P. 1
MODEL lucrare de gradul I

MODEL lucrare de gradul I

|Views: 25,469|Likes:
Published by Patrick Schmiedt

More info:

Published by: Patrick Schmiedt on Apr 18, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/02/2015

pdf

text

original

UNIVERSITATEA BABEs BOLYAI CLUJ- NAPOCA

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

EXTENSIA NĂSĂUD

SPECIALIZAREA: INSTITUTOR- ÎNVĂŢĂMÂNT PRIMAR

MODALITĂŢI DE PREGĂTIRE A COPIILOR

PREsCOLARI ÎN VEDEREA ADAPTĂRII OPTIME

LA ACTIVITATEA sCOLARĂ

Nasaud

2009

CUPRINS

MOTIVAREA ALEGERII TEMEI.........................................................

INTRODUCERE- Probleme cu caracter general privind Legea Învatamântului

CAPITOLUL I – PARTICULARITĂŢI ALE DEZVOLTĂRII COPILULUI

DE VÂRSTĂ PREsCOLARĂ..........................................

1.1. Dezvoltarea fizica si psihica a copilului

1.2. Profilul psihologic al vârstei prescolare

1.3. Necesitatea cunoasterii psihopedagogice a copilului în vederea

pregatirii

lui pentru scoala

CAPITOLUL II – PREGĂTIREA COPILULUI PENTRU sCOALĂ – OBIECTIV

FUNDAMENTAL AL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PREPRIMAR

2.1 Premisele psihologice ale intrarii copilului în clasa I

2.2 Aptitudinea de scolaritate

CAPITOLULL III- METODE SPECIFICE OPTIMIZĂRII „ sOCULUI
sCOLARIZARII”

3.1. Definirea conceptelor: metodologie, metoda, procedeu, tehnica

3.2. Metode specifice învatamântului preprimar( grupa pregatitoare)

3.3. Metode specifice învatamântului primar( clasa I)

CAPITOLUL IV – CERCETARE PSIHOPEDAGOGICĂ

ROLUL UTILIZĂRII METODELOR sI TEHNICILOR DE REALIZARE A
CONŢINUTURILOR ACTIVITĂŢII DIN GRĂDINIŢĂ ÎN VEDEREA ADAPTĂRII
OPTIME LA VIAŢA sCOLARĂ

4.1. Fundamentare teoretica

4.2. Tipul cercetarii

4.3. Obiectivele cercetarii

4.4. Ipoteza cercetarii

4.5. Variabilele cercetarii

4.6. Coordonatele majore ale metodicii cercetarii:

4.7. Metodologia cercetarii

4.8. Descrierea etapelor cercetarii

4.9. Prezentarea interventiei ameliorative

4.10. Strategia de verificare si evaluare a rezultatelor obtinute

4.11. Prezentarea si interpretarea rezultatelor

4.12. Concluziile cercetarii

4.13. Implicatii si recomandari educationale

4.14. Modalitati de diseminare a rezultatelor

4.15. Originalitat ea cercetarii si punctele sale tari

4.16. Limite ale cercetarii- puncte slabe

4.17. Deschideri spre alte teme de cercetare

CONCLUZII

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

“Omul nu poate urca sau coborî decât prin sine însusi”

H. Lovinescu

Necesitatea accentuarii caracterului formativ al procesului instructiv-educativ
din gradinita reiese din faptul ca: daca scoala este preocupata de formarea viitorilor
adulti dezvoltati armonios pe plan teoretic, intelectual, moral, reusita depinde de
începutul realizat în gradinita, vârsta prescolara reprezentând maxima receptivitate
care obliga preocupari pentru un proces formativ timpuriu.

Procesul educatiei intelectuale din gradinita este conditionat de masura în care
alaturi de alte conditii se respecta si aceea a modificarii experientei personale a
copilului.

Pregatirea copilului prescolar pentru scoala este o chestiune de vie actualitate
în conditiile intensificarii si accelerarii întregului proces de învatamânt. Pregatirea
multilaterala a copilului pentru munca din scoala, dupa cum s-a mai afirmat, se

realizeaza prin intermediul a doua forme specifice: jocul si învatarea, cea din urma la
nivelul copiilor de grupa mare, pregatitoare.

M-am oprit asupra acestei teme deoarece prin anumite metode si tehnici
aplicate atât în cadul activitatilor dirijate, cât si în cadrul activitatilor liber creative, se
urmareste atât însusirea de noi cunostinte cât mai ales consolidarea cunostintelor
transmise în vederea pregatirii copilului prescolar pentru scoala.

Prin diversitatea de metode si tehnici care pot fi aplicate în cadrul activitatilor
de cunoasterea mediului, a activitatilor de dezvoltarea limbajului, a activitatilor
matematice, a scrierii grafice, etc. si în activitatea didactica de dimineata, contribuie la
dezvoltarea intelectuala si în acelasi timp faciliteaza trecerea cu usurinta la activitatea
de tip scolar, iar scopul final consta în viitoarea utilizare a rezultatelor obtinute.
Aceasta înseamna ca în cadrul fiecarei metode si tehnici aplicate accentul trebuie pus
pe însusirea si aprofundarea de cunostinte. Reusita acestora depinde în mare parte si
de folosirea unui bogat material didactic, în cantitate suficienta pentru fiecare copil,
formând astfel la copii derinderi de munca intelectuala, satisfacerea curiozitatii de
cunoastere învatând totodata sa analizeze, sa interpreteze, sa utilizeze, sa citeasca, sa
denumeasca anumite obiecte cu expresii literare.

Prin natura lor, activitatile desfasurate în gradinita dezvolta copiilor spiritul de
observatie si de investigatie, cultivând imaginatia, gândirea creatoare, orienteaza
activitatea psihica, disciplineaza conduita si contribuie, în sfârsit, la formarea rapida si
mai eficienta a mecanismelor psihice, care înlesnesc si conditioneaza învatarea,
munca, fiind necesare la intrarea copilului prescolar în scoala.

Pentru obtinerea reusitei acestora, conditia de baza este aceea ca elementul de
joc sa ramâna o dominanta a intregii activitati din gradinita, chiar daca sarcinile
procesului instructiv devin din ce în ce mai complexe.

Un motiv în plus pentru alegerea acestei teme este faptul ca, problema
pregatirii copilului pentru scoala este mereu în actualitate, iar activitatea de
învatamânt de tip scolar, scop final al gradinitei, cunoaste mereu îmbunatatiri în
diferitele sale compartimente (continut, forme, metode, mijloace), acestea raspunzând
cât mai bine cerintelor primei etape de scolarizare.

Starea de pregatire psihologica, prin care este asigurata integrarea si adaptarea
copilului la mediul scolar, institutional, este rezultatul pregatirii copiilor în gradinita.

INTRODUCERE

Aparitia si aplicarea noii legi a învatamântului începând cu 1 septembrie 1995
este un mare eveniment de importanta nationala pentru învatamântul românesc.
Aceasta lege, asa cum se precizeaza înca din articolul I, reglementeaza organizarea si
functionarea sistemului national de învatamânt. Cea mai importata trasatura a noii legi
a învatamântului românesc este aceea ca este realizata înafara oricarei ideologii
politice a vreunui partid, este corespunzatoare si responsabila pentru perspectiva
sistemului national de învatamânt.

Stabilirea învatamântului obligatoriu de opt clase este un regres fata de tarile
cel putin europene. Aplicarea noii legi începând cu 1 septembrie 1995 are o
importanta si pentru realizarea reformei învatamântului, iar realizarea obiectivelor
reformei învatamântului se refera la sistemul de învatamânt în ansamblul sau,
cuprinzând resursele, procesele, continutul si finalitatile învatamântului.

În privinta continutului sau, se afirma ca învatamântul românesc prin traditie,
a fost un învatamânt formativ. Atât continutul reformei, efectivele în medie de 15
copii la grupa în învatamântul prescolar, 20-25 elevi la învatamântul primar, 25-30 la
licee, constituie un mare progres fata de reglementarile anterioare.

Exemplu: înfiintarea unei clase speciale pentru copiii care, din anumite
motive, pâna la vârsta de 14 ani nu au frecventat învatamântul primar. Legea acorda o
importanta cuvenita continutului învatamântului, recunoscând rolul Ministerului
Educatiei, Cercetarii si Tineretului, care raspunde de elaborarea planurilor de
învatamânt si a programelor analitice pe discipline de învatamânt si a manualelor
scolare pentru învatamântul preuniversitar.

În spritul reformei, paralel cu aplicarea prevederilor noii legi a învatamântului,
la Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului sunt în curs de elaborare programele

analitice pentru clasele de început de ciclu si eleborarea de manuale alternative,
numai pe baza de concurs.

În atentia noii legi a învatamântului este evaluarea în învatamânt, privita ca
sistem si proces, precum si perfectionarea personalului didactic din învatamântul
preuniversitar. Sigur ca noua lege a învatamântului nu poate fi în mod obiectiv
perfecta, dar va raspunde reglementarilor privind organizarea si functionarea
învatamântului românesc în aceasta perioada de tranzitie.

Cadrele didactice vor trebui sa realizeze în primul rând cunoasterea
prevederilor legii la nivelul slujitorilor învatamântului, pe lânga cunoasterea si
întelegerea specifica a copiilor si a parintilor acestora.

Prevederile privind învatamântul prescolar aduc câteva elemente noi,
importante, pentru perspectiva scolii românesti. În primul rând este vorba despre
asigurarea continuitatii între învatamântul prescolar si cel primar prin instituirea si
generalizarea grupelor pregatitoare pentru scoala, aceasta grupa cuprinzând copiii de
5-7 ani. În învatamântul prescolar s-a lucrat la restructurarea continuturilor pentru
activitatea care se desfasoara la aceasta grupa. Conceptia care sta la baza acestei
restructurari are în vedere realizarea obiectivelor noii programe centrate pe educatia
individualizata, pe promovarea jocului ca tip de activitate fundamentala si pe
selectarea acestor strategii didactice care sa conduca la integrarea copilului în scoala.
Daca pornim de la abordarea globala a personalitatii copilului accentul a fost pus pe
dezvoltarea acestuia sub aspectul cognitiv a 18418l118s l limbajului, deci al
dezvoltarii intelectuale a copilului, psihomotric si socio-afectiv, în ceea ce priveste
conceptia reformei în programa gradinitei. Din domeniul acesta sunt: limbajul,
activitatile matematice, deprinderile motrice cu deosebire exercitiul grafic pentru
usurarea învatarii scrierii în scoala. S-a avut în vedere jocul- exercitiu, pentru
valentele sale formative, deoarece este accesibil vârstei, da posibilitatea copilului sa
se realizeze în însusirea de cunostinte achizitionarea cu priceperile si deprinderile
dobândite.

Prin activitatile dirijate si prin cele de libera alegere, gradinita are posibilitatea
de a sistematiza, organiza, completa si corecta informatiile pe care le detin copiii la
intrarea în institutiile de învatamânt prescolar.

Gradinita, receptiva la înnoirile aduse si care se impun, asigura sanse egale
tuturor copiilor în procesul complex al pregatirii lor pentru scoala.

Sprijinirea viitoarei activitati scolare o realizeaza gradinita prin intermediul a
doua forme specifice: jocul si învatarea , jocul reprezentând calea cea mai importanta
prin care copilul mic primeste informatii; învatarea, la nivelul copilului din grupa
mare, deci atunci când structurile psihice permit trecerea din planul actiunii în cel al
vorbirii, este considerata drept impuls principal al dezvoltarii inteligentei, servind la
formarea si sistematizarea cunostintelor elementare pe care copiii le pot dobândi si
asimila.

Gradinita, cu sistemul sau educativ, ramâne factorul de declansare a evolutiei
intelectuale si morale pe care se cladeste personalitatea.

Perioada prescolara imprima cele mai profunde, durabile si fructuoase
amprente asupra individualitatii copilului, , acum rasar mladitele “eului“ si se
consolideaza trasaturile de personalitate.

CAPITOLUL I

PARTICULARITĂŢI ALE DEZVOLTĂRII COPILULUI

DE VÂRSTĂ PREsCOLARĂ

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->