Sunteți pe pagina 1din 8

Semnificaţia zilelor din Săptămâna Mare

(CrestinOrtodox.ro)

- În aceasta seara crestinii l-au privegheat pe Domnul nostru Iisus Hristos. Cantarile
Prohodului se sting usor si urmeaza ceasuri de meditatie pentru fiecare dintre noi. Avand
aceste cateva momente de asteptare a Învierii Domnului, Parintele Teofil Pârâian, sa
incercam sa rememoram ultimul drum al Domnului. Sa parcurgem impreuna cu
ascultatorii nostri acest urcus prin pogorare, plecand din Duminica Floriilor, cand am
vazut intrarea in Ierusalim a Domnului nostrum Iisus Hristos, trecand cu gandul prin
fiecare zi a Saptamanii Patimilor. Lunea cea mare, cand am facut pomenire de Sfantul Iosif
cel prea frumos si de smochinul care s-a uscat prin blestemul Domnului, Martea cea mare,
cand am pomenit pe cele zece fecioare din Sfanta Evanghelie si pilda talantilor, Miercurea
mare, in care s-a facut pomenire de femeia cea pacatoasa care a uns cu mir pe Domnul si
ajungem la ziua de ieri, Sfanta si marea Joi, in care am praznuit patru lucruri: spalarea
picioarelor, cina cea de taina, rugaciunea din Ghetsimani si vanzarea Domnului. Sa
incepem asadar cu Duminica Floriilor ca punct de inceput al acestei privegheri.

- Duminica Floriilor este punct de inceput al privegherii pentru adancirea in gandurile


praznuitoare ale evenimentelor care tin de mantuirea noastra. De fapt, Duminica Floriilor sau
Duminica Stalparilor este precedata de sambata lui Lazar, in care Biserica pomeneste invierea lui
invierea lui Lazar facuta de Domnul nostru Iisus Hristos si care are legatura si cu Duminica
Stalparilor, in intelesul ca primirea triumfala ce I s-a facut Domnului Hristos, care a intrat in
Ierusalim ca Imparat smerit, implinind o proorocire din Vechiul Testament, a fost determinata
cumva si de invierea Sfantului si dreptului Lazar, de minunea premergatoare primirii triumfale a
Domnului in Ierusalim. De aceea Biserica si zice, vorbim cu Domnul Hristos si in sambata
premergatoare Duminicii Floriilor, si in Duminica Floriilor, zice exprimand prin alcatuirea
Bisericii urmatoarele cuvinte: "Invierea cea de obste mai inainte de patima Ta incredintand-o, pe
Lazar din morti l-ai inviat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta si noi ca pruncii semnele
biruintei purtand, Tie biruitorului mortii strigam: Osana Celui dintru inaltime, bine esti cuvantat
Cel Ce vii intru numele Domnului". Aducem in actualitatea noastra un eveniment petrecut in
vremea propovaduirii Domnului nostru Iisus Hristos si participam si noi la el in vremea noastra.
Îl avem in fata pe Mantuitorul care intra in Ierusalim, calare fiind pe mânzul asinei, cum spune
proorocia. Şi noi il intampinam pe Domnul nostru Iisus Hristos cu crengi inverzite si cu inima
primitoare, ca Domnul Hristos sa nu intre numai in Ierusalimul cel pamantesc, ci mai ales in
Ierusalimul sufletului nostru, Ierusalim insemnand cetatea pacii sfinte, pacea sfanta. Aducem si
noi Mantuitorului lauda, asa cum i-au adus pruncii din Ierusalim cand au zis: "Osana celui dintru
inaltime, bine esti cuvantat Cel Ce vii intru numele Domnului" (Mt. 21, 9), iar Domnul nostru
Iisus Hristos s-a indreptat spre Templul din ierusalim unde a facut minuni. Asteptam ca si in
sufletul nostru sa intre Mantuitorul nostrum Iisus Hristos ca intr-un lacas al Sau, ca intr-un
templu si sa vindece neputintele noastre. De aceea zicem cu Biserica: "Învierea cea de obste mai
inainte de patima Ta incredintand-o, pe Lazar din morti l-ai inviat Hristoase Dumnezeule". Şi din
1
partea noastra spunem: "Pentru aceasta si noi ca pruncii" - se intelege de odinioara - "semnele
biruintei purtand", - semnele Invierii, aratata in viata cea noua din crengile pe care le avem in
mana sau macar in constiinta - "Ţie biruitorului mortii strigam: Osana Celui dintru inaltime, bine
esti cuvantat Cel Ce vii intru numele Domnului". Şi adaugam: Vino si in viata noastra, in
constiinta noastra, vino si ne ajuta sa-Ti aducem tot mai multa marire, sa constientizam tot mai
mult binefacerile Tale.

- Parinte Teofil, de ce se numeste acest rastimp Saptamana Patimilor sau Saptamana


Mare?
- Rastimpul acesta pana la Sfintele Pasti, pana in Sambata cea Mare inclusiv, se numeste
Saptamana Patimilor sau poate ca mai corect Saptamana Patimirilor Domnului Hristos, pentru ca
in acest rastimp se pomenesc evenimente legate de suferintele Mantuitorului si evenimente
premergatoare acestor suferinte, si se face pomenire de lucruri care privesc mantuirea noastra,
lucruri de o importanta deosebita. De aceea saptamana aceasta se mai numeste si Saptamana
Mare, saptamana in care ne gandim la lucruri mari si minunate, de importanta pentru fiecare
dintre noi. Credinciosii in aceasta saptamana sunt cu mai multa grija in ceea ce priveste randuiala
Postului, sunt cu mai multa luare aminte la slujbele dumnezeiesti care se fac in mod deosebit in
aceasta saptamana, slujbe mai lungi, slujbe mai adanci parca decat in alta vreme, slujbe mai
angajante pentru credinciosii care iau parte la ele, in dorinta de a-si aduce iubirea si recunostinta
lor fata de Mantuitorul care pentru noi si pentru a noastra mantuire s-a rastignit in vremea lui
Pontiu Pilat si a patimit si s-a ingropat, ca dupa aceea sa urmeze Învierea cea de-a treia zi,
propovaduita de Scripturi si praznuita de noi la Sfintele Pasti. În primele zile ale Saptamanii
Sfintelor Patimiri ale Domnului Hristos este randuit ca in Sfanta Biserica sa se spuna in chip de
marturisire si de rugaciune urmatorul text liturgic: "Camara Ta Mantuitorule o vad impodobita
si imbracaminte nu am ca sa intru intr-insa. Lumineaza-mi haina sufletului meu, Datatorule
de lumina si ma miluieste".

- În Sfanta si Marea Luni se face pomenire de fericitul Iosif cel prea frumos si de smochinul
care s-a uscat prin blestemul Domnului.
- Luni, in Saptamana Sfintelor Patimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos, Biserica ne adduce
aminte de fericitul Iosif cel frumos, cel frumos la trup si la suflet. Este vorba de Patriarhul Iosif,
care ne impresioneaza pe toti prin dorinta lui de a-I sluji lui Dumnezeu implinind poruncile, prin
dorinta lui de a fi curat inaintea lui Dumnezeu, prin faptul ca a fost bun si binevoitor cu fratii sai
care l-au vandut in Egipt. El este o preinchipuire a Domnului nostru Iisus Hristos, cel vandut de
Iuda, unul dintre ucenicii sai, este o preinchipuire a Domnului Hristos, care a tinut sa implineasca
intru toate voia Parintelui Ceresc si sa ne fie noua pilda de urmat. Fericitul Iosif este omul
vrednic de pomenire pentru toate cate s-au intamplat cu el. A fost iubit de parintii lui, a fost iubit
de Patriarhul Iacob. Fratii lui l-au vandut in Egipt. A ajuns in Egipt si asezarea sufletului sau a
fost probata intr-o ispita peste care a trecut. A ajuns in inchisoare invinuit fiind de pacate, el, care
a tinut sa ramana fara de pacat, apoi ca talcuitor al viselor lui Faraon, mai-marele Egiptului, insa
a fost gasit drept intelept si bun de a conduce Egiptul si a salvat de la moarte prin infometare pe
concetatenii sai si pe conationalii sai, pe care dupa aceea i-a adus in Egipt. De aceea Sfanta
noastra Biserica il pomeneste cu cinstire ca un preinchipuitor al Mantuitorului.

Tot in aceasta zi de Luni binecuvantata, pomenim si o minune pe care a facut-o Domnul Hristos,
o minune spre inteleptirea credinciosilor, pentru ca negasind smochine intr-un smochin
neroditor, l-a blestemat sa se usuce si s-a uscat, iar Sfanta noastra Biserica pomenind aceasta
intamplare, are in vedere o explicatie pentru cei credinciosi, atragandu-le atentia ca suntem toti
chemati spre rodire si ca Domnul Hristos asteapta ceva de la noi, si noi suntem datori sa-i oferim
Mantuitorului virtutile noastre in loc de alte roade. Smochinul cel blestemat de Mantuitorul este
un fel de pilda pentru noi, ca sa stim ca Domnul Hristos rasplateste nu numai binele pe care-l fac
2
oamenii, ci rasplateste si pedepseste si indaratniciile lor, si neangajarile lor spre bine. Se spune in
Sinaxarul de la slujba de Luni, din Saptamana Patimilor ca Domnul Hristos nu si-a aratat
niciodata puterea pedepsitoare asupra oamenilor - sa intelegem in vremea propovaduirii Sale -
dar si-a aratat-o asupra unui smochin, ca sa se inteleaga din aceasta ca El are si putere
pedepsitoare, iar credinciosii sa se sileasca sa fie, nu sub blestem, ci sub binecuvantarea
Mantuitorul nostrum Iisus Hristos, cum reiese si dintr-o alcatuire din Postul Sfintelor Pasti, in
care vorbim fiecare dintre noi cu propriul nostru suflet si ne indemnam pe noi insine sa nu
dormitam, ci sa ne trezim si sa lucram pentru slava lui Dumnezeu si pentru binele nostru
vremelnic si vesnic.
"Camasa Ta, Mantuitorul meu, o vad impodobita, si imbracaminte nu am, ca sa intru intr-
insa. Lumineaza-mi haina sufletului meu, Datatorule de lumina, si ma mantuieste"
(Luminanda).

- În Sfanta si Marea Marti se face pomenire de cele zece fecioare din Sfanta Evanghelie.
- In Martea Saptamanii celei Mari am facut pomenire, tot indrumati de Sfanta noastra Biserica,
despre pilda celor zece fecioare, deci despre fecioarele intelepte si despre fecioarele neintelepte.
Este o pilda spusa de Domnul Hristos si pe care Sfanta noastra Biserica ne-o pune in fata
constiintei in Martea cea Mare. Si noi, parcurgand Saptamana Sfintelor Patimiri, am pomenit
marti pilda celor zece fecioare si pe cele zece fecioare, luand aminte si prin textele liturghice din
ziua respectiva la cele cinci fecioare intelepte, care au avut untdelemn in candelele lor si care l-
au intampinat pe Mirele care este Domnul Hristos, au intrat cu el in camara nuntii si s-au bucurat
de ospatul mirelui, in timp ce celelalte cinci fecioare nu s-au putut bucura de intalnirea cu Mirele
pentru ca au mers sa-si cumpere untdelemn pentru candelele lor. Aceasta pilda, Domnul Hristos
ne-o pune in fata ca sa ne gandim la faptul ca trebuie sa fim intotdeauna pregatiti prin fapte bune
pentru intampinarea Mirelui ceresc, sa fim alcatuiti prin faptele nostre cele bune ca sa putem lua
parte la ospatul cel vesnic. Domnul Hristos ne indeamna la priveghere, concluzia pildei fiind:
privegheati si va rugati ca nu stiti cind vine Fiul Omului (Mt. 25, 13). Deci, Sfanta noastra
Biserica ne invata in fiecare zi de marti din Saptamana Sfintelor Patimi, ne-a invatat si in aceasta
saptamana in ziua de marti, sa fim cu luare aminte la noi insine, la datoriile noastre, sa asteptam
pe mirele ceresc cu inima iubitoare si cu fapte bune, ca si intru aceasta sa se preamareasca Tatăl
nostru cel din ceruri. In aceasta zi de marti, ca si in celelalte zile din Saptamana Sfintelor
Patimiri, pana miercuri inclusiv, la slujba de dimineata, la utrenie, se spun urmatoatrele cuvinte:

"Iată mirele vine în miezul nopţii şi fericită este sluga pe care va afla-o priveghind; iară
netrebnică e cea pe care o va găsi lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te
îngreuiezi, ca să nu te dai morţii şi afară din Împărăţie să te încui, ci te deşteaptă strigând: Sfânt,
Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeul nostru, pentru Născătoarea de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi".

- In Sfânta şi Marea Miercuri, dumnezeieştii Părinţi au hotarat sa se pomeneasca femeia


cea pacatoasa care a uns cu mir pe Domnul, pentru ca aceasta s-a intamplat cu putin
inainte de mantuitoarea Patima.
- In Miercurea Saptamanii Sfintelor Patimiri, pomenire s-a facut si se face totdeauna despre o
femeie cinstitoare a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, pe care Sfanta noastra Biserica o prezinta
si ca pe o femeie pacatoasa. In Sinaxarul zilei respective insa se pomenesc mai multe ungeri cu
mir, pe care le-a primit Domnul Hristos, iar Sfanta noastra Biserica se opreste in mod special
asupra ungerii cu mir din partea unei femei care a adus mir de mult pret, mir care era socotit ca
avand pretul mai mare decat 300 de dinari, ceea ce insemna pretul a 300 de zile de lucru. Femeia
si-a aratat cinstirea ei fata de Mantuitorul nostru Iisus Hristos turnand peste El mirul cel de mult
pret si Domnul Hristos a primit cinstirea pe care i-a adus-o acea femeie. Este de observat ca in
Sfanta Evanghelie nu se spune ca acea femeie a fost pacatoasa. Sfanta noastra Biserica insa face
o legatura intre femeia cinstitoare a Mantuitorului si femeia pacatoasa despre care istoriseste
3
Sfantul Evanghelist Luca si despre care se poate citi in capitolul al saptelea din Sfanta
Evanghelie de la Luca. Cantarile, textele liturgice care impodobesc slujba din Miercurea
Saptamanii celei Mari se refera la aceasta femeie ca la o femeie pacatoasa, si sfantul Ioan Gura
de Aur face o legatura intre vinderea lui Iuda, intre faptul ca Iuda l-a vandut pe Mantuitorul, si
femeia careia i s-au dezlegat pacatele de catre Domnul Hristos. Iar Sfanta noastra Biserica face si
ea aceeasi legatura, iar in legatura cu femeia pacatoasa ne spune ca acea femeie a luat randuiala
de mironosita. "Doamne", zicem noi catre Domnul Hristos, "femeia care cazuse in pacate multe,
simtind dumnezeirea Ta", deci fiind miscata de darul lui Dumnezeu ca sa cunoasca ceva din
maretia Mantuitorului, "si luand randuiala de mironosita", deci facand ceea ce voiau sa faca
femeile mironosite dupa inmormantarea Domnului Hristos, a anticipat cumva inmormantarea
Mantuitorului si pregatirea lui cu miresme, "aducand mir de mult pret", dar si-a adus si inima ei
cinstitoare, si-a adus si dorinta ei de a i se dezlega pacatele, pentru ca zicea femeia: Dezleaga-mi
pacatele mele, asa cum eu mi-am dezlegat parul. Si cerea de la Domnul Hristos lacrimi, de la El
care scoate apa din mare prin nori. E o alcatuire extraordinar de frumoasa si minunata, o alcatuire
impresionanta pentru toti credinciosii, este un text liturgic de o maretie unica si ar fi bine sa il
avem mai mult in vedere si sa-i ascultam cuprinsul si-n aceasta zi in care ne gandim la ceea ce s-
a intamplat cand femeia pacatoasa a adus mir de mult pret ca semn de cinstire pentru cel ce a
randuit apoi ca fapta ei sa fie pomenita si sa fie propovaduita spre pomenirea ei oriunde se va
propovadui Evanghelia (cf. Mt. 26, 13).

"Doamne, femeia ceea ce cazuse in pacate multe, simtind Dumnezeirea Ta, luand randuiala de
mironosita si tanguindu-se a adus Tie mir mai inainte de ingropare, zicand: Vai mie! Ca noapte
imi este mie infierbantarea desfraului, si intunecata si fara de luna pofta pacatului. Primeste
izvoarele lacrimilor mele, Cel Ce scoti cu norii apa din mare; pleaca-Te spre suspinurile inimii
mele, Cel Ce ai plecat cerurile cu nespusa plecaciune. Ca sa sarut preacuratele Tale picioare si sa
le sterg pe ele iarasi cu parul capului meu. Al caror sunet auzindu-l cu urechile Eva in Rai in
miazazi, de frica s-a ascuns. Cine va cerceta multimea pacatelor mele si adancurile judecatilor
Tale, Mantuitorule de suflete, Izbavitorul meu? Sa nu ma treci cu vederea pe mine, roaba Ta, Cel
Ce ai nemasurata mila" (Idiomelar, glasul al 8-lea, alcatuire a Casianei monahia, Triod).

- In Sfanta si Marea Joi, dumnezeiestii Parinti care au randuit pe toate bine, urmand
predaniilor dumnezeiestilor Apostoli si Sfintelor Evanghelii, ne-au predat sa praznuim
patru lucruri: sfanta spalarea picioarelor, Cina cea de taina, adica predarea
infricosatoarelor Taine, rugaciunea cea mai presus de fire din Ghetsimani si vanzarea
Domnului.
- Dupa evenimentele pe care le-am pomenit in primele trei zile din Saptamana Sfintelor Patimiri,
am ajuns sa ne gandim si la cele petrecute si in Joia premergatoare patimirilor Domnului, si ne-
am bucurat de toate cele ce au randuit Parintii cei duhovnicesti sa fie pomenite in Biserica si de
catre toti credinciosii. Ne-am oprit cu bucuria de a intelege maretia Domnului Hristos, Cel ce
Dumnezeu fiind, a spalat picioarele ucenicilor Sai. Ne-am minunat de Dumnezeu Cel ce spala
picioarele omului si care a randuit ca si noi sa facem la fel. Pentru ca a zis apoi: "Voi ma numiti
pe mine Invatatorul si Domnul si bine ziceti caci sunt. Deci daca Eu Domnul si Invatatorul v-am
spalat voua picioarele voastre, si voi sunteti datori sa va spalati picioarele unii altora, pilda v-am
dat voua ca si voi sa faceti la fel" (In. 13, 14). Este o porunca a Mantuitorului ca sa fim unii fata
de altii cinstitori, de a ne smeri unii in fata altora, de a fi curatitori ai fratilor nostri. Pentru ca
duhovniceste asta inseamna si la asta suntem chemati de catre Domnul Hristos.

Am pomenit apoi Cina cea de taina, ultima cina pe care a avut-o Domnul Hristos impreuna cu
ucenicii sai inainte de Sfintele Sale Patimiri, cand a randuit ca cele ce le-a facut El atunci, acolo,
sa se faca in continuare spre pomenirea Lui, caci luand paine in sfintele, preacuratele si fara
prihana mainile sale a sfintit, a binecuvantat, a frant si a dat ucenicilor sai, zicand: "Luati,
4
mancati, acesta este trupul Meu care se frange pentru voi spre iertarea pacatelor. Asemenea si
paharul dupa cina zicand: Beti dintru acesta toti, acesta este sangele Meu al legii celei noi care
pentru voi si pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor" (Mt. 26, 26-27). In Sfanta Evanghelie
de la Luca si in Epistola I catre Corinteni a Sfantului Aposol Pavel se afirma ca Domnul Hristos
dupa ce a spus aceste cuvinte a randuit: "Aceasta sa faceti intru pomenirea Mea" (Lc. 22, 19; I
Cor. 11, 25), si aceasta o facem si noi la fiecare Sfanta Liturghie, cand ne aducem aminte de
aceasta porunca mantuitoare si de toate cele ce s-au facut pentru noi: de cruce, de groapa, de
invierea cea de a treia zi, de suirea la cer si de sederea de-a dreapta Tatalui, si de cea de-a doua
slavita iarasi venire, aducem cinstitele daruri si le oferim Mantuitorului, si le oferim lui
Dumnezeu in general, zicand: "Ale Tale dintru ale Tale, Tie aducem de toate si pentru toate".
Acestea le facem la fiecare Sfanta Liturghie, dar le pomenim in chip deosebit in Joia cea Mare,
cand pomenim Cina cea de taina in pomenirea cea de peste an. Am facut si aceasta in Joia cea
Mare.

Noi pomenim si am pomenit in Joia cea Mare si rugaciunea din gradina Ghetsimani, cand
Domnul Hristos L-a rugat pe Tatal ceresc sa treaca paharul suferintelor de la El daca este cu
putinta si a precizat ca vrea sa implineasca voia Parintelui ceresc, pentru ca a zis: "Nu voia Mea,
ci voia Ta sa se implineasca" (Mt. 26, 39). Este rugaciunea de care pomenesc sfintii evanghelisti
si pe care o pomenim si noi in Joia cea Mare, si la care e bine sa ne gandim si noi, si ne gandim
de fapt, si cand putem sa ne oprim la acest eveniment minunat si pentru noi datator de orientare,
in sensul ca si rugaciunea noastra trebuie sa fie o rugaciune cat mai adanca, o rugaciune totala.
Mai pomenim si prinderea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, arestarea lui in gradina
Ghetsimani, cand Iuda l-a sarutat si i-a zis" "Bucura-te, Invatatorule" (Mt. 26, 49), si cand cei
care au venit impreuna cu el l-au prins pe Domnul Hristos si l-a dus la judecata lor, si l-au dus
sa-l chinuiasca. In fata Sfantului Potir cu dumnezeiestile, sfintele, preacuratele, nemuritoarele,
cerestile si de viata facatoarele Taine ale lui Hristos, noi spunem Mantuitorului: "Nu-ti voi da
sarutare ca Iuda, nu voi spune Taina Ta vrajmasilor Tai; ci, ca talharul marturisindu-ma, strig
Tie: Pomeneste-ma, Doamne, intru imparatia Ta".

In aceasta Joi minunata si vrednica de tinut minte, Sfanta noastra Biserica ne conduce sa vorbim
cu Mantuitorul si sa zicem:

"Cand maritii ucenici, la spalarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rau credincios, cu iubire de
argint bolnavindu-se, s-a intunecat si judecatorilor celor fara de lege pe Tine, Judecatorul cel
drept, Te-a dat. Vezi, iubitorule de avutii, pe cel ce pentru aceasta spanzurare si-a agonisit; fugi
de sufletul nesatios, cel ce a indraznit unele care acestea asupra Invatatorului. Cela ce esti spre
toti bun, Doamne, marire Tie".

- In Sfanta si Marea Vineri se praznuiesc sfintele si mantuitoarele si infricosatoarele Patimi


ale Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Se mai face inca pomenire si de
marturisirea mantuitoare facuta pe cruce de talharul recunoscator, care a fost rastingnit
impreuna cu El.
- Astazi, in Vinerea cea Mare, Vinerea Patimirii Mantuitorului nostru Iisus Hristos, ne aducem
aminte de suferintele Domnului pentru noi si pentru a noastra mantuire, de scuiparile, de bataile,
de chinuirile de tot felul, de batjocurile, de rastignirea pe cruce si de moartea pe cruce a
Mantuitorului nostru Iisus Hristos, care toate s-au facut pentru noi si pentru a noastra mantuire.
Ne-am pregatit vreme indelungata pentru aceste intampinari, pentru aceste ganduri si simtaminte
care ne pun in legatura cu iubirea Mantuitorului aratata pe cruce, ne pune in legatura cu jertfa
Mantuitorului nostru Iisus Hristos adusa pentru noi. Fiind lucru mai presus de fire, fiind mai
presus de lume, cu greu putem sa apreciem aceste patimiri pe care Domnul nostru Iisus Hristos
le-a primit pentru mantuirea noastra si in masura in care le intelegem sau intelegem ceva din ele,
5
stam si noi in fata Domnului Hristos, in fata crucii, stam impreuna cu Sfantul Ioan Evanghelistul
si cu Maica Domnului in apropierea crucii Mantuitorului nostru Iisus Hristos si invatam de la El
sa iertam pe vrajmasii nostri. Caci Domnul Hristos a zis: "Parinte, iarta-le lor ca nu stiu ce fac"
(Lc. 23, 34), iar aceasta a zis-o despre rastignitorii Sai. Invatam de la Domnul Hristos sa ne
incredintam toate ale noastre in mainile lui Dumnezeu, caci Domnul Hristos fiind pe cruce, a zis
catre Dumnezeu: "Parinte, in mainile Tale imi dau duhul meu" (Lc. 23, 46). Invatam de la
Domnul Hristos sa implinim toate lucrurile pana la deplinatatea lor. Caci il auzim pe Domnul
Hristos zicand: "Savarsitu-s-a" (In. 19, 30). Invatam de la Domnul nostru Iisus Hristos ceva
despre maretia pocaintei, pentru ca talharul cel bine cunoscator, care si-a dat seama ca pentru
pacatele lui patimeste, ca pentru ale lui pacate este rastignit impreuna cu Domnul Hristos, care
este nevinovat, a zis catre Mantuitorul: "Pomeneste-ma, Doamne, intru imparatia Ta", iar
Domnul Hristos i-a raspuns: "Adevar graiesc tie, astazi vei fi cu mine in Rai" (Lc. 23, 42-43).
Toate acestea pomenindu-le, cerem de la Dumnezeu ajutor ca sa intelegem cat mai bine cele ce
s-au facut pentru noi si intelegandu-le, recunostinta noastra sa fie cat mai deplina. Condusi de
Sfanta noastra Biserica in aceasta zi de Vinere Mare, in aceasta zi de Vineri intunecata si
luminata. Intunecata pentru ca s-a intunecat soarele si s-a cutremurat pamantul, dar si luminata,
pentru ca-i luminata de iubirea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, in care se arata Dumnezeu
Insusi, Cel ce este iubire; intru aceasta zi binecuvantata de Dumnezeu ne indemnam unii pe altii
cu cuvintele Bisericii si zicem:

"Pe cel ce S-a rastignit pentru noi veniti toti sa-L laudam ca pe acesta L-a vazut Maria - e vorba
de Maica Domnului - pe cruce si a zis: Desi rabzi rastignire, Tu esti Fiul si Dumnezeul meu".

- In Sfanta si Marea Sambata praznuim ingroparea dumnezeiasca si trupeasca a


Mantuitorului nostru Iisus Hristos si pogorarea la iad, prin care neamul nostru fiind
chemat din stricaciune a fost mutat spre viata vesnica.
- Vom pomeni cu darul lui Dumnezeu in Sambata cea Mare inmormantarea Domnului Hristos,
petrecerea in mormant a Mantuitorului nostru. Vom avea in vedere cele ce s-au petrecut pentru
noi si pentru a noastra mantuire in aceasta zi. Si anume, il vom avea in vedere pe Mantuitorul Cel
ce a fost in mormant cu trupul, in iad cu sufletul si in rai ca un Dumnezeu cu talharul, care a fost
cu dumnezeirea pretutindeni: si cu trupul in mormant, si cu sufletul in iad, si impreuna cu
talharul cel mantuit in Rai. E o zi in care ne aratam nedumerirea si totodata convingerea ca
moartea s-a intamplat in viata, ca Viata a primit moartea. Caci zicem: "In mormant, Viata, pus ai
fost, Hristoase, si imparatia iadului Tu ai zdrobit". Ne gandim la Mantuitorul nostru Iisus Hristos
in care se intalnesc cele potrivnice: moartea si viata. Moartea prin despartirea sufletului de trup si
viata prin faptul ca vorbind cu Domnul Hristos noi zicem: "Cand Te-ai pogorat la moarte Cela ce
esti fara de moarte, atunci iadul l-ai omorat cu stralucirea dumnezeirii. Iar cand ai inviat pe cei
morti din cele de dedesubt, toate puterile ceresti au strigat: Datatorule de viata, Hristoase
Dumnezeul nostru, marire Tie". Randuiala Bisericii noastre este ca indata dupa ce se spun cu
cantare cuvintele in care facem prohodirea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, indata dupa aceea
se pomeneste Invierea. Pentru ca noi aducem aminte de moartea celui fara de moarte, aducem
aminte prin prohodire de cel ce a murit fara sa moara cu dumnezeirea, si in cazul acesta ne
minunam de Domnul nostru Iisus Hristos si nu uitam de invierea Lui. "Desi rabzi rastignire", am
zis in vinerea cea mare, "Tu esti Fiul si Dumnezeul meu". Si putem spune in continuare: "Desi
esti in mormant, Tu esti Dumnezeul meu". In aceasta sambata a tacerii suntem chemati de Sfanta
noastra Biserica in cuprinsul Sfintei Liturghii sa tacem cu gandurile noastre iscoditoare si sa
zicem:

"Sa taca tot trupul omenesc si nimica pamantesc in sine sa nu gandeasca, caci Imparatul
Imparatilor si Domnul Domnului merge sa se junghie si sa se dea de mancare credinciosilor. Si
merg inaintea Lui puterile ingeresti cu toata domnia si stapania, heruvimii cei cu ochi multi si
6
serafimii cei cu cate sase aripi, fetele acoperindu-si si cantand cantarea: Aliluia, Aliluia, Aliluia".

Asa se spune la Sfanta Liturghie. Asa trebuie sa spunem si noi in constiinta noastra, asa trebuie
sa gandim si noi despre tainele mai presus de intelegere. Sa taca firea omeneasca cu gandurile ei
pamantesti si sa auda, sa asculte, sa vada pe cei care il insotesc pe Mantuitorul nostru Iisus
Hristos in moarte si prin moarte spre invierea cea de a treia zi, pe care o asteptam si pentru care
ne-am rugat sa o ajungem ca sa ne inchinam Invierii Mantuitorului nostru Iisus Hristos fara de
osanda si sa ne impacam cu toti. Sa le zicem frati celor ce ne urasc pe noi si asa, in ziua Invierii
sa strigam: "Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata
daruindu-le".

Pentru vremea la care am ajuns ne-am rugat de-a lungul intregului post al Pastilor. Am zis la
Liturghia Darurilor mai inainte sfintite rugaciune catre Dumnezeu: "Da-ne noua, Bunule sa
luptam lupta cea buna, calea postului sa o savarsim, credinta nedespartita sa o pazim, capetele
nevazutilor balauri sa le sfaramam, biruitori asupra pacatului sa ne aratam si fara de osanda sa
ajungem a ne inchina si Sfintei Invieri". Am ajuns in ziua Sfintei Invieri, am ajuns sa ne
inchinam Sfintei Invieri. Biserica insa ne cere ceva anume si zice:

"In Ziua Invierii sa ne luminam cu praznuirea si unii pe altii sa ne imbratisam, si sa le zicem frati
si celor ce ne urasc pe noi si asa sa strigam: Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte
calcand si celor din morminte viata daruindu-le".

Intrebarea fireasca pentru fiecare dintre noi este: Ne inchinam cu adevarat Sfintei Invieri? Le
zicem frati celor ce ne urasc pe noi? Suntem binevoitori fata de toti oamenii? Daca da, atunci
suntem fericiti, pentru ca traim Ziua Invierii intru care dorim sa ne luminam. Spunem ca Pastele
Domnului sunt o trecere de la moarte la viata si de pe pamant la cer. Chemam cerul si pamantul
sa se veseleasca si zicem: "Cerurile dupa cuviinta sa se veseleasca si pamantul sa se bucure, si sa
praznuiasca toata lumea cea vazuta sic ea nevazuta ca Hristos a inviat, veselia cea vesnica".
Pentru ca stim ca "praznuim omorarea mortii, sfaramarea iadului si inceputul altei vieti vesnice".
Si de aceea "laudam pe Pricinuitorul, adica pe Domnul nostru Iisus Hristos, pe Cel unul
binecuvantat, Dumnezeul parintilor si preamarit". Avem bucuria sa vedem pe "Soarele dreptatii
tuturor viata rasarind", ne gandim la lumina Invierii, la bucuria izvorata din mormantul cel
datator de viata al Mantuitorului nostru Iisus Hristos, ne bucuram si noi impreuna cu uncenicii
Mantuitorului, care s-au bucurat vazandu-l pe Domnul (In. 20, 20) si raspundem chemarilor
Sfantului Ioan Gura de Aur, care zice:

"Toti sa va ospatati din ospatul credintei, toti sa luati bogatia bunatatii. Nimeni sa nu planga
pentru saracie, ca s-a aratat imparatia cea de obste, nimeni sa nu se tanguiasca pentru pacate ca
iertare din mormant a rasarit. Nimeni sa nu se teama de moarte ca ne-a izbavit pe noi moartea
Mantuitorului. A stins-o pe ea Cel ce a fost tinut de aceea, pradat-a iadul Cel ce s-a pogorat la
iad. Si aceasta mai inainte apucand Isaia a strigat: Iadul, zice, s-a amarat intampinandu-Te pe
Tine jos, s-a amărât că s-a stricat, s-a amărât că s-a batjocorit, s-a amărât că s-a omorât, s-a
amărât că s-a legat. A luat trup şi de Dumnezeu s-a lovit, a luat pământ şi s-a întâmpinat cu cerul,
a luat ce a văzut şi a căzut întru ce n-a vazut. Unde-ţi este moarte boldul? Unde-ţi este iadule
biruinţa? Înviat-a Hristos şi tu te-ai surpat. Înviat-a Hristos şi au căzut dracii. Înviat-a Hristos şi
se bucură îngerii. Înviat-a Hristos şi viaţa vieţuieşte. Înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în
mormânt. Că Hristos înviind din morţi începătură celor adormiţi S-a făcut. A aceluia este slava şi
stăpânirea în vecii vecilor. Amin".

În această atmosferă trăind, suntem cu adevărat oameni care prăznuim Învierea Mântuitorului şi
7
dăm slavă celui ce a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând.
(Interviu difuzat în Vinerea Mare (1998) la Radio România Actualităţi)

S-ar putea să vă placă și