupta, in timp ce voi nu va ganditi decat la vin s
i samavolnicii. Taiati cu inima usoara pe strajerii legii ce apara cat de cat ra
nduiala. Cine a hotarat aceasta lege- Sleahticii! Si cine o incalca- Sleahticii!
Cum va lupta pe campul de glorie aceasta tara, acest antemurale Christianitas,
de vreme ce betivanii, samavolnicii si scandalagiii au luat locul o-tenilor-...
- Ati fost chemati impotriva paganilor si ati varsat sange crestinesc, ati fost
chemati sa aparati tara, iar voi v-ati purtat ca niste vrajmasi, pentru ca e lim
pede ca o fortareata este cu atat mai slaba, cu cat neoranduiala din ea e mai ma
re... Din fericire, mai exista si copii vrednici ai acestei mame, dar pentru ca
si cei ca voi sant cu miile, cum spuneam, pentru ca aici nu domneste libertatea,
ci samavolnicia, nu disciplina, ci neascultarea, nu deprinderile aspre, ci dest
rabalarea, nu dragostea de tara, ci interesul particular, pentru ca adunarile se
imului se intrerup, visteria se goleste, razvratirile cresc si razboaiele civile
, asemenea unor cai dezlantuiti, calca in picioare toata tara, pentru ca soarta
ei este hotarata de capete ametite de bautura, supusii sant oprimati si nelegiui
rea s-a incuibat de sus pana jos, inima mea sangereaza si ma tem de infrangere s
i de mania cerului...
- Pe viul Dumnezeu! Nu ne mai ramane decat sa ne punem streangul de gat- exclama
Lukasz.
- In toata Republica asta, cat e de lunga si de lata, benchetuiesc cu totii, iar
 pe perete, mana nevazuta scrie: Mane... Tekel... Fares! . Vinul curge, ca si sange
le si lacrimile. Nu sant singurul care vede nenorocirea si o prevesteste, dar za
darnic asezi lumanarea in fata orbului sau ii canti surdului...
- Sa crap daca mai pricep ceva.
- Si eu!
- Si eu!
- Pentru ca ne-am cherchelit de cateva ori...
- Taci, nu mai pomeni de...
- Sa mergem acasa!...
- Haidem!
- Cu plecaciune, binefacatorule! rosti Marek, iesind in fata si ploconindu-se pa
na la pamant inaintea lui jupan Serafin.
- Unde va duceti-
- La casa padurarului. O sa ne ajute Dumnezeu...
- Si eu o sa va ajut, raspunse jupan Cyprianowicz. Mi s-a umplut inima de jale,
asa ca a trebuit sa ma racoresc. Domniile voastre duceti-va sus si va odihniti;
o sa aflati mai tarziu ce am hotarat.
- Osteanul isi face adesea de cap, se infurie, dar ei au intrecut masura; cand u
n sleahtic ramane fara cal, tradeaza indatorirea de ostean. Am sa le spun galiga
nilor Bukojemski ca m-as fi bucurat daca judecata maresalului i-ar fi scurtat de
capete. Nu incape indoiala ca ar fi fost o pilda buna pentru toti samavolnicii,
dar afla, domnia ta, ca mi-ar fi parut rau de ei; tuspatru sant ca niste zdraho
ni. La asta ma pricep din vremurile de odinioara si stiu de la inceput cine si c
at cantareste. In ce-i priveste pe jupanii Bukojemski, nu le va fi prea bine pag
anilor care se vor inclesta piept la piept cu ei. Domnia ta ce ai de gand sa fac
i-
- Sigur ca n-o sa-i las fara ajutor, dar socotesc ca daca-i trimit singuri, s-ar
putea intampla ca tarasenia sa se repete...
- Adevarat! consimti preotul.
- De aceea, m-am gandit sa plec si eu cu ei si sa-i las in seama unui rotmistru.
O data intrati in steag si in catusele disciplinei, nu vor mai putea sa-si inga
duie asemenea blestematii.
- Asa-i, ideea e cum nu se poate mai buna. Domnia ta trebuie sa-i insotesti pana
la Cracovia, caci acolo se aduna steagurile. Poate ca am sa ma calatoresc si eu
cu acest prilej, ca sa ne vedem flacaii si pe urma sa ne intoarcem cu inima bun
a.
- O sa te intorci numai domnia ta.
- Pai de ce-
- Pentru ca ma voi inrola si eu...
- Domnia ta vrei sa mai slujesti in ostire- se cruci preotul Woynowski.
- Si da, si nu, pentru ca una e sa te inrolezi intr-un steag si sa-ti faci meser
ie din asta si cu totul alta sa iei parte la o singura campanie. Am imbatranit,
e adevarat, dar si cei mai batrani ca mine s-au infatisat la oaste la auzul tram
bitei lui Marte. Mi-am trimis singurul fiu, si asta e adevarat, dar pentru tara
nimic nu e prea mult. La fel au gandit si parintii mei, si maica noastra i-a ras
platit cu cea mai mare cinste de care era in stare. Asadar, ei i se cuvine sa-i
oferim si ultima para, ultima picatura de sange! Iar de-o fi sa pier, gandeste-t
e si domnia ta ce moarte mai frumoasa mi-as putea dori. O data tot trebuie sa-mi
dau duhul si nu-i mai placut oare sa mor pe campul de glorie, alaturi de fiul m
eu, decat in pat, si de sabie sau glont, decat de boala, si pe deasupra impotriv
a paganilor pentru credinta si tara!...
- Sa dea Dumnezeu ca tot mai multi sleahtici din Republica sa fie ca domnia ta,
intrucat daca la fel de vrednici sant putini, si mai vrednici nu mai exista. Sig
ur ca pentru un sleahtic e mai bine sa moara in lupta, decat cu capul pe capatai
si odinioara asa gandeam toti, dar acum au venit timpuri mai rele. Tara si cred
inta sant un altar urias, iar bobul nu-i decat un bob de smirna predestinat sa a
rda spre slava altarului... Ce sa mai vorbim, acum sant alte timpuri... Ai mai f
ost si in alte razboaie, nu-i asa-
- Am aici cateva semne de sabie si glont din anii de demult.
- Mi-ar place si mie sa alerg steagurile, in loc sa ascult pacatele femeilor!...
 Nu sant putine care trancanesc vrute si nevrute, ca si cand ar veni sa-si scutu
re paduchii la confesional Barbatii, cand pacatuiesc, cel putin au ceva de martu
risit... si ostenii cu atat mai mult. Dupa ce am imbracat sutana de capelan, am
slujit ca duhovnic in steagul lui jupan Modliszewski... imi aduc aminte cu place
re... intre doua spovedanii, mai ridicam uneori pusca la ochi sau se intampla de
scoteam si sabia... Hm, o sa fie mare nevoie de preoti. As vrea si eu sa plec,
dar parohia-i mare, treaba pana peste cap, vicarul cam bicisnic, iar cel mai mul
t ma sacaie o veche impuscatura, ce nu-mi ingaduie sa stau pe cal mai mult de un
ceas.
- As fi fericit sa am un astfel de tovaras, raspunse jupan Serafin, dar imi dau
seama ca si fara impuscatura aceea domnia ta n-ai putea parasi parohia.
- E, o sa mai vedem... O sa incalec cateva zile la rand pe o martoaga si am sa i
ncerc cat pot sa stau in sa. Poate ca m-am vindecat. Dar la domnia ta cine va ra
mane sa aiba grija de gospodarie-
- Am un padurar, un om simplu, dar destoinic, aproape un sfant...
- Aha, cel pe care-l urmeaza fiarele padurii. Altii zic ca e vrajitor, dar domni
a ta stii mai bine. A imbatranit, insa, si e cam bolnav.
- Am de gand sa-l primesc in slujba si pe Wilczopolski; trudea mai inainte la Pa
gowski. Il tii minte, nu- Un sleahtic tanar, fara un picior, dar om in putere si
indraznet. Acum doua zile, a venit si mi-a propus sa-l iau la mine, astazi ma v
oi intelege neindoielnic cu el. Pagowski nu prea tinea la el, deoarece flacaul n
u-l prea lasa sa se amestece in treaba lui, dar ii lauda credinta si indemanarea
.
- Ce se mai aude pe la Belczaczka-
- E destul de mult de cand n-am mai fost acolo. Fireste, Wilczopolski nu-i lauda
pe jupanii Krzepecki, dar n-am avut timp sa ma interesez in amanunt
- O sa ma duc si eu maine, desi ei nu se arata prea bucurosi cand ma vad, iar du
pa aceea o sa trec pe la domnia ta sa-i urechez pe fratii Bukojemski. Am sa le s
pun sa vina la spovedanie si drept pocainta, o sa le poruncesc sa-si tabaceasca
spinarea. Sa-si dea unul altuia cate cincizeci de harapnice, o sa le prinda bine
.
- Fara indoiala, acum, insa, trebuie sa te parasesc, parinte; din cauza lui Wilc
zopolski.
- Ai plecat de la Belczaczka-
- Intocmai, domnia ta, omnia mea mecum porto.
- De ce te-ai grabit-
- Nu m-am grabit, dar am facut-o de nevoie; de aceea, accept cu bucurie orice co
nditii si in caz ca vei pleca, voi avea grija de casa si averea domniei tale cu
credinta.
- Nu ma indoiesc de credinta domniei tale, fiindca stiu ca esti sleahtic, ma tem
doar de lipsa de experienta si de prevedere. La Jedlinka, trebuie sa stai si sa
veghezi ziua si noaptea; asezarea e aproape in mijlocul padurii, iar prin impre
jurimi misuna talharii care ataca uneori si conacele.
- Nu doresc ca Jedlinka sa fie calcata de hoti, dar pentru mine ar fi bine, caci
as putea sa-ti dovedesc domniei tale ca sant cu luare aminte si tragerea de ini
ma nu-mi lipseste...
- Ce-i drept, asa si arati, il linisti jupan Cyprianowicz.
- Mai e un lucru insemnat, asupra caruia vreau sa te previn. Jupan Pagowski se a
fla la judecata lui Dumnezeu si de mortuis nihil nisi bene, dar se stie ca a fos
t aspru cu supusii. L-a dojenit si preotul Woynowski, lucru pentru care s-au si
certat. La Belczaczka, taranul a nadusit din belsug, iar pedepsele au fost aspre
si judecata scurta. Sa spunem adevarul; au fost asupriti si de boier, si de slu
jbasii obisnuiti sa-i urmeze pilda. De aceea, iti si spun ca la mine nu-i asa. A
scultare si pedepse trebuie sa fie, dar parintesti, fiindca eu socotesc ca aspri
mea fara margini e un pacat greu impotriva lui Dumnezeu si a tarii. Baga-ti bine
in cap ca taranul nu e cas si nu trebuie sa-l storci prea tare. Eu nu traiesc d
in lacrimile oamenilor, si nu uit ca inaintea lui Dumnezeu suntem cu totii de-o
seama.
- Vad ca ma intelegi.
- Intocmai, domnia ta, raspunse tanarul. Cel putin de o suta de ori am vrut sa-i
 spun in fata lui jupan Pagowski sa-si caute alt vechil, cel putin de o suta de
ori am vrut sa-mi parasesc slujba, dar ce sa fac, daca n-am putut-
- Si de ce, ma rog- De lucru, se gaseste pretutindeni.
- Nu... s-a ivit prilejul... n-am putut am amanat de pe o zi pe alta. Si pe urma.
.. asuprirea era si nu era...
- Cum asa-
- E adevarat ca oamenii trudeau prea mult, fiindca n-aveau ce face, dar in ceea
ce priveste pedepsele, bataia oamenilor... intr-un cuvant, vergile erau inlocuit
e cu legaturi de paie.
- Cine sa se fi aratat atat de milostiv, domnia ta-
- Nu, dar am preferat sa ascult de un inger, nu de diavol.
- Bine, dar din vointa cui-
- A jupanitei Sieniaska.
- Aha!... Asa era ea-
- Ca un inger. Se temea si ea de raposat, care abia in ultimii ani incepuse sa n
u-i mai iasa din cuvant. Tineau cu totii la ea si fiecare, prefera sa indure man
ia stapanului, decat sa nu-i asculte rugamintile ei.
- Dumnezeu s-o binecuvanteze! Erati deci cu totii intelesi impotriva lui Pagowsk
i-
- Chiar asa, domnia ta.
- Si nu v-ati dat de gol niciodata-
- Ba da, o data, dar n-am tradat-o pe jupanita. M-a batut raposatul in persoana,
intrucat i-am spus ca daca o va face altcineva si nu-mi va pune o patura dedesu
bt, ca unui sleahtic, voi da foc conacului, iar pe el il voi impusca. Si m-as fi
tinut de cuvant, chiar daca dupa aceea ar fi trebuit sa fug la talharii din pad
ure!
- Iata de ce-mi placi, il lauda jupan Serafin.
- Cateodata, o duceam destul de greu cu jupan Pagowski, dar in casa exista un he
ruvim al lui Dumnezeu, de aceea, am ramas de fiecare data, desi ma gandeam mereu
sa plec. Tot asa s-a intamplat si mai tarziu, cand jupanita a crescut si raposa
tul a inceput s-o asculte in toate. Uneori stia si el ca ea poruncea sa-i ajute
pe cei nevoiasi cu grau din hambar, sa inlocuiasca vergile cu legaturi de paie,
sa le ierte cate o zi de munca, si se prefacea ca nu vede. In cele din urma, aju
nsese sa-i fie atat de rusine de ea, incat nu mai era nevoie sa faca nimic pe as
cuns. A fost o adevarata ocrotitoare a oamenilor, asa ca s-o binecuvanteze Dumne
zeu si s-o scape cum ai spus si domnia ta.
- Cum adica, s-o scape- intreba jupan Cyprianowicz.
- E, acum o duce mult mai rau ca inainte.
- Teme-te de Dumnezeu! Ce s-a intamplat-
- Jupanitele sant ca niste scorpii, iar tanarul Krzepecki chipurile se stapanest
e, dar eu stiu de ce; sa se pazeasca sa nu capete un glont in scafarlie.
- Ce mai stii despre asta- il iscodi cu interes.
- Stiu ca pe mine m-a alungat nu numai din cauza mandriei mele, ci si pentru ca
vedeam si ascultam cu atentie ce se vorbea prin casa... Am plecat, ca n-am avut
incotro, dar pana la Belczaczka nu e prea departe si in caz de ceva...
- Cine-i va lua apararea- Nimeni, ii raspunsese batranului cand acesta ii porunc
ise sa nu uite de pedepsele aspre cu care legile Republicii rasplateau atentatul
la virtutea de fecioara.
- Tu stiai ca sta acolo, o certa cea mai mare, fiindca podeaua scar-aie langa us
a si se aude cand se opreste cineva, dar se vede ca si tie iti placea.
- El se lingea pe buze, privind la asemenea bunatati, iar ea nu i le ascundea de
loc, o intrerupse Joanna, tie nu ti-e frica de Dumnezeu, nerusinato!
- Si sa fie alungata din casa. Sodoma si Gomora.
- Ptiu!
- Cand trebuie sa trimitem dupa moasa la Radom-
- Si ce nume o sa-i pui-
- Ptiu! Otreapa!
- Afara! striga, aratand usa cu mana.
- N-ai decat sa te plangi! o ameninta Joanna, ca ibovnicul tau o sa-ti ia aparar
ea.
- Si tu o sa-i multumesti in felul tau...
- Lasati-ma singur cu jupanita Sieniaska, pentru ca trebuie sa vorbesc cu ea des
pre lucruri insemnate.
- Jupanita, da-mi mana si hai sa ne... impacam.
- Nu vrei, iar eu era sa ma inec astazi de dimineata din cauza domniei tale. Te
rog sa ma ierti, fiindca te-am speriat, dar n-am facut-o cu cine stie ce gand ra
u, ci numai pentru ca de ieri intre Belczaczka si Wyrabki s-au pripasit niste ca
ini turbati, asa ca am venit cu pusca sa veghez asupra domniei tale.
- Nu-mi doresc asemenea aparare, de care ar trebui sa ma rusinez.
- Eu, insa, as vrea sa te apar nu numai acum, ci intotdeauna, pana la moarte! si
fara rusinea lui Dumnezeu, ci cu binecuvantarea Lui... intelegi, jupanita-
- Nu inteleg, dadu raspuns copila.
- Fiindca nu vrei, se impotrivi Marcjan. Mi-am dat seama de mult ca nu mai pot t
rai fara tine. Am nevoie de tine, ca de aer. Esti frumoasa si-mi esti draga mai
presus de orice pe lume. Nu pot!... ma perpelesc fara tine!... ma prapadesc! Dac
a nu m-as infrana, te-as fi insfacat de mult, cum insfaca eretele porumbelul. Mi
se usuca gatul fara tine, ca fara apa... Ma infior tot cand te vad. Nu mai pot
sa dorm si nici sa traiesc... Priveste la mine, acum...
- N-ai avere, nu face nimic!... Am eu destula. Eu am nevoie de tine, nu de avere
. Vrei sa fii stapana in casa asta- Urma sa te casatoresti cu Pagowski, dar nici
eu nu sant mai prejos. Numai sa nu-mi spui nu! Pe viul Dumnezeu, sa nu-mi spui
nu, pentru ca nu stiu ce se va intampla. O, frumoasa mea!...
- Nu! nu! mai bine moarta de o mie de ori. Nu!
- Asa- intreba cu glas ragusit. Pe mine nu ma vrei- Mai spune-mi o data deschis
ca nu ma vrei!
- Nu te vreau! Domnia ta sa nu ma ameninti, ca nu ma tem.
- Nu te amenint, vreau doar sa te iau de sotie, de aceea te rog: vino-ti in fire
, pe Dumnezeu din ceruri, da-ti seama ce faci!
- Ce inseamna asta- Sunt libera sa fac ce vreau, pentru ca sant slahcianca, asad
ar, iti spun fara ocolisuri: niciodata!
- Atunci, poate ca preferi sa cari lemne la bucatarie, in loc sa fii stapana- Ni
ci asta nu vrei- Deci cum ramane, slahcianco-... La care din mosiile tale o sa p
leci de aici- Iar daca o sa ramai, a cui paine ai s-o mananci, din mila cui vei
trai- in puterea cui vei fi- Ale cui sant patul si odaita asta, unde dormi- Ce-o
sa fie cand voi da porunca sa se scoata clanta cu zavorul- Si ma mai intrebi ce
inseamna asta-
- Esti josnic! striga jupanita Sieniaska.
- Asa nu se poate, domnia ta, mai mare rusinea!...
- Da-mi drumul! mugi Krzepecki.
- Domnia ta, stapaneste-te, ca-ti rup oasele!
- Pofteste, domnia ta, la cancelarie sa te... odihnesti! E cel mai bun sfat...
- Bautura! racni.
- Bea, domnia ta!
- Poate ca ai baut prea mult, domnia ta, il dojeni, dar erai foarte slabit.
- Ehei, domnia ta, imi datorezi o rasplata pe cinste, pentru ca ti-am facut un m
are serviciu... Daca, Doamne fereste... asemenea treburi se platesc de catre cal
au cu toporul, nu mai vorbesc ca si acum se putea intampla o nenorocire. Oamenii
tin grozav la jupanita... Si va afla si preotul Tworkowski, desi eu o sa porunc
esc slujitorilor sa-si tina gura. Cum te simti, domnia ta-
- Dormi sau da-ti duhul, caine!
- Domniile voastre, n-ar fi rau sa va duceti la cancelarie sa-l vedeti pe tanaru
l stapan, fiindca s-a pierdut de tot. Daca doarme, sa nu-l treziti!
- Jupanita, trebuie sa fugi din casa asta. Totul e pregatit.
- Prea bine, si eu sant gata. Scapati-ma!
- Brisca asteapta dincolo de parau. Am sa te conduc eu, jupanita. Hainele am sa
le aduc inca in noaptea asta, pentru ca jupan Krzepecki s-a imbatat crita si va
dormi ca un mort pana maine. Ia-ti doar suba si sa mergem. Nu ne va opri nimeni,
nu trebuie sa-ti fie frica!
- Dumnezeu sa te rasplateasca! Dumnezeu sa te rasplateasca! repeta cu infrigurar
e.
- Wilczopolski a planuit totul de mult. S-a inteles cu oamenii de aici sa aprind
a aria, daca te vor napastui. Jupan Krzepecki s-ar fi repezit sa stinga focul, i
ar domnia ta ai fi avut vreme sa te strecori prin livada pana dincolo de parau,
unde asteapta un om cu brisca. Dar bine ca n-a mai fost nevoie sa se dea foc la
arie, fiindca oricum asta miroase a puscarie. Krzepecki va dormi ca un pietroi p
ana maine, asa ca nu trebuie sa te temi de vreo urmarire.
- Si unde sa ma duc-
- La jupan Cyprianowicz, acolo se va gasi lesne cine sa te apere. E Wilczopolski
, mai sant jupanii Bukojemski si padurarii... Mai mult ca sigur ca Krzepecki va
voi sa te ia inapoi, dar nu va izbuti. Jupan Cyprianowicz o sa chibzuiasca pe ur
ma cu cei doi preoti unde sa te trimita, la Radom sau mai departe... Uite brisca
. Sa nu te temi de urmaritori! Pana la Jedlinka nu mai e mult si Dumnezeu a facu
t ca seara sa fie minunata. Am sa-ti aduc vesmintele chiar astazi, iar daca vor
incerca sa ma opreasca, nu voi tine seama de ei. Sa te insoteasca Maica Preacura
ta, ocrotitoarea orfanilor!
- Porneste!
- Multamita Domnului si domniei tale, binefacatorule, in curand vom fi gata de d
rum, glasui Mateusz Bukojemski. Ce-a fost, s-a dus. Pana si sfintii au pacatuit,
ce sa mai vorbim de oamenii plini de stricaciuni, care nu izbutesc nimic fara a
jutorul lui Dumnezeu. Cand ma uit la luna asta, asemenea turcilor, ma mananca pu
mnii de parca m-au muscat -an-arii. Ehei, da, Doamne, sa fie mai repede si sa-mi
recapat pacea.
- Parinte, de ce se roaga turcii la luna si o poarta pe steaguri-
- Pai cainii nu se roaga la luna- intreba preotul la randul lui.
- Cum de nu, dar de ce turcii-
- Pentru ca sant fratii cainilor.
- Aha, pe legea mea, are dreptate! consimti tanarul, privind cu admiratie la pre
ot.
- Luna, insa, n-are nici o vina, observa stapanul casei, si-ti place s-o privest
i in tihna noptii cum scalda copacii in lumina, de parca-i presara cineva cu arg
int. Imi place grozav sa stau asa noaptea, sa ma uit la cer si sa ma minunez de
atotputernicia dumnezeiasca.
- Fara indoiala, sufletul omului zboara atunci catre Creatorul lui, raspunse pre
otul. Milostivul Dumnezeu a facut si luna, si soarele, iar asta inseamna o mare
binefacere. Soarele lumineaza ziua, dar daca n-ar fi luna, oamenii care calatore
sc noaptea si-ar frange grumazul, ca sa nu mai spun ca pe intuneric si zbenguial
a diavolilor ar fi mai mare.
- Luati aminte, domniile voastre, ca Providenta se gandeste nu numai la nevoi, c
i si la placerile oamenilor.
- Ce oaspete ne mai aduce Dumnezeu, ai mei sant toti acasa. Sunt tare curios cin
e poate fi-
- Daca aduce cineva vreo veste de la flacaii nostri- ii tinu isonul preotul.
- Pe bancheta sta o femeie! exclama Lukasz Bukojemski.
- Chiar asa!
- Jupanita Sieniaska!
- Sunt o sarmana orfana care cere ajutor si un adapost deasupra capului.
- Cat voi trai, voi fi ca un parinte pentru tine, dar ce s-a intamplat- Te-au al
ungat de la Belczaczka-
- Krzepecki m-a batut si m-a amenintat cu rusinea, raspunse cu glasul abia auzit
.
- Isuse din Nazaret, rege al evreilor!..
- Aha, se pare ca cei doi Krzepecki... pe Marcjan oricum noi... pai nu-
- N-au decat sa incerce sa mi te ia! Am avut numai un baiat, dar acum mi-a dat D
umnezeu si o fata...
- Domnia ta ai stiut de scrisoarea pe care raposatul i-a trimis-o lui Jacek-
- Chiar eu l-am rugat pe tutorele meu s-o scrie.
- Acum nu mai pricep nimic. Cum adica.
- Pentru ca voiam sa revina.
- Cum sa revina- striga preotul cu anume suparare in glas. Tocmai scrisoarea l-a
facut pe Jacek sa plece cu inima sfasiata la capatul lumii, ca sa uite si sa-si
 smulga din suflet dragostea strivita in picioare de domnia ta.
- Tutorele mi-a spus ca a fost o scrisoare parinteasca... Maica Precista, ce scr
ia in ea-
- Dispret, insulte si batjocorirea saraciei si virtutii, intelegi-
- Tu n-ai stiut asta-
- N-am stiut, n-am stiut!
- Si ai vrut ca Jacek sa se intoarca-
- Intocmai!
- Pentru Dumnezeu, de ce-
- Pentru ca... il iubesc!...
- Teme-te de Dumnezeu, copila! se minuna preotul.
- Copila mea! copila mea!
- Jupaneasa Dzwonkowska o culca acum pe biata fata... De buna seama, nu-ti vine
sa-ti crezi urechilor... E si vina noastra, dar Krzepecki a sarit peste cal si a
semenea rusine nu poate ramane nepedepsita.
- Sigur ca nu, incuviinta Marek O sa vorbim noi cu Reteveiul . Oho!
- Ne pare sincer rau de ea, dar cred ca a pedepsit-o Dumnezeu pentru Jacek, nu-i
asa-
- Domnia ta, esti un prostanac!
- Cum vine asta!
- Oameni buni, cine crede-n Dumnezeu, razbunare, dreptate! Pe viul Dumnezeu, spi
narea e numai vanatai, spinarea ei alba ca azima de cuminecatura... i-a smuls sm
ocuri intregi de par, perisorul ei auriu... porumbita mea scumpa, floricica mea
draga! oita mea nevinovata...
- Sange! striga Lukasz.
- Aduceti-l aici pe netrebnic!
- Loveste!
- Sa-l luam in sabii!
- Stati! porunci, merita sa piara de mana calaului, nu de sabia unui sleahtic!
- Cum se poate- se mira Jan cu parere de rau. Sa lasam nepedepsita nedreptatea a
cestei porumbite-
- Pai voi credeti, observa preotul, ca viata lui Marcjan Krzepecki va fi usoara,
cand il vor ameninta infamia, toporul calaului sau dispretul tuturor- Asemenea
trai e mai cumplit ca moartea si n-as primi pentru tot argintul de la Olkusz sa
fiu in pielea lui.
- Si daca va scapa- intreba Marek- Tatal lui e un mare smecher si a castigat o s
umedenie de procese.
- Daca va scapa, o sa-i sopteasca Jacek un cuvintel la ureche, cand se va intoar
ce... Voi inca nu-l cunoasteti pe Jacek! Are ochi de fecioara, dar e mai fara pr
imejdie sa scoti puii de sub ursoaica, decat sa-l umilesti pe el.
- Jupan Krzepecki si-a iscalit singur condamnarea si cine stie daca va mai astep
ta intoarcerea lui jupan Taczewski. Altceva, insa, vreau sa va spun: mai mult ca
sigur ca va incerca s-o ia cu forta inapoi pe jupanita si atunci...
- Atunci o sa vedem! il intrerupse jupan Cyprianowicz. Numai sa incerce! Atunci
va fi alta treaba!
- Sa incerce! sa incerce!
- Numai ca domniile voastre o sa plecati la razboi...
- Ne descurcam noi intr-un fel! il linisti preotul Woynowski.
- Nu-i va ingadui sa o faca batranul Krzepecki remarca, fiindca el intelege a ce
miroase raptus puellae Nu stie inca nimic din cele intamplate, dar eu o sa trec
pe la el si o sa-i infatisez toata tarasenia, si asta din doua motive: intai, c
a sa-si tina feciorul in frau, iar in al doilea rand, pentru ca nu vreau sa fiu
la Belczaczka maine, cand se va trezi jupan Marcjan si va afla ca eu am ajutat-o
pe jupanita sa fuga. S-ar napusti asupra mea si atunci unuia dintre noi i s-ar
putea intampla o nenorocire.
- Jacek a petrecut atunci toata noaptea in copac, ca o veverita. Cine putea ghic
i ca Dumnezeu i-a hotarat-o tocmai lui-
- Iar noua ne-a poruncit sa ramanem tot orfani, adauga Marek.
- Mai tineti minte, intreba Lukasz, cum s-a luminat toata casa- Nici o suta de l
umanari aprinse nu ar fi facut atata lumina. Iar ea, ba se ridica, ba se aseza,
zambind mereu... Hai sa bem si acum pentru dorul nostru neostoit.
- Ehei, daca nu l-ar fi iubit atat pe Jacek asta!
- Ei si- se burzului Jan, tu crezi ca s-ar indragosti numaidecat de tine- Ia uit
ati-va la el, ferchesul!
- Bine ca esti tu mai breaz! i-o reteza Mateusz.
- Nu e nici pentru tine, nici pentru tine, nu e pentru nici unul dintre noi. Alt
ul o va capata si o va duce inaintea altarului.
- Iar noi ne vom alege cu jalea si lacrimile, sfarsi Marek.
- Atunci, macar sa tinem unul la altul. Pe noi nu ne iubeste nimeni, nimeni...
- Nimeni, nimeni! repetara cu schimbul, amestecandu-si vinul cu lacrimile.
- Iar ea doarme acolo... interveni Jan deodata.
- Doarme sarmana! repeta Lukasz, ca o floricica retezata de coasa, ca oita sfart
ecata de lupul nerusinat. Fratilor, oare pe lupul asta nu-l va trage nimeni nici
macar de par-
- Nu e cu putinta! strigara Mateusz, Marek si Jan.
- Am o idee! se sumeti cel mai mic.
- Spune-o numaidecat!
- Uite ce e! I-am fagaduit lui jupan Cyprianowicz ca n-o sa-l vatamam pe Retevei ,
nu-i asa-
- Asa-i, dar nu mai intreba atata si vorbeste!
- Totusi, trebuie s-o razbunam pe jupanita noastra. Batranul Krzepecki o sa vina
aici sa-l roage pe jupan Cyprianowicz sa i-o de-a de buna voie. Mai stiu, insa,
ca nu va dobandi nimic.
- Nu va dobandi, nu va dobandi!
- Voi ce credeti- Nu va iesi Marcjan in intampinarea batranului sa-l intrebe dac
a a facut ceva-
- Cum te vad si cum ma vezi, asa se va intampla.
- Ei bine, la jumatatea drumului dintre Belczaczka si Jedlinka este o smolarie,
nu prea departe. Ce-ar fi sa-l asteptam pe Marcjan acolo-...
- Si de ce, ma rog-
- Pst! Tacere!
- Sst!.
- Eu si Marek ne indreptam indata spre smolarie, iar voi aduceti butoiul inainte
de a se lumina de ziua.
- Vecine si binefacatorule, incerca, am venit cu inchinaciunea de cuviin-a, dar
totodata cum socot ca trebuie sa fi ghicit, si cu o rugaminte; avand in vedere v
arsta mea, gandesc ca voi gasi ascultare.
- Domnia ta, iti indeplinesc cu bucurie orice rugaminte indreptatita, raspunse j
upan Serafin.
- Am stiut eu! Am stiut dinainte! Deie Domnul sa am intotdeauna de-a face cu o m
inte inteleapta! Toate se randuiesc dintr-o data. De aceea, i-am spus fiului meu
: Lasa totul in seama mea! Daca-i vorba de jupan Cyprianowicz, totul se va sfarsi
cu bine, pentru ca un asemenea om, nu numai intelept, dar si vrednic, nu se mai
afla prin imprejurimi .
- Ma magulesti prea mult, domnia ta.
- Da' de unde, spun chiar prea putin!... Sa revenim insa la oile noastre.
- Sa revenim.
- Binefacatorule... stii ca ne-a fugit un sticlete din colivie.
- Stiu. Se pare ca a fugit, de frica pisicii.
- Mai mare placerea sa stai de vorba cu asemenea oameni! exclama batranul, freca
ndu-si mainile, asta mai zic si eu gluma! Preotul Tworkowski o sa crape de invid
ie, pe legea mea!
- Ascult, domnia ta...
- Uite, ad rem si de-a dreptul: am dori sa luam sticletele inapoi.
- De ce nu-
- Atunci, treaba-i ca si terminata! Fie ca astfel de oameni sa se nasca si din p
iatra!
- Cu mine-i terminata, raspunse jupan Serafin. Numai ca trebuie sa intrebi si pa
sarica daca vrea sa se intoarca, iar asta nu e cu putinta astazi, fiindca fiul d
omniei tale a strans-o atat de tare de gat, ca abia mai rasufla...
- E bolnava-
- Intocmai, zace in pat.
- Nu se preface cumva-
- Domnia ta, hai sa vorbim serios. Marcjan, feciorul domniei tale, nu s-a purtat
ca un om vrednic, si sleahtic cu jupanita Sieniaska, iar domnia ta ai o grea vi
na in fata lui Dumnezeu si a oamenilor, pentru ca ai lasat-o pe biata fata in ma
inile unui nerusinat atat de cumplit
- Nu e nici farama de adevar in tot ce trancaneste ea! striga Krzepecki.
- Cum adica, doar domnia ta nu stii ce spune, cum poti sa te impotrivesti- De al
tminteri, nu spune ea, ci vanataile si urmele loviturilor, pe care chelareasa me
a le-a vazut pe trupul ei tanar, iar cat despre Marcjan, toti slujitorii de la B
elczaczka au vazut mai intai stradaniile desuchiate, apoi cruzimea lui si sant g
ata sa depuna marturie. Wilczopolski e la mine si astazi va pleca la Radom sa-i
povesteasca preotului Tworkowski ce s-a intamplat.
- Bine, dar domnia ta mi-ai fagaduit ca-mi dai fata inapoi.
- Nu, ti-am spus doar ca n-o voi opri. Vrea sa se intoarca, bine! Vrea sa ramana
la mine, tot bine! Domnia ta, nu-mi cere sa-i refuz sarmanei o bucata de paine
si adapost in casa mea.
- Domnia ta ai si n-ai dreptate. Sa refuzi paine si adapost unei orfane, nu ar f
i o fapta demna, dar cumpaneste si domnia ta, ca un om cu scaun la cap; una e sa
te arati ospitalier si alta sa sprijini razvratirea impotriva autoritatii parin
testi. Tin si eu din toata inima la Tecka mea, dar cu toate astea se mai intampl
a uneori sa-i dau cate o palma. Deci ce-i de facut- Ori de cate ori, dojenita de
mine, ar fugi la domnia ta, nu mi-ai ingadui s-o iau inapoi si ai lasa totul la
vrerea ei- Gandeste-te, domnia ta... Ce randuiala ar mai fi pe lume, daca femei
le ar face ce poftesc- Pana si cele casatorite, desi mai in varsta, trebuie sa s
e supuna barbatului si sa-i asculte poruncile, daramite o fatuca necoapta, cand
e vorba de tutorele si parintele ei-
- Jupanita Sieniaska nu e fiica domniei tale, nu-ti este nici macar ruda.
- Dar am preluat grija asupra ei de la jupan Pagowski. Daca ar fi pedepsit-o el,
fara indoiala ca n-ai fi avut nimic de spus; asa ca la fel stau lucrurile cu mi
ne si cu fiul meu, caruia i-am incredintat conducerea Belczaczkai. Ce sa-i faci-
Cineva trebuie sa conduca si sa aiba dreptul de a pedepsi! Nu neg ca Marcjan, t
anar si viforos cum este, poate ca a intrecut masura, mai ales daca fata s-a ara
tat nerecunoscatoare. Dar asta ma priveste pe mine! Am sa cercetez, am sa judec
si am sa pedepsesc, pe fata, insa, tot trebuie s-o iau inapoi. Ma rog de iertare
, dar cred ca nici regele n-ar avea dreptul sa ma impiedice in vreun fel.
- Domnia ta vorbesti ca la tribunal, raspunse jupan Cyprianowicz, si nu neg ca a
i aparentele de partea domniei tale. Dar una este aparenta si una este adevarul
curat. Eu nu vreau sa te impiedic cu nimic, iti aduc doar la cunostinta parerea
oamenilor, de care te sfatuiesc sa tii seama si domnia ta. Putin iti pasa domnie
i tale de jupanita Sieniaska si de ocrotirea ei, banuiesti, insa ca preotul Twor
kowski pastreaza un testament in folosul fetei si ti-e frica sa nu pierzi Belcza
czka o data cu ea. Nu de mult, l-am auzit pe un vecin spunand: Daca n-ar fi fost
nesiguranta asta, ei ar fi alungat-o cei dintai din casa, fiindca acesti oameni
nu-l respecta nici pe Dumnezeu . Imi vine greu sa-ti spun aceste lucruri in casa m
ea, dar se cuvine sa le stii.
- E, rautatea omeneasca, nimic altceva, iar la asta se adauga josnicia si prosti
a. Pai cum- Voiam sa izgonim fata cu care Marcjan vrea sa se insoare- Gandeste-t
e si domnia ta, pentru Dumnezeu! Una nu se leaga cu cealalta.
- Lumea zice altfel: daca se va arata ca Belczaczka e pe numele ei, Marcjan se v
a casatori cu ea, iar daca nu, atunci o va rusina. Eu nu sant constiinta nimanui
, repet numai ce se vorbeste, adaugand de la mine doar ca fiul domniei tale a am
enintat-o intr-adevar cu rusine. Asta o stiu sigur si domnia ta, care-l cunosti
pe Marcjan si poftele-i scarboase, stii de asemenea ca asa a fost...
- Stiu si eu destule, dar nu pricep unde vrei sa ajungi.
- Unde vreau sa ajung- La ce ti-am mai spus. Daca jupanita Sieniaska vrea sa se
intoarca, atunci eu nu mai am nici un drept sa ma impotrivesc dorintei domniei t
ale si o iei, dar daca refuza, n-am s-o alung din casa mea, asa cum i-am fagadui
t.
- Nu e vorba s-o alungi, ci sa-mi ingadui s-o iau, tot asa cum ai proceda in caz
ca ar fi la mijloc una din fiicele mele. Eu nu te rog decat sa nu te impotrives
ti.
- Atunci sa fie limpede! Nu voi ingadui folosirea fortei. In casa mea, eu sant s
tapan, iar domnia ta, care ai pomenit de rege, s-ar cuveni sa intelegi ca acest
drept nici macar maria sa nu mi-l poate nega.
- Forta- Tocmai de asta ma tem. In ce ma priveste, daca am avut ceva cu cineva (
si cine nu a avut de-a face cu rautatea omeneasca-), am folosit intotdeauna lege
a impotriva vinovatului, nu forta. Se vede, insa, ca nu-i adevarat proverbul, ca
nd spune ca aschia nu sare departe de copac... Uneori, sare destul de departe...
Pentru binele si siguranta domniei tale, eu am vrut sa sfarsesc totul in pace..
. Aici, in padure, domnia ta esti lipsit de aparare, iar Marcjan... ca parinte,
mi-e greu sa vorbesc asa de fiul meu, n-a prea semanat cu mine... imi este rusin
e sa recunosc, dar eu pur si simplu nu pot garanta pentru el,.. intreg tinutul s
e teme de nesabuinta lui, pentru ca e in stare sa nu mai tina cont de nimic si a
re la dispozitie cel putin cincizeci de sabieri... Iar domnia ta, repet, stai in
padure fara nici o aparare... si te sfatuiesc sa nu uiti... Eu insumi ma tem...
- Domnia ta vrei sa ma sperii- intreba.
- Eu insumi ma tem... repeta batranul siret.
- Isuse, Marie! se cruci jupan Cyprianowicz,
- Stati, pe ranile Mantuitorului, incetati!
- Marcjan!
- Chiar nemernicul asta e! adeveri, gafaind Mateusz Bukojemski. L-am pedepsit pu
tin si l-am adus aici, ca sa vada jupanita Sieniaska si sa stie ca mai sunt si s
uflete simtitoare pe lume.
- Batu-v-ar sa va bata cu sufletele voastre simtitoare, talharilor!
- Turnati-i horilca pe gat sa se trezeasca, si duceti-l in pat!
- Traieste-... Nu mai rasufla- Traieste! Razbunare, razbunare!...
- Ai fost inteles cu ei, mi-ai omorat baiatul, talhar armenesc!
- Martor mi-e Dumnezeu ca n-am stiut nimic si sant gata sa jur pe sfanta cruce,
amin!
- Noi vom intari, striga Marek Bukojemski.
- Dumnezeu te-a pedepsit, domnia ta, pentru ca m-ai amenintat, pe mine, un batra
n fara aparare, cu mania fiului... Iata unde a ajuns!
- Temnita! mugi batranul, am sa va dau pe mana calaului! Razbunare! Dreptate!
- Vedeti ce-ati facut- intreba jupan Serafin, intorcandu-se spre cei patru frati
.
- Am spus noi ca e mai bine sa-l ucidem, regreta Lukasz.
- Traiesti! Traiesti! exclama cu o izbucnire de bucurie salbatica.
- Ce mai vrei- Nu-ti ajunge-
- Daca Marcjan va muri, va fi vai de ei, dar daca va scapa cu viata cum cred, ba
nuiesc ca va prefera sa se razbune de unul singur decat sa-i dea in judecata.
- De ce- intreba jupan Serafin.
- Pentru ca nu-i placut sa ajungi de rasul intregii Republicii. Cu acest prilej,
ar iesi la iveala si purtarea lui fata de jupanita Sieniaska, ceea ce iarasi n-
ar fi spre onoarea lui. N-a dus o viata vrednica de lauda, asa ca nu i-ar conven
i sa riste ca toti martorii coram publico sa dezvaluie tot ce stiu despre el.
- Poate ca ai dreptate, consimti Cyprianowicz, dar vlajganii Bukojemski nu pot s
a ramana nepedepsiti pentru asemenea samavolnicie.
- Pe ei, oricum, nu-i poti scoate din ale lor!
- Cum asa- intreba uimit jupan Serafin, credeam ca domnia ta vei fi foarte supar
at pe ei.
- Domnia ta, raspunse batranul, ai slujit in ostire mai putin ca mine. Eu, insa,
am vazut atatea in viata mea, incat nu ma mai mira orice fleac. E rau ca s-a in
tamplat asa si am sa le frec ridichea bine, dar am luat eu parte la altele si ma
i rele, cu atat mai mult, cu cat aici e vorba de o orfana. Iti spun deschis ca a
s fi fost mai suparat daca Marcjan nu patea nimic pentru tot ce a facut. Nu uita
, domnia ta, ca noi am imbatranit, dar la tinerete si noua ni se infierbanta san
gele. Iata de ce nu pot sa fiu prea aspru cu cei patru frati.
- Neindoielnic, totusi s-ar putea ca Marcjan sa nu mai ajunga ziua de maine.
- Totul e in puterea lui Dumnezeu, dar domnia ta ai spus ca nu e ranit.
- Da, dar e plin de vanatai si lesina mereu.
- Atunci o sa scape, lesina de slabiciune. Trebuie totusi sa ma duc la ei si sa-
i intreb cum a fost.
- Parinte si binefacatorule, Dumnezeu stie ca n-avem nici o vina!... Cand am afl
at de la jupaneasa Dzwonkowska ca tot trupsorul orfanei e numai vanatai, am veni
t in odaia asta atat de indurerati, incat daca nu era urciorul cu vin trimis de
stapanul casei, ne-ar fi plesnit inimile de jale. Afla, domnia ta, ca beam si pl
angeam cu randul!... Si ne-am mai gandit si ca fata se trage din neam de senator
i... Se stie doar ca si calul, de pilda, cu cat soiul e mai ales, cu atat pielea
e mai subtire. Daca biciuiesti un bidiviu de rand, nu se vede nimic, dar daca l
ovesti un armasar de neam nobil, ramane urma... Gandeste-te, parinte, ce piele t
rebuie sa aiba o asemenea jupanita pe spinare si peste tot, ca azima, nu-i asa-
- Ce-mi pasa mie de pielea ei, raspunse preotul Woynowski cu asprime. Spuneti-mi
mai bine cum l-ati prins pe Marcjan.
- I-am jurat lui Jupan Cyprianowicz ca n-o sa-l sparcuim, dar am aflat ca batran
ul Krzepecki va veni aici si ne-am gandit ca Marcjan ii va iesi inainte la intoa
rcere. Atunci, ne-am inteles ca doi dintre noi sa aduca la smolarie un butoi mar
e cu puf de la casa padurarului, iar ceilalti doi au ales un butoi cu smoala mai
groasa si am asteptat cu totii langa coliba. Ne uitam si vedem ca vine Krzepeck
i, nu-i nimic, sa se duca. Asteptam ce mai asteptam, pana ne plictisim si ne gan
dim daca nu-i mai bine sa ne ducem la Belczaczka, cand deodata argatul smolarulu
i ne da de stire ca soseste Marcjan pe drumul mare. Am iesit si noi si ne-am opr
it in calea lui: inchinaciune! inchinaciune incotro- inainte prin padure (zice) in
cui- in paguba (zice) sau in folosul... lasati-ma in pace! Si pune mana pe sabie.
Atunci noi l-am insfacat de grumaz. Oho, nu se poate! L-am dat jos cat ai bate d
in palme de pe calul, pe care Jan l-a luat de frau, si l-am tarat... A inceput s
a strige si sa dea din picioare, sa muste, sa scrasneasca, dar noi l-am tras lan
ga cele doua butoaie si i-am spus: Asa, feciorule, nedreptatesti o orfana si o am
eninti cu rusinea, fara sa te gandesti la sangele ei ales; ai batut-o si crezi c
a nu-i va lua nimeni apararea. Afla ca sant si inimi bune . Si buf cu capul in smo
ala. L-am scos si iarasi: Cunoaste ca sant si suflete milostive! Si buf in puf. Uit
e curaj! buf a doua oara in smoala... Uite cine sant fratii Bukojemski! buf in puf.
Am vrut sa-l mai bagam o data, dar smolarul s-a pornit sa tipe ca se ineaca; e
drept, nu i se mai vedeau nici ochii si nici nasul. Atunci l-am aburcat in sa si
i-am legat picioarele pe sub burta calului, ca sa nu cada. Am innegrit calul cu
funingine si l-am presarat cu puf, apoi, desi era destul de salbatic, i-am dat
bice, gonindu-l inainte.
- Si asa l-ati fugarit pana aici-
- Ca pe un animal mai deosebit, pentru ca voiam s-o mangaiem cat de cat pe jupan
ita si sa-i aratam prietenia noastra.
- Ce sa zic, bine-ati mai mangaiat-o! Cand l-a vazut pe fereastra, cat pe ce sa
moara de frica.
- E, cand se va dezmetici, se va gandi totusi cu recunostinta la noi. Oricarui o
rfan ii place sa se simta ocrotit.
- I-ati facut mai mult rau decat bine. Cine stie daca Krzepecki n-o va lua inapo
i acum.
- Cum asta- Pe legea mea! Pai ce, noi i-o dam-
- Cine s-o apere dupa ce voi veti fi intemnitati-
- N-o sa ne inchida in turn, pentru ca vom pleca inainte la razboi, dar daca-i a
sa, daca e vorba de siguranta jupanitei Sieniaska, o sa se gaseasca vreun mijloc
.
- Oho-ho! exclama Marek.
- Ce mijloc- intreba preotul.
- O sa-i trimitem vorba lui Marcjan, cand se va insanatosi. Nu scapa viu din mai
nile noastre.
- Si daca moare acum-
- Atunci, ne va ajuta Dumnezeu.
- Iar voi veti plati cu capul!
- Mai inainte, insa, o sa-i jupuim pe turci si Domnul Isus ne va rasplati. Domni
a ta sa ne iei apararea inaintea lui jupan Cyprianowicz. Daca Stach era aici, ne
ajuta si el sa-l scaldam pe Marcjan.
- Ei, parca Jacek nu- intreba Mateusz.
- Jacek il va scalda si mai bine! exclama preotul fara sa vrea.
- Pai vezi, parinte-
- M-am gandit la ce trebuie sa facem si uite ce mi-a venit in minte. Trebuie sa
plecam cu totii la Cracovia impreuna cu jupanita Sieniaska. Habar nu am daca o s
a-i gasim acolo pe feciorii nostri, fiindca nu stie nimeni unde vor fi steaguril
e si ce porunca vor avea de indeplinit, dar trebuie sa lasam fata in grija regel
ui sau a reginei ori daca asta nu va fi cu putinta, s-o ducem macar la vreo mana
stire. Dupa cum stii, parinte, am hotarat sa ma inrolez la anii mei batrani, sa
slujesc impreuna cu fiul meu si daca asa va vrea Dumnezeu, sa pierim impreuna. I
n absenta noastra, jupanita nu s-ar afla in siguranta nici la Radom, sub obladui
rea preotului Tworkowski... Domniile lor (aici arata spre fratii Bukojemski) tre
buie sa intre degraba sub ocrotirea hatmanului. Nu se stie ce se poate intampla
aici... Am si eu cunoscuti la curte, pe jupanii Matczyaski, Gniaski si Grothus,
si socot ca-i voi convinge s-o sprijine, iar dupa aceea, voi intreba de steagul
lui Zbierzchowski si voi pleca indata la fiul meu, unde-l voi vedea si pe Jacek
al domniei tale. Ce spui-
- Pentru Dumnezeu! se bucura preotul Woynowski, e o idee grozava. Merg si eu cu
voi!... la Jacek!... Cat despre jupanita Sieniaska, ma rog! Neamul lui Sobieski
este foarte indatorat fata de magnatii Sieniaski. La Cracovia, se va afla in sig
uranta si... mai aproape... Ca nici Jacek, sant convins, n-a uitat-o. Iar dupa r
azboi, va fi ce-o da Dumnezeu... O sa-mi dea pe cineva sa ma inlocuiasca la paro
hie, iar eu am sa merg cu voi!
- Cu totii la Cracovia! tunara jupanii Bukojemski cu inflacarare,
- Si pe campul de glorie! incheie preotul.
- Cine a iscat razboiul troian- Mulier! Care-i intotdeauna pricina bataliilor si
a certurilor- Mulier! Si acum tot asa e! Vinovata sau nevinovata, dar mulier!
- Oho! nu strica sa mai facem cateva exercitii si sa ne mai dezmortim bratele, i
nainte de razboi, fiindca am cam ruginit pe la incheieturi. Belczaczka nu-i o fo
rtareata, de aceea, Marcjan sa se gandeasca mai bine la el, pentru ca cine stie
ce-ar putea sa i se intample, iar daca vrea sa se arate nerecunoscator fata de n
oi, ma rog, n-are decat sa incerce!
- Sa se arate nerecunoscator- Toate ca toate, dar recunostinta nu cred ca va dat
oreaza.
- Cum nu ne datoreaza- Nu puteam sa-l facem bucatele- Cine l-a nascut- O data ju
paneasa Krzepecka si o data modestia noastra, dar daca se va bizui numai pe asta
, domnia ta sa-i spui ca se inseala.
- Si mai adauga ca o va vedea pe jupanita Sieniaska, i se alatura Marek, cand is
i va vedea urechile.
- De ce nu- Nu-i greu sa-ti vezi urechile taiate.
- Dar domnia ta nu ti-ai dori sa vezi pe cineva acolo-
- As vrea sa-mi cer cat mai repede iertare de la cel pe care l-am nedreptatit...
- E, ai si cu ce sa-l rasplatesti, nici regele n-ar face-o mai bine!
- Neindoielnic ca avem in vedere si persoana ta, intrucat socotesc ca Marcjan nu
se va da in laturi sa ne faca vreun pocinog. Ai auzit si tu ca aduna haimanale,
uneltind si band impreuna. Ar fi o rusine pentru noi, daca i-am ingadui sa te s
mulga din mainile noastre. Ce-o fi, o fi, dar chiar daca ar trebui sa pierim cu
totii, musai sa ajungi nevatamata la Cracovia.
- N-am mai cuteza sa ne aratam in lume si pe urma, s-a intamplat ca una se impac
a de minune cu alta, intrucat nu-i de ajuns sa pleci la razboi, ci trebuie sa te
si pregatesti cum se cuvine. Tu te miri ca fiecare dintre noi va lua cate trei-
patru cai si slujitori, dar afla ca la razboi, calu-i temelia. Multi se prapades
c din cauza marsurilor, a trecerii raurilor, a mlastinilor sau prin locurile de
tabara. Si atunci, ce te faci- Cumperi la repezeala alt cal cu tot felul de viti
a si naravuri, care te lasa cand ti-e lumea mai draga. De aceea, cu toate ca si
fiul meu si Jacek Taczewski au plecat cu convoaie costisitoare de cai si merinde
, ne-am gandit ca nu e rau sa le mai ducem cate un fugar de soi pentru fiecare.
Preotul Woynowski, un cunoscator neintrecut, a cumparat ieftin de la jupan Podlo
dowski, un asemenea bidiviu turcesc pentru Jacek, ca nici hatmanul nu s-ar rusin
a sa-l incalece.
- Si pe care l-ai hotarat pentru feciorul domniei tale- se interesa jupanita.
- Preotul Woynowski are totusi dreptate in ce spune despre femei. Oricat ar fi d
e cumsecade diavolita, tot vicleana ramane. Intrebi care-i calul pentru fiul meu
, iar eu iti raspund: al lui Jacek e cel roib cu sageata in frunte si chisita st
anga din spate alba.
- Domnia ta vrei sa ma necajesti! exclama jupanita.
- Ai bagat de seama, jupanita-
- Ce anume- intreba jupanita.
- Ca pana si un cal e in stare sa deosebeasca un martipan...
- La cine te gandesti, domnia ta-
- La cine- repeta Bukojemski, la calul lui Jacek.
- Aha, la cal!...
- Am primit veste ca regele n-a ajuns inca la Cracovia si nici nu va ajunge cura
nd. Intre timp, ostirea se va strange acolo, dar nu toata si nu se stie cand. L-
am rugat pe Stanislaw sa-mi trimita in fiecare luna un slujitor cu o scrisoare,
in care sa-mi arate deslusit unde se afla steagul, incotro se indreapta si cine
il conduce. Dar uite ca au trecut sapte saptamani fara nici o veste. Astept scri
soare de la o zi la alta si de aceea zabovesc atata; aflati ca sant chiar putin
ingrijorat. Sa nu va inchipuiti ca-i musai sa-i gasim la Cracovia. Ba s-ar putea
intampla sa nu se duca deloc acolo.
- Pai de ce- Intreba nelinistita jupanita Sieniaska.
- Fiindca steagurile nu trebuie sa treaca neaparat prin Cracovia. Fiecare poate
pleca direct la locul de tabara, iar jupan Zbierzchowski nu stiu unde-i acum. Da
ca a fost trimis pe undeva la hotarul Sileziei sau la ostirea marelui hatman, ce
vine dinspre Ucraina- Nu de putine ori, se intampla ca inainte de razboi steagu
rile sa fie mutate din loc in loc, ca sa se invete cu marsurile. In sapte saptam
ani, puteau sa primeasca tot felul de porunci, despre care Stanislaw se cuvenea
sa ma anunte. Sunt ingrijorat ca n-a facut-o, pentru ca este stiut ca in locuril
e de popas au loc adesea certuri si dueluri. Daca s-a intamplat ceva! La urma ur
mei, chiar daca n-ar fi nimic, tot trebuie sa aflam unde este steagul si incotro
va porni.
- Steagul nu este un ac sau un nasture de la contas, greu de gasit prin iarba du
pa ce s-a rupt. Domnia ta nu trebuie sa-i duci grija. Oricum, la Cracovia vom af
la mai multe decat la Jedlinka.
- Dar in acest fel, putem sa ne incrucisam cu scrisoarea.
- Lasa-i porunca lui Wilczopolski s-o trimita dupa noi. Asta e, iar in acest tim
p, la Cracovia, o sa cautam un adapost sigur pentru jupanita Sieniaska si cand v
a trebui sa plecam, vom avea mainile slobode.
- Ai dreptate! Ai dreptate!
- Atunci, eu zic asa! Daca nu primim nimic pana maine, pornim seara spre Radom,
pe racoare, apoi mai departe la Kielce, Jedrzejow si Miechow.
- N-ar fi mai bine sa plecam la Radom poimaine in revarsatul zorilor, ca sa nu t
recem noaptea prin padure si sa nu cadem in vreo capcana intinsa de Krzepecki-
- A, nu face nimic! Mai bine sa mergem pe racoare! isi dadu cu parerea Mateusz B
ukojemski. Daca vor sa ne atace, pot s-o faca si ziua, si noaptea, caci acum nop
tile sant senine si luminoase.
- Chiar daca pana la Radom si mai departe, pana la Kielce si Miechow, nu veti pa
ti nimic, nu trebuie sa neglijati nici o masura de prevedere, fiindca drumul tre
ce prin padure si eu, cunoscandu-l bine pe tanarul Krzepecki, sant sigur ca diav
olul asta va pune ceva la cale.
- Domnia ta, mi se pare ca te bucuri, nu-i asa-
- Ca si domnia ta, incuviinta preotul.
- Chiar asa! Cata vreme stai pe loc, ba faci una, ba te ingrijesti de alta; abia
cand te sufla putin vantul pe camp, ti se usureaza sufletul. Mi-aduc aminte ca
acum zece ani, cand ne-am dus la Hotin, eram cu totii atat de curajosi, ca desi
asta se intampla in noiembrie, pe o vreme foarte rea, nu putini si-au lepadat ma
ntalele din cauza caldurii din inima. E, si Dumnezeu ne-a dat atunci o biruinta
insemnata; poate va fi si acum la fel, ca doar capetenia e aceeasi, iar puterea
si barbatia n-au scazut deloc. Stiu prea bine ca lumea lauda pe ostenii suedezi,
pe cei francezi, ba chiar si pe nemti, dar impotriva turcilor, ai nostri ii int
rec pe toti!
- L-am auzit si pe rege o data spunand acelasi lucru, raspunse preotul. Nemtii, z
icea, rezista mult in focul luptei, dar cand ataca, inchid ochii, asa ca ai mei,
oriunde i-as conduce, sant sigur ca-i vor taia, cum nici o calarime nu mai e in
stare s-o faca . Si asa este. Dumnezeu ne-a inzestrat cu marinimie, nu numai pe s
leahtici, ci si pe tarani. Uite, spre exemplu, la pedestrasii nostri! Cand isi s
cuipa-n pumni si pornesc cu muschetele inainte, nu le tin piept nici cei mai put
ernici ieniceri. Am vazut-o nu o data cu ochii nostri.
- Numai Dumnezeu sa-i pastreze in viata pe Stach si pe Jacek! Ma bucur ca vor lu
pta impotriva turcilor. Dar domnia ta ce crezi, contra cui se va indrepta cea ma
i mare putere pagana-
- Dupa judecata mea, contra imparatului, pentru ca deja se afla in razboi cu el,
sprijinindu-i pe razvratitii maghiari, dar turcul e in stare sa adune si doua s
au trei ostiri, asa ca nu se stie unde ne va fi dat sa ne intalnim cu el.
- Nu mai incape indoiala ca tocmai din aceasta pricina noi n-avem inca un cartie
r general si steagurile, potrivit vestilor primite, se muta mereu dintr-un loc i
n altul. Polcurile conduse de jupan Jablonowski stau la Trembowla; unele marsalu
iesc spre Cracovia, altele incotro e nevoie. In clipa asta, nu stiu unde se afla
voievodul de Wolynia si steagul lui Zbierzchowski. Cateodata, imi vine sa cred
ca Stach nu mi-a scris, pentru ca polcul lui se indreapta spre locurile noastre.
- Daca are porunca sa se duca la Cracovia, sigur ca trebuie sa treaca pe aici, d
epinde unde a stat pana acum, asadar de unde a plecat S-ar putea sa aflam vesti
la Radom. Acolo vom face primul popas-
- Intocmai. As vrea ca si prelatul Tworkowski sa vada fata si sa ne dea vreun sf
at. Trebuie sa ne incredinteze niscaiva scrisori, ca sa ne ajute cunoscutii si p
rietenii din Cracovia.
- Domnia ta ce crezi ca se va intampla cand jupanita se va intalni cu Jacek la C
racovia-
- Nu stiu, se vor intalni sau nu se vor intalni... Va fi, cum va voi Dumnezeu. J
acek ar putea sa-si refaca acolo averea neamului prin casatorie, dar ea e mai sa
raca decat un sfant de-al turcilor... Bogatia nu inseamna nimic, dar aici e vorb
a de fala neamului...
- Da, dar si ea este de familie buna. Ca sa nu mai vorbesc ca fata e frumoasa de
pica si se stie ca se iubesc la nebunie.
- E, la nebunie!
- Mai bine sa nu uitam ca fata e pandita de un talhar. Tii minte, domnia ta, ce-
a spus Wilczopolski-
- Cei doi Krzepecki nu vor cuteza, nu vor cuteza! Suntem si noi destul de multi,
iar imprejur totul pare linistit. As fi vrut ca jupanita sa urce in caleasca pe
ntru mai multa siguranta, dar n-a consimtit... Nu se teme de nimic.
- E, are sange ales, murmura preotul, dar vad ca pe domnia ta te-a supus cu totu
l.
- Hm, putin si pe domnia ta, se incontra Cyprianowicz. Recunosc ca asa e. Cand v
rea sa ma roage ceva, incepe sa clipeasca din ochii mijiti si nu mai poti sa-i r
efuzi nimic. Femeile se folosesc de tot felul de viclenii, dar domnia ta ai baga
t de seama ca in timp ce clipeste, isi impreuna mainile- Aproape de Belczaczka,
am sa-i poruncesc sa urce in caleasca; acum i s-a nazarit sa mearga neaparat cal
are, pentru ca, ma rog, ar fi mai sanatos.
- Pe o vreme ca asta, sigur ca e mai sanatos.
- Parinte, uite ce obrajori rumeni are!
- Ce-mi pasa mie de rumeneala ei-! se prefacu suparat preotul. Dar uite ce nafra
ma frumoasa are.
- Sanatate! Sanatate! le raspundeau slujitorii
- Veniti aici, feciori de caini, hai, Reteveiule, arata-te cu botul tau de caine
sa ti-l crestam cu sabiile!
- Vezi, jupanita, ca nu se grabesc sa ne atace nici Marcjan cu ceata lui si nici
fugarii din padure.
- Pai si fugarii ataca- se mira jupanita.
- Oho, dar nu pe noi. Sunt destul de multi in padurile de la Kozienice si dinspr
e Cracovia. Daca regele ar vesti iertarea vinilor, numai cei de aici ar alcatui
doua polcuri de pedestrasi.
- As prefera sa ne intalnim cu ei, decat cu ceata lui Marcjan Krzepecki, despre
care slujitorii de la Belczaczka povesteau nu o data lucruri ingrozitoare. N-am
auzit ca fugarii ascunsi prin paduri sa fi atacat vreun conac.
- Pentru ca judecata talharului seamana cu a lupului; nu sfarteca niciodata oaia
sau vita din satul unde-si are barlogul.
- Asa-i, bine spune! intarira ceilalti frati.
- Asa si talharul nu jefuieste niciodata satele si conacele din padurea unde tra
ieste, fiindca daca localnicii s-ar inversuna impotriva lui, cunoscand toate cot
loanele, i s-ar da mai lesne de urma. Iata de ce asemenea netrebnici ataca fie s
atele de prin alte parti, fie pe trecatori la drumul mare fara sa tina seama de
numarul lor.
- Si nu le e frica-
- Nu se tem ei de Dumnezeu, darmite de oameni.
- De ce trebuie sa stau in caleasca, de vreme ce nu ne ameninta nici o primejdie
- Nu s-ar putea sa merg calare-
- Ce rost are- se impotrivi jupan Serafin, soarele e sus si ti-ar arde obrajorii
. Ce te faci daca cineva n-ar fi prea multumit, ai-
- La aceste cuvinte, jupanita se retrase repede in fundul calestii, iar jupan Cy
prianowicz ii lua martori pe fratii Bukojemski:
- Nu-i adevarat-
- Cine- cine-
- Preotul episcop de Cracovia, imparatul nemtilor si regele Frantei.
- Stai! stai!
- Ce-i acolo-
- Drumul e inchis! Un sant de-a curmezisul, iar dincolo de el, o stavila!
- La arme, e o capcana!
- Puneti mana pe sanete si pistoale! tuna glasul preotului Woynowski. Vin!
- Foc! comanda preotul.
- Foc! Pe rand cate patru! si in genunchi! striga.
- Foc! rasuna comanda pentru a treia oara.
- Daca n-o sa ne atace si din partea asta, il asigura, n-o sa ne faca nimic, dar
si asa o sa ne vindem scump pielea.
- Nu-i nimic! le incuraja, nu va speriati!
- Nu ne temem, raspunse fata. As vrea sa urc pe cal...
- Loveste!
- Loveste! tunara jupanii Bukojemski si pornira ca un uragan ce nimiceste totul
in calea lui. Apropiindu-se, isi ridicara caii in doua picioare si se prapastuir
a peste ceata de ucigasi ingramaditi, calcand oamenii, imbrancindu-i in mlastina
, rasturnand siruri intregi si izbind cu sabiile fara mila si fara istov. Se auz
ira indata tipete si plescaitul trupurilor cazute in noroiul de langa dig, dar e
i indemnara inainte, rotindu-si bratele ca aripile morilor de vint, invartite to
t mai repede de suflarea vijeliei. Unii dintre atacatori sareau de bunavoie in m
lastina, ca sa scape de calaretii infricosatori; altii se aparau de ei cu furci
si ciomege. Ghioagele si sulitele se ridicau impotriva celor patru frati, dar ei
isi inaltau caii in doua picioare din nou si frangand totul inainte, avansau ca
viforul prin lastarisul padurii.
- Stai! Cine sunte-i-
- Dar voi-
- Cyprianowicz de la Jedlinka.
- Pe legea mea, sant ai nostri!
- Stanislaw! exclama jupan Serafin.
- Jacek! striga preotul.
- Pentru Dumnezeu, ce cautati voi aici-
- Steagul nostru merge la Cracovia. Eu si Jacek ne luaseram cateva zile slobode,
ca sa venim la Jedlinka, dar la popasul de la Radom, am aflat ca domnia ta, pre
otul Woynowski si fratii Bukojemski plecaserati cu un ceas inainte pe drumul spr
e Kielce...
- Preotul Tworkowski v-a spus-
- Nu! Evreii de la Radom. Cu preotul nu ne-am intalnit Cand am aflat, nu ne-am m
ai dus la Jedlinka si am venit si noi cu steagul, gandind ca ne vom incrucisa pe
drum. Cand, pe la miezul noptii, am auzit deodata impuscaturi... Asa ca am sari
t cu totii in ajutor, gandind ca talharii fugiti in padure au atacat niscaiva ca
latori. Habar nu aveam ca sunte-i domniile voastre. Slava Domnului, slava Domnul
ui ca n-am sosit prea tarziu!
- Nu ne-au atacat talharii, ci Krzepecki. Voiau sa puna mana pe jupanita Sienias
ka, e si ea cu noi.
- Pe viul Dumnezeu! exclama Stanislaw, Jacek o sa-si dea duhul de...
- Ti-am scris despre ea, dar se vede ca n-ai primit scrisoarea.
- Pentru ca suntem de trei saptamani pe drum. Eu n-am mai scris, fiindca aveam s
a vin acasa...
- Adevarat, e si ea cu noi.
- E ranit! striga Lukasz Bukojemski.

- Domniile voastre, ii firitiseau unii, s-ar cuveni sa va inrolati la jupan Zbie

rzchowski. Toata lumea stie, si cu ajutorul lui Dumnezeu va afla din nou, ca ste
agul nostru detine primul loc chiar printre husari, de aceea, jupan Zbierzchowsk
i nu primeste prea usor pe fitecine, dar unor cavaleri atat de destoinici, ca do
mniile voastre, nu le va face greutati, iar noi ne vom bucura din toata inima.
- Jupane polcovnic, credeam ca e altcineva, astia insa sant niste fugari de rand
. Cu toate acestea, iti multamesc cu inima recunoscatoare domniei tale si intreg
ului steag pentru ajutor, fiindca fara el, n-am mai fi privit, acum la rasaritul
soarelui.
- Iata de ce sant bune marsurile de noapte! Oamenii nu sufera de caldura si pe d
easupra poti sa mai ajuti pe cate cineva. Domnia ta vrei sa cercetezi prinsii nu
maidecat-
- Dupa ce i-am vazut de aproape, nu-i neaparata nevoie. Si asa judecata de la or
as ii va da pe mana calaului.
- Preamarite stapane, daca ne daruiesti viata, am sa spun adevarul. Noi suntem f
ugari obisnuiti, dar atacul n-a fost tot asa.
- Tu cine esti- intreba preotul.
- Cel mai mare peste ei. Am fost doi, fiindca erau doua cete unite, dar celalalt
a murit. Iertati-ne si am sa spun adevarul.
- De judecata, nu va putem scapa, dar si asa, tot e mai bine sa marturisiti de b
unavoie, decat s-o faceti in chinuri. S-ar putea ca in acest caz si oamenii si D
umnezeu sa se arate mai milostivi cu voi.
- Daca vei marturisi numai adevarul, am mai putea face ceva pentru voi, anume sa
va luam apararea in fata regelui si sa va incredintam indurarii sale; cum acum
are nevoie de flacai zdraveni la pedestrime, va cere tribunalului sa nu fie prea
aspru.
- Daca-i asa, am sa spun totul, raspunse taranul. Pe mine ma cheama Obuch, iar c
ealalta capetenie era Kos; pe amandoi ne-a naimit un sleahtic, ca sa va atacam p
e luminatiile voastre.
- Stii cum se numeste sleahticul acela-
- Eu nu l-am cunoscut, fiindca sant din alta parte, dar Kos il stia si mi-a spus
ca-l cheama Wysz.
- Wysz, zici-
- Chiar asa.
- Era singur-
- Nu, mai era un tanar subtirel si slab.
- Jupan Serafin se apropie de preot si-i sopti:
- Nu sant ei...
- Dar poate sa fie ceata lui Marcjan.
- Si ce v-au spus-
- Ne-au spus asa: Treaba voastra ce faceti cu oamenii; carutele si prada sant ale
voastre. In caleasca, insa, se afla o jupanita, pe care trebuie s-o prindeti si
s-o duceti pe cai ocolite intre Radom si Zwolea spre Policzna. Dincolo de Polic
zna, vom ataca ceata voastra si o vom lua cu noi. S-o aparati chipurile, dar in
asa fel, incat sa nu ne vatamati oamenii. Pentru asta, o sa capatati cate un tal
er de caciula, afara de ce veti gasi prin carute .
- Acum e limpede! se bucura preotul.
- Numai cei doi au vorbit cu voi-
- A mai venit unul mai tarziu, noaptea, care ne-a dat cate un zlot arvuna, dar d
esi era intuneric ca intr-o pivnita, l-a recunoscut un om al meu, fiindca era di
ntre robii lui, si zicea ca e jupan Krzepecki.
- Oho! iata-l si pe el! exclama jupan Cyprianowicz.
- Omul tau este aici, sau a murit- se interesa preotul.
- Aici sant, raspunse un glas din apropiere,
- Vino langa noi. Tu l-ai recunoscut pe jupan Krzepecki- in ce fel, de vreme ce
era atat de intuneric, de-ti bagai degetele in ochi-
- Pai, eu il cunosc de mic. L-am recunoscut si dupa picioarele strambe, si dupa
capul infundat intre umeri, si dupa glas.
- A vorbit cu tine-
- A vorbit, iar pe urma l-am auzit discutand cu cei care venisera cu el.
- Ce le-a spus-
- Le-a spus asa: daca puteam sa va las banii, nu mai veneam pana aici, chiar daca
noaptea era si mai intunecoasa...
- Ai sa marturisesti inaintea primarului sau a starostelui de la oras-
- Am sa marturisesc.
- Pe omul acesta sa-l paziti ca pe ochii din cap.
- Eu nu-l voi chema in judecata, ii asigura, dar dupa ce-am auzit de la domniile
voastre, daca nu voi muri in lupta, ma jur pe Dumnezeu din cer ca-l voi gasi si
abia atunci se va arata daca sentinta tribunalului n-ar fi fost mai usoara si m
ai placuta pentru el.
- Prefer sa stau in capul oaselor, spuse, pentru ca mi-am recapatat puterile.
- Si rana n-o sa te doara mai rau-
- Am sa-ti raspund, jupanita, cum a raspuns odinioara un cavaler cand regele Lok
ietek, vazandu-l strapuns de sulitele cruciatilor pe timpul de lupta, l-a intreb
at daca-l doare foarte rau. Viteazul a aratat spre rani si a murmurat: Asta doare
mai putin .
- Ce doare, mai rau- sopti.
- Pe mine ma chinuiesc mai rau inima plina de dor, despartirea si nedreptatile i
ndurate.
- Este adevarat, recunoscu jupanita, te-am nedreptatit, domnia ta, atunci cand t
e-am intampinat dupa duel cu fata manioasa si cruda... Dar asta a fost doar o da
ta si numai Dumnezeu stie cat de rau mi-a parut pe urma, de aceea iti spun: sunt
vinovata, domnia ta, si te rog din tot sufletul sa ma ierti.
- Nu asta m-a durut cel mai mult, raspunse, nu asta a fost cea mai mare suferint
a a mea!
- Stiu, nu asta, ci scrisoarea lui jupan Pagowski. Cum ai putut domnia ta sa ma
banuiesti ca am stiut de ea sau ca am luat parte la alcatuirea ei-
- Pai preotul Woynowski, intreba intr-un tarziu, nu ti-a scris domniei tale ca e
u n-am stiut nimic si n-am putut sa inteleg de ce bunatatea inimii mele a primit
o rasplata atat de cruda-
- Preotul Woynowski, raspunse Jacek, m-a vestit doar ca domnia ta te casatoresti
cu jupan Pagowski.
- Dar nu ti-a spus si ca as fi facut-o doar pentru ca eram o orfana parasita...
din recunostinta... Atunci inca nu stiam cum s-a purtat el cu domnia ta, stiam d
oar ca ma dispretuiesti si m-ai uitat...
- Te-am uitat-... Unde n-a dat Dumnezeu!... Am fost la Varsovia, la curtea regel
ui, am umblat cu steagul prin tara, dar orice faceam si oriunde ma aflam, nu mi-
ai iesit o clipa din inima si din gand... Te-ai tinut mereu dupa mine, ca umbra
de om... Nu o data, indurerat sau obosit, te-am rugat in noptile fara somn:
- ...Asa ca dupa aceea, am inceput sa ma rog: O, Doamne, lasa-ma sa mor, vezi ca
nici cu ea nu pot, nici fara ea... Nu ma mai asteptam sa te vad vreodata... draga
mea draga... singura fiinta de pe lume...
- Tu, sopti, esti ca sangele datator de viata, ca soarele pe cer... Dumnezeu a a
vut mila de mine si a vrut sa te mai vad... draga mea!...
- Jacek, rosti in sfarsit, de ce-am suferit noi atata-
- Dumnezeu ne-a rasplatit insutit.
- Cum iti mai este, Jacek-
- Ce-i, binefacatorule-
- Cum te mai simti-
- E, nici in rai nu poate fi mai bine!
- Asa-... se minuna.
- Nu ma mai satur uitandu-ma la tine!... marturisi Jacek. Jupanita isi cobori oc
hii si incepu sa zambeasca din colturile buzelor, astfel ca ii aparura gropite i
n obrajii trandafirii.
- Jupanita Zbierzchowska e mai frumoasa ca mine- intreba incet.
- Care jupanita Zbierzchowska-...
- E, ce-i acolo, ce face ranitul nostru-
- Nu mai e pe lume! raspunse preotul
- Pentru Dumnezeu, ce s-a intamplat- Cum adica nu mai e-...
- De vreme ce spune ca a ajuns in rai. Mulier!!!...
- Pe legea mea, am vazut cum se lupta cu dragostea lui, cum raspundea in dodii l
a intrebari si nu-si mai incheia vesmintele, cum uita de el, in timp ce manca si
bea, si cum se uita noaptea la luna; fara indoiala, acestea erau signa dragoste
i neimpartasite!
- E drept ca trebuie sa se simta in rai, ca daca nici o rana nu doare mai rau de
cat cea produsa de sageata lui Amor, apoi dulceata dragostei impartasite este ma
i presus de orice.
- Hai sa strigam in sanatatea lor, se indemnara, pentru cinstea et felices rerum
successus. Si pornira larmuind cu totii spre brisca.
- Ce-i asta Jacek- Ce se petrece-
- Oamenii mi te daruiesc, iar eu te primesc, floricica mea draga.
- Dupa razboi-...
- Inainte!
- Pentru Dumnezeu, de ce atat de repede-
- Sa le multumim tuturor pentru bunavointa.
- Pe legea mea! exclamara, poti sa orbesti de-a binelea...
- Si un inger ar fi indragit-o, ce sa mai vorbim de un om cu pacate.
- Nu e de mirare ca se topea de dorul ei!
- Vivant! crescant! floreant!...
- Inainte! Inainte de razboi, de-ar fi sa pier un ceas dupa aceea!
- Oho, merita, parinte, si tocmai pentru ca s-ar putea sa piara...
- Pot fi osteni buni, aprecie preotul, dar au minte putina si nu se poate conta
pe ei. Au gasit niscaiva derbedei si se simt mai bine cu ei decat in tovarasia n
oastra.
- Ce s-a intamplat cu voi- intreba jupan Serafin.
- Am gasit urma fiarei! raspunse Lukasz.
- Taci din gura, nu spune inainte de vreme!
- Hai, incepe o data! il indemnara fratii.
- Cum incepea-...
- Ce-i asta, ai uitat-...
- M-am incurcat...
- Asteapta... aha, acum stiu, striga Jan, incepe asa. Prea vrednicul nostru... Con
tinua!
- Prea vrednicul nostru Pilat... rosti Mateusz.
- De ce Pilat- il intrerupse preotul, poate Pilade-
- Ai nimerit, parinte! se repezi Jan, da, Pilade, cum te vad...
- Vrednicul nostru Pilade! urma iarasi Mateusz cu curaj. Chiar daca nu Borysten,
ci insusi Tagus, purtatorul de aur, ar curge prin partile noastre natale, ca ni
ste fugari din fata barbarilor, nu ti-am putea oferi nimic, afara de inimile inc
arcate de prietenie, si nici cu vreo amintire despre recunostinta n-am izbuti sa
cinstim cum se cuvine ziua de astazi...
- Vorbeste, de parc-ar sparge nuci! exclama Lukasz cu inflacarare.
- Cine v-a alcatuit cuvantarea asta- intreba.
- Jupan Gromyka din steagul lui jupan Szumlaaski, raspunse Mateusz.
- Asa este! Cal strain de calaresti, mai lesne te poticnesti; imbratisati-l pe J
acek si spuneti-i de-a dreptul ce vreti sa-i spuneti.
- Sigur, asa-i cel mai bine!
- Jacu-, noi stim ca tu nu esti Pilat, iar tu stii ca dupa pierderea tinutului K
iev am saracit de tot, pe scurt ca n-avem nimic. Uite, iti aducem si noi ce pute
m, primeste cu inima buna si recunostinta.
- Primeste, Jacu-, primeste!
- Primesc si Dumnezeu sa va rasplateasca! se bucura Jacek.
- O, Doamne, e o ureche de om!
- Stii a cui e- A lui Marcjan Krzepecki! tunara tuspatru.
- Oho!
- Ptiu! striga, in sfarsit, preotul Woynowski.
- Voi sunte-i turci, de aduceti urechile vrajmasilor aici. Faceti de rusine osti
rea crestineasca si intreaga sleahta. Chiar daca Krzepecki si-ar fi meritat moar
tea de o suta de ori, chiar daca ar fi fost eretic sau pagan, tot ar fi fost o r
usine sa faptuiti asemenea lucru. L-ati bucurat atat de mult pe Jacek, incat de
scarba isi scuipa si sufletul din el! Aflati de la mine ca pentru asemenea fapta
nu veti avea parte de recunostinta, ci numai de dispret si rusine. Nu exista ni
ci un steag de calarime, nici un polc de pedestrasi, care sa-si doreasca astfel
de barbari!
- Iata recunostinta, iata rasplata, iata dreptatea si judecata omeneasca!
- Ne-au facut turci!
- Vrajmasii credintei!
- Pagani nerusinati!...
- La dracu', spuneti o data cum a fost! ii lua la zor preotul.
- Lukasz i-a retezat urechea lui Marcjan in duel.
- Ce cauta Krzepecki aici-
- A venit acum cinci zile... in urma noastra...
- Sa vorbeasca unul din noi!
- Spune tu, Jane, dar sa nu bati campii!
- Un cunoscut de-al nostru, ostean in steagul printului episcop de Sandomierz, i
ncepu Jan, ne-a spus intamplator cu cinci zile in urma ca a vazut intr-o vinarie
pe ulita Kazimierz o aratare: Un sleahtic, zice, ca un trunchi de copac, cu capu
l urias, atat de infundat in trup, de-i ajung umerii la urechi; are picioarele s
curte si strambe si bea ca un balaur. N-am mai vazut in viata mea, zicea, o maim
uta mai urata! Atunci noi, cum ne-a daruit Dumnezeu din nascare sa intelegem totu
l din zbor, am privit unul la altul: Te pomenesti ca e Krzepecki- L-am rugat pe
ostean sa ne duca la vinarie si ne-a dus. Se lasase intunericul, dar cand ne-am
uitat inauntru, am vazut intr-un colt, innegrind ceva la o masa. Lukasz s-a apro
piat si a scaparat in fata celui ce se ascundea acolo: Krzepecki! a strigat si l-a
inhatat de grumaz. Am pus mana pe sabii, dar Marcjan, vazand ca n-are incotro,
pentru ca-i atineam calea spre usa, unde nu incepe sa sara inaintea noastra! int
ocmai ca un cocos! Ce vreti, ucigasilor, zice, credeti ca mi-e frica- Hai, trecet
i la rand cate unul, nu toti gramada, ca nu sunte-i talhari, ci sleahtici!
- Netrebnicul! il intrerupse preotul, dar el ce altceva a vrut sa ne faca noua-
- Asta i-a spus si Lukasz: A, fecior de catea, cine a trimis ceata de hoti impotr
iva noastra- Ar trebui sa te dau in seama calaului, dar pentru ca asa vom sfarsi
mai repede... A atacat indata si lupta a inceput. Dupa a treia sau a patra incru
cisare de sabii, l-a lovit dintr-o parte si i-a retezat urechea. Mateusz a ridic
at-o de jos si a strigat: Nu i-o taia si pe a doua, lasa-ne-o noua. Asta va fi pe
ntru Jacek, iar cealalta pentru jupanita Sieniaska . Marcjan, insa, a scapat sabia
din mana, fiindca ii curgea sange din belsug, si a lesinat. I-am turnat apa in
cap si vin in gura, gandind ca-si va reveni si va lupta cu urmatorul, dar totul
a fost in zadar. S-a trezit, intr-adevar, si a spus: De vreme ce ati facut singur
i dreptate, nu mai aveti de ce sa va razbunati , apoi a cazut iarasi in nesimtire.
Am plecat si noi, parandu-ne rau de cealalta ureche. Lukasz zice ca putea sa-l
omoare, dar n-a facut-o inadins, ca sa mai ramana una si pentru noi sau pentru J
acek... Nu stiu daca altcineva s-ar fi purtat mai intelept, fiindca nu-i pacat s
a ucizi asemenea vipera, dar se vede ca acum intelepciunea nu mai are nici un pr
et, de vreme ce noi trebuie sa si suferim din cauza ei, fiind socotiti pagani.
- Vorbeste cu dreptate! ii tinura isonul fratii.
- E, consimti preotul, daca asa stau lucrurile, e altceva; oricum, donum nu e pr
ea placut.
- Cum adica nu e placut- intreba Marek, pai ce, noi i-am adus urechea lui Jacek
s-o manance-
- Va multamesc din toata inima pentru bunavointa domniilor voastre, raspunse Tac
zewski, deoarece cred ca nu mi-ati adus-o ca s-o pastrez.
- A inverzit putin; poate doar daca ar fi afumata!
- S-o ia un slujitor si s-o ingroape numaidecat, spuse preotul cu asprime, e tot
usi urechea unui crestin.
- In tinutul Kievului, am vazut lucruri si mai grozave, mormai Mateusz.
- Negresit, remarca Jacek, Krzepecki a venit s-o prigoneasca iarasi pe Anulka!
- Ca doar n-o s-o rapeasca de la curtea reginei, se indoi jupan Serafin. Eu cred
ca n-a venit pentru asta. Atacul nu i-a izbutit, presupun deci ca a vrut numai
sa se convinga daca stim ca el l-a pus la cale si daca l-am chemat in judecata s
au nu. Poate ca batranul Krzepecki n-a stiut de isprava feciorului, sau poate ca
a stiut, iar daca-i asa, amandoi trebuie sa fie acum tare nelinistiti si nu ma
mir deloc ca Marcjan a venit sa iscodeasca.
- Cu fratii Bukojemski n-are noroc si pace! observa.
- Sa-l lasam in plata Domnului! ii indemna Taczewski. Astazi sant gata sa-l iert
pentru toate.
- In curand, Anulka o sa fie a mea! Iar maine voi fi un razboinic crestin, apara
tor al credintei, care se cuvine sa-si smulga din inima ura si gandurile desarte
.
- Drept rasplata, Dumnezeu te va binecuvanta! incheie preotul.
- E minunata, e minunata! Cine vede macar o data in viata asemenea fecioara, ram
ane indatorat ochilor pentru vecie.
- Ostene drag, as sta de vorba bucuros cu tine si cu ruda mea (aici se intoarse
spre jupaneasa Taczewska) despre zestre, dar nu pot. Raman putin sa ciocnesc in
sanatatea voastra, dar nu pot zabovi mai mult; am atatea pe cap, ca nu-mi pot in
gadui nici un ceas de ragaz.
- Adevarat! strigara cateva zeci de glasuri.
- Domniile voastre, in sanatatea tinerilor casatoriti!
- Odihniti-va si fiti fericiti, il indemna pe Taczewski, pentru ca o meritati, m
ulta vreme nu veti mai avea prilejul s-o faceti. Poti sa mai ramai cateva zile,
dar dupa aceea, trebuie sa ne ajungi din urma, fiindca nu te putem astepta aici.
- Mai usor va rezista jupaneasa fara tine, decat Viena fara noi, adauga razand j
upan Marek Matczyaski.
- Bine, dar cavalerul Lubomirski a si inceput sa-i ia in tarbaca pe turci, obser
va unul dintre husari.
- Am primit vesti bune de la ai nostri, si i-am poruncit lui Matczyaski sa le ia
cu el sa vi le citeasca, sa se bucure inimile ostenilor.
- Asa imi scrie printul de Lorena. A fost o mare batalie, si ostenii nostri au d
obandit o faima nepieritoare!
- Nici noi n-o sa luptam mai rau, exclamara capeteniile.
- Am toata increderea in domniile voastre, numai ca trebuie sa ne grabim, fiindc
a scrisorile primite dupa aceea nu contin vesti prea bune. Viena abia mai rasufl
a, iar toata crestinatatea e cu ochii pe noi si se intreaba daca o sa ajungem la
vreme.
- Aici au mai ramas putine steaguri, cea mai mare parte din ostire, dupa cate am
auzit, asteapta sub conducerea hatmanilor in Muntii Tarnowski, spuse preotul Wo
ynowski, iar la Viena este nevoie mai mult de o capetenie ca maria ta, decat de
bratele noastre, oricat de folositoare ar fi ele.
- Tot asa imi scrie si printul Carolus. Iata de ce, stati cu mana pe frau, domni
ile voastre, fiindca in curand voi porunci sa sune trambitele de plecare.
- Cand, milostive stapane- intrebara cateva glasuri.
- Maine vor porni steagurile care au mai ramas langa mine.
- Dar pentru ca si regina va merge cu noi pana la Muntii Tarnowski, unde va avea
loc trecerea in revista a ostilor, daca n-o sa ma rogi sa-ti incredintez alta s
lujba, mai poti ramane un timp aici, numai sa ne ajungi repede.
- Milostive stapane, rosti hotarat. De mi s-ar oferi pentru ea imparatia nemteas
ca sau chiar tronul Frantei, iau martor pe Dumnezeu ca n-as da-o pe nici o coroa
na, pe toate comorile din lume. Deie Cel-de-Sus sa nu-mi nesocotesc slujba din c
auza fericirii mele, sa nu pierd prilejul de a participa la razboiul pentru cred
inta si sa ma lepad de capetenia mea, altminteri m-as dispretul singur si ea ar
face la fel. Milostive stapane, fereasca Dumnezeu de vreo intamplare cu primejdi
e, de vreun atac la drumul mare, as muri de rusine si durere...
- Astazi am hulit inaintea altarului, cand I-am spus lui Dumnezeu ca am sa-I mul
tamesc. Cum as putea sa rasplatesc fericirea de care am parte cu sanatatea, viat
a si sangele meu-... Tocmai de aceea nu voi cere alta slujba, si cand vei pleca
maria ta, milostive rege si capetenie, nu voi mai ramane nici o zi, te voi urma
indata, de-ar fi sa pier chiar maine.
- Cu oameni ca tine, faima Poloniei se va lati in toata lumea!
- Sa mergem asupra paganilor, pentru credinta! tunara mai multe glasuri.
- Jacek, nu te mira de lacrimile mele, pentru ca o data plecat, s-ar putea sa nu
te mai vad niciodata, dar trebuie sa te duci.
- Du-te sanatos, Jacek! Dumnezeu sa te pazeasca... striga, intinzand bratele spr
e el.
- Dumnezeule al lui Avraam, al lui Isac si al lui Iacov, ai mila de poporul Tau!
Jupan Pagowski era gata sa-i porunceasca slujitorului cu felinarul sa dea fuga
inainte si sa vada ce se intampla, dar se gandi ca in asemenea imprejurari este
mai bine sa nu ramana fara foc si sa se tina laolalta. Chibzui apoi ca, in poian
a luminata, apararea era mai usoara decat in mijlocul padurii, asa ca isi contin
uara drumul.
Curand, insa, slujitorul aparu din nou la fereastra caretei.
Presupunerea slujitorului se arata indreptatita.
Intrand in poiana, zarira la doua sau trei aruncaturi de sageata inainte, in
dreapta sleaului, o ceata de mistreti imbulzita, in jurul careia lupii alcatuiau
o adevarata cununa miscatoare. Grohaiturile inspaimantatoare rasunau tot mai pu
ternice, aratand mai degraba turbarea decat teama. Cand careta ajunse la mijlocu
l luminisului, slujitorii calari vazura ca lupii nu se incumetau sa atace ciurda
, desi se napusteau asupra ei cu tot mai multa furie.
Mistretii se stransesera laolalta, purceii la mijloc si cei mai puternici pe
margine, alcatuind parca o fortareata mobila, neinfranta si neinfricata, in care
se vedeau lucind coltii indoiti.
De aceea, intre cercul lupilor si zidul format de colti si raturi, se vedea o
fasie alba de zapada, luminata, ca si poiana, de razele stralucitoare ale lunii
.
La rastimpuri, cativa lupi se repezeau spre ciurda, dar se retrageau indata,
speriati parca de clantanitul coltilor si de rabufnirile grohaiturilor si mai am
enintatoare.
Daca lupii s-ar fi incaierat deja cu mistretii, prinsi in inclestare, n-ar ma
i fi luat seama la cele ce se intamplau in jur si careta ar fi putut trece neobs
ervata pe langa ei; dar, de vreme ce nu era asa, exista posibilitatea sa lase ba
lta atacul periculos si sa incerce altceva.
Intr-adevar, dupa o clipa, cativa se desprinsera de haita si alergara spre ca
reta. Numaidecat le urmara pilda si altii, dar la vederea oamenilor inarmati, se
speriara.
Unii incepura sa se adune in urma convoiului, ceilalti oprindu-se la o depart
are de zece-cincisprezece pasi sau alergand intr-o goana nebuna in jurul oamenil
or, de parca voiau sa se indemne astfel unii pe altii.
Slujitorii osteni vrura sa traga in ei, dar jupan Pagowski nu le ingadui, de
teama ca impuscaturile sa nu atraga toata haita.
In acest timp, caii, desi obisnuiti cu lupii, incepura sa se ridice in doua p
icioare si sa-si intoarca intr-o parte capetele, sforaind puternic. In curand, a
vu loc o intamplare care mari si mai mult primejdia.
Fugarul calarit de slujitorul cu felinarul se inalta dintr-o data pe picioarele
dinapoi, apoi sari intr-o parte.
Intelegand ca daca va cadea, va fi indata sfartecat de fiare, slujitorul se p
rinse de oblanc, scapand prajina cu cosuletul de fier, care se afunda adanc in z
apada.
Vreascurile aprinse imprastiara scantei si se stinsera, lasand poiana scaldat
a numai in lumina lunii.
Vizitiul, un rusin de pe langa castelul de la Pomorzany, incepu sa se roage,
iar ostenii mazurieni sa injure.
Incurajati de intuneric, lupii atacara cu mai multa indrazneala, in vreme ce
dinspre ceata de mistreti veneau in fuga si altii. Unii se apropiau destul de mu
lt, clantanind din dinti cu parul infoiat pe grumaz. Ochii le sclipeau sangeriu
- verzui.
Sosise clipa de naprasna
Numaidecat rasunara auituri ascutite: n-a! ii-a! Caii se mai linistira, iar lup
ii, infricosati de racnetele oamenilor, se retrasera la cateva zeci de pasi.
Dar se petrecu un lucru si mai ciudat.
Deodata, ecourile padurii repetara strigatele slujitorilor in urma caretei, d
ar cu mai multa putere parca; in plus, se mai auzira si hohote salbatice de ras,
pentru ca dupa aceea o ceata de calareti sa innegreasca de amandoua partile dru
mului, indreptandu-se in goana nebuna spre turma de mistreti, inconjurata de lup
i.
Cat ai clipi din ochi, si unii, si altii, neputand sa le tina piept, se impra
stiata prin luminis, ca goniti de vifor. Se auzira impuscaturi, strigate si iara
si rabufnirile acelea de ras neintelese. Slujitorii lui jupan Pagowski se repezi
ra pe urmele calaretilor, astfel ca langa careta ramasera doar vizitiul si ajuto
rul lui de pe calul din fata.
In careta, erau toti atat de uimiti, incat un rastimp nu cuteza nimeni sa des
chida gura.
Jupanita Sieniaska, insa, vrand sa spuna si ea o vorba, adauga:
De unde putea sa stie jupanita Sieniaska ca era vorba de niste cavaleri si in
ca de unii tineri, era greu de ghicit, deoarece calaretii trecusera ca vijelia p
e langa sanie; dar n-o intreba nimeni, fiindca amandoi calatorii mai varstnici e
rau preocupati de cele petrecute.
In poiana, ecourile urmaririi rasunara inca o vreme, cam cat ai spune cateva
rugaciuni, iar nu prea departe de careta, un lup cu spinarea franta se vede de o
lovitura de ghioaga sedea pe picioarele dinapoi si urla de durere atat de fioro
s, incat te treceau fiorii.
Ajutorul surugiului sari din sa si se duse sa-l omoare, deoarece caii speriat
i se smuceau izbind atat de tare cu copitele, incat oistea se indoi si plesni.
Dupa un rastimp, insa, ceata calaretilor innegri din nou pe intinderea inzape
zita.
Mergeau in neoranduiala prin ceata, fiindca desi noaptea era senina si vazduh
ul straveziu, caii osteniti abureau din belsug in gerul strasnic.
Calaretii se apropiau razand si cantand, iar cand ajunsera langa sanie, unul
dintre ei isi impinse calul inainte si intreba cu glasul rasunator si plin de ve
selie:
Iar unul dintre jupanii Bukojemski adauga:
Jupan Pagowski dadu porunca si pornira. Dar abia inaintasera vreo zece-cincis
prezece pasi ca oistea plesnita se franse si careta se opri.
Alt motiv de intarziere.
E drept, slujitorii aveau franghii si se apucara indata sa lege capetele rupt
e, dar nu se stie daca asemenea treaba de mantuiala avea sa tina mai mult de cat
eva sute de metri.
Asa ca tanarul Cyprianowicz chibzui o clipa, apoi scoase din nou calpacul si
propuse:
Jupan Pagowski nu raspunse dintr-o data la asemenea cuvinte, deoarece simti i
n ele un repros.
Isi aduse aminte ca atunci cand batranul Cyprianowicz venise cu doi ani in ur
ma sa-i dea binete la Belczaczka, il intimpinase intr-adevar cu bunavointa, dar
si cu anume mandrie si nu-i intorsese vizita, socotindu-l un homo novus, dintr-u
n neam innobilat abia de doua generatii, si de origine armeana, al carui parinte
facuse negot cu matasuri la Kamieniec.
 Feciorul acestui matasar, Jakub, slujise sub marele Chodkiewicz la artilerie
si la Hotin adusese foloase atat de mari, incat, proteguit de Stanislaw Lubomirs
ki, obtinuse titlul de sleahtic5 si mosia Jedlinka din averile regelui pe toata
durata vietii. Urmasul lui, Serafin, preschimbase aceasta renta in arenda cu aju
torul imprumutului facut vistieriei Republicii dupa navalirea suedezilor.
Tanarul care venise in ajutorul calatorilor era tocmai fiul lui Serafin.
Asadar, jupan Pagowski simti reprosul cu atat mai usor, cu cat tanarul Cypria
nowicz rostise cuvintele n-o sa ne impaunam prea mult cu anume trufie apasandu-le
dinadins.
Dar tocmai aceasta semetie cavalereasca ii placu batranului sleahtic si, pent
ru ca nu-l putea refuza pe izbavitorul sau, iar pe de alta parte, pana la Belcza
czka drumul era intr-adevar greu si primejdios, nu mai statu la indoiala si zise
:
Cyprianowicz dadu porunca sa lege careta.
Oistea era franta ca retezata cu toporul, astfel ca legara un capat de talpet
i, celalalt de seile cailor si pornira repede cu totii in cantecele si strigatul
jupanilor Bukojemski.
Pana la Jedlinka, mai mult o asezare in mijlocul padurii decat un sat, nu era
prea mult. Inaintea calatorilor se arata in curand o poiana larga de cateva zec
i de pogoane, mai degraba un camp intins, strajuit din toate partile de padure,
unde sa inaltau zece - cincisprezece cladiri, ale caror acoperisuri, inzapezite,
scanteiau in lumina lunii.
Putin mai departe, dincolo de colibele taranilor, se zareau acareturile, asez
ate in jurul curtii, iar in fund conacul nu prea aratos, deoarece neamul Cyprian
owicz il ridicase din fosta casa a padurarilor regali, dar destul de spatios pen
tru o asezare atat de neinsemnata.
Ferestrele imprastiau o lumina puternica, inrosind zapada dinaintea prispei,
tufele din fata casei si cumpenele fantanilor se inaltau in partea dreapta a med
eanului.
Se vede ca batranul Cyprianowicz isi astepta fiul, poate si oaspeti de la dru
m, care puteau sa soseasca o data cu el, fiindca abia ajunse careta la poarta, c
a in cerdac aparura cativa slujitori cu faclii, urmati indata de stapanul casei
intr-un caftan de jder si calpac de nevastuica, pe care si-l scoase numaidecat l
a vederea caretei.
Tanarul Cyprianowicz saruta mana parintelui sau, spunandu-i pe cine adusese,
iar jupan Pagowski cobori din careta si rosti:
Spunand acestea, jupan Serafin se inclina din nou si ii oferi bratul jupanese
i Winnicka, in urma careia intrara cu totii in casa.
De la inceput, oaspetii incercara un simtamant de multumire, cum se intampla
intotdeauna cu calatorii cand din gerul si intunericul de afara intra intr-o inc
apere luminoasa si calda. Intr-adevar, in tinda si in celelalte odai, focul arde
a in caminele mari de teracota; ici si colo, slujitorii incepura sa aprinda luma
narile.
Jupan Pagowski privi in jur cu anume uimire, deoarece conacele sleahticilor o
bisnuiti erau departe de indestularea ce domnea pretutindeni in casa lui Cyprian
owicz.
In stralucirile focului si ale lumanarilor, in toate incaperile se vedeau luc
ruri care nu se gaseau nici in destule castele mai acatarii: scrinuri si scaune
italiene din lemn sculptat, unde si unde o pendula si oglinzi venetiene, sfesnic
e turnate din alama de calitate, arme orientale incrustate cu turcoaze si agatat
e pe macaturi varstate cu fire de argint. Pe podele, erau intinse chilimuri moi
de Crimeea, iar pe doi pereti lungi, doua gobelinuri de Arras ce ar fi impodobit
cu cinste pana si incaperile unui aristocrat.
S-au pricopsit din negot, se gandi jupan Pagowski manios, iar acum se pot soco
ti deasupra sleahticilor, laudandu-se cu bogatii pe care nu le-au dobandit cu ar
mele .
Dar buna cuviinta si ospitalitatea neprefacuta a celor doi Cyprianowicz il de
zarmara pe batranul sleahtic, iar putin mai tarziu, cand auzi clinchetul tacamur
ilor in odaia de oaspeti, se imbuna cu totul.
Intre timp, pentru ca oaspetii sa se mai incalzeasca, se aduse vin fiert cu m
irodenii. Incepura sa vorbeasca despre primejdia trecuta. Jupan Pagowski il laud
a foarte mult pe tanarul Cyprianowicz ca, in loc sa stea acasa la caldura, iesis
e la drum sa ajute oamenii, netinand seama de gerul naprasnic, de truda si de pe
ricole.
Jupanita Sieniaska zambi bucuroasa, asa ca pe obraji ii inflorira doua gropit
e atragatoare, si isi pleca ochii.
Jupan Pagowski, insa, avu impresia ca asemenea compliment este prea familiar,
intrucat jupanita Sieniaska, desi orfana si fara avere, descindea totusi din ne
am de magnati, de aceea schimba vorba si intreba:
Si incepu sa se uite cu asprime si banuitor la cei patru frati, vrand parca s
a afle daca nu-si ingaduie cumva sa rada de el. Toti, insa erau voiosi si dadeau
din cap cu convingere, intarind in acest fel cuvintele lui Lukasz.
Asa ca jupan Pagowski ramase descumpanit si repeta:
Jupan Pagowski tresari, de parca i-ar fi scormonit cineva o rana nevindecata.
Jupan Pagowski isi duse mana la frunte si o tinu asa mai multa vreme, apoi sp
use cu glas trist:
Era adevarat.
Republica, macinata de neoranduiala si samavolnicii, nu-si putea ingadui sa a
dune o ostire mare care, intr-un razboi de pomina, sa sfarseasca o data pentru t
otdeauna cu navalirile turco-tatare.
De altminteri, asemenea ostire nu era in stare sa stranga nici intreaga Europ
a.
Republica, in schimb, era locuita de un popor indraznet ce nu-si pleca de bun
avoie grumazul sub cutitul navalitorilor rasariteni. Din contra, spre hotarul ac
ela infricosator, presarat cu morminte si manjit de sange, asadar in Podolia, Uc
raina si Rutenia, talazuiau mereu noi valuri de colonisti polonezi, atrasi nu nu
mai de pamantul manos, ci si de dorinta neostoita de a se razboi intruna, de bat
alii si de slava.
Polonezii, scria batranul cronicar, se duc in Ucraina sa-i hartuiasca pe tatar
i 6.
Se scurgeau astfel taranii din Mazowia si sleahticii bataiosi, rusinati sa mo
ara in pat si cu capul pe perna . In Rutenia, apareau astfel aristocrati puternici
care nu se multumeau sa reziste in asezarile lor, ci mergeau nu o data pana hat!
in Crimeea si Moldova, ca sa afle acolo putere, izbanzi, moarte, mantuire si gl
orie.
Se spunea chiar ca polonezii nu vor un razboi mare, tocmai pentru a se putea
lupta mereu. Dar, cu toate ca aceasta nu era adevarat, mandra semintie indragea
totusi vifornita neintrerupta si navalitorul platea adesea cu sange incalcarea h
otarului.
Nici pamanturile dobrogene, nici cele de la Bialogrod si cu atat mai putin ra
pele sterpe din Crimeea nu-si puteau hrani locuitorii salbatici, astfel ca foame
a ii gonea spre tinutul bogat, unde-i astepta hrana din belsug, dar la fel de de
s si moartea.
Aura pojarului lumina acolo maceluri necunoscute in istorie. Polcuri izolate
imprastiau in praf si pulbere, in sabii si copite ciambuluri de zeci de ori mai
numeroase. Doar iuteala nemasurata a intoarcerii ii scapa pe navalitori, fiindca
de cele mai multe ori un ciambul urmarit de ostile regulate ale Republicii era
pierdut fara speranta.
Aveau loc uneori campanii, e drept, mai mici, din care nu se mai intorcea nim
eni din Crimeea. Numele lui Pretwic si Chmielecki devenisera inspaimantatoare pe
ntru tatarii si turcii din acel timp. Dintre cavalerii mai putin insemnati, se i
nscrisesera cu sange in amintirea lor Wolodyjowski, Pelka si batranul Ruszczyc,
ce odihneau de cativa sau de cateva zeci de ani in morminte si slava. Dar nici m
acar din cei de vaza, nici unul nu slobozise atata sange inchinatorilor islamulu
i ca regele Jan al III-lea Sobieski.
La Podhajce, Kalusz, Hotin si Lwow se inaltau acum mormane de oase pagane nei
ngropate, ce albeau campurile ca omatul.
Pana cand, in cele din urma, spaima pusese stapanire pe toate urdiile.
Era liniste pe atunci la hotare, iar pentru ca nesatioasa putere turceasca is
i cauta cuceriri mai usoare, rasufla usurata si Republica zdruncinata.
 Ramasesera doar amintirile dureroase.
Departe de conacul de acum al familiei Cyprianowicz, in vecinatatea castelulu
i Pomorzany, se inalta pe colina o cruce mare cu doua sulite, ridicata cu peste
douazeci de ani in urma de jupan Pagowski in locul resedintei arse. Ori de cate
ori se gandea la ea si la toate fiintele dragi pe care le pierduse in acel loc,
batrana-i inima scancea si acum de durere.
Dar pentru ca era un om aspru cu sine insusi si cu ceilalti si se rusina sa l
acrimeze in fata strainilor, nesuferind mila ieftina, nu vru sa mai vorbeasca de
spre nenorocirile lui si incepu sa-l intrebe pe stapanul casei cum traieste in p
ustietatea codrului.
Iar acesta spuse:
Aici, jupan Pagowski isi scutura maneca goala, in care-i mai ramasese doar un
ciot langa umar.
Cyprianowicz ii turna vin in pahar.
In acest timp, tanarul Cyprianowicz ii cinstea dintr-un urcior la fel de frum
os pe jupaneasa Winnicka, jupanita Sieniaska si pe fratii Bukojemski. Jupanesele
abia atingeau marginea cupelor cu buzele, in schimb, jupanii Bukojemski nu se l
asau rugati, drept care lumea li se parea tot mai vesela, iar jupanita Sieniaska
tot mai frumoasa. De aceea, neavand cuvintele potrivite pentru a-si exprima inc
antarea, incepura sa se uite la ea cu uimire, rasufland greu si inghiontindu-se.
In sfarsit, cel mai mare, Jan, rosti:
Ceilalti trei se lovira cu palmele peste pulpe, bucurandu-se:
Auzind aceasta, jupanita Sieniaska isi impreuna mainile si prefacandu-se infr
icosata, i se adresa tanarului Cyprianowicz:
Intrebarea ramase o vreme fara raspuns, dar pe fetele jupanilor Bukojemski se
putea vedea lesne ca nu prea aveau pofta de asa ceva. Totusi Lukasz, care avea
o minte mai agera decat fratii sai, propuse:
Jan se zapaci putin si raspunse:
Jupanita Sieniaska incepu sa rada in pumni, urmata de Cyprianowicz si de jupa
nii Bukojemski. Voroava le fu intrerupta de o slujitoare care-i pofti la cina.
Jupan Cyprianowicz, batranul, ii dadu bratul jupanesei Winnicka, dupa ei mers
e jupan Pagowski, iar tanarul Cyprianowicz o conduse pe jupanita Sieniaska.
Rostind aceste cuvinte, tanarul Cyprianowicz ofta, iar jupanita isi cobori pl
eoapele umbroase si tacu.
Abia dupa o clipa, cand se asezara la masa, il sfatui:
Mohoreala lui jupan Pagowski pieri aproape cu totul in timpul cinei, iar cand
stapanul casei rosti cuvinte mestesugite mai intai in sanatatea femeilor, apoi
in aceea a vrednicului oaspete, batranul sleahtic ii raspunse foarte indatoritor
, multumindu-i pentru ca scapase dintr-o mare primejdie si asigurandu-l de recun
ostinta lui vesnica.
Vorbira dupa aceea de publicis; despre rege si izbanzile lui, despre seimul c
are avea sa se adune in aprilie si despre razboiul ce-l ameninta pe imparatul ne
mtilor din partea sultanului turcilor; in acest scop, jupan Hieronim Lubomirski,
cavaler de Malta, incepuse deja sa recruteze voluntari.
Jupanii Bukojemski ascultau cu mare interes cum ca in tara Rinului fiecare po
lonez era primit cu bratele deschise, deoarece turcii dispretuiau calarimea nemt
easca, cea polona, insa, trezea in ei spaima cuvenita.
Jupan Pagowski se arata impotriva mandriei cavalerului Lubomirski, care spune
a despre grafii germani: in manusa mea incap zece din astia , dar il lauda pentru f
aptele de arme, curajul nemasurat si marea indemanare in treburile razboiului.
La aceste cuvinte, Lukasz Bukojemski declara in numele lui si al fratilor ca
de indata ce se va face primavara, nu vor mai putea ramane locului si vor pleca
la cavalerul Lubomirski, dar atata vreme cat vor dura gerurile grozave, vor cont
inua sa vaneze lupii, ca sa se razbune cum se cuvine pentru jupanita Sieniaska.
Fiindca, desi Jan spusese ca nu se mira ca lupii au atacat-o, daca stai sa te ga
ndesti ca asemenea porumbel nevinovat putea sa le cada prada, ti se sfasie inima
de durere si cu greu iti poti stapani lacrimile.
Intr-adevar, il podidira lacrimile, iar ceilalti frati ii urmara pilda numaid
ecat, pentru ca desi lupii puteau in cel mai rau caz sa-i ameninte viata, nu ins
a si virtutea jupanitei Sieniaska, elocinta fratelui ii miscase atat de mult, in
cat inimile li se topira ca ceara incalzita la foc.
Dupa cina, avura pofta sa traga cu pistoalele in cinstea jupanitei, dar stapa
nul casei se impotrivi, spunand ca intr-una din incaperi zace padurarul, un om c
u mari merite, care-i bolnav si are nevoie de liniste.
Jupan Pagowski crezu ca era vorba de vreo ruda saraca, in cel mai rau caz de
vreun sleahtic din vecinatate, asa ca din bunacuviinta incepu sa se intereseze d
e el. Afland, insa, ca nu era decat un taran ce slujea la curte, ridica din umer
i si privind uimit la batranul Cyprianowicz, spuse:
De buna seama, cei patru frati erau ametiti de-a binelea, aveau ochii incetos
ati si induiosati, asa ca atunci cand tanarul Cyprianowicz ii conduse la o cladi
re din curte, unde avea sa doarma impreuna cu ei, il urmara cu pasi nesiguri pri
n zapada ce scar-aia de ger, mirandu-se ca luna radea la ei, sezand pe acoperisu
l surii, in loc sa lumineze pe cer.
Jupanita Sieniaska le patrunsese atat de adanc in suflet, incat nu se indurau
sa nu mai vorbeasca de ea.
Tanarul Cyprianowicz n-avea nici el chef de somn, asa ca porunci sa se aduca
un urcior de mied, apoi se asezara langa caminul urias si la lumina stralucitoar
e a vreascurilor aprinse, baura la inceput in tacere, ascultand greierii care ti
rluiau prin odaie.
In cele din urma, cel mai mare, Jan, trase aer in piept si sufland in foc cu
atata putere, ca se inclinara flacarile, se minuna:
Jan vru sa le raspunda, dar nu mai fu in stare, fiindca il apuca sughitul. Ho
lba ochii de mirare si incepu sa se uite la ei, de parca ii vedea pentru prima d
ata in viata.
In sfarsit, mania i se rasfranse in obraji.
Tintuit la zid cu aceste argumente, Jan nu mai stiu ce sa raspunda, iar cand
Mateusz ii mai aduse aminte si de Cain, alt frate mai mare, isi pierdu capul de-
a binelea.
Mania se invartosa tot mai mult in el, pana cand, in cele din urma, incepu sa
-si caute cu dreapta sabia pe care n-o avea la sold.
Nu se stie la ce s-ar fi ajuns, daca n-ar fi fost Marek. Acesta, ducandu-si m
ai demult un deget la frunte, ca si cand se lupta cu un gand anume, izbucni deod
ata cu un glas de tunet:
Ceilalti se intoarsera indata spre el revoltati si cu ochii scanteietori:
Stanislaw Cyprianowicz intra intre ei si-i lua la rost:
Astfel vorbi Staszko Cyprianowicz si cu toate ca la inceput ii cam venea sa r
ada, pe masura ce vorbea, se lasa si el convins tot mai mult de propria elocinta
, fiindca se ametise putin tot ciocnind cu ceilalti. Dar pana la urma, jupanii B
ukojemski se induiosara nespus de vorbele lui si izbucnira toti patru in hohote
de plans, iar cel mai varstnic, Jan, striga:
Mateusz, care pomenise de Cain, se arunca in bratele lui.
Iar Marek:
Si incepura sa se imbratiseze, insa Jan, eliberandu-se in sfarsit din bratele
fratilor, se aseza deodata pe lavita, isi descheie bojocul, desfacu camasa si d
ezvelindu-si pieptul, rabufni cu glasul intretaiat.
Hohotele celorlalti se intetira:
Deodata. Lukasz isi lovi pulpele cu palmele, de rasuna incaperea.
Auzind aceasta, ceilalti zvacnira de pe lavita si-l inconjurara pe Cyprianowi
cz. Propunerea era pe gustul tuturor.
Lui Cyprianowicz i se urca sangele in obraji si ramase uluit, repetand:
Dar numai la acest gand isi simtea inima batand sa-i sparga pieptul. Aflandu-
se de doi ani alaturi de parintele sau in bunget de codru si vazand prea putina
lume, nu mai intalnise de mult o fata atat de frumoasa.
Altele ca ea mai vazuse doar odinioara la Brzezany, cand tatal sau il trimise
se la curtea de acolo sa deprinda bunele purtari si cunostinta treburilor public
e. Pe atunci, insa, nu era decat un baietandru si timpul stersese amintirile ind
epartate.
Si iata ca acum, cand abia zarise aceasta floare minunata in padure, i se spu
nea netam-nesam, ia-o!
Asa ca se zapaci cu totul si repeta:
 Dar cei patru frati, asemenea omului beat care nu vede nici o piedica nicaier
i, o tinura pe-a lor:
Dar Cyprianowicz isi revenise din uimire si se trezise de-a binelea, de parca
nu bause nimic toata ziua.
Si lacrimi de durere le siroira din belsug pe obraji. Cand se mai linistira,
incepura sa se revolte, deoarece socoteau ca niste oameni vrednici nu trebuiau s
a uite asemenea insulta.
Marek, cel mai viforos dintre frati, fu cel dintai care aminti de rasplata.
Interveni, insa, iarasi Cyprianowicz.
Se privira uluiti, apoi se intoarsera spre Marek.
Focul se stinse intr-adevar si in incapere se lasa intunericul, asa ca indemn
ul gazdei ii convinse pe jupanii Bukojemski.
Mai taifasuira un rastimp, din ce in ce mai incet, apoi se auzira soaptele ru
gaciunilor intrerupte de oftaturi adanci.
Taciunii din camin incepura sa se acopere cu cenusa si sa innegreasca; din ca
nd in cand, tiuia ceva in focul ce se stingea, iar greierii -araiau prin colturi
parca de dorul luminii.
In obscuritatea incaperii, se mai auzi bocanitul cizmelor aruncate din picioa
re pe podea, dupa care se asternu un timp tacerea, intrerupta curand de sforaitu
rile celor patru frati adanciti in somn.
Tanarul Cyprianowicz nu putea sa adoarma, deoarece toate gandurile i se rotea
u in jurul jupanitei Sieniaska, asemenea albinelor harnice in jurul florii.
Cum putea sa adoarma cu astfel de roi in cap.
Inchise ochii o data si inca o data, dar vazand ca nu foloseste la nimic, se
gandi:
Ma duc sa vad daca la ea mai e lumina.
Si iesi.
Fereastra jupanitei Sieniaska nu mai era luminata, doar razele lunii tremurau
in geamuri ca pe o apa curgatoare.
Totul era tacut si cufundat intr-un somn atat de adanc, ca pana si zapada par
ea ca doarme in scalda verzuie a luminii imprastiate de luna.

CAPITOLUL II
Dintr-o ospitalitate innascuta si dupa obicei, jupan Cyprianowicz, batranul,
nu se zgarci cu rugamintile ca oaspetii sa ramana mai mult timp la Jedlinka. Aju
nse pana acolo incat ingenunche inaintea jupanesei Winnicka, lucru nu prea lesni
cios din cauza podagrei care, desi la inceput, ii producea destula suparare. Toa
te acestea, insa, nu ajutara la nimic. Jupan Pagowski se indaratnici sa plece ac
asa inainte de amiaza, asa ca pana la urma fu nevoit sa cedeze, fiindca nu mai a
vu ce spune cand oaspetele il incunostinta ca astepta musafiri la Belczaczka. Po
rnira deci inainte de pranz, intr-o zi senina, geroasa si pe o vreme minunata. P
romoroaca de pe copaci si zapada de pe campuri parca erau presarate cu mii de sc
antei ce licareau in soare atat de puternic, incat ochiul abia mai suporta stral
ucirile din cer si de pe pamant. Caii mergeau in trap intins, de le juca splina;
talpetii saniilor suierau alunecand pe zapada intarita. Perdelutele laterale er
au date la o parte si mereu, ba la o ferestruica, ba la cealalta, se ivea chipul
jupanitei Sieniaska cu ochisorii veseli si nasucul inrosit de ger, asemenea unu
i portret surazator in rama.
Inainta astfel ca o fiica de rege, deoarece careta era inconjurata de o ceata
alcatuita din jupanii Bukojemski si tanarul Cyprianowicz. Acestia, calarind pe
cai buni din grajdurile de la Jedlinka (pentru ca pe ai lor ii vandusera sau ii
lasasera amanet o data cu cele mai bune sabii jupanii Bukojemski), intarziau pe
de laturi, aci ridicandu-si caii in doua picioare, aci gonind inainte cu asemene
a iuteala, ca bulgarii de zapada, zvarliti de copite pe drumul inghetat, sfaraia
u prin vazduh ca niste pietre.
Poate ca jupan Pagowski nu era neaparat bucuros de ceata insotitoare; la plec
are, ii rugase chiar pe cavaleri sa nu se oboseasca, intrucat ziua nu-i ameninta
 nici o primejdie pe drum, iar talharii din padure nu dadusera semne de viata, d
ar cand se incapa-anasera sa le conduca pe cele doua jupanese, nu-i mai ramasese
decat sa le rasplateasca politetea cu politete si sa-i pofteasca la Belczaczka.
Obtinuse, de asemenea, si fagaduiala jupanului Cyprianowicz ca-i va intoarce vi
zita, dar abia peste cateva zile, fiindca batranului ii venea greu sa plece de a
casa pe neasteptate.
Calatoria se scurgea repede; cavalerii isi petreceau timpul intrecandu-si cai
i, iar jupanita Sieniaska aparand la ferestruicile caretei. Se oprira abia pe la
mijlocului drumului, ca sa lase caii sa rasufle, la carciuma numita destul de n
epotrivit Jaful , langa care se afla o fierarie si un sopron. Fierarul potcovea un
cal pe medeanul dinaintea fierariei, iar dincolo de carciuma asteptau cateva san
ii taranesti, la care erau inhamate gloabe costelive, muscate de barzauni, cu co
zile ascunse intre picioarele dinapoi si torbele cu graunte agatate pe cap.
Oamenii iesira din carciuma si se oprira in apropiere sa priveasca la careta
inconjurata de calareti. Nu erau tarani, ci olari si targoveti de la Kozienice,
care vara faceau oale, iar iarna, cand se putea merge cu sania, le vindeau prin
sate sau mai ales pe la iarmaroacele din imprejurimi. Li se parea ca in asemenea
careta inconjurata de sleahtici atat de aratosi trebuie sa se afle un dregator
mare, asa ca, desi era ger, isi scoasera caciulile, uitandu-se cu interes la noi
i sositi.
Calatorii, imbracati calduros, nu coborara din careta, iar calaretii ramasera
si ei pe cai; doar unul dintre slujitorii lui jupan Pagowski se duse cu un urci
or de vin si o oala sa le incalzeasca pentru boieri la focul din carciuma. Intre
timp, jupan Pagowski le porunci targovetilor sa se apropie si incepu sa-i intre
be de unde sant, unde se duc si daca nu i-a amenintat vreo primejdie din partea
fiarelor salbatice.
Jupan Pagowski se intoarse spre cavaleri:
Dorinta lui se arata insa de prisos, deoarece tocmai atunci iesi din carciuma
slujitorul, purtand o tava de lemn, pe care abureau canile cu vin, si ajungand
la careta, spuse:
Flacaiandrul tacu, de parca si-ar fi pierdut glasul, iar jupan Pagowski lua o
cana cu vin, sorbi o data, de doua ori, apoi ii spuse lui Cyprianowicz cu anume
suparare:
Lamuririle batranului Pagowski fura intrerupte de aparitia lui jupan Taczewsk
i care, iesind in graba din carciuma, se apropie de careta cu pasul apasat si o
anume sfiala intiparita pe fata. Era un sleahtic tanar, de statura mijlocie, cu
ochii negri, frumosi, dar sarac lipit. Pe cap, avea o caciula dupa moda ungureas
ca, amintind de vremurile lui Batory, iar pe trup un contas cenusiu, captusit cu
blana de oaie. In picioare, purta cizme suedeze cu carambi uriasi, care aproape
ca-i acopereau pulpele. In Polonia, nu mai avea nimeni asemenea incaltari, era
limpede asadar ca fusesera dobandite in razboi pe timpul lui Jan Kazimierz si sc
oase din magazia de vechituri de nevoie. Apropiindu-se, se uita cu schimbul cand
la jupan Pagowski, cand la jupanita Sieniaska si zambea aratandu-si dintii albi
, sanatosi, dar zambetul lui era trist si chipul ravasit, chiar putin rusinat.
Taczewski privi cu luare aminte la jupanita, ca si cand ar fi vrut s-o intreb
e: poate ca tu stii de ce- dar vazand ca aceasta tine ochii plecati si isi face de
lucru muscand bentita de la gluga, spuse cu glasul apasat:
Aici, jupanii Bukojemski izbucnira intr-un ras urias, de li se ridicara caii
in doua picioare, iar Taczewski se intoarse si-i numara pe rand din ochi cu luci
ri reci ca ghea-a in pupile si totodata ascutite ca taisul sabiei.
Dupa aceea, ii spuse lui jupan Pagowski:
Atunci, glasul lui jupan Pagowski rasuna atat de puternic si poruncitor, de p
arca se aflau cu totii sub comanda batranului.
Jupanita Sieniaska era se vede foarte schimbatoare, ca orice femeie, sau poat
e ca ii parea rau de Taczewski, fiindca ochii ei devenira dintr-o data galesi si
se umezira, pleoapele i se zbatura si intreba cu alt glas:
Taczewski o privi cu o recunostinta adanca.
Pornira numaidecat. Jacek Taczewski isi mana calul spre ferestruica stanga a
caretei, iar Stanislaw Cyprianowicz spre cealalta, asa ca jupanita, asezata in f
ata, putea sa se uite lesne la amandoi, fara sa se intoarca.
CAPITOLUL III

Jupanii Bukojemski nu erau prea bucurosi de tovarasia lui Taczewski. Furiosi

ca ocupase locul de langa careta, se stransera laolalta si incepura sa chibzuias
ca:
O sa-l provocam la duel abia dupa ce vom auzi ce raspunde.
Spunand acestea, cel mai varstnic dintre jupanii Bukojemski incepu sa-si fara
miteze turturii de ghea-a de pe mustati, apoi isi apropie calul de fugarul lui T
aczewski si rosti:
Taczewski se uita o clipa la el cu uimire, dupa care raspunse:
Si inal-and din umeri, se intoarse iarasi spre careta.
Bukojemski tacu un rastimp, intrebandu-se daca trebuie sa se duca la ceilalti
frati si sa le repete raspunsul, sau sa continue vorba. Gandul din urma i se pa
ru cel mai potrivit, asa ca urma:
Pe chipul lui Taczewski se rasfransera plictiseala si iritarea, deoarece inte
lese ca fratii cautau cearta cu tot dinadinsul, iar lui nu-i ardea catusi de put
in de galceava. Cu toate acestea, se gandi ca trebuie sa raspunda intr-un fel ca
re sa sfarseasca discutia.
Intreba deci:
Bukojemski il mai insoti vreo zece-cincisprezece pasi, apoi opri calul.
Jan repeta. Nu se bucurara prea mult.
Intr-adevar, Belczaczka nu era prea departe. La marginea padurii, se vedea cr
ucea inaltata de jupan Pagowski, cu Mantuitorul de tabla intre doua sulite; spre
dreapta, acolo unde drumul cotea dincolo de padure, se zarea lunca intinsa cu d
alma arinisului crescut de-a lungul paraului; in spatele tufisurilor de arin, pe
partea cealalta, mai inalta, se iteau coroanele desfrunzite ale copacilor urias
i si fumurile caselor.
In curand, convoiul ajunse in sat, iar dupa ce trecu de ingradituri si acaret
uri, inaintea ochilor calaretilor se ivi conacul lui jupan Pagowski.
Curtea larga era inconjurata de o palisada veche, putrezita si pe alocuri rup
ta. Din timpuri stravechi, prin aceste parti nu se abatuse nici un vrajmas, asa
ca nu se ingrijea nimeni de apararea asezarii. In batatura intinsa, erau doua po
rumbare. Intr-o parte, se inalta cladirea pentru slujitori, iar in cealalta maga
zia, hambarul si un sopron mare pentru uscat si afumat branza, intocmit din trun
chiuri subtiri si scanduri asezate in crucis. In fata casei si imprejurul curtii
, erau batuti in pamant pari nu prea inalti cu inele de fier pentru legarea cail
or; fiecare par era impodobit cu o caciula de zapada inghetata. Conacul era vech
i, incapator si cu acoperisul scund de paie. Pe medean, umblau de colo-colo cain
ii, iar printre ei se plimba o barza imblanzita cu aripa rupta, care pesemne ies
ise cu o clipa inainte din odaia calda ca sa se miste in aerul rece de afara.
In casa, erau asteptati, deoarece jupan Pagowski repezise un flacaiandru sa d
ea de stire. Acelasi slujitor le iesi acum in intampinare si spuse inclinandu-se
:
Dupa care, se intoarse spre oaspeti:
In curand, se aflara in incaperea de oaspeti inaintea starostelui de Rajgrod,
care mai ca atingea tavanul cu capul, deoarece ii intrecea putin in inaltime pa
na si pe jupanii Bukojemski, iar odaile erau neobisnuit de scunde in toata casa.
Jupan Grothus era un sleahtic aratos cu privirea inteleapta, fata si chelia de
carmuitor, iar fruntea brazdata de o taietura vindecata intre sprancene la radac
ina nasului. Aceasta cicatrice, asemanatoare cu o incretitura, imprumuta chipulu
i o expresie aspra si parca manioasa. Acum, insa, ii zambi cu bunavointa lui jup
an Pagowski si deschise bratele exclamand:
Jupan Pagowski ii inconjura gatul cu bratul si raspunse:
Cu toate ca inca dinaintea Anului Nou incepuse sa se vorbeasca despre viitoru
l razboi cu turcii si unii nu se mai indoiau de el, confirmarea zvonurilor de ca
tre un om atat de cunoscut si har-it cu treburile publice, ca jupan Grothus, fac
u o impresie adanca asupra lui Pagowski si a tinerilor sai oaspeti. Abia apuca s
tapanul casei sa-i prezinte starostelui, ca si incepu discutia despre razboi, de
spre Tekeli si incaierarile sangeroase din Ungaria, a caror faima se raspandise,
asemenea unui parjol urias, pana in Austria si Polonia. Avea sa fie un razboi c
umplit, de care tremurau imparatul de la Roma si toate tinuturile nemtesti. Pric
eput in ale politicii, jupan Grothus le spuse ca Poarta va urni jumatate din Asi
a si toata Africa, pentru a alcatui o forta cum nu se mai vazuse, dar aceste ves
ti nu stricara nimanui buna dispozitie, dimpotriva, satui de odihna indelungata
de acasa, tinerii ascultau cu bucurie, intrucat razboiul le oferea timp liber pe
ntru slava, merite si chiar pentru foloase.
De aceea, auzindu-l pe staroste vorbind astfel, Mateusz Bukojemski isi lovi g
enunchiul cu palma, de rasuna incaperea, si rosti:
Ochii lui jupan Pagowski se umezira din pricina emotiei, dar nu ingadui lacri
milor sa-i siroiasca pe obraji; poate pentru ca se scursesera toate mai demult s
au poate ca era un om aspru cu sine si cu ceilalti. Jupan Grothus ii inconjura g
atul cu bratul, il saruta pe amandoi obrajii si intari:
La aceste cuvinte, tinerii fura cuprinsi de inflacarare. Jupanii Bukojemski z
vacnira de pe scaune si prinsera sa strige cu glasuri puternice:
Iar Cyprianowicz adauga:
Numai Taczewski continua sa stea posomorat si tacea; vestile ce umpleau de bu
curie inimile tuturor, insemnau pentru el doar durere si amaraciune. Gandurile s
i privirile lui staruiau asupra jupanitei care trebaluia vesela pe langa masa, s
i-i spuneau cu repros si jale nespusa:
Daca n-ai fi fost tu, as fi plecat la curtea vreunui magnat si, chiar daca nu
mi-as fi gasit norocul acolo, as fi avut cel putin o armura pe cinste si un cal,
iar acum m-as fi inrolat sub steag, sa-mi caut moartea sau gloria. Frumusetea t
a, privirile tale si vorbele ce mi le-ai aruncat ca pe o pomana, m-au facut sa r
aman aici si aproape sa mor de foame cu cele cateva brazde de pamant. Din cauza
ta, n-am apucat sa cunosc lumea si sa deprind bunele purtari. Cu ce m-am facut v
inovat, de parca mi-ai robit sufletul si trupul-... As prefera totusi sa mor, de
cat sa nu te vad un an. Mi-am pierdut si ultimul cal, grabind in ajutorul tau, i
ar tu ai ras de mine si te uiti dulce la altul. Acum ce-am sa fac- O sa fie razb
oi. Sa ma inrolez ca slujitor sau sa ma rusinez ajungand la pedestrime- Ce ti-am
facut, de n-ai avut mila de mine niciodata-
Astfel se jeluia in saracia lui Jacek Taczewski, simtindu-se cu atat mai mult
nedreptatit de soarta, cu cat se tragea dintr-un neam de cavaleri cu renume. Si
chiar daca nu era adevarat ca jupanita Sieniaska n-avusese mila de el niciodata
, e drept ca numai din pricina ei nu plecase in lume, traind aici izolat de oame
ni, cu doi tarani, adesea neavand nici ce pune in gura. Avea saptesprezece ani,
iar ea doar treisprezece, cand o indragise ca pe lumina ochilor, si de cinci pri
maveri o iubea tot mai mult si mai resemnat, fara speranta. La inceput, jupan Pa
gowski il primise cu placere, ca pe un urmas al unei familii vestite, ce stapane
a odinioara tot tinutul, dar mai tarziu, intelegand cum stau lucrurile, devenise
foarte aspru, crud chiar. Fara indoiala, nu-i inchidea usa in nas, dar il tinea
departe de jupanita, nutrind pentru ea cu totul alte planuri si sperante. Cat d
espre jupanita, aceasta isi incerca puterea asupra tanarului, facandu-si lucru d
e joaca din dragostea lui, asa cum procedeaza orice fata cu florile de pe lunca.
Se apleaca asupra uneia, rupe alta sau isi impleteste vreuna in cosita, apoi o
arunca si nu se mai gandeste la ea pentru ca mai tarziu sa-si caute altele. Tacz
ewski nu-i vorbise niciodata despre dragostea lui, dar ea intelesese totul, chia
r daca se prefacea ca n-are habar si ca in genere nu vrea sa stie de nimic din c
e se petrece in sufletul lui. Il purta cu vorba, cum ii placea. O data, urmarita
de albine, se bagase in mantia lui si i se tupilase la san, dar dupa aceea nu-l
iertase doua zile. Uneori, il trata aproape cu dispret, iar cand flacaului i se
parea ca totu-i pierdut, cu o privire dulce sau cu o vorba spusa din inima ii u
mplea sufletul de bucurie si nadejde. Daca adesea, din cauza vreunei nunti, a zi
lei numelui sau a vanatorilor din imprejurimi, lipsea cateva zile de la Belczacz
ka, ii ducea tare mult dorul, dar cand se intorcea, se razbuna pentru asteptarea
ei si-l necajea si mai abitir. Cele mai grele clipe erau pentru el atunci cand
aveau musafiri, iar printre ei se nimerea si vreun tinerel chipes si intreprinza
tor. Jacek Taczewski credea in asemenea momente ca in inima ei nu exista nici st
rop de mila. Asa gandea si acum din cauza lui Cyprianowicz si tot ce povestise j
upan Grothus despre viitorul razboi, adaugase si mai multa amaraciune in paharul
si asa prea plin de ganduri triste.
Taczewski se obisnuise sa se stapaneasca foarte bine in casa lui jupan Pagows
ki, cu toate acestea, in timpul cinei, abia putea sta locului, ascultand discuti
a jupanitei cu Stanislaw Cyprianowicz. Nefericitul flacau baga de seama ca acest
a ii placea intr-adevar fetei, deoarece era bine facut, destoinic si cu mintea a
gera. La masa se discuta tot despre viitoarea recrutare. Afland de la jupan Grot
hus ca s-ar putea ca el insusi sa stranga osteni prin aceste locuri, Cyprianowic
z se intoarse deodata spre jupanita si o intreba:
Jupanita privi la umerii lui si raspunse:
Jupanita Sieniaska isi cobori ochii si genele ii adumbrira obrajorii rumeni,
apoi dadu raspuns:
Taczewski isi inclesta dintii si isi trecu mana peste fruntea asudata, dar ca
t dura cina, nu avu parte de nici un cuvintel si de nici o privire. Abia cand se
ridicara cu totii de la masa si in incapere se isca zgomot de scaune tarsite, g
lasul indragit ii sopti dulce la ureche:
In acest raspuns, era o durere atat de adanca si neprefacuta, incat glascioru
l iubit se auzi iarasi, miscat parca:
Dupa care, asemenea unei minunate aparitii de vis, se duse la ceilalti oaspet
i si inflori ca un trandafir in alt colt al incaperii.
Intre timp, jupanii mai varstnici se asezara dupa cina la un pahar cu mied si
saturandu-se sa tot vorbeasca despre treburile obstesti, trecura la cele partic
ulare. Jupan Grothus o urmari o vreme cu ochi induiosati pe jupanita Sieniaska,
apoi zise:
Dar jupan Pagowski dadu din mana a lehamite.
Jupan Grothus ramase la fel de mirat de inrudirea fratilor Bukojemski, ca si
jupan Pagowski, asa ca incerca sa-l descoase in amanunt, pana cand izbucni in ra
s si cuvanta:
Jupan Pagowski, desi cand ii prezentase pe tineri, nu uitase sa spuna si cat
le datoreaza, ii povesti inca o data in amanunt despre atacul lupilor si ajutoru
l pe care-l cunoscuse din partea lor. Ii poftise acasa numai din recunostinta.
Jupan Pagowski se uita la starostele de Rajgrod cu privirea incarcata de atat
a durere, incat acesta isi intrerupse vorba. Tacura amandoi un rastimp mai lung,
apoi jupan Gedcon rosti cu glasul tremurand de emotie:
Baura iarasi amandoi in tacere. Jupan Grothus se gandea cum sa imblanzeasca d
urerea pe care i-o produsese fara sa vrea stapanului casei si cum sa-l mangaie i
n suferinta. In cele din urma, ii veni o idee si o socoti foarte fericita.
E greu de spus daca lui jupan Pagowski ii trecusera vreodata prin minte aseme
nea ganduri, destul ca auzind cuvintele starostelui de Rajgrod, se zapaci de-a b
inelea, turna mied in paharul starostelui cu mana tremuratoare, pana cand bautur
a aleasa incepu sa se scurga de pe masa pe podea, si rosti:
Vorbirea le fu intrerupta de tar-aitul scaunelor de la masa mai mare. Jupanea
sa Winnicka si jupanita Sieniaska voiau sa se duca la culcare. Glasul jupanitei,
rasunator ca un clopotel de argint, porni sa repete: noapte buna, domnia ta, noa
pte buna, domnia ta , apoi se inclina frumos inaintea lui jupan Grothus, saruta ma
na lui jupan Pagowski, isi freca fruntea si nasucul ca o pisica de umarul lui si
pleca. Cyprianowicz, fratii Bukojemski si Taczewski iesira indata in urma lor.
In incapere, ramasera doar cei doi batrani si taifasuira indelung, deoarece jupa
n Pagowski porunci sa se aduca inca un urcior de mied si mai bun.

CAPITOLUL IV

Daca era o simpla intamplare sau o sotie a jupanitei, nu se stie, destul ca f

ratii Bukojemski capatara o odaie mare in cladirea slujitorilor, iar Cyprianowic
z si Taczewski una mai mica pentru amandoi tot acolo. Cei doi tineri se simteau
destul de stanjeniti si, ca sa nu-si vorbeasca, incepura numaidecat sa rosteasca
 rugaciunile, lucru care dura mai mult decat de obicei. Totusi cand le sfarsira,
urma o tacere stingheritoare pentru amandoi, fiindca desi nu-si doreau binele,
simteau ca nu se cuvine sa se tradeze si ca deocamdata, cata vreme se aflau in c
asa lui jupan Pagowski, trebuiau sa se prefaca, ascunzandu-si simtamintele.
Taczewski isi descinse sabia, o scoase din teaca, se uita la tais in lumina f
ocului din camin si se apuca s-o stearga cu o carpa.
O spuse fara vreo intentie rautacioasa, doar pentru ca-i trecu prin cap ca Ta
czewski petrecuse intr-adevar noaptea cu pricina afara pe un ger naprasnic; dar
acesta sprijini indata varful sabiei in podea si-l privi aprig in ochi.
Cyprianowicz era gata sa raspunda: la fel , dar pentru ca intrebarea fusese pusa
cu glasul apasat, rosti:
Un fulger de manie aluneca pe fata lui jupan Jacek si, ca sa se stapaneasca,
se apuca sa sufle peste lama si s-o frece si mai avan; in sfarsit, o baga inapoi
in teaca si zise:
Si ochii, scanteietori mai inainte, i se acoperira din nou de tristete, deoar
ece isi aduse aminte de singurul lui prieten, calul pe care-l sfasiasera lupii.
Tocmai atunci se deschise usa si de afara intrara cei patru frati Bukojemski.
Deodata il zarira pe Taczewski; la inceput, nu-l vazusera.
Tuspatru isi sprijinira mainile in sold si-l tintuira pe jupan Jacek cu privi
ri provocatoare.
Tanarul, insa, inhata un scaun si tragandu-l in mijlocul incaperii, il intoar
se cu o miscare repezita spre jupanii Bukojemski, apoi il incaleca indata ca pe
un cal, isi rezema coatele de spatar, inalta capul si se uita la ei tot atat de
sfidator.
Un rastimp, se infruntara astfel; de o parte, el, cu picioarele larg desfacut
e, incaltate in cizmele-i suedeze, de cealalta, ei, umar langa umar, uriasi, ame
nintatori si pusi pe galceava.
Cyprianowicz intelese ca avea sa inceapa cearta, dar in acelasi timp ii venea
sa rada. Convins ca va putea impiedica incaierarea in orice clipa, ii lasa deoc
amdata sa se masoare din priviri.
Ei, e destul de curajos! isi spuse, gandindu-se la Taczewski, nu se pierde cu
firea!
In acest timp, tacerea continua, stanjenitoare si caraghioasa totodata. Jupan
Jacek simti si el la fel si glasui cel dintai:
Fratii Bukojemski se privira uimiti, incurcati de intorsatura neasteptata a l
ucrurilor.
Taczewski nu se clinti de pe scaun, doar spinarea incepu sa-i tremure parca d
e ras.
Dar se vede ca jupan Jacek se saturase de vorba, intrucat se ridica pe neaste
ptate si se repezi ca o pisica spre cei patru frati.
Dar Cyprianowicz se baga repede intre ei.
Taczewski se intoarse brusc spre Cyprianowicz:
Cyprianowicz se ridica si se inclina cuviincios.
Taczewski privi cu luare aminte la fratii Bukojemski, intelese intr-o clipa d
espre ce e vorba si pali.
Desi avea o fire blajina, lui Cyprianowicz, auzind asemenea jignire, i se urc
a sangele in obraji, vinele de la tample i se umflara, ochii incepura sa arunce
fulgere, scrasni cumplit din dinti si puse mana pe sabie.
Sabiile iesira din teaca si odaia se lumina de stralucirile lamelor ce rasfra
ngeau flacarile focului din vatra. Dar trei dintre Bukojemski facura zid intre p
otrivnici, iar al patrulea il lua in brate pe Cyprianowicz si porni sa racneasca
:
Si apucandu-l de brat pe Taczewski, incepu sa-l traga intr-o parte, ca sa inc
eapa indata lupta, dar acesta isi revenise, asa ca isi smulse bratul, baga sabia
in teaca si spuse:
Taczewski isi incrucisa bratele pe piept.
Fratii Bukojemski fura cuprinsi de turbare. Se pornira sa bata podeaua cu ciz
mele, sa se traga de mustati si sa rasufle adanc, ca niste ursi.
Nici unul, insa, nu cuteza sa se arunce asupra lui Taczewski, ca sa nu se aco
pere de rusine.
 Acesta statu o vreme parca asteptand sa se repeada la el, apoi isi lua caciul
a ungureasca, si-o indesa pe cap si vesti:
Rosti ultimele cuvinte cu jale parca, dupa care deschise usa si pleca.
In curte, il inconjurara cainii si cunoscandu-l prea bine, incepura sa se gud
ure. Tanarul privi fara sa vrea la conovatul de langa fereastra, ca si cand isi
cauta calul; isi aminti ca nu mai e pe lume, asa ca ofta si simtind adierea rece
a vantului, se vaieta in gand:
In acest timp, in incapere, tanarul Cyprianowicz isi frangea mainile de durer
e si manie, spunandu-le jupanilor Bukojemski cu mare amaraciune:
Parandu-le rau de el, tuspatru se apucara sa-l imbratiseze cu randul.

CAPITOLUL V

Afara, se ingana ziua cu noaptea, cand preotul Woynowski pasea greoi prin zap
ada inalta cu felinarul in mana spre iepurii, porumbeii potarnichile pe care ii
crestea intr-o despartitura din hambar. Il urmau indeaproape o vulpe imblanzita
cu clopotelul la gat, un spit patat si un arici ce nu se lasase toropit de somnu
l iernii in odaia calda a preotului. Toti patru, strabatand incet curtea, se opr
ira sub streasina de paie a hambarului, impodobita cu turturi de gheata. Aici, f
elinarul incepu sa se legene, cheia harscaii in lacat, se auzi scrasnetul drugul
ui, apoi scartiitul puternic al usii si batranul, insotit de animale, intra inau
ntru. Dupa o clipa, se aseza pe un retevei, puse felinarul alaturi pe altul si l
uand traista cu graunte si foi de varza ce miroseau a pivnita, casca zgomotos si
incepu sa arunce boabe pasarilor pe podeaua de argila.
Mai inainte, insa, din ungherele intunecate ale cotetului, se apropiasera rep
ede trei iepuri, apoi se itisera in lumina felinarului, ca niste boabe de matani
i stralucitoare, ochisorii porumbeilor si ai potarnichilor cenusii, inaintand in
card imbulzit si leganandu-si capetele pe gaturile indoite. Porumbeii, mai indr
azneti, se apucara numaidecat sa bata cu ciocul in podeala, in vreme ce potarnic
hile avansau cu teama, privind cand la boabele risipite pe jos, cand la preot, c
and la vulpea cu care de altfel se obisnuisera de mult, deoarece, prinse inca di
n timpul verii, cand erau pui, si crescute in casa de mici, o vedeau in fiecare
zi.
Preotul arunca intruna graunte si murmura in acelasi timp rugaciunea de dimin
eata: Pater noster, qui es in coelis, sanctificetur...
Aici se intrerupse si i se adresa vulpii care, rezemata de piciorul lui, trem
ura ca si cand era cuprinsa de friguri:
Inchise ochii, de parca astepta raspunsul cuiva, dar neauzindu-l, o lua de la
inceput: Pater noster, qui es in coelis, sanctificetur nomen tuum, adveniat regn
um tuum ...
Si iarasi se intrerupse:
Vorbind astfel, arunca radacinile de varza, apoi iarasi cate o mana de graunt
e, dojenind putin si porumbeii, pentru ca, desi primavara era departe, se roteau
prea mult unul in jurul altuia, calcandu-se si gungurind. In sfarsit, cand trai
sta se goli cu totul, se scula in picioare, ridica felinarul si tocmai se pregat
ea sa plece cand deodata, in usa hambarului, se arata Taczewski.
Taczewski ii saruta mana si raspunse:
Si iesira. Dar la mijlocul curtii, preotul Woynowski se opri deodata, il priv
i in ochi pe Taczewski si-l intreba:
Tanarul zambi cu tristete.
Pornira spre casa in tacere; pe fata preotului se citea ingrijorarea, fiindca
il iubea pe Jacek din toata inima. Cand flacaiandrul ramasese singur pe lume, d
upa moartea tatalui care se prapadise de molima, fara rude apropiate si fara ave
re, doar cu cativa tarani la Wyrabki, batranul ii purtase de grija cu duiosie. A
vutie nu-i putea da, intrucat, avand un suflet de inger, impartea saracilor tot
ce-i aducea parohia nu prea bogata, dar il ajuta pe ascuns si-l supraveghea, inv
a-andu-l nu numai sa citeasca, ci si mestesugul cavaleresc. Pentru ca la vremea
lui fusese un ostean destoinic, unul dintre prietenii si tovarasii de arme ai ve
stitului Wolodyjowski. Slujind sub Czarniecki, facuse tot razboiul cu suedezii s
i abia dupa infrangerea lor imbracase sutana preoteasca in urma unei intamplari
naprasnice. Indragindu-l pe Jacek, pretuia in el nu numai pe vlastarul unui neam
faimos de cavaleri, ci si sufletu-i nobil si trist, cum era si al lui. Asadar,
suferea si pentru saracia lui, si pentru dragostea-i nefericita, din cauza carei
a tanarul, in loc sa-si caute slava si painea in lumea larga, se irosea in acest
loc izolat, traind aproape ca un taran de rand. De aceea, era putin pornit impo
triva celor de la Belczaczka, facandu-i vina lui Pagowski si pentru ca se arata
prea aspru cu satenii.
El, in schimb, tinea la acesti viermi ai pamantului ca la ochii din cap, asa cu
m tinea la tot ce traieste pe lume: la animalele pe care le certa, la pasari, la
pesti si chiar la norodul broastelor ce se inganau oracaind vara prin apele inc
alzite de soare.
Totusi, in aceasta sutana de preot umbla nu numai un inger, ci si fostul oste
an; afland acum ca Jacek avea sa se lupte cu cinci potrivnici, nu se mai gandea
decat daca tanarul se va descurca bine, scapand nevatamat.
Prin urmare, se mai opri o data in fata casei, la intrare, si-l descusu:
La acestea, ochii batranului incepura sa scanteieze ca doua stele. Il apuca d
e petlita de la contas si se porni sa-l intrebe:
Discutia lui Jacek cu preotul dura multa vreme, la fel spovedania dinaintea u
treniei, iar cand ajunsera in sfarsit amandoi acasa dupa slujba si se asezara la
o fiertura de bere, batranul continua sa se gandeasca la razboiul cu paganii, a
sa ca se apuca sa se planga de stricarea obiceiurilor si decaderea credintei in
Republica.
Taczewski incepu sa-si ia ramas bun, caci pana la amiaza nu mai erau decat do
ua ceasuri si mai avea de strabatut o bucata buna de drum.
Taczewski il privi cu ochii lui dulci ca de fecioara.
Preotul Woynowski cazu o clipa pe ganduri, dupa care spuse:
Si chemand slujitorul, ii porunci sa inhame intr-o clipita, apoi iesira amand
oi afara sa-l ajute.
In curte, insa, la vederea calului cu care venise jupan Jacek, mai ca se tras
e inapoi de uimire si exclama:
Intr-adevar, langa gard statea cu capul plecat si falcile imparosate o gloaba
prea putin mai mare decat o capra.
Si incepu sa rada fortat.
La acestea, preotul:
Dupa care, sfarsind pregatirile de trebuinta, pornira la drum; preotul, baiat
ul de la biserica si surugiul in sanie, iar Taczewski calare. Ziua era mohorata
si cam cetoasa, deoarece incepuse dezghetul. Zapada se intindea peste pamantul i
nghetat, dar deasupra se inmuiase bine si copitele cailor se afundau in ea fara
zgomot, iar talpetii alunecau fasiind pe drumul neted. Dupa ce trecura de Jedlni
a, intalnira zece-cincisprezece sanii cu lemne, pe langa care taranii mergeau pe
jos; la auzul clopotelului, ingenuncheara, crezand ca preotul se duce sa impart
aseasca vreun muribund. Apoi incepura campurile de langa padure, acoperite de ce
ata, pustii si albe, deasupra carora se roteau carduri de ciori. Pe masura ce se
apropiau de padure, ceata devenea tot mai deasa, se rostogolea prin vai, umplea
vazduhul si urca spre cer, asa ca de la o vreme, auzeau deasupra lor croncanitu
l ciorilor, dar nu vedeau pasarile. Tufisurile de pe marginea drumului aratau ca
niste sperietori. Lumea isi pierduse realitatea obisnuita, preschimbandu-se int
r-un taram nesigur, ametitor, cu apropieri sterse si departari nevazute.
Jacek mergea calare prin zapada; se gandea la lupta ce-l astepta, dar parca m
ai mult la jupanita Sieniaska, marturisindu-si in gand aleanul cand ei, cand sie
si: Iubirea mea pentru tine este intotdeauna aceeasi, numai ca nu-mi aduce nici o
bucurie in inima. Ei, ce-i drept, nici inainte n-am avut mai multa. Iar acum, m
acar daca as putea sa-ti imbratisez piciorusele, sa aud o vorba buna de la tine
ori macar sa stiu ca-ti va parea rau daca voi pati ceva... Dar totu-i ca ceata a
sta, dincolo de care esti tu; nu stiu ce este, ce va fi si nici de ce voi avea p
arte si ce se va intampla - nu stiu nimic .
Si tanarul simti ca o mare tristete i se aseaza in suflet, cum se aseza umeze
ala pe imbracamintea lui, asa ca ofta adanc si incheie:
 Mai bine sa se sfarseasca o data!
Nici preotul Woynowski nu era napadit de ganduri prea vesele. Cat a mai suferi
t flacaul, isi spunea, nu s-a bucurat de tinerete, s-a zbuciumat din pricina amo
rurilor astea nefericite, iar acum, ce-o sa fie- Te pomenesti ca mi-l taie uciga
sii astia. Nu de mult, l-au vatamat la Kozienice dupa hram pe jupan Korzybski...
Si chiar daca n-o sa-l taie, din asta nu poate iesi nimic bun. O, Doamne, e un
baiat de aur si ultima mladita dintr-un neam de cavaleri, ultima picatura de san
ge... Daca macar acuma s-ar pazi... numai in Dumnezeu mi-e nadejdea ca n-a uitat
cele doua lovituri, una inselatoare cu aparare si saritura intr-o parte, cealal
ta din morisca peste obraz... Jacek!
Dar Jacek nu-l auzi, fiindca o luase inainte, iar batranul nu repeta chemarea
. Dimpotriva, se sperie de-a binelea, cand isi aminti ca nu se cade ca un duhovn
ic care se duce cu sfanta impartasanie, sa se gandeasca la asemenea lucruri. Inc
epu deci sa se umileasca si sa se roage de Dumnezeu sa-l ierte.
Dar sufletul ii era tot mai greu. Il cuprinse deodata o presimtire rea, ce se
preschimba repede aproape in siguranta ca acest duel ciudat si fara martori se
va sfarsi cum nu se poate mai prost pentru Jacek.
Intre timp, ajunsera la un drum ce se intretaia cu al lor, apucand-o la dreap
ta spre Wyrabki, iar la stanga spre Belczaczka. Vizitiul opri caii, cum i se por
uncise. Taczewski veni langa sanie si descaleca.
Croncanitul ciorilor nevazute sau al corbilor rasuna iarasi deasupra lor.
Batranul baga de seama ca trasaturile tanarului se asprira, iar ochii ii erau
tot plini de tristete, dar nu mai aveau dulceata feciorelnica dinainte.
Asa ca spuse:
Spunand acestea, inchipui cu degetele semnul crucii deasupra capului lui Jace
k care ingenunchease in zapada.
Isi lega apoi calul la spatele saniei, langa martoaga, saruta mana preotului
si se indrepta spre Belczaczka.
La troita, nu era nimeni. Taczewski ii dadu ocol de cateva ori, apoi se aseza
pe piatra de langa ea si astepta.
Imprejur, domnea o liniste adanca; doar picaturile mari, asemenea lacrimilor,
ce se formau din ceata umeda, cadeau fasiind de pe bratele troitei pe zapada mo
ale. Linistea aceasta, plina parca de tristete, si pustietatea cetoasa umplura d
e jale inima lui Jacek. Se simti atat de singur, ca niciodata pana acum: intr-ade
var, n-am pe nimeni pe lume! isi spuse, si asta-mi va fi soarta pana la moarte .
Si dadu din mana a lehamite. Mai bine sa se sfarseasca o data! .
Se gandea tot mai amarat ca potrivnicii nu se grabesc, pentru ca sant veseli;
acum se afla la Belczaczka, stau de vorba cu ea si pot sa se uite cat vor in ochi
i ei.
Gresea, insa, fiindca si ei se grabeau. Dupa o clipa, ajunse pana la el larma
unor glasuri manioase si in ceata alburie se ivira cele patru siluete uriase al
e fratilor Bukojemski si inca una mai mica, a lui Cyprianowicz.
Vorbeau atat de tare, pentru ca nu se intelegeau care dintre ei avea sa se ba
ta cel dintai cu Taczewski. De altminteri, zdrahonii Bukojemski se certau intotd
eauna si pentru orice, dar acum se unisera impotriva lui Cyprianowicz, intrucat
acesta sustinea ca fiind cel mai jignit dintre toti, musai sa fie primul. Tacura
abia cand vazura troita si pe jupan Jacek asezat langa ea si isi scoasera caciu
lile, nu se stie daca din respect pentru sfanta cruce ori pentru a-i da binete p
otrivnicului.
Taczewski se inclina in tacere si scoase sabia, dar in prima clipa inima ince
pu sa-i bata nelinistita in piept, deoarece ei erau cinci impotriva unuia, iar f
ratii Bukojemski aratau de-a dreptul infricosatori: flacai zdraveni, spatosi, cu
mustatile ca niste maturi umezite de ceata si sprancene incruntate, aveau pe ch
ipuri o bucurie hoteasca, mohorata, de parca se veseleau la gandul ca au prileju
l sa verse sange omenesc.
De ce sa-mi pun capul in primejdie- se intreba Jacek in gand.
Dupa primul moment de teama, incepu sa se revolte impotriva acestor betivani
aproape necunoscuti, carora nu le facuse nici un rau, si numai Dumnezeu stie de
ce ii cautasera cearta, iar acum venisera sa-i ameninte viata.
Isi spuse, asadar, in sinea lui:
 Asteptati, incurca-lume! Caci ati adus aici si capetele voastre!
Si obrajii ii inflorira, iar dintii i se inclestara de manie. Noii sositi se
apucara sa-si dezbrace mantiile si sa-si sumeata manecile contaselor toti o data
, deoarece fiecare credea ca el va incepe lupta, in sfarsit, se randuira cu sabi
ile trase, iar Taczewski, apropiindu-se, se opri inaintea lor, masurandu-i din o
chi in tacere.
Atunci interveni Cyprianowicz:
Si cand Cyprianowicz pasi inainte, il apucara de coate. Incepura iarasi sa se
certe; Cyprianowicz ii facu haidamaci, iar ei il numira ferches, aruncandu-si v
orbe grele. Jupan Jacek se infurie grozav si le spuse:
Si isi baga sabia in teaca.
Mateusz Bukojemski incepu sa zbiere ca el nu ingaduie sa-i comande orice neis
pravit; striga atat de tare, ca dintii din fata, prea lungi, ca la iepuri, ii lu
ceau pe sub mustati. Se potoli, insa, cand Taczewski, sco-andu--i sabia din nou,
arata cu manerul spre el si zise:
Ceilalti frati si Cyprianowicz se trasera indata la o parte, vazand ca altfel
nu vor cadea niciodata de acord. Pe fetele lor se asternu tristetea, deoarece,
cunoscand forta lui Mateusz, erau aproape siguri ca nu vor mai avea nimic de fac
ut.
Taczewski simti si el puterea potrivnicului de la prima incrucisare, intrucat
sabia ii tremura in mana, respinse totusi lovitura, mai prijoni inca una, iar d
upa a treia isi spuse in gand: E foarte puternic, dar n-are destula indemanare!
Si indoind putin genunchii, ca sa sara mai bine, ataca viguros.
Lasandu-si sabiile sa atarne cu varful in jos, fratii lui Mateusz urmareau cu
gura cascata desfasurarea luptei; isi dadeau seama ca si Taczewski se pricepe s
i nu-l vor invinge usor. Dupa un rastimp, se gandira ca se pricepe chiar foarte
bine si ii cuprinse teama, deoarece cu toate ca se cercoveau mereu, tineau nespu
s unul la altul. Fiecare lovitura mai puternica smulgea strigate de uimire cand
unuia, cand altuia. In acest timp, atacurile deveneau din ce in ce mai repezi, a
semenea fulgerelor. Taczewski era tot mai sigur de sine, isi pastra calmul, dar
sarea ca un ras si ochii ii imprastiau scantei amenintatoare.
Nu-i bine! se gandi Cyprianowicz.
Deodata, rasuna un strigat, sabia lui Mateusz cazu, iar el isi ridica amandou
a mainile la fata care se umplu de sange, si se prapastui la pamant.
Ceilalti frati mugira ca niste tauri si cat ai clipi din ochi se napustira cu
turbare asupra lui Jacek, fireste, nu pentru a-l ataca toti trei deodata, ci pe
ntru ca fiecare voia sa fie primul care sa-si razbune fratele.
Poate ca l-ar fi luat in sabii, daca n-ar fi fost Cyprianowicz care, sarand i
n ajutorul lui, striga cat putu de tare:
Si incepu sa lupte cu ei pana cand se potolira. In acest timp, Mateusz se rid
icase in maini; isi intoarse spre ei obrazul ca o masca de sange, asa ca Jan il
lua de subsuoara si-l aseza pe zapada, in vreme ce Lukasz se grabea si el sa-l a
jute.
Taczewski se apropie de Marek, care scrasnea din masele, si-l indemna repede,
parca temandu-se ca nu-l vor mai ataca cu totii inca o data:
Sabiile harscaira din nou amenintatoare. Dar Marek, desi era mai puternic dec
at Mateusz, avea si mai putina indemanare decat el, asa ca nu-i dadu prea mult d
e furca lui Taczewski. Marek isi rotea sabia uriasa ca pe imblaciu, de aceea, ju
pan Jacek ii nimeri clavicula dreapta la a treia incrucisare, taie osul si-l dez
arma.
Lukasz si Jan intelesera abia acum ca aveau parte de un casus nu prea placut
si ca acest tinerel slabanog era in realitate o viespe, pe care ar fi fost mai b
ine sa n-o starneasca. Dar cu atat mai mare fu inflacararea lor, cu toate ca lup
ta se sfarsi tot atat de prost pentru ei, ca si pentru ceilalti. Lukasz, cu obra
zul despicat pana la gingie, se prabusi repede, lovindu-se rau de un pietroi asc
uns in zapada, iar lui Jan, desi era cel mai ager dintre toti fratii, ii cazu sa
bia din mana o data cu un deget.
Taczewski, nici macar zgariat, privea intrucatva uimit la propria isprava si
scanteile din pupile incepura sa se stinga cu incetul. Cu mana stanga isi potriv
i caciula ce-i alunecase putin pe urechea dreapta in timpul luptei, apoi si-o sc
oase, rasufla adanc de cateva ori, se intoarse spre cruce si rosti pe jumatate c
atre Cyprianowicz, pe jumatate pentru sine:
La acestea, Stanislaw Cyprianowicz:
Si pleca, iar Cyprianowicz se apuca sa puna mantiile pe fratii Bukojemski, as
ezati umar langa umar in zapada, afara de Jan, deoarece acesta, cel mai usor ran
it, ingenunchease langa Mateusz si tinandu-si mana dreapta in sus, ca sa nu i se
scurga prea mult sange din degetul retezat, cu stanga stergea cu zapada obrazul
acestuia.
Dar nu mai fu in stare sa sfarseasca, pentru sa slabise din cauza scurgerii d
e sange, si-l intrerupse Lukasz, cuprins de furie dintr-o data:
Auzira sforaitul cailor si discutia inceta. Din ceata se ivi sania si se opri
langa raniti. Taczewski sari jos si-i porunci si vizitiului sa faca la fel.
Taranul se uita mai intai la vlajganii Bukojemski, apoi la Taczewski si Cypri
anowicz si nu zise nimic, doar pe fata parca i se rasfranse mania si intorcandu-
se o clipa spre cai, se inchina.
Dupa care, toti trei incepura sa ridice ranitii si sa-i care pe mantii. Frati
i Bukojemski protestara impotriva participarii lui jupan Jacek la o asemenea tre
aba, dar acesta ii intreba:
Tacura deci, miscati intrucatva de cuvintele lui, si dupa o clipa zaceau pe p
aie in sania larga, unde era putin mai cald.
Taczewski se uita la el cu o privire aproape prietenoasa.

CAPITOLUL VI

Sabiile fulgerara. Desi nu tot atat de puternic ca fratii Bukojemski, Cyprian

owicz era totusi mai indemanatic decat ei. Se vedea ca invatase la mesteri mai b
uni si nu se lupta numai pe la iarmaroace si adunari ale sleahtei. Ataca mai chi
bzuit, aparandu-se mai precis si cu mai multa pricepere. Taczewski, in inima car
uia nu mai ramasese nici urma de indarjire si care ar fi preferat sa se restrang
a la lectia primita de jupanii Bukojemski, incepu sa-l laude:
Si se bucura indoit; mai intai de lauda, iar in al doilea rand ca-i daduse ra
spunsul, deoarece numai sabierii innascuti isi ingaduiau sa vorbeasca in timpul
luptei, iar o discutie politicoasa era socotita drept o culme a bunelor obiceiur
i. Toate acestea il ridicara pe Cyprianowicz in proprii ochii.
Ataca iarasi cu mult curaj. Totusi, dupa cateva incrucisari, fu nevoit sa rec
unoasca in sinea lui superioritatea adversarului. Taczewski respingea parca negl
ijent loviturile, dar cu cea mai mare usurinta si se purta ca si cand nu era vor
ba de un duel, ci de o lectie de scrima. Se vede ca voise sa se convinga de ce s
tia Cyprianowicz si cat de mult ii intrecea pe ciracii lui, iar acum, dupa ce af
lase, era foarte sigur pe el.
Acest lucru il intelesese si jupan Stanislaw, de aceea, bucuria ii pieri si i
ncepu sa izbeasca mai avantat. Deodata Taczewski se stramba, de parca se saturas
e de joaca, respinse o lovitura numita inselatoare si ataca, iar dupa o clipa sari
intr-o parte.
Cyprianowicz simti intr-adevar ceva rece la umar, dar raspunse:
Si lovi din nou, dar varful sabiei lui Taczewski ii cresta buza de jos si pie
lea de pe barbie. Jupan Jacek sari in laturi pentru a doua oara.
Infierbantat de lupta, dar castigat totodata de cuvintele lui jupan Jacek. Cy
prianowicz se opri o clipa, ezitand parca sa inceteze sau sa continue atacul, in
sfarsit, baga sabia in teaca si intinse mana.
Spunand acestea, isi atinse barbia cu mana stanga si privi cu uimire la sange
le ce-i patase din belsug palma si degetele.
In acest timp, il lua de subsuoara si-l insoti pana la fratii Bukojemski care
se uitau la el in tacere cu priviri mirate intrucatva si abatute. Jupan Jacek l
e starnea acum un respect adanc, nu numai ca mare mester in manuirea sabiei, ci
si ca un cavaler cu purtari alese , ceea ce ei nu prea aveau.
 Astfel ca abia dupa un rastimp, Mateusz i se adresa lui Cyprianowicz:
Taczewski se aseza langa el si striga la vizitiu:
Jupan Jacek cazu pe ganduri, apoi rosti:
Pana la Wyrabki nu era departe. In curand, intrara printre ingraditurile asez
arii, unde il intalnira pe preotul Woynowski venind spre ei prin zapada; nelinis
tit de cele ce se puteau intampla, nu mai putuse sta locului si iesise in intamp
inarea lor.
La vederea lui, Taczewski sari din sanie, iar duhovnicul porni mai repede spr
e el si vazand ca e sanatos si nevatamat, intreba:
Chipul batranului se stralumina intr-o clipa, dar se posomori numaidecat, can
d ii vazu in sanie pe jupanii Bukojemski si Cyprianowicz plini de sange.
Mai ca batu din palme.
Dupa care se intoarse catre raniti:
Isi scoasera cu totii caciulile, afara de Marek, care avand clavicula taiata,
nu putea sa miste nu numai mana dreapta, ci si pe cea stanga. Asa ca gemu si sp
use:
Porunci vizitiului sa mane inainte, iar el si Taczewski pornira in urma sanie
i, grabind cat ii ingaduiau picioarele preotului. Acesta se opri totusi o clipa,
bucuria ii fulgera iarasi pe fata, ii incolaci gatul lui Taczewski cu bratul si
rosti:
Taczewski ii saruta mana si raspunse:
Preotul ii puse mana pe cap, ca si cand voia sa-l binecuvanteze, dar isi lua
seama indata ca bucuria nu se potriveste cu sutana lui, asa ca-l privi cu mai mu
lta asprime si glasui:
Intrara in curte si Jacek se repezi spre sanie ca impreuna cu vizitiul si sin
gurul slujitor ce-l avea sa-i ajute pe raniti sa coboare.
Coborara insa cu totii fara ajutor, afara de Marek, care avea nevoie sa i se
tina umarul, si in curand se aflara inauntru. Paiele erau pregatite si pana si p
atul lui Taczewski astepta acoperit cu o piele alba de cal, cam roasa, si cu o p
atura groasa facuta sul la capatai. Pe masa, langa fereastra, se vedeau miezul d
e paine framantat cu panza de paianjen, foarte bun pentru oprirea sangelui, si l
eacurile preotului Woynowski, tot atat de bune pentru vindecare .
Dezbracandu-se de sutana, batranul se apuca indata sa oblojeasca ranile cu in
demanarea unui vechi ostean, care vazuse cu miile in viata lui si care, dupa o p
ractica indelungata, se pricepea la bandaje mai bine ca destui medici. De aceea,
sfarsi repede, caci, cu exceptia lui Marek, ceilalti aveau numai vatamaturi uso
are. Clavicula lui Marek cerea mai multa munca, dar cand si ea fu asezata la loc
, preotul Woynowski rasufla usurat si isi sterse mainile manjite de sange.
Dar Mateusz mai ca se ridica in capul oaselor pe paie.
Iar Marek, care zacea intins pe spate pe patul lui Jacek si gemea usor, adaug
a pe data:
Jacek se uita cu disperare la preot, iar acesta incepu sa rada si-l linisti:
Taczewski il trase de maneca in odaia de dormit.
La auzul acestor cuvinte, Jacek facu ce facu si in curand jupanii Bukojemski
incepura sa-si potoleasca necazul unul altuia. Bunavointa lor pentru Jacek crest
ea din ce in ce mai mult.
Si incepura sa se certe. Tocmai atunci, insa, la fereastra innegri un calaret
.
Jacek se duse sa vada cine este si dupa o clipa se intoarse speriat.
Si iesind afara, ii porunci slujitorului:
Slujitorul porni in goana, iar preotul se intoarse si incepu sa-l linisteasca
pe Jacek, fiindca tanarul era tare descumpanit. Nu se temea sa se puna in poara
cu cinci insi, dar ii era frica de Pagowski si mai mult chiar de ce va spune si
va gandi jupanita Sieniaska.
Dar preotul il mangaie:
Cu toate acestea, nelinistea lui Jacek crestea tot mai mult, iar curand dupa
aceea, cand sania cu jupan Pagowski si starostele Grothus se opri inaintea cerda
cului, se pierdu de tot cu firea. Se repezi totusi sa-i intampine si se pleca pa
na la genunchii lui Pagowski, dar acesta nici nu se uita la el, ca si cand nu l-
ar fi vazut deloc, si intra in incapere cu infatisarea posomorata.
 Aici, jupan Pagowski se inclina in fata preotului cu gravitate, dar de depart
e, pentru ca de cand batranul il certase din amvon, fiindca era prea aspru cu oa
menii, sleahticul indarjit nu putea sa-l ierte, asa ca si acum, dupa ce se incli
na cu raceala, se intoarse numaidecat spre raniti, privi o vreme la ei, apoi anu
nta:
Aici il intrerupse Mateusz:
Lukasz voi sa spuna si el ceva, dar fiindca avea obrazul si gingia taiate pan
a la dinte si suferea cumplit cand misca barbia, se multumi sa-si acopere cu man
a rana ce incepuse sa se prinda, vaitandu-se cu jumatate de gura:
Jupan Pagowski se mai domoli la aceste cuvinte, dar nu ceda. Din contra, priv
i in jur cu asprime, de parca voia sa-i certe din ochi pe aparatorii lui Jacek,
si relua:
Cand il auzi vorbind astfel, fata lui Taczewski se facu alba ca varul, in sch
imb, preotului Woynowski i se urca sangele la cap.
Dar jupan Pagowski il privi de sus si raspunse:
Jupan Gedeon nu-i raspunse nici un cuvant, fiindca se prefacuse de la inceput
ca nu-l vede, in schimb, se intoarse catre Cyprianowicz:
Cyprianowicz ramase foarte incurcat si un rastimp ezita sa raspunda atat din
cauza lui Taczewski, cat si pentru ca, fiind un tanar chipes, se ingrijea sa ara
te intotdeauna bine, iar acum buza si barbia, amandoua umflate sub plasture, il
urateau grozav.
Spunand acestea, se stramba, pentru ca incepu sa-l doara buza din cauza ca vo
rbise prea mult; intr-adevar, nu arata prea frumos.
Dar jupan Pagowski raspunse:
Si se inclina catre toti, preotului separat, numai pe Jacek nu-l lua in seama
.
Cand ajunse aproape de usa, preotul veni langa el si-l dojeni:
Iar jupan Pagowski i-o intoarse:
Apoi iesi urmat de starostele Grothus.
In tot acest timp, Jacek indurase chinurile iadului. Se schimbase la fata si
nici el nu mai stia daca sa cada la picioarele lui jupan Pagowski si sa-l roage
de iertare sau sa-l insface de gat pentru toate umilintele incercate. Nu uitase
insa ca se afla la el acasa, iar inaintea lui sta tutorele jupanitei. Asa ca, at
unci cand ceilalti plecara, porni si el dupa ei, nedandu-si seama ce face, dar s
i dupa obiceiul care impunea sa-si conduca oaspetii; tot spera ca macar la pleca
re, jupan Pagowski se va lasa induplecat si-i va face un semn din cap. Dar si ac
easta nadejde se dovedi zadarnica, numai jupan Grothus, un om bun si intelegator
, se vede, ii stranse mana in cerdac, spunandu-i:
Jacek, insa, nu mai credea, ar fi fost chiar foarte sigur ca totul se spulber
ase daca ar fi stiut ca jupan Pagowski, desi parea sincer revoltat si manios, ma
i mult se prefacea decat simtea cu adevarat. Cyprianowicz si jupanii Bukojemski
erau de buna seama izbavitorii lui, dar Taczewski nu-i omorase, iar duelul in si
ne era un fapt prea obisnuit ca sa-i starneasca asemenea indarjire.
Dar jupan Pagowski, din clipa cand starostele Grothus spusese ca si batranii
se insoara si cateodata se intampla sa aiba si urmasi, se uita cu alti ochi la j
upanita Sieniaska. Lucrul la care nu se gandise niciodata inainte, i se parea ac
um foarte posibil si totodata ademenitor. Cand isi aducea aminte de farmecele fe
cioarei minunate ca un trandafir, i se incalzea sufletul si se simtea magulit in
mandria lui. In acest fel neamul Pagowski ar fi inflorit din nou si inca dintr-
o patriciana ca Sieniaska, nu numai inrudita cu toate marile case din Republica,
dar si ultimul vlastar al unei familii din averea careia crescusera in mare par
te stirpele Zolkiewski, Danilowicz, Sobieski si multi altii. Pe jupan Pagowski i
l apuca ameteala gandindu-se la toate acestea si simtea ca nu numai el, ci intre
aga Republica ar trebui sa-si doreasca asemenea urmasi. Asa ca indata dupa aceea
, fusese cuprins de teama ca visul nu i se va indeplini, deoarece jupanita putea
sa iubeasca pe altcineva- Cyprianowicz- Da, era tanar, chipes si foarte bogat,
dar descindea dintr-un armean innobilat abia cu trei generatii in urma. Jupan Pa
gowski nu-si putea inchipui in ruptul capului ca un asemenea homo novus s-ar sum
eti sa-si ridice ochii la jupanita Sieniaska. Cat despre fratii Bukojemski, cu t
oate ca erau sleahtici destoinici si se socoteau inruditi cu sfantul Petru, nici
 nu putea fi vorba. Mai ramanea unul singur, Taczewski, e drept, un Lazarus, sar
ac de n-avea nici dupa ce bea apa, dar provenea din neamul puternicilor cavaleri
de Taczew, cu blazonul Powala, dintre care unul, cu adevarat urias, participant
la cumplita infrangere de la Grünwald, ajunsese vestit nu numai in Republica, ci
si la curtile straine. Doar Taczewski se putea compara cu Sieniaski, iar pe deas
upra era tanar, curajos, bine facut, trist (ceea ce impresioneaza inimile femeil
or) si isi petrecea mai lot timpul la Belczaczka, purtandu-se ca un prieten sau
ca un frate cu jupanita. Astfel, jupan Pagowski incepuse sa-si aduca aminte tot
felul de lucruri; unele suparari chipurile si certuri ale tinerilor, urmate de i
mpacari si momente de prietenie, unele priviri, cuvinte si clipe de tristete, sp
ulberate de bucuria si zambetele amandurora. Toate aceste dovezi, pe care mai ca
nu le baga in seama mai inainte, i se parusera deodata pline de talc. Asa-i, pr
imejdia putea veni numai din aceasta parte. Batranul sleahtic se mai gandise ca
si pricina duelului putea fi, cel putin intr-o masura, tot jupanita Sieniaska si
teama i se strecurase in suflet. Ca sa preintampine primejdia, se straduise sa-
i infatiseze copilei isprava lui Jacek in toata nemernicia ei si sa-i starneasca
mania cuvenita, pentru ca dupa aceea, prefacandu-se mai suparat decat era, sa d
istruga toate puntile dintre Belczaczka si Wyrabki si injosindu-l fara mila pe J
acek, sa-i inchida astfel usa in nas.
Si isi implinise scopul. Revenind in cerdac, Jacek se aseza la masa, isi infi
pse degetele in par, isi rezema capul in maini si ramase mut, de parca durerea i
i luase graiul.
In cele din urma, preotul Woynowski se apropie si-i puse mana pe umar.
Tanarul isi inclesta dintii:
Deodata, cand nu se astepta nimeni, intra in vorba Cyprianowicz:
Atunci se miscara si fratii Bukojemski, iar Mateusz, pe care-l durea cel mai
putin cand vorbea, marturisi:
In acest timp, sosira cele trei sanii asternute cu covoare si insotite de tre
i slujitori, afara de vizitii, care aveau sa care ranitii. Taczewski nu indrazni
sa-i retina, gandindu-se, pe de o parte, ca avea sa vina batranul Cyprianowicz,
iar pe de alta, ca erau intr-adevar oaspetii lui Pagowski. De altminteri, n-ar
fi ramas nici ei, afland despre saracia lui Jacek, ca sa nu-i sporeasca si mai m
ult grijile si supararea. Incepura deci sa-si ia ramas bun de la el si sa-i mult
umeasca din toata inima pentru ospitalitate, ca si cand nu s-ar fi intamplat nim
ic intre ei.
Totusi, cand Cyprianowicz era gata sa urce in ultima sanie, jupan Jacek sari
in picioare si spuse:
Iar preotul Woynowski, desi cunoscandu-l pe Jacek, stia ca orice rugaminte va
fi de prisos, il trase in odaia de dormit si incerca sa-l convinga:
Dar totul fu in zadar. Dupa o clipa, Taczewski se afla in sanie alaturi de Cy
prianowicz si pornira. Intre timp, vantul invalatucise ceata dinspre rasarit, im
pingand-o pe timpuri, si pe cerul albastru se arata soarele stralucitor.

CAPITOLUL VII

Jupan Pagowski nu nascocise nimic, cand vorbise de ciuda celor doua jupanese
de la Belczaczka impotriva invingatorului. Jacek se convinse de acest lucru de c
um le vazu. Jupaneasa Winnicka le iesi in intampinare cu fata intunecata si nu-i
intinse mana cand vru sa i-o sarute, iar jupanita nu manifesta nici un interes
pentru suferinta lui, nu-i raspunse la inchinaciune si se ocupa numai de Cyprian
owicz. Nearatandu-se zgarcita cu privirile duioase si intrebarile nelinistite, i
mpinse grija fata de el pana acolo, incat, atunci cand Cyprianowicz se ridica de
pe scaun in sala de ospete, ca sa se duca in incaperea destinata ranitilor, il
sprijini de subsuoara si cu toate ca tanarul se impotrivi, il conduse pana la us
a.
Nu mai ai nici un rost aici, totul s-a dus pe apa sambetei! strigara disperarea
 si gelozia in inima lui Jacek la asemenea priveliste. Durerea lui era cu atat m
ai mare, cu cat nici nu banuise pana atunci ca aceeasi fecioara, care avea pentr
u el o purtare schimbatoare si la un cuvant mai bun ii raspundea de obicei cu al
te zece nepasatoare sau de-a dreptul rautacioase, era in stare sa fie atat de du
lce, de ingereasca si de prevenitoare cu omul iubit. Pentru ca nefericitul Jacek
nu se mai indoia deloc ca jupanita Sieniaska il iubeste pe Cyprianowicz. El ar
fi suportat nu numai o rana ca a lui Cyprianowicz, dar si-ar fi varsat bucuros t
ot sangele ca macar o data in viata sa-i vorbeasca si lui cu acelasi glas si sa
se uite la el cu aceeasi ochi. Asadar, pe langa durere, il cuprinse si o jale ne
spusa, slobozindu-i sub pleoape lacrimi amare, care daca nu siroiesc pe obraji,
inunda inima si umplu toata fiinta. Asemenea naduh salasluia in pieptul lui Jace
k tocmai acum, cand jupanita Sieniaska i se parea mai frumoasa ca niciodata cu f
etisoara-i palida si coroana parului canepiu putin ravasit de emotie. Arata ca un
inger, i se stranse inima, dar nu-i pentru tine! e o minune, dar altul va avea
parte de ea! Voia sa-i cada la picioare, sa-i marturiseasca acolo tot chinul si d
ragostea lui, simtea insa in acelasi timp ca dupa cele intamplate, nu se cade s-
o faca si daca nu va izbuti sa-si stapaneasca zbuciumul sufletului, ii va spune
altceva decat vrea si o va pierde pentru totdeauna.
Intre timp, jupaneasa Winnicka, fiind mai in varsta si priceputa la tot felul
de leacuri, intra cu Cyprianowicz in cealalta incapere, iar jupanita se intoars
e de la usa. Jacek, intelegand ca trebuie sa profite de imprejurari, se apropie
de ea.
Fecioara il privi cu o mirare rece:
Pe chipul lui Jacek se asternu un zambet atat de dureros, incat parea cu totu
l resemnat, ca al unui mucenic.
Stia. Slujitorul, un om simplu, nu repetase intr-adevar toate cuvintele preot
ului si strigase doar ca tanarul stapan de la Wyrabki ii taiase pe toti . Jupan Pag
owski, in schimb, intorcandu-se de la Wyrabki, se abatuse din drum pe acasa si p
ovestise cum a fost. Se temuse pur si simplu ca vestea nevinovatiei lui Jacek sa
nu ajunga la urechile jupanitei din gura altuia si sa nu-i scada mania, asa ca
preferase s-o asmuta el insusi, nepregetand sa adauge ca Taczewski ii insultase
grav pe ceilalti si-i silise astfel sa-l provoace la duel. Mai contase si pe ace
ea ca jupanita, judecind lucrurile ca o femeie, avea sa fie de partea celor care
suferisera mai mult.
Cu toate acestea, Jacek avu impresia ca ochii dragi il priveau cu mai putina
asprime, asa ca repeta intrebarea:
Copila incepu deodata sa clipeasca din ochi. Scutura din cap, mutandu-si cosi
ta pe umarul celalalt si murmura:
Tanarul continua sa vorbeasca, desi gafaia si glasu-i era plin de tristete:
Jacek se intrerupse, fiindca il inecau lacrimile. Buzele jupanitei Sieniaska
incepura sa tremure, semanand tot mai mult cu o potcoava cu colturile in jos; nu
mai mandria, si in aceiasi timp sfiala feciorelnica mai luptau in sufletul ei cu
emotia. Se stapanea poate pentru ca nu credea ca el va pleca si nu se va mai in
toarce. Nu o data avusesera loc neintelegeri intre ei, nu o data jupan Pagowski
il jignise profund si cu toate acestea, dupa supararea de moment, isi ceruse ier
tare si lucrurile ramasesera ca mai inainte.
Asa va fi si acum! se gandea jupanita Sieniaska.
Si pentru ca-i placea sa asculte si sa priveasca la aceasta dragoste uriasa,
ce nu cuteza sa se exprime limpede, dar care se simtea in fiecare cuvant al lui,
pe cat de modesta, pe atat de puternica, voia sa-l auda vorbind astfel cat mai
mult cu glasu-i minunat, sa-si puna la picioarele ei inima-i tanara, indragostit
a si indurerata.
Tanarul, insa, lipsit de experienta in arcanele iubirii si orb ca toti indrag
ostitii, nu observa si nu intelese ce se petrecea in sufletul jupanitei. Resimti
tacerea ei ca pe o nepasare incapa-anata si amaraciunea ii inunda din nou inima
. Linistea cu care-i vorbise la inceput, il parasi, ochii isi schimbara luciul,
tamplele i se acoperira cu picaturi de sudoare rece. Ceva se rupea si se frangea
in el. Cuprins de disperare, era in stare sa nu mai intrebe nimic si sa-si sfas
ie ranile din piept cu propriile maini.
Vorbea inca linistit, chipurile, dar glasul ii rasuna altfel, mai aspru mai r
agusit.
Jupanita Sieniaska inalta din umeri.
Dar el o tinu orbeste inainte:
Si isi infipse amandoua mainile in par.
Jupanita Sieniaska fu parca strabatuta de o flacara. Obrajii ii inflorira, in
ochi ii licari mania, impotriva lui Jacek si a ei insasi, deoarece fusese gata
sa izbucneasca in plans. Se simti jignita in adancul inimii.
Vru sa plece, dar tocmai asta il facu pe Jacek sa-si piarda cumpatul O apuca
de amandoua mainile si o opri:
Si uitandu-si pe jos caciula roasa, se repezi la usa si dupa o clipa trecu pe
la fereastra, coti spre gradina prin care scurta drumul pana la Wyrabki si disp
aru.
Jupanita Sieniaska ramase un rastimp ca trasnita. Gandurile i se invalmasira
in toate partile ca niste pasari speriate si o vreme nu-si mai dadu seama de cel
e intamplate. Cand isi reveni, ii pierise mania, disparuse fara urma si necazul,
iar in urechi ii rasunau doar cuvintele lui Jacek: Am tinut la tine mai mult dec
at la viata si sanatate, mai mult decat la sufletul meu, dar n-am sa mai revin!.
.. Acum simtea intr-adevar ca el nu se va mai intoarce, tocmai pentru ca o iubea
atat de mult. De ce nu-i spusese macar o vorba buna, pe care o cersise la incepu
t ca pe o pomana sau ca pe o bucata de paine pentru drum- O cuprinsera jalea nem
asurata si spaima. A plecat nebun de furie, poate sa cada pe drum, sa-si faca ci
ne stie ce rau din disperare... si nu era nevoie decat de un cuvant din inima ca
totul sa se indrepte si sa se impace. Macar daca-i auzea glasul...
Iesi din casa si dadu fuga spre livada. Drumeagul de la mijloc era acoperit d
e zapada inalta, asa ca urmele lui Jacek se vedeau bine; le urma in graba, scufu
ndandu-se adesea pana la genunchi si pierzandu-si pe drum mataniile, naframa si
punguta cu ata. In cele din urma, ajunse gafaind la usita gradinii.
Dar dincolo de ingraditura, lunca era pustie. Vantul care imprastiase ceata d
e dimineata, vuia acum puternic printre crengile merilor si ale perilor, acoperi
nd glasul ei slab. Atunci, fara sa mai tina seama de frig si vesmintele-i subtir
i, se aseza pe banca de langa usita gradinii si se porni pe plans.
Lacrimile mari ca perlele ii siroiau pe obrajii trandafirii, dar neavand cu c
e sa le stearga, incepu sa le inlature cu ajutorul cositei impletite.
In acest timp, vantul vuia tot mai puternic, scuturand zapada uda de pe ramur
ile negre.

CAPITOLUL VIII

Cand Taczewski intra ca o vijelie, fara caciula si cu parul ravasit in conacu

l modest de la Wyrabki, preotul Woynowski ghici ce se intamplase si spuse:
Si incepu sa se preumble prin incapere ca un animal in cusca. Preotul nu zise
nimic, il lasa in voia lui si abia dupa un rastimp mai lung, se ridica, il saru
ta pe crestet, apoi, luandu-l de mana, il duse in odaia de dormit.
Aici ingenunche inaintea crucii care atarna deasupra patului lui Jacek, iar c
and tanarul ingenunche langa el, se ruga astfel:
... Nu-Ti cer sa-mi iei durerea, ci sa-mi dai taria de a o indura...
... Pentru ca eu sant ostean la porunca Ta, o, Doamne, si as vrea sa-Ti sluje
sc Tie si mamei mele, Republica...
... Dar cum pot s-o fac, cand imi plange inima si mi-a slabit bratul-!...
... De aceea, da, Doamne, sa uit de mine si sa ma gandesc numai la slava Ta s
i la mantuirea mamei, lucruri mult mai insemnate decat durerea unui biet vierme
ca mine...
... Si ma intareste, Doamne, in sa, ca luptand impotriva paganilor, sa mor ca
un viteaz si sa ajung in ceruri...
... Pe coroana Ta de spini, asculta-ma!
... Pe rana din soldul Tau, asculta-ma!
 Pe mainile si picioarele strapunse de cuie, asculta-ma!
Dupa care, mai zabovira multa vreme in genunchi, dar inca de la jumatatea rug
aciunii se vedea ca durerea slabise in pieptul lui Jacek, fiindca isi acoperi de
odata fata cu mainile si incepu sa planga in hohot. Cand se ridicara din genunch
i si trecura in incaperea alaturata, preotul Woynowski se multumi sa ofteze adan
c si sa rosteasca:
Si aplecandu-se, ii arata o cicatrice groaznica, albind in parul carunt peste
tot capul, si-i marturisi:
Jacek se apuca sa-i povesteasca, dar nu-i venea prea usor. Nu era in firea lu
i sa nascoceasca, sa umfle lucrurile sau sa adauge de la el, asa ca se mira si e
l ca tot ce-l facuse sa sufere nespus de rau, in povestirea lui parea atat de ne
insemnat. Cu toate acestea, preotul Woynowski, un om cu multa experienta si hars
it cu lumea, dupa ce-l asculta pana la capat, il linisti:
Preotul Woynowski se induiosa auzind aceste cuvinte, ochii i se umplura de la
crimi si il imbratisa din nou pe Jacek.
Preotul privi pe fereastra si adauga:
Pe fata lui Jacek fulgera iarasi durerea, saruta mana preotului si-l conjura:
Bucuria stralumina ca o raza de soare chipul preotului, isi lovi pulpele ca u
n ostean si striga:
Cateodata, insa, buturuga mica rastoarna carul mare, iar lucrurile caraghioas
e se amesteca adesea cu cele triste. Jacek isi roti privirile prin incapere, apo
i se uita ingrijorat la preot si intreba:
Batranul incepu sa-si piarda rabdarea.
Jacek disparu in odaia de dormit si se intoarse dupa o clipa cu o palarie gal
bena de raitier, prea mare pentru capul lui. Inveselit de aceasta priveliste, pr
eotul Woynowski isi puse mana stanga in sold, cautandu-si chipurile sabia, si re
marca:
Jacek zambi si raspunse:

CAPITOLUL IX

Nu se mai intoarce, totul s-a sfarsit! isi spuse la inceput jupanita Sieniask
a.
Si lucru de mirare! in casa se aflau cinci cavaleri, dintre care unul era tan
ar si chipes, iar afara de starostele Grothus, avea sa mai vina batranul Cyprian
owicz, intr-un cuvant, rareori erau atatia oameni la Belczaczka. Cu toate aceste
a, jupanita avea impresia ca-i lipseste ceva, ca nu se mai gasea nimeni in jurul
ei, casa si gradina erau pustii, ea insasi parca traia singura in stepa intinsa
si asa avea sa ramana pentru totdeauna.
Inima i se stranse de jale, ca si cand ar fi pierdut pe cineva foarte apropia
t. Era sigura ca Jacek nu se va mai intoarce, cu atat mai mult, cu cat tutorele
ei il jignise de moarte, in acelasi timp insa, nu-si putea inchipui cum va fi fa
ra el, fara chipul, cuvintele, rasul si privirile lui, ce se va intampla maine,
poimaine, peste o saptamana si peste o luna, de ce va mai trebui sa se scoale di
mineata din pat, de ce sa-si impleteasca parul in cozi, pentru cine sa se mai im
brace si sa-si aranjeze buclele, de ce sa mai traiasca-
Isi simtea inima ca o lumanare, in care suflase cineva si o stinsese.
Nimic, doar intuneric si pustiu!
Dar cand intra in casa si vazu pe jos caciula lui Jacek, toate aceste simtami
nte amestecate lasara loc dorintei uriase de a-l vedea. Inima i se umplu iarasi
de duiosie si incepu sa-l strige pe nume. Speranta incolti iarasi in sufletul ei
. Ridicand caciula, o stranse chipurile fara sa vrea la piept, apoi o ascunse in
maneca si cazu pe ganduri.
Nu va mai veni la Belczaczka in fiecare zi, ca mai demult, dar trebuie sa se i
ntoarca dupa caciula inainte de venirea tutorelui cu jupan Grothus si Cyprianowi
cz, asa ca am sa-l vad si am sa-i spun ca a fost crud si nedrept si nu trebuia s
a se poarte asa.
 Nu era sincera, caci voia sa-i spuna mai mult, sa gaseasca vreun cuvant cald,
din inima, care sa lege la loc firele rupte dintre ei. Numai sa se intample asa
, sa se poata vedea fara manie la biserica sau pe la vecini, ca mai tarziu se va
gasi un mijloc ca totul sa se intoarca in bine... Care mijloc si cum avea sa fi
e acest bine, jupanita Sieniaska nu incerca sa afle acum, deoarece voia in primu
l rand sa-l vada mai repede.
Tocmai atunci, din incaperea unde zaceau ranitii, iesi jupaneasa Winnicka si
vazand chipul ravasit si ochii rosii ai fetei, se apuca s-o mangaie:
Dar in glasul jupanesei Winnicka era tot atata uimire, cata dojana, deoarece
nascuta si crescuta intr-un tinut bantuit de navalirile tatarilor, se deprinsese
de mica sa socoteasca indemanarea in lupta cu sabia si curajul drept prime virt
uti cavaleresti. Asa ca dupa ce vazuse ca viata oaspetilor nu era amenintata, in
cepuse sa-si schimbe parerea despre duel.
Copila se intrerupse deodata, simtind cum o ineaca lacrimile. In urma acestei
discutii, Jacek crescu si mai mult in ochii ei. Singur impotriva unor luptatori
atat de grozavi! Si-i invinsese pe toti! Spunea el, intr-adevar, ca se duce sa
vaneze mistretii cu sulita, dar si taranii asezati la marginea padurii intimpina
u ramatorii cu leucile, asa ca nu se mira nimeni. In schimb, cinci sleahtici raz
boinici puteau fi biruiti numai de un cavaler mai mare si mai viteaz decat ei. J
upanita Sieniaska era de-a dreptul uimita ca un om cu niste ochi atat de tristi
si de blanzi putea sa fie atat de infricosator in lupta. Asadar, numai ei i se s
upunea si-i suporta toanele fara cracnire, numai cu ea se purta atat de blajin s
i de bun. De ce- Pentru ca tinea la ea mai mult decat la sanatatea, viata si man
tuirea propriului suflet. El insusi i-o marturisise cu un ceas inainte.
Si iarasi dorul ii inunda inima ca un val urias. Simtea ca si intre ei se sch
imbase ceva si daca-l va zari acum, iar mai tarziu avea sa-l vada adesea, nu-si
va mai ingadui sa se joace cu el ca mai inainte, cand intristandu-l, inveselindu
-l si incurajandu-l, cand respingandu-l si ademenindu-l; simtea ca fara sa vrea,
il va privi cu mai mult respect, aratandu-se mai prevenitoare si mai supusa.
La rastimpuri, un glas ii mai soptea ca Jacek se purtase intr-adevar prea asp
ru cu ea, ca el ii spusese mai multe cuvinte amare si jignitoare decat ea lui, d
ar glasul acela devenea tot mai slab, iar dorinta de impacare tot mai puternica.
Numai sa se intoarca inainte de a veni ceilalti de la Jedlinka.
Dar se scurse un ceas, doua, trei si el nu mai sosea. Atunci ii trecu prin mi
nte ca e prea tarziu pentru a mai veni el, asa ca va trimite pe altcineva dupa c
aciula.
De aceea, hotari sa i-o inapoieze numaidecat cu o scrisoare, in care sa-i spu
na tot ce-i apasa inima. Si pentru ca trimisul putea sosi dintr-o clipa in alta,
vrand sa pregateasca totul din vreme, se inchise in camaruta ei de fecioara si
se apuca de treaba.
Dumnezeu sa te ierte, domnia ta, pentru tristetea si grija in care m-ai lasat,
fiindca daca ai fi putut sa privesti in inima mea, nu te-ai fi purtat asa. Iata
de ce nu iti trimit numai caciula, ci adaug si urarea de a fi fericit si a uita
...
Intelese, insa, ca nu scrie ce gandeste si ce vrea, deoarece nu dorea deloc c
a el sa uite, asa ca mototoli hartia si se apuca sa scrie pe alta cu si mai mare
duiosie si parere de rau:
Domnia ta, iti trimit caciula, fiindca stiu ca n-o sa te mai vad niciodata la
Belczaczka si n-o sa mai plangi dupa nimeni de aici, cu atat mai putin pentru o
orfana ca mine, lucru pe care n-am sa-l fac nici eu, oricat de mare mi-ar fi jal
ea, din cauza nedreptatii...
Dar fapta se impotrivi indata cuvintelor si lacrimi mari patara hartia. Cum s
a-i trimita asemenea dovezi, cand el a scos-o cu totul din inima lui- Dupa o cli
pa, ii veni iarasi in gand ca poate ar fi mai bine sa nu-i scrie nimic despre pu
rtarea nestapanita si nedreapta, pentru ca sa nu se indarjeasca si mai mult. Gan
dind astfel, vru sa ia alta foaie, dar se arata ca nu mai era nici una. Prin urm
are, se opri nehotarata, nestiind ce sa faca, fiindca daca i-ar fi cerut jupanes
ei Winnicka, s-ar fi iscat tot felul de intrebari la care n-ar fi avut cum sa ra
spunda. Simtea ca-si pierde capul si ca in nici un caz nu va putea sa-i scrie lu
i Jacek tot ce dorea sa-i scrie, asa ca se ingrijora, cautandu-si alinarea in la
crimi, ca orice femeie.
Intre timp. se lasase amurgul, la intrare clinchenira clopoteii de la sanie s
i jupan Pagowski sosi insotit de oaspeti. Slujitorii aprinsera lumanarile in toa
te incaperile, fiindca se intunecase de-a binelea. Jupanita isi sterse lacrimile
si intra in odaia de oaspeti cu anume teama; credea ca toti isi vor seama pe da
ta ca plansese Si numai Dumnezeu stie ce puteau sa gandeasca sau s-o intrebe. In
incapere ii gasi doar pe jupanii Pagowski si Grothus. Batranul Cyprianowicz lip
sea, de aceea, vrand sa abata atentia asupra lui intreba despre el.
Dupa care, o privi cu luare aminte, dar chipul lui de obicei posomorat si och
ii cenusii, aspri, se luminara de o bunatate fara margini.
Apropiindu-se de ea, isi puse mana pe parul balai al fetei si spuse:
Jupanita Sieniaska socotea ca va fi chiar prea multa liniste, cand vor ramane
numai ei trei la Belczaczka, dar nu-si destainui gandurile.
Apoi adauga:
Jupanita Sieniaska se repezi spre odaia slujitorilor, dar pentru ca voia sa s
farseasca mai intai alta treaba, mai insemnata pentru ea, chema un flacau si-i p
orunci:
Sfarsind astfel ce-si pusese in gand, pleca la bucatarie sa se ocupe de cina
care, deoarece il asteptau pe jupan Pagowski sa vina cu oaspeti, era aproape gat
a. Dupa aceea, imbracandu-se si pieptanandu-ti parul, cobori in sala de ospete.
Batranul Cyprianowicz o intampina cu bunavointa, fiindca tineretea si frumuse
tea ei ii placusera foarte mult inca de la Jedlinka. Si pentru ca acum era linis
tit in privinta feciorului, cand se asezara la masa, incepu sa discute vesel cu
ea, straduindu-se sa-i imprastie cu ajutorul glumelor ingrijorarea asternuta pe
frunte, a carei pricina o punea in seama celor intamplate.
Cina, insa, nu avea sa se termine cu bine pentru jupanita, fiindca dupa al do
ilea fel, in pragul incaperii aparu Wojtuszek si suflandu-si in mainile inghetat
e, se apuca sa strige:
Auzind acestea, jupan Pagowski incremeni uluit, incrunta indata sprancenele s
i pironindu-l pe baietandru cu priviri aspre, intreba:
Si vazand privirile tuturor atintite asupra ei, se zapaci cu totul, dar nu pe
ntru multa vreme, intrucat mintea femeiasca ii veni numaidecat in ajutor.
Jupan Pagowski rasufla adanc si fata ii deveni mai putin amenintatoare.
Jupan Cyprianowicz, intelept si cumsecade, ii lua apararea lui Taczewski:
Jupan Pagowski asculta fara placere aceste cuvinte, iar la urma zise:
Fecioara isi scutura capsoru-i auriu in semn de impotrivire.
Cyprianowicz se uita la ea cu o privire binevoitoare, intr-adevar parinteasca
.
Se impotrivi totusi, fiindca simti ca nu este vorba numai de dreptatea lui Ja
cek; intrau in joc si alte lucruri, despre care jupan Cyprianowicz, neinitiat in
socotelile ei femeiesti, nu putea sa stie. De aceea, ii era foarte recunoscatoa
re si, in loc de noapte buna, ii saruta mana, uimindu-l in acest fel pe jupan Pa
gowski.

CAPITOLUL X

Doua zile mai tarziu, Jacek pleca la Radom cu cei zece ducati, ca sa se imbra
ce cum se cuvine inainte de a se calatori, iar preotul Woynowski ramase in casa
parohiala, gandindu-se de unde sa mai ia banii pentru toate cele trebuitoare unu
i ostean: care, cai, alai si slujitori, intr-un cuvant, pentru tot ce avea nevoi
e un razboinic din polcurile de elita, daca tinea la onoare si nu voia sa fie so
cotit un fitecine.
Trebuia sa procedeze astfel mai ales Taczewski, fiindca purta un nume maret s
i vestit, pe care lumea incepuse sa-l uite in Republica.
Asadar, intr-o buna zi, preotul Woynowski se aseza la masa, isi incrunta spri
ncenele de-i cazu ciuful alb pe frunte si se apuca sa socoteasca in amanunt cele
de trebuinta si cat aveau sa coste. Animalia adica vulpea imblanzita, cainele F
ilu- si bursucul, se zbenguiau cu motoceii la picioarele lui, dar el nu le lua i
n seama, atat era de preocupat si ingrijorat, deoarece calculele nu voiau sa iasa
bine si se stricau mereu. Nu ajungea nici macar pentru lucrurile marunte, ce sa
mai vorbim de cele mai importante. Batranul isi stergea fruntea din ce in ce mai
avan, iar in cele din urma, se porni sa vorbeasca singur cu voce tare:
A luat zece, foarte bine. Sigur ca n-o sa-i mai ramana nimic. Sa numaram mai d
eparte: de la berarul Kondrat, cinci imprumut, de la Sloninka trei, fac opt. De
la Duda, sase taleri prusieni si un cal imprumut. O sa-i dam inapoi daca se face
orzul. Cu totul opt zloti, si cu cei sase taleri si douazeci de zloti ai mei. P
utin! Chiar daca i-as da calul meu moldovenesc pentru slujitor, adaugand inca un
ul, abia de vor fi doi, iar la car ii mai trebuie inca doi, basca cel putin doi
pentru Jacek. Fiindca daca pierde unul, musai sa aiba altul de schimb si uniform
ele pentru slujitori, rezervele de hrana, vasaria, cutiile cu... Cu atatia bani
numai la dragoni poate sa intre .
Dupa care, se intoarse spre animalele ce faceau destul zgomot, jucandu-se.
Si iarasi incepu sa vorbeasca de unui singur:
Jacek are dreptate, trebuie sa vanda Wyrabki. Numai ca pe urma, cand o sa-l in
trebe cineva de unde este, n-o sa aiba ce raspunde. De unde- Din Wiatrow. Care W
iatrow- Din Wiatrow de pe camp. O sa-l dispretuiasca toti. Mai bine sa lase pama
ntul amanet, numai sa aiba cui. Cel mai la indemana ar fi Pagowski, dar Jacek ni
ci n-ar vrea sa auda de el si pe urma nici eu nu mi-as baga in card cu el... O,
Doamne! Lumea n-are dreptate cand zice: sarac ca un soarece de biserica! Nu o data
omul e si mai prapadit... La sfantul Szczepan, soarecele de biserica traieste i
n indestulare, iar ceara are intotdeauna. Isuse, care ai inmultit painea si pest
ii, inmulteste zlotii si talerii acestia, ca Tu, milostive Stapane, n-ai nimic d
e pierdut, iar pe ultimul Taczewski il ajuti astfel sa...
Aici ii trecu prin minte ca talerii prusieni, provenind din tara lui Luther,
ar putea starni mania cerului, dar in privinta zlotilor statu in cumpana daca n-
ar fi bine sa-i lase la noapte la picioarele lui Cristos, ca sa gaseasca a doua
zi mai multi. Nu se simtea totusi vrednic de o minune si se batu de cateva ori c
u pumnul in piept in semn de pocainta pentru gandul sumetit. Dar nu mai avu timp
sa chibzuiasca, deoarece inaintea casei parohiale opri o sanie.
In curand, usa se deschise si intra in incapere un barbat inalt, carunt si cu
ochii negri, ce privea cu intelepciune si bunatate. Musafirul se inclina din pr
ag si spuse:
O data cu aceste cuvinte, saruta umarul si mana batranului, desi acesta se ap
ara spunand:
Dar Cyprianowicz vorbea atat de simplu si de sincer, incat il castiga dintr-o
data pe preotul Woynowski, asa ca incepura sa-si spuna unul altuia cuvinte bine
voitoare din toata inima.
Jupan Cyprianowicz nu stia, asa ca preotul Woynowski lua Vulgata de pe o poli
ta si citi fragmentul din ecleziast, dupa care intreba:
Jupan Cyprianowicz cumpani un rastimp, apoi propuse:
Preotul Woynowski rosi ca o fecioara, careia un tanar ii marturiseste pe neas
teptate tocmai ce dorea mai mult sa auda. Dar rumeneala ii pieri din obraz aseme
ni fulgerului de vara pe cerul amurgului, dupa care privi cu atentie la Cypriano
wicz si intreba:
Acesta, insa, raspunse cu toata sinceritatea unui suflet virtuos:
Preotul Woynowski isi deschise larg bratele:
Sa plece cat mai repede, pentru ca din asta nu poate iesi nimic bun.
Urma o clipa de tacere.
Apoi dadu porunca sa se aduca mied, umplu el insusi paharele si baura cu plac
ere, cum fac oamenii foarte multumiti. Dupa al treilea pahar, preotul deveni ser
ios si spuse:
Jupan Cyprianowicz isi trecu mana peste frunte si raspunse astfel:
Cyprianowicz se porni pe ras, apoi isi bau miedul, isi lua ramas bun si pleca
. Preotul Woynowski se duse la biserica sa-i multumeasca lui Dumnezeu pentru aju
torul nesperat, apoi il astepta cu nerabdare pe Taczewski.
Cand Jacek se intoarse, in sfarsit, ii iesi inainte alergand, il lua in brate
si incepu sa strige:
Taczewski isi atinti asupra lui ochii incercanati de suferinta si nesomn si-l
 intreba cu uimire:

CAPITOLUL XI

Se intamplase intr-adevar un lucru bun, pentru ca izvora dintr-o inima iubito

are. De aceea, preotul observa cu bucurie ca Jacek, cu tot zbuciumul si chinuril
e inimii, parca isi recapata curajul la auzul vestii despre intelegerea cu Cypri
anowicz. Cateva zile, nu se gandi si nu vorbi decat despre cai si care, despre l
ucrurile necesare pentru razboi si slujitori, lasand impresia ca in sufletul lui
nu mai era loc pentru altceva.
Si isi aduse aminte cum o data, in tinerete, el insusi isi cautase in lupta u
itarea sau moartea. Dar, pentru ca de asta data razboiul nu incepuse inca, Jacek
nu se gandea deloc la moarte, fiind preocupat cu totul numai de campanie.
Erau destule lucruri de facut.
Cei doi Cyprianowicz venira din nou la preotul Woynowski, unde locuia Jacek.
Dupa care plecara tuspatru la oras sa scrie zapisul la zalog. Tot aici fu cumpar
ata o parte din lucrurile trebuitoare campaniei lui Jacek; pe celelalte, preotul
Woynowski, prevazator si cu multa experienta, il sfatui sa le ia de la Varsovia
sau Cracovia. Asemenea treburi le umplura cateva zile bune de dimineata pana se
ara, timp in care Stanislaw Cyprianowicz, complet vindecat dupa ranile usoare, i
l ajuta cu inflacarare pe Jacek, straduindu-se sa se apropie de el si sa lege o
prietenie trainica.
Batranii se bucurara la aceasta priveliste, deoarece amandoi doreau acelasi l
ucru. Vrednicul jupan Serafin incepu chiar sa regrete ca Jacek pleca asa de repe
de si-l indemna pe duhovnic sa nu-l grabeasca prea mult.
Preotul Woynowski inchise ochii o clipa, vrand parca sa-si aminteasca mai bin
e timpurile trecute, apoi ridica paharul, privi miedul in lumina, inghiti o data
, de doua ori si grai:
Apoi isi adusera aminte de toate izbanzile regelui si de bataliile la care lu
asera parte, ciocnind in sanatatea mariei sale si bucurandu-se ca sub asemenea c
apetenie, tinerii nu numai ca vor avea parte de razboi, dar se vor acoperi de sl
ava nemarginita, mai ales ca lupta se va duce cu dusmanul dintotdeauna al crucii
.
La drept vorbind, nu stia nimeni nimic.
Nu se stia nici macar daca puterea turceasca se va indrepta mai intai asupra
Republicii sau a imparatului. Alianta cu curtea austriaca avea sa se discute abi
a la seimul urmator. Dar pe la adunarile sleahticilor si la dietele tinuturilor
se vorbea numai despre razboi. Dregatorii de la Varsovia si de la curte il preve
steau fara gres, in afara de asta, norodul intreg presimtea ca trebuie sa vina;
presimtire mai puternica decat siguranta, intrucat se intemeia pe faptele de pan
a acum ale regelui si pe dorinta de predestinare nationala.

CAPITOLUL XII

Inapoindu-se de la Radom, preotul Woynowski ii pofti pe cei doi Cyprianowicz

sa se odihneasca la casa parohiala; dupa aceea, aveau sa plece cu totii la Jedli
nka. In acest timp, venira la el pe neasteptate trei dintre jupanii Bukojemski.
Marek, care avea clavicula franta, nu putea inca sa se miste, dar Mateusz, Lukas
z si Jan se grabisera sa-i dea binete batranului si sa-i multumeasca pentru ca l
e legase ranile. Lui Jan ii lipsea de buna seama degetul mic, iar ceilalti aveau
crestaturi adanci, unul pe frunte, altul pe obraz, dar se vindecasera si erau s
anatosi tun.
In urma cu doua zile, se dusesera in padure la vanatoare si afumand o ursoaic
a adormita in barlogul ei, o omorasera cu sulitele, iar puiul il adusesera in da
r preotului, a carui dragoste pentru animalele padurii era indeobste cunoscuta.
Batranul, indragindu-i ca pe niste flacai de isprava, se bucura si de venirea
lor, si de ursulet si aproape rase cu lacrimi cand acesta, insfacand unul dintr
e paharele cu mied pentru oaspeti, se porni sa mormaie furios pentru a starni sp
aima cuvenita si a-si asigura prada.
Apoi, vazand ca nu i-o ia nimeni, se aseza pe picioarele dinapoi si bau ca un
om, sporind si mai mult bucuria celor din jur.
La acestea, batranul Cyprianowicz spuse:
Auzind aceste cuvinte, cei trei frati se ingrijorara de-a binelea si abia dup
a un rastimp mai lung de gandire, Mateusz, vrand sa ia apararea fratilor, interv
eni:
Lukasz, insa, avu o idee mai fericita, asa ca obrazul i se lumina indata:
Asta ne-a infuriat pe toti, iar Mateusz i-a spus de la obraz:
Se vede totusi ca jupan Pagowski era de alta parere si continua sa se gandeas
ca la Jacek, fiindca dupa vreun ceas, slujitorul aduse o data cu inca un urcior
de mied si o scrisoare cu pecete, zicand:
Preotul Woynowski lua scrisoarea, rupse pecetile, o desfacu, lovi foaia cu do
sul palmei si apropiindu-se de fereastra, incepu sa citeasca.
Jacek mai ca palise de emotie si privea la hartie ca la soare, presimtind ca-
i vorba despre el. Gandurile ii sagetau ca niste randunele prin cap: daca batran
ul se muiase si-i cerea iertare- Asa s-ar cuveni sa faca, altceva nu poate fi. P
agowski n-avea dreptul sa se infurie pentru cele intamplate mai mult decat cei c
e avusesera de suferii. Asa ca il mustra constiinta; intelegea ca nedreptatise u
n om nevinovat, socotea ca se purtase necuviincios si dorea sa-si repare greseal
a.
Inima lui Jacek incepu sa bata ca un ciocan: Oho, isi spuse in gand, am sa ple
c, fericirea trecuta nu mai e pentru mine, chiar daca am sa iert totul, nu sant
in stare sa uit, dar Dumnezeule milostiv, nu-mi refuza bucuria de a mai vedea o
data pe aceasta cruda si draga Anula; s-o mai privesc si sa-i aud glasul o data!
Gandurile isi intetira zborul, dar inainte de a se linisti, se petrecu ceva c
u totul neprevazut, caci iata, preotul Woynowski mototoli deodata scrisoarea si-
si duse mana stanga la sold, cautandu-si parca sabia. Sangele i se urca in obraj
i, grumazul i se incorda si ochii ii slobozira fulgere. Era atat de infricosator
, incat cei doi Cyprianowicz si fratii Bukojemski il priveau uluiti, ca si cand
farmecele il preschimbasera dintr-o data in alt om.
In incapere se instapani o tacere surda.
In acest timp, preotul se apleca spre fereastra, de parca voia sa vada ceva a
fara, dupa care se intoarse, privi mai intai pe pereti, dar se vedea ca isi infr
ansese mania si isi revenise, fiindca fata ii pali si flacarile i se stinsera in
ochi.
Apoi se apleca, ridica scrisoarea mototolita si i se adresa lui Taczewski:
Jacek lua foaia cu maini tremuratoare, o netezi si citi:
Mult iubite parinte si binefacatorule etc. etc.
Afland ca Taczewski din Wyrabki, cel ce venea adesea in casa mea, are sa plec
e in aceste zile la oaste, si gandindu-ma la painea cu care l-am hranit in sarac
ia lui si slujbele la care s-a nimerit sa-l folosesc uneori, ii trimit un cal de
calarie si un ducat pentru potcoave cu rugamintea de a nu-l irosi pe alte lucru
ri de prisos.
Asigurandu-te, parinte, de gandurile mele bune, mai jos ma iscalesc... etc. e
tc.
Jacek ingalbeni ca ceara dupa citirea scrisorii, astfel ca cei de fata se ins
paimantara, mai ales preotul, fiindca nu era sigur daca paloarea lui nu vesteste
o rabufnire de nebunie si stia cat de primejdios devenea la manie acest tanar d
e obicei atat de bland. De aceea, incerca sa-l potoleasca:
Taczewski, insa, nu izbucni in nici un fel, intrucat in prima clipa, o uimire
fara margini, dureroasa, inabusi in el toate celelalte simtaminte.
La acestea, batranul Cyprianowicz se ridica in picioare, ii lua amandoua main
ile lui Jacek, le stranse cu putere, apoi il saruta pe frunte si zise:
La randul lui, Stanislaw Cyprianowicz il imbratisa si el pe Jacek.
Dar jupanilor Bukojemski, care de cand auzisera ce scrie in epistola, scrasne
au mereu din dinti, nu le fu pe plac asemenea intorsatura a lucrurilor. Urmand p
ilda lui Stanislaw, incepura sa-l imbratiseze pe Jacek.
Cu toate acestea, mai cumpanira o vreme cine trebuie sa-i raspunda: Jacek, la
care se referea scrisoarea, sau preotul, caruia ii fusese trimisa. Ramase sa sc
rie preotul, caci Taczewski declara:
Nimeni nu lua in seama aceste cuvinte, afara de batranul Cyprianowicz, care d
adu nerabdator din mana si raspunse:
Se asternu tacerea, numai din odaia de dormit se auzeau scar-aitul penei si c
uvintele rostite cu jumatate de glas, pe care preotul si le dicta singur.
Taczewski isi sprijini fruntea in palme si un rastimp ramase nemiscat; deodat
a, se indrepta, privi la cei de fata si grai:
Jacek turna nepasator in pahare, urmandu-si in acelasi timp firul gandurilor.
Preotul se uita la polita unde, printre alte cateva carti, se afla Sfanta Scr
iptura si zise:
Apoi se intoarse catre cei de fata:
Dar nu apuca sa-si duca gandul pana la capat, deoarece Jacek sari in picioare
ca oparit, isi infipse degetele in par si aproape ca incepu sa strige cu o dure
re netarmurita:
Si nu mai putu sa vorbeasca, durerea inimii ii stranse gatul ca un cleste si
ii urca in ochi in doua boabe de lacrimi amare si fierbinti, care i se rostogoli
ra pe obraji.
Preotul ii intelegea durerea.
Si iarasi se instapani tacerea. Batranul Cyprianowicz clatina din cap, intari
nd cuvintele preotului si, ca un om cu experienta, admirandu-i intelepciunea.
Jacek repeta:
Si mandru, se vede, de propria idee, se ridica, isi puse mainile in solduri s
i incepu sa cante:
Iepurele-i sub mejdina,
Sub mejdina,
Vanatori sa nu s-atina,
Nu s-atina.
Sta si se tot vaicareste,
Testamentul mazgale-te
Sub mejdina.
Aici, se intoarse catre fratii sai si intreba:
Pupati-ma voi cu totii,
Haitasi, vanatori, netotii,
Sub mejdina...
... Uite ce le-as scrie eu celor de la Belczaczka, in locul lui Jacek, iar da
ca el n-o va face, sa-mi scoata maruntaiele cel dintai ienicer de n-am s-o fac e
u, scriindu-i lui Pagowski in numele meu si al vostru in semn de ramas bun!
Apoi se adresa celor doi Cyprianowicz si lui Jacek:
Incepu sa citeasca:
Prea marite binefacatorule si draga frate...
Lovi hartia cu dosul palmei si sublinie:
Este indeobste cunoscut locuitorilor statorniciti in Republica noastra ca numa
i aceia stiu conservare et applicare bunele purtari in orice imprejurare, care a
u trait din tinerete alaturi de oamenii bine educati sau care, provenind din mar
ile familii, le-au preluat din nastere. Ceea ce nu este cazul cu domnia ta, bine
facatorule, de aceea jupan Jacek Taczewski ex contrario de domnia ta, a mostenit
si sangele, si sufletu-i minunat de la inaintasi vestiti, asa ca iti iarta vorb
ele necioplite si iti trimite darurile inapoi. Dar pentru ca domnia ta, asemenea
carciumarilor ce tin hanuri prin targuri sau la drumul marc, ii trimiti socotea
la pentru ospitalitatea cunoscuta in casa domniei tale, jupan Taczewski este gat
a sa-ti intoarca expressa cu adaosul corespunzator marinimiei sale...
La care marinimie chiar eu l-am indemnat pe jupan Jacek, in ideea ca arcul est
e intr-adevar al domniei tale, dar sageata otravita cu care ai vrut sa-l nimeres
ti pe vrednicul tanar poate ca provine din sahaidacul altuia. Deoarece judecata,
ca si puterea muschilor, slabeste o data cu varsta si batranetea natanga, lasan
du-se lesne inraurita de soapte straine, cu atat mai mult se cuvine iertata. Cu
acestea inchei, adaugand doar cateva cuvinte potrivite cu starea mea de capelan
si sluga a Domnului: cu cat omul e mai varstnic si sfarsitul mai aproape, cu ata
t mai putin se cuvine sa slujeasca trufia si ura, gandindu-se, in schimb, mai mu
lt la mantuirea sufletului, pe care mi-o doresc mie si domniei tale. Amin! Raman
al domniei tale etc. etc.
Dupa care, scoase inelul cu pecete din deget si se duse in odaia de dormit. S
e vede, insa, ca in acest timp ii venira alte ganduri, fiindca la intoarcere spu
se:
Si stranse din masele.
Dar tocmai acest involuntar strigat de durere se arata hotarator. Batranul Cy
prianowicz rosti:
Si epistola fu trimisa, apoi grabira si mai mult pregatirile pentru plecarea
lui Jacek.

CAPITOLUL XIII
Prietenii lui Jacek nu prevedeau totusi ca scrisoarea preotului, intr-un fel,
avea sa fie in folosul lui jupan Gedeon Pagowski, slujindu-i planurile casnice.
E adevarat, nu mica-i fu mania cand o primi. Jacek, care pana acum constituia
doar o piedica, desi nu era autorul scrisorii, deveni obiectul urii lui. Ura ac
easta crescu in inima neinduplecata a batranului ca o floare otravita, astfel ca
judecata-i vicleana hotari sa profite de raspunsul preotului.
Prin urmare, jupan Gedeon isi stapani furia turbata, isi asternu pe fata o ex
presie de mila dispretuitoare si se duse cu scrisoarea la jupanita Sieniaska.
Spunand acestea, scoase de la cingatoare scrisoarea preotului si i-o dadu jup
anitei.
Ea incepu sa citeasca si sprancenele-i negre se adunara deodata cu manie, iar
cand ajunse la locul unde preotul spunea ca jupan Pagowski voia sa-l umileasca
pe Jacek datorita soaptelor straine , ii tremurara mainile si fata i se acoperi mai
intai cu o rumeneala trecatoare, apoi pali ca ceara si ramase asa.
Jupan Gedeon, insa, desi nu-i scapase nimic, se prefacu ca nu vazuse.
Batranul sleahtic ofta si intreba:
Batranul tutore se apuca s-o mangaie cu duiosie pe capsorul luminos.
Jupan Gedeon se adanci in ganduri o clipa, ca si cum ar fi cumpanit ceva, apo
i spuse:
Dumnezeu sa ma judece, daca n-am avut dreptul sa ma supar. Asa-i, pe urma s-a
u impacat, fiindca pesemne cavalerul a inteles ca poate face rost de bani de la
Cyprianowicz, astfel ca a pus tot raul pe seama noastra. Trufie, rautate, lacomi
e si nerecunostinta - iata ce ne-a aratat. Nimic altceva! Ca m-a nedreptatit pe
mine, Dumnezeu cu el, dar de ce si pe tine, floricica mea- Dupa atatia ani de bu
na vecinatate si ospetie!... in astfel de imprejurari, tiganul se leaga de locul
in care sta, randunica se obisnuieste cu streasina si barza isi intocmeste cuib
ul, pe cand el a scuipat pe casa noastra de indata ce a simtit banii in buzunar.
.. A, nu, nimeni nu s-ar fi purtat asa pe vremea mea!
Jupanita asculta cu palmele la tample si ochii pironiti undeva inainte, asa c
a Pagowski se intrerupse si uitandu-se la ea o data, de doua ori, intreba:
Neafland cuvintele, afla totusi lacrimile. Jupan Gedeon o lasa sa planga in v
oie.
Intinse bratele spre ea, iar copila ii cazu la piept indurerata, dar si recun
oscatoare totodata, ca o fiica la sanul tatalui, care o mangaie la ceas de restr
iste. Jupan Pagowski incepu iarasi sa-i netezeasca parul canepiu cu mana si stat
ura asa multa vreme in tacere.
Intre timp, se intunecase, apoi geamurile inghetate lucira in lumina lunii si
cainii se pornira sa latre si sa auleasca prelung in mai multe locuri.
Caldura trupului feciorelnic patrunse pana in inima lui jupan Gedeon, care is
i inteti bataia, dar pentru ca batranul se temea sa nu se tradeze prea devreme,
nu vru sa se mai lase prada ispitei.

CAPITOLUL XIV
Jupanita Sieniaska se intoarse in odaia ei plina de recunostinta pentru tutor
ele ei care nu-i vorbise niciodata cu asemenea duiosie; in acelasi timp, inima i
i era apasata de o amaraciune nespusa fata de oameni si de lumea intreaga. La in
ceput, toate i se invalmasira in minte; intuia doar ca i se facuse o mare nedrep
tate, ca avusese parte de o dezamagire cumplit de dureroasa.
Pentru inima ei buna, pentru jalea si dorul ei, pentru tot ce o facuse sa inn
oade la loc firele rupte, fusese rasplatita cu banuieli si ura. Si nu mai era ni
mic de facut. Doar nu putea sa-i scrie a doua oara lui Jacek, sa-i explice totul
si sa se dezvinovateasca. La acest gand, rosea de umilinta si rusine. In plus,
era aproape sigura ca Jacek plecase...
Dupa aceea, o sa inceapa razboiul si poate ca nu se vor mai vedea niciodata;
poate ca el va pieri cu convingerea ca in pieptul ei bate o inima rea si inselat
oare. O cuprinse dintr-o data o jale nespusa: Jacek ii aparu parca aievea inaint
e, cu fata-i oachese si ochii aceia tristi ai lui, de care rasese nu o data ca e
rau ca de fata.
Gandul fecioarei zboara ca randunica cea iute pe urma calatorului si striga l
a el: Jacek, eu nu ti-am vrut raul! Jacek, Dumnezeu stie ce-i in inima mea! Asa-i
striga jupanita, iar el n-o intreaba nimic; merge doar inainte si cand isi aduce
aminte de ea, se incrunta si scuipa.
Si iarasi i se umezira genele. Sfarseala, duiosia si resemnarea pusera stapan
ire pe ea si incepu sa-si spuna: Ce pot face!... Dumnezeu sa-l ierte si sa-l paze
asca in drumul lui, eu contez mai putin!...
Cu toate acestea, buzele ii tremurau ca la un copil, ochii priveau ca ai unei
pasari chinuite si acolo undeva, intr-un ungher al sufletului ei curat ca lacri
ma, se plangea incetisor lui Dumnezeu pentru tot ce i se intamplase.
Acum era sigura ca Jacek n-o iubise niciodata si nu putea pricepe de ce nu-i
era draga, cat de putin...
Tutorele meu a avut dreptate! se gandi.
Dar dupa aceea interveni judecata:
Nu! Nu era cu putinta .
Isi aminti indata acele cuvinte ale lui Jacek, care i se intiparisera in memo
rie ca cioplite in marmura: N-ai sa pleci tu, ci eu! Dar vreau sa stii ca, desi d
e ani de zile am tinut la tine mai mult decat la viata si sanatate, mai mult dec
at la sufletul meu, nu voi mai reveni aici. Am sa-mi musc mainile de durere, dar
n-am sa ma mai intorc, asa sa-mi ajute Dumnezeu . In timp ce vorbea asa, era alb
ca varul si aproape nebun de furie si durere.
Intr-adevar, nu s-a mai intors, a parasit-o, a renuntat la ea si a nedreptatit
-o cu banuiala-i netrebnica, a alcatuit impreuna cu preotul scrisoarea aceea gro
aznica - toate sant adevarate si tutorele a avut dreptate; dar sa n-o mai iubeas
ca niciodata si facand rost de bani sa plece bucuros cu inima usoara, sa incetez
e sa se mai gandeasca la ea, nu era cu putinta.
Tutorele grijuliu putea crede astfel, dar adevarul era altul. Un om care nu i
ubeste deloc nu paleste, nu scrasneste din dinti, nu-si musca mainile de durere
si nu-si sfasie sufletul...
Jupanita se gandi, e drept, ca ar putea fi si asa, dar cu deosebirea ca atunc
i sufera doi, nu unul, si nadejdea ii patrunse in inima, redandu-i increderea.
Zilele si lunile care aveau sa vina i se parura poate chiar mai triste, dar m
ai putin amare. Cuvintele din scrisoare n-o mai ardeau ca fierul inrosit, fiindc
a desi nu se indoia ca Jacek luase parte la alcatuirea ei, socotea ca una este c
and cineva procedeaza astfel din pricina parerilor de rau si a durerii si alta c
and este impins de rautate...
Asadar, o cuprinse iarasi cu puteri sporite o mila adanca de Jacek, atat de a
danca si mai ales atat de inflacarata, ca putea fi si altceva, nu numai mila. Ga
ndurile incepura sa i se rasuceasca intr-un fir de aur, pierzandu-se in viitor,
dar raspandindu-i in suflet luciri mai vesele.
Razboiul se va sfarsi, ca si despartirea.
De buna seama, Jacek nu va mai reveni la Belczaczka, pentru ca un asemenea ind
aratnic, cand spune o vorba, apoi se tine de ea, dar se va intoarce la Wyrabki,
deci prin partile noastre, va locui aproape de noi, iar pe urma, intampla-se ce-
o vrea Dumnezeu. Poate ca a plecat cu lacrimi in ochi, cu durere in suflet sau f
rangandu-si mainile. Dumnezeu sa-i aduca mangaiere!
Cu toate acestea, omul se intoarce intotdeauna cu inima plina de bucurie si,
mai ales de la razboi, inconjurat de slava...
In tot acest timp, ea va trai linistita la Belczaczka, alaturi de tutorele ei
bun, caruia ii va deslusi pe indelete ca Jacek nu este atat de stricat ca ceila
lti tineri si va toarce mai departe firul de aur ce i se infasurase din nou in j
urul inimii.
Botrosul din orologiul din Gdansk ciripi in incaperea de oaspeti ceasul tarzi
u, dar somnul jupanitei haladuia demult prin alte parti.
Intinsa in pat, isi atinti privirile luminoase in bagdadie, chibzuind cum sa
biruie grijile si supararea. Daca Jacek plecase, apoi o facuse numai ca sa fuga
de ea, pentru ca, dupa cate auzise, pana sa inceapa razboiul mai era mult. Tutor
ele nu-i spusese nimic daca tanarul Cyprianowicz si fratii Bukojemski aveau sa p
lece curand, asa ca trebuia sa se inteleaga cu ei, sa afle ceva despre Jacek si
sa-i transmita prin ei o vorba de impacare, care sa ajunga la el oricat de depar
te, in tabara sau in timpul luptelor.
Jupanita nu se astepta sa-i vada la Belczaczka, intrucat aflase ca trecusera
de partea lui Jacek si de la o vreme nu se uitau prea binevoitori la jupan Pagow
ski, dar conta pe altceva.
Peste cateva zile, avea sa fie sarbatoarea Santamariei si mare hram la biseri
ca parohiala din Przytyk, la care se strangeau toti sleahticii din imprejurimi c
u sotiile si copiii. Acolo trebuia sa-i intalneasca pe Cyprianowicz si pe jupani
i Bukojemski, daca nu inaintea bisericii, atunci la pranzul oferit de preot tutu
ror.
Se astepta, de asemenea, ca in imbulzeala sa poata discuta in voie cu ei, far
a oprelisti din partea tutorelui care, desi nu-i prea vedea cu ochi buni de la u
n timp, nu putea totusi sa rupa legaturile cu ei din cauza ajutorului primit nu
prea demult.
De la Belczaczka pana la Przytyk, drumul era destul de lung si jupan Gedeon,
caruia nu-i placea sa se grabeasca, il facea innoptand la Radom sau la Jedliask,
daca alegea calea pe acolo.
De astadata, din cauza apelor revarsate, alesera drumul mai lung, dar mai sig
ur prin Radom si pornira cu o zi inainte de hram, in carete cu roti, nu pe talpe
ti de sanie, deoarece vremea se incalzise pe neasteptate. In urma lor, veneau do
ua carute cu slujitorii, rezervele de hrana, asternutul si covoarele pentru inca
perile de la han.
La plecare, stelele licareau inca in tarii, iar cerul abia incepuse sa paleas
ca la rasarit. Jupaneasa Winnicka se apuca sa ingane rugaciunea pe intuneric, ia
r jupanita si jupan Gedeon ii tinura isonul cu glasuri si mai somnoroase, deoare
ce in seara din ajun se culcasera tarziu din cauza pregatirilor de calatorie. Ab
ia dincolo de sat si de paduricea unde-si aveau cuibul mii de ciori, rumeneala z
orilor inrosi chipul si ochisorii somnorosi ai jupanitei Sieniaska. Un rastimp,
isi stapani cascatul, dar cand cea dintai raza de soare lumina timpul si paduril
e, se scutura de moleseala si privi treaza imprejur; dimineata senina ii umplu s
ufletul de speranta si veselie. Ziua se arata cu adevarat minunata, calda si lum
inoasa. In vazduh, se simtea parca rasuflarea primaverii timpurii. Dupa gerurile
nemaipomenite si zapada, urmasera indata, spre marea mirare a oamenilor zile in
sorite si calde. Se spunea ca de la Anul Nou, iarna parca fusese injunghiata de c
ineva cu cutitul! iar pastorii, ascultand mugetele vitelor prin ocoale, prevestea
u ca frigul nu va mai reveni. La drept vorbind, era primavara. In brazde, prin p
aduri si prin apropiere, spre miazanoapte, si de-a lungul paraielor, mai staruia
u dalme mari de zapada, dar soarele incalzea de sus, iar de sub ele se scurgeau
suvoaie intregi, alcatuind balti mari in locurile joase, in care se reflectau ca
intr-o oglinda copacii uzi, desfrunziti. Cocoasele umede ale brazdelor scanteia
u ca niste cingatori de aur in razele soarelui. Din cand in cand, se iscau pale
puternice de vant, dar atat de patrunse de o caldura roditoare, de parca veneau
de-a dreptul din soare, si zburand peste timpuri, valureau apele, scuturand toto
data mii de perle de pe ramurile subtiri, negre.
Din cauza dezghetului, a drumului clisos si a greutatii caretei trase cu mare
truda de sase cai, inaintau foarte incet. Pe masura ce soarele se inalta pe cer
, se facea atat de cald, ca jupanita Sieniaska isi dezlega panglicile de la glug
a pe care o lasa sa-i alunece pe umeri si incepu sa-si descheie subuta de nevast
uica.
Era atat de frumoasa cu paru-i auriu scos de sub gluga si putin zburlit, cu o
chii razatori si chipul trandafiriu, ca ochii lui Pagowski isi imblanzira privir
ea. Se uita o vreme la ea, ca si cand o vedea pentru prima data in viata, apoi r
osti parca pe jumatate pentru ea, pe jumatate pentru sine.
Copila ii zambi, drept raspuns.
La acestea, fata lui jupan Gedeon se intuneca din nou, asa ca nu raspunse la
intrebare, ci uitandu-se pe fereastra caretei, anunta:
Dupa care adauga:
Urma un moment de tacere. Deodata, in spatele caretei se auzira flescaituri d
e copite si ecoul noroiului ce se aduna plescaind in locurile din care caii isi
scoteau picioarele din clisa, apoi de amandoua partile caretei rasunara strigate
le:
Erau jupanii Bukojemski.
La aceasta, zambi pana si statornica jupaneasa Winnicka, iar jupanita Sienias
ka isi cufunda cu totul fata in mansete, vrand parca sa-si incalzeasca nasul.
Lukasz si fratii lui bagara de seama ca raspunsul lor starnise rasul, asa ca
tacura putin inciudati si un rastimp se auzira doar scartiitul lanturilor de la
careta, sforaitul cailor, plescaitul noroiului sub copite si croncanitul ciorilo
r, ale caror carduri uriase se scaldau in soare, zburand dinspre targuri si sate
spre padure.
Jupan Pagowski se uita cercetator la jupanita asezata in fata lui, pe obrajii
careia parca trecu o flacara, si iscodi mai departe:
Jupan Gedeon era gata sa spuna ca un astfel de flacaiandru poate fi numai slu
jitor intr-un steag de husari, nicidecum ostean, dar se abtinu, temandu-se sa nu
iasa la iveala ca scrisoarea lui nu fusese chiar atat de cuviincioasa si nici a
jutorul atat de insemnat, cum se laudase fata de jupanita Sieniaska, astfel ca s
e posomori si adauga:
Ochii lui Pagowski fulgerara de manie, dar se stapani pentru a doua oara, deo
arece ii trecu prin minte ca discutia avea sa se desfasoare mai departe in folos
ul lui.
Jupanii Bukojemski, desi aveau mintea cam greoaie din nascare, incepura care
mai de care sa umfle lucrurile. Tocmai ca sa-i arate lui Pagowski cat ii pasa de
putin lui Taczewski de el si de toti ceilalti de la Belczaczka.
Jupan Pagowski privi iarasi la jupanita Sieniaska si observa ca fetisoara rum
ena, plina de viata si tinerete, parca impietrise deodata. Gluga ii cazuse de pe
cap, tinea ochii coborati, ca in somn, si doar miscarea narilor si tremurul abi
a vizibil al barbiei aratau ca nu doarme, ci asculta cu lacomie.
Te cuprindea mila, uitandu-te la ea, dar sleahticul neinduplecat se gandi:
Daca ti-a mai ramas vreun ghimpe in inima, am sa ti-l smulg .
Iar cu voce tare incuviinta:
Dar Marek ii lua vorba din gura:
Rostind acestea, isi indemnara caii, dar departandu-se la o aruncatura de sag
eata de careta, incetinira goana si incepura sa discute cu insufletire.
Dar Mateusz isi struni calul si spuse:
El se uita o clipa la ei cu ochii bulbucati, apoi spuse cu parere de rau:
 In acest timp, in careta, nu numai Pagowski, ci pana si jupaneasa Winnicka, c
are de obicei nu prea stia ce se petrece in jurul ei, observa ca jupanita se sch
imbase la fata si intreba:
Ceea ce vazand, jupan Pagowski isi spuse in gand:
Sa bat oare fierul cat e cald-

CAPITOLUL XV

La hram, se adunasera o multime de sleahtici din imprejurimi si din asezarile

mai departate. Venisera in par familiile Kochanowski, Podgajecki, Silnicki, Pot
worowski, Sulgostowski, Cyprianowicz cu feciorul. Bukojemski si multi altii. Dar
cea mai mare valva o starnise sosirea voievodului de Sandomierz, jupan Czartory
ski, care poposise la Przytyk in drum spre seimul de la Varsovia si, in asteptar
ea hramului, lua parte la slujba de cateva zile. Se bucurau cu totii, pentru ca
sporea stralucirea sarbatorii si totodata puteau sa afle de la el o multime de l
ucruri de publicis. El insusi discuta cu placere despre orice. Vorbea despre ned
reptatile pricinuite Republicii de Poarta cu prilejul hotarnicirii Podoliei, des
pre ciambulurile care, in pofida intelegerii, pustiau din nou tinuturile rutene,
si prevestea razboiul sigur. Sustinea, de asemenea, ca alianta cu imparatul se
va infaptui curand si pana si partida franceza nu se arata deschis impotriva, de
oarece chiar curtea din Paris, desi generaliter vrajmasa imperiului, intelegea p
rimejdia in care se afla Republica. Daca turcii aveau sa se indrepte mai intai a
supra Cracoviei sau Vienei, printul Michal nu stia sa spuna, in schimb, era inde
obste cunoscut ca dusmanul arma virosque parat la Adrianopol si afara de cei afl
ati langa Tekeli, la Koszyce, si in toata Ungaria, strange mii de oameni din Rum
elia, din Asia, pana hat de pe malurile Tigrului si ale Eufratului, si chiar din
Africa, de pe tarmul Marii Rosii pana la valurile marelui Ocean. Sleahticii pol
onezi ascultau vestile cu lacomie: batranii, care stiau cat de uriasa este puter
ea pagana, cu fete ingrijorate, cei mai tineri, cu foc in priviri si sprancenele
incruntate. Predominau totusi curajul si inflacararea, deoarece era inca proasp
ata amintirea Hotinului, unde acelasi rege de astazi, pe atunci hatman, in frunt
ea unei ostiri polone mai mici, inconjurase armata turceasca mai numeroasa si o
imprastiase in sabii si in copitele cailor. Se mangaiau la gandul ca turcii, des
i se aruncau cu un curaj nestavilit asupra oricaror osteni de alta natie, erau c
uprinsi de spaima cand trebuiau sa lupte la camp deschis cu infricosatoarea cala
rime a Lehistanului. Curajul si inflacararea crescura si mai mult in urma predic
ii parintelui Woynowski. Jupan Pagowski se temea ca in aceasta predica vor fi po
menite niscaiva pacate si pedepse, pe care le-ar fi putut socoti la adresa lui s
i a purtarii fata de Taczewski, dar nici vorba de asa ceva. Sufletul si inima pr
eotului erau inflacarate de razboi si de menirea Republicii. Pe tine, spuse, Cris
tos te-a ales dintre celelalte popoare, pe tine te-a asezat de paza, tie ti-a po
runcit sa te rogi la picioarele crucii si sa aperi credinta cu sange, temeiul vi
etii, pana la ultima picatura, pana la ultima rasuflare. Inaintea ta se intinde
campul de slava si chiar daca din solduri iti va curge sange si in trupul tau se
vor infige sagetile si sulitele, ridica-te, leu al Domnului, scutura-ti coama s
i ragetul tau sa inghete maduva in oasele paganilor, sa se prabuseasca semiluna
si tuiurile, precum padurea sub vifor...
Astfel le grai preotul ascultatorilor sleahtici si pentru ca era un ostean va
rstnic ce luptase toata viata si stia cum este pe campul de lupta, cand incepu s
a vorbeasca despre razboi, cei de fata avura impresia ca se uita la tablourile a
celea din castelul regal de la Varsovia, in care erau infatisate ca vii felurite
batalii si victorii polone: Iata ca pornesc steagurile, sulitele se apleaca pest
e capetele cailor, luptatorii se culca in sa, strigatul de spaima izbeste printr
e pagani si bucuria in ceruri. Maica Preasfanta alearga la fereastra si striga: «V
ino, fiule, sa vezi cum ataca lehii!» Domnul Isus face semnul sfintei cruci aspra
lor: «Pe viul Dumnezeu, exclama, astia-s sleahticii si ostenii mei, solda lor e pr
egatita aici!» Iar sfantul arhanghel Michal mai ca-si loveste pulpele cu palmele:
Loviti-i pe feciorii de caini! Astfel se bucura ei acolo, iar aici se lateste pu
stiirea, se avanta inainte oameni, cai si steaguri, talazuind peste burtile ieni
cerilor, peste tunurile cucerite si semiluna calcata in picioare, se indreapta s
pre slava si merite nepieritoare, spre implinirea destinului, spre mantuire si n
emurire...
In sfarsit, cand incheie cu cuvintele: Acum, Cristos va cheama si pe voi, e vr
emea voastra sa mergeti pe campul de glorie! in biserica rasunara strigate si zan
ganit de sabii, iar in timpul slujbei, cand la aparitia evangheliei toate lamele
scrasnira iesind din teaca si lucira in razele soarelui, femeile simtitoare cre
zura ca razboiul a si inceput si se pornira pe plans, incredin-andu--i parintii,
sotii si fratii in grija Fecioarei Preasfinte.
Sopocaind intre ei, fratii Bukojemski jurara ca vor pleca indata dupa hram si
pana la Paste nu vor pune in gura nici apa, nici lapte si nici macar bere, mult
umindu-se cu acele bauturi care sustin fierbinteala sangelui si curajul.
Inflacararea tuturor era atat de mare, incat pana si asprul si nepasatorul ju
pan Pagowski ii cazu prada. Cumpani o vreme ca, desi ii lipseste bratul stang, a
r putea sa tina fraul cu dintii, iar cu dreapta sa-si razbune inca o data in via
ta suferintele indurate din partea semintiei blestemate, improspatand totodata v
echile merite in slujba Republicii.
Nu facu, insa, nici un juramant, lasand aceasta pentru mai tarziu, dupa ce va
chibzui mai temeinic.
Intre timp, slujba se desfasura cu mare fast. La cimitir, se trase cu tunuril
e cele mici, imprumutate la marile sarbatori de jupanii Kochanowski. In clopotni
ta, huiau clopotele uriase; ursul imblanzit batea clapele orgii cu atata sarg, i
ncat tevile de plumb mai-mai sa sara din lacasuri; biserica se umpluse de fumul
cadelnitelor si aproape ca se cutremura de glasurile omenesti. Liturghia fu cele
brata de prelatul Tworkowski din Radom, un preot invatat, doldora de sentinte, c
itate, proverbe si zicale, in acelasi timp, insa, vesel si foarte bun cunoscator
al lumii, lucru pentru care toti doreau sa-i ceara sfatul in tot felul de probl
eme
Asa facu si jupan Pagowski, cu atat mai mult, cu cat ii era prieten. In ajunu
l hramului, fusese la el la spovedanie, dar cand incepuse sa-i dezvaluie langa c
onfesional intentiile sale in legatura cu jupanita Sieniaska, preotul il amanase
pentru mai tarziu, spunandu-i ca abia ii ajunge timpul sa asculte pacatele oame
nilor. Ii spusese sa trimita femeile la Belczaczka dupa hram, iar el sa-i faca o
vizita la Radom, unde procul negotiis va putea sa-l asculte in voie.
Procedase in consecinta si acum se gaseau amandoi in fata unui ulcior panteco
s si a unui taler cu migdale prajite, cu care prelatul se desfata in timp ce bea
licoarea.
Jupan Gedeon sorbi din pahar si se uita posomorit la preot, parca suparat ca
acesta nu-i usura destainuirile printr-o introducere potrivita.
Totusi, afara de jupan Grothus, mai sant neamurile Sulgostowski, Krzepecki, Z
abierzowski... Astia de pe acum se uita cu ochi rai la fata, dar dupa moartea me
a ce va fi- Daca fac testament si las totul pe numele ei, o s-o dea in judecata
si de aci procese, infatisari la tribunale... cum sa se descurce biata fata- Nic
i vorba, n-o pot parasi asa... Dragostea, mila si recunostinta sant verigi puter
nice, de aceea, intreb cu constiinta curata: nu s-ar cuveni sa-i asigur viitorul
fie si in acest chip-
Preotul sparse o migdala in doua si-i arata o jumatate lui jupan Gedeon.
Jupan Pagowski ramase tare incurcat, iar preotul continua:
Preotul se gandi un rastimp, apoi zise:
Jupan Pagowski vazuse si stiuse toate acestea, totusi cuvintele prelatului pr
odusera o impresie puternica asupra lui
Una e cand iti tainuiesti durerea in adancul inimii si alta cand o gheara str
aina iti patrunde in piept si ti-o scormoneste. De aceea, fata i se inrosi, ochi
i i se umplura de vapai, vinele de la tample i se ingrosara si incepu sa gafaie
si sa rasufle atat de repede, ca prelatul nelinistit il intreba:
Dadu din mana ca n-are nimic, dar nu raspunse.
 Pagowski intinse mana, apuca paharul cu degete tremuratoare si il duse la gur
a, apoi bau, sforai si ingaima:
Cu toate acestea, se scurse destula vreme pana cand Pagowski isi reveni cu to
tul. Se linisti totusi, in cele din urma, vinele de la tample nu mai pareau atat
de ingrosate si inima incepu sa-i bata in ritmul obisnuit.
Jupan Pagowski se apuca sa-i povesteasca ce se intamplase, infa-i-and in culo
ri atat de negre fapta lui Taczewski, de credeai ca acesta merita sa fie dat pe
mana calaului.
Ochii lui Pagowski scanteiara de manie, deoarece nu prea-i placea sa i se spu
na adevarul verde in fata, dar mania fu invinsa de uimire, asadar intreaba:
Preotul ii raspunse:
CAPITOLUL XVI

Nu fu cu putinta sa plece in aceeasi zi la Belczaczka, intrucat pe Pagowski,

dupa ce i se slobozi sange, il lasara puterile si recunoscu el insusi ca are nev
oie de odihna. A doua zi, in schimb, se simti mai bine, intinerit parca si mai v
ioi, desi se apropia de casa cu oarecare neliniste. Preocupat cu totul de gandur
ile lui, nu discuta prea mult cu preotul pe drum, dar cand intrara in sat, si va
zu ca nu putea scapa de teama, se minuna:
Mergeau foarte incet, noroiul era foarte adanc si pentru ca plecasera din Rad
om destul de tarziu, dupa amiaza, se lasase noaptea. Prin casele de pe amandoua
partile, se vedeau luminand vreascurile aprinse, in lucirile carora umbrele rosi
etice se culcau de-a curmezisul drumului. Unde si unde, se itea la gard cate o s
ilueta omeneasca, femeie sau barbat, si cunoscand calatorii, isi scotea degraba
caciula si se ploconea pana la pamant. Se vedea cat de colo, fie si dupa aceste
plecaciuni prea adanci, ca Pagowski stia sa-si tina oamenii in mana si preotul W
oynowski nu-l certase degeaba pentru asprimea lui exagerata. In aceasta clipa, i
nsa, sleahticul era mai induiosat decat de obicei, asa ca privind la siluetele i
ncovoiate si la ferestrele infundate in pamant ale caselor, se arata marinimos.
Si tacura. Jupan Gedeon se lupta un rastimp cu propriile ganduri, apoi rosti
din nou:
Nu iesi nimeni in intampinarea lor, pentru ca din cauza noroiului, rotile nu
faceau nici un zgomot, iar cainii nu latrau la oamenii si caii cunoscuti. In tin
da, era intuneric, se vede ca slujitorii se aflau la bucatarie, si se intampla c
a la prima intrebare a lui jupan Pagowski: e cineva acolo- nu se arata nimeni, iar
la a doua, pusa cu un glas mai ascutit, se ivi insasi jupanita.
Iesi aparand flacaruia lumanarii cu mana, dar pentru ca ea era la lumina, iar
ei in umbra, nu-i vazu de la inceput si se opri in usa. La randul lor, nu spuse
ra nici ei nimic, fiindca mai intai li se paru ca aparitia ei insemna o anume pr
evestire, iar in al doilea rand, fura atat de uimiti de frumusetea ei, de parca
n-ar mai fi vazut-o niciodata. Degetele cu care apara flacara, pareau trandafiri
i si transparente; stralucirile ii alunecau pe piept, ii luminau gura si fata de
licata ce arata si putin somnoroasa, si trista, poate pentru ca ochii ii ramanea
u in intuneric. Fruntea si cosita minunata, asemenea unei coroane aurii, erau sc
aldate si ele in raze. Inconjurata de intuneric, luminoasa si tacuta, statea asa
inaintea lor aidoma unui inger alcatuit din luciri trandafirii.
Iar Pagowski exclama:
Atunci alerga spre el si asezand lumanarea pe policioara caminului, ii intamp
ina cu bucurie. Pagowski o stranse la piept cu duiosie, o ruga sa se bucure de v
enirea unui oaspete atat de vrednic si faimos, iar dupa ce intrara in sala de os
pete, zise:
Preotul privi la batranul sleahtic si intreba:
Intr-adevar, jupaneasa Winnicka pregati totul in graba si un sfert de ceas ma
i tarziu, se asezara la masa pe care abureau vinul fiert si omleta. Preotul Twor
kowski manca si bau zdravan, dar la sfarsitul cinei, fata ii deveni serioasa si-
i spuse jupanitei:
Cand auzi acestea, lui jupan Pagowski i se umflara iarasi vinele la tample, i
ar jupanita pali intrucatva si se ridica nelinistita, fiindca nu se stie de ce,
dar credea ca va fi vorba de Jacek.
Prelatul o pofti:
Si iesira.
Jupan Pagowski rasufla adanc o data, de doua ori, batu darabana cu degetele p
e masa, apoi se ridica si simtind nevoia sa vorbeasca despre clocotul din suflet
, o iscodi pe jupaneasa Winnicka:
Si dupa o clipa, jupan Pagowski ramase singur. Doi slujitori intrara sa stran
ga tacamurile de pe masa, dar el le porunci cu o rabufnire neasteptata de manie
sa plece, si in incapere se asternu iarasi linistea, doar orologiul mare de Gdan
sk repeta destul de tare: tic, tac, tic, tac!... Pagowski isi puse mana pe capul c
hel si incepu sa se plimbe prin odaie. Se apropie de usa, dincolo de care prelat
ul vorbea cu jupanita Sieniaska, dar auzi numai un murmur; deslusea glasul preot
ului, insa nu putea sa deosebeasca vorbele. Asadar, isi relua plimbarea si se op
rea cu schimbul. Se duse la fereastra, parandu-i-se ca acolo va fi mai mult aer,
si privi o vreme la cer cu ochii fara ganduri; vantul gonea pe firmamentul intu
necat nori zdrentuiti de primavara cu coame luminoase, iar luna palida se catara
parca din ce in ce mai sus. De cate ori disparea, pe jupan Pagowski il napadeau
presimtirile rele. Zarea pe fereastra ramurile negre ale copacilor apropiati, i
ndoindu-se in bataia Vantului, si la fel i se zbuciumau gandurile-i dezordonate,
rele, asemenea reprosurilor de constiinta si presimtirea ca se va intampla un l
ucru nefiresc, pentru care avea sa-si primeasca in curand pedeapsa... Dar cand s
e lumina afara, ii revenea iarasi increderea. Doar fiecare om are dreptul sa se
gandeasca la fericirea lui, cat despre Taczewski, ce mare scofala! Astfel de ins
i recurg la tot felul de mijloace pentru a si-o infaptui! In fapt, despre ce est
e vorba- El nu vrea decat binele si un viitor sigur pentru fata, iar daca in ace
st fel ii va zambi si lui viata la batranete, i se cuvine. E singurul lucru adev
arat, restul sunt vant! Vant!...
Simti din nou ca-l apuca ameteala si pete negre incepura sa-i joace prin fata
ochilor, dar totul dura foarte putin. Porni iarasi sa se preumble si sa se apro
pie de usa, in spatele careia i se hotara soarta. Intre timp, mucurile lumanaril
or de pe masa crescura si incaperea se intuneca. Cand si cand, glasul preotului
devenea mai rasunator, asa ca si cuvintele ar fi ajuns poate la urechile lui Pag
owski, daca n-ar fi fost acoperite de ti-tac-ul neintrerupt al orologiului. Era
lesne de inteles ca o asemenea discutie nu se putea sfarsi prea repede, totusi n
elinistea lui jupan Gedeon crestea intruna, luand parca forma unor intrebari ciu
date legate de trecut, de amintirile nu numai ale durerilor si nenorocirilor de
altadata, ci si de vini nespalate pana acum ale unor pacate grele, la care se ad
augau nedreptatile savarsite impotriva lui Taczewski si a altora.
In clipa asta, ar fi dat orice ca macar jupaneasa Winnicka sa revina ca sa nu
ramana singur cu propriile ganduri. Dar jupaneasa era prinsa pe undeva cu trebu
ri, in cealalta aripa a casei, iar aici doar orologiul isi repeta ticaitul si co
nstiinta il intreba:
Jupan Pagowski intuia ca daca aceasta fecioara, aidoma florii si ingerului, i
l va respinge, in viata lui se va lasa amurgul ce va dura pana cand se va cufund
a in negura mortii...
Usa se deschise deodata si intra jupanita Sieniaska, palida, cu lacrimi in oc
hi, urmata de preot.

CAPITOLUL XVII

In aceeasi seara, noaptea tarziu, jupaneasa Winnicka veni in odaia rudei sale
si gasind-o pe jupanita inca imbracata, se apuca s-o iscodeasca:
Urma un moment de tacere.
Fecioara incepu sa repete cu infrigurare:
Un plans fara lacrimi, spasmodic, ii scutura pieptul. Mai repeta inca o data:
bine ca s-a intamplat asa! apoi ingenunche deodata pentru rugaciunile pe care le
rosteau in fiecare seara impreuna.
 A doua zi, cobori cu chipul linistit in camera de oaspeti. Ceva se schimbase
totusi in ea, ramasese nespus, se zavorise pentru totdeauna. Nu era mahnita, dar
devenise parca dintr-o data cu cativa ani mai batrana, mai statornica, astfel c
a jupan Pagowski, contrar obiceiului, incepu sa tina cont de parerea ei. Nu-si d
adea seama de aceasta schimbare, dar i se parea foarte ciudat ca el sa depinda d
e ea. Incepu sa se teama de gandurile ei nerostite, pe care le putea inchide in
inima, straduindu-se sa le alunge si sa le inlocuiasca cu altele dorite de el. P
ana si tacerea jupanesei Winnicka il apasa si-i parea suspecta, asa ca se prefac
ea bine dispus, vorbea mult, glumea, desi uneori, fulgere de furie ii luceau in
privirile otelii.
In acest timp, vestea despre cererea in casatorie se raspandi prin imprejurim
i. Pagowski nu facea nici el un secret din aceasta, din contra, ii anunta prin e
pistole pe Cyprianowicz la Jedlinka si pe vecinii mai apropiati, trimise scrisor
i neamurilor Kochanowski, Podlodowski, Sulgostowski, Krzepecki si lui jupan Grot
hus, ba chiar rudelor mai de departe ale sotiei, poftindu-i la logodna dupa care
avea sa urmeze in curand cununia.
De buna seama, jupan Pagowski ar fi preferat sa obtina dispensa si pentru str
igari, din nefericire, insa, era vremea postului mare si trebuia sa astepte veni
rea si trecerea sarbatorilor. Lua deci cele doua femei si pleca la Radom, unde j
upanita avea sa-si cumpere lucrurile trebuitoare maritisului, iar el cai mai ara
tosi decat cei ce se aflau in grajdurile de la Belczaczka.
Aici ii ajunse la ureche ca printre rudele ce se asteptau sa primeasca inapoi
nu numai zestrea sotiei raposate, ci sa-l mosteneasca si pe el, era mare fierbe
re, dar asta il bucura, fiindca ii ura pe toti din suflet si totdeauna nu se gan
dise decat sa-i pagubeasca pe cat meritau. Asemenea vesti despre consfatuiri, in
telegeri si tot felul de planuri ii scurtara sederea la Radom, iar cand rufaria,
fraiele si hamurile fura cumparate, se intoarsera la Belczaczka de sfintele Pas
te. Oaspetii incepura sa vina aproape o data cu ei, deoarece logodna avea sa fie
a treia zi de sarbatoare.
Cei dintai sosira jupanii Krzepecki, rude si vecini foarte apropiati; tatal,
un batran de vreo optzeci de ani, cu fata de vultur plesuv, vestit prin zgarceni
a lui, trei fiice, cea mai mica, Tekla, o codana vesela si vioaie, iar celelalte
doua, mai mari, Agnieszka si Joanna, jupanite tomnatice si vesnic cu obrazul im
bujorat, in sfarsit, feciorul, Marcjan, poreclit prin imprejurimi Reteveiul.
Porecla pe deplin meritata, deoarece la prima aruncatura de ochi semana intr-
adevar cu un trunchi de copac gros. Avea pieptul si umerii puternici, picioarele
, in schimb, ii erau strambe si atat de scurte, incat arata aproape ca un pitic.
Mainile, insa, ii ajungeau pana la genunchi. Unii credeau ca e cocosat, dar se
inselau, doar capul, aproape fara gat, era asezat atat de jos pe trunchi, ca ume
rii inalti ii urcau pana aproape de urechi. Din cap priveau doi ochi holbati si
libidinosi, iar fata ii semana cu tigva unei capre; asemanarea era sporita de ba
rba nu prea mare, pe care o purta parca inadins impotriva obiceiului.
Nu slujise in ostire, fiindca fusese luat in ras, iar din aceasta pricina se
batuse de multe ori in duel la vremea lui. In trupul scurt si vartos, avea o put
ere neobisnuita si cei mai multi se temeau de el, fiindca era un scandalagiu si
incurca-lume ce cauta bucuros prilej de harta, aratand in fiecare incaierare o i
nversunare animalica. O data, la Radom, il ranise grav pe varul sau, Krzepecki,
un tanar blajin si frumos, ce fusese cat pe ce sa dea ortul popii. Ii stiau de f
rica surorile si pana si tatal sau; el, insa, ii respecta numai pe Taczewski, pe
care-l socotea foarte priceput in lupta cu sabia, si pe fratii Bukojemski, mai
ales pe Lukasz, fiindca acesta il aruncase o data ca pe un snop peste un gard in
alt la Jedlnia.
Era cunoscut ca un rob al desfatarilor trupesti. Jupan Pagowski il alungase c
u cativa ani in urma din casa, pentru ca se uita ca un tap la jupanita Sieniaska
, pe atunci inca o copilita. Dar fiindca de atunci trecusera doi-trei ani buni,
iar mai apoi se intalnisera nu o data la Radom si prin conacele vecinilor, il po
ftise si pe el sa ia parte cu toti ai lui la aceasta sarbatoare a familiei.
Numaidecat dupa Krzepecki venira cei din ramura Sulgostowski, doi frati gemen
i, care semanau leit, incat atunci cand se imbracau in aceleasi vesminte, nu-i m
ai putea deosebi nimeni; apoi trei rude ale lor, mai departate, de dincolo de Pr
zytyk, si numeroasa familie Zabierzowski, alcatuita din noua vlastare aratoase.
Dintre vecini, isi facura aparitia jupan Cyprianowicz, singur, deoarece fiul ii
plecase la oaste; starostele Podlodowski, candva imputernicit al regelui la Zamo
--; jupan Kochanowski cu sotia, preotii de la Przytyk. prelatul Tworkowski de la
Radom, care avea sa binecuvanteze verighetele, si multi sleahtici de prin alte
parti mai apropiate sau mai departate; unii chiar nepoftiti, in ideea ca un oasp
ete, fie si cu totul necunoscut, este primit intotdeauna cu bratele deschise, ia
r prilejul de a se ghiftui cu mancare si bautura nu trebuie scapat niciodata.
Batatura de la Belczaczka se umpluse de briste si carete, grajdurile de cai,
cladirile din spate de slujitori de tot felul, iar conacul de contase colorate,
sabii si capete rase; pretutindeni rasunau vorbe latinesti, ciripitul femeilor,
sclipeau rochiile de lamé cu closuri largi si felurite cocarde. Fetele de casa ale
rgau cu apa calda, slujitorii ametiti cu urcioarele cu vinuri alese, cosul bucat
ariei fumega intruna, ca la smolarie, iar ferestrele conacului straluceau si lum
inau atat de puternic seara, de se vedea in toata curtea. In mijlocul acestei va
nzoleli, jupan Pagowski trecea prin incaperi, grav, putin teapan, dar parca inti
nerit, in vesmintele stacojii si cu sabia stralucind de pietre scumpe, singura z
estre pastrata de jupanita Sieniaska de la inaintasii avuti de odinioara. Venea,
indemna, uneori, cand il apuca ameteala, se sprijinea cu mana de spatarul scaun
elor si iarasi pleca, isi cinstea oaspetii de soi, tar-aindu--i picioarele si ap
ropiindu-se de jupanesele mai in varsta, inainte de toate, insa, n-o pierdea din
ochi pe Anulka lui , care in aceasta multime multicolora, sub privirile adesea rau
tacioase, zavistnice sau pofticioase, inflorea ca un crin alb, dulce, poate puti
n trista sau preocupata de insemnatatea celor ce aveau sa se intample.
Pana cand, in seara celei de-a treia zi de sarbatoare, marti, pe medean bubui
ra mortierele de la Belczaczka, vestind oaspetilor si supusilor ca sosise clipa
solemna a logodnei.
Toti invitatii se insiruira in semicerc in sala de oaspeti; femei si barbati,
in vesminte stralucitoare ce sclipeau in toate culorile curcubeului in lumina l
umanarilor aprinse, iar inaintea lor se oprira jupan Pagowski si jupanita Anna S
ieniaska.
Se facu liniste, toti ochii era atintiti la mireasa care, cu ochii plecati si
fata grava si concentrata, fara zambet, dar nici mahnita, arata ca adormita. Av
and-o alaturi pe Tecia Krzepecka, ce tinea tavita de argint cu verighetele, prel
atul Tworkowski, imbracat in camasa alba, iesi din semicerc si incepu sa le vorb
easca viitorilor proaspeti insuratei. Cuvanta ca un invatat, multa vreme si cu s
uflet, subliniind ce insemnau sponsalia de futuro si ce mare importanta acorda B
iserica logodnei, din primele timpuri ale crestinatatii. Cita pe Tertulian si so
borul de la Trento, parerile mai multor invatati canonici si abia dupa aceea, in
torcandu-se catre jupan Pagowski si jupanita Sieniaska, se apuca sa le explice c
at de inteleapta era hotararea lor, cat de mare este binele pe care si-l fac unu
l altuia si cat de mult depinde numai de ei viitoarea fericire. Cei de fata ascu
ltau deci cu uimire, dar si cu nerabdare, intrucat ca rude ce pierdeau mostenire
a, nu priveau cu ochi buni la aceasta legatura. Pana si jupan Gedeon, avand amet
eli din cauza statului in picioare, incepu sa se mute de pe un picior pe celalal
t si sa-i faca semne din ochi prelatului sa incheie, ceea ce vazand, cu anume in
tarziere, acesta binecuvanta in sfarsit verighetele si le puse in degetele miril
or. Atunci rasunara din nou treascurile din curte, iar din sala de ospete se fac
u auzita orchestra compusa din cinci muzicanti evrei de la Radom. Oaspetii venir
a apoi pe rand sa-i faca urarile de cuviinta stapanului casei si jupanitei, in c
ea mai mare parte mincinoase. Jupanitele Krzepecki, cele doua mai mari, se incli
nara de-a dreptul batjocoritoare inaintea matusicai , iar jupan Marcjan ii saruta m
ana privind-o atat de staruitor in ochi, ca jupan Pagowski ar fi trebuit sa-l al
unge pentru a doua oara din casa.
Ceilalti, insa, rude mai de departe si oameni mai buni si mai putin lacomi, i
i felicitasera cu mai multa caldura. In acest timp, se deschisera larg usile spr
e sala de ospete; jupan Pagowski ii oferi bratul logodnicei, iar in urma lor por
nira celelalte perechi in lumina tremuratoare a lumanarilor; flacaruile se zbeng
uiau cu disperare in adierile reci ce veneau dinspre tinda. Pe aici grabeau sluj
itorii, pe jumatate ametiti, aducand nenumarate feluri de mancare si urcioare cu
 vin. In incapere era atat de frig din cauza ca usa statea mai mult deschisa, in
cat musafirii mai ca se infiorara la inceput, cand se asezara la masa. Si pentru
ca flacaruile lumanarilor palpaiau intruna, intreaga sala, desi impodobita din
belsug cu de toate, parea intunecata si mohorata. Era de asteptat, insa, ca vinu
l sa incalzeasca repede sangele in vine, iar jupan Pagowski nu se arata zgarcit
cu bautura. Se arata rezervat mai degraba cu cheltuielile de fiecare zi, in timp
ce in alte imprejurari, mai rare, ii placea sa se poarte in asa fel, incat lume
a sa vorbeasca multa vreme despre el dupa aceea. Asa se intampla si acum. Inapoi
a fiecarui musafir, se afla un slujitor cu un urcior pantecos si pana si sub mas
a asteptau zece-cincisprezece flacaiasi cu damigene, ca si in cazul cand oaspete
le nu mai putea sa bea si isi ascundea paharul intre genunchi, sa i-l umple numa
idecat. Cupe uriase de sticla, pocale si pahare luceau inaintea fiecarui mesean,
doar in fata femeilor se asezasera paharele mai mici, frantuzesti sau italiene.
Oaspetii nu ocupasera toate locurile din jurul mesei, deoarece jupan Pagowski
poruncise sa se puna mai multe tacamuri decat musafiri erau. Preotul Tworkowski
se uita spre locurile goale si se apuca sa laude ospitalitatea casei, dar pentr
u ca avea un glas foarte puternic si pe deasupra se mai si ridicase putin din sc
aun, vrand sa-si potriveasca mai bine cutele sutanei, cer de fata crezura ca dor
este sa rosteasca primul toast si tacura cu totii.
Asa era. Cainele se auzi o data, de doua si de trei ori, dupa care latratul l
ui se preschimba intr-un urlet gros, lugubru.
Jupan Pagowski se cutremura fara sa vrea, amintindu-si ca in urma cu foarte m
ulti ani, in alte locuri, la conacul lui aflat la o mila de castelul lui Pomorza
ny, in Ucraina, cainii urlasera la fel inainte de navala tatarilor.
Iar jupanita Sieniaska se gandi ca ei nu-i mai este ingaduit sa astepte pe ni
meni si oricine-ar veni la conacul luminat prin intuneric, ar sosi prea tarziu.
Nici ceilalti musafiri nu se simteau prea in largul lor, mai ales ca primului
caine i se alatura inca unul si la fereastra rasunara doua urlete prelungi.
Ascultara deci fara sa vrea intr-o tacere apasatoare, pe care o intrerupse Ma
rcjan Krzepecki:
Dar pocalele erau pline, asa ca nu mai era nevoie sa se toarne in ele. Batran
ul Krzepecki, tatal lui Marcjan, se ridica greoi de pe scaun, vrand pesemne sa v
orbeasca. Toti ochii se intoarsera spre el, iar cei mai varstnici isi dusera man
a palnie la ureche, ca sa auda mai bine ce spune. El insa nu facu decat sa miste
un rastimp din buze, timp in care nasul aproape ca-i atinse barbia, deoarece nu
mai avea nici un dinte.
Tocmai atunci, cu toate ca afara incepuse dezghetul si pamantul era moale, in
cealalta parte a curtii se auzi parca un uruit surd, ce dura destul de mult, ca
si cand cineva ar fi dat ocol bataturii de doua ori. Asa ca batranul Krzepecki,
desi ridicase paharul. Il aseza la loc pe masa si isi indrepta privirea spre us
a.
Ceilalti facura la fel.
Flacaiandrul se repezi afara si se intoarse numaidecat.
Deodata, usa de la tinda, neinchisa bine de slujitor, se deschise singura si
inauntru patrunse iarasi o pala de vant atat de puternica, incat stinse dintr-o
data zece-cincisprezece lumanari.
Dar o data cu adierea rece, in incapere patrunse parca spaima. Jupaneasa Winn
icka, fricoasa si superstitioasa, se apuca sa se roage cu voce tare:
Apoi se intoarse spre jupanita Anna si-i saruta mana.
La randul ei, fecioara se apleca spre mana lui.
Si ridicandu-se, incepu sa vorbeasca:
Orchestra din Radom incepu indata sa cante, iar afara surugiii se pornira sa
plesneasca din bice in intuneric. Slujitorii strigara si ei in toata casa, iar i
n incaperea de ospete, printre uralele ce nu mai conteneau, se auzea galgaitul v
inului in gatlejuri:
Strigatele, tropaiturile, sunetele trambitelor si plesnetele de bice durara m
ulta vreme. Se facu liniste doar atunci cand jupan Pagowski se ridica, inalta pa
harul si rosti cu glas de tunet:
Cuvintele sub acoperisul meu sarac le rosti cu un glas umil parca, apoi se asez
a din nou si isi pleca atat de mult capul, incat il sprijini de masa, iar musafi
rii se minunara ca un om aspru si mandru de obicei vorbise cu atata suflet.
Se gandira totusi ca o mare fericire topeste pana si inima cea mai neinduplec
ata, asa ca in asteptarea celor ce aveau sa urmeze, priveau la capul incaruntit,
aplecat pe marginea mesei.
Intr-adevar, se asternu o liniste adanca
Dar jupan Pagowski nu se clinti.
Jupan Pagowski raspunse doar printr-un horcait cumplit, iar grumazul si umeri
i incepura sa-i tremure.
Jupanita Sieniaska zvacni de la locul ei si, alba ca varul, se porni sa strig
e infricosata:
In incapere, se isca invalmaseala. Se auzira tipete si intrebari. Facura cu t
otii cerc in jurul lui Pagowski, prelatul il apuca de umeri si-l rezema de spata
rul scaunului; ceilalti incepura sa-l stropeasca in graba cu apa, in vreme ce ca
tiva strigau sa-l duca in pat si sa-i sloboada sangele cat mai repede. Unele fem
ei ingenuncheau, altele alergau cu mintile pierdute prin odaie, vaicarindu-se as
cutit si gemand, iar jupan Pagowski, cu capul pe spate, cu vinele de la tample u
mflate si ochii inchisi, haraia si horcaia din ce in ce mai tare...
Oaspetele neasteptat sosise intr-adevar din intunericul noptii si intrase in
casa lui, infricosator si neinduplecat.

CAPITOLUL XVIII

La porunca preotului, slujitorii il luara pe bolnav si-l dusera in cealalta a

ripa a casei, in cancelaria pe care jupan Pagowski o folosea si ca odaie de dorm
it. Totodata, trimisera dupa fierarul din sat, fiindca acesta se pricepea sa slo
boada sange atat oamenilor cat si animalelor. Se arata, insa, ca se afla chiar i
n curte, unde se cinstea vartos cu ciracii lui, dar din nefericire era beat crit
a. Jupaneasa Winnicka isi aduse aminte ca preotul Woynowski se bucura prin impre
jurimi de faima unui felcer foarte indemanatic, asa ca trimisera si la el o sare
ta in goana calului, desi nu se mai indoia nimeni ca totul era zadarnic si bolna
vul nu mai avea scapare.
Intr-adevar, nu se mai putea face nimic. Afara de jupanita Sieniaska, jupanea
sa Winnicka, cei doi jupani Krzepecki si de jupan Zabierzowski, care tinea cateo
data locul doctorului, preotul Tworkowski nu mai ingaduise pe nimeni in cancelar
ie, temandu-se ca in imbulzeala, bolnavul nu va putea fi ingrijit cum se cuvine.
Dar toti ceilalti musafiri, atat femeile cat si barbatii, se adunasera in incap
erea vecina, unde se pregatisera paturi pentru cei din urma, si stateau ca o tur
ma de oi speriate, cuprinsi de neliniste, teama, curiozitate, in asteptarea nout
atilor. Unii discutau in soapta despre intamplarea de naprasna si cantareau fapt
ele ce prevesteau nenorocirea.
Soaptele contenira la intrarea jupanesei Winnicka si a lui Marcjan Krzepecki.
Ea strabatu odaia de-a curmezisul, grabindu-se sa aduca moastele ce indepartau
duhurile rele, asa ca se stransera cu totii ciopor in jurul lui.
Marcjan ridica din umeri, capul ii cobori pana aproape de piept si raspunse:
Deodata, prin usa intredeschisa se auzira cuvintele grave ale prelatului Twor
kowski:
Ingenuncheara cu totii si incepura sa se roage. Jupaneasa Winnicka trecu prin
tre cei ingenuncheati cu sfintele moaste in maini. Marcjan o urma si inchise usa
.
Dar usa nu ramase inchisa multa vreme. Dupa un sfert de ceas, Marcjan se ivi
din nou si striga cu glasul lui scartiitor de subtire:
Atunci pornira unul dupa altul spre cancelarie, rostind vesnica odihna , ca sa m
ai arunce o ultima privire la raposat.
Intre timp, in cealalta aripa a casei, in incaperea de ospete, se petreceau l
ucruri de necrezut. Slujitorii de la Belczaczka ii urau pe Pagowski tot atat cat
se si temeau de el, asa ca acum, o data cu moartea lui, crezura ca venise vreme
a bunului plac, a bucuriei desantate si a zburdalniciilor nepedepsite. Slujitori
i oaspetilor aveau si ei astfel prilejul sa chefuiasca, de aceea, atat cei ai ca
sei, cat si cei straini, mai mult sau mai putin ametiti inca de la amiaza, se re
pezira la mancaruri si bautura. Tinerii duceau la gura sticle intregi de votca d
e Gdansk, de vin unguresc si de Malmazia; altii se lacomeau mai mult la mancare,
smulgandu-si unii altora hartane de carne si dulciuri. Fata de masa, alba ca za
pada, fu manjita intr-o clipita de tot felul de lichide. In invalmaseala, se ras
turnara scaunele si sfesnicele. Cupele slefuite cu mestesug si paharele alunecau
din mainile molesite si se spargeau zanganind pe podea. Ici si colo, se iscara
certuri si incaierari; unii furau pur si simplu tacamurile de pe masa. Intr-un c
uvant, se porni o orgie ale carei ecouri ajunsera pana in cealalta parte a casei
.
La tipetele lor, aparura Marcjan Krzepecki, urmat de gemenii Sulgostowski, ta
narul Zabierzowski si inca unul dintre musafiri si vazand ce se intampla, pusera
mana pe sabii. Jupanii Sulgostowski se multumira sa loveasca betivii cu latul s
abiilor, dar Marcjan Krzepecki fu cuprins de un acces de turbare. Ochii holbati
ii iesira si mai mult din orbite, dintii ii lucira de sub mustata si incepu sa t
aie pe cine nimerea. Cativa slujitori se umplura de sange, altii se adapostira s
ub masa, ceilalti se imbulzira in neoranduiala spre usa, dar el izbea in gramada
, strigand:
Si iesi dupa ei in tinda, de unde glasu-i ascutit se mai auzi o vreme:
Cei ramasi in incapere stateau ca in mijlocul unor daramaturi, privindu-se su
parati si clatinand din cap:
Iar celalalt adauga:
Poruncira totusi slujitorilor sa iasa de sub masa si sa faca ordine cat de ca
t. Acestia se grabira sa indeplineasca porunca, treziti de-a binelea de spaima,
si se apucara de treaba, iar in acest timp se intoarse si Marcjan.
Era mai linistit, numai buzele ii mai tremurau de furie.
Gemenii Sulgostowski il privira cu luare aminte si unul dintre ei spuse:
Marcjan incepu sa sara in sus pe picioarele-i scurte si strambe, vrand parca
sa le ajunga la ochi, si raspunse:
Jupan Marcjan impinse sabia in teaca si se apropie de cei doi frati, care nu
se lasara mai prejos.
Dar in clipa aceea, se auzi in spatele lor glasul suparat al preotului Tworko
wski:
Asa ca jupanii Sulgostowski se rusinara grozav si unul dintre ei raspunse:
Si ghemuindu-se dintr-o data, porni sa zambeasca, sa-si frece mainile, sa fac
a plecaciuni si sa spuna cu o bunavointa otravita:
Spunand acestea, continua sa-si frece mainile de bucurie.

CAPITOLUL XIX

Intr-adevar, jupan Marcjan hotari sa-i spuna el insusi jupanitei ca poate sa

socoteasca Belczaczka de acum inainte ca pe propria casa, dar amana aceasta disc
utie pana dupa incheierea slujbelor de ingropaciune, mai intai pentru ca voia sa
stea de vorba cu tatal sau care, tot ducandu-se pe la judecati, cunostea legile
si stia sa inlature orice piedici. De altfel, amandoi erau convinsi de dreptate
a cauzei lor, asa ca a doua zi dupa trista intamplare, cand tocmai il asezau pe
Pagowski in cosciug, se incuiara intr-o odaita si incepura sa se sfatuiasca.
Batranul Krzepecki rosti ultimele cuvinte, uitandu-se in toate partile si apr
oape in soapta, desi stia ca in incapere nu mai era nimeni afara de ei.
Dar feciorul il intreba:
Batranul Krzepecki se infurie.
Si de manie, incepu sa-si miste falcile fara dinti, ca si cand ar fi mestecat
ceva, prilej cu care barbia i se intalni cu nasul arcuit ca la o pasare de prad
a.
Feciorul, insa, incerca sa-l potoleasca:
Spunand acestea, jupan Marcjan isi dadu capul pe spate si se uita in ochii ba
tranului, care-l privea la randul lui intrebator si molfaia din falci. Intr-un t
arziu, se minuna:
Incepu sa sara pe picioarele-i scurte, lingandu-si mustatile; era atat de res
pingator, ca batranul Krzepecki ii spuse:
Ochii lui Marcjan fulgerara de manie.
Batranul se infricosa:
Marcjan incepu sa-si frece mainile si sa priveasca la tatal sau cu ochi atat
de capresti, ca batranul scuipa inciudat.
Se asternu un moment de tacere.
Jupan Marcjan nu gresea deloc, fiindca surorile lui incepusera, fiecare in fe
lul ei, sa aiba grija de jupanita Sieniaska. Tecia o imbratisa mereu si plangea
impreuna cu ea, iar Joanna si Agnieszka o mangaiau de asemenea, dar altfel.
Dupa care, iarasi Joanna;
Tot indemnand-o astfel, incepura sa se uite cu atentie la vesmintele de pe ma
sa si la lazile in care era asezata zestrea ei de mireasa. O dorinta de nestavil
it le impingea sa vada ce-i in ele, incat pana la urma Joanna propuse:
Si se repezira amandoua spre lazile si cutiile in care se aflau vesmintele si
rufaria inca nedesfacute dupa intoarcerea de la Radom si unde nu se apucara sa
le scoata si sa le despatureasca, sa le cerceteze in lumina pe o parte si pe alt
a si sa le incerce.
Iar jupanita Sieniaska statea in bratele blandei Tecia ca ametita, neauzind s
i nevazand nimic din cele ce se petreceau in jurul ei.

CAPITOLUL XX

Incerca astfel ca logodnica simtamantul ca ceva apune in viata ei, se stinge,

se frange si se incheie, asa ca aceasta stare nu-i trezea bucurie in inima. O a
cceptase mai intai numai pentru ca asa fusese vointa lui Pagowski si asa ii poru
ncea recunostinta ei fata de tutore, iar pe de alta parte, mai mult din pricina
ca dupa plecarea lui Jacek, ii ramasesera in suflet doar amaraciunea si jalea, s
upararea si gandul dureros ca, afara de batran, nu mai avea pe nimeni si daca n-
ar fi fost el, ar fi ramas pe drumuri ca o orfana, ratacind intr-o lume straina
si dusmana. Iata, insa, ca trasnetul izbise ca din senin in casa unde trebuia sa
se aseze, fie si intr-o trista incapere, si pierduse pe singurul om care mai in
semna ceva pentru ea. Nu-i de mirare ca trasnetul o asurzise in prima clipa si t
oate gandurile i se incurcau in cap, iar in inima staruia arzatoare parerea de r
au dupa singurul suflet apropiat, insotita de uimire si spaima.
Asadar, cuvintele celor doua jupanite Krzepecki, in timp ce-i jefuiau rufaria
, ii ajungeau la ureche ca niste sunete fara inteles. Dupa aceea, sosi Marcjan,
i se inchina, isi freca mainile, trepada in jurul ei, vorbi multa vreme despre c
eva, dar ea nu pricepu nimic, nici de la el, nici de la ceilalti oaspeti, care s
e apropiara dupa obicei sa-i spuna cuvinte de imbarbatare pe cat de compatimitoa
re, pe atat de mincinoase. Abia cand jupan Cyprianowicz isi puse ca un parinte m
ana pe capul ei si rosti: Dumnezeu va avea grija de tine, biata orfana , i se stran
se inima si o podidira lacrimile. Pentru prima data ii trecu prin minte ca era a
semeni frunzei lasate in bataia vijeliei.
Intre timp, incepura datinile de ingropaciune care, deoarece jupan Pagowski f
usese un om insemnat in tinutul sau, durara aproape zece zile. Daca la logodna v
enisera, cu putine exceptii, numai oaspetii poftiti, la inmormantare se adunara
toti vecinii din apropiere si mai de departe, asa ca incaperile se umplura de lu
me, iar primirile, cuvantarile, plecarile la biserica si revenirile la conac se
tinura lant. In primele zile, atentia tuturor se indrepta numai asupra tinerei v
aduve, dar pe urma, cand lumea observa ca jupanii Krzepecki pusesera mana pe toa
ta casa, tinand locul stapanului, nu se mai uita nimeni la ea, astfel ca spre sf
arsitul solemnitatilor de ingropaciune, ajunsese sa fie socotita doar ca o ruda
saraca ingaduita la conac.
Numai jupan Cyprianowicz se gandea la ea, lacrimile si soarta jupanitei il mi
scasera. Slujitorii incepusera sa vorbeasca in soapta ca cele doua jupanite Krze
pecki vamuisera toata rufaria, iar batranul ascunsese intr-o cutie bijuteriile , lu
and-o peste picior pe biata orfana. Cand aceste sopocaieli ajunsera la jupan Ser
afin, inima-i buna se induiosa si hotari sa vorbeasca despre ea cu preotul Woyno
wski.
Acesta, insa, destul de pornit impotriva fetei din cauza lui Taczewski, il in
tampina astfel:
Preotul clatina din cap.
Cazura amandoi pe ganduri, fiindca si unul, si celalalt ii iubeau din tot suf
letul pe acesti flacai.
Astfel ca prelatul Tworkowski ii gasi adanciti in ganduri si afland ca vorbis
era mai inainte despre soarta jupanitei Sieniaska, le impartasi tot ce stia:
Aici, prelatul se porni pe ras si bagandu-si mainile sub cingatoarea albastru
ie, isi urma vorba:
Preotul Woynowski, a carui inima simtitoare fusese induiosata de soarta jupan
itei, il imbratisa indata pe prelat.
Prelatul, bucuros de lauda, isi ciocani fruntea cu degetul si rosti:
Se dusera si gasind-o singura, se apucara sa-i spuna vorbe bune, simtitoare s
i s-o imbarbateze. Jupan Cyprianowicz o mangaie pe capsorul balai intocmai ca o
mama ce-si linisteste copilasul inlacrimat; prelatul Tworkowski facu la fel, iar
preotul Woynowski fu atat de miscat de chipul ei slabit si de frumusetea indure
rata ce aducea in minte o floare de camp retezata de coasa prea devreme, ca-i lu
a si el capul in maini, ca un tata bun, si mereu cu gandul la Taczewski, se minu
na pe jumatate fata de ea, pe jumatate de unul singur:
Auzindu-l, fata isi lipi deodata buzele de mana lui si ramase asa multa vreme
. Hohote dureroase ii scuturara pieptul feciorelnic; o lasara plangand cu sughit
uri, nemangaiata.
Un ceas mai tarziu, se aflau la Jedlinka, unde-i asteptau vesti bune. Venise
slujitorul trimis cu scrisoare la Stanislaw. Tanarul Cyprianowicz aducea la cuno
stinta ca el si Jacek se inrolasera in steagul de husari al printului Aleksander
. Desi inca mahnit, Jacek isi mai venise in fire si nu se mai cufunda tot timpul
in gandurile lui, cum se intampla in primele zile. Pe langa cuvintele de dragos
te filiala, scrisoarea mai continea inca o veste ce-l umplu de uimire pe jupan S
erafin:
Mult iubite parinte si binefacatorule, scria Stanislaw, daca ai sa-i vezi pe f
ratii Bukojemski la intoarcere, sa nu te miri si sa-i scapi de la ananghie cu mi
la domniei tale, pentru ca au avut parte de intamplari ciudate, iar noi nu-i mai
putem ajuta; daca nu vor putea pleca la razboi, vor muri de inima rea, care si
asa i-a oropsit de tot .
CAPITOLUL XXI

In lunile urmatoare, jupan Cyprianowicz se duse de cateva ori la Belczaczka,

vrand sa afle ce se petrece cu jupanita Sieniaska. Nu voia nimic pentru el, deoa
rece Stanislaw, fiul lui, nu se indragostise de ea, iar Jacek rupsese orice lega
tura... O facea, deci, numai din bunatate si intrucatva din curiozitate, fiindca
dorea sa verifice in ce fel si cat de mult contribuise fata la distrugerea aces
tei prietenii.
Lucrurile inaintau, insa, anevoie. Jupanii Krzepecki il respectau intr-adevar
pentru marea lui avere, astfel ca-l intampinau cu bunavointa. Ospitalitatea lor
era totusi deosebit de prevenitoare, atat de atenta si stanjenitoare, incat jup
an Cyprianowicz nu putea ramane nici o clipa singur cu jupanita.
Intelegea ca nu vor s-o intrebe cum se poarta cu ea si asta-l punea pe gandur
i, desi nu bagase de seama nimic rau. O vazuse, ce-i drept, de cateva ori curati
nd cu o coaja de paine fetele albe de atlas ale unor pantofi atat de mari, incat
nu puteau fi ai ei, sau carpind seara ciorapii, dar jupanitele Krzepecki faceau
la fel, asa ca nu putea fi vorba de dorinta de a o umili pe orfana cu o munca p
otrivita pentru slujitoare. Jupanitele erau uneori muscatoare si usturatoare ca
niste urzici, insa jupan Serafin intelese ca asa era firea lor. De multe ori, nu
se puteau stapani sa-l necajeasca pana si pe fratele lor, desi se temeau atat d
e mult de el, incat era destul sa priveasca la vreuna, ca aceasta sa ascunda acu
l scos pe jumatate. Si Marcjan se arata indatoritor fata de jupanita Sieniaska,
fara s-o stinghereasca, iar dupa plecarea batranului Krzepecki si a Teciei, deve
ni si mai binevoitor.
Plecarea lor nu fu pe placul lui jupan Cyprianowicz, cu toate ca intelegea ca
batranul, pe care aproape ca nu-l mai tineau picioarele, nu putea fi lipsit de
ingrijirea unei maini de femeie. In plus, acum cand avea doua gospodarii de intr
etinut, familia Krzepecki trebuia sa se desparta in doua. Jupan Serafin ar fi pr
eferai totusi ca tocmai Tecia sa ramana langa orfana, dar o data, cand pomeni de
varsta potrivita a celor doua fete, surorile mai mari se aratara cum nu se poat
e mai contrariate.
Marcjan intra si el in vorba:
Spunand acestea, se apropie de jupanita tar-aindu--i picioarele si vru sa-i s
arute mana, dar fata si-o retrase parca speriata. Jupan Serafin se gandi ca nici
jupaneasa Winnicka nu trebuia sa plece din casa, insa pastra aceasta remarca pe
ntru sine, nevrand sa se amestece in treburile altora.
Observase, de asemenea nu o data, ca pe fata jupanitei Sieniaska, alaturi de
tristete, staruia si teama, dar nu fusese prea mirat, pentru ca viata o incercas
e din greu. Orfana, fara un suflet apropiat si un acoperis deasupra capului, sil
ita sa traiasca din mila unor oameni nesuferiti, cu o faima proasta, nu putea de
cat sa regrete trecutul mai luminos si sa se teama de prezent. Pe deasupra, oric
at de greu i-ar fi omului, tot are o mangaiere, daca poate spera intr-un viitor
mai bun. Ea, insa, nu se putea astepta si nici nu astepta nimic. Pentru ea, main
e avea sa fie la fel ca azi, iar anii ceilalti - un sir neintrerupt de suferinte
si viata din mila altuia.
Jupan Serafin discuta adesea despre asta cu preotul Woynowski, cu care se int
alnea acum aproape zilnic, fiindca le placea la amandoi sa vorbeasca despre flac
aii lor. Dar preotul Woynowski inalta doar compatimitor din umeri si lauda intel
epciunea prelatului Tworkowski, fiindca acesta, vorbind despre testament ca desp
re o sabie a lui Damocles ce ameninta capetele jupanilor Krzepecki, o ferise pe
orfana de injosiri si mai mari.
Dupa o vreme, insa, gandurile celor doi batrani se indreptara in alta parte,
deoarece sosira, mai exact venira pe jos de la Radom, fratii Bukojemski. Isi fac
ura aparitia intr-o seara, cu sabia la sold, intr-adevar, dar cu contasele ferfe
nita, cizmele rupte si fetele atat de indurerate, incat daca jupan Serafin nu i-
ar fi asteptat mai de mult, s-ar fi speriat cumplit, gandind ca-i aduceau vestea
mortii feciorului.
Si unde nu se pornira sa-i imbratiseze genunchii si sa-i sarute mainile... ia
r el, privind la vesmintele lor ponosite, mai ca se lovi peste pulpana hainei de
catifea in care era imbracat si exclama:
Ceilalti ii urmara pilda, repetand:
Jupan Cyprianowicz isi lua capul in maini, iar Marek continua:
Urma un rastimp mai lung de tacere, apoi jupan Serafin intreba:
Cei patru frati repetara pentru a treia oara:
Cyprianowicz porni sa se preumble cu pasi mari prin incapere.
Intre timp, se aduse vinul fiert si fratii nu se lasara poftiti de doua ori,
intrucat erau osteniti de drum. Ii nelinistea totusi tacerea stapanului casei, c
are se plimba prin odaie cu chipul intristat si aspru. Iata de ce Marek relua:
Iar cel mai varstnic, Jan, induiosat de amintirile nenorocirilor indurate si
de vin, ridica bratele si striga:
Si incepura sa se imbratiseze, varsand in acelasi timp lacrimi din belsug, ap
oi se apropiara cu totii de jupan Serafin.
Marek ii imbratisa genunchii cel dintai:
Jupan Cyprianowicz se opri inaintea lor, isi duse mana la frunte si cuvanta a
stfel:
Jupan Serafin se intrerupse, apasandu-si fruntea cu palma, si incepu sa se pl
imbe cu pasi mari prin incapere, iar ei se uitau unii la altii, uimiti si descum
paniti, fiindca nu se asteptasera nicidecum sa auda asemenea cuvinte din gura lu
i.
Batranul ofta si isi urma vorba:
 Jupan Cyprianowicz mai masura de cateva ori odaia cu pasi rari si vorbi mai d
eparte, de asta data, insa, parca mai mult pentru sine:
Taceau cu totii. Fratii priveau in continuare cand unii la altii, cand la jup
an Serafin, zapaciti de-a binelea. In sfarsit, Lukasz sopti:
Un ceas dupa aceea, porunci sa se inhame si pleca la preotul Woynowski.
Acesta se necaji si el destul de mult din cauza ispravilor celor patru frati,
dar cateodata nu-si mai putea stapani rasul, deoarece slujind ani indelungati i
n ostire, isi aducea aminte tot felul de patanii, care i se intamplasera lui sau
celorlalti tovarasi de arme. Cu toate acestea, nu-i putea ierta pentru ca isi v
andusera caii.
Jupan Cyprianowicz prinse a zambi si spuse:
Jupan Cyprianowicz fu miscat de propriile cuvinte si desfacandu-si mainile, s
e porni sa repete: Da, Doamne! da, Doamne! iar preotul Woynowski il lua in brate s
i-l lauda:
Jupan Serafin isi pipai pieptul.
Jupan Cyprianowicz isi stranse cureaua de la sabie, ca sa nu-l impiedice cand
avea sa urce in sareta, si dupa o clipa, se afla in drum spre Jedlinka, chibzui
nd la viitoarea campanie si zambind la gandul ca va lupta scara langa scara cu f
eciorul impotriva paganilor. Trecand de Belczaczka, vazu doi cai de povara si o
brisca incarcata cu lucruri, in care se gasea Wilczopolski.
Il ruga sa urce alaturi de el si-l intreba:
Wilczopolski arata spre lucruri si vrand sa-l convinga ca desi isi cauta o sl
ujba, nu era totusi un om de jos, raspunse:
Lui jupan Serafin ii placura raspunsul si fata hotarata si cutezatoare a flac
aului, astfel ca dupa un rastimp de gandire, il preveni:
Si tacu, iar dupa o clipa, incepu iarasi vorba:
Urma o clipa de tacere, dupa care Wilczopolski ii lua mana lui jupan Serafin
si o duse la gura.
Batranul se bucura:
Wilczopolski se zapaci si incepu sa se balbaie.
Iar Wilczopolski continua:
Se lasase noaptea, dar se vedea foarte bine, deoarece pe cer urcase luna plin
a si in lumina ei, jupan Cyprianowicz vazu ca ochii tanarului econom scanteiau c
a pupilele lupilor.
Aici tacu si pe drum se mai auzea doar fa-aitul pinilor miscati de adierile n
optii.

CAPITOLUL XXII

La Belczaczka, jupanita nu numai ca o ducea rau, ci din ce in ce mai rau. Tre

cuse multa vreme de cand batranul Pagowski, vazand ca Marcjan Krzepecki se uita
la copilita inca necoapta cu priviri de tap, il alungase de la conac. El o mai v
azuse, insa, si dupa aceea la biserica, iar cateodata si pe la vecini, si de fie
care data frumusetea ei naturala ii starnise poftele. Acum, cand locuiau sub ace
lasi acoperis, o vedea zilnic si o indragise in felul lui; o iubea cu o dragoste
neinfranata, animalica, singura de care era in stare. Intervenisera unele schim
bari si in planul lui. La inceput, intentiona sa se insoare cu fata, dupa ce ave
a s-o rusineze, numai in cazul in care s-ar fi gasit un testament in favoarea ei
. Acum era gata s-o conduca in fata altarului cu orice pret, numai s-o dobandeas
ca si s-o pastreze pentru totdeauna. Judecata sanatoasa care, supusa de pofta, i
ntra in cardasie cu ea, ii spunea ca o jupanita din neamul Sieniaski, fie si far
a avere, reprezinta o partida grozava. Dar chiar daca judecata s-ar fi aratat im
potriva, Marcjan n-ar fi ascultat-o, deoarece cu fiecare zi ce trecea, i se spul
bera tot mai mult stapanirea de sine. Se pierdea, innebunea si daca pana atunci
se infranase si nu folosise forta, asta se intamplase numai din pricini pentru c
are pana si cea mai inflacarata pofta vrea si doreste apropierea de buna voie si
se desfata la gandul dragostei impartasite, vazand in ea cea mai mare placere s
i amagindu-se chiar atunci cand nu are nici un temei. Asa se amagea Krzepecki si
se bucura, gandindu-se la clipa fericita cand jupanita ii va cadea singura in b
rate cu obrazul invapaiat.
Cu toate acestea, se temea sa puna dintr-o data totul pe o singura carte, ca
sa nu piarda. Cand se intreba ce avea sa urmeze dupa aceea, il cuprindea frica d
e el insusi si de primejdia ce l-ar fi amenintat, deoarece legile care apareau v
irtutea fecioarei in Republica erau foarte aspre si oricand sute de sabii de sle
ahtici ar fi sarit in ajutorul ei. In acelasi timp, insa, simtea ca va veni o vr
eme cand nu va mai tine cont de nimic, dar pentru ca in sufletu-i salbatic si ne
infricat salasluiau dorinta de lupta si foamea de primejdii, il ademenea gandul
la multimea de sleahtici asediind Belczaczka, la aura incendiului deasupra capul
ui si la calaul in vesminte rosii stand cu toporul in mana acolo, undeva, in cet
urile unui oras indepartat.
Astfel poftele, teama si dorinta de lupta se infruntau in sufletul lui asemen
ea viforelor. Deocamdata, vrand sa deschida drumul acestei furtuni launtrice si
sa potoleasca furia sangelui infierbantat, isi facea de cap si se destrabala pri
n carciumile din sate, imblanzea caii, cauta galceava oamenilor si se imbata de
moarte prin toate hanurile din Jedlnia, Radom si Przytyk. Isi adunase o ceata de
incurca-lume, care nu plecasera la oaste din cauza faimei prea deocheate sau a
saraciei, si le platea bautura la toti, purtandu-se cu ei dupa bunul plac. Proce
da astfel, gandindu-se ca asemenea tovarasi puteau sa-i fie de folos in viitor.
Cu toate acestea, nu lasa pe nimeni sa se apropie prea mult de el si nu pronunta
niciodata numele fetei in fata lor, iar cand o data, un oarecare Wysz din nu se
stie care Wyszkow adusese vorba de jupanita intr-un mod grosolan si scarbos, il
lovise cu sabia peste gura si-l umpluse de sange.
De obicei, se intorcea acasa in varsatul zorilor, gonind ca un smintit, caci
astfel ii trecea mahmureala. Se prabusea imbracat pe pielea de cal, asternuta pe
pat, si se cufunda intr-un somn de piatra; dormea cateva ceasuri, iar dupa ce s
e trezea si se gatea in cele mai frumoase vesminte, cobora la femei si se stradu
ia sa-i placa jupanitei; nu-si mai lua ochii de la ea si plimbandu-si privirile
pe toata faptura fetei, isi a-a-a poftele. Nu o data, cand ramaneau singuri, isi
tuguia buzele, bratele mult prea lungi ii tremurau de parca nu se mai puteau im
potrivi dorintei de a o imbratisa, glasul ii devenea inabusit, cuvintele tulburi
, indraznete si cu doua intelesuri, in care se impleteau cu schimbul lauda si am
enintarea abia stapanita.
Jupanita Sieniaska se temea de el ca de un lup sau urs imblanzit si isi ascun
dea cu greutate scarba ce-i umplea inima la vedea lui. Caci cu toate culorile de
papagal ale vesmintelor, cu toate bijuteriile stralucitoare de la gat si baltag
ul impodobit din mana, arata tot mai rau si mai respingator. Noptile nedormite,
desfraul, betia si poftele nestavilite ale trupului isi intiparisera amprenta pe
el, slabise, umerii ii cazusera, bratele-i lungi devenind si mai lungi, astfel
ca degetele ii ajungeau pana mai jos de genunchi. Trunchiul urias semana cu o tu
lpina noduroasa, iar picioarele scurte si strambe se indoisera si mai mult din c
auza galopului nebunesc. Pielea de pe fata capatase o paloare verzuie, si obraji
i cazuti faceau ca ochii holbati si buzele sa iasa si mai mult in relief. Mai al
es in momentele cand radea, devenea de-a dreptul inspaimantator, deoarece in pup
ilele invapaiate de ras luceau rautatea neinfranata si amenintarea.
Simtamantul propriei nenorociri, dorul neostoit si nefericirea asternusera pe
chipul jupanitei Sieniaska o gravitate necunoscuta mai demult, care-i impunea l
ui Krzepecki. Candva era o copilita ce turuia toata ziua ca o moara neferecata,
acum, insa, invatase sa taca si ochii priveau cu anume statornicie. Prin urmare,
cu toate ca nu o data se cutremura de frica lui Krzepecki, tacerea si privirea
calma il opreau si atunci el da inapoi, temandu-se parca sa nu intineze aceasta
maretie. I se parea ca o doreste cu atat mai mult, cu cat era mai greu accesibil
a.
De altfel, presimtind ca o ameninta o primejdie uriasa din partea lui, iar ma
i apoi capatand certitudinea ca asa stateau lucrurile, se straduia sa-l evite, s
a ramana cat mai putin singura cu el, sa abata discutia de la ceea ce i-ar fi in
lesnit marturisirea de dragoste, in sfarsit, indraznind uneori sa-i aminteasca p
e fata ca nu chiar toti au parasit-o in voia sortii, cum parea.
Evita totusi sa pomeneasca de Jacek Taczewski, intelegand ca dupa cele intamp
late intre ei, el nu mai putea s-o apere niciodata. Pe deasupra, ghicea ca orice
cuvant despre el ar fi a-a-at furia si rautatea lui Marcjan. Observand, insa, c
a jupanii Krzepecki se feresc de preotul Tworkowski si se uita la el cu teama as
cunsa, lasa adesea sa se inteleaga ca se afla in grija lui, chipurile in temeiul
unei fagaduieli smulse candva de raposatul jupan Pagowski pentru orice eventual
itate. La randul lui, prelatul o ajuta de minune in timpul vizitelor la Belczacz
ka, intrucat discutand despre treburile ob-tii, pentru placerea lui, vorbea nu p
rea limpede, cita sentinte latinesti cu doua subin-elesuri si-i sugera lui Marcj
an tot felul de lucruri pe care acesta putea sa le interpreteze in orice chip.
Inainte de toate, insa, jupanita le era draga slujitorilor si satului intreg.
Cu totii ii socoteau pe cei doi Krzepecki ca pe niste oaspeti nepoftiti, ea fii
nd adevarata stapana. De Marcjan se temeau toti, afara de Wilczopolski. Dupa alu
ngarea tanarului sleahtic, fecioara era aparata de dragostea nevazuta a satului
si Marcjan intelegea ca frica celorlalti isi avea limitele ei, iar in afara lor,
pentru el incepea o primejdie adevarata. Intuia, de asemenea, ca Wilczopolski,
cel cu ochii indrazneti nu plecase prea departe si cand jupanita avea sa aiba ne
voie de el, nu se va da inapoi de la nimic. Asadar, recunostea in sinea lui ca n
u-i chiar asa de parasita de toti, cum crezuse la inceput, si cum il asigurase c
andva pe tatal sau.
Acum isi dadea seama ca asemenea oameni s-ar fi gasit destui.
Era deci o dificultate in plus, dar greutatile si pericolele nu faceau decat
sa indarjeasca si mai mult o fire ca a lui Marcjan. Se mai amagea ca va izbuti t
otusi s-o castige, cu toate ca in unele momente vedea foarte limpede ca totul e
in zadar si atunci isi facea de cap, cum ziceau tovarasii de petreceri, chefuia
strasnic si de n-ar fi fost presimtirea surda, dar puternica si de neinvins, ca
daca ar ridica mana asupra ei, ar pierde-o pentru totdeauna, ar fi lasat frau li
ber animalului din el.
In asemenea clipe, bea fara masura si fara sa tina seama de nimic.
Intre timp, la Belczaczka, viata, inabusita de otrava si rautate, devenise in
suportabila. Jupanitele Krzepecki o urau pe biata orfana nu numai pentru ca era
mai tanara si mai frumoasa ca ele, ci si fiindca le era draga tuturor, iar Marcj
an ii lua apararea din orice fleac, uneori chiar fara nici un motiv. In cele din
urma, incepura sa-si urasca fratele cu inversunare si vazand ca jupanita Sienia
ska nu se plange niciodata, o faceau sa sufere cu si mai multa indarjire. O data
, Agnieszka o arse cu vatraiul chipurile fara sa vrea. Afland de la slujitori, M
arcjan se duse sa-i ceara iertare jupanitei si o implora sa apeleze intotdeauna
la ajutorul lui. In timp ce vorbea, incepu sa-i sarute mana cu atata lacomie si
sa se apropie atat de mult de ea, incat fata, neputand sa-si inabuse scarba, fug
i cat putu de repede. Atunci tanarul se infurie si isi batu sora atat de rau, ca
doua zile dupa aceea se prefacu bolnava.
Cele doua jupanite tomnatice , cum li se spunea la Belczaczka, nu se zgarceau cu
vorbele usturatoare, intepaturile si tot felul de umilinte la adresa rudei mai
tinere, razbunandu-se in acest fel pentru tot ce indurau de la fratele lor. Dar,
pentru ca-l urau si pe Marcjan, o preveneau impotriva lui, banuind-o totodata c
a-i incurajeaza poftele, deoarece observasera ca nimic nu era in stare s-o ranea
sca adanc si s-o umileasca. Conacul devenise, asadar, un adevarat iad pentru ea
si fiecare ceas petrecut cu rudele un chin. Ura pentru acesti oameni, care se du
smaneau intre ei, ii otravea inima. Incepu sa se gandeasca la manastire, dar nu
se marturisi nimanui, deoarece stia ca n-o vor lasa sa plece, iar mania dezlantu
ita a lui Marcjan insemna pentru ea o primejdie cumplita. Suferinta si spaima se
statornicisera in sufletul ei, nascand o dorinta neincercata pana atunci de a-s
i pune capat zilelor. Fiecare zi umplea tot mai mult paharul amaraciunii. O data
, dis-de-dimineata, Agnieszka il surprinse pe Marcjan privind prin gaura cheii i
n odaia orfanei. Ce-i drept, se retrase scrasnind din dinti si amenin-and-o cu p
umnul, dar tomnatica fecioara isi chema sora si amandoua, gasind-o pe jupanita dez
bracata, pornira sa-si bata joc de ea ca de obicei.
Ar merita s-o lege la stalpul infamiei inaintea bisericii.
 Si incepura s-o scuipe. Dar jupanita se razvrati, fiindca intrecusera masura.
Alba ca varul, i se facu negru inaintea ochilor, o clipa avu impresia ca se p
ravaleste intr-o prapastie fara fund, apoi isi pierdu simtirea, judecata si nu m
ai stiu ce se intampla cu ea.
Se trezi stropita cu apa si cu pieptul ciupit. Aplecate deasupra ei, chipuril
e jupanitelor Krzepecki exprimau spaima, dar dupa un rastimp, vazand ca fata isi
recapatase cunostinta, se linistira.
Jupanita, insa, stranse din dinti si nu mai rosti nici un cuvant.
Marcjan ghici totusi ce se intamplase sus si fara sa-i spuna ea, caci cateva
ceasuri mai tarziu, din cancelaria unde se incuiase cu cele doua surori, se auzi
ra urlete infricosatoare si toti ai casei inlemnira.
Dupa amiaza, cand sosi batranul Krzepecki, amandoua jupanitele ii cazura tipa
nd la picioare, conjurandu-l sa le ia din aceasta pestera a destrabalarii si a ch
inurilor ; el, insa, pe cat isi iubea fiica mai mica, pe atat le ura pe cele doua
mai mari, asa ca nu numai ca nu se lasa induiosat de harpiile nefericite, dar le
ameninta si cu batul si le porunci sa ramana in casa.
Singura fiinta din acest conac ingrozitor, la care Joanna si Agnieszka, daca
s-ar fi aratat bune si prietenoase cu ea, ar fi putut afla mila, compatimirea si
chiar apararea, era tocmai jupanita Sieniaska. Dar ele preferau s-o chinuiasca,
fiindca afara de Tecia, alcatuiau o familie ciudata, unde fiecare facea tot ce-
i statea in putere, ca sa otraveasca viata celorlalti si sa sporeasca suferinta.
Jupanita Sieniaska se temea de dragostea lui Marcjan mai mult decat de ura suro
rilor lui. Iar el o lingusea tot mai mult, se apropia tot mai insistent si o pri
vea cu o lacomie din ce in ce mai mare. Se vedea ca nu mai este in stare sa se s
tapaneasca si pofta-i salbatica il incovoia avan, asemenea copacilor indoiti de
vijelie; avea sa rabufneasca de la o zi la alta.
Intr-adevar, acest moment sosi curand.
O data, cand dupa venirea zilelor calde, jupanita Sieniaska se duse la rasari
tul soarelui sa se scalde in paraiasul umbrit, inainte de a incepe sa se dezbrac
e, zari pe malul celalalt ivindu-se din desis capul lui Marcjan. Atunci o lua la
fuga; prigonitorul porni in urma ei, dar avand sa sara peste paraias, cazu in a
pa si dupa ce iesi, se intoarse acasa ud fleasca si furios. Inainte de amiaza, b
atu cativa oameni pana la sange, iar in timpul mesei nu invrednici pe nimeni cu
nici un cuvant si abia spre sfarsit le spuse celor doua surori:
Auzindu-l, cele doua surori se privira cu subin-eles, iar jupanita pali de sp
aima, deoarece mai inainte se straduise intr-adevar sa profite de fiecare clipa
cand putea sa ramana singur cu ea, dar niciodata nu-si ingaduise s-o spuna atat
de deschis.
Dupa plecarea surorilor, Marcjan se ridica, cerceta amandoua usile, ca sa se
convinga ca nu asculta nimeni, apoi se apropie de fata si o ruga:
Ea si-o retrase insa fara sa vrea si se departa de el.
Marcjan se straduia vizibil sa-si pastreze linistea, sari totusi de doua ori
pe picioarele-i strambe, intrucat nu se putea dezbara de acest obicei, si rosti
cu glas soptit:
Genunchii incepura sa-i tremure, dar raspunse destul de sigura si linistita:
Se asternu tacerea. Prin fereastra deschisa se auzea din curte doar zgomotul
lemnelor taiate de un argat batran si schiop langa bucatarie.
Se intrerupse, dintii incepura sa-i clantane ca de friguri. Se ghemui, apuca
spatarul scaunului cu mainile osoase, ca si cand ii era frica sa nu cada, si o v
reme rasufla adanc.
Dupa care, relua din nou:
Cu aceste cuvinte, ii imbra-i-a genunchii, strangandu-i la piept. Dar in acea
sta clipa de naprasna, in ciuda propriilor asteptari, spaima ii disparu dintr-o
data fara urma. Sangele-i ales ii clocoti in piept, starnindu-i dorinta de a se
lupta pana la ultima, suflare. Incerca din toate puterile sa-i indeparteze maini
le umezite de sudoare, dupa aceea fruntea lipita de genunchii ei.
Atunci, se ridica palid, cu parul valvoi, cuprins de o turbare rece; un rasti
mp ii tremura mustata sub care luceau dintii albi, stricati. Se mai stapanea inc
a, nu-si pierduse mintile cu totul. Cu toate acestea, cand jupanita se retrase d
eodata spre usa, ii tinu calea.
 Marcjan se apropie pana cand fata-i ajunse langa fata ei si rosti:
In acel moment, se petrecu ceva nemaiauzit. Cuprins de furie, Krzepecki racni
deodata cu glas neomenesc si apucand-o pe orfana de par, incepu s-o bata fara m
ila cu o placere salbatica, fara sa-si mai dea seama ce face. Pe cat se stapanis
e de mult mai inainte, pe atat sminteala lui devenea acum mai infricosatoare si
oarba. Ar fi omorat-o cu siguranta, daca la strigatele ei de ajutor nu s-ar fi a
dunat cei ai casei. Cel dintai, paznicul, care taia lemne langa bucatarie, amand
oua jupanitele Krzepecki, chelarul si doi dintre fostii slujitori ai lui jupan P
agowski.
Chelarul, un sleahtic dintr-o asezare indepartata din Mazuria si totodata un
om de o putere neobisnuita, desi era batran, il apuca pe Marcjan de brate pe la
spate si-l stranse atat de tare, incat coatele mai ca se lipira de-a lungul spin
arii, si-l potoli:
Dar bratele de fier il strangeau ca intr-un cleste si glasul mohorat ii sopti
deasupra urechilor:
In acest timp, jupanitele tomnatice luara fata si o dusera, mai degraba o sco
asera pe brate, din odaia de oaspeti. Chelarul vorbi mai departe:
Si incepu sa-l impinga inainte ca pe un copil. Desi scrasnea din dinti, dadea
din picioarele-i scurte si striga sa i se aduca franghii si calaul, Marcjan nu
mai era in stare sa se impotriveasca; de altfel, dupa rabufnirea de manie, fu cu
prins dintr-o data de o sfarseala atat de mare, incat nu se mai putea tine pe pi
cioare.
De aceea, cand chelarul, il azvarli pe pielea de cal de pe patul din cancelar
ie, nici macar nu mai incerca sa se ridice si ramase nemiscat, ca un trunchi de
copac, deschizand gura si rasufland adanc asemenea unui cal vlaguit.
Chelarul crapa usa, chema un slujitor si soptindu-i cateva cuvinte la ureche,
ii dadu cheile si acesta se intoarse repede, aducand un urcior cu horilca si un
pahar de o jumatate de oca.
Sleahticul il umplu ochi, mirosi si apropiindu-se de Marcjan, il indemna:
Krzepecki insfaca paharul cu amandoua mainile, dar tremura atat de tare, inca
t lichidul i se varsa pe piept, asa ca pivnicerul il ridica pe pat, ii duse stac
ana la gura si incepu s-o incline.
Marcjan bau indelung, il goli pana la fund si cazu pe spate.
Marcjan vru sa-i raspunda, dar nu putu decat sa traga aerul in piept suierand
, ca un om care-si arde buzele cu o bautura prea fierbinte.
Sleahticul isi urma vorba:
Marcjan se uita la el cu pupilele albite, cautand cu nesat aerul cu gura desc
hisa. O data si inca o data incerca parca sa spuna ceva, dar il apuca sughitul,
privirea ii incremeni, inchise ochii deodata si incepu sa sforaie ca un muribund
.
Chelarul se uita o clipa la el, apoi murmura:
Parasi incaperea si iesi in curte. Reveni totusi dupa o jumatate de ceas, cio
cani in usa de la odaita jupanitei Sieniaska si aflandu-le acolo pe amandoua sur
orile lui Marcjan, le spuse:
Dupa care, ramanand singur cu jupanita Sieniaska, i se inclina pana la pamant
si-i zise:
Biata copila, desi batuta si abia tinandu-se pe picioare, nu mai statu in cum
pana:
Iesira, indreptandu-se spre usita de la livada, pe unde obisnuia sa vina Tacz
ewski de la Wyrabki. Pe drum, chelarul o incunostinta:
Cu aceste cuvinte, o lua in brate ca pe un copil si asezand-o in brisca, stri
ga la vizitiu:
Pe lume, se lasase intunericul si aura serii se stingea, doar in lucirile-i d
in urma, pe cerul senin, roseau stelele. Seara tacuta era intesata de aromele pa
mantului, ale frunzelor si liliacului in floare, iar privighetorile scaldau in c
antecul lor ca o ploaie calda de primavara, arinisul si imprejurimile.
CAPITOLUL XXIII

Tocmai in aceasta seara, jupan Cyprianowicz sedea pe prispa casei, omenindu-i

pe preotul Woynowski, care venise sa-l viziteze dupa vecernie, si pe jupanii Bu
kojemski, ramasi mai de mult la Jedlinka. Inaintea lor, se afla o masa cu picioa
rele in crucis, pe ea o carafa cu mied si pahare, iar ei, ascultand freamatul li
nistii al padurii, sorbeau pe indelete, ridicand ochii in tariile intunecate, un
de stralucea puternic secera lunii, si taifasuind despre razboi.
Cel mai tanar dintre fratii Bukojemski cazu o clipa pe ganduri si intreba:
Un rastimp, tacura cu totii, plimbandu-si privirile pe cerul fara nori, apoi
preotul priza tutun si adauga:
Discutia fu intrerupta de uruitul rotilor care, in linistea noptii, ajungea f
oarte deslusit pana la urechile lor. Jupan Cyprianowicz se ridica si se mira:
Se ridicara cu totii, iar in acest timp, brisca trasa de doi cai intra pe poa
rta.
Brisca ocoli jumatate din curte si se opri inaintea prispei. Jupan Serafin pr
ivi la chipul noii sosite, il recunoscu in lumina lunii si striga:
Si o ajuta sa coboare din brisca, iar fata ii cazu indata la picioare si izbu
cni in plans:
Spunand acestea, se lipi de genunchii lui si incepu sa-i imbratiseze tot mai
strans si sa hohoteasca tot mai jalnic. Ramasera cu totii ca impietriti si o vre
me nu fura in stare sa ingaime o vorba; in sfarsit, jupan Cyprianowicz o ridica,
o stranse la piept si striga:
Preotul Woynowski, care venise langa jupan Serafin, ii auzi soapta disperata,
se lua cu mainile de paru-i coliliu si exclama:
Jupanii Bokojemski priveau cu gurile cascate si ochii holbati, fara sa pricea
pa ceva. Plansul orfanei le muiase intr-adevar inimile, dar pe de alta parte, nu
uitasera ca jupanita Sieniaska il nedreptatise cumplit pe prietenul lor Taczews
ki. De asemenea, tineau minte invataturile preotului Woynowski, cum ca mulier es
te pricina tuturor relelor de pe pamant; asa ca incepura sa se uite la ea cu pri
viri intrebatoare, in speranta ca vreunuia dintre ei ii va veni astfel un gand m
ai limpede.
In cele din urma, Marek se dumiri:
Si isi duse mana la soldul stang, iar ceilalti ii urmara pilda, apucand maner
ele sabiilor.
In acest timp, jupan Cyprianowicz o duse pe jupanita in casa si o incredinta
jupanesei Dzwonkowska, femeie cu inima simtitoare si limba nestapanita, sa aiba
grija de ea ca de un oaspete scump. Porunci sa-i dea odaia ei de dormit, sa apri
nda lumanarile in incaperi, focul la bucatarie, sa caute leacuri contra sughitul
ui si alifii pentru vanatai, sa pregateasca fiertura de vin si alte bunatati, ia
r pe sarmana fata o sfatui sa se intinda in pat, unde aveau sa i se aduca de toa
te, si sa se odihneasca, amanand discutia in amanunt pentru ziua de maine.
Ea, insa, prefera sa-si deschida numaidecat inima fata de acesti oameni, caro
ra le cerea ajutorul. Voia sa-si smulga dintr-o data din suflet durerea ingramad
ita de atata amar de vreme, rusinea, umilinta si chinurile indurate la Belczaczk
a. Ramanand deci singura cu preotul Woynowski si jupan Serafin, le marturisi tot
ul, ca unui spoveditor si unui parinte. Recunoscu totul, si dorul de Jacek, si c
a voise sa se cunune cu tutorele numai pentru ca socotise ca Jacek o dispretuia
si ca aflase de la fratii Bukojemski ca el ar vrea s-o ia de sotie pe jupanita Z
bierzchowska; la sfarsit, povesti cum traise, mai degraba se chinuise la Belczac
zka, asadar despre rautatea sacaitoare a jupanitelor Krzepecki si despre curtea
infocata a lui Marcjan, despre cele intamplate in ultima zi si despre adevarata
pricina a fugii ei.
Cei doi batrani se cruceau, ascultand-o. Preotul Woynowski, fost ostean, isi
ducea fara voie mana la soldul stang ca si jupanii Bukojemski, desi nu mai purta
sabie de mult, iar vrednicul jupan Serafin ii lua intruna capul in mainile-i tr
emurand de emotie si repeta:
Din spusele fetei, preotul Woynowski fu izbit cel mai mult de cele auzite in
legatura cu Jacek. Stiind tot ce se intamplase, acum nu mai intelegea nimic.
 Asa ca statu un timp ingandurat, isi potrivi cu toata palma parul ca laptele
si in cele din urma, intreba:
Copila prinse sa clipeasca din ochi cu uimire si isi impreuna mainile ca pent
ru rugaciune.
La acestea, din gura fetei se smulse un strigat atat de dureros si neprefacut
, ca o clipa inima cumsecade a preotului isi inceta bataia. Se apropie de fata,
ii desfacu mainile in care isi ascunsese fata si exclama:
Atunci, de sub pleoapele coborate incepura sa-i siroiasca iarasi lacrimi dese
si mari ca perlele; chipul i se acoperi de o sfiala feciorelnica, sorbi adanc a
erul cu gura deschisa, inima porni sa-i bata ca la o pasare prinsa si intr-un ta
rziu sopti cu greutate:
Dar glasul i se franse in piept, fiindca si pe el il inabuseau lacrimile.
Fu cuprins dintr-o data de bucurie, de mila nemarginita pentru fata si de uim
irea ca in acest caz mulier nu era cauza tuturor relelor, ci un mielusel nevinov
at asupra caruia numai Dumnezeu stia de ce se abatusera atatea suferinte.
O lua in brate si o stranse la piept, repetand intruna:
Iar jupanii Bukojemski, mutati si ei intre timp cu paharele si carafa in sala
de ospete, golisera miedul pana la fund si-i asteptau pe preot si pe jupan Sera
fin in speranta ca o data cu venirea lor va fi adusa si cina.
Cei doi batrani se intoarsera in cele din urma cu duiosia pe fata si ochii ro
sii. Cyprianowicz rasufla adanc o data, de doua ori si rosti:
Apoi se intoarse catre preotul Woynowski:
Dar preotul se impotrivi:
Batranul, indurerat peste masura, se apuca sa povesteasca repede si cu infrig
urare despre nevinovatia si zbuciumul fetei, vrand parca s-o rasplateasca in ace
st fel pentru nedreptatea ce i se facuse. Dupa un rastimp, povestirea ii fu intr
erupta de jupaneasa Dzwonkowska, care cazu ca o ghiulea in fortareata.
Avea fata plina de lacrimi, de parca si-o cufundase intr-o galeata cu apa, si
inca din prag se porni sa strige cu bratele intinse:
Ceea ce auzind, Mateusz Bukojemski, induiosat dinainte de istorisirea preotul
ui, se porni sa planga in hohot, urmat de Jan, Lukasz si Marek... de se stranser
a slujitorii si cainii incepura sa latre in tinda. Wilczopolski, insa, cand se i
ntoarse putin mai tarziu de la stoguri, ii gasi pe cei patru frati in alta stare
sufleteasca. Parul li se zburlise, ochii albisera de turbare si mainile strange
au manerele sabiilor.
Si pornira toti ca unul spre usa, dar jupan Cyprianowicz ii opri:
Jupan Serafin se stradui indelung pana sa-i potoleasca pe fratii infuriati. I
i lamuri ca daca l-ar spinteca acum pe Marcjan Krzepecki, asta ar fi o isprava d
e talhari, nu de sleahtici. Mai intai, starui, trebuie sa vestim vecinii, sa ne
intelegem cu preotul Tworkowski, sa castigam sleahta si clerul de partea noastra
, sa strangem marturiile slujitorilor de la Belczaczka, apoi sa-l dam in judecat
a si abia dupa ce se va pronunta sentinta, sa sprijinim indeplinirea ei cu puter
ea noastra. Daca l-ati omori pe Marcjan, batranul Krzepecki ar raspandi numaidec
at vestea ca ati facut-o in intelegere cu jupanita Sieniaska si bunul ei renume
ar avea de suferit, iar pe voi v-ar chema la tribunal si in loc sa plecati la ra
zboi, ar trebui sa pierdeti vremea cu procesul fiindca neaflandu-va inca sub pro
tectia hatmanului, n-ati putea sa nu respectati termenele infatisarilor. Asta e!
Wilczopolski, desi tacuse pana atunci, spuse cu glas mohorat:
Si zangani amenintator sabia in teaca, iar tinerii Bukojemski prinsera sa scr
asneasca si sa repete:
Wilczopolski le aduse aminte:
Venirea chelarului le intrerupse discutia. Aducea legaturile cu lucrurile jup
anitei, fapta care ii daduse destula bataie de cap. Jupanitele Krzepecki incerca
sera sa-l opreasca si voisera sa-si trezeasca fratele, ca sa nu-l lase sa ia nim
ic. Dar nu putusera sa-l trezeasca, iar sleahticul le convinsese ca trebuie sa l
e ia si spre binele lor, deoarece altminteri vor fi acuzate de jefuirea avutului
altuia si duse la judecata. Femei fiind si recunoscand legea, se inspaimantaser
a si-l lasasera sa le ia. Chelarul era de parere, de asemenea, ca Marcjan se va
stradui s-o readuca pe jupanita acasa, dar nu credea ca va recurge dintr-o data
la forta.
 Jupan Serafin si preotul Woynowski laudara prevederea chelarului si vazand ca
au de-a face cu un om binevoitor, iar pe deasupra cu mai multa experienta, ce s
lujise la mai multi stapani si cunostea si legile, il poftira sa chibzuiasca imp
reuna. Asadar, avura loc doua consfatuiri, pentru ca a doua o tinura in odaia lo
r jupanii Bukojemski.
Jupan Cyprianowicz, stiind cum putea sa le infraneze pornirile bataioase si s
a-i tina acasa, le trimese un urcior pantecos cu vin de un an, pe care-l asezara
la mijloc si incepura sa bea. Erau induiosati si li se perindau prin fata ochil
or intamplarile acelei nopti, cand jupanita Sieniaska venise pentru prima data l
a Jedlinka. Isi adusera aminte cum o indragisera numaidecat si cum se certasera
din cauza ei, cum i-o oferira unanimitate lui Stanislaw Cyprianowicz sacrificand
u-si pe altarul prieteniei propriile pofte.
In sfarsit, Mateusz sorbi din vin, isi sprijini capul in maini, ofta si spuse
:
Sorbira din nou, apoi Mateusz lovi cu pumnul in masa si striga:
Era gata de sfada, dar Lukasz, desi mare amator de cearta, incerca sa-i impac
e:
Si iarasi incepura sa fiarba de manie. Pe masura ce beau, scrasneau tot mai d
es, cand unul, cand altul si izbeau cu pumnul in masa.
Cercetara incaperea cu privirile, desi stiau ca sant singuri, si incepura sa
sopocaiasca. Vorbira asa indelung, cand mai tare, cand mai incet, in sfarsit, fe
tele li se luminara, dadura vinul de dusca, se imbratisara unul pe altul si iesi
ra tiptil afara pe poarta, incalecara si pornira scara langa scara pana la drumu
l mare. Abia acolo Jan, cel mai in varsta, lua comanda asupra lor si porunci:
CAPITOLUL XXIV
Batranul Krzepecki, conform prevederilor chelarului, sosi la Jedlinka a doua
zi dupa amiaza. Impotriva tuturor asteptarilor, avea o infatisare atat de vesela
si cumsecade, ca jupan Cyprianowicz care, dormind de obicei putin dupa masa de
pranz, era cam somnoros, se trezi de uimire la vederea lui. Vulpea batrana incep
u aproape din prag sa vorbeasca despre prietenia dintre vecini si despre cat de
mult l-ar fi bucurat la varsta lui vizitele lui jupan Cyprianowicz; multumi pent
ru primirea ospitaliera si abia dupa ce lua sfarsit schimbul de politeturi, trec
u la obiect.
Batranul Krzepecki isi freca mainile:
Un timp, batranul Krzepecki tacu, de parca si-ar fi cautat cuvintele molfaind
numai din falci si unindu-si astfel barbia cu nasul, in sfarsit, zambi vesel, i
si puse mana pe genunchiul lui jupan Serafin si incepu:
Jupan Krzepecki isi misca o data, de doua ori barbia spre nas, ingrijorat ca
treaba merge prea lesne. Cu toate acestea, batu din palme si striga cu o bucurie
prefacuta:
Chipul lui jupan Serafin se posomori dintr-o data:
Falcile batranului Krzepecki incepura sa se miste iarasi. Tacu un rastimp, ap
oi zise:
In ochii batranului Krzepecki lucira vapai de manie, dar se stapani si raspun
se cu gasul linistit, desi cam nesigur:
Auzind asemenea cuvinte, jupan Krzepecki isi inclesta pumnii, de i se infipse
ra unghiile in carne, si se mira:
Jupan Cyprianowicz se ridica in picioare si apropiindu-se de Krzepecki, il pr
ivi in albul ochilor:
Tocmai atunci, dinspre magazie si bucatarie, rasunara deodata strigate, asa c
a se repezira la fereastra deschisa si la inceput incremenira uluiti. Pe ulita,
alerga intr-o goana nebuna spre poarta conacului un monstru neobisnuit, ce nu se
mana cu nici o vietuitoare vazuta pe pamant, iar in urma Iui, calareau pe cai de
zlantuiti jupanii Bukojemski, racnind si invartindu-si harapnicele prin aer.
Monstrul se napusti cel dintai in curte, urmarit de cei patru frati, asemenea
unor haituitori ai iadului, care incepura sa-l alerge de-a lungul livezii.
Si iesi pe prispa, insotit indeaproape de batranul Krzepecki.
Abia aici putura sa vada mai bine. Monstrul semana cu o zburatoare uriasa, da
r si cu un calaret pe cal, deoarece gonea pe patru picioare si cu o mogaldeata i
n spinare. Cal si calaret erau, insa, acoperiti de puf si capetele lor aratau ca
doua rotocoale de pene. Nu se putea deslusi nimic, fiindca bahmetul alerga ca v
ijelia in jurul bataturii, iar jupanii Bukojemski il ajungeau din cand in cand s
i nu se zgarceau cu loviturile, inal-and valatuci de fulgi in vazduh.
In acest timp, monstrul racnea ca un urs ranit, fratii de asemenea, si in lar
ma generala se pierdeau glasurile lui jupan Cyprianowicz si batranului Krzepecki
, care strigau din rasputeri:
Ceilalti, insa, gonira inainte ca apucatii si dadura ocol curtii de vreo cinc
i ori. De la bucatarie, din cladirile slujitorilor, de la grajduri, dinspre sura
si arie, se stransera o multime de oameni si auzind porunca: Stati , strigata cu d
eznadejde de jupan Serafin, se repezira spre caii jupanilor Bukojemski si incerc
ara sa-i opreasca, apucandu-i de capastru si de zabala. In cele din urma, bahmet
ii fratilor fura imobilizati, dar calul plin de puf le dadu mai mult de furca. F
ara frau, biciuit cu harapnicele, dezlantuit si infricosat, se ridica in doua pi
cioare la apropierea oamenilor sau ii evita sarand fulgerator intr-o parte, astf
el ca-l oprira abia cand se pregatea sa se arunce peste gard. Un slujitor il apu
ca de smocul de par dintre urechi, altul de nari si cativa de coama. Cu asemenea
greutate, nu mai putu sari gardul si cazu pe picioarele dinainte, ce-i drept, z
vacni numaidecat, dar nu mai incerca sa scape si incepu sa tremure din tot corpu
l.
Atunci il dadura jos pe calaret care, cum se arata, nu cazuse pentru ca avea
picioarele legate pe sub burta calului, si-i indepartara puful de pe fata. De su
b puf se ivi, insa, pielea acoperita cu smoala intarita, asa ca nu era cu putint
a sa i se vada trasaturile. De altfel, calaretul dadea slabe semne de viata, asa
ca batranul Krzepecki si jupan Serafin il recunoscura abia cand il adusera pe p
rispa si exclamara inspaimantati:
Jupan Cyprianowicz mai ca se lua cu mainile de par.
Apoi se adresa chelaresei care, sosita o data cu ceilalti, isi facea la cruci
fara numar, si o zori:
Se isca invalmaseala. Unii se repezira sa pregateasca patul si apa fiarta, al
tii fugira dupa bautura, iar cativa se apucara sa-l curete pe Marcjan de puf; ba
tranul Krzepecki ii ajuta scrasnind din dinti si repetand:
Dupa care, zvacni deodata, sari spre jupan Serafin si ridicandu-si mainile ca
niste gheare, se porni sa strige:
Cyprianowicz pali de moarte si puse mana pe sabie, dar isi aduse aminte ca el
era stapanul casei, iar Krzepecki musafirul lui, astfel ca ridica doua degete s
i rosti:
Iar Cyprianowicz adauga:
Jupaneasa Dzwonkowska aduse votca de Gdansk si incepu sa toarne din sticla in
gura deschisa a lui Marcjan, pana cand se ineca si deschise ochii indata.
Tatal sau se repezi la el.
Marcjan nu era inca in stare sa-i raspunda si zacea ca o cucuvea uriasa care,
nimerita de glont si cazuta pe spate, rasufla adanc cu aripile desfacute. Isi r
ecapata totusi cunostinta si o data cu ea memoria. Privirea ii aluneca de la fat
a tatalui sau la cea a jupanului Serafin, apoi se opri asupra jupanilor Bukojems
ki si deveni infricosatoare; daca in inimile celor patru frati ar fi existat un
locsor cat de mic pentru spaima, s-ar fi cutremurat cu totii din cap pana in pic
ioare.
Ei, insa, inaintara un pas spre el, ca patru tauri gata sa impunga, iar Mateu
sz intreba:

CAPITOLUL XXV

Cateva ceasuri mai tarziu, batranul Krzepecki il lua pe Marcjan la Belczaczka

, desi acesta nu se putea inca tine pe picioare si nu prea stia ce se petrece cu
 el. Mai inainte, slujitorii il spalara cu mare greutate si-l imbracara in rufar
ie curata, dar tocmai dupa toate aceste ingrijiri il apuca o sfarseala atat de m
are, ca lesina de cateva ori si numai datorita bauturilor jupanesei Dzwonkowska,
fierte cu angelica si alte ierburi, isi mai veni in fire. Jupan Serafin era de
parere sa urce in pat si sa mai astepte cu plecarea pana se va face bine, dar ba
tranul Krzepecki, inversunat nevoie mare, nici nu vru sa auda, ca sa nu trebuias
ca sa se arate recunoscator fata de un om, pe care avea de gand sa-l cheme in ju
decata din cauza jupanitei Sieniaska. Porunci, deci, sa se astearna paie in bris
ca si intinzandu-l pe Marcjan pe un chilim ca in pat, pleca la Belczaczka, impro
scandu-i cu amenintari pe fratii Bukojemski si pe stapanul casei. Era de-a drept
ul caraghios, deoarece vorbind mereu de razbunare, se vedea silit sa primeasca a
jutorul lui Cyprianowicz si sa imprumute de la el vesminte, rufarie si fan; orbi
t, insa, de manie, nu-si mai dadea seama de asta, iar jupan Serafin n-avea nici
el pofta de ras, fiindca isprava celor patru frati il ingrijora foarte mult.
Intre timp, chemat inadins printr-o scrisoare, sosi preotul Woynowski. Jupani
i Bukojemski, rusinati, nu iesira din odaia lor, asa ca jupan Cyprianowicz trebu
i sa-i povesteasca tot ce se intamplase, iar preotul il asculta cu atentie, lovi
ndu-se din cand in cand peste poalele sutanei, dar nu se supara prea mult, cum p
resupunea jupan Serafin.
In cele din urma, glasui:
Preotul se multumi sa dea din mana.
Si se duse. Fratii il primira cu bucurie, nadajduind ca le va lua apararea in
aintea lui jupan Cyprianowicz. De aceea, incepura sa se certe indata care dintre
ei sa povesteasca ce-au facut si incetara abia dupa ce preotul ii recunoscu int
aietatea lui Mateusz.
Asadar, acesta lua cuvantul si vorbi astfel:
Fratii se speriara si incepura sa se uite unii la altii cu priviri ingrijorat
e.
In cele din urma, Lukasz se lovi cu palma frunte si spuse:
Ii intrerupse jupan Cyprianowicz, care se vede ca luase o hotarare insemnata,
deoarece rosti foarte grav:

CAPITOLUL XXVI

Urmara consfatuiri legate de campanie, intrucat nu numai ca nu se arata nimen

i impotriva, dar pana si preotul Woynowski incepu sa caute inca un vicar la Rado
m. De altminteri, era o hotarare mai veche, schimbata numai in masura in care ac
um i se adaugase intentia de a o insoti pe jupanita Sieniaska la Cracovia si asi
gurarea ei impotriva prigoanei lui Krzepecki cu ajutorul ocrotirii regale sau al
vreunei manastiri. Jupan Cyprianowicz prevazuse ca regele, preocupat de razboi,
nu va avea vreme sa discute despre treburile lor particulare, dar mai ramanea r
egina, iar la aceasta putea sa gaseasca drumul prin dregatorii cunoscuti, cei ma
i multi inruditi cu familiile Sieniaski si Taczewski.
Existau temeri, de asemenea, ca dupa plecarea stapanului si a fratilor Bukoje
mski, Jedlinka sa fie atacata de talharii lui Krzepecki si marea avutie de la co
nac, lucruri si argintarie, sa fie jefuita. Cu toate ca Wilczopolski fagaduise c
a se va apara impreuna cu slujitorii si padurarii si nu va ingadui nimanui sa se
atinga de nimic, jupan Serafin duse totusi argintaria la Radom si o lasa la man
astirea bernardinilor, unde avea mai de mult sume insemnate; nu voia sa le tina
la conacul aflat in mijlocul padurii Kozienice.
Pana una-alta, jupan Serafin asculta cu luare aminte vesti de la Belczaczka,
fiindca multe depindeau de ele. Daca Marcjan ar fi murit, toata raspunderea ar f
i cazut asupra fratilor Bukojemski; in caz contrar, exista speranta ca nu va ave
a loc nici un proces, intrucat era greu de presupus ca Krzepecki se va face de b
unavoie de rasul lumii. Jupan Cyprianowicz credea mai degraba ca batranul sleaht
ic nu-i va da pace din pricina jupanitei Sieniaska; se gandea totusi ca atunci c
and orfana se va afla in grija regelui, judecata si zazania nu-si vor mai avea r
ostul.
 La Jedlinka, se aflase deci prin mijlocirea chelarului ca indarjitul Krzepeck
i, tatal, fusese la Lublin, dar zabovise putin acolo.
Cat despre Marcjan, in prima saptamana dupa cele intamplate, boli din greu, c
ei din jur temandu-se ca smoala inghitita il va ineca sau ii va astupa maruntaie
le. In saptamana a doua, se simti totusi mai bine. E drept, nu cobori din pat, p
entru ca nu se putea tine pe picioare, oasele il dureau cumplit si in summo grad
o farigatus erat dar incepu sa profere blesteme la adresa batausilor Bukojemski
si sa se bucure la gandul razbunarii. Intr-adevar, dupa ce se scursera doua sapt
amani, pornira sa se adune la Belczaczka ciracii din ceata de la Radom; tot felu
l de haimanale cu sabiile agatate de franghii de canepa, in cizme gaurite si cu
burtile supte, vesnic flamanzi si insetati. Marcjan se tot sfatuia cu ei si pune
a ceva la cale nu numai impotriva fratilor Bukojemski si a lui jupan Cyprianowic
z, ci si a jupanitei Sieniaska, pe care nu si-o amintea fara sa scrasneasca. Nas
cocea asemenea mascari la adresa ei, incat tatal sau se vazu nevoit sa-l previna
ca asta mirosea a temnita.
Ecourile acestor uneltiri si amenintari ajungeau la Jedlinka, producand impre
sii diferite asupra celor de la conac. Jupan Serafin, om de mare curaj, dar si c
umpanit, era putin nelinistit din pricina lor, mai ales cand se gandea ca vrajma
sia acestor oameni rai si primejdiosi avea sa se rasfranga acum si asupra fiului
sau. Preotul Woynowski, avand sangele mai viforos, se infurie si prevestea ca c
ei doi carcotasi vor sfarsi rau. In acelasi timp, desi castigat cu totul de part
ea jupanitei, se adresa din cand in cand lui jupan Cyprianowicz si celor patru f
rati si le spunea:
Jupanii Bukojemski, insa, isi bateau joc de primejdia ce-i ameninta pe toti d
in partea lui Marcjan, ba chiar isi fagaduiau sa se veseleasca de minune cu aces
t prilej. Fura preveniti totusi de mai multe ori cu toata seriozitatea. Jupanii
Sulgostowski, Silnicki, Kochanowski si altii, revoltati cu totii impotriva lui M
arcjan, venira pe rand la Jedlinka, vestind ca sleahticul fara astampar isi adun
a ceata, angajand pana si pe hotii de drumul mare.
Se oferira sa-i ajute, dar fratii refuzara si Lukasz, care vorbea cel mai ade
sea in numele lor, ii raspunse astfel o data lui Rafal Silnicki, cand acesta il
conjura sa se pazeasca:
Jupan Silnicki il privi putin uimit si raspunse:
Lukasz se revolta sincer mirat:
Iar Jan incheie:
Cu acestea, discutia lua sfarsit. Fratii i-o repetara jupanitei, ca s-o linis
teasca. Ceea ce era de prisos, pentru ca jupanita nu era fricoasa din fire, iar
pe deasupra, la Belczaczka se temuse de buna seama de Marcjan, dar la Jedlinka e
ra convinsa ca n-o ameninta nici o primejdie. Vazandu-l pe fereastra a doua zi d
upa venirea la Jedlinka pe Marcjan plin de puf, fugarit de harapnicele fratilor
Bukojemski ca o fiara monstruoasa, dupa primele clipe de infricosare, amestecate
cu uimire si chiar cu mila, capatase o incredere atat de mare in puterea celor
patru frati, ca nu mai era in stare sa-si inchipuie ca exista cineva care sa nu
se teama de ei. Marcjan trecea drept un om periculos si un ucigas si uite ce fac
usera cu el. Nu-i vorba, candva Jacek ii vatamase pe toti, dar acum Jacek era, i
n ochii ei mai presus de oamenii obisnuiti, iar inainte de plecare i se aratase
intr-o lumina necunoscuta pana atunci, asa ca nu mai stia nici ea cu cine sa-l c
ompare. Felul cum vorbeau despre el jupanii Bukojemski, Cyprianowicz si preotul
Woynowski, cel din urma il pomenea de cele mai multe ori, ii intarisera admirati
a fata de acest prieten din copilarie, odinioara atat de apropiat, iar acum schi
mbat si departe. Ii intarisera si dorul de el, si simtamantul acela dulce, martu
risit intr-o clipa de emotie preotului, si zavorit apoi din nou in adancul inimi
i, aidoma perlei in scoica.
Pe de alta parte, nutrea convingerea nezdruncinata de nimic ca trebuie sa se
intalneasca, ba chiar ca-l va vedea curand. Si pentru ca fugise din casa lui Krz
epecki, simtindu-se ocrotita de oameni binevoitori, aceasta siguranta se transfo
rmase intr-un izvor de incredere si bucurie. Se insanatosise, redevenise vesela
si imbobocise iarasi ca o floare primavara. Imprastia lumina in toata casa. Ii s
ubjugase cu totul pe jupaneasa Dzwonkowska, pe jupan Cyprianowicz si pe fratii B
ukojemski. Era mereu peste tot si oriunde se arata nasucul ei carn si-i luceau c
u veselie ochii tineri, bucuria si zambetul apareau pe chipurile tuturor. Se tem
ea putin de preotul Woynowski, deoarece avea impresia ca in mainile lui se aflau
soarta ei si a lui Jacek. Il privea, de aceea, cu oarecare umilinta, dar si el,
avand o inima buna si moale ca ceara pentru toate vietuitoarele Domnului, o ind
ragise nespus, ba chiar mai mult, cunoscand-o mai de aproape, desi uneori ii zic
ea dumbraveanca si veverita, fiindca aparea si disparea intr-o clipita , o pretuia
tot mai mult pentru sufletul ei curat.
Dupa ce-i dezvaluise taina inimii, parca in puterea unei intelegeri, nu mai v
orbisera niciodata de Jacek. Intuiau amandoi ca era un subiect delicat . Nici jupan
Serafin nu vorbea cu ea niciodata despre el fata de lume, in schimb, intre patr
u ochi, nu pregeta deloc si cand o data il intreba daca se va intalni cu fiul sa
u la Cracovia, batranul ii raspunse si el cu o intrebare:
Credea ca fata va scapa printr-o gluma, dar pe chipul ei inflorit se asternu
o umbra de tristete si raspunse cu gravitate:
Cyprianowicz se uita la ea cu duiosie, dupa un rastimp, insa, se vede ca-i ve
nise alt gand, deoarece o mangaie pe obrajorul rumen si-i spuse:
Auzindu-l vorbind in acest fel, fecioara isi cobori ochii si ramase stanjenit
a inaintea lui, frumoasa si imbujorata ca aurora diminetii.

CAPITOLUL XXVII

Pregatirile de plecare se apropiau de sfarsit. Slujitorii fusesera alesi cu g

rija, oameni puternici, sanatosi si cu capul pe umeri. Armele, caii, carele si b
ristele, erau gata. Nu fura uitati nici ogarii care pe drum mergeau pe sub carut
e, cu ajutorul carora aveau sa prinda vulpi si iepuri la popasuri. Pregatirile s
i rezervele insemnate o uimira pe jupanita Sieniaska. Nu credea ca plecarea intr
-o campanie presupunea atata alergatura si ghicind ca totul se face pentru sigur
anta ei, se apuca sa-l iscodeasca pe jupan Serafin.
Iar acesta, ca un om prevazator si cu experienta, ii raspunse la intrebare du
pa cum urmeaza:
Jupanita ii saruta mana, spunandu-i ca nu merita sa-si riste viata pentru ea,
dar el se multumi sa dea numai din mana:
Jupan Cyprianowicz se uita la ea, clatina din cap, zambi si raspunse:
Si pufnind ca o pisica, se invarti pe calcaie si pleca. In aceeasi zi, insa,
disparura miezurile chiflelor si sarea din solnite, iar in cea urmatoare, Lukasz
Bukojemski vazu un lucru de pomina: la fantana din curte, roibul lui Jacek isi
tinea narile ascunse in manutele jupanitei Sieniaska, iar cand dupa aceea il dus
era la grajd, se uita de cateva ori dupa ea, aratand printr-un nechezat scurt ca
-i ducea dorul. Jupan Lukasz nu putu s-o intrebe de pricina acestei prietenii , int
rucat era prins cu incarcarea carului, asa ca abia dupa amiaza se apropie de fat
a cu ochii plini de incantare si grai:
Uitand ca el o vazuse de dimineata si observandu-i incantarea din ochi, isi i
nalta sprincenele a mirare si intreba:
Izbucni in ras si fugi de pe prispa in incaperea ei, iar el ramase uimit si p
utin descumpanit, neintelegand de ce fugise si de ce se inveselise asa deodata.
Se scurse inca o saptamana si pregatirile luara sfarsit, dar jupan Cyprianowi
cz nu se grabea. Amana de pe o zi pe alta, indrepta ici si colo cate ceva, se pl
angea de caldura, iar in cele din urma, se ingrijora de-a binelea. Jupanita aste
pta si ea sa plece. Fratii Bukojemski incepura sa-si piarda rabdarea, in sfarsit
, preotul Woynowski declara ca orice intarziere insemna doar pierdere de vreme.
Jupan Serafin raspunse astfel la indemnurile lor:
Se intristara cu totii, iar preotul Woynowski observa:
Spunand acestea, incepu sa-si frece mainile multumit, iar ceilalti trei frati
ii urmara pilda numaidecat.
Preotul Woynowski avea, insa, alt gand. El se indoia ca sleahticii Krzepecki
ii vor ataca in vazul lumii. Poate ca Marcjan ar fi in stare, dar batranul e prea
 iscusit si stie prea bine ce inseamna si cum se pedepseste raptus puellae. In s
farsit, fata de puterea lor, nici Marcjan nu putea fi sigur ca va invinge, atrag
andu-si, in schimb, neindoielnic asupra-i mania si razbunarea lui Jacek si Stani
slaw .
Cuvintele preotului stricara bucuria fratilor Bukojemski, dar ii mangaie Wilc
zopolski care se arata impotriva; clatina din cap, izbi cu picioru-i de lemn in
podea si-i preveni:
CAPITOLUL XXVIII

In sfarsit, sosi si ziua plecarii. Convoiul porni de la Jedlinka in zori, pe

o vreme frumoasa si in mare numar de oameni si cai. Afara de caleasca invelita i
n tabla si tapitata cu piele, pregatita pentru jupanita Sieniaska, jupaneasa Dzw
onkowska si preotul Woynowski, in cazul cand vechea cicatrice l-ar fi suparat ie
sira pe poarta trei briste foarte incarcate trase de cate patru cai si insotite
fiecare de cate trei slujitori, basca vizitiul. In urma lui jupan Serafin Cypria
nowicz, sase flacai calare, imbracati in vesminte de culoarea turcoazei, duceau
caii de rezerva. Preotul avea doi, iar jupanii Bukojemski cate doi de om, afara
de un padurar, care avea grija de caruta cu lucruri; asadar, pornira la drum lun
g, treizeci si patru de oameni cu totii, bine inarmati cu sabii si pistoale. Ade
varat, in cazul unui atac, zece-cincisprezece dintre ei nu puteau sa ia parte la
aparare, deoarece trebuiau sa supravegheze carele si caii, dar si asa jupanii B
ukojemski erau convinsi ca fiind atat de multi, ar strabate lumea intreaga si ni
ci o ceata de trei-patru ori mai mare nu le-ar fi cautat pricina fara primejdie.
O bucurie atat de uriasa Ie inflacara inimile, incat abia puteau sa stea linist
iti in sa. Luptasera candva cu curaj impotriva turcilor si a cazacilor, dar acel
ea fusesera incaierari fara importanta, iar mai apoi, de cand se statornicisera
in padure, isi traiau tineretea supraveghind olaturile impadurite, padurarii si
ursii ce trebuiau pastrati pentru rege si imbatandu-se in lege la Kozienice, la
Radom si la Przytyk. De asta data, insa, cand calareau scara langa scara, mergea
u la marele razboi cu toata puterea nemasurata a semilunii; simteau ca asta era
predestinarea lor, ca dusesera o viata marunta si searbada, cea adevarata si vre
dnica, pentru care Dumnezeu il crease pe sleahticul polonez, Isus Cristos il ras
cumparase si Duhul Sfant il luminase, abia acum incepand. Nu se pricepeau sa gan
deasca limpede si nici sa exprime in cuvinte asemenea stare sufleteasca, intruca
t nu fusesera prea iscusiti in aceasta privinta, dar pur si simplu le venea sa s
trige de bucurie. Aveau impresia ca inainteaza prea incet. Ehei, ar fi vrut sa g
oneasca intr-un galop smintit, sa zboare spre mareata predestinare, batalia polo
nilor cu paganii, spre triumful armiei Republicii, al Crucii asupra semilunii, s
pre moartea falnica si gloria vesnica. Se simteau parca inaltati, mai curati, ma
i virtuosi si mai intariti in nobletea lor. Aproape ca uitasera de Marcjan Krzep
ecki si de ceata lui de haimanale, de piedicile si primejdiile drumului. Asemene
a lucruri li se pareau prea marunte pentru a fi luate in seama. Pilcuri intregi,
daca le-ar fi stat in cale, ar fi trecut peste ele ca o furtuna, facandu-le una
cu pamantul, si si-ar fi continuat drumul. Se trezira in ei pornirile innascute
ale leului si sangele viteaz de cavaleri li se infierbanta atat de mult, incat
daca ar fi primit porunca sa se arunce numai ei patru asupra garzilor sultanului
, n-ar fi stat o clipa la indoiala.
Simtaminte asemanatoare, intemeiate pe amintiri de demult, umpleau si inimile
lui jupan Serafin si a preotului Woynowski. Preotul isi petrecuse floarea vieti
i pe campul de lupta cu sabia sau cu sulita in mana. Tinea minte infrangeri si b
iruinte nenumarate, precum infricosatoarea rascoala a lui Chmielnicki, Apele Gal
bene, Korsua, Pilawce, faimosul Zbaraz si batalia uriasa de la Beresteczko. Nu u
itase navalirea suedezilor, incaierarile fara numar si atacul lui Rakoczy. Fuses
e in Danemarca, atunci cand poporul biruitor, nemultumindu-se cu infrangerea si
izgonirea suedezilor din tara, repezise in urma lor polcurile neinvinse ale lui
Czarniecki pana hat! spre marea indepartata; luase parte la zdrobirea lui Chowan
ski si Dolgoruki, ii cunoscuse pe cei mai mari dregatori si cavaleri, fusese uce
nicul nemuritorului Wolodyjowski, trudise cu sarg in batalii, maceluri, asedii s
i varsari de sange, dar toate acestea durasera pana cand il fransese soarta si d
evenise preot. De atunci se schimbase cu totul si cand se adresa de la altar nor
odului, graindu-i: Pace voua! credea ca rosteste cea mai insemnata porunca a lui C
ristos si orice razboi, potrivnic acestei porunci, nu este decat un pacat impotr
iva milei sfinte, spre scarba lui Dumnezeu si injosirea noroadelor crestine. Afa
ra de unul singur, cel impotriva turcilor. Dumnezeu a urcat poporul polonez in sa
, glasuia, si l-a indreptat cu fata spre rasarit, vestindu-i in acest fel menire
a si voia Lui. El a stiut de ce ne-a ales pe noi, iar pe ceilalti i-a asezat ina
poia noastra, de aceea, daca vrem sa ne facem datoria si sa indeplinim porunca D
omnului cum se cuvine, trebuie sa stam mereu ca o stanca impotriva acestei «mari» si
sa-i spargem valurile murdare cu piepturile noastre . Preotul Woynowski socotea d
e asemenea ca Dumnezeu ridicase inadins pe tron un astfel de rege, care inca de
pe vremea cand era hatman varsase atata sange paganesc, ca prin el sa dea ultima
lovitura acestei puteri infricosatoare si sa scape o data pentru totdeauna lume
a crestina de la pierzanie. I se parea ca acum sosise ceasul destinului si al im
plinirii vointei dumnezeiesti, asa ca socotea acest razboi drept o campanie sfan
ta a crucii si se bucura la gandul ca varsta, greutatile si ranile nu-l doborase
ra intr-atat, incat sa nu-si mai poata da obolul.
Vechiul ostean, aflat in slujba lui Cristos, mai este in stare sa indemne ste
agurile, sa-si repeada calul si sa sara cu crucea in mana in cea mai cumplita va
nzoleala, sigur ca in urma lui si a crucii o mie de sulite se vor infige in trup
urile paganilor sau o mie de sabii vor scrasni pe tigvele lor. In cele din urma,
incepura sa i se perinde prin minte ganduri mai apropiate de firea de altadata.
Ar putea tine crucea in mana stanga, iar sabia in dreapta. N-ar mai ridica-o, a
semenea unui capelan, impotriva nici unuia dintre popoarele crestine, dar impotr
iva turcilor se cuvine, oho!... O sa le arate tinerilor cum se sting lumanarile
pagane, cum se rade si cum se coseste, asa cum faceau ostenii de demult. Odinioa
ra, ii admirasera ispravile pe campurile de lupta, poate ca si acum maria sa reg
ele se va arata mirat! Acest gand, atat de inaltator, il umplu de bucurie, facan
du-l sa amestece lucrurile: Ave Maria... loveste! Ucide!... De gratie plina, pe e
i!... Dumnezeu cu tine! izbeste! Pana cand se dezmetici: Ptiu! la dracu'! slava e
ca fumul... Nu m-o fi muscat barzaunele asta- Non nobis! non nobis, sed nomini tu
o... . Si incepu sa prefire atent boabele mataniilor.
Jupan Serafin rostea si el rugaciunea de dimineata, dar din cand in cand, se
uita vesel fie la preot sau la jupanita, fie la jupanii Bukojemski, care dadeau
tarcoale calestii, fie la copacii si luminisurile scaldate in roua. In sfarsit,
cand termina, se intoarse spre batranelul alb si rasufland adanc, intreba:
Un rastimp, nu mai spusera nici unul nimic, apoi jupan Cyprianowicz isi inalt
a iarasi privirea la preotul Woynowski si intreba:
Se vede ca nu-i placea sa discute acest subiect, fiindca schimba vorba:
Jupan Serafin privi in toate partile in adancul padurii si raspunse:
Vremea era intr-adevar minunata, iar dimineata proaspata si inrourata. Picatu
rile de pe acele pinilor straluceau ca diamantele in toate luminile curcubeului.
Adancurile padurii nu mai pareau intunecate din cauza razelor soarelui de dimin
eata. Prin desisuri, ciripeau veseli grangurii. Imprejur mirosea a brad si tot p
amantul parea sa se bucure de soare si de albastrul vazduhului fara pic de nori.
Inaintand astfel, ajunsera curand la smolaria, unde fratii Bukojemski puseser
a mana nu demult pe Marcjan Krzepecki. Temerile ei ca in acest loc putea fi vreo
capcana se aratara de prisos. Doar langa fantana se aflau doua carute taranesti
pentru incarcat smoala, la care erau inhamati cai costelivi cu capetele ascunse
in traistele cu graunte. Vizitiii stateau langa cai, mancand paine si branza, d
ar la vederea convoiului aratos, ascunsera cat putura de repede hrana si, descop
erindu-se, prinsera sa se uite mirati la trecatori. La intrebarea daca n-au vazu
t oameni inarmati, raspunsera ca inca din zori a asteptat aici un calaret, dar c
and i-a vazut, a pornit numaidecat in goana in partea opusa. Vestea il nelinisti
pe jupan Serafin, fiindca intelese ca era o iscoada trimisa de Krzepecki Prin u
rmare, le spuse tuturor sa fie cu ochii in patru. Doi argati capatara porunca sa
cerceteze padurea pe amandoua partile drumului, iar alti doi fura trimisi inain
te; in caz ca aveau sa vada vreo ceata inarmata, trebuiau sa traga din pistoale
si sa se intoarca repede la carute. Se scurse totusi un ceas fara nici un semn d
in partea lor. Convoiul avansa fara graba, privind cu luare aminte inainte, inap
oi si in amandoua partile, dar padurea era tacuta. Fluierau doar grangurii, iar
ici si colo rasuna bocanitul vrednicilor fierari ai copacilor, ciocanitorile. Ie
sira, in sfarsit, intr-o poiana larga si jupan Cyprianowicz si preotul ii spuser
a jupanitei sa descalece si sa urce in caleasca, intrucat acum aveau sa treaca a
proape de Belczaczka, ai carui copaci si chiar conacul ascuns printre ei se pute
au vedea cu ochiul liber. jupanita Sieniaska privi cu emotie la casa, unde-si pe
trecuse, cand mai bine cand mai rau, o mare parte din viata. Ar fi vrut sa se ui
te mai ales spre Wyrabki, dar asezarea era acoperita de teii de la Belczaczka, a
stfel ca din caleasca nu se vedea nimic. Se gandi ca poate nu-i va fi dat sa mai
zareasca niciodata aceste locuri, asa ca ofta incet, intristata.
Jupanii Bukojemski incepura sa se uite aprig si sfidator la conac, la sat si
la imprejurimi, dar pretutindeni domnea linistea netulburata. Pe intinderile sca
ldate in lumina soarelui pasteau oile si caprele pazite de grupurile de copii si
caini; unde si unde albeau carduri de gaste care, daca n-ar fi fost caldura ver
ii, ar fi putut fi luate drept pete de zapada ramase prin adancituri; altminteri
, imprejurimile pareau pustii. Jupan Cyprianowicz, vrand sa arate ca nu-i lipses
te curajul si nu-i pasa de amenintarile jupanilor Krzepecki, porunci inadins sa
poposeasca in acel loc si sa lase caii sa rasufle . Convoiul se opri deci in mijloc
ul valurilor de secara valurile de vint; linistea campurilor nu era tulburata de
cat de sforaitul cailor.
Cu toate acestea, cel mai mic dintre fratii Bukojemski, Marek, caruia nu-i er
a pe plac tacerea din jur, se intoarse spre conac si se apuca sa strige cu pumnu
l ridicat:
Apoi se apleca spre caleasca:
Marek, bucuros de lauda, continua s-o lamureasca:
Jupanita isi schimba repede firul gandurilor, astfel ca atunci cand jupan Ser
afin se apropie de caleasca, incepu sa clipeasca din ochi in felul ei si sa-l ro
age:
Acestia, insa, neavand o minte prea ascutita, nu pricepura despre ce e vorba
si se pornira sa-l intrebe:
Asa ca jupan Cyprianowicz ridica din umeri si spuse:
Apoi facu un semn si cavalcada porni mai departe. Trecura de Belczaczka si pa
rcursera din nou campuri ogorate si lunci, intinderi mari descoperite, strajuite
la orizont de marginea vinetie a padurilor. Al doilea popas il facura la Jedlni
a, unde berarii din partea locului, targovetii si taranii isi luara ramas bun de
la preotul Woynowski, iar spre seara, ajunsera la Radom si innoptara acolo.
Marcjan Krzepecki nu daduse nici cel mai mic semn de viata. Aflara ca in ajun
fusese la Radom si bause cu ciracii lui, dar noaptea o petrecuse acasa. Preotul
si jupan Cyprianowicz rasuflara usurati, socotind ca scapasera de orice primejd
ie.

CAPITOLUL XXIX
Prelatul Tworkowski le dadu scrisori catre preotul Hacki, ajutorul de cancela
r Gniaski, despre care stia ca strange cu banii lui un steag pentru viitorul raz
boi, si catre jupan Matczyaski. Ii intampina cu bucurie pe jupanita Sieniaska, p
e vechiul lui prieten, preotul Woynowski, si pe jupan Cyprianowicz, un bun cunos
cator al limbii latine, ce-i intelegea toate citatele si sententiile. Auzise si
el de amenintarile lui Marcjan Krzepecki, dar nu prea le lua in seama, gandind c
a daca avea de gand sa atace convoiul, ar fi facut-o in padurea Kozienice, mai p
otrivita pentru asemenea intentii decat codrii dintre Radom si Kielce. Tanarul nu
te va ataca, il asigura pe jupan Cyprianowicz, iar batranul nu te va provoca la
duel, fiindca ar avea de-a face cu mine si stie ca afara de actele religioase,
mai am si alte mijloace de a-l pedepsi . Ii ospeti deci o zi intreaga si-i lasa sa
plece abia in faptul serii. Si pentru ca orice primejdie parea inlaturata, jupa
n Cyprianowicz consimti sa calatoreasca noaptea, mai ales ca incepusera si caldu
rile.
 Mersera totusi pret de vreo mila la lumina zilei. Pe malul raului Oronka, rev
arsat din loc in loc in mlastini periculoase, incepeau iarasi in acele timpuri p
aduri necuprinse de pin, ce inconjurau asezarile Oroask, Sucha, Krogulcza, intin
zandu-se pana la Szydlowiec si mai departe, spre Mroczkow si Bzin, pana hat! spr
e Kielce. Mergeau incet, deoarece vechiul drum inainta uneori printre dune si ni
sipuri, alteori insa, coborand mult, se preschimba intr-un fel de zagazuri noroi
oase intre ochiurile mocirlelor, peste care nu putea trece nici carul, nici cala
retul; doar omul pe jos se incumeta sa treaca, dar calatorii nostri, simtindu-se
in putere, nu se ingrijorau deloc, fericiti ca mergeau pe racoare; oamenii nu m
ai sufereau de caldura, iar caii nu se mai chinuiau din cauza taunilor.
In curand, se lasa o noapte senina si luminoasa. Era luna plina. Deasupra pad
urii, se inalta talgerul urias, rosu, ce se micsora pe masura ce urca pe firmame
nt, apoi albind cu totul, pluti pe cerul intunecat al noptii. Vantul contenise.
Padurea era cufundata intr-o tacere adanca, intrerupta doar de chemarile boilor
de balta din elesteele indepartate si ale brotaceilor din iarba de pe luncile ap
ropiate.
Preotul Woynowski intona: Binevenita fii, Fecioara inteleapta, casa draga Domn
ului , iar cei patru basi ai jupanilor Bukojemski si glasul lui jupan Cyprianowicz
raspunsera: impodobita de masa de aur si sapte coloane ; corului i se alaturara ju
panita Sieniaska, urmata de slujitori, si o vreme padurea rasuna de cantecul cuc
ernic Dupa ce cantara si rostira toate rugaciunile, se asternu iarasi tacerea. P
reotul, fratii si jupan Serafin mai discutara un rastimp cu glasuri coborate, ap
oi se pornira sa motaie, iar in cele din urma, adormira de-a binelea.
De aceea, nu mai auzira nici indemnurile vizitiilor: dii! dii! si sforaitul cai
lor, nici plescaitul noroiului sub copite pe stavilarul lung ce inainta prin mla
stina vascoasa, acoperita cu papura si obligeana, pe care incepusera sa mearga i
ndata dupa miezul noptii. Ii trezi abia strigatul argatului dinaintea convoiului
:
Deschisera ochii cu totii. Jupanii Bukojemski se indreptara in sa si se repez
ira inainte.
Sabiile fratilor scrasnira iesind din teaca si lucira in lumina lunii.
Jupan Cyprianowicz veni intr-o clipa la fata locului si intelese; n-avea rost
sa se mai amageasca, digul era intrerupt de un sant larg, dincolo de care clada
risera o gramada uriasa de pini cu ramuri cu tot. Cei ce inchisesera drumul in a
cest fel, se vede ca lasasera convoiul sa intre pe dig, ca sa-l atace din spate,
caci pe amandoua partile nici vorba sa coboare.
La vreo suta de pasi inapoia lor, siluete intunecate, ciudate, patrate, cu to
tul deosebite de ale oamenilor, se tarara pe dig si alergara spre care.
Rasunara bubuituri si jeturile de flacari orbitoare sfasiara intunericul stra
veziu al noptii. Se prabusi doar o silueta, dar celelalte isi grabira goana, urm
ate de altele, tot mai multe.
Har-it cu razboaiele, preotul Woynowski ghici numaidecat ca atacatorii purtau
in fata maldare de trestie, rachita sau paie si de aceea prima salva avusese un
rezultat atat de neinsemnat.
Doi argati aveau trombloanele incarcate cu mitralie. Acestia, cand ajunsera l
anga ceilalti, trasera in picioarele talharilor. Izbucnira strigate de durere si
de asta data sirul de manunchiuri dinainte se pravali in noroi, dar al doilea,
sarand peste cei cazuti, se apropie si mai mult de care.
Si salva detuna din nou, si mai eficienta; navala fu oprita pentru o clipa si
in gramada se isca invalmaseala.
Preotul isi recapata curajul, deoarece intelese ca atacatorii gresisera in al
egerea locului. De buna seama, in caz ca invingeau, n-ar mai fi scapat nimeni di
n tot convoiul si asta avusesera in vedere in primul rand. In schimb, neputand s
a inconjure carele din toate partile, erau siliti sa atace numai pe dig, asadar
nu prea multi deodata, ceea ce iarasi inlesnea apararea. In acest fel, cinci sau
sase oameni curajosi si puternici puteau sa tina piept fie si toata noaptea.
Talharii incepura si ei sa traga, dar din cauza pustilor proaste nu pricinuir
a prea multa paguba. Dupa primul foc, nimerira doar un cal si un slujitor in pul
pa. Atunci jupanii Bukojemski se rugara sa-i lase sa se napusteasca asupra vrajm
asilor, fagaduind sa-i rostogoleasca pe toti in mlastina din stanga si dreapta d
rumului; pe cei ce aveau sa scape, ii vor calca in picioarele cailor. Preotul, i
nsa, vrand sa-i pastreze pentru navala din urma, nu le ingadui, poruncindu-le sa
traga cu sanetele de departe, in timp ce jupan Cyprianowicz avea sa supraveghez
e drumul dinspre santul de pe dig.
Apoi alerga pentru o clipa la caleasca, in care se aflau jupanita Sieniaska s
i jupaneasa Dzwonkowska. Amandoua se rugau cu voce tare, dar nu pareau inspaiman
tate.
Impuscaturile ii acoperira cuvintele. Descumpaniti un rastimp, talharii ataca
ra din nou pe dig cu un curaj ciudat, fiindca era limpede ca nu vor izbuti nimic
pe aceasta parte.
Hm! se gandi preotul, daca n-ar fi femeile, am putea sari asupra lor .
Si incepu sa chibzuiasca daca n-ar fi mai bine sa-i repeada inainte pe fratii
Bukojemski, insotiti de inca patru slujitori, cand deodata privi pe de laturea
digului si se cutremura.
Din amandoua partile, prin mlastina, aparura grupuri de oameni si sarand din
tufa in tufa sau pe maldare de trestie presarate dinadins inainte, incepura sa f
uga spre care.
Preotul intoarse spre ei cat putu de repede doua randuri de slujitori, dar pr
icepu dintr-o data marimea primejdiei. Acum erau inconjurati din trei parti. Slu
jitorii fusesera intr-adevar bine alesi, flacai unul si unul care mai luasera pa
rte si la alte incaierari, dar erau prea putini, mai ales ca unii trebuiau sa ai
ba grija de cai. Devenea tot mai clar ca dupa primul foc, neindestulator avand i
n vedere numarul atacatorilor, inainte ca sanetele sa fie incarcate din nou, va
incepe lupta piept la piept si cei mai slabi vor pieri.
Mai ramanea un singur mijloc, sa-si deschida drum inapoi pe dig, adica sa las
e carele, sa porunceasca fratilor Bukojemski sa mature totul inaintea lor si sa
se strecoare dupa ei cu femeile la mijloc. Asadar, in timp ce pe de laturi se tr
agea in amandoua partile, preotul le spuse femeilor sa incalece si alcatui forma
tia de atac. In fata, se asezara cei patru frati, dupa ei sase slujitori, apoi j
upanita Sieniaska si jupaneasa Dzwonkowska, iar pe margini preotul si jupan Cypr
ianowicz; la urma, se insiruira opt slujitori pe doua randuri. Dupa ce aveau sa
iasa de pe dig, batranul voia sa ajunga in primul sat, sa adune toti taranii si
sa se intoarca la locul luptei pentru a recuceri carele. Statu la indoiala o vre
me si abia cand talharii de pe amandoua partile ajunsera la zece-cincisprezece p
asi de dig, iar dinapoia santului se auzira strigate salbatice, racni:
Daca drumul n-ar fi fost ingust si oamenii ar fi avut pe unde sa fuga, daca c
ei din spate nu i-ar fi impins pe cei din fata, jupanii Bukojemski ar fi ajuns l
a capatul digului. Dar pentru ca nu putini talhari preferau sa se bata, decat sa
se inece in mocirla, impotrivirea lor crestea, devenind tot mai indarjita. Se i
nfierbantasera si atacatorii. Luptau acum nu numai pentru prada si pentru a rapi
pe cineva, ci si din cauza inversunarii. In momentele cand conteneau strigatele
, se auzeau scrasnete de masele si blesteme. Avantul jupanilor Bukojemski fu in
sfarsit oprit. Atunci le trecu prin minte ca s-ar putea sa piara aici.
Iar cand rasunara deodata inaintea lor tropote de copite si izbucnira strigat
e prin toate tufisurile din jurul mlastinii, se convinsera ca le batuse ceasul d
in urma, asa ca incepura sa loveasca si mai cu sarg, ca sa nu-si dea viata prea
ieftin.
Se petrecu insa un lucru neinteles. Dinapoia talharilor rabufnira strigate nu
meroase: Loveste! si sabiile scanteiara in razele lunii. Calareti necunoscuti se p
ornira sa-i taie si sa-i franga din cealalta parte pe talharii inspaimantati de
atacul neasteptat Capatul din spate al digului era inchis, nu le mai ramanea dec
at sa scape pe de laturi. In timp ce unii se mai impotriveau cu disperare, cei m
ai multi sareau ca ratele in clisa de turba ce se desfacea indata sub greutatea
lor. Asa ca se agatau de tipirig, de papura si de trestii, se tupilau dupa tufis
uri sau se intindeau pe burta, ca sa nu se scufunde dintr-o data. Doar un grup r
estrans, inarmat cu coase alungite, se mai apara un timp cu turbare, ranind cati
va calareti, dar in curand si aceasta mana de oameni, vazand ca nu mai au nici o
scapare, aruncara armele si cazura in genunchi, cersind indurare. Fura lasati i
n viata pentru marturisiri.
Atunci calaretii din amandoua partile se intalnira si indata incepura intreba
rile:
Doi calareti iesira numaidecat din randuri. Unul se apleca spre oblancul lui
jupan Cyprianowicz si luandu-i mana, i-o acoperi de sarutari, celalalt se arunca
in bratele preotului.
Dupa ce sfarsira cu imbratisarile, jupan Cyprianowicz isi recapata glasul cel
dintai:
Strigatele de izbanda ale jupanilor Bukojemski, ale slujitorilor si ostenilor
le intrerupsera vorbirea. In aceeasi clipa, dadura fuga si argatii cu torte apr
inse; jupan Cyprianowicz poruncise sa se ia mai multe, ca sa aiba cu ce lumina i
n noptile intunecoase.
Pe dig, se facu lumina ca ziua si in stralucirea facliilor, Taczewski o zari
pe jupanita Sieniaska pe calul sur.
Si amuti la aceasta priveliste; vazand uluirea tanarului, preotul Woynowski r
osti:
Jacek isi apropie calul si se opri langa jupanita, dupa care se descoperi si
ramase asa inaintea ei fara o vorba, cu rasuflarea aproape taiata si fata alba c
a varul.
Curand, chipiul ii scapa din mana, ochii i se inchisera, iar capul ii cazu pe
coama calului.

CAPITOLUL XXX

Jacek era ranit, intr-adevar. Unul dintre talharii care se aparasera pana in
ultima clipa, il impunsese cu coasa in bratul stang, iar pentru ca marsaluiau fa
ra platose si umarare, varful ascutit il crestase destul de adanc de la umar pan
a la cot. Taietura nu era prea grava, dar sangera din belsug, de aceea tanarul l
esinase. Preotul Woynowski porunci sa-l culce intr-o caruta si legandu-i rana, i
l lasa in grija femeilor. Jacek deschise indata ochii si incepu sa se uite ca la
soare la chipul jupanitei Sieniaska, aplecat deasupra lui.
In acest timp, slujitorii astupara santul cat ai bate din palme si dadura pin
ii la o parte. Convoiul si steagul de osteni strabatura digul si ajunsera la dru
m uscat, unde se oprira sa se odihneasca, sa puna randuiala in lucruri si sa cer
ceteze prinsii. De la Taczewski, preotul se duse la jupanii Bukojemski, sa vada
daca nu erau si ei vatamati. Nici pomeneala! Caii aveau sumedenie de zgarieturi
si impunsaturi usoare, ei insa, nu numai ca erau sanatosi, ci si bine dispusi, i
ntrucat ii laudau cu totii pentru barbatia lor: inainte de razboi, au casapit mai
multi oameni decat ostenii de meserie in ani intregi de truda .
Jupanii Bukojemski stiau ca asa ceva nu era cu putinta, deoarece n-aveau cu c
e sa-si plateasca oamenii, caii si lucrurile necesare ostenilor din steagurile d
e elita. Ascultara totusi maguliti indemnurile si cand bidoanele de tabla incepu
ra sa treaca din mana in mana, nu se lasara intrecuti de nimeni nici in aceasta
privinta.
In vreme ce se intamplau toate acestea, ostenii scoteau talharii de par de pr
in noroaie si-i aduceau inaintea lui jupan Zbierzchowski, a lui jupan Cyprianowi
cz si a preotului. Nu scapa nici unul, fiindca in steagul care, afara de cei tre
i sute de osteni, numara noua sute de slujitori, erau destui oameni ca sa inconj
ure toata mlastina si amandoua capetele digului. Vederea prinsilor ii uimi totus
i foarte mult pe jupan Serafin. Se astepta sa gaseasca printre ei, cum il preven
ise pe fiul sau, pe Marcjan Krzepecki si ceata lui de sleahtici de la Radom. Can
d colo, inaintea lui se afla o gramada de haimanale manjite de noroi si mirosind
a turba, alcatuita, ca si altele de acelasi fel, din dezertori din pedestrimea
recrutata de pe domeniile regale, din tot felul de lepadaturi, slujitori fugiti
de la casele magnatilor si tarani robi, intr-un cuvant, din hotii ce se indeletn
iceau cu jaful la drumul mare si prin paduri. O multime de asemenea cete bantuia
u indeosebi in tinutul impadurit al Sandomierzului si intrucat se formau din oam
eni in stare de orice, amenintati de pedepse aspre daca erau prinsi, atacurile l
or erau deosebit de indraznete si incaierarile cu ele destul de indarjite.
 Cautarea prin mlastini mai dura un rastimp, apoi jupan Cyprianowicz ii spuse
lui Zbierzchowski:
Jupan Zbierzchowski zambi si ii raspunse:
La acestea, un taran inalt si osos, cu fata umflata si cu parul galbui, iesi
din randul prinsilor si ploconindu-se la scara lui jupan Cyprianowicz, il vesti:
Auzindu-l, preotul si jupan Serafin se privira cu mirare.
Preotul statu o clipa pe ganduri, apoi rosti:
Taranul se uita la oamenii lui, cumpanind daca sa vorbeasca sau sa taca, iar
preotul adauga:
Preotul si Cyprianowicz se privira iarasi uimiti.
Dupa care il intreba pe taran:
Atunci jupan Zbierzchowski se adresa slujitorilor:

CAPITOLUL XXXI

Dupa care, incepura sa se sfatuiasca. Jupanii Bukojemski erau de parere sa sc

himbe vesmintele jupanitei cu ale primei femei intalnite in cale, s-o urce pe ca
l, s-o inconjure cu argati si cu scutieri travestiti in talhari si sa se duca la
locul hotarat de Marcjan, iar cand acesta avea sa-i atace, sa puna mana pe el s
i sa-l pedepseasca pe loc, ori sa-l lase in seama tribunalelor din Cracovia. Ei
insisi se oferira din toata inima sa conduca alaiul si jurara ca-l vor aduce pe
Marcjan legat la picioarele jupanitei Sieniaska. La inceput, propunerea tinerilo
r placu tuturor, dar cand cumpanira mai bine, intelesera ca savarsirea ei era de
osebit de trudnica. Jupan Zbierzchowski putea si avea dreptul sa ajute la nevoie
niste calatori intalniti intamplator pe drum, dar nu-i era ingaduit si nu voia
sa-si angajeze ostenii in treburile altora. Pe de alta parte, de vreme ce printr
e atacatori se gasise un om gata sa arate judecatii pe principalul vinovat, aces
ta putea fi oricand tras la raspundere si pedepsit dupa cum merita. Iata de ce s
i jupan Serafin, si preotul Woynowski ajunsera la convingerea ca dupa razboi vor
avea destul timp pentru asta, deoarece nu era de presupus ca amandoi Krzepecki,
posedand mosii insemnate, le vor parasi si vor fugi. Numai jupanii Bukojemski n
u cazura de acord, deoarece ei ar fi preferat sa sfarseasca treaba acum. Declara
ra chiar ca, de vreme ce lucrurile stau asa, vor pleca numai ei cu slujitorii sa
-l aduca pe Marcjan, dar jupan Cyprianowicz nu le dadu invoire. Ii convinse, ins
a, Jacek, care-i implora sa-l lase pe Krzepecki in seama lui.
Ochii lui feciorelnici sticlira atat de amenintatori, incat cei patru frati, se
infiorara; stiau prea bine cat de ciudat se impleteau in sufletul lui Jacek bla
ndetea, inflacararea si amintirea nedreptatilor incercate.
Mai repeta de cateva ori: vai lui! vai lui! si pali iarasi din cauza sangelui p
ierdut mai inainte. Se luminase de-a binelea. Aurora diminetii arunca peste lume
culori trandafirii si scanteia in picaturile de roua agatate de trestii, papura
, frunzele copacilor si de acele pinilor pitici ce cresteau ici si colo pe malur
ile mlastinii. Jupan Zbierzchowski porunci prinsilor sa ingroape trupurile morti
lor, ceea ce facura destul de repede, fiindca turba moale se lasa indepartata cu
usurinta de lopeti, si cand pe dig nu mai ramase nici o urma de lupta, convoiul
porni mai departe spre Szydlowiec.
Jupan Cyprianowicz o sfatui pe jupanita sa urce din nou in caleasca si sa doa
rma bine inainte de popas, dar ea declara sus si tare ca nu-l va lasa singur pe
Jacek, asa ca nici macar preotul Woynowski nu mai incerca s-o abata de la aceast
a hotarare. Ramasera deci numai ei doi si vizitiul, deoarece jupaneasa Dzwonkows
ka era atat de toropita de somn, incat urcase curand in caleasca.
Jacek zacea pe spate pe manunchiurile de fan asezate intr-o parte de-a lungul
bristei, iar ea sedea de cealalta parte, aplecandu-se intruna spre bratul lui r
anit si veghind ca sangele sa nu-i iasa prin legatura. La rastimpuri, ducea la g
ura ranitului burduful de vin vechi, care se vede ca facea minuni, fiindca dupa
o vreme i se uri sa stea culcat si-i porunci vizitiului sa traga fanul de sub pi
cioare.
 Jacek isi intoarse ochii spre chipul rumeior si rosti cu glasul soptit si tri
st:
Jupanita Sieniaska isi cobori pleoapele.
O vreme, doar inimile celor doi tineri incepura sa bata tot mai tare, caci in
telesera ca sosise clipa cand puteau sa-si destainuiasca focul inimilor.
Jacek isi duse mana sanatoasa la frunte.
Incepu sa-i povesteasca pe indelete cu glasul intretaiat, cum se intamplase i
ntr-adevar: cum il implorase pe jupan Pagowski sa faca primul pas spre impacare,
cum acesta ii fagaduise ca va intocmi o scrisoare parinteasca si cum ii trimise
se cu totul alta, despre care aflase abia mai tarziu de la preotul Woynowski si
din care se arata ca jupan Pagowski, schimbandu-si planurile, voise sa-i despart
a pentru totdeauna.
In timp ce istorisea, deoarece cuvintele ei insemnau pana la un punct o martu
risire, dar si o retraire a unor amintiri neplacute si dureroase, din cauza sfor
tarii si de rusine, rumeneala ii urca mereu in obraji si ochii i se umpleau de l
acrimi.
Jacek inchise ochii si incepu sa-si deschida inima cu o mahnire adanca:
Ai mila si lasa-ma sa te uit! . Dar tu nu m-ai parasit niciodata, m-ai insotit p
retutindeni; ziua si noaptea, pe campul de lupta si in tabara... Pana cand am in
teles ca nu te voi putea smulge din pieptul meu decat o data cu inima...
Tacu, inecat de emotie, dar relua in curand:
Cu aceste cuvinte, se apleca spre ea si isi rezema tampla de umarul ei.
Jupanita avea impresia ca Jacek ingana un cantec minunat. Lacrimile ii umezir
a genele si un val de fericire ii inunda inima. Se instapani iarasi tacerea, num
ai fecioara suspina indelung, fericita, cum nu i se mai intamplase vreodata in v
iata.
Iar el raspunse:
Si pentru a treia oara se asternu tacerea, doar caruta scar-aia, inaintand al
ene prin nisipul drumului larg. Dincolo de padure, iesira la timpul deschis, sca
ldat in soare, cu lanuri de secara presarate din belsug cu maci rosii si albastr
ele. Domnea o liniste adanca. Deasupra tarlalelor secerate, ici si colo incremen
eau in vazduh ciocarliile triluind cu infocare, la marginile campului luceau sec
erile, iar dinspre lunca indepartata, verde, razbateau strigatele si cantecelele
pastorilor, linistea insorita si glasurile din jur inganau doar fericirea si im
batarea lor.
Abia preotul Woynowski ii readuse cu picioarele pe pamant; apropiindu-se pe n
esimtite de brisca, intreba:
Jacek tresari si se uita la el cu ochii stralucitori, ca si cand s-ar fi trez
it din somn.
Preotul privi cu luare aminte mai intai la el, apoi la jupanita.
Si isi indemna calul inapoi la tovarasii de drum. Tinerii fura cuprinsi din n
ou de fericirea lor netarmurita; incepura sa se uite unul la altul, sorbindu-se
din priviri.
Jacek o privi uluit:
Atunci copila nu mai zise nimic, multumindu-se sa-si rada in pumni cu rasul e
i rasunator ca un clopotel de argint
In acest timp, cand preotul se intoarse la ai lui, ostenii care tineau la Jac
ek, se pornira sa-l iscodeasca:
Jupanii Bukojemski, ca niste oameni nu prea obisnuiti din fire sa inteleaga d
intr-o data ce aud, continuara sa se uite infricosati la preot si descoperindu-s
e, cat pe ce sa rosteasca vesnica odihna , cand un hohot de ras urias ii impiedica
sa-si duca gandul cucernic la indeplinire. In acest ras al ostenilor, se implete
au bunavointa neprefacuta si compatimirea fata de Jacek.
Cativa aflasera de la Stanislaw Cyprianowicz ce cavaler simtitor era si ghicise
ra cu totii ce mult suferise, asa ca spusele preotului avura darul sa-i invesele
asca. Indata se auzira glasuri:
Altii adaugara:
Asemenea glume isi ingaduiau prietenii lui Jacek. Unii dintre ei, stiind prin
ce primejdii trecuse jupanita si cat de rusinos se purtase Krzepecki cu ea, pus
era mana pe sabii si pornira sa strige: Aduceti-l aici! altii fura induiosati de s
oarta fecioarei, iar cativa, cand aflara cum il pedepsisera fratii Bukojemski pe
Marcjan, ii laudara pentru mintea si barbatia lor.
Curand, insa, atentia tuturor se concentra iarasi asupra celor doi indragosti
ti.
Intr-o clipita, aproape tot steagul ii inconjura pe Jacek si pe jupanita Sien
iaska. Unii incepura sa strige cu glasuri tunatoare: vivant! floreant! in timp ce
altii racneau inainte de vreme: crescite et multiplicamini .
Daca jupanita Sieniaska se sperie cu adevarat de aceste strigate sau se prefa
cu numai, ca o mulier insidiosa, nici macar preotul Woynowski nu fu in stare sa
ghiceasca, destul ca lipindu-si capsorul luminos de umarul sanatos al lui Jacek,
incepu sa intrebe rusinata si incurcata:
Tanarul o inconjura cu bratul si raspunse:
Pesemne ca Jacek nu auzi intrebarea, fiindca in loc sa raspunda, spuse:
Isi inclinara deci capetele in amandoua partile, ceea ce starni si mai mult i
nflacararea ostenilor. Vazand fata imbujorata si frumoasa ca aurora diminetii a
fetei, prietenii lui Jacek mai ca-si lovira pulpele de admiratie.
Si iarasi sute de glasuri bubuira si mai puternic:
Intrara astfel strigand in Szydlowiec, invaluiti in norii de pulbere aurie.
Locuitorii se inspaimantara la inceput si parasindu-si in fata caselor unelte
le cu care taiau cute din gresie, se ascunsera inauntru. Curand, insa, dandu-si
seama ca sant strigate de nunta, nu de manie, iesira pe ulite si se amestecara c
u ostenii, alcatuind o mare multime de oameni si cai.
Rasunara tobele si trambitele husarilor. Se veselea toata suflarea. Pana si e
vreii, pe care frica ii tinuse cel mai mult prin case, strigau vivant, desi nu p
utini habar nu aveau despre ce e vorba.
Iar Taczewski ii repeta jupanitei Sieniaska:

CAPITOLUL XXXII

Pai cum se poate- se minuna preotul Woynowski la ospatul pus la cale de tovar
asii de arme ai lui Jacek. Peste cinci-sase zile pornim si s-ar putea sa mori in
lupta; merita sa te cununi inaintea campaniei, in loc sa-i astepti sfarsitul fe
ricit si abia dupa aceea sa te casatoresti in liniste-
Auzindu-i cuvintele intelepte, ostenii izbucnira in ras; cate unii aproape ca
-si pusera mainile-n sold, iar altii se apucara sa strige in cor:
Preotul se supara putin, dar cand cei trei sute de osteni, impreuna cu jupan
Cyprianowicz, insistara, iar Jacek nici nu voi sa auda de amanare, trebui sa fac
a asa cum voia el. Legaturile reinnoite cu cei de la curte si bunavointa familie
i regale inlaturara toate piedicile; regina declara ca viitoarea jupaneasa Tacze
wska va ramane pe tot timpul razboiului langa ea, iar maria sa regele fagadui ca
va asista la cununie si, cand va avea vreme, se va gandi si la zestrea miresei.
Nu uitase ca multe din mosiile neamului Sieniaski trecusera in stapanirea famil
iei Sobieski si inaintasii lui se ridicasera in acest fel, se simtea deci dator
fata de orfana, care-l castigase cu frumusetea ei, starnindu-i mila cu atatea ne
norociri abatute asupra-i.
Jupan Matczyaski, un vechi prieten al preotului Woynowski si totodata al rege
lui, fagadui si el ca nu va pregeta sa-i aduca aminte stapanului de fata, dar as
ta dupa razboi, fiindca acum, cand pe umerii lui Jan al III-lea apasa soarta Eur
opei si a intregii crestinatati, nu avea voie sa-l preocupe cu alte treburi. Pre
otul Woynowski se bucura de fagaduiala lui, ca si cand Jacek ar fi primit o staro
stie pe cinste , deoarece era indeobste cunoscut ca jupan Matczyaski isi respecta
intotdeauna cuvantul dat, asemenea lui Zawisza. La drept vorbind, el o ajutase p
e jupanita Sieniaska in tot ce izbandise la Cracovia, el ii vorbise regelui de p
reotul Woynowski, in sfarsit, tot el o castigase de partea fetei pe regina; desi
schimbatoare de obicei, aceasta arata de la inceput multa mila si bunavointa fa
ta de copila neajutorata.
 In astfel de imprejurari, cu sprijinul curtii regale, nu le fu prea greu sa o
btina scutirea de strigarile din biserica de la episcopul Cracoviei. Mai inainte
, insa, jupan Serafin se stradui sa gaseasca pentru tinerii insuratei o locuinta
frumoasa la un negustor din Cracovia, ai carui bunici facusera negot odinioara
cu ai lui Cyprianowicz, pe vremea cand acestia traiau la Lwow si aduceau matasur
i din Rasarit. Era o locuinta minunata, cum in imbulzeala de sleahtici si capete
nii de osteni din oras, aveau prea putini dintre oamenii de vaza. Stanislaw Cypr
ianowicz, hotarand in sinea lui ca Jacek sa petreaca cele cateva zile dinaintea
campaniei cu adevarat ca in rai, o impodobi cu macate si flori proaspete; ceilal
ti prieteni il ajutara din tot sufletul. Imprumutandu-i ce aveau mai bun: tesatu
ri, covoare si alte asemenea lucruri costisitoare, pe care nobilii din steaguril
e de husari le luau cu ei si in timpul marsurilor.
Intr-un cuvant, cu totii se aratara binevoitori cu tanara pereche, ajutand-o
cu ce se putea si avea fiecare, afara de fratii Bukojemski. In primele zile dupa
sosirea la Cracovia, acestia veneau si de cate doua ori pe zi la jupanii Cypria
nowicz, la Jacek si prin carciumile unde beau ostenii din steagul printului Alek
sander, dar mai apoi nu-i mai vazu nimeni. Preotul Woynowski banuia ca se imbata
pe la marginea orasului, unde slujitorii ii vazusera intr-adevar intr-o seara s
i unde miedul si vinul erau mai ieftine, dar indata dupa aceea, nu se mai auzi d
e ei. Purtarea lor ii infurie pe parintele Woynowski si pe jupanii Cyprianowicz,
carora s-ar fi cuvenit sa nu uite ca le datorau recunostinta.
Presupunerea preotului se arata totusi gresita, deoarece in ajunul cununiei l
ui Jacek, cand locuinta acestuia gemea de cunoscutii veniti sa-l firitiseasca si
sa-i aduca daruri, cei patru frati isi facura aparitia in cele mai frumoase ves
minte pe care le aveau, gravi, cu fetele calme, dar pline de taina.
Mateusz, insa, il inghionti si interveni:
Apoi se uita la preot, la cei doi Cyprianowicz, in sfarsit, intorcandu-se spr
e Jacek, isi drese glasul ca un om care voia sa vorbeasca mai mult.
El ii privi cu ochii prostiti si intreba:
Mateusz mai repeta de cateva ori: cum se cuvine... cum se cuvine... cum se cuv
ine... apoi se poticni, incepu sa se uite la ceilalti frati, cerandu-le ajutorul
din ochi, dar si ei uitasera cu totul ce trebuia sa urmeze.
Cei de fata se pornira sa rada, iar jupanii Bukojemski se incruntara, ceea ce
vazand, jupan Serafin hotari sa le vina in ajutor.
Si incepura sa-l ia in brate cu randul, apoi Mateusz rosti cu simplitate:
Ii inmana ceva invelit intr-o bucata de atlas rosu, in timp ce fratii ceilalt
i repetau induiosati:
Puse pachetelul pe masa si incepu sa desfaca bucata de atlas; deodata, se dad
u inapoi si exclama:
Cei de fata ramasera de-a dreptul uluiti, astfel ca se asternu tacerea.
Si masurandu-i pe rand cu priviri aspre, li se adresa de sus:
Mateusz iesi inaintea fratilor si clocotind de manie, vorbi dupa cum urmeaza:
Daca ar fi spus-o un om ca noi, mai mult ca sigur ca langa urechea de pe masa
ar fi aparut inca una, dar cand o fata bisericeasca vorbeste astfel, Dumnezeu s
-o judece si sa tina partea nevinovatiei! Parinte, domnia ta ne intrebi daca sun
tem turci, iar eu intreb la randul meu: crezi cu adevarat ca am taiat urechea un
ui mort-... O, fratii mei buni, sarmani fara vina, ati ajuns sa fiti numiti turc
i, dusmani ai credintei!...
Glasul incepu sa-i tremure, deoarece parerea de rau ii invinse mania, in timp
ce fratii ceilalti, uluiti de banuiala nedreapta, se impotrivira cu glasuri pli
ne de jale:
Preotul se intoarse spre cel mai mare:
Fratii se privira uimiti.
Stanislaw Cyprianowicz incepu sa rida:
Asadar, jupanii Bukojemski si Stanislaw Cyprianowicz, cunoscand indarjirea ta
narului cavaler, il privira mirati, iar el, parca in loc de raspuns, adauga:

CAPITOLUL XXXIII
 Pentru Jacek Taczewski sosi, in sfarsit, ziua fericirii mult asteptate. La Cr
acovia, printre oraseni, se raspandise vestea, repetata cu uimire, ca in ostire
se afla un cavaler care astazi se va cununa si maine va pleca la razboi. Iar can
d se auzi ca regele si regina aveau sa ia parte la cununie, multimile incepura s
a se adune de dimineata in biserica si in jurul ei. In cele din urma, se ajunse
pana acolo ca trabantii regelui se vazura nevoiti sa faca randuiala si sa deschi
da loc de trecere pentru alaiul de nunta. Ostenii din steagul lui Taczewski veni
ra cu totii, atat din prietenie pentru el, cat si fiindca fiecare voia sa fie va
zut in apropierea regelui. Venira de asemenea si multi dregatori, chiar dintre a
ceia care nu auzisera niciodata de Jacek Taczewski, deoarece se aflase ca regina
ii luase pe tineri sub obladuirea ei, iar la curte multe depindeau de sprijinul
si bunavointa acesteia.
Unora dintre carmuitorii de vaza li se parea tot atat de ciudat, ca si orasen
ilor, ca regele, pe umerii caruia apasa acum soarta aproape a intregii lumi si l
a care soseau in fiecare zi pe cai inspumati olacarii din alte tari, isi gaseste
totusi vreme sa participe la cununia unui simplu ostean din polcurile de elita.
Unii puneau totul pe seama bunatatii mariei sale si a dorintei de a castiga ini
mile luptatorilor, sau presupuneau ca intre rege si Taczewski ar exista legaturi
de familie apropiate, greu de dat in vileag; altii luau in ras astfel de banuie
li, sustinand cu dreptate ca in acest caz regina, de obicei atat de apriga, inca
t nu o data regele trebuia sa raspunda inaintea ei si pentru pacatele din tinere
te, n-ar fi sprijinit cu atata inflacarare unirea indragostitilor.
Lumea aproape ca uitase de neamul Sieniaski, asa ca regele, ca sa puna stavil
a tuturor clevetirilor si banuielilor, amintise inadins cat ii era de indatorata
familia Sobieski. Atunci incepusera sa se preocupe cu totii de jupanita Sienias
ka si, cum se intampla la curte, sa o compatimeasca, sa se induioseze de suferin
ta ei si sa-i laude virtutea si frumusetea. Zvonurile despre farmecul ei se rasp
andisera de mult printre oraseni si cand acestia o vazura, in sfarsit, nimeni nu
se socoti inselat in asteptarile lui.
Fecioara veni la biserica impreuna cu regina, astfel ca in prima clipa, toate
privirile se intoarsera spre stapana a carei frumusete pastra intreaga straluci
re a soarelui dinaintea amurgului. Cand, insa, se indreptara asupra miresei, pre
tutindeni, printre dregatori si osteni, sleahtici si oraseni, se auzira soapte s
i chiar vorbe rostite cu glas tare:
Si era adevarat. In acele timpuri, fetele nu erau imbracate totdeauna in alb
pentru cununie, dar pe ea jupanitele de la curtea reginei o invesmantasera in cu
loarea nevinovatiei, pentru ca dorinta ei fusese sa ajunga la altar in cea mai b
una rochie ce o avea. Asadar, in alb, cu coronita verde pe capsorul balai si fat
a sfioasa, cu ochii plecati, tacuta, zvelta, arata ca o lebada imaculata sau ca
un crin nepatat.
Insusi Jacek Taczewski ramase mirat la vederea ei; acum parea cu totul alta d
ecat de obicei.
Pe legea mea! isi spuse, cum o sa ma duc eu la ea! E o adevarata printesa, un
inger, fata de care este pacat sa vorbesti altfel decat in genunchi .
Si aproape ca se infiora de teama. Dar cand, in cele din urma, ingenunche ina
intea altarului si auzi glasul preotului Woynowski incepand cuvantarea cu vorbel
e: V-am cunoscut pe amandoi de mici , cand stola le impreuna mainile si deslusi soa
pta miresei: Te iau de barbat , iar dupa aceea corul intona Veni, Creator, Jacek av
u impresia ca fericirea ii va sparge pieptul, cu atat mai usor, cu cat n-avea pl
atosa la el. O indragise demult, din anii copilariei, si stia ca o iubeste, dar
abia acum intelese ca-i este draga peste masura. Si iarasi se gandi:
Cred ca am sa mor, fiindca daca omul poate fi atat de fericit in viata, cum ar
mai putea fi in cer-
Isi spuse insa, ca inainte de a muri, trebuie sa-i multumeasca lui Dumnezeu s
i deodata prin fata ochilor sufletului ii trecura gloatele turcilor, barbi, turb
ane, iatagane, steaguri si tuiuri. Un strigat i se smulse din inima spre Dumneze
u:
Am sa-i multamesc, am sa-i multamesc! Simti ca pentru acesti vrajmasi ai crucii
si ai credintei se va preface in leu nimicitor. Vedenia starui doar o clipita,
apoi pieptul i se umplu iarasi de o fericire nemarginita si de dragoste.
 In acest timp, ceremonia lua sfarsit; alaiul porni spre locuinta pregatita pe
ntru tinerii insuratei de Cyprianowicz si impodobita de tovarasii de arme din st
eagul lui. Jacek abia apuca s-o stranga la piept pe tanara jupaneasa, ca trebuir
a sa alerge amandoi in intampinarea perechii regale, care venea de la biserica.
La masa, fusesera pregatite doua jilturi inalte, asa ca dupa ce primira binecuva
ntarea ingenunchind inaintea regelui si a reginei, Jacek ii pofti pe milostivii
stapani la ospatul de nunta, dar maria sa refuza.
Taczewski imbra-i-a genunchii regelui, iar acesta lua de pe masa un pahar pli
n si ura:
Se iscara strigate: vivant, crescant, floreant! Apoi regele cuvanta din nou:
Iata ce-mi scrie printul de Lorena, generalissimus imparatesc, despre batalia
de la Presburg.
Si incepu sa citeasca, destul de rar, caci epistola era scrisa in limba franc
eza si trebuia s-o traduca in polona:
Calarimea imparatului a atacat cu vitejie si inflacarare, dar biruinta au adus
-o polonezii, fiindca nemtii n-au mai avut nimic de facut. Nu gasesc destule cuv
inte de lauda pentru barbatia, puterea si purtarea lui jupan Lubomirski, a capet
eniilor si a ostenilor pe care-i conduce .
Regele zambi si raspunse:
Regele deveni deodata grav:
Apoi privi cu luare aminte la Taczewski, vrand parca sa-l cerceteze, si conti
nua:
Jacek isi inconjura sotia cu bratul si se apropiara amandoi de rege.
Ochii i se umplura de lacrimi, sangele ii urca in obraji si relua cu glasul t
remurand de emotie.
Ingenunche la picioarele regelui, iar acesta se pleca si strangandu-i capul i
n maini, se bucura:
Preotul Woynowski avea lacrimi in ochi, fratii Bukojemski hohoteau de zor, in
flacararea si curajul cuprinsera inimile celor de fata.
Sabiile zanganira in teaca.
Cand se facu liniste, jupaneasa Taczewska se apleca la urechea solului si ii
sopti cu buzele palide:

CAPITOLUL XXXIV

Cu toate acestea, ramasera inca doua zile impreuna. Curtea pleca intr-adevar
a doua zi, dar pentru ca regina cu jupanitele ei si o multime de dregatori laici
si clerici aveau sa-l conduca pe rege pana la tabara din Muntii Tarnowski, unde
era prevazuta o mare trecere in revista a ostilor, alaiul foarte numeros trebui
a sa inainteze destul de incet, asa ca nu era prea greu de ajuns. Convoiul urmat
or, alcatuit numai din osteni in frunte cu regele, de la hotar pana la Viena, av
ea sa uimeasca lumea cu iuteala lui, mai ales ca regele mergea inaintea ostirii,
dar pana la Muntii Tarnowski, regina si curtea facura sase zile. Cuplul Taczews
ki ajunse deci convoiul in ziua urmatoare, dupa care tanara jupaneasa se muta in
truna din calestile regale, iar Jacek pleca in graba sa petreaca noaptea impreun
a cu steagul lui. Clipa despartirii se apropia. La douazeci si doi august, regel
e isi lua ramas bun in chip solemn de la iubita lui Marysienka si dis-de-diminea
ta incaleca pe cal, ca sa-i arate ostirea si sa porneasca apoi in fruntea ei spr
e Gliwice.
Bagara cu totii de seama ca, desi se despartea intotdeauna de ea cu cea mai m
are greutate, fiindca-i era draga ca lumina ochilor si suferea chiar daca era vo
rba de numai cateva zile, de asta data avea fata luminoasa. Astfel, demnitarilor
laici si clerici, care stiau cat de cumplit este razboiul cu acest vrajmas ce a
taca acum cu o putere nemaivazuta, le veni inima la loc. Intr-adevar, turcii au p
us in miscare trei parti ale lumii, dar daca regele nostru, cel mai mare nimicit
or al lor, merge atat de voios la acest razboi, nu mai avem de ce sa fim ingrijo
rati . Si inimile se umplura de curaj; privelistea ostirii ii imbarbata si mai mul
t, dandu-le siguranta victoriei. Luptatorii impreuna cu slujitorii ce misunau pr
in tabara pareau foarte numerosi. Cat puteai cuprinde cu privirea, se vedeau num
ai rasfrangerile soarelui in coifuri, platose si sabii, in tevile muschetelor si
ale tunurilor. Stralucirile erau atat de puternice, incat ochii se mijeau orbit
i. Deasupra ostirii, fluturau in vazduhul albastru stindardele si steguletele in
toate culorile curcubeului. Duruitul darabanelor polcurilor de pedestrime se im
pletea cu ecoul trambitelor si al goarnelor, cu larma grozava a orchestrelor de
ieniceri si cu nechezatul cailor. Mai intai, porni dintr-o latura convoiul carel
or, ca sa nu impiedice miscarea ostilor, si abia dupa aceea incepu trecerea in r
evista a ostenilor. Calestile regale se aflau pe o inaltime, putin mai in dreapt
a drumului, pe unde aveau sa treaca polcurile. In cea dintai, sedea regina, impo
dobita cu pene, broderii si catifele, stralucind de bijuterii, frumoasa si impun
atoare, cu fata plina de maretie a unei femei ce dobandise in viata tot ce-si do
rise in cele mai indraznete visuri - coroana si dragostea fara margini a celui m
ai slavit dintre monarhii din acea vreme. Ca si dregatorii din imediata apropier
e a regelui, era si ea sigura ca atunci cand maria sa, sotul ei, va incaleca pe
cal, biruinta si nimicirea il vor insoti pretutindeni, cum se intamplase si pana
atunci. Intuia ca in aceasta clipa, ochii lumii intregi, incepand de la Tarigra
d si pana la Roma, Madrid si Paris, sant atintiti asupra lui, ca toata crestinat
atea isi intinde mainile spre el si numai in el si in aceste brate de fier vede
salvarea, asa ca inima ei tresalta de mandria femeiasca. Puterea noastra va crest
e, iar faima ne va ridica deasupra tuturor celorlalti regi , isi spuse in gand, de
aceea, chiar daca sotul ei conducea abia douazeci si ceva de mii de oameni impo
triva hoardelor nenumarate ale turcilor, pieptul ei era inundat de bucurie si ni
ci o umbra de teama nu-i intuneca fruntea alba. Uitati-va la biruitor, uitati-va
la regele si parintele vostru, le atrase atentia copiilor ce umpleau caleasca, p
recum puii cuibul, cand se va intoarce, lumea va ingenunchea inaintea lui, multa
mindu-i .
In alte calesti, se vedeau chipurile surazatoare ale jupaneselor de la curte,
mitrele episcopilor si fetele aspre ale senatorilor care ramaneau acasa pentru
a carmui tara in lipsa stapanului. Regele se afla mai aproape de ostire, dar se
vedea bine pe colina din apropiere, inconjurat de hatmani si ghinarari, aidoma u
nui urias calare. Ostenii aveau sa treaca pe un drum mai jos, parca pe la picioa
rele lui.
Mai intai, trecu inainte cu duruit surd si scrasnet de lanturi artileria lui
jupan Martin Kacki. In urma ei, venira polcurile de pedestrime cu muschetele pe
umeri sub conducerea capeteniilor inarmate cu sabii, pistoale si bastoane lungi
cu care pastrau ordinea randurilor. Aceste polcuri inaintau in patrate, ca niste
fortarete miscatoare, in pas masurat, egal si tunator. Trecand prin fata calest
ii reginei, fiecare o saluta cu strigate puternice si isi inclina stindardul in
semn de cinstire. Printre ele, erau unele mai bine imbracate si destul de aratoa
se, dar cel mai bogat se infatisa pilcul de casubi, in tunici albastre cu ledunc
i galbene, alcatuit din flacai zdraveni, unul si unul, de pareau frati cu totii.
Mainile vanjoase manuiau muschetele grele ca pe niste trestii. La sunetul fluie
rului, se oprira toti ca unul inaintea regelui si prezentara armele cu atata ind
emanare, incat monarhul zambi cu multumire, iar dregatorii isi spusera: Ehei, nic
i garzile sultanului nu vor scapa prea usor, cand se vor intalni cu asemenea lup
tatori! Sunt adevarati lei, nu oameni!
Dupa ei, se insiruira steagurile polone de calarime usoara. Semanau cu niste
centauri, fiecare calaret fiind crescut parca din calul sau: erau urmasii acelor
razboinici care la vremea lor calcasera in picioare toata Germania, imprastiind
in sabii si copite polcuri si chiar armii intregi ale inchinatorilor lui Luther
. Nici cea mai grea calarime straina nu era in stare sa le tina piept in numar e
gal, iar cea mai usoara sa scape cu fuga. Insusi regele spusese despre ei dupa b
atalia de la Hotin: Ajunge sa-i conduci, taie totul, precum cosasii iarba . Chiar d
aca acum avansau fara graba pe dinaintea calestilor, orice om, fie si nepriceput
in ale razboiului, ghicea usor ca numai viforul putea sa alerge mai iute ca ei,
sa se intoarca si sa izbeasca atat de repede. Surlele si tobele rasunau in fata
lor, iar ei mergeau, steag dupa steag, cu sabiile scoase in maini, ce pareau ni
ste palose de foc in razele soarelui. Trecand de calestile regale, se clatinara
deodata ca valurile si pornira la trap, apoi la galop si desemnand un cerc urias
, trecura iarasi, de asta data ca uraganul, pe langa regina, strigand infricosat
or: loveste, ucide! , cu sabiile in mana dreapta ridicata, ca pentru atac, pe caii
cu narile largite si coamele fluturand, innebuniti parca din pricina goanei. Tre
cura asa inca o data si abia dupa a treia intoarcere se oprira aproape dintr-o d
ata, fara sa rupa randurile, atat de egal, de indemanatic si de sigur, ca strain
ii aflati la curte, indeosebi cei ce vedeau prima data calarimea polona desfasur
ata, privira uluiti unii la altii, ca si cand nu le venea sa-si creada ochilor.
Apoi tot campul se acoperi parca de flori; erau dragonii. Unele polcuri venea
u sub conducerea lui jupan Jablonowski de langa Tremblowa, altele le trimisesera
magnatii, iar unul il alcatuise chiar regele pe cheltuiala lui si-l pusese cape
tenie pe jupan Maligny, fratele reginei. La dragoni, slujeau oameni simpli, in c
ea mai mare parte, dar invatati cu caii din copilarie, harsiti in tot felul de i
ncaierari, neinduplecati in lupta, e drept, nu atat de strasnici ca sleahticii,
dar ascultatori si cei mai rezistenti la greutatile razboiului.
Dar ochii si sufletele incercara cea mai mare incantare abia atunci cand porn
ira steagurile de husari. Inaintau in liniste, cum le statea bine unor asemenea
polcuri de elita. Tinute in sus, sulitele se inaltau deasupra lor ca o padure, i
ar in varful lor, falfaia in adierile usoare norul multicolor al steguletelor. C
aii lor, mai mari decat ai altor steaguri, armurile de otel batute cu aur, aripi
le de la umar frematand asemenea frunzisului in adancul codrului, maretia si man
dria lor - toate acestea faceau o impresie atat de adanca, incat regina, jupanit
ele de la curte, senatorii si mai ales oaspetii straini mai ca se ridicara in pi
cioare, ca sa-i vada mai bine. Era ceva amenintator in marsul lor de voie, intru
cat fiecare se gandea ca atunci cand aceasta lavina de fier se va rostogoli in g
oana inainte, va zdrobi, va imprastia si va sterge totul din calea ei, caci nu e
xista nici o forta omeneasca in stare sa-i tina piept. Marturii numeroase stau d
ovada. Nu erau prea departe timpurile, cand trei mii de asemenea calareti facuse
ra una cu pamantul pilcurile de cinci ori mai numeroase ale suedezilor; nu prea
demult, un astfel de steag trecuse ca un duh al nimicirii prin toata oastea lui
Carol Gustav, iar de curand, la Hotin, aceiasi husari, condusi de acelasi rege d
e acum, calcasera in picioarele cailor garzile ienicerilor tot atat de usor ca p
e un lan de grau. Multi dintre cei ce luasera parte la lupta de la Hotin, slujea
u in aceleasi steaguri si se duceau acum sub zidurile unei capitale straine mand
ri, siguri de ei, linistiti, ca la un nou seceris.
Sufletul acestor steaguri parea alcatuit din putere si groaza. In urma lor, s
e isca deodata vantul dinspre miazazi, falfaind steguletele din varful sulitelor
, zburlind coamele incretite ale cailor si facand aripile sa fosneasca atat de p
uternic, incat telegarii andaluzi, inhamati la calesti, incepura sa se ridice pe
picioarele dinapoi. Steagurile se apropiara la douazeci de pasi de alaiul regin
ei, apoi se intoarsera intr-o parte si trecura in escadroane stranse.
Atunci isi zari jupaneasa Taczewska sotul pentru ultima oara inainte de razbo
i. Calarea la margine, in randul al doilea, imbracat in fier, cu aripi la armura
si la coiful, ale carui clape pentru urechi ii ascundeau obrajii.
Roibul vanjos de Anatolia il purta usor, cu toata armura grea, scuturand din
cap, muscandu-si zabala si sforaind cu zgomot, de parca voia sa-si asigure stapa
nul ca totul se va sfarsi cu bine.
Jacek isi intoarse capul incopciat in fier spre sotie si isi misca buzele, ca
si cand i-ar fi soptit ceva. Cu toate ca la urechile ei nu ajunse nici o vorba
deslusita, ghici ca-i spunea inca o data ramai sanatoasa si inima i se umplu de at
ata dragoste si dor, incat daca s-ar fi putut preschimba fie si cu pretul mortii
intr-o randunica, de pilda, care sa i se aseze pe umar sau pe steguletul din va
rful sulitei si sa-l insoteasca la drum, n-ar fi ezitat nici o clipa.
O podidira lacrimile, in timp ce el trecu stralucitor in lumina soarelui, mar
et si parca sfintit de slujba ce avea s-o indeplineasca.
Dupa steagul printului Aleksander, se apropiara si trecura altele, la fel de
aratoase si de viteze, apoi, asemenea celorlalte polcuri, parcurgand un cerc mar
e, se asezara pe campie aproape in aceleasi locuri din care plecasera, acum, ins
a, in formatie de mars.
 Din calestile aflate pe inaltime, privirea putea sa imbratiseze aproape toata
ostirea. In apropiere si in departare, se vedeau armurile stralucitoare, unifor
mele stacojii, lucirile sabiilor, padurea de sulite, norii de stegulete, iar dea
supra lor, stindardele mari, aidoma unor flacari uriase. Dinspre polcurile mai a
propiate, vantul aducea mirosul sudorii de cal si se auzeau poruncile capeteniil
or, ecourile surde ale tobelor si suierul fluierelor. In aceste ecouri si porunc
i, in aceasta bucurie si inflacarare, era parca ceva ce prevestea victoria. Sigu
ranta nezdruncinata a biruintei crucii asupra semilunii inunda toate inimile.
Regele mai zabovi o clipa langa caleasca reginei, apoi dadu pinteni calului s
pre ostire, binecuvantat cu sfintele moaste si crucea de episcopul Cracoviei. In
curand, sunetul ascutit al trambitelor sfasie vazduhul si masa de oameni si cai
se clatina si incepu sa se alungeasca, urnindu-se inainte spre apus. In fata, s
e vedeau insemnele steagurilor usoare, urmate de husari si de dragonii care inch
ideau convoiul urias.
Episcopul Cracoviei isi inalta cat putu de sus deasupra capului amandoua brat
ele cu crucea si sfintele moaste:
Atunci, din peste douazeci de mii de piepturi de cavaleri rasuna cantecul pe
care poate ca jupan Kochowski l-a alcatuit inadins pentru aceasta campanie de po
mina:
1 Martin Luther (1483-l546) - conduc-tor, teoretician -i reformator ger
man religios; ini-iatorul
luteranismului.
2 Fac--se voia ta... (lb. lat.).
3 Precum în cer (lb. lat.).
4 -i pe p-mânt (lb. lat.).
5 Nobil polonez.
6Marcin Kromer (n. ed. polone).
---------------
------------------------------------------------------------
---------------
------------------------------------------------------------
4