FORMARE CONTINUĂ

Formarea continuă a cadrelor didactice reprezintă un mecanism de realizare a progresului

profesional, de resemnificare şi îmbogăţire a achiziţiilor lor teoretice şi practice, psihologice,
pedagogice şi din domeniul specialităţii

Această formare este destinată să ofere cadrului didactic atât competenţe disciplinare, cât şi competenţe
transversale – legate de cunoaşterea şi transformarea realităţii educaţionale, dar şi de modelarea propriei
personalităţi. Formarea continuă se cere a fi, în măsura în care este posibil, individualizată, astfel încât să
implice şi să valorifice maximal experienţa didactică personală proprie, precum şi experienţa de membru al
unei colectivităţi şcolare şi al unei instituţii de învăţământ.

Tendinţa generală actuală este de a integra şi articula formarea continuă, în modul cel mai firesc, în
parcursul profesional individual al cadrului didactic. De asemenea, se pune accent pe construirea unor medii
de instruire şi formare deschise iniţiativelor educaţionale, perfecţionarea practicii educative presupunând
demersuri sistematice de exersare, reflecţie, experimentare, cercetare, inovare etc. În realitate, profesorii
înşişi sunt adevăraţii autori şi actori ai propriei lor formări şi autonomii, într-o pregătire iniţială şi continuă
autoasumată, ajutaţi fiind de proiecte coerente şi susţinute, de o organizare raţională a demersurilor etc.,
care să îi facă mai responsabili; însă formarea autentică nu există decât în măsura care autorizează, face
posibilă, induce şi susţine autoformarea, cu care se completează şi compensează reciproc.

Identitatea profesională a profesorului este o construcţie personală a acestuia, o construcţie continuă,

reflexivă, rod al unor iniţiative şi demersuri colective, comune şi, deopotrivă, al unei chestionări asupra
sinelui, asupra propriei metacogniţii, în legătură cu practicile educaţionale experimentate.

Din perspectivă pragmatică, formarea continuă se impune a fi percepută drept nucleu al paradigmei practicii
reflexive – practică necesară pentru producerea reorganizărilor, a schimbărilor şi, a inovaţiilor din educaţie,
iar trilogia pe care trebuie să se exercite reflexivitatea este: (auto)învăţare, predare, formare.

Documentul legislativ reglator pentru activitatea de formare continuă a cadrelor didactice

este Metodologia formării continue a personalului didactic din învăţământul preuniversitar, aprobată
prin O.M. nr. 5720/ 20.10.2009.