Sunteți pe pagina 1din 26

Metode numerice pentru ecuaţii neliniare

Metoda bisecţiei

Exemplul -1.1 Să se aproximeze numărul 2 folosind metoda bisecţiei cu patru paşi
pentru funcţia f : [1, 2] → R, f (x) = x2 − 2. Să se evalueze eroarea de aproximare.

Soluţie Avem

a0 = a = 1, b0 = b = 2, f (a) = −1, f(b) = 2.

Atunci c0 = (a0 + b0 )/2 = 3/2. Cum f (c0 ) = 1/4 > 0 rezultă că

a1 = a0 = 1, b1 = c0 = 3/2, c1 = (a1 + b1 ) /2 = 5/4

Cum f(c1 ) = −7/16 rezultă că

a2 = c1 = 5/4, b2 = b1 = 3/2, c2 = (a2 + b2 ) /2 = 11/8

Cum f(c2 ) = −7/64 rezultă că

a3 = c2 = 11/8, b3 = b2 = 3/2, c3 = (a3 + b3 ) /2 = 23/16

Cum f(c3 ) = 17/256 rezultă că

a4 = a3 = 11/8, b4 = c3 = 23/16, c4 = (a4 + b4 ) /2 = 45/32

Eroarea de aproximare este


 √  b − a 1

c4 − 2 ≤ 4 =
2 16

Exemplul -1.2 Să se aproximeze soluţia ecuaţiei x3 + 4x2 − 10 = 0 (conţinută în


intervalul [−1, 2]).

1
Soluţie Avem

a0 = a = −1, b0 = b = 2, f (a) = −7, f (b) = 14.

Atunci c0 = (a0 + b0 )/2 = 1/2. Cum f (c0 ) < 0 rezultă că

a1 = c0 = 1/2, b1 = b0 = 2, c1 = (a1 + b1 ) /2 = 5/4 = 1, 25

Cum f(c1 ) < 0 rezultă că

a2 = c1 = 5/4, b2 = b1 = 2, c2 = (a2 + b2 ) /2 = 13/8 = 1, 625

Cum f(c2 ) > 0 rezultă că

a3 = a2 = 5/4, b3 = c2 = 13/8, c3 = (a3 + b3 ) /2 = 23/16 = 1, 4375

Cum f(c3 ) > 0 rezultă că

a4 = a3 = 5/4, b4 = c3 = 23/16, c4 = (a4 + b4 ) /2 = 43/32 = 1, 34375

etc.

Regula falsi

Exemplul -1.3 Să se aproximeze soluţia ecuaţiei x3 + 4x2 − 10 = 0 (conţinută în


intervalul [−1, 2]).

Soluţie Avem

a0 = a = −1, b0 = b = 2, f (a) = −7, f (b) = 14.

Atunci c0 = (a0 f (b0 ) − b0 f (a0 ))/(f (b0 ) − f (a0 ) = 0. Cum f(c0 ) < 0 rezultă că

a1 = c0 = 0, b1 = b0 = 2, c1 = (a1 f (b1 ) − b1 f (a1 ))/(f (b1 ) − f (a1 ) = 5/6 = 0, 83333

2
Cum f(c1 ) < 0 rezultă că

a2 = c1 = 5/6, b2 = b1 = 2, c2 = (a2 f(b2 )−b2 f(a2 ))/(f (b2 )−f (a2 ) = 110/91 = 1, 20879

etc.

Principiul contracţiei

Exemplul -1.4 Fie funcţia


 
3 1 7
f : − , − → R, f (x) = x2 + x −
4 2 16

Să se arate că f este o contracţie. Luând x0 = − 58 , să se determine numărul de iteraţii
necesari pentru a aproxima soluţia ecuaţiei f (x) = x cu o eroare ε.

Soluţie Funcţia f este derivabilă şi

f  (x) = 2x + 1

Avem
 
 3 1
max |f (x)| = max |2x + 1| = max (−2x − 1) = −2 · − −1=
x∈[− 43 ,− 12 ] x∈[− 43 ,− 12 ] x∈[− 34 ,− 12 ] 4 2

Deci
1
|f  (x)| ≤ q := .
2
Notăm a = − 34 , b = − 12 . Atunci
       
 a + b a + b  b − a  5 5  1 1
f −  ≤ (1 − q) · ⇐⇒ f − +  ≤ (1 − ) · ⇐⇒
 2 2  2 8 8 2 8
 
 25 5 7 5  1 3 4
⇐⇒  − − +  ≤ ⇐⇒ ≤ , ceea ce este adevărat.
64 8 16 8 16 64 64
Deci f este o contracţie. Fie z soluţia ecuaţiei f(x) = x pe intervalul [a, b].

3
Din formula de evaluare a erorii avem

qn
|xn − z| ≤ |x1 − x0 |
1−q

Dacă

qn
|x1 − x0 | ≤ ε, atunci |xn − z| ≤ ε, deci xn aproximează pe z cu eroarea ε.
1−q

Avem
 
5 25 5 7 43
x1 = f (x0 ) = f − = − − =−
8 64 8 16 64
şi  
 43 5  3

|x1 − x0 | = − +  =
64 8 64
Atunci  1 n
qn 3 3
|x1 − x0 | ≤ ε ⇐⇒ 2 1 · ≤ ε ⇐⇒ n+5 ≤ ε ⇐⇒
1−q 1 − 2 64 2
 
n+5 3 3
⇐⇒ 2 ≥ ⇐⇒ n ≥ log2 −5
ε ε
Deci putem lua
  
3
n = log2 − 4, unde [·] reprezintă partea întreagă.
ε

Exemplul -1.5 Să se calculeze primele 3 iterate ale principiului contracţiei pentru

rezolvarea ecuaţiei x = 2x, luând x0 = 1/10.

√  
Soluţie: Fie f (x) = 2x. Avem: x1 = f (x0 ) = 5 = 0, 44721, x2 = f(x1 ) = 4 45 =
1

0, 94574, x3 = f (x2 ) = 8 64
5
= 1, 375312, etc

Metoda lui Newton

4
Exemplul -1.6 Să se arate că se aplică metoda lui Newton pe intervalul [0, 1] pentru
rezolvarea ecuaţiei 3ex − 4 cos x = 0. Luând x0 = 1, să se calculeze valoarea primei
iteraţii.

Soluţie: Evident f este de două ori derivabilă pe [0, 1] şi f


(x) = 3ex + 4 sin x,
f

(x) = 3ex + 4 cos x, funcţii care evident nu se anulează pe [0, 1]. Cum f(0) · f (1) =
−3e + 4 cos 1 < 0 şi f (1) · f

(1) = 9e2 − 16 cos 1 > 0, rezultă că metoda lui Newton se


aplică.
Avem

f (x0 ) 3e − 4 cos 1 4 sin 1 + 4 cos 1


x1 := x0 − = 1− = = 0, 47975
f
(x0 ) 3e + 4 sin 1 3e + 4 sin 1
Metoda secantei

Exemplul -1.7 Să se aplice metoda secantei pe intervalul [0, 1] pentru rezolvarea ecuaţiei
3ex − 4 cos x = 0 pentru x0 = 1 şi x1 = 0, 9.

Soluţie: Evident f este de două ori derivabilă pe [0, 1] şi f


(x) = 3ex + 4 sin x, ,
funcţie care evident nu se anulează pe [0, 1]. Cum f (0) · f (1) = −3e + 4 cos 1 < 0
rezultă că ecuaţia are o rîdăcină în intervalul [0, 1].
Avem

x0 f (x1 ) − x1 f (x0 ) 3e9/10 − 4 cos(9/10) − 9/10(3e − 4 cos 1)


x2 := = = 0, 45575
f (x1 ) − f (x0 ) 3e9/10 − 4 cos(9/10) − 3e + 4 cos 1

Metode pentru rezolvarea sau aproximarea


soluţiilor sistemelor de ecuaţii liniare
Norme de vectori şi norme de matrici

5
Exemplul -1.8 Fie
 
1 −2 3
 
 
A =  4 −5 6 
 
7 −8 9
Atunci
3

A 1 = max |aij | =
1≤j≤3
i=1

= max (|1| + |4| + |7| , |−2| + |−5| + |−8| , |3| + |6| + |9|) = max (12, 15, 18) = 18

şi
3

A ∞ = max |aij | =
1≤i≤3
j=1

= max (|1| + |−2| + |3| , |4| + |−5| + |6| , |7| + |−8| + |9|) = max (6, 15, 24) = 24.

Condiţionarea unui sistem de ecuaţii liniare

Exemplul -1.9
     
 10 7 8 7   32   1 
     
 7 5 6 5   23   1 
     
A=  b=  cu soluţia x= 
 8 6 10 9   33   1 
     
     
7 5 9 10 31 1

Considerăm sistemul perturbat A(x + δx) = b + δb unde


   
 10 7 8 7   32, 1 
   
 7 5 6 5    22, 9 
  
A=  b + δb =  
 8 6 10 9   33, 1 
   
   
7 5 9 10 30, 9

6
 
 9, 2 
 
 −12, 6 
 
cu soluţia x + δx =   (1)
 4, 5 
 
 
−1, 1
Considerăm şi sistemul perturbat (A + ∆A)(x + ∆x) = b unde
   
 10 7 8, 1 7, 2   32 
   
 7, 08 5, 04 6 5   23 
   
A=  b= 
 8 5, 98 9, 89 9   33 
   
   
6, 99 4, 99 9 9, 98 30
 
 −81 
 
 137 
 
cu soluţia x + ∆x =   (2)
 −34 
 
 
22

Exemplul -1.10 Vom considera cazul sistemului (1) şi vom lucra cu norma infinit.

Avem:

δx ∞ = x + δx − x ∞ = (9, 2 − 1; −12, 6 − 1; 4, 5 − 1; −1, 1 − 1) ∞ =

= (8, 2; −13, 6; 3, 5; −2, 1) ∞ = max(|8, 2| ; |−13, 6| ; |3, 5| ; |−2, 1|) = 13, 6.

x ∞ = (1; 1; 1; 1) ∞ = max(|1| ; |1| ; |1| ; |1|) = 1.

Atunci
δx ∞ 13, 6
= = 13, 6
x ∞ 1

7
 
 25 −41 10 −6 
 
 −41 68 −17 10 
 
A−1 = 
 10 −17 5 −3 
 
 
−6 10 −3 2
A ∞ = max(|10|+|7|+|8|+|7| , |7|+|5|+|6|+|5| , |8|+|6|+|10|+|9| , |7|+|5|+|9|+|10|) =

= max(32, 23, 33, 31) = 33


 −1 
A  = max(|25| + |−41| + |10| + |−6| , |−41| + |68| + |−17| + |10| ,

, |10| + |−17| + |5| + |−3| , |−6| + |10| + |−3| + |2|) =

= max(82, 136, 35, 21) = 136.

Rezultă că
 
cond(A) := A ∞ · A−1 ∞ = 33 · 136 = 4488

Avem

δb ∞ = b + δb − b ∞ = (32, 1 − 32; 22, 9 − 23; 33, 1 − 33; 30, 9 − 31) ∞ =

= (0, 1; −0, 1; 0, 1; −0, 1) ∞ = max(|0, 1| ; |−0, 1| ; |0, 1| ; |−0, 1|) = 0, 1.

b ∞ = (32; 23; 33; 31) ∞ = max(|32| ; |23| ; |33| ; |31|) = 33..

Atunci
δb ∞ 0, 1 1
= =
b ∞ 33 330
şi
δb ∞ 1
cond(A) · = 4488 · = 13, 6
b ∞ 330
Deci
δx ∞ δb ∞
= cond(A) ·
x ∞ b ∞

8
Metode directe
Metoda lui Gauss (cu pivotare parţială)
Exemplul -1.11 Fie sistemul de ecuaţii liniare



 x + 12 y + 13 z = 1

1
2
x + 31 y + 41 z = 2



 1
3
x + 41 y + 51 z = 3

Să se calculeze determinantul matricei sistemului şi să se rezolve sistemul cu metoda
lui Gauss.

Soluţie Notăm cu (aij )1≤i,j≤3 matricea sistemului. Iniţializăm det = 1. La etapa


n = 1 căutăm cel mai mare element în modul de pe coloana n a matricei sistemului.
Acesta este max = |a11 | = 1 şi se află pa linia 1. Deci s = 1 şi piv = a11 = 1. Calculăm
det = det ∗piv, deci det = 1. Cum s = n se trece la pasul împărţirii la pivot. Cum
pivotul este egal cu 1, prin împărţire la pivot linia n rămâne nemodificată. Eliminăm
x din liniile 2 şi 3 ca în algoritm. Obţinem următorul sistem de ecuaţii:



 x + 12 y + 31 z = 1

1 1 3
12
y + 12
z = 2



 1 4 8
12
y + 45
z = 3

La etapa n = 2 căutăm cel mai mare element în modul de pe coloana n a matricei


sistemului (de la elementul a22 în jos). Acesta este max = |a22 | = 1/12 şi se află pa
linia 2. Deci s = 2 şi piv = a22 = 1/12. Calculăm det = det ∗piv, deci det = 1/12. Cum
s = n se trece la pasul împărţirii la pivot. Ecuaţia 2 devine y + z = 18 . Eliminăm
y din linia 3 ca în algoritm. Obţinem următorul sistem de ecuaţii:



 x + 12 y + 13 z = 1

y + z = 18



 1 7
180
z = 6

9
1 1 1
Calculăm determinantul matricei sistemului det = det ∗a33 = 12
∗ 180
= 2160
şi
rezolvăm sistemul anterior. Obţinem z = 210, y = −192, x = 27.

Metoda lui Gauss-Jordan de calcul a inversei unei matrice


Exemplul -1.12 Folosind metoda Gauss-Jordan să se calculeze inversa matricei
 
1 12 13
 
 
A =  21 13 14 
 
1 1 1
3 4 5

Soluţie Formăm ansamblul matriceal


  

1 21 13  1 0 0
  
 1 1 1  
 2 3 4  0 1 0 
  
1 1 1

 0 0 1
3 4 5

Cu transformările din algoritm obţinem:


  

1 21 13  1 0 0
  
 1 1  1 
 0 12 12
 −2 1 0 
  
1 4
 1
0 12  − 0 1
45 3
  

1 1
1  1 0 0
2 3
  
  
 0 1 1  −6 12 0 
  
1
 1
4 
0 12 45 − 3 0 1
  
1 1 
1 2 3  1 0 0
  
  
 0 1 1  −6 12 0 
  
1
 1
0 0 180  6 −1 1
  
1 1 
1 2 3  1 0 0
  
  
 0 1 1  −6 12 0 
  

0 0 1  30 −180 180

10
  
1 
1 2
0  −9 60 −60
  
  
 0 1 0  −36 192 −180 
  

0 0 1  30 −180 180
  

1 0 0  9 −36 30
  
  
 0 1 0  −36 192 −180 
  

0 0 1  30 −180 180
Deci  
9 −36 30
 
 
A−1 =  −36 192 −180 
 
30 −180 180
Rezolvarea unui sistem de ecuaţii liniare Ax = b este echivalentă, după ce s-a
calculat inversa matricei A, cu egalitatea x = A−1 b.

Factorizarea LU

Exemplul -1.13 Să se factorizeze sub forma LU matricea


 
 2 4 −2 0 
 
 −1 −1 2 3 
 
A= 
 4 5 −2 −9 
 
 
0 1 3 4

Soluţie Se verifică mai întâi că determinanţii de colţ ai matricei A sunt nenuli. Cu
formulele (??) şi (??) se obţine:

l11 = 2, l21 = −1, l31 = 4, l41 = 0

u11 = 1, u12 = 2, u13 = −1, u14 = 0

l22 = 1, l32 = −3, l42 = 1

11
u22 = 1, u23 = 1, u24 = 3

l33 = 5, l43 = 2

u33 = 1, u34 = 0

l44 = 1

u44 = 1

Deci    
 2 0 0 0   1 2 −1 0 
   
 −1 1 0 0   0 1 1 3 
   
L= , U = 
 4 −3 5 0   0 0 1 0 
   
   
0 1 2 1 0 0 0 1

Metoda rădăcinii pătrate

Exemplul -1.14 Folosind metoda rădăcinii pătrate, să se rezolve sistemul de ecuaţii
liniare Ax = b cu    
4 2 2 8
   
   
A =  2 10 4  , b =  16 
   
2 4 6 12

Soluţie Se verifică imediat că matricea A este simetrică. Deoarece


 
   
   4 2 2 
 4 2   
∆1 = |4| > 0, ∆2 =   = 36 > 0, ∆3 =  2 10 4 
 = 144 > 0
  
 2 10   
 2 4 6 

rezultă că matricea A este pozitiv definită. Cu formulele (??) se obţine

l11 = 2, l21 = 1, l31 = 1

12
l22 = 3, l32 = 1

l33 = 2

Din (??) rezultă că


y1 = 4, y2 = 4, y3 = 2

iar din (??) rezultă că


x3 = 1, x2 = 1, x3 = 1.

Metode iterative de rezolvare a sistemelor de ecuaţii liniare


Metoda lui Jacobi
Exemplul -1.15 Să se arate că se poate aplica metoda lui Jacobi (relativă la normele
1 şi ∞) pentru sistemul de ecuaţii liniare Ax = b cu
   
 0, 9 0, 1 0, 2 0, 3   3, 6 
   
 −0, 2 0, 8 0, 1 0, 4   2 
   
A= ; b =  .
 0, 1 −0, 3 0, 7 −0, 1   2, 4 
   
   
−0, 3 −0, 2 −0, 1 0, 9 1, 5
 
 0 
 
 0 
 
Luând x(0) =   să se determine numărul de iteraţii necesar pentru a aproxima
 0 
 
 
0
soluţia sistemului cu o eroare mai mică de 10−10 .

Soluţie: Avem
 
 0, 1 −0, 1 −0, 2 −0, 3 
 
 0, 2 0, 2 −0, 1 −0, 4 
 
B = I −A =  
 −0, 1 0, 3 0, 3 0, 1 
 
 
0, 3 0, 2 0, 1 0, 1

13
Atunci
4

B 1 = max |bij | = max(|0, 1| +|0, 2|+|−0, 1| +|0, 3| , |−0, 1| +|0, 2|+|0, 3| +|0, 2| ,
1≤j≤4
i=1

|−0, 2|+|−0, 1|+|0, 3|+|0, 1| , |−0, 3|+|−0, 4|+|0, 1|+|0, 1|) = max(0, 7; 0, 8; 0, 7; 0, 9) = 0, 9 < 1.

şi
4

B ∞ = max |bij | = max(|0, 1|+|−0, 1|+|−0, 2|+|−0, 3| , |0, 2|+|0, 2|+|−0, 1|+|−0, 4| ,
1≤i≤4
j=1

|−0, 1|+|0, 3|+|0, 3|+|0, 1| , |0, 3|+|0, 2|+|0, 1|+|0, 1|) = max(0, 7; 0, 9; 0, 8; 0, 7) = 0, 9 < 1.

Deci metoda lui Jacobi se aplică. Din formula de evaluare a erorii avem:

qn
x(n) − x p ≤ x(1) − x(0) p , ∀ n ∈ N∗
1−q

unde p = 1 sau p = ∞, q = 0, 9, x(1) = Bx(0) + b = b. Deci, pentru a aproxima x cu


qn
x(n) cu eroarea ε = 10−10 este suficient ca 1−q
x(1) − x(0) p < ε. Avem

x(1) − x(0) 1 = b 1 = |3, 6| + |2| + |2, 4| + |1, 5| = 9, 5

şi

x(1) − x(0) ∞ = b ∞ = max(|3, 6| , |2| , |2, 4| , |1, 5|) = 3, 6

Atunci

qn 0, 9n ε  ε
(1) (0) n
x − x 1 < ε ⇐⇒ 9, 5 < ε ⇐⇒ 0, 9 < ⇐⇒ n = log0,9 +1
1−q 1 − 0, 9 95 95

şi

qn 0, 9n ε  ε
x(1) − x(0) ∞ < ε ⇐⇒ 3, 6 < ε ⇐⇒ 0, 9n < ⇐⇒ n = log0,9 +1
1−q 1 − 0, 9 36 36

Metoda Gauss-Seidel

14
Exemplul -1.16 Fie sistemul de ecuaţii liniare



 x1 + 12 x2 + 13 x3 = 1

1
x + x2 + 16 x3 = 2
5 1



 1 1
x + 20
10 1
x2 + x3 = 3

Să se arate că se aplică metoda Gauss-Seidel.

Soluţie Notăm cu A matricea ceoficienţilor sistemului. Avem


 
1 12 13
 
 1 1 
A= 5 1 6 
 
1 1
10 20
1

Atunci  
0 − 12 − 13
 
 1 1 
B = I − A =  −5 0 −6 
 
1 1
− 10 − 20 0
şi    
 1  1 5
q1 = |b11 | + |b12 | + |b13 | = −  + −  =
2 3 6
   
 1 5  1 1
q2 = |b21 | q1 + |b22 | + |b23 | = −  · + −  =
5 6 6 3
   
 1 5  1 1 1
q3 = |b31 | q1 + |b32 | q2 + |b33 | = −  · + −  · =
10 6 20 3 10
Deci
 
5 1 1 5
q = max(q1 , q2 , q3 ) = max , , = <1
6 3 10 6
Rezultă că metoda Gauss-Seidel se aplică.

Metoda relaxării simultane

15
Exemplul -1.17 Fie sistemul de ecuaţii liniare:


 5x + 3x2 + 2x3 = 1
 1

3x1 + 6x2 + 3x3 = 2




2x1 + 3x2 + 5x3 = 3

Să se arate că se poate aplica metoda relaxării simultane. Să se determine parametrul
optim de relaxare. Luând x(0) = (0, 0, 0) să se evalueze eroarea x − x(n) .

Soluţie: Notăm cu A matricea sistemului. Avem


 
5 3 2
 
 
A =  3 6 3  = At transpusa matricei A.
 
2 3 5

Deci A simetrică. Deoarece


 
   
   5 3 2 
 5 3   
∆1 := |5| > 0, ∆2 :=   > 0, ∆3 :=  3 6 3 
 > 0,
  
 3 6   
 2 3 5 

cu teorema lui Sylvester rezultă că matricea A este şi pozitiv definită. în concluzie, se
poate aplica metoda relaxării simultane.
Fie D = diag(A). Atunci
 
1 3/5 2/5
 
−1  
D A =  1/2 1 1/2 
 
2/5 3/5 1

şi det(D−1 A − λI) = 0 ⇐⇒ (1 − λ)3 − 19


25
6
(1 − λ) + 25 = 0. Dacă notăm 1 − λ = t, atunci
ecuaţia 25t3 − 19t + 6 = 0 are rădăcinile t1 = −1, t2 = 2/5, t3 = 3/5, de unde rezultă
că valorile proprii ale matricei D−1 A sunt λ1 = 2 > λ2 = 3/5 > λ3 = 2/5. Parametrul
optim de relaxare este
2 5
σ= =
λ1 + λ3 6

16
căruia îi corespunde
λ1 − λ3 2
q= = .
λ1 + λ3 3
Avem x(1) = Cσ x(0) + cσ = cσ = σD−1 b = 5/6 · (1/5; 2/6; 3/5)t unde b = (1; 2; 3)t este
vectorul termenilor liberi din sistem. Atunci
 
  25 1 2 9 2 25
x(1) 2D = Dx(1) , x(1) = + + = ·
36 5 3 5 3 9

şi
 n+ 12
qn 2
x(n) − x D ≤ x(1) − x(0) D = 5 · .
1−q 3

Pseudoinversa unei matrice

Exemplul -1.18 Fie


 
 1 0 −1 
 
 0 1 0 
 
T =  cu rang(T ) = 2 şi H0 = 0.
 1 1 −1 
 
 
1 2 −1
 
 
 1 
  1
 0   
   
Luăm y1 = T ∗   =  0  (avem y1 − H0 T y1 = y1 = 0. Atunci w1 =

 0   
 
  −1
0
 
 2 
 
 0 
 
y1 − H0 T y1 = y1 şi T w1 =   . Rezultă că T w1 2 = 4 + 0 + 4 + 4 = 12, iar
 2 
 
 
2

17
   
1 2 0 2 2
    
   

w1 (T w1 ) =  0  2 0 2 2 =  0 0 0 0  . Deci
   
−1 −2 0 −2 −2
 
1/6 0 1/6 1/6
w1 (T w1 )∗ 


H1 = H0 + 2 =  0 0 0 0 .
T w1  
−1/6 0 −1/6 −1/6
 
   
 0 
  0 −1/2
 1     
     
Luăm y2 = T ∗ ∗   =  1  (avem y2 − H1 T y2 =  1  = 0. Atunci
 0     
 
  0 1/2
0
 
 −1 
 
 1 
  2
w2 = y2 − H1 T y2 şi T w2 =   . Rezultă că T w2 = 1 + 1 + 0 + 1 = 3, iar
 0 
 
 
1
   
−1/2 1/2 −1/2 0 −1/2
    
   
1  . Deci

w2 (T w2 ) =  1  −1 1 0 1 =  −1 1 0
   
1/2 −1/2 1/2 0 1/2
   
1/6 0 1/6 1/6 1/6 −1/6 0 −1/6
w2 (T w2 )∗ 
 
 


H2 = H1 + 2 =  0 0 0 0  +  −1/3 1/3 0 1/3  .
T w2    
−1/6 0 −1/6 −1/6 −1/6 1/6 0 1/6

În concluzie  
1/3 −1/6 1/6 0
 
 
T + = H2 =  −1/3 1/3 0 1/3 
 
−1/3 1/6 −1/6 0

18
Exemplul -1.19 Fie
 
 1 0 −1 
 
 0 1 0 
 
T =  cu rang(T ) = 2 şi H0 = T ∗
 1 1 −1 
 
 
1 2 −1
 
   
 1 
  0 1
 0     
     
Luăm b =   , x0 =  0  . Atunci r0 = b − T x0 = b şi T r0  0  = 0.

 0     
 
  0 −1
0
 
1/6
 
 
Rezultă că α0 = 1/6, x1 =  0  , w0 = x1 şi
 
−1/6
 
1/2 −1/3 1/6 −1/6
 
 
H1 =  −2/3 2/3 0 2/3 
 
−1/2 1/3 −1/6 1/6
 
1/6
 
 
În continuare α1 = 1/2, w1 =  −1/3  , şi
 
−1/6
 
1/3 −1/6 1/6 0
 
 
T + = H2 =  −1/3 1/3 0 1/3  .
 
−1/3 1/6 −1/6 0

19
Exemplul -1.20 Fie
 
 1 0 −1 
 
 0 1 0 
 
T =  cu rang(T ) = 2 şi H0 = T ∗
 1 1 −1 
 
 
1 2 −1
   
 
 1   −5 
1    
   0   −3 
     
Luând a1 =  0  , b1 =   obţinem v0 := (I − T H0 )∗ T a1 =   , w0 =
   0   −8 
   
0    
0 −11
   
1 5/48
  1  
   
H0 b1 =  0  , u0 := (I − H0 T )w0 =  1/8  ,
  v0 , T w0   
−1 −5/48
 
23/48 −5/16 1/6 −7/48
 
∗  
H1 := H0 + u0 · v0 =  −5/8 5/8 0 5/8 
 
−23/48 5/16 1/6 7/48
   
 
 0   7/8 
0    
   1   −7/8 
     
Luând a2 =  1  , b2 =   obţinem v1 := (I − T H1 ) T a2 = 

 , w1 =
   0   0 
   
0    
0 −7/8
   
−5/16 −1/6
  1  
   
H1 b2 =  5/8  , u1 := (I − H1 T )w1 =  1/3  , deci
  v1 , T w1   
5/16 1/6
 
1/3 −1/6 1/6 0
 
+ ∗  
T = H2 := H1 + u1 · v1 =  −1/3 1/3 0 1/3  .
 
−1/3 1/6 −1/6 0

20
Metode pentru aproximarea valorilor proprii ale unei matrice

Metoda rotaţiilor

Exemplul -1.21 Fie matricea


 √ 
17 −2 3 3
 √ 
 
A =  −2 8 2 3 
 
√ √
3 3 2 3 11

Folosind metoda rotaţiilor, să se determine valorile proprii ale matricei A.

Soluţie Se verifică imediat că matricea A este simetrică. Se aleg p < q astfel încât

|apq | = max{aij |; i < j ∈ {1, 2, 3}

Atunci p = 1, q = 3. Se calculează

1 2 · apq 1 2·3 3 π
θ = · arctan = · arctan =
2 app − aqq 2 17 − 11 6

Se ia  
cos θ 0 − sin θ
 
 
T = 0 1 0 
 
sin θ 0 cos θ
şi se calculează matricea
 √  √  √   
3/2 0 1/2 17 −2 3 3 3/2 0 −1/2 20 0 0
  √    
     
B = T t AT =  0 1 0   −2 8 2 3 0 1 0 = 0 8 4 
     
√ √ √ √
−1/2 0 3/2 3 3 2 3 11 1/2 0 3/2 0 4 8

Se aleg p < q astfel încât

|bpq | = max{bij |; i < j ∈ {1, 2, 3}

21
Atunci p = 2, q = 3. Se calculează

π
θ= deoarece bpp = bqq
6

Se ia  
1 0 0
 
 
T =  0 cos θ − sin θ 
 
0 sin θ cos θ
şi se calculează matricea
     
1 0 0 20 0 0 1 0 0 20 0 0
 √ √   √ √   
     
B = T t AT =  0 2/2 2/2  0 8 4  0 2/2 − 2/2 = 0 12 0 
     
√ √ √ √
0 − 2/2 2/2 0 4 8 −1/2 2/2 2/2 0 0 4

Rezultă că valorile proprii ale matricei A sunt λ1 = 20, λ2 = 12, λ3 = 4.

Interpolare polinomială

Interpolare Hermite
Exemplul -1.22 Utilizând formula lui Lagrange de reprezentare să se determine poli-
nomul de interpolare de grad 2 ataşat datelor:

x 0 1 4
z 2 1 4

Soluţie Din definiţia ?? şi teorema ?? rezultă că:

P (0) = 2, P (1) = 1, P (4) = 4 şi

P (x) = P (0)L1 (x) + P (1)L2 (x) + P (4)L3 (x)

Avem:
(x − 1)(x − 4) x2 − 5x + 4
L1 (x) = =
(0 − 1)(0 − 4) 4

22
x(x − 4) x2 − 4x
L2 (x) = =
(1 − 0)(1 − 4) −3
x(x − 1) x2 − x
L3 (x) = =
(4 − 0)(4 − 1) 12
Atunci:

x2 − 5x + 4 x2 − 4x x2 − x 1 3
P (x) = 2 · +1· +4· = x2 − x + 2
4 −3 12 2 2

Exemplul -1.23 Fie funcţia f : [0, 4] → R cu f (x) = 6 2x + 1 − 2x, ∀ x ∈ [0, 4].
Utilizând formula de reprezentare Newton să se determine polinomul de interpolare
Hermite P (x) = P (f ; 0, 0, 0, 4, 4; x). Se se evalueze eroarea |f (x) − P (x)|.

Soluţie: Avem x1 = x2 = x3 = 0, x4 = x5 = 4. Din formula de reprezentare Newton


avem:

P (f ; 0, 0, 0, 4, 4; x) = f (0)+f (0, 0)x+f (0, 0, 0)x2 +f (0, 0, 0, 4)x3 +f (0, 0, 0, 4, 4)x3 (x−4)

Vom calcula diferenţele divizate cu formula de recurenţă dată de propoziţia ??. Cal-
culele le vom organiza într-un tabel de forma:

nod d.d.1 nod d.d.2 noduri d.d.3 noduri d.d.4 noduri d.d.5 noduri
x1 f (x1 ) f (x1 , x2 ) f(x1 , x2 , x3 ) f (x1 , x2 , x3 , x4 ) f(x1 , x2 , x3 , x4 , x5 )
x2 f (x2 ) f (x2 , x3 ) f(x2 , x3 , x4 ) f (x2 , x3 , x4 , x5 )
x3 f (x3 ) f (x3 , x4 ) f(x3 , x4 , x5 )
x4 f (x4 ) f (x4 , x5 )
x5 f (x5 )

(am notat cu "d.d.k noduri" diferenţe divizate asociate la k noduri).



Cum f(x) = 6 2x + 1 − 2x = 6(2x + 1)1/2 − 2x rezultă că f  (x) = 6(2x + 1)−1/2 −
2 şi f  (x) = −6(2x + 1)−3/2 . Atunci f(0) = 6, f (4) = 10, f (0, 0) = f  (0) = 4,
f (0, 4) = (f(4) − f (0))/(4 − 0) = 1, f (4, 4) = f  (4) = 0, f(0, 0, 0) = 12 f  (0) = −3,

23
f (0, 0, 4) = (f (0, 4) − f (0, 0))/(4 − 0) = −3/4, etc.. Rezultă următorul tabel în cazul
datelor problemei:

nod d.d.1 nod d.d.2 noduri d.d.3 noduri d.d.4 noduri d.d.5 noduri
0 6 4 −3 9/16 −7/64
0 6 4 −3/4 2/16
0 6 1 −1/4
4 10 0
4 10

Atunci (cu formula de reprezentare Newton) avem

9 3 7
P (f ; 0, 0, 0, 4, 4; x) = 6 + 4x − 3x2 + x − x3 (x − 4)
16 64

Din formula de evaluare a erorii rezultă că

M5 3
|f(x) − P [f ; 0, 0, 0, 4, 4; x]| ≤ |x (x − 4)2 | ∀ x ∈ [0, 4]
5!

unde M5 = sup |f (5) (x)|. Avem f (3) (x) = 18(2x + 1)−5/2 , f (4) (x) = −90(2x + 1)−7/2 ,
x∈[0,4]
f (5) (x) = 630(2x + 1)−9/2 . Cum f (6) (x) = −630 · 9(2x + 1)−11/2 < 0, rezultă că f (5) este
descrescătoare şi cum f (5) (x) > 0 ∀ x ∈ [0, 4]rezultă că M5 = f (5) (0) = 630. Atunci

630 3 21
|f(x) − P (x)| ≤ |x (x − 4)2 | = x3 (x − 4)2 ∀ x ∈ [0, 4]
120 4

Formule de interpolare cu noduri echidistante

Exemplul -1.24 Să se determine, folosind formula de interpolare Newton ascendentă,


polinomul Lagrange ataşat datelor: n = 3, x0 = 4, h = 2 (de unde x1 = 6, x2 = 8,
x3 = 10) şi f : R → R o funcţie continuă cu f (x0 ) = 1, f (x1 ) = 3, f (x2 ) = 8,
f (x3 ) = 20 şi să se estimeze valoarea funcţiei f în punctul x = 7.

24
Soluţie Organizăm calculul diferenţelor finite ascendente în tabelul următor:

k xk f (xk ) ∆1h f(xk ) ∆2hf (xk ) ∆3h f (xk )


0 4 1 2 3 4
1 6 3 5 7
2 8 8 12
3 10 20

(De exemplu ∆1h f (x0 ) = ∆h f (x0 ) = f(x1 )−f(x0 ) = 3−1 = 2, ∆2hf (x0 ) = ∆1h ∆h f (x0 ) =
∆h f (x1 ) − ∆h f (x0 ) = ∆1hf (x1 ) − ∆1h f (x0 ) = 5 − 2 = 3, etc.) Atunci ∆0hf (x0 ) = 1,
∆1h f (x0 ) = 2, ∆2hf (x0 ) = 3, ∆3h f(x0 ) = 4.
x−x0 x−4 x−4 q(q−1)
Fie x ∈ R Avem q = h
= 2
şi atunci Cq0 = 1, Cq1 = q = 2
,Cq2 = 2
=
(x−4)(x−6) q(q−1)(q−2) (x−4)(x−6)(x−8)
8
, Cq3 = 6
= 48
. Rezultă că:
3
 3 4
P (f ; x0 , x1 , x2 , x3 ; x) = Cqi ∆ih f (x0 ) == 1+(x−4)+ (x−4)(x−6)+ (x−4)(x−6)(x−8)
i=0
8 48
şi deci
9 1 39
P (f ; x0 , x1 , x2 , x3 ; 7) = 1 + 3 + − = = 4, 875
8 4 8
• Exemplul -1.25 Să se determine, folosind formula de interpolare Newton de-
scendentă, polinomul Lagrange ataşat datelor: n = 3, x0 = 10, h = 2(de unde
x−1 = 8, x−2 = 6, x−3 = 4) şi f : R → Ro funcţie continuă cu f(x0 ) = 20,
f (x−1 ) = 8, f (x−2 ) = 3, f (x−3 ) = 1şi să se estimeze valoarea funcţiei f în
punctul x = 7.

Soluţie Organizăm calculul diferenţelor finite descendente în tabelul următor:

k xk f (xk ) ∇1h f (xk ) ∇2hf (xk ) ∇3h f (xk )


0 10 20 12 7 4
−1 8 8 5 3
−2 6 3 2
−3 4 1

25
(De exemplu ∇1h f (x0 ) = ∇h f(x0 ) = f (x0 ) − f (x−1 ) = 20 − 8 = 12, ∇2h f(x0 ) =
∇1h ∇h f (x0 ) = ∇h f (x0 ) − ∇h f (x−1 ) = ∇1hf (x0 ) − ∇1h f (x−1 ) = 12 − 5 = 7, etc.) Atunci
∇0h f (x0 ) = 20, ∇1h f(x0 ) = 12, ∇2h f (x0 ) = 7, ∇3h f (x0 ) = 4.
x−x0 x−10
Fie x ∈ R Avem q = h
= 2
0
şi atunci C−q 1
= 1, C−q = −q = − x−10
2
,
2 −q(−q−1) (x−10)(x−8) 3 −q(−q−1)(−q−2) (x−10)(x−8)(x−6)
C−q = 2
= 8
, C−q = 6
= 48
. Rezultă că:
3

P (f ; x0 , x−1 , x−2 , x−3 ; x) = (−1)i C−q
i
∇ih f (x0 ) =
i=0

12 7 4
= 20 + (x − 10) + (x − 10)(x − 8) + (x − 10)(x − 8)(x − 6)
2 8 48
şi deci
21 1 39
P (f ; x0 , x−1 , x−2 , x−3 ; 7) = 20 − 18 + + = = 4, 875
8 4 8

Construcţia curbelor de "fitting"

Exemplul -1.26 Fie punctele (x1 , y1 ) = (0, 1), (x2 , y2 ) = (1, 3), (x3 , y3 ) = (3, 7),
(x4 , y4 ) = (5, 11). Să se determine dreapta de regresie determinată de aceste puncte.

Soluţie: Avem n = 4 şi


4
 4
 4
 4

xi = 9, yi = 22, xi yi = 79, x2i = 35.
i=1 i=1 i=1 i=1

Atunci
9 · 22 − 4 · 79
a= =2
81 − 4 · 35
9 · 79 − 35 · 22
b= =1
81 − 4 · 35
Deci dreapta de regresie căutată este y = ax + b = 2x + 1.

26