1 Procesul de socializare

Formarea personalitatii este rezultatul unui proces complex de socializare, in care interactioneaza factori
personali, de mediu si culturali. Socializarea este un proces de interactiune sociala prin care individul dobindeste
cunostinte, valori, atitudini si comportamente necesare pentru participarea efectiva la viata sociala. Prin
intermediul socializarii, societatea se produce in configuratia atitudinala si comportamentala a membrilor sai.
Socializarea este modalitatea prin care un organism biologic este transformat intr-o fiinta sociala capabila sa
actioneze impreuna cu altii.

Transferul de cultura de la o generatie la alta se face prin intermediu socializarii. Individul se naste intr-o
anumita cultura, pe care o preia, o interiorizeaza si o transmite generatiilor urmatoare. Fara socializare, societatea
nu ar putea supravietui. Dupa cum nici individul nu ar putea supravietui in afara socializarii.

Omul este o fiinta sociala Chiar din primele zile ale existentei sale, el este inconjurat de semenii sai, este
inclus in diverse relatii sociale, prin intermediul carora insuseste si interiorizeaza valori fundamentale commune,
simboluri, reprezentari colective .Procesul de socializare incepe din timpul copilariei, cind intervin primele
contacte sociale. Si experiente de viata, derulindu-se dea lungul intregii vieti, pe masura dobindirii de catre
individ a noi statusuri si roluri successive. Socializarea.cuprinde in mod necesar doua laturi integrative adoptive
si transformator-creativa. In acest sens un individ este socializat atunci cind este invatat sa se comporte in mod
creativ, in concordanta cu modurile de gindire si simtire specifice societatii in care traieste.
Sociologii fac diverse afirmatii referitor la modalitatile de socializare si impactul lor asupra formarii
personalitatii umane. Emil Durcheim insista asupra socializarii ca constringere exercitata de societate asupra
individului. G.Tarde interpreteaza socializarea ca vointa individuala de a imita E.H. Mead pretinde asupra
faptului ca” sinele” nu este prezent la nastere ci se dezvolta prin experienta sociala, atragind atentia asupra
binefacerilor socializatoare ale jocului (de roluri).

Asadar, socializarea este procesul prin care individul deprinde, treptat, prin interactiune cu alti semeni si
participare la viata sociala, normele, valorile, gândirea si cunostintele unei anumite culturi în care s-a nascut.

2 Agentii socializarii:(grupul de prieteni, anturajul)

Socializarea poate fi definita ca un proces de comunicare interactiva a valorilor, normelor si metodelor de

comportament specifice unui grup sau unei societati, desfasurat în evolutia individului pe parcursul întregii sale
vieti. Socializarea este realizata în modalitati diferite, de oameni diferiti si într-o varietate de contexte sociale.
Socializarea este realizata într-o multitudine de forme si situatii, de numerosi agenti, dintre care pot fi mentionati
familia, scoala, grupurile de prieteni, mijloacele de comunicare de masa.

1
  Grupul de prieteni (anturajul) constituie un grup social ai caror membri au aceeasi vârsta si pozitii
relativ similare. Acesta se manifesta ca un puternic agent socializator în perioada copilariei si a adolescentei.
Grupul de prieteni le ofera copiilor posibilitatea sa se manifeste independent în afara controlului parintilor. În
grupul de prieteni copii se afla pe pozitii egale, deoarece nici unul din ei nu domina pe ceilalti. Spontaneitatea,
limitata ori cenzurata de adulti sau autocenzurata, se exprima liber în absenta adultilor. Aici copii învata sa
interactioneze ca egali, ca parteneri de cooperare si colaborare, într-un cadru cooperant, conform principiului
„primesti ceea ce oferi”. Desi stapânesc mai putin simbolurile si mijloacele de comunicare comparativ cu adultii,
copiii comunica mai usor decât acestia. S-a constatat ca doi copii care vorbesc limbi diferite si au fost socializati
în culturi diferite stabilesc usor raporturi , în timp ce, în aceiasi situatie, doi adulti s-ar simti nesiguri si incapabili
sa interactioneze. Familia poate fi suplinita de grupul de prieteni ca principala relatie sociala a tinerilor. În
familie si în grupurile de prieteni, copiii sunt implicati în relatii personale intime bazate pe dragoste sau pe alt tip
de atasament

Grupul De Apartenenţă Pe măsură ce copilul creşte, familia devine într-o anumită măsură mai puţin
importantă în dezvoltarea sa socială. În schimb, grupul de prieteni îşi asumă din ce în ce mai mult rolul a ceea ce
George Herbert Mead numea Celălalt Semnificativ. În interiorul grupului de apartenenţă, tinerii se asociază în
genere cu cei de vârstă similară şi care au un statut social similar. Grupurile de apertenenţă, precum grupul de
prieteni, bandele de tineri îi ajută pe adolescenţi să obţină un anumit grad de independenţă faţă de părinţi şi faţă
de alte figuri ale autorităţii. Grupul de apartenenţă asigură şi socializarea anticipativă în noi roluri pe care tânărul
şi le va asuma mai târziu. Adolescenţii îşi imită prietenii în parte pentru că grupul impune pedepse şi
recompense. Grupul îl poate încuraja pe tânăr să urmărească scopuri acceptate şi promovate de societate. Pe de
altă parte, grupul îl poate încuraja pe tânăr să încalce normele şi valorile culturii societăţii. Grupul asigură o
funcţie preţioasă, întrucât îl sprijină pe tânăr în procesul de tranziţie către asumarea responsabilităţilor de adult.
Acasă, părinţii au tendinţa de a domina; la şcoală, adolescenţii trebuie să rivalizeze cu profesorii, dar, în
interiorul grupului de prieteni, fiecare membru se poate afirma aşa cum nu o poate face în altă parte. Cu toate
acestea, majoritatea adolescenţilor sunt dependenţi economic şi emoţional de părinţi.

Un alt agent important al socializării sunt grupurile-perechi (de vârstă). Acestea sunt grupuri formate din
persoane care au aproximativ aceeaşi vârstă ş i statut social general. Ele se manifestă ca agenţi puternici de
socializare, în special în perioada copilăriei şi a adolescenţei. Socializarea efectuată în rândul grupurilor-perechi
diferă în multe privinţe de cea familială. În primul rând, poziţia socială a copilului în familie este autonomă, însă
în grupul de vârstă ea trebuie câştigată. În al doilea rând, în familie (ca şi în şcoală), socializarea este, deseori,
gândită ş i planificată; în grupul de vârstă socializarea are loc în mare parte fără un plan gândit. Grupul de vârstă
oferă copiilor posibilitatea de a se manifesta independent, în afara controlului părinţilor. În relaţiile cu părinţii

2
 sau cu adulţii copiii au o poziţie subordonată; grupurile-perechi oferă copiilor posibilitatea să interacţioneze
ca egali, ca parteneri de cooperare şi competiţie cu acelaşi statut. Ele socializează caracteristici, trăsături modele
culturale şi subculturi diferite de cele familiale, ignorate de către adulţi; folclor, jocuri, informaţii despre relaţiile
sexuale etc

3 Influenta grupului asupra adolescentului

Influenţa grupului de prieteni asupra adolescentului se materializează în conduita acestuia, iar măsura în care
aceasta ia forme pozitive sau negative, depinde de un complex de factori individuali şi sociali. Unii adolescenţi
se simt mai în siguranţă când fac parte dintr-o gaşcă. Părinţii nu îi pot alege adolescentului prietenii, iar „tipii
duri” pot adeseori să li se pară extraordinari atât băieţilor, cât şi fetelor. Însă, pentru majoritatea copiilor, faptul
de a face parte dintr-o gaşcă reprezintă numai o fază. Prietenii pot să constituie o sursă importantă de sprijin
pentru adolescenţi, mai ales pentru fete, însă pot să fie şi o sursă de neplăceri şi de rivalităţi. Multor tineri le face
plăcere să facă parte dintr-o „bisericuţă” şi majoritatea şcolilor au „bisericuţele” lor, care le pot face viaţa cu
adevărat mizerabilă celor care sunt mai puţin deştepţi, mai puţin sportivi, mai puţin în pas cu moda, mai puţin
„cool”.

. 4 Delicvenţa juvenilă

Conform unor autori, delicvenţa juvenilă reprezintă „orice act care încalcă exigenţele de conformism
impuse de către adulţi minorilor şi tinerilor” (Rădulescu M. S., 1999). În clasa delicvenţei juvenile intră, pe
lângă actele care definesc delicte în general, şi altele care sunt specific legate de vârstă, cum ar fi „starea de
neascultare”, „chiulitul de la şcoală”, fuga de acasă, vagabondajul, consumul de băuturi alcoolice, fumatul ş. a,
acte. Dintre activităţile desfăşurate de grupuri, au fost înregistrate următoarele: practicarea jocurilor de

noroc, consumul de băuturi alcoolice, tulburarea ordinii şi liniştii publice, mici furturi, mici
afaceri (ex. cu tel. mobile, componente auto), violenţe cu alte grupuri, injurari adresate
persoanelor care nu aparţin grupului de prieteni, agresivitate şi vătămări corporale, glume pe
seama altor persoane sau a instituţiilor publice.

3
 Crime comise de indivizi in grupuri

5.Atitudinea parintilor fata de influentele grupului

Unii parinti se bucur daca adolescentii lor au ajuns

cunoscuti in randul celor de la scoala, apreciati de colegi, intr-un cuvant, populari. Insa exista o influenta
negativa pe care tocmai grupul lui de amici o exercita asupra lui. In cele mai bune cazuri, chiar si adolescentii
recunosc acest fapt si incearca sa ceara ajutor, insa parintele, lupta pentru a-i arata care sunt consecintele aderarii
la un astfel de grup. O presiune negativa din partea prietenilor ar putea insemna sa lipseasca de la clasa frecvent,
sa fumeze, sa incerce alcoolul sau drogurile, sa stea seara de seara in cluburi pana dimineata devreme.

 De ce unii liceeni accepta aceste lucruri, chiar daca stiu ca nu le fac bine?

 Din dorinta de a fi placuti

 Din nevoia de apartenenta
 Pentru ca vor sa se simta admirati de ceilalti si acceptati

4
 Isi imagineaza ca toti cei din jur, atunci cand au fost ca si el au trecut prin aceeasi situatie
 Cred ca e vorba doar de o initiere in grupul de prieteni, iar apoi lucrurile se vor schimba
 Se gandesc ca oricand se poate sa fie si mai rau
 “daca acum nu fac lucrurile astea, atunci cu siguranta mai tarziu voi regreta”
 “am o singura viata si vreau sa o traiesc cum stiu mai bine”
 “pentru ca asa e la moda, asa stau lucrurile”

Cum parintii poti invata pe copilul lor sa faca fata mai bine presiunii grupului de prieteni? Iata cateva sugestii:
1. Explica-i faptul ca il intelegi si stii cat e de greu sa fii nevoit sa faci tot felul de lucruri pentru ca “vrei sa fii
acceptat” de catre ceilalti.
2. Ramai impartial. Evita sa ii critici prietenii inainte de a afla de la copilul tau mai multe despre ei. Astfel, ii
castigi increderea si ai mai multe sanse ca fiul sau fiica ta sa iti spuna mai multe despre grupul sau de prieteni.
Arata-i respect si deschidere de a comunica cu el. Chiar daca nu esti de acord cu alegerile lor, afla mai intai ce
crede copilul tau despre ele si apoi spune-ti parerea.
3. Evita sa-l cataloghezi si sa-i interzici inca din start anumite lucruri. Poate la unii functioneaza acum sa spui
stop, insa de multe ori se aduna frustrari in mintea celui caruia i se interzice si sunt mari sansele ca atunci cand
“scapa” de sub aripa ta, la facultate, intr-un alt oras, sa se dezlantuie asa cum ar fi vrut sa faca mai demult.
4. Invata impreuna cu el care ar putea fi aternativele de “a fi placut” fara a adera la activitati care contravin
cu regulile tale morale, cu modul in care tu vezi viata.
5. Foloseste asertivitatea si invata-l sa spuna “nu”, intr-o maniera care sa nu-i deranjeze pe altii.
6. Stabiliti impreuna o gama de motive pentru care nu ar vrea sa faca vreunul din comportamentele la
care grupul il preseaza si alege-le pe acelea despre care crezi ca ar putea fi acceptate in mod pasnic de ceilalti.
7. Explica-i faptul ca nu e o rusine sa ceri ajutor atunci cand simti ca presiunea e prea mare.
8. Nu ezita sa ceri sfatul unui specialist daca problemele se agraveaza si ai ramas “in pana de solutii”.
9. Realizeaza cu copilul tau o lista de obiective pe care ar vrea sa le indeplineasca cat mai curand. Care
sunt scopurile lui in perioada imediat urmatoare? Iar apoi, din aproape in aproape cauta sa afli pasii necesari de
parcurs pentru a le atinge. E chiar asa de important ce spun prietenii?
10. Evita sa ii ceri copilului sa renunte la amicii lui si sa-i spui ca nu conteaza ce cred niste “pustani/golani”.
Aminteste-ti ca ei sunt importanti pentru copilul tau si reprezinta un punct de referinta in viata lui.
11. Poti sa-i inviti prietenii acasa pentru a putea “testa terenul”. Asa iti poti forma si tu o parere despre “gasca”
copilului tau. Pasii urmatori ii poti planifica in functie de ceea ce ai observat.
12. Propune adolescentului tau si alte activitati in care s-ar putea implica pentru a-si face prieteni care sa il
influenteze pozitiv. Voluntariatul, cursuri care sa ii dezvolte hobby-urile sau un job part time in timpul vacantei
ar putea fi ocazii de a cunoaste persoane care sa il influenteze pozitiv. Comunicarea intre copil si tine este cheia
5
succesului atunci cand vine vorba de influenta prietenilor, presiunea acestora asupra comportamentului si
gandirii adolescentului tau. De aceea arata-i sprijin si nu-i intoarce spatele incercand sa-l faci sa inteleaga ca “fie
renunta la ei pentru voi, parintii, fie il scoateti de sub aripa voastra”. Greseli facem cu totii in viata si multi dintre
noi ne confruntam cu o presiune negativa din partea celor din jur. Si atunci, de ce sa nu incercam sa-i ajutam sa
faca fata mai bine acesteia?

6 Concluzii:

Formarea personalităţiii constituie rezultatuul unui proces de socializare, la care contribuie factorii
personali, de mediu şi culturali. Socializarea e un proces de interacţiune socială prin care individul dobândeşte
cunoştinţe, valori, atitudini şi comportamente necesare pentru participarea efectivă la viaţa socială. Prin
mijlocirea socializării are loc transferul de cutură de la o generaţie la alta. Socializarea începe din primele zile de
viaţă şi durează întreaga viaţă.1. Socializarea primară: procesul prin care omul dobândeşte informaţiile şi
abilităţile esenţiale pentru a participa la viaţa socială şi îşi formează eul. 2. Socializarea anticipativă: înainte de a
exercita un anumit rol, individul parcurge o perioadă de pregătire în care învaţă comportamentele pretinse de un
rol nou, drepturile şi îndatoririle asociate acestuia. Socializarea anticipativă se realizează prin intermediul
familiei, şcolii, grupurilor profesionale. 3. Resocializarea (ex. ieşirea la pensie) – proces de învăţare a unor roluri
noi şi abandonarea unor roluri anterioare (elev-student-profesor). Socializarea se realizează în cadrul unor
grupuri, în medii sociale diferenţiate. Grupul una dintre cele mai mari necesităţi a adolescenşilor este apartenenţa
la un grup. Putem defini grupul ca „factor determinant al comportamentului şi acţiunii umane, cu influenţe
pozitive şi negative asupra acestora, ca facilitator al inserţiei sociale a individului sau ca accelerator al
maturizării sociale a acestuia. Grupul îşi pune pecetea asupra personalităţii umane şi a performanţelor acesteia, o
propulsează în sistemul de prestigiu al realităţii sociale sau o devalorizează, el invită, incită, sugerează sau
presează, obligă spre acţiune, amplifică sau multiplică sau scade şi minimalizează forţele şi responsabilităţile
membrilor săi, determină sau amână şi suspendă acţiunile membrilor componenţi, facilitează sau inhibă
comportamentul participanţilor” (Mielu Zlate, Camelia Zlate, 1982) Grupul poate fi înţeles ca mijloc de
socializare, formare şi dezvoltare a personalităţii umane, ca mediu educativ şi educogen, ca laborator în care se
plămădeşte nu numai personalitatea fiecaruia dintre membrii componenţi, ci şi relaţiile dintre aceştia, în care are
loc clarificarea progresivă a concepţiilor şi atitudinilor despre sine, despre alţii şi despre grup, în care se
cristalizează conştiinţa de grup a participanţilor, în care omul se formează ca om şi ca personalitate, dezvoltându-
şi competenţele sociale. Dar totusi grupul de prieteni ales necorespunzator duce la pierzaniea individului prin
preluarea de catre acesta a unor comportamente, vicii deviante

.6
 MINISTERUL EDUCATIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA SOCIOLOGIE SI ASISTENTA SOCIALA

CATEDRA SOCIOLOGIE

REFERAT:”IMPORTANTA GRUPULUI
DE PRIETENI IN PROCESUL
SOCIALIZARII”

A efectuat studenta anului I,

Specialitatea Sociologie

Rusu Snejana

A verificat:Cristei Aliona

Lector,Magistru in Sociologie

CHISINAU 2011
 CUPRINS
1 PROCESUL SOCIALIZARII………………………….1

2 AGENTII SOCIALI (grup de prieteni, anturaj)……....1-3

3 INFLUENTA GRUPULUI ASUPRA ADOLESCENTILOR………3

4 DELICVENTA JUVENILA……………………………3-4

5 ATITUDINILE PARINTILOR FATA DE INFLUENTA GRUPULUI…..4-6

6 CONCLUZII……………………………………6
 BIBLIOGRAFIE

1 Maria Bulgaru “Sociologie” volumul 2

2 Ioan Mihailescu “Sociologie Generala”

3 www. Google.md

4 www.mai.md