La arme

de Virgil Ciucă
Ajunge văicăreala,popor român la arme
Ajunge rugăciunea şi jalbele la poartă,
Nu aştepta pomană când stâncile se sfarmă,
Nu ai de-ales române,tu eşti stăpân pe soartă!

De ce suporţi minciuna şi vorbele deşarte

Când clasa hrăpăreaţă te-a-ngenunchiat cu sila,
Ia sapa şi securea şi singur fă-ţi dreptate,
Nu te sfii să spânzuri in piaţă camarila.

Nu te-amăgi cu vorbe oculte din scriptură,

Biserica şi popa îţi predică de moarte,
Ridică eşafoduri,condamnă impostura,
Ea te ţine de veacuri în neguri fară carte.

Cu rugăciuni la ceruri ei zilnic te îmbată,

Cu vorbe globaliste,cu-o lume fără ţară,
Nu te lăsa sedus de-o vorbă idolatră,
Renunţă să mai duci o viaţă băjenară.

La arme fraţi români cu inima vitează.

Amanetănd o ţară la hoarde migratoare
Mai toţi parlamentarii te vând şi te trădează,
Şi pentru tine casa e acum o-nchisoare!

Când ţara e condusă de hoţi şi haimanale,

Când guşti pâinea amară de grâu din altă ţară,
Fă-ţi tancuri din tractoare,din seceră pistoale,
Nu vezi că ne vândură şi Roşia Montană!

Cum justiţia e oarbă vândută pe argonţi,

Cu-armata fară armeplină de generali
Cu presedinţi de ţară ce par ieşiti din minţi,
Vistieria este goală plină de şobolani!

La arme fraţi români să ne-rolăm sub arme,

Din optzecinoua-ncoace suntem o colonie,
Ţara-i secătuită,copii ne mor în spasme,
Părem o ţărişoară numai pe o hârtie!

La arme rupeţi lanţuri,spânzuraţi camarila

Nu aşteptaţi zadarnic pe Dumnezeu cu mila!