Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

INSTITUTUL INTERNAŢIONAL DE MANAGEMENT

,,IMI-NOVA”
Catedra Business Şi Administrare

REFERAT

Tema: Sistemul financiar al

Uniunii Europene

A efectuat:
Studenta anului IV,
Specialitatea DU
grupa 271,
Sorbală Cristina

Coordonator:
Gherman A.

Chişinău, 2011
 Organismele financiare ale Uniunii Europene

Banca Centrală Europeană

Banca Centrală Europeană este una dintre cele mai importante bănci centrale
mondiale, fiind responsabilă pentru politica monetară din cele 15 ţări care fac parte din
Zona Euro. A luat fiinţă în anul 1998 şi are sediul central în Germania.
Predecesorul Băncii Centrale Europene a fost Institutul Monetar European, care a
fost înfiinţat la începutul celei de-a doua etape a implementării procesului denumit
„Uniunea Economică şi Monetară a UE“. Formal, Banca Centrală Europeană a luat locul
Institutului Monetar European la 1 iunie 1998, în virtutea Tratatului de la Maastricht, dar
practic a început să funcţioneze începând abia cu 1 ianuarie 1999, prin introducerea pe
piaţă a monedei euro.
Obiective
Banca Centrală Europeană are dreptul exclusiv de a stabili ratele de schimb pentru
Zona Euro. Principalul său obiectiv este acela de a menţine stabilitatea preţurilor, adică
de a ţine cât mai jos inflaţia. Ţinta prezentă este cea de menţinere a inflaţiei în jurul
valorii de 2%.
Al doilea obiectiv este cel de implementare a politicii monetare în Zona Euro, de
acordare de suport politicilor economice pentru statele membre, de operare a
schimburilor valutare externe şi de promovare a sistemului de plăţi bancare.
Banca Centrală Europeană are dreptul exclusiv de a autoriza tipărirea bancnotelor euro.
Statele Membre pot emite monede euro, dar cantitatea acestora trebuie autorizată de
Banca Centrală Europeană.
BCE este responsabilă pentru menţinerea unui sistem financiar stabil şi răspunde,
totodată, de monitorizarea sectorului bancar. Un exemplu în acest sens este intervenţia
băncii în timpul crizei creditelor din 2007, când banca a „injectat“ milioane de euro
pentru a stabiliza sistemul financiar.
Banca Centrală Europeană este independentă de intervenţiile politice, atât din
partea instituţiilor Uniunii Europene, cât şi a statelor membre. Este independentă
financiar, având propriul său buget, separat de cel al Uniunii Europene. Independenţa sa
politică a fost un atribut împrumutat de la Banca Germană – Bundesbank, în virtutea unui
consens al economiştilor care consideră că „o bancă centrală independentă reprezintă cea
mai sigură metodă de a evita manipularea macroeconomică în scopuri politice“.
Toate instituţiile Uniunii Europene şi guvernele naţionale sunt obligate prin
tratatele semnate să respecte acest principiu şi nu au dreptul să influenţeze deciziile luate
la nivelul Băncii Centrale Europene.
BCE este însă obligată să publice rapoarte referitoare la activitatea sa şi, de
asemenea, să înainteze raportul anual Parlamentului European, Comisiei Europene,
Consiliului de Miniştri şi Consiliului European.
Banca Centrală Europeană are sediul în Turnul Euro din Frankfurt am Main.

Banca Europeană de Investiţii

Banca Europeană de Investiţii a luat fiinţă în anul 1958, prin Tratatul de la Roma.
BEI reprezintă suportul Uniunii Europene în ceea ce priveşte obiectivele sale prioritare -
integrarea în UE şi dezvoltarea zonelor cu probleme - coeziunea economică şi socială.
Banca Europeană de Investiţii este o instituţie financiară internaţională, cu capital
public. Proprietarii săi sunt statele membre ale UE, care au subscris la capitalul băncii. În
această calitate, statele membre au dreptul de a fi reprezentate în posturile de decizie ale
băncii - guvernatori sau directori.
Capitalul subscris al BEI a fost la sfârşitul anului 2007 de 164 miliarde de euro.
Fondurile BEI s-au extins însă la 50 miliarde anual prin diferitele produse bancare lansate
pe piaţă, dar banca se şi autofinanţează prin investiţii făcute pe anumite pieţe de capital,
ceea ce îi permite să îşi adapteze activitatea în funcţie de necesităţile prevăzute de
dezvoltarea politicilor UE.
STAFF-ul
Banca Europeană de Investiţii este guvernată de:
- un Consiliu de Guvernatori, de obicei format din miniştri de finanţe din statele
membre;
- un Consiliu de Directori, format din 28 de membri reprezentând fiecare stat
membru şi Comisia Europeană. Există 16 altenanţe de conducere, lucru care se traduce în
faptul că anumite poziţii sunt împărţite între grupuri de state. Acest consiliu are dreptul
de a coopera cu maximum 6 experţi (6 directori şi 6 directori alternativi), cu drept de a
participa la întruniri, dar fără drept de vot;
- Comitetul de Management, format din preşedintele BEI şi cei 8 vice-preşedinţi;
- Comitetul de Audit, format din 3 membri şi 3 observatori convocaţi de Consiliul
de Guvernatori.
Produsele BEI
Banca Europeană de Investiţii oferă clienţilor săi 4 mari produse:
- împrumuturi - granturi acordate programelor sau proiectelor viabile, din sectorul
public sau privat;
- asistenţă tehnică - prin intermediul unei echipe de experţi compusă din
economişti, ingineri şi specialişti financiari ai BEI;
- garanţii - acordate într-un domeniu foarte larg de activitate - bănci, companii de
leasing, fonduri mutuale etc.;
- capital mixt.
Banca Europeană are sediul central în Kirchberg, Luxembourg.

Curtea Europeana de Conturi

Prin Tratatul asupra Uniunii europene, Curtea de Conturi creată ca entitate a

Comunităţilor europene prin Tratatul de Bruxelles, la 22 iulie 1975 a fost ridicată la rang
de instituţie. Sediul acesteia este la Luxemburg. Curtea de Conturi are un rol esenţial în
asigurarea controlului financiar în cadrul comunitar. Este vorba de un control a posteori
şi fără caracter jurisdicţional.
Curtea de Conturi se compune din15 membri, care sunt aleşi dintre personalităţile
care fac parte în ţările lor din instituţiile de control extern. Aceştia trebuie să ofere
garanţiile de independenţă. Membrii Curţii sunt numiţi pentru un mandat de 6 ani de
Consiliu, care hotărăşte în unanimitate după consultarea Parlamentului european.
Membrii Curtii de Conturi aleg din randul lor presedintele Curtii de Conturi, pentru o
perioada de 3 ani, mandatul sau putand fi reinnoit. Alegerea presedintelui se face cu putin
timp inainte de sfarsitul mandatului presedintelui in functie la acel moment. Daca insa
alegereapresedintelui coincide cu inceperea unor noi mandate de judecatori atunci
alegerea va trebui sa aiba loc imediat saucel mai tarziu 15 zile dupa ce noua Curte si-a
inceputmandatul.
Curtea exercită o competenţă generală pentru a controla conturile totalităţii
veniturilor şi cheltuielilor Comunităţii. Ea prezintă Parlamentului european şi consiliului
o declaraţie de asigurare privind “fiabilitatea“ conturilor, precum şi legalitatea şi
“regularitatea operaţiunilor subiacente”, auxiliare. Curtea verifică legalitatea şi
regularitatea veniturilor şi cheltuielilor şi certifică buna gestiune financiară.
Curtea de Conturi reprezintă un instrument important în activitatea Parlamentului,
atunci când acesta realizează funcţia de control asupra Comisiei Europene şi când este
chemat să dea descărcare Comisiei în ceea ce priveşte execuţia bugetului comunitar.
Curtea de Conturi întocmeşte un raport anual după încheierea fiecărui exerciţiu
financiar care este publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor.
Misiunea Curtii de Conturi Europene este de a asigura auditul independent asupra
modului de formare si deutilizare a fondurilor Uniunii Europene si de a evalua, astfel,
modul in care instituţiile europene isi indeplinescaceste atributii. Curtea analizeaza daca
operatiunile financiare au fostcorect inregistrate, daca au fost executate in conformitatecu
legile si reglementarile in vigoare si daca au fostgestionate astfel incat sa asigure
economicitate, eficienta sieficacitate.Curtea face cunoscute rezultatele activitatilor sale
prinpublicarea unor rapoarte relevante, obiective si oportune.Prin activitatea sa, Curtea
doreste sa contribuie laimbunatatirea gestiunii financiare a fondurilor UniuniiEuropene la
toate nivelurile, astfel incat sa poata asiguracetatenii Uniunii Europene de utilizarea
optima aresurselor financiare.

ORGANISMELE FINANCIARE INTERNATIONALE ( MONDIALE)

Banca Mondiala – Institutie Internatională

Grupul Băncii Mondiale este format din:
- Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare(BIRD);
- Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare (AID);
- Corporaţia Financiară Internaţională (CFI);
- Agenţia de Garantare a Investiţiilor Multilaterale (MIGA);
-Centrul Internaţional de Soluţionare a Litigiilor privindInvestiţiile (CISLI);
 Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare – BIRD
Înfiinţată în 1991, Banca Europeană pentruReconstrucţie şi Dezvoltare (BERD)
Foloseşte investiţiile pentru a susţine dezvoltarea economiei de piaţă şi a
democraţiei în 27 de ţări, din Europa Centrală pâna în Asia Centrală, cu sediul la Londra.
BERD este deţinută de 61 de ţări şi de două instituţii interguvernamentale. Cu
toate că acţionarii săi aparţin sectorului de stat, BERD investeşte mai ales în sectorul
privat, de regulă împreună cu alţi parteneri comerciali. BERD oferă finanţări de proiecte
pentru bănci, întreprinderi industriale şi comerciale, adresându-se atât noilor iniţiative cât
şi companiilor deja existente. Deasemenea, colaborează şi cu societăţi din sectorul public
pentru a sprijini privatizarea acestora, restructurareaî ntreprinderilor de stat şi
îmbunătăţirea serviciilor municipale sau comunale. Mandatul BERD stipulează că aceasta
trebuie să colaboreze numai cu ţări care respectă principiile democratice. Acordul de
infiinţare a BERD impune promovarea dezvoltării durabile şi ecologice ca parte
integrantă a tuturor activitaţilor sale.
Condiţii de acordare a finanţării BERD
Finanţările BERD pentru proiecte aparţinând sectoruluiprivat fluctuează între €5
milioane şi €250 milioane, subformă de împrumuturi sau de participaţii la capitalul
social. Cifra medie a investiţiilor BERD este de €25 milioane. Proiectele de proporţii mai
mici pot fi finanţate prin intermediari financiari sau prin programe speciale care se
adreseaza investiţiilor de dimensiuni reduse în ţările mai puţin dezvoltate.
Criterii
Pentru a fi admisibil pentru o finanţare, proiectu trebuie să satisfacă urmatoarele
condiţii:
- să fie situat într-una din ţările în care BERD operează;
- să aibă bune perspective comerciale;
- să aibă un aport de capital în numerar sau în natura dinpartea sponsorului
proiectului;
- să fie util pentru economia locală şi pentru dezvoltarea sectorului privat;
- să satisfacă criteriile financiare şi ecologice existente.
Structura proiectelor
 BERD adaptează fiecare proiect în funcţie de nevoile clienţilor şi de situaţia
specifică a ţării, regiunii şi sectorului în cauză. De regulă BERD finanţează maxim 35 la
sută din costul total al unui proiect care pleacă de la zero sau 35 la sută din capitalizarea
pe termen lung a societaţii responsabile de realizarea proiectului. Sponsorii trebuie sa
contribuie cu un aport de capital semnificativ, cel puţin egal cu investiţia BERD. Este de
asemenea necesară asigurarea unor surse suplimentare de finanţare, din partea
sponsorilor, a altorco-finanţatori sau obţinute prin intermediul programului de împrumut
sindicalizat oferit de BERD.
Finanţările BERD acoperă marea majoritate asectoarelor economice.
Obiectivele BIRD:
-sprijinirea reconstrucţiei şi dezvoltării economiei statelor membre prin investiţii
de capitaluri în scopuri productiv, inclusiv reconstrucţia economiilor distruse de război,
reconversia ramurilor productive la nevoile de pace şi încurajarea dezvoltării ramurilor
productive în ţările mai puţin dezvoltate;
-promovarea investiţiilor străine private pe calea acordării de garanţii sau a
participării la credite şi alte investiţii ale sectorului privat;
-susţinerea creşterii echilibrate pe termen lung a comerţului internaţional şi
menţinerea echilibrului balanţei de plăţi prin încurajarea investiţiilor internaţionale;
-coordonarea împrumuturilor acordate sau garantate de bancă cu împrumuturi din
alte surse, în vederea realizării cu prioritate a proiectelor de dezvoltare urgente şi
eficiente în ţările membre;
-sprijinirea tranziţiei statelor de la economia de război la economia de
pace. Acordul de împrumut dintre o ţară membră şi BIRD cuprinde: condiţiile generale,
împrumutul, execuţia proiectului, clauze financiare, data intrării în vigoare,reprezentantul
împrumutului, tragerea sumelor din împrumut, iar în anexă se reflectă descrierea
proiectului, achiziţionarea de servicii de consultanţă şi programul de implementare.
BIRD susţine prin creditele acordate diverse sectoare din economiile ţărilor membre:
agricultura, politicile economice, electricitate, mediu, finanţe, petrol şi gaze, populaţie,
sănătate, alimentaţie, managementul sectorului public, protecţia socială, telecomunicaţii,
transporturi, dezvoltare urbană etc.
 Fondul Monetar Internaţional- FMI

Fondul Monetar Internaţional este o organizaţie internaţională din cadrul

Naţiunilor Unite creată în urma Conferinţei monetare şi financiare din anul 1944 de la
Bretton Woods, SUA, cu scopul facilitării cooperării valutar-financiare dintre ţările
membre.
A fost înfiinţată oficial pe 27 decembrie1945, când 29 de ţări au semnat şi ratificat
acordul de la Bretton Woods, şi a început să funcţioneze la 1 martie1947.
Obiectivele FMI:
- promovarea cooperării internaţionale prin intermediul unei instituţii care oferă
mecanisme de consultare şi de influenţă în relaţiile valutar-financiare internaţionale;
- susţinerea expansiunii şi creşterii echilibrate a comerţului internaţional,
dezvoltarea ramurilor productive din ţările membre şi ocuparea forţei de muncă;
- promovarea stabilităţii cursului de schimb şi evitarea deprecierii monedelor în
scopuri competitive;
- facilitarea realizării unui sistem multilateral de plăţi privind tranzacţiile curente
dintre ţările membre;
- asigurarea accesului ţărilor membre la resursele FMI, în scopul eliminării
deficitelor din balanţele de plăţi;
-sprijinirea statelor membre în reducerea dezechilibrelor balanţelor de plăţi.
Resursele FMI se grupează în:
- resurse ordinare/obişnuite;
- cotele de participare ale ţărilor membre în valută, în DST şi monedă naţională; ea
sestabileşte pe baza unei formule matematice care ia încalcul produsul naţional brut,
rezervele de aur şi dolari SUA, valoarea medie a importurilor şi variaţia exporturilor;
-resurse împrumutate – acestea proveneau, la început,de obicei de la Grupul celor 10 ţări
industriale (SUA,Germania, Japonia, Marea Britanie, Franţa, Italia, Canada, Olanda, Belgia,
Suedia şi, din 1964, Elveţia – G11) pe baza Aranjamentelor Generale de Împrumut; ulterior,
prin noile acorduri de împrumut, FMI a încheiat convenţii cu 25 de ţări membre şi bănci centrale
pentru a mobiliza resursele financiare necesare.