Sunteți pe pagina 1din 4

Din nimic am creat o lume nouă

Timp de milenii, modelul cărţilor ştiinţifice a fost Elementele lui Euclid. Această lucrare începea
cu definiţii, axiome şi postulate, din care se deducea întregul sistem de teoreme ale geometriei numit
azi geometrie sintetică. Încă din antichitate, unii gînditori, mai ales geometricii, dar şi unii filosofi,
ridicaseră semne de întrebare cu privire la geometria euclidiană, dar toate încercările efectuate pînă la
începutul secolului al XIX-lea de a zdruncina edificiul ei se dovediseră nesatisfăcătoare pentru spiritul
ştiinţific, aşa că autoritatea lui Euclid rămânea necontestată.
Un tânăr matematician maghiar, pe numele său Bolyai János, a reuşit să dea o soluţie acestei
probleme cu adevărat milenare. János Bolyai s-a născut pe 15 decembrie 1802, la Cluj. După
terminarea Colegiului din Tîrgu Mureş, unde tatăl său era profesor, este înscris la Academia Tehnică
din Viena, pe care, după patru ani de studii, o absolvă, în anul 1822.

Casa Bolyai din Cluj, str. Eroilor,


peste drum de Biserica Minoriţilor.

Din acest moment, şi-a dedicat încă un an studiilor ştiinţifice, reuşind să dezvolte, printre altele,
fundamentele geometriei neeuclidiene. El a încercat, asemeni tatălui, să demonstreze postulatul paralel
al lui Euclid. A colaborat în această direcţie cu prietenul său Carl Szasz care, însă, în 1821, a plecat în
Ungaria ca profesor. În anul 1823 a devenit Ofiţer Inginer la Armata Imperială Austro-Ungară, cu
gradul de sublocotenent, şi a lucrat până în 1826 la fortificaţiile Timişoarei. Nu avea decît 21 de ani
cînd scria,la 3 noiembrie 1823, tatălui său: „Am ajuns la rezultate atît de sublime, încît chiar eu însumi
sunt uimit: din nimic am creat o lume nouă”.

Statuia lui Bolyai


aflată în curtea bisericii din Nuşeni,
judeţul Bistriţa-Năsăud .

După o primă redactare din 1825, azi pierdută, reuşeşte ca în 1831 să tipărească o mică scriere,
Appendix, în care construieşte o geometrie independentă de axioma paralelelor lui Euclid. În această
lucrare, de numai 26 de pagini, János Bolyai arată posibilitatea de a concepe o geometrie diferită de cea
a lui Euclid. În geometria euclidiană, el a arătat cum o axiomă afirmă că, printr-un punct exterior unei
drepte date, se poate duce o singură paralelă la acea dreaptă. Timp de două milenii, numeroşi
matematicieni s-au îndoit de caracterul fundamental al acestei axiome, încercînd să demonstreze că ea
este doar o teoremă ce poate fi dedusă plecând de la celelalte axiome, dar aceste încercări, însă, au
eşuat.
Inginer militar în diferite garnizoane (Timişoara, Arad, Lemberg, Olomouz), János Bolyai este
pensionat în 1833, deoarece s-a îmbolnăvit grav. Suferind şi îndurerat, Bolyai János moare, în mari
privaţiuni materiale, la 27 ianuarie 1860, la Tîrgu Mureş, în vîrstă de numai 57 de ani, însă opera sa
matematică înfruntă vremurile. În cinstea lui este denumită azi una dintre cele mai prestigioase
universităţi din ţara noastră, Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.

Statuia lui Bolyai din curtea Universităţii Babeş-


Bolyai.

Iată câteva elemente introductive în geometria specială creată de János Bolyai, prezentată în
paralel cu cea euclidiană.

Punctul şi dreapta în plan şi pe sferă

Planul este reprezentat de o porţiune


de plan, în timp ce geometria sferică
foloseşte o sferă transparentă.
Atât pe plan, cât şi pe sferă cel mai
simplu element (cea mai simplă formă
geometrică) este punctul, care este
reprezentată cu un x .
În plan, cele mai simple linii sunt
dreptele, reprezentate prin dreptele din
imagine.
Dreptele care se întâlnesc într-un
punct se numesc concurente, iar acele
care nu au puncte comune se numesc
paralele.

Pe sferă cele mai simple linii sunt


cercurile sferice: ca şi cum am tăia
lebeniţa în două semisfere. Pe Pământ o
astfel de linie este ecuatorul.
Observăm că aceste linii se
întâlnesc în două puncte, care se pot
compara cu polii Pamântului(Nord şi
Sud)

Geometria Bolyai va fi prezentată


pe o semisferă. Toate punctele din
semisferă pot fi reprezentate, exceptie
făcând punctele de pe marginea dreptelor
corespunzătoare punctelor ecuatoriale de
jos. Punctele de pe marginea semisferei
sunt puncte interzise, adică ecuatorul nu
aparţine semisferei!

În plan pe o dreapta folosind unităţi


identice măsurăm distanţe în plan.
Unităţile prin care măsurăm se văd
egale.

Pe semisferă însă situaţia se


schimbă.
Dacă pornim pe oricare din
punctele de pe semisferă pe dreptele
indicate spre ecuator, atunci nu vom
ajunge niciodată acolo. De aceea, dacă
pornim spre ecuator cu paşi unitari,
atunci fiecare pas va părea mai mic!
Deoarece nu vom ajunge niciodată
la ecuator, vom avea o infinitate de paşi
unitari pe o dreaptă. Linia, în cazul
acesta, e considerată infinit de lungă
precum linia din plan!
Calculul acesta de distantă este
perfect, doar paşii nu se văd egali.