Românul şi Statul Român , de Marcel Bouroş – Fundaţia „Sfinţii Martiri Brâncoveni“

http://atreiafortaromaniaprofunda.blogspot.com/2011/02/romanul-si-statul-roman.html

Statul roman a devenit un sat european dirijat de străini prin intermediul politicienilor noştri.

Obiectivul principal: subjugarea neamului românesc.

Mijlocul de atingere a acestui obiectiv: lichidarea capitalului românesc.

Distrugerea capitalului românesc va da frâu liber tăvălugului globalist atât din punct de vedere
economic, cât şi cultural-spiritual.

Majoritatea firmelor româneşti au încheiat anul 2010 pe pierdere deşi au virat sume frumoase la buget;
ne-am transformat deci în simpli plătitori de taxe.

Conducătorii noştri sunt conştienţi că o firmă intrată în faliment nu mai aduce nici un venit statului şi cu
toate acestea au înăsprit regimul taxelor şi impozitelor! Nu se urmăreşte, aşadar, colectarea unor sume cât mai
mari la buget, ci în primul rând se doreşte lichidarea noastră!

70% din forţa noastră de muncă este angajată în sistemul privat românesc. Vă daţi seama în ce situaţie
ne vom afla?
Vom avea o Românie a românilor săraci la dispoziţia totală a străinilor.
Cu toate acestea suntem încă stăpâni pe situaţie. Ce avem de făcut?

În primul rând, să fim solidari: să facem afaceri între noi şi să cumpărăm de la români.
Dacă nu vom reacţiona la timp tragedia adevărată nu va fi personală, ci naţională.
Pe timp de criză nemţii au avut deviza: „Germania. germanilor!“, francezii „Franţa, francezilor!“. Noi
trebuie să ne amintim ce a spus Nicolae Iorga în 1909: „România românilor. A tuturor românilor. Şi numai a
românilor“.
După cum se vede, la noi criza e un pic mai bătrână, are deja vreo sută de ani!

.............................................................

FMI a descoperit cum pot prospera băncile fără economie, ILIE SERBANESCU, 15.02.2011

După ce, în cadrul primului acord cu România, FMI a urmărit în principal să aducă pe cheltuiala statului
român finanţare externă la dispoziţia firmelor străine din România (rămase în contextul crizei fără finanţare din
partea mamelor lor din Occident) şi apoi, în mod inevitabil, să impună statului să se „ajusteze” (prin tăieri de
cheltuieli sociale şi majorări de impozite) spre a putea plăti această mişcare, era interesant de văzut cum va fi
„rezolvat” FMI, prin al doilea acord cu România, problema finanţării.
Laţul a fost aruncat o dată cu primul acord. României i s-a pus la dispoziţie un împrumut-mamut de 20
miliarde euro, să precizăm din bani publici (căci şi cei de la FMI şi cei de la Comisia Europeană sunt bani
publici!). „Pus la dispoziţie” este un fel de a spune, pentru că, de fapt, România a fost obligată să împrumute
această sumă imensă echivalând cu jumătate din bugetul ţării. Evident, această sumă uriaşă trebuie dată înapoi,
grosul venind la plată în 2012 şi 2013. şi, tot evident, România n-are de unde da aceşti bani. Un nou acord cu
FMI era deci inevitabil spre a se putea plăti împrumutul însoţitor al primului acord. Stupoare! Se încheie un nou
acord, dar nu se pun la dispoziţia statului român sume din bani publici pentru a se plăti în fond o datorie făcută
din bani publici.
Acordul este „preventiv”, existând din partea finanţatorilor publici (FMI şi CE) doar sume derizorii la
care se poate apela de altfel numai în cazuri de urgenţă. Cu alte cuvinte, pentru a putea plăti, statul român
trebuie să apeleze la piaţa privată. Adică scump! Noul acord nu este preventiv pentru ca România să se păzească
1
de cine ştie ce riscuri şi nici pentru că ar fi ajuns la acea stabilitate care ar scuti-o de noi împrumuturi de la FMI,
ci pur şi simplu pentru a o obliga să recurgă doar la surse private de finanţare, bineînţeles spre folosul acestora.
Oricâtă încredere internaţională ar fi dobândit România prin acordul cu FMI la spate, finanţarea pe care o poate
obţine de pe piaţa privată nu poate fi decât cel puţin de două ori mai scumpă decât cea de la FMI-CE. Păi, asta-i
treabă?! Este normal, să zicem, a plăti datorii făcute din surse private împrumutându-te tot din surse private.
Dar a plăti datorii contractate din bani publici cu datorii noi angajate din surse private mult mai
costisitoare este un joc sordid care nu poate viza decât să te pună la pământ! Bun, se poate admite şi aşa ceva!
Căci dacă eşti slab, eşti poate şi nevoit să te închini în faţa celor puternici! Dar, dacă eşti deja la pământ, ce mai
pot urmări de fapt cei puternici?! Eventual, doar plăcerea în sine de a-l mai stâlci puţin pe cel aflat deja pe jos!
Consecinţe imediate sau pe termen mediu explică probabil, dincolo de această plăcere în sine, de ce s-a
apelat la respectiva formulă. Pentru statul român există două surse private la care poate recurge. Pe de o parte,
în exterior, aşa-numiţii „investitori” internaţionali care au ales să facă profituri nu indirect din afaceri, ci direct
din speculaţii pe curs şi pe dobânzi şi care în rastelul lor au înşirate fanioanele ţărilor de-alde România pe care
le-au îngropat. Aceştia constituie sâmburele nociv al capitalului financiar internaţional de unde a izvorât şi
actuala criză mondială.
Pe de altă parte, băncile străine din România. Cred că, de la anunţarea noului acord FMI-România,
acestea se află într-un perpetuu banchet. Statul român, spre a se finanţa inclusiv pentru a rambursa împrumutul
însoţitor al primului acord cu FMI, trebuie să recurgă la credite de la ele şi astfel acestea pot prospera bine mersi
în continuare fără a fi nevoie pe mai departe să reia cumva creditarea cu riscuri a economiei din România. FMI
este mare, domn’le! A descoperit cum pot prospera băncile străine din România chiar şi fără economie!

Acordul cu FMI: bilant dramatic, 16 Februarie 2011 / 13:01, Analiza de Ilie Serbanescu , Sursa: Bloombiz
http://www.bloombiz.ro/finante/acordul-cu-fmi-bilant-dramatic-_1487466/

Spiritele de gluma facute de d-l Franks de la FMI la adresa economiei din Romania nu exprima altceva
decat cinismul cu care stapanul de o anumita factura intelege sa-si trateze sclavul cazut la pamant. Sclav care
nici macar nu se razvratise. Dar pe care stapanul, spre luarea aminte a altor sclavi de pe mapamond, l-a trantit la
pamant lovindu-l sistematic in toate partile si din toate partile.
Parabola folosita de d-l Franks cu privire la economia din Romania - "operatia reusita, pacientul mort" -
este de fapt visul FMI, caci stabilitatea economica urmarita - si, spune d-l Franks, obtinuta in Romania - este
realizata cel mai bine cand sistemul fizic sau social la care se refera ajunge in echilibru total, adica moare.
Victoria FMI asupra economiei din Romania, trebuie sa o recunoastem, este totala.Tot ceea ce FMI si-a
propus a si realizat!
Primul obiectiv - nu cel mai important, dar esential pentru atingerea celorlalte si oricum cel dintai in
plan cronologic - a fost acela ca statul roman, pe cheltuiala sa, sa aduca din afara (si FMI s-a oferit generos sa-i
dea imprumutul) la dispozitia firmelor straine din Romania finantarea pe care in contextul crizei acestea o
pierdusera din chiar partea mamelor lor din Occident. Punct ochit, punct lovit!
Rezultatul concret: firmele straine nu au mai rostogolit pe cheltuiala lor datoriile subsidiarelor lor din
Romania, care au continuat sa se finanteze din banii pusi la dispozitie de statul roman.
De platit, plateste acesta din urma, de fapt contribuabilii sai, salariatii sai, pensionarii sai, prin taierile de
salarii si programe sociale si prin majorarile de impozite. Bancile straine, placa turnanta a acestei nelegiuiri
economice, pot trai bine mersi de acum incolo cativa ani fara economia despre care se stie ca nu are de unde sa
mearga.
Indatorarea a trecut pe capul sectorului public, care va contracta mereu mai multe imprumuturi de la
bancile straine din afara sau din Romania nu pentru a dezvolta cumva tara, ci pentru a plati datoriile vechi. Sa
recunoastem ca este o miscare maiastra!
Atat de minunata incat ar fi fost si pacat ca, dupa operatie, pacientul sa mai si traiasca!
Principalul obiectiv - care este in curs de realizare, dar a carui atingere nu era posibila decat dupa
crearea situatiei economice pe care o presupunea reusita in privinta obiectivului anterior - este sclavagizarea
relatiilor de munca in Romania.

2
 Aflat in pierdere de pozitie din cauza democratizarii tehnologiilor care au putut astfel sa se uneasca cu
forta de munca ieftina in diverse tari emergente, capitalul international a pornit o adevarata ofensiva impotriva
muncii din propriul spatiu.
In joc este modelul social din tarile dezvoltate si cuceririle istorice ale muncii din aceste tari.
Sclavagizarea din nou a relatiilor de munca, ce reprezinta obiectivul major al capitalului international in
perioada actuala, are nevoie de un experiment.
Romania - aflata la periferia sistemului, dar totusi in Europa - ofera un teren excelent de experimentare.
Caci experimente in tarile centrului sunt deocamdata excluse. Nu se pot face incercari aici decat dupa
niscai brese create la periferie.
D-lui Franks i s-a incredintat o misiune importanta in Romania. De aici si aroganta cu care isi trateaza
asa-zisii interlocutori.
Sclavagizarea relatiilor de munca este cadoul principal facut de FMI capitalului, dar nu singurul.
Este obligatoriu de subliniat: capitalului strain!
Pentru ca, din pacate, capitalul autohton, desi in ce priveste relatiile de munca a pus botul la unele
masuri impuse de capitalul strain, se alege doar cu faramituri! Un cadou masiv pentru capitalul strain este
liberalizarea ceruta expres de FMI la gaze naturale.
Aceasta inseamna desfiintarea cosului pe baza caruia se calculeaza preturile la gaze pentru consumatori
si care, format fiind precumpanitor din gaze exploatate intern, permitea pana acum un pret de livrare cat de cat
rezonabil.
Liberalizarea implica alinierea preturilor interne la pretul gazelor din import si deci practic dublarea
pretului gazului la consumatori, inclusiv la cei casnici care beneficiau pana acum de preturi reglementate, si nu
liberalizate.
Castigatori neti care isi vor umple buzunarele sunt trei companii straine: OMV, care exploateaza
jumatate din gazele lasate de Dumnezeu romanilor si care cerea de mult respectiva aliniere, si cele doua
companii GDF (franceza) si E.ON (germana) de distributie a gazelor si care zbierau cat le tinea gura la
Autoritatea de reglementare sa fie majorate tarifele la consumatorii casnici.
Sa nu uitam nici cadoul pe care FMI il face investitorilor privati, obligand statul roman, aflat la
ananghie, sa privatizeze pe nimic active intregi sau pe bucati din companii strategice atatea cate au mai ramas
dupa jaful, facut tot sub presiune externa, in jalnica si oneroasa campanie "vreti aderarea (la UE), dati
economia", in care s-au externalizat fara noima intreaga exploatare a petrolului, jumatate din exploatarea de
gaze, distributiile de electricitate si distributiile de gaze naturale.
Acum, vizate sunt CFR Marfa, Oltchim si pachete substantiale de actiuni din Romgaz, Hidroelectrica,
Transgaz, Transelectrica.
Vai ce a ajuns biata Romanie! FMI a manevrat de o asemenea natura incat vinderea acestor ultime
mobile din casa a devenit obligatorie, caci altfel statul roman n-ar avea din ce rambursa chiar imprumutul masiv
de la FMI-UE.
Sa fie clar, FMI, in al doilea acord, nu mai da bani Romaniei nu pentru ca Romania nu ar mai avea
nevoie, ci pentru a o obliga sa se imprumute de la bancile straine din strainatate sau din tara.
Acesta este de fapt cel mai mare cadou facut de FMI capitalului privat strain! Sa-i fie de bine, caci noua
ne va fi doar din rau in mai rau!
........................................................