Principiul separaţiei puterii în stat

PRINCIPIUL SEPARAŢIEI PUTERILOR ÎN STAT

1

Principiul separaţiei puterii în stat

CUPRINS
Pag.

CAPITOLUL I Separaţia puterilor ca teorie în opera lui John Locke şi Montesquieu
1. Evoluţia explicaţiilor privind teoria separaţiei puterilor în stat 1.1 înlăturarea separaţiei puterilor în regimurile totalitare 1.2 Inadaptarea teoriei separaţiei puterilor în regimurile pluraliste 1.3 Uzura teoriei separaţiei puterilor. 14 17 17 18

CAPITOLUL II Separaţia puterilor în stat conform constituţiilor moderne - S.U.A., Marea Britanie şi Franţa
1. Separaţia puterilor în organizarea de Stat a S.U.A. 1.1 Puterea executivă. 1.1.1. Atribuţiile Preşedintelui 1.2 Puterea Judecătorească 2. Separaţia Puterii în organizarea de stat a Marii Britanii 2.1 Puterea executivă 2.2 Puterea Judecătorească 3. Separaţia puterilor în organizarea de stat a Franţei 3.1 Puterea Judecătorească 3.1.1. Separaţia puterilor de stat conform Constitiţiei Republicii a-II-a 3.1.2. Separaţia puterilor de stat în timpul celei de-a III-a Republici

20

20 25 26 29 33 35 37 38 39 42 44

2

Principiul separaţiei puterii în stat 3.2 Puterea executivă 44 3.2.1. Separaţia Puterilor în organizarea de stat în timpul celei de-a IV-a Republici. 46

3.3 Puterea Judecătorească 3.3.1 Separaţia puterilor în organizarea de stat a Franţei în timpul Republicii a V-a 3.3.2. Puterea Executivă 3.3.3 Competenţa Guvernului 3.3.4. Puterea legislativă 3.3.5. Puterea judecătorească

48 49 49 51 52 52

CAPITOLUL III Formele de guvernământ prin care se realizează principiul separaţiei puterilor în stat. Trăsături caracteristice
1. 2. 3. 4. 5. Republica prezidenţială Republica parlamentară Republica semi-prezidenţială Regimul de adunare Regimul politic marxist

55

56 57 58 59 60

CAPITOLUL IV
61

Separaţia puterilor în istoria constituţionalismului românesc
1. Separaţia puterilor în stat în Constituţia din 1866 61

3

Principiul separaţiei puterii în stat 1.1. 1.2. 2. 3. 4. 4.1 4.2 4.3 4.4 Puterea executivă Puterea Judecătorească Separaţia puterilor în stat după Constituţia din 1923 Constituţia promulgată la 27 februarie 1938 Constituţiile socialiste din România Actele cu valoarea constituţională din perioada 1944 – 1947 Constituţia din 13 aprilie 1948 Constituţia din 24 septembrie 1952 Constituţia din 21 august 1965 63 64 65 67 69 69 70 70 71

CAPITOLUL V Separaţia puterilor de stat în perioada post decembristă CAPITOLUL VI Constituţia din 19 octombrie 2003 CONCLUZII

72 78

81

4

A. ca John Locke şi Montesque. El nu se mulţumeşte doar cu enumerarea celor trei puterilegislativă.-ci merge mai departe.. Ideea principală care se desprinde din prima parte a lucrării este aceea că importanşa principiului separării puterilor în stat a fost luată în considerare atât în timpuri istorice deja apuse cât şi în preuznt. În această perioadă de efervescenţă creatoare are loc formarea şi cristalizarea statului. Această alegere este motivată şi justifivcată de faptul că principiul separaţiei puterilor în sta este un principiu pe care orice domocraţie care se doreşte a fi reală trebuie cu necesitate să-l ia în consideraţie şi să-l pună în aplicare.U.Impulsionaţi de marile explozii care au loc pe tărâmul cunoaşterii ştiinţifice.ezecutivă. Marii Britanii şi Franţei. Alegerea prezentării acestui principiu aşa cum apare în constituţiile S. asistăm la apariţia zorilor lumii moderne.U. În acelaţi timp lucrarea se doreşte a fi o demonstraţie a necesităţii separaţiei puterilor în stat şi abeneficiilor care se răsfrâng asupra cetăţenilor privind stabilirea abuzului de putere. Prim aparte a lucrării prezintă principiul separaţiei puterilor în sata aşa cum este el văzut de filozofii teoreticieni J. este extrem de importantă pentru că aceste ţări au un precedent 5 .Locke şi Montesquieu şi în acelaţi timp aşa configurează în constituţiile moderene ale S. stabilindu-se. Lucrarea de faţă îşi propune să prezinte mecanismul separaţiei puterilor în stat în istoria constituţionalismului principalelor state care au amnifestat cea mao mare consecvenţă şi coerenţă în aplicarea sa.au elaborat un nou mecanism al organizării puterilor în stat.Principiul separaţiei puterii în stat Consideraţii introductive La sfârşitul secolului al XVII –lea şi începutul celui următor. De altfel. În cea de-a doua parte lucrarea va prezenta o analiză a principiului mai sus amintit aşa cum apare în spaţiul românesc al deceniilor trecute dar şi al momentului. noţiune care reclamă o noua formă de organizare.judecătorească. filozofi şi jurişti. Marii Britanii şi Franţei.A. Cu privire la conţinutul lucrării trebuie spus că aceasta are două părţi distincte. în mod riguros atribuţiile fiecăruia. Montesque a fost primul care a conceput un model sistematic privind separaţia puterilor în statul de drept.

chair daca separatia puterilor nu este expres formulată dar atribuţiile lor sunt precis formulate. 6 .Principiul separaţiei puterii în stat democraticatâtz teoretic cât şi practic care constituie un izvor de inspiraţie pentru democraţiile în formare. Aşadar societatea românească actuală trăieşte un moment important pentru a scrie despre ceea ce înseamnă separaţia puterilor în stat. a constituţiilor din perioada comunistă şi a Constituţiei româneşti actuale arată că în spaţiul românesc principiul separaţiei puterilor în stat nu a avut o istorie şi o aplicare solidă şi constantă. ca o condiţie sin qua non a instaurării democraţiei şi a statutlui de drept. aceasta prezintă principiul separării puterilor în stat în istoria constituţionalismului românesc. cu atât mai mult cu cât democraţia româneacă este încă o democraţie tânără pentru care principiile statului de drept încep să se contureze mai profund. înscriind în documentele sale programatice separaţia puterilor. În 2003 societatea românească a votat prin referendum modoficări la Constituţia din 1991. Odată cu revoluţia din decembrie 1989. România reînnoadă firul rupt al tradiţiilor democratice. din 1938. a celei din 1923. Acest moment este unul extrem de important cu atât mai mult cu cât statul de drept şi deci implicit şi principiul separării puterilor în stat a devenit pentru România criteriu de aderare la Uniunea Europeană (criteriile de la Copenhaga). Analiza constituţiei din 1866. Acest lucru este consimţit şi în constituţia din Decembrie 1991. Cât priveşte conţinutul părţii a doua a lucrării.

În lucrarea sa „Essay on the civil gouvernement” (Despre guvernământul civil). exilul. adoptarea legilor. a doua este Corpul magistraţilor. încheierea şi ruperea tratatelor. odată bine organizate.principiul separaţiei puterilor este filozoful şi juristul englez John Locke. ”În orice stat – punea Aristotel .” Aristotel susţine că „ori a lăsa toate deciziunile în seama corpului politic între.” Descrierea făcută de Aristotel avea doar semnificaţia unei simple constatări a necesităţilor de organizare a statului elen şi nu putea fi pusă în nici o legătură cu principiul separaţiei puterilor. care deliberează cu privire la afacerile publice. atribuţiile şi modul de numire.pentru a degreva Adunarea Generală de anumite funcţiuni. iar pe altele numai unora dintre ei. consideră că în fiecare stat trebuie să existe trei puteri: 7 . precum: Adunarea Generală. Corpul Magistraţilor (funcţionarilor) şi Corpul judecătoresc. în lucrarea sa “Politica”. Cea dintâi dintre cele trei părţi este Adunarea Generală.mai metodic şi intr-o nouă lumină.” Filosoful grec avea în vedere înfiinţarea uneia sau a mai multor magistraturi speciale. constata existenţa în stat a unor organe diferite cu atribuţii precis determinate.Aristotel. considerat părintele acestui principiu (1632-1704). pronunţarea pedepsei cu moartea.Principiul separaţiei puterii în stat Capitolul I Separaţia puterilor ca teorie în opera lui John Locke şi Montesquieu Problema puterilor în stat a preocupat chiar şi lumea antică. Cel căruia îi revine meritul de a fi cercetat pentru prima dată. ”Adunarea Generală trebuia să decidă în mod suveran asupra păcii şi a războiului. sau a le încredinţa pe toate unei minorităţi. Aceste trei părţi.”ori a le împărţi şi a le încredinţa pe unele tuturor cetaţenilor. căruia trebuie să i se hotărască natura. confirmarea şi primirea conturilor magistraţilor. statul întreg este în mod necesar bine organizat el însuşi.sunt trei părţi. iar a treia este Corpul judecătoresc” În concepţia lui Aristotel.

În fine. . Locke susţine că intr-un stat bine organizat. PUTEREA LEGISLATIVĂ. De aceea. el se inspira din Constituţia engleză şi fiindcă acolo Camera Lorzilor avea atribuţii de a le judeca. Dar. Puterea executivă. Puterea federativă era încredinţată tot regelui şi avea în competenţa sa dreptul de a declara război. de a face şi de a încheia tratate. care are dreptul legiferării. ci o include în Puterea legislativă. care veghează aplicarea legilor. în caz de pericol. să fie încredinţate la persoane diferite. trebuie să admitem că aceste trei puteri e necesar să fie separate. 8 . numită”PREROGATIVĂ”. urma să fie încredinţată monarhului. În al doilea rând. el a dedus că puterea de a judeca aparţine puterii legiuitoare. trebuie să ştim că Locke luase ca model în expunerea teoriei sale. Locke desparte în două puterea executivă: . PUTEREA FEDERATIVĂ.În formularea pe care o face.În primul rând.el nu consideră Puterea judecătorească o putere autonomă.puterea federativă sau externă.Principiul separaţiei puterii în stat 1. deoarece edita reguli de conduită general obligatorii. de a regla modul în forţele statului pot fi întrebuinţate pentru conservarea comunităţii. La prima vedere ar părea cum Puterea judecătorească poate să facă parte din Puterea legislativă. el mai adaugă a patra putere. limitată la aplicarea legilor şi la rezolvarea unor cazuri care nu putea fi prevăzute şi determinate prin lege.organizarea politică a statului englez. aceasta ar însemna absolutism şi dacă voiam să asigurăm libertatea cetaţenilor.puterea executivă internă. care ar cuprinde atribuţiile puterilor lăsate la discreţia executive. arată că puterea legislativă trebuie să aparţină Parlamentului şi era considerată puterea supremă. în concepţia sa. Locke înţelege puterea care ar avea dreptul de a declara război şi a încheia pace. John Locke recunoaşte că dacă cele trei puteri ar fi întrunite în mâna unei singure persoane. la titulari independenţi unul de altul. PUTEREA EXECUTIVĂ. 3. 2. John Locke. puterea de a face legile trebuie să fie încredinţată unor adunări convocate special pentru acest scop. prin Puterea federativă. Puterea judecătorească o consideră ca făcând parte din Puterea legislativă. reprezintă statul în relaţiile internaţionale.

urmând ca ele să se supună legilor pe care le-au adoptat. ”pentru a asigura acţiunea guvernamentală o pondere reciprocă trebuie să se instituie între diferitele organe. ci prezintă un tablou sugestiv al organizării constituţionale a Angliei. care sunt însărcinaţi să tranşeze litigiile după aceste legi.Afirmând că legile dăinuiesc multă vreme. este totuşi dificil să se separeu şi să se încredinţeze. într-un timp dat. care nu au între ele nici o subordonare” Pentru Locke. reclamând o supraveghere continuă cu privire la executarea lor.” Nu era o separare a puterilor care le-ar fi izolat care ar fi promovat conflicte şi ar fi împiedicat liberul joc al maşinăriei politice. ”cine are Puterea legislativă sau suprema putere intr-o republică este ţinut să guverneze prin legi fixe şi stabile. cât o distincţie a puterii legislative de cea executivă. se observă ca el nu expune in opera sa o teză abstractă. În concepţia lui Locke. la diferite persoane.” Dificultatea acesteia.Principiul separaţiei puterii în stat După ce au fost adoptate. adunările trebuie să se separe din nou. este de trebuinţă – spunea Locke – ca să existe o putere care veşnic să vegheze la executarea legilor care sunt in vigoare. Leon Duguit arată că. întrucât”dacă puterile federativă şi executivă sunt distincte. Locke admite totuşi că acestea pot fi reunite intr-o singură mână. iar nu prin decrete de circumstanţă. promulgate şi cunoscute de popor prin judecători imparţiali şi cultivaţi. Astfel Puterea legislativă şi cea executivă trebuie sa fie separate.precizează el. puterea legislativă şi executivă nu trebuia să fie încredinţată în mâna unei singure persoane. în materie de separaţie a puterilor statului cu organizarea fundamentală a statului englez. deoarece “Puterea legislativă este ceea care are dreptul de a determina cum trebuie să fie întrebuinţată forţa statului pentru a proteja comunitatea şi pe membrii săi” 9 . Astfel. era mai degrabă o colaborare a organelor şi o repetiţie a funcţiunilor. Concluzia lui nu este atât o formulare categorică a separaţiei puterilor. Locke o exprima prin greutăţile pe care le implică exercitarea celor două puteri care simultan pretind concursul forţei publice”…ceea ce este aproape imposibil de a încredinţa forţa statului la mai multe persoane distincte. Puterea judecătoreasca se înfăţişează mai degrabă ca un accesoriu al puterii legislative. Deşi recunoaşte ca distincte Puterile executivă si cea federativă. deoarece.” Din confruntarea concepţiei lui Locke.

La elaborarea separaţiei puterilor. Datorită meritelor sale. el a dobândit o serioasă cultură clasică. în castelul Le Brede lângă Bordeaux. într-o familie de mici nobili sub numele de Charles Louis De Secondat. JUDECĂTOREASCĂ . la care era predestinat prin naştere. Montesquieu pledează pentru separaţia puterilor deoarece susţine că „atunci când în mâinile aceleaşi persoane sau aceluiaşi corp de dregători se află întrunite Puterea legiuitoare si 10 . adoptă ca model orânduirea de stat a Angliei. Lipsit de vedere şi înaintat în vârstă.El consideră că in fiecare stat trebuie să existe trei feluri de puteri: 1. apărută in 1734 şi tipărită pentru prima dată 1748. 3.” Influenţat de concepţia lui Locke asupra separaţiei puterilor. pentru un anumit timp sau pentru totdeauna. avea să fie preluat şi aplicat în mai toate statele dezvoltate.Principiul separaţiei puterii în stat Încercând să argumenteze necesitatea separării puterii legislative de cea executive. iar numele său devine de notorietate internaţională. Născut la 1689. ca aceea de consilier al parlamentului din Bordeaux în anul 1714 şi de Preşedinte al acestuia 1716.pedepseşte infracţiunile sau judecă litigiile dintre particulari.căci ar putea să se scutească de a se supune legilor pe care ele le fac. Montesquieu.hotarându-se să prefere roba de magistrat. este înnobilat cu titlul de baron de „La Brede et de Montesquieu”. În doi ani. avea să-i aducă autorului celebritatea. dar spiritul său a cuprins întreaga umanitate. lucrarea cunoaşte 22 de ediţii. 2. Montesquieu dezvoltă şi sistematizează într-un mod cu totul original acest principiu de bază al organizării societăţii într-un stat de drept. iar 1728 devine membru al Academiei franceze. Montesquieu.”De l`esprit des lois”(Despre spiritul legilor). Montesquieu moare la Paris în 1755. În felul acesta s-a îndepartat de cariera armelor.are dreptul de a declara război sau a încheia pace. LEGISLATIVĂ . EXECUTIVĂ . Capodopera sa. care l-a îndemnat la studii de nivel superior. Locke arată că „tendinţa de a pune mâna pe putere ar fi prea mare dacă aceleaşi persoane care au puterea de a face legile ar avea mâni şi puterea să le execute. Principiul separaţiei puterilor.sau de a le abroga pe cele existente. În întreaga sa carieră a îndeplinit importante funcţii în stat.are dreptul de a face legile.

precum şi dreptul de veto asupra puterii legislative pe care Montesquieu îl susţine astfel: 11 .” Din analiza raporturilor dintre Puterea legislativă şi Puterea executivă. ”Pe când ceea ce depinde de puterea legislativă. care deţine puterea. Pentru Montesquieu „libertatea nu se poate realiza decât prin obstacole în calea abuzului la care ar fi tentat să se dea orice om şi orice organ al statului. deoarece această parte a guvernământului este mai bine exercitată de unul decât mai mulţi. este mai bine reglementată de mai mulţi. Acest lucru este învederat atribuţiile puterii executive de a conclura şi închide sesiunile parlamentului.de asemenea. iar libertatea cetăţenilor ar fi cheremul bunului plac al unei singure persoane. judecătorul ar avea forţa unui opresor.nu există libertate. Montesquieu proclamă necesitatea separării lor. iar dacă ar fi îmbinat şi Puterea executivă.Principiul separaţiei puterii în stat Puterea executivă. dar acordă o anumită preponderenţă puterii executive.”După ce stabileşte atribuţiile suveranităţii celor trei puteri. El atribuie Puterea executivă unui monarh. este mai bine reglementată de mai mulţi decât de unul singur. Şi pentru acest abuz al puterii Montesquieu recomandă ca „puterea să înfrângă puterea. ”Pe când ceea ce depinde de puterea legislativă.”Nu există. observăm că Montesquieu a avut în vedere o colaborare în sânul puterilor. Care ar fi motivele care l-au îndemnat pe Montesquieu să recurgă la acest mecanism? În primul rând înclinaţia naturală a omului. libertatea cetăţenilor ar fi arbitrată. de a abuza de ea.” Ce s-ar întâmpla dacă cele trei puteri ar fi nedespărţite şi întrunite în mâna unui singur om? Montesquieu arată „dacă Puterea legislativă ar fi unită cu Puterea judecătorească. în concepţia lui Montesquieu a unicului mijloc de a asigura respectul legilor într-un stat în care era posibilă existenţa unui guvern legal. dacă el ar fi dotat cu prea multă putere.” Separaţia puterilor apărea. iar judecătorul ar fi şi legiuitor.libertate dacă Puterea judecătorească nu este separată de cea executivă.deoarece se poate naşte teama că acelaşi Monarh sau acelaşi Senat să întocmească legi tiranice pe care să le aplice în mod tiranic.

atribuindu-şi toată puterea pe care o poate dori. În mod firesc. Puterea executivă nu se va amesteca în treburile puterii legiuitoare. teoriile care au urmat precum şi cele actuale i-au îndepărtat puţin. Vom observa de asemenea. Toţi consideră însă. una neconsistând decât în voinţa generală a statului. nefiind legată de nici o categorie socială. ca să spunem aşa invizibilă şi nulă. Se consideră. ci trebuie să fie exercitată de către persoane recrutate din rândul poporului. Această independenţă se fondează pe existenţa unor funcţii fundamentale distincte prin natura lor şi care pot să fie exercitate numai separat. că separaţia puterilor comportă două aspecte bine conturate: 12 . Toate regimurile politice cunosc o diviziune între multiplele organe guvernamentale. statul apare natural divizat în mai multe puteri. iar cealaltă decât în exercitarea unei voinţe generale. de asemenea. separaţia puterilor. deoarece. ”Puterea judecătorească este de temut de către oameni. va anihila toate celelalte puteri. Tribunalele nu se puteau înfiinţa decât pe bază de legi. În felul acesta se ajunge la o primenire a puterii legiuitoare. că faţă de Locke şi Moutesquieu care au definit cei dintâi aceste puteri. limitându-i pe unii prin alţii. Trebuie însă adăugat că de fapt. Oamenii nu mai au necontenit pe judecători înaintea ochilor şi se tem de magistratură. nu înseamnă numai diviziune.Principiul separaţiei puterii în stat „Dacă puterea executivă nu avea dreptul de a se împotrivi iniţiativelor corpului legislativ. după cum nici puterea legislativă nu va îngrădi Puterea executivă în acţiunile ei. nici de o anumită profesiune. ”întrucât ele nu se exercită faţă de un particular. În felul acesta. înlocuite cu altele după un anumit interval de timp. termenul desemnând odată funcţia şi organul. Montesqueu susţine că legiuitoare va fi încredinţată şi corpul nobililor şi corpul ce va fi ales ca să reprezinte poporul. fiecare fiind mai mult sau mai puţin specializat într-o funcţie. fiecare din aceste corpuri având şedinţele şi dezbaterile sale aparte precum interese şi vederi deosebite. susţine Montesquieu. nu de magistraţi…” Puterea legislativă şi executivă ar putea fi încredinţată unor dregători permanenţi sau unor corpuri permanente.” Influenţat de modul de organizare a Angliei.” Montesquieu susţine că aceste corpuri care alcătuiesc puterea legislativă trebuie schimbate. acesta ar fi despotică. ci şi independenţa autorităţilor guvernamentale. că separaţia puterilor este în realitate o justificare ideologică a unui scop politic foarte concret: slăbirea puterii guvernanţilor în ansamblu. devine.” Puterea judecătorească nu trebuie încredinţată unui senat permanent.

Ideile lui Montesquieu sunt foarte clare: într-o ţară nu există mai multe „puteri” statale. Mult discutata problemă a existenţei uneia sau mai multor „puteri” în stat . În realitate. Evoluţia explicaţiilor privind teoria separaţiei puterilor în stat În legătură cu forma în care a fost exprimat acest principiu .arată că puterea de stat este unică şi indivizibilă. două cerinţe apar ca fiind indispensabile pentru apărarea libertăţii individului: -cea de delimitare precisă a atribuţiilor fiecărei categorii de organe.care creşte în fiecare putere o fracţiune a suveranităţii. acestea sunt competenţe care sunt repartizate.Principiul separaţiei puterii în stat -separaţia parlamentului vis a vis de guvern -separaţia jurisdicţională în raport cu guvernanţii. puterea nu este divizată. Astfel.se impune o precizare. Este o interpretare a teoriei lui Montesquieu pe care o întâlnim la foarte mulţi autori.cea din care doctrina marxistă a făcut călcâiul lui Achile a teoriei separaţiei puterilor în stat este. Fiecare organ dispune de puterea etatică în plenitudinea ei invizibilă. -cea de colaborare a lor în sensul unei activităţi concernate la nivelul unui popor organizat în stat. ”Concepţia revoluţiona . 13 . Este fals să considerăm puterile fiecărui organ de stat ca o delegare distinctă a unei puteri superioare dând naştere unor entităţi separate. fapt ce permite acestora controlul prin judecători independenţi. deţinând în acest scop monopolul creării şi aplicării dreptului). o chestiune dogmatico . G: Burdeau.precizează el . în sensul în care definim noi această categorie (adică-puterea organizată a unui grup care exprimă în Capacitatea de a exprima voinţa şi a asigura realizarea acesteia prin mijloace specifice organizării societăţii în stat. 1. Iniţial a fost folosit pentru reducerea autorităţii acestuia . În concepţia lui Montesquieu. Acest principiu a apărut ca o armă în mâna acelora ce luptă împotriva monarhiei absolute. integrată întrun organ distinct este astăzi total abandonată. categoric.forţei monarhului opunându-ise puterea adunărilor alese de popor. sunt repartizate unor categorii distincte de organe.juridică. ci mai multe evident.

În aceste condiţii şeful statului nu mai are decât o funcţie de reprezentare. Ducrocq în Franţa. executivul se degradase aşa de mult. în care dependenţa executivului se pare că a atins apogeul începe o epocă care se caracterizează prin faptul că acesta devine inima instituţiilor politice. adică la începutul secolului XX.puterea judecătorească. etimologic – autoritate care execută. puterea executivă. dar preciza că dialogul principal se poartă între legislativ şi executiv. Astfel el spunea: ”Din cele trei puteri de care am vorbit. din care una este cea judecătorească. ideile democratice si-au extins sfera de cuprindere si de acţiune. vorbea de trei puteri în stat. iar miniştrii săi sunt simpli executanţi ai legilor.” Pornind de la această afirmaţie. legea. regele şi miniştrii săi tind să devină simpli executanţi ai politicii dorite de adunările alese care reprezintă ansamblul naţiunii. încât expresia „putere executivă” dispăruse din studiile de drept Constituţional. Nu mai rămân decât două. a fost în mod progresiv restrânsă în favoarea adunărilor alese de popor. deţinută la început. Montesquieu spre deosebire de John Locke. puterea de acţiune.este considerată a fi deasupra voinţei monarhului. La capătul acestei evoluţii. deţinător al puterii executive. Adunarea aleasă decide în problemele fundamentale ale naţiunii.Principiul separaţiei puterii în stat Astfel dintre executiv şi legislativ apărea ca un reflex al antogonismului dintre monarh şi popor. iar specialişti se ocupau primordial şi prioritar de analiza adunării lor alese. au susţinut ideea existenţei doar a două 14 . au fost şi sunt încă mulţi jurişti care neagă caracterul de „putere”autorităţilor judecătoreşti. Edictată de parlament. „L`etat c`est moi” este înlocuit cu „l`etat c`est nous”. expresia voinţei poporului . În aceste condiţii. precum şi de la realitatea existentă în diferite state. O dovadă a întăririi executivului o constituie creşterea prestigiului şi competenţei preşedintelui. cea de a judeca este întrun anume fel nulă. devine din nou o putere. opera adunărilor alese. După anii 1910-1930. un stat al cetăţenilor care sunt consideraţi de doctrina franceză ca suverani ai puterii. În legătură cu evoluţia raporturilor dintre puteri. iar executivul este redus la rolul său. Anibal Teodorescu în România şi alţii. În timp. o precizare trebuie făcută cuprivire la cantonarea aprecierilor făcute numai la relaţiile dintre executiv şi legislativ şi la ignorarea rolului celei de-a treia puteri în stat . Astfel. mai mult de monarh.

critica teorie clasice. M. Organele de stat trebuie să depindă unele de altele numai atât cât este necesar formării sau desemnării lor şi eventual exercitării unor atribuţii. S-a mers până acolo încât se afirmă că teoria clasică nu mai exprimă realitatea politică. Critica teoriei clasice a separaţiei puterilor se înscrie în contextul evoluţiei acesteia. cu identificarea acestora. B. În privinţa celei de-a doua poziţii. susţin că astăzi în Occident opoziţia nu se mai manifestă între legislativ şi executiv. dacă el presupune o diferenţiere a organelor. ne mai putem permite două precizări: sunt autori care vorbesc şi de o a patra putere în stat. ca element esenţial al mutaţiilor sociale. Cât priveşte acesta din urmă. ceea ce a dus la neglijarea puterii administraţiei şi puterii birocratice. cuprinde trei mari aspecte şi anume: definirea conţinutului şi sensurile sale. în concepţia unora şi „administraţia” altora. 15 . sunt autori care neagă opoziţia dintre „puterile” identificate. căci regimul parlamentar. A. În privinţa celei de-a patra putere „presa”.” Evoluţia separaţiilorputerilor.Principiul separaţiei puterii în stat puteri în stat. atât timp cât puterea executivă nu ar fi îngrădită de legi şi cât timp legalitatea actelor de execuţie ale puterii executive nu ar fi cenzurată de un organ jurisdicţional. continuitatea importanţei şi rezonanţei sale sociale şi politice. etc. Haurian. recunoscute până acum şi vorbesc de „alte puteri”.ca teorie şi realitatea constituţională. Neumann. El este convins că teoria constituţională a insistat exclusiv pe separaţia puterilor. fie în favoarea executivului) şi regimuri care realizează separaţia puterilor. între cei care acţionează. Gaudemet. ele se grupează în regimuri care realizează o separaţie simplă şi regimuri care realizează o separaţie strictă. Apoi se consideră că de fapt două puteri şi anume: puterea executivă şi puterea legislativă. Potrivit lui Maurice Duverger ”în adevăratul înţeles. Cât priveşte conţinutul şi sensurile separaţiei puterilor tot mai des s-a afirmat şi se afirmă că este vorba mai puţin de separare decât de echilibrul puterilor. amintim poziţia lui F. Duverger arăta că nu vom avea de a face cu o adevărată separaţie a puterilor. implcă de asemenea colaborarea necesară şi constantă. am vrea să. nu trebuie să se vorbească de o separaţie a puterilor decât în legătură cu regimul prezidenţial. Teoria separaţiilor puterilor a cunoscut o mare răspândire în secolul al XIX-lea şi a stat la baza clasificării regiunilor în regimuri care practică confuzia puterilor (fie în favoarea legislativului. În legătură cu puterile existente în stat. diferit de cel care face legea. amintim că unii autori-precum A. şi cei ce apreciază acţiunea.

trebuie privită cu rezerve ideea în sensul căreia. puterea legislativă se confundă cu atributele suveranităţii ceea ce înseamnă că ea nu poate fi decât emanaţia de voinţă a întregului popor. O asemenea frână există numai în regimurile prezidenţiale. Cabinetul concentrează în mare măsură puterea. Apoi. În regimurile totalitare s-a promovat teza unicităţii puterii de stat. de majoritatea absolută în Camera Comunelor (de altfel adevărata putere o deţine comitetul dirigent al partidului învingător în alegeri).Principiul separaţiei puterii în stat deoarece ea a fost înlăturată de regimurile totalitare şi apare depăşită şi învechită în regimurile pluraliste. permitând concentrarea puterii şi desfiinţarea democraţiei. Dacă în filosofia Secolului Luminilor. Pentru Jean Jack Rousseau. unde se manifestă o anumită „concentrare” a puterii. legislativul ar fi o stavilă eficientă în faţa eventualelor excese ale executivului. pretutindeni şi totdeauna. această răspundere trebuie văzută prin realitatea că guvernul este al majorităţii parlamentare şi este puţin probabil ca proiectele sale să nu fie adoptate. 1. în sistemul parlamentar englez. teză simplist explicită şi primitiv aplicată. puterea era considerată redutabilă şi ameninţatoare. separaţia puterilor este contrazisă de realităţi în chiar regimuri recunoscute ca democratice. De exemplu.1 Înlăturarea separaţiei puterilor în regimurile totalitare Acest fenomen a avut şi are ca punct teoretic de plecare o viziune diferită asupra funcţiilor puterii. în doctrinele totalitare puterea era considerată ca u instrument necesar de transformare. lipsind astfel motivele de separare sau de limitare. de unde rezulta nevoia separaţiei. aceasta 16 .2 Inlăturarea teoriei separaţiei puterilor în regimurile pluraliste Deşi afirmată. în care guvernul răspunde răspunde în faţa parlamentului. 1. În regimurile parlamentare. pentru că el dispune în principiu. Ideile lui Montesquieu au fost reluate mai târziu de Jean Jack Rousseau în „Contractul Social” şi tratate la un nivel mult mnai superior. puterea legislativă fiind expresia suveranităţii.

3).” Mai multe constituţii denumesc autorităţile statale ca puteri. În acest sens pot fi menţionate constituţiile: Spaniei. spune: “Puterile legislative. însă. Dacă examinăm constituţiile statelor lumii vom observa că foarte rar.3 Uzura teoriei separaţiei puterilor Această teorie a fost elaborată într-o perioadă în care nu se înfiinţaseră încă partidele politice şi când principalele probleme puse de putere erau de ordin instituţional. În cele mai multe constituţii. (art. 17 . nimic nu-l poate împiedica să denunţe „contractul” în baza căruia el a investit puterea legiuitoare şi să stabilească o altă rînduială conformă cu dorinţa sa. (art. Ea a intrat ăn conştiinţa mulţimilor care au receptat-o ca pe cea mai eficientă reţetă contra despotismului şi în favoarea libertăţii şi democraţiei. determină ca astăzi separarea sau echilibrul să nu se realizeze între parlament şi guvern. care în art.Principiul separaţiei puterii în stat înseamnă că puterea executivă trebuie să fie subordonată celei legislative şi.A. 1866. 55. Elveţia.26. politică şi morală. Belgiei (art. intitulat Separaţia puterilor. şi că deci rămâne o teorie a trecutului. executive.29. 1.30). unele înscriu explicit acest peincipiu.2. executivă şi judecătorească sunt separate. întrucât.117). 166.25. principiul rtezultă implicit. Printre constituţiile care menţionează expres acest principiu. 1923. care pierde progresiv din forţa şi valoarea sa explicativă pentru că ea nu mai corespunde cu adevărat realităţii şi recepţiuonarea sa de către opinia publică.U. titularul suveranităţii este poporul. Pierre Pactet arată că se constată un decalaj important între declinul unei teorii. rolul lor deosebit în configurarea instituţiilor juridice şi politice. ci între majoritate şi opoziţie. judecătoreşti. S. Apariţia puterilor publice. este Constituţia Republicii şi Cantonului Jura. 1. care continuă să creadă în ea. 1938). Manifestându-se rezerva faţă de teoria clasică a separaţiilor puterilor nu trebuie să se interpreteze că ea şi-a pierdut din importanţă şi actualitate. puteri ce sunt legislative. şi pentru clasa politică care persistă în a o evoca. României (Statutul lui Cuza. Marea forţă a teoriei separaţiilor puterilor constă în fantastica sa rezonanţă socială.

18 .Principiul separaţiei puterii în stat În fine. autorităţi administrative. autorităţi jurisdicţionale etc. guvern. alte constituţii nu folosesc termenul de putere. Toate constituţiile statelor democratice realizează însă echilibrul puterilor publice. ci cel de parlament.

23 24 James W. Atît de mult a fost apreciat acest principiu. cartea lui Montesquieu „De l’esprit de lois” era una dintre cele mai citite şi mai disputate cărţi din America. Antecedentes de la Convention federale de 1787. iar art. Pag.”23 Madison. Prin adoptarea acestui principiu s-a avut în vedere înlăturarea din organizarea de stat americană a supremaţiei organului legislativ.U. 1926.45 19 . încat „strămoşii Constituţiei atribuiau erorile guvernării necunoaşterii separaţiei puterii.Principiul separaţiei puterii în stat Capitolul II Separaţia puterilor în stat conform constituţiilor moderne – SUA. Le pauvoir executif american en temps de guerre. delegatul statului Virginia la dezbaterile de la Philadelphia – este de a găsi un remediu nenorocirilor în care se zbat Statele Unite. 1918. Paris. 16 al Declaraţiei Franceze a drepturilor omului şi cetăţeanului a ridicat-o la rangul de principiu esenţial al oricărei constituţii. Notes of James Madison. Randolph. Garner. „Obiectul general al convenţiei – arăta – M. fiecare descoperise sursa lor în dezordinile şi nebuniile democraţiei. vorbind despre separaţia puterilor. că trebuie găsit mijloc pentru a frâna această tendinţă din guvernarea noastră. că remontând la originea acestor rele. spunea că „nici un adevăr politic nu are o valoare intrinsecă mai mare”. 29 Dezbates of the federal convention. Paris. Marea Britanie şi Franţa 1. P. principiul separaţiei puterilor în stat s-a manifestat mult mai puternic în S.”24 Acest mijloc de frânare a fost găsit în principiul separaţiei puterilor care trebuie să furnizeze o barieră despotismului legislativ. edite par Gaillard Hunt et James Brown Scott. Separaţia puterilor în organizarea de stat a SUA Iniţiat şi fundamentat în Europa lui John Locke şi a lui Montesquieu. Într-un astfel de climat au loc dezbaterile Convenţiei de la Philadelphia.A. ale căror rezultate s-au finalizat prin consacrarea în Constituţia americană a separaţiei puterilor în organizarea de stat.L. Între 1775-1777. Teoria separaţiilor puterilor statului a stat la baza Constituţiei Statelor Unite ale Americii de Nord din 1787 şi a constituţiilor diferitelor state care alcătuiesc această federaţie. pag.

Congresul se opune Preşedintelui şi împreună se opun Tribunalului. 60 20 . Dar..Principiul separaţiei puterii în stat În felul acesta. se precizează că toate puterile legislative vor fi încredinţate unui Congres al Statelor Unite. 25 26 Observation sur la Virginie Jefferson. 1 secţiunea I. garanţia cea mai sigură. op. în care Preşedintele se opune Congresului. se ajungea la o repartizare a competenţelor care ar fi interzis unui organ să exercite. Congresului S. bine echilibrate ( cele două Camere şi Preşedintele) şi Puterea executivă este plasată în două ramuri ( Preşedintele şi Senatul).E. op. Prin înlăturarea acestor neajunsuri. care trebuia să fie proporţionale cu „ primejdiile unui atac..”26 Acest sistem de frâne şi contraponderi.M.”25 În felul acesta. i-au fost expuşi Preşedintele şi Curtea Supremă. pag. în concepţia constituţionaliştilor de la Philadelphia acordarea mijloacelor constituţionale necesare de separare. dând universului simetria şi aranjarea perfectă. împotriva unei concentrări progresive a unei puteri în cadrul aceluiaşi organ.” „ În această guvernare. o preponderenţă asupra celorlalte. unde echilibrul forţelor de atracţie menţine planetele pe orbitele lor. direct sau indirect.cit.27 Pe bună dreptate.Erlick. încât nici unul să nu poată să treacă de limitele stabilite de constituţie. Erlick. Puterea legislativă este plasată în trei ramuri distincte. dumneavoastră găsiţi toate frânele pe care cei mai mari oameni politici şi scriitori le-au putut concepe.A. cit. prefigura. care se va compune dintr-un Senat şi dintr-o Cameră a Reprezentanţilor. spune Hamilton. pag.55 ccl 27 E. Wilson a numit acest ansamblu de frâne „ o imitaţie inconştientă a teoriei lui Newton.U. care. pag251.M. ne putem întreba care sunt puterile statului în temeiul Constituţiei ca o reflectare a principiului separaţiei puterilor? În art. constituţionaliştii de la Philadelphia au făcut apel la aşa numitul sistem al frânelor şi contraponderilor pe care Jefferson îl definea astfel: „ Trebuie ca puterile să fie împărţite şi cumpănite între diferite corpuri. a Universului. nu ar fi decât o parte al unui sistem mai vast în care statele ar fi contragreutăţile Guvernului federal. cf. arogându-şi ulterior drepturi şi împuterniciri neprevăzute în Constituţie au devenit în realitate organe ce depăşesc prin atribuţiile lor organul legislativ.

acordă şi retrage cuvântul. în raport cu mărimea populaţiei. creat ca formal organ de reprezentare a statelor federale. Mandatele senatorilor vor fi vacante după 2 ani. În art. Membrii Camerei Reprezentanţilor sunt aleşi la fiecare 2 ani. 2 secţiunea III alin. Insulele Hawai în 1959). adoptat de Congres în anul 19?9. prin actul „ Cu privire la redistribuirea locurilor în Parlament”. 1 secţiunea III. se precizează că odată cu convocarea Senatului după primele alegeri senatorii vor fi repartizaţi pe trei categorii cât se poate de egale. îndeplinea funcţia de Cameră Superioară. În forma sa iniţială.3. Camera Reprezentanţilor alege în prima sesiune a noii legislaturi pe speaker-ul camerei. Dar. Cu toate că senatorii sunt aleşi ca reprezentanţi în Congres. numărul mandatelor a crescut la 437. Conform art. cu rol de conducere în cadrul Congresului. După 1913. Camera 21 . S-a stabilit atunci că numărul locurilor din Camera Reprezentanţilor să fie fixat la 435. el conducedezbaterile. Rolul său în Camera Reprezentanţilor este deosebit de important. În art. să fie de 7 ani cetăţean al Statelor Unite şi să locuiască în momentul alegerilor sale în statul în care va fi ales. din punct de vedere juridic ei nu au nici o răspundere faţă de organul legislativ al statului sau faţă de statul pe care îl reprezintă. se stipulează că nimeni nu poate fi ales senator dacă nu va fi atins vârsta de 34 ani. alin.3. s-a interzis creşterea numărului membrilor celor două camere. Nimeni nu poate fi membru al Camerei reprezentanţilor. 2. numiţi pe o perioadă de 6 ani de către adunările legislative ale statului. precizează acelaşi articol daca nu are vârsta de 25 ani. fiecare stat are dreptul de a avea în Camera Reprezentanţilor cel puţin un reprezentant. dacă nu a fost cetăţean al Statelor Unite şi dacă nu locuieşte în momentul alegerii în statul în care va fi ales. cele din a doua categorie după 4 ani. Senatul.Principiul separaţiei puterii în stat Conform Constituţiei numărul deputaţilor în Camera Reprezentanţilor. în această funcţie este ales candidatul cel mai influent al partidului care a obţinut majoritatea în Parlament. iar cele din a treia categorie după 6 ani. Prin tradiţie. printr-un amendament s-a stabilit alegerea senatorilor prin sufragiu universal al fiecărui stat. este în funcţie de mărimea populaţiei statului. în aşa fel ca Senatul să fie reînnoit câte o treime la fiecare 2 ani.1 secţiunea II alin. Senatul era compus din 2 senatori pentru fiecare stat. Dar înn urma primirii de noi state membre ale Uniunii (Alaska în 1958. numeşte membrii comitetelor temporare ale Camerei.

A. de a stabili şi sancţiona infracţiunile în marea deschisă. de a întreţine servicii de poştă a statelor. secţiunea IX stipulează interdicţia Congresului de a emite legi cu putere retroactivă. Rolul lor este adesea decisiv pentru viaţa sau sucombarea unor proiecte de lege.. funcţionează un număr însemnat de comitete permanente.. de a declarea răyboi altor state. ofiţer de poliţie.. capelanul. La rândul său.U. Comitetele sunt constituite din 10 până la 51 de membri. de a stabili impozite anuale pentru mărfuri transportate de la un stat la altul. de a reglementa comerţul exterior şi dintre statele federaţiei..U. atunci când este pus în imposibilitatea de a-şi exercita funcţiile. Constituţia conferă unele atribuţii de competenţă specială a uneia sau a alteia din cele două Camere.A. Atât în Camera Reprezentanţilor cât şi în Senat. de a organiya şi folosi armate a S. Constituţia stabileşte competenţa Congresului. ca: pentru credite. precum şi a modelelor străine.A. 90% din toată activitatea Congresului în materie legislativă şi joacă un rol esenţial în pregătirea legilor. Camera Reprezentanţilor şi Senatul sunt ajutate în activitatea lor de un aparat funcţionăresc de 4000 de angajaţi.U. care îl înlocuieşte pe Preşedintele S. impozite directe şi indirecte. de a contracta împrumuturi în numele S. problemele poliţiei.A. În afara competenţei generale. precum şi alte încălcări ale dreptului internaţional. de a bate monedă şi a fixa valoarea ei..Principiul separaţiei puterii în stat Reprezentanţilor mai numeşte şi în alte funcţii persoane cu atribuţii mult mai tehnice ca secretarul camerei (clark). de a organiza şi folosi forţele poloţieneşti în scopul traducerii în viaţă a legilor uniunii. Astfel Camera Reprezentanţilor are atribuţii exclusive de iniţiativă legislativă în materie de legi financiare. de a institui şi de a acorda titluri mobiliare.U. Senatul are şi el organele. de a stabili sancţiuni pentru falsificarea monedelor naţionale. de a stabili regulile generale cu privire la cetăţenia S. Art.U. după un raport oficial. Preşedintele comitetului conduce dezbaterile şi reglementează procedura în comitetele respective. 22 .U.1 secţiunea VIII atribuţiile sale: de a stabili şi percepe diferite taxe. forţele armate. de a întreţine armate de uscat şi flote şi de a stabili regulile de organizare a forţelor armate a S. Cele mai importante funcţii sunt Vicepreşedintele S. afaceri externe. Aceste comitete permanente realizează.A. etc. care prin Constituţie este şi preşedintele Senatului şi Preşedintele temporar.A. enumerând în art.I. etc.

privind ridicarea de venituri. pe Preţedintele S. proiectul este înaintat Camerei Reprezentanţilor care.A. potrivit intereselor cercurilor pe care le reprezintă. „Dar. proiectele trebuie votate în fiecare din cele două Camere şi promulgate de Preşedintele S. secţiunea VII. pronunţându-se favorabil sau nu. îl programează pentru a intra pe ordinea dezbaterilor. precum şi dreptul de a porni urmărirea judiciară după procedura impeschiamentului. proveniţi din foşti membri ai Congresului sau dintre funcţionari ai aparatului de stat. în condiţiile prevăzute de Amendamentul 12 al Constituţiei. proiectele de legi sunt supuse celor „trei lecturi”.U. Lobbiştii sunt oameni cu experienţă în materie legislativă. După ce Comitetul îşi încheie discuţiile asupra proiectului. ţi care implică.U. Pentru a deveni legi. ca şi pentru celelalte proiecte de legi. La a doua lectură a proiectului de lege au loc discuţiile propriu-zise.A. 23 .. cu înţeles de culoar. Denumirea lor provine de la cuvântul englez lobby.” Camera Reprezentanţilor are dreptul de a alege. precizează că acel proiect de lege.A.1.. Competenţa specială a Senatului este mai întinsă decât a Camerei Reprezentanţilor: ratifică tratatele încheiate cu alte state. pe baza recomandărilor acute de Comitetul permanent. În conformitate cu Regulamentul Camerei şi cu regulile consfinţite de practică. În relaţiile pe care le au cu membrii Camerei Reprezentanţilor sai ai Senatului. Lobbismul este una din faimoasele practici ale votului în Congresul S. aprobă numirile în funcţii publice. locul în care lobbiştii îşi desfăşoară activitatea. alege pe Vicepreşedintele S. după ordinea înregistrării. În cea de-a treia lectură are loc votarea proiectului. ei încearcă şi adeseori reuşesc.Principiul separaţiei puterii în stat Art. judecă în conformitate cu procedura impeschiamentului.A. lobbiştii exercită puternice presiuni asupra membrilor care fac parte din comitetele respective. Senatul poate contribui şi transmite propunerile sale pe calea amendamentelor. să determine poziţia acestora faţă de anumite proiecte de legi. În timpul discutării proiectelor de legiîn cadrul Comitetelor permanente. în mod simbolic.U. va trebui să fie emis de Camera Reprezentanţilor.U.

Constituţia S. sunt trimise Senatului. Procedura desemnării candidatului se împarte în două momente succesive: mai întâi se desemnează candidatul fiecărui partid în cadrul statelor.U. Ceremonia instalării oficiale a Preşedintelui şi a Vicepreşedintelui nou ales are loc la 20 ianuarie. Alegerea electorilor se face la o dată fixă. partidul care întruneşte majoritatea voturilor trimite pe toţi electorii statului respectiv. Votul se acordă întregii liste. Voturile electorilor sunt trimise Congresului care procedează la numărarea lor la 6 ianuarie a anului următor. Din momentul în care proiectul a obţinut votul celor două Camere. în prima marţi din luna noiembrie.U.A.U.1 Puterea executivă Aplicând cu fermitate principiul separaţiei puterilor în stat. a creat Instituţia Preşedintelui. Numărul electorilor aleşi de fiecare stat este egal cu numărul de deputaţi şi senatori pe care îl are statul respectiv în Congresul S. şi votează pe Preşedintele şi pe Vicepreşedintele dintre candidaţii propuşi de Convenţiile celor două partide. Conform Constituţiei. Preşedintele şi Vicepreşedintele sunt aleşi de către naţiune prin intermediul unui sistem complex. Electorii aleşi se întrunesc în prima luni după cea de a doua zi de miercuri din luna decembrie în capitala S. Potrivit prevederilor constituţionale Preşedintele urma să aibă o poziţie egală cu cea a Congresului. în prezenţa ambelor camere. este ales candidatul care întruneşte majoritatea absolută a votului electorilor. una pentru fiecare partid.A. care funcţionează pe două planuri: desemnarea candidaţilor de către partidele politice şi acela al alegerii între candidaţii celor două partide. alegerea 24 . 1. el este înaintat Preşedintelui pentru a fi promulgat. Delegaţii desemnaţi se reunesc apoi în „convenţie”. În ipoteza că nici unul dintre candidaţi nu obţine această majoritate.Principiul separaţiei puterii în stat Camera Reprezentanţilor discută şi votează cele mai multe proiecte de legi şi numai după aceea. Ea începe oficial în prima zi de luni din septembrie şi durează aproximativ două luni. În felul acesta.A. Campania electorală se încheie cu alegerea Preşedintelui şi a Vicepreşedintelui de către un corp de electori constituit astfel: partidele care participăla alegerile electorale afişează listele electorale în cadrul fiecărui stat. pentru a desemna candidatul partidului.

Principiul separaţiei puterii în stat Preşedintelui o face Camera Reprezentanţilor din rândul celor trei candidaţi care figurează pe lista candidaţilor şi au întrunit cel mai mare număr de voturi. Alegerea şefului executivului de către popor prin sistemul electorilor prezidenţiale nu a fost prevăzut de Constituţia de la Philadelphia. La origine organele legislative ale statelor desemnau electori prezidenţiali. Dar, în prima jumătate a secolului al XIX- lea diverse state au acordat cetăţenilor lor dreptul de a desemna electorii prezidenţiali. Prin urmare, din patru în patru ani, electorii prezidenţiali votează pentru alegerea Preşedintelui şi a Vicepreşedintelui. Potivit Constituţiei, în forma sa iniţială, Preşedintele era în mod nedefinit reeligibil. Dar Washington a refuzat un al treilea mandat şi această decizie a fost considerată ca un precedent imposibil de încălcat. Preşedintele Franklin Roosevelt a luat asupra sa responsabilitatea de a încălca regula stabilită de Washington, pe motive de circumstanţe excepţionale în care se găsea S.U.A., şi va beneficia de patru alegeri succesive. Prin amendamentul 22 votat în 1947 şi aplicat în 1951 s-a interzis Preşedintelui de a ocupa această funcţie mai mult de două mandate. Faţă de prerogativele Preşedintelui, Vicepreşedintele are un rol mai modest, el îndeplinind acele atribuţii pe care i le încredinţează Preşedintele. Cu toate acestea, instituţia Vicepreşedintelui este importantă pentru că atunci când postul de preşedinte devine vacant prin deces sau demisie, Vicepreşedintele devine Preşedintele ţării. El îşi va exercita prerogativele până la expirarea mandatului Preşedintelui căruia i-a succedat. Conform amendamentului 22 „dacă Vicepreşedintele ocupă funcţia de Preşedinte peste doi ani în cursul mandatului predecesorului său, nu va putea fi ales pentru funcţia de Preşedinte decât o singură dată.”

1.1.1. Atribuţiile Preşedintelui
Conform Constituţiei, Preşedintele este şeful executivului, fiind totodată şeful statului şi al guvernului. Constituţia americană nu cuprinde dispoziţii cu privire la guvern. Practica a stabilit existenţa Cabinetului sau a Guvernului şi a Biroului Preşedintelui ca organe principale ale executivului. Guvernul este format din miniştrii secretari de stat, numiţi de Preşedintele S.U.A. cu acordul Senatului.

25

Principiul separaţiei puterii în stat Secretarii de Stat conduc fiecare câte un Departament de stat şi răspund pentru activitatea lor numai în faţa Preşedintelui S.U.A., în virtutea principiului incompatibilităţii funcţiei de secretar de stat cu cea de membru al Congresului. Cabinetul execută dispoziţiile date de Preşedinte şi este consultat în diferite probleme, fără însă a lua hotărâri. Preşedintele S.U.A. este singura persoană care adoptă hotărâri. Biroul Preşedintelui a fost creat în 1939 de către Franklin Roosevelt şi s-a dezvoltat sub preşedinţia lui Truman. Biroul Preşedintelui se compune din mai multe servicii: Cancelaria Casei Albe, cuprinzând 30 de colaboratori apropiaţi ai Preşedintelui. Prin intermediul Cancelariei, Preşedintele ţine legătura cu Congresul, cu şefii unor organe centrale administrative, cu presa, etc. fiscal: Consiliul Consultanţilor Economici – format din trei consilieri care pregătesc Consiliul Securităţii Naţionale, care coordonează toate deparetamentele civile şi raportul economic semestrial asupra stării Uniunii. militare şi care lucrează în domeniul apărării şi securităţii naţionale. Ca şef al Statului, Preşedintele reprezintă S.U.A., în relaţiile cu alte state, numeste cu avizul si consimtamantulSenatului ambasadorii si consulii, procedeaza la recunoasterea de state, incheie tratate internationale sub rezerva aprobarii acestora cu 2/3 din numarul senatorilor prezenti, amana si gratiaza pedepse pentru crime si delicte contra securitatii S.U.A.(dreptul de gratiere fiind limitat la incalcarile legilor statului federal) este comandantul supreme al armatei. In calitatea sa de sef al puterii executive, Presedintele executa Constitutia, legile, tratatele si deciziile Curtii Supreme si are dreptul regulamente. Fara a putea intervene in activitatea de legiferare, Presedintele are unele prerogative constitutionale care ii permit sa influenteze activitatea Congresului, controlul sesiunilor Congresului, dreptul de veto suspensiv asupra legilor votate de Congresul S.U.A., dreptul de a trimite mesaje celor doua camere. Conform art.1 sectiunea IV alin.2, Congresul S.U.A. se reuneste cel putin o data pe an. Biroul Bugetului, consultat de preşedinte la întocmirea bugetului şi a programului

26

Principiul separaţiei puterii în stat Potrivit prevederilor constitutionale, Presedintele are dreptul ca in situatii extraordinare sa convoace cele doua Camere in sesiuni speciale, sau numai una dintre ele, mod normal Senatul. Presedintele adreseaza Congresului mesaje cu privire la starea Uniunii. Cele trei mesaje adresate de Presedinte Congresului sunt: Mesajul cu privire la starea Uniunii ; Mesajul bugetar ; Mesajul economic ; Aceste trei mesaje constituie cadrul de baza al actiunii executivului. Incepand cu secolul XX asistam la o multiplicare a mesajelor prezidentiale. Presedintele Franklin Rooesvelt a accentuat importanta mesajelor adresate organului legislativ, iar presedintele Wilson a facut din mesajul cu privire la “ starea Uniunii” un veritabil program legislative. Rupand traditia instaurata cu peste 100 de ani in urma, Presedintele Nixon nu a trimis Congresului nici un mesaj cu privire la “ starea Uniunii”, ci o serie de teme sau mesaje care inainte formau capitole ale mesajului presidential. Un alt procedeu prin care Presedintele poate actiona asupra Congresului este dreptul de veto. Prin urmare, cand un proiect de lege este votat de Congres, inainte de a obtine putere de lege, el trebuie supus Presedintelui spre aprobare. dispune de patru facultati : - Semneaza, dupa care billul devine lege ; - Retine billul la el fara sa-l aprobe. La exprimarea unei amanari de 10 zile(duminicile sunt exceptate, cu incepere de la prezentarea sa) si daca Congresul este in sesiune billul devine lege, chiar atunci cand el nu a imbracat semnatura Presedintelui. Abtinerea valoreaza acceptarea. - Retine billul in fata lui sau il pune in buzunarul sau-veto-ul de buzunar. Daca Congresul isi suspenda lucrarile inainte de trecerea celor 10 zile lucratoare si daca Presedintele nu a semnat billul in acest interval de timp, proiectul de lege cade. - Dezaproba billul si-l trimite insotit de obiectiile sale Camerei in care el a fost initial votat(veto-ul direct) Veto-ul de buzunar, cum este denumit el, nu a fost prevazut de Constitutie in termeni expresi ca un veto absolut. Cat priveste veto-ul direct, art.1, sectiunea VII, alin.2 precizeaza ca Presedintele are un drept de veto suspensiv asupra legilor votate de organul Primind proiectul de lege, Presedintele in

27

Principiul separaţiei puterii în stat legislativ. Dupa ce legile sunt adoptate de ambele Camere, trebuie sa fie inaintate Presedintelui, care isi da acordul prin semnarea si publicarea lor in buletinul oficial. In ipoteza in care Presedintele exprima rezerve asupra unor legi adoptate de Congres, el are dreptul ca in termen de 10 zile de la votarea legii sa o restituie organului legislativ cu un mesaj explicativ. Aceasta procedura obliga Congresul sa reia in dezbatere proiectul de lege si numai in cazul in care ambele Camere o voteaza din nou, cu o majoritate de 1/3. Presedintele este obligat sa o semneze. Conform art.2 sectiunea II, Presedintele are dreptul de a incheia tratate cu avizul si ajutorul Senatului. In istoria executivului american au fost perioade cand aceste prevederi constitutionale au fost eludate. Asa de exemplu, Presedintele Roosevelt a semnat singur conventiile de la Teheran din 1943, de la Yalta si Postdam din 1945. Constitutia de la Philadelphia a creat o functie executiva dar preverile referitoare la Presedinte sunt generale, nedefinite si ambigue. Asa cum declara fostul presedinte American Thomas Wilson “Presedintele are libertatea atat dupa lege, cat si dupa constiinta sa fie un om cat de mare poate”, indicand in acest fel intreaga gama a posibilitatilor pe care le are Presedintele S.U.A. in exercitarea functiilor sale.

1.2. Puterea Judecatoreasca In art.3 sectiunea I din Constitutia S.U.A. se stipuleaza ca “puterea judiciara in S.U.A. se exercita de catre Curtea Suprema si de Curtile inferioare pe care Congresul le va infiinta”. In S.L.T.A. a fost creat un system complex de instante, locul principal fiind detinut de Curtea Suprema. Judecatorii de la Curtea Suprema sunt in numar de 9, sunt numiti de Presedintele S.U.A. la propunerea si cu aprobarea Senatului, dintre care avocatii cu un stagiu de cel putin 10 ani. La instanta de recurs si apel, Curtea Suprema judeca recursurile si apelurile date de celelalte instante federale. Ca instanta de fond, judeca infractiunile comise de reprezentantii

28

care refuzase sa exercite numirea. sunt prevazute de Constitutie in art.controlul constitutionalitatii legilor revine Curtii Supreme de Justitie. este cea mai mica.A. Aceasta prerogativa a Curtii Supreme are la baza un precedent judiciar. Curtea Suprema a respins si actiunea lui Marbury. Adresandu-se Curtii Supreme . cat si a guvernului. numit intr-un post la Ministerul Afacerilor Externe de catre presedintele federalist Adams cu putin inainte de expirarea mandatului sau prezidential. ale puterii legislative sau ale partilor interesate. Ca persoane care determina principiile fundamentale ale politicii de stat. a procedat la o examinare in conformitate cu Constitutia.Principiul separaţiei puterii în stat diplomatici si consulari. impotriva lui Madison. ministrul republican al Afacerilor Externe. Puterea judiciara este considerata ca elementul cel mai stabil al separatiei puterilor in stat. Ca persoane insarcinate sa distribuie impartial justitia. deoarece influenta politica asupra acesteia. judecatorii nu trebuie sa depinda de capriciile puterii executive. Curtea Suprema a examinat actiunea lui Madison. unul dintre presedintii Curtii de Justitie a caracterizat controlul constitutionalitatii. precum si alte litigii in care una din parti este un stat membru al federatiei. cele referitoare la reprezentantii diplomatici si consulari si acelea unde una dintre partile litigiante este statul. care isi deriva puterea de la oameni. in consecinta nula.U. pe care le reduce la doua categorii de litigii. Marbury solicita Curtii Supreme sa emita o ordonanta care sa oblige pe ministrul afacerilor externe sa execute numirea. Potrivit Constitutiei S. Fara sa procedeze in prealabil la o verificare a competentei sale. judecatorii trebuie sa respinga din punct de vedere politic si sa dea seama in public de activitatea lor. afirmand ca este neconforma cu legea fundamentala si. 29 . pretinzand ca prin fond. ci fiind anulata ca neconstitutionala. urmare a procesului Marbury contra Madison. dupa plecarea lui Adams. declarandu-se necompetenta dar nu in virtutea dispozitiilor legii din 1789. Procesul era pornit de Marbury. Marshall. Burns si Peltoson sustin ca judecatorii intrunesc intr-o singura persoana pe tehnicienii juristi si pe politicieni. ar fi fost extinsa. in conformitate cu legea. pe care a declarat-o ilegala.3 sectiunea II. Marbury ii atribuie gresit competenta de a decide in calitate de instanta de fond. Apoi.

dintre care cei mai redutabili. Judecatorii Curtii Supreme sunt inamovibili. Ulterior. Rolul Curtii Supreme este foarte important pentru ca avand in competenta sa controlul constitutionalitatii legilor prin intermediul caruia o lege votata de Congres si promulgata de Presedinte devine inaplicabila. 30 . numiti pe viata de catre Presedinte si confirmati de Senat.si solutionarea cauzelor privind incalcarea normelor care ii stabilesc competenta. Dar presedintele Roosevelt s-a impus in fata Curtii Supreme reusind sa aprobe demisia a doi din cei noua judecatori. Presedintele a modificat compozitia Curtii numind noi judecatori care au fost mai retinuti in a declara ca neconstitutionale actele Congresului.Principiul separaţiei puterii în stat Curtea Suprema nu face decat sa-si exercite puterea judiciara ce i-a fost conferita de Constitutie si sprijinita pe principiul separatiei puterilor in stat.

Import-export . . Guvernatorii : . .A. .U. . .U. .N.Comisia pentru energie Atomică .Departamentul Comerţului Dezvoltării Urbane.Curtea pentru taxe al S. . .A. . Educaţiei . Economici . BIROURI ŞI INSTITUŢII INDEPENDENTE . . .U.Curţile Districtuale ale S.Curtea S. economică . .Administraţiei Seviciilor Generale.Grădina Botanică S.Curtea pentru vama a S. Transporturilor .Comisiei Comerţului Interstatal. Aeronautică şi Spaţiu Cosmic . . 31 . .U.Departam.Curţile de Appel ale S.Conferinţa administraţiei a S. .Imprimeria Guvernamentală . .Biroul pentru ştiinţă şi tehnologie . . .A.Biroul administrativ al Curţilor .U.U.Comisia Federală pentru Asigurări .Banca Americană ptr.Departamentul de Stat .Biroul General de Presă .U. şi Bunăstării . .Departamentul Justiţiei .A. DEPARTAMENTE .A.Comisiei Federale de Comerţ. Interne .Agenţia pentru Protecţia Mediului Înconjurător .Biroul pentru orientare S. . CONSTITUŢIA Executivul Autoritatea judecătorească Preşedintele .U.Departamentul Finanţelor .Arhitectura Capitolului .Principiul separaţiei puterii în stat SEPARAŢIA PUTERILOR ÎN S.A.Biroul pentru situaţii de pericol .A. .Administraţia Creditelor agricole .Centrul Federal Judiciar .Biroul Reprezentanţilor speciali pentru negocieri comerciale .Curţile pentru plângeri ale S.Consiliul Consilierilor . . .U. . .Departamentul Apărării .Agenţia de informaţii a S. . .Biroul Executiv al . . . Preşedintelui .U. Legislativul Congresul Senatul Camera reprez.Curtea Supremă a S.Departamentul Agriculturii .Consiliul pentru Aeronautică Civilă . . pentru vamă şi Buget . . .A.U. .Biroul Casei Albe . .Biroul pentru relaţii interguvernamentale .A. . . paterne .Fundaţia Naţională pentru Arte şi Ştiinţe .A. Umaniste .A.Biroul pentru politica în domeniul telecomunicaţiilor.Biblioteca Congresului . . .A. .Curţi teritoriale .Departamentul Muncii . . .A.Departamentul Locativ şi al .Comisia Federală Pentru Comunicaţii .A.Districtul Columbia .Biroul de Management şi .S. .U. .Administraţia Veteranilor .Departamentul Afacerilor .Consiliul pentru Politica Economică Internaţională .Departamentul Sănătăţii.Consiliul Naţional pentru .

care dateaza din 1215. care sa cuprinda normele ce reglementeaza organizarea ei social-politica. Constitutia Marii Britanii este formata din mai multe categorii de norme juridice. In sfarsit. Obiceiul constitutional apare in doctrina engleza ca un izvor deosebit de important al Constitutiei engleze. Sistemul constitutional britanic este prezentat de doctrina engleza ca expresia cea mai inalta a democratiei parlamentare clasice. El este alcatuit din statute in intelesul de acte legislative adoptate de Parlament. 1679 si 1689. care fiind asezat la baza organizarii de stat ar asigura suprematia Parlamentului si principiul dominatiei dreptului. Constitutionalistii englezi acorda notiuni de obicei constitutional un sens foarte larg. Ele sunt cuprinse in dreptul statuar (statute law) si in dreptul judiciar (common law). in obiceiul constitutional (conventional rules) precum si in asa numitele norme constitutionale (advisory). 32 . Spre deosebire de dreptul statuar. isi gaseste sorgintea in conceptia doctrinei. Fiind adoptate cu multe secole in urma. comun pentru intreaga Anglie. Astfel. Separatia puterii in organizarea de stat a Marii Britanii Anglia nu are o Constitutie in intelesul stiintific de act fundamental unic. Conform doctrinei engleze. un drept cu totul nou. Dreptul statuar ocupa o pozititie prioritara printre multitudinea de izvoare ale Constitutiei engleze.Principiul separaţiei puterii în stat 2. alcatuind asa numitul drept comun. prin care se elogiaza Constitutia engleza. Wade si Philips considera ca obiceiul constitutional reprezinta « totalitatea normelor si obiceiurilor dupa care trebuie sa se conduca acei care dirijeaza munca aparatului administrativ ». obiceiul constitutional este nescris. In doctrina engleza ele sunt cunoscute sub denumirea de « Bibliliile » Constitutiei engleze Magna Charta libertatum. Dreptul judiciar sau al precedentelor. cum mai este denumit de constitutionalistii englezi. in principiul separatiilor puterilor. Aceasta concluzie. Habeas Corpus si Billul drepturilor. este format din totalitatea hotararilor date de instantele judecatoresti. ele au inceput sa piarda din importanta lor specifica.

puterea legislativa sa aiba dreptul de a judeca. De altfel. Modelul clasic al acestui regim il reprezinta Marea Britanie. 33 .Principiul separaţiei puterii în stat In forma sa initiala. Legea din 1911 a stabilit ca eventualele neintelegeri se rezolva in cele din urma in favoarea Camerei Comunelor. Astfel. Daca proiectul de lege. Ultimele doua sunt proiecte ce contin reglementari de interes local sau privesc interesele unor persoane fizice sau organizatii particulare (particular bills). legea cu privire la Parlament din 1949. Camera Lorzilor are dreptul de a propune amendamente prin care daca sunt aprobate de Camera Comunelor. In situatia in care Camera Comunelor nu accepta schimbarile propuse de Camera Lorzilor se face apel la conducatorii partidelor politice. dar numai proiectele provenind din initiativa guvernuluiau au cea mai mare sansa de a deveni legi. prin intermediul Cabinetului care. iar in unele cazuri. era responsabil din punct de vedere politic in fata Parlamentului. Aparatul de guvernare era astfel creat incat sa reflecte colaborarea lor. dupa ce urmeaza procedura prevazuta pentru Camera Comunelor. se stabilea o colaborare constanta intre seful statului si Parlament. Dreptul de initiativa legislativa apartine oricarui membru a Parlamentului. care au fractiuni in Parlament pentru a ajunge la o intelegere. Montesquieu. Puterea executiva spunea el. este aprobat de aceasta. spunea ca « elles sont forcees d’aller de concert ». pe de o paret impartea conducerea Guvernului cu seful de stat si. sistemul politic englez realiza o separatie suplaa puterilor. Puterea legislativaeste reprezentata de cele doua Camere ale Parlamentului : -Camera Comunelor -Camera Lorzilor Proiectele de legi trimise Parlamentului se impart in trei categorii : -Proiecte de legi cu caracter general (public bills) -Proiecte de legi cu caracter financiar (financiar sau mone bills) -Proiecte de legi cu caracter particular. pe de alta parte. a intrat in viguare fara a avea consimtamantul Camerei Lorzilor. trebuie sa aiba drept de veto asupra puterii legislative. el este inmanat spre dezbatere si aprobare Camerei Lorzilor. referindu-se la cele trei puteri. proiectul este trimis monarhului pentru semnare si devine lege.

In conceptia medievala. avand un singur rol de observator. “ Folosirea Coroanei la capacitatea ei demna este incalculabila. inspira doar politica cabinetului. in urma demisiei lui Eden din postul de prim ministru.. de persoana care intruchipand in mod simbolic puterea suprema in stat.. Dar monarhul mai are si alte prerogative. Cand Seful Cabinetului decedeaza sau isi prezinta demisia. Puterea executiva In Marea Britanie puterea executiva este alcatuita din: -Coroana. fara a o influenta in mod activ. Nici un bill nu devine lege daca nu primeste sanctiunea regala.1. Pentru aceasta.fiindca ea nu este ultima veriga a imperiului care este parasit. Una dintre cele mai importante prerogative ale Coroanei consta in dreptul de a-l numi pe primul ministru. sa accepte hotararile guvernului. Fara ea. Suveranul trebuie. dupa revolutia burgheza Coroana isi obtine puteri de la Parlament. Coroana exercita un drept propriu. 34 .Principiul separaţiei puterii în stat 2. Buttler.impotriva multor racile care au afectat si au chinuit aceste tari ». in Anglia prezenta guvernului englez nu ar izbuti si ar disparea’’. Jaques Chartenet considera ca monarhul este lipsit in mod efectiv de putere. dar el poate influenta in mare masura aceste hotarari. -Cabinet. spunea : « Coroana in aceasta tara reprezinta in mare masura mai mult decat a insemnat vreodata in istorie. noul prim-ministru trebuie sa detina o majoritate in Camera Comunelor sis a posede capacitatea de a forma un cabinet. W. dar este garantia in aceasta tara. Un exemplu de alegere a primului ministru de catre monarh a fost cel al Reginei Elisabeta a II a care.. care detinuse functia de prim loctiitor in Cabinetul lui Eden. monarhul trebuie sa aleaga persoana care ii va succeda. in 1856. Millian si nu pe R. Cresterea continua a prestigiului Coroanei a mers paralel cu dezvoltarea imperiului.. Bagehot analizand scopul si rolul monarhiei in Marea Britanie. in ultima instanta. l-a numit ca succesor in aceasta functie pe Harold Mc.

cand Benjamin Disraeli semna « Tratatul de la Berlin » in calitate de prim ministru al Angliei. -Ministrul Comertului. in mod curent dintre membrii partidului al carui lider este. si totodata. -Ministrul Afacerilor Interne .Principiul separaţiei puterii în stat Coroana aproba toate numirile ministeriale. -Ministrul Apararii .este numit de Coroana din randul conducatorilor partidelor politice care intrunesc majoritatea in Camera Comunelor. Aceste largi prerogative ale monarhului l-au determinat pe Jenings sa spuna ca « regele este un membru al cabinetului. -ministrii care nu fac parte din Cabinet. In domeniul financiar. Prin contactul direct cu monarhul. el este factorul decisiv in guvernarea statului si sfatuitorul confidential al Coroanei. cat si ai Guvernului. Membrii guvernului englez sunt de doua categorii : -ministrii membri ai Cabinetului . Titlul de prim ministru apare pentru prima oara intr-un document oficial din 1878. dreptul de initiativa legislativa apartine in exclusivitate 35 . -Ministrul Finantelor . Sef al Guvernului si Cabinetului. atat membrii Cabinetului cat si ai Guvernului. Primul ministru isi alege colaboratorii. Monathul dispune de dreptul de a dizolva Parlamentul. fiind consultat intotdeauna la numirea sefului politiei. la randul sau. In compunerea Cabinetului intra titularii departamentelor mai importante : -Ministrul Afacerilor Externe . sunt numiti de primul ministru care. Seful Cabinetului are datoria sa informeze in permanenta asupra tuturor problemelor importante. El stabileste problemele ce sunt aduse spre examinare Cabinetului si determina intreaga politica a acestuia. Atat membrii Cabinetului. singurul membru care nu face parte dintr-un partid ». Ministrii care exprima pareri divergente fata de hotararile sale sunt obligati sa demisioneze. primul ministru dispune de puteri foarte largi. In dreptul constitutional englez se face distinctie intre Cabinet si Guvern. Monarhul intretine stranse legaturi cu departamentele apararii si manifesta un interes traditional pentru activitatea Politiei londoneze. -Ministrul pentru problemele commonwealth-ului si al coloniilor .

Curtea Tezaurului. cat si Curtea Cancelariei au fost desfiintate prin legile din 1873 si 1875 si a luat nastere Inalta Curte de Justitie. 2. de obicei un episcop. deosebindu-se in aceasta privinta de Curtile locale. In primul rand. cat si dupa regulile echitatii. sub numele de « Year booke ».2. Ele se deosebeau si de Curtea Cancelariei precum si de Curtile Ecleziastice. legea statuara reprezinta numai o parte din normele dupa care se calauzeste justitia. cuvantul « lege » are mai multe intelesuri. Autorul precizeaza ca exista in jurul la aproximativ 1000 de volume. Libertatea judecatorilor este ingradita.lea.Principiul separaţiei puterii în stat Cabinetului. Puterea judecatoreasca Trebuie sa precizam ca in dreptul englez. sub o forma sau alta. in care se judeca atat dupa regulile dreptului comun. de pe timpul lui Eduard I. si de la Henric al VIII-lea sub numele de « raports ». ca toate aceste Curti apartineau Regelui. Membrii de rand ai Parlamentului nu au dreptul sa aduca modificari proiectelor de legi financiare. are semnificatia de lege comuna sau. In al doilea rand. desi in Anglia nu exista propriu zis un departament al justitiei. are intelesul de lege scrisa sau statute « status law ». pe care le consultau avocatii pentru a se orienta asupra normelor de judecata dupa dreptul obiceiului. care in aceasta perioada nu era un jurist laic. Lordul cancelar era socotit minstrul de justitie. sentintele magistratilor. Deci. Deasupra celor trei Curti de drept comun se gasea lordul cancelar. adica puterii centrale. limitata mai intai de simtul de dreptate existent in popor. in acest sens. de comitate si ocoale. pastrate inca din secolul al XVII. legea obiceiului. Apoi sunt colectiile hotararilor emise de Curti. pe calea opiniei publice. In competenta Cabinetului intra o serie de atributii care ii asigura in fapte intietatea fata de Parlament. 36 . Sa precizam insa. precum si de Tribunalele municipale. care controleaza. ceea ce se intelege prin « common law ». ci un cleric. continua si astazi : Curtea Bancii Regelui. Atat vechile Curti de drept comun. In timpul lui Henric al III-lea se gaseau deja cristalizate cele trei Curti princiare care. 90% din legile votate in cursul unei legislaturi sunt iesite din proiecte depuse de catre guvern.

puterea legislativa « este delegata unei Adunari Nationale. Dupa cum se observa.Principiul separaţiei puterii în stat 3. Titlul III din Constitutia din 1789. in propune si decreteaza legile . puterea executiva « este delegata regelui pentru a fi exercitata sub autoritatea sa si de catre ministri si alti agenti responsabili » .A. Separatia puterilor in organizarea de stat a Frantei Inainte de a fi inscris in Constitutia de la 1791 principiul separatiei puterilor. Constitutia de la 1791 incredinteaza puterea legislative unei singure Camere. Ea este permanenta si se reinnoieste din doi in doi ani. pentru a fi exercitata prin ea » .4. decreteaza crearea sau suprimarea sarcinilor publice . in sfarsit. deosebeste existenta a trei puteri : legislativa. 2 precizeaza ca problemele pacii si ale razboiului nu pot fi hotarate « decat printr-un decret al Corpului Legislativ dat la propunerea formala a regelui si sanctionatde el » . competentele Adunarii Nationale sunt : Constitutie). in mod liber alesi de catre popor.. Art. din 16 august 1789. autorii Constitutiei nu au urmat modelele Marii Britanii sau ale S. a fost consfintit intr-un mod deosebit de categoric prin « Declaratia drepturilor omului si cetateanului ».3. puterea judiciara este « delegata judecatorilor alesi pe timp limitat de popor ». In articolul 16 din declaratie se spunea ca : « In societatea in care garantarea drepturilor nu este garantata si separatia puterior nu este determinata nu exista Constitutie ». intitulat « Puterile publice ». repartizeaza contributia directa intre departamente . apropiat monarhiei. stabileste si repartizeaza impozitele . executiva si judecatoreasca. in virtutea art. Conform art. dispune de dreptul de urmarire penala a ministrilor sau altor functionari de stat acuzati de incalcarea normelor constitutionale ori de complot impotriva statului (art. compusa din reprezentanti temporari. Potrivit Constitutiei. de teama ca nu cumva cea de a doua Camera sa se transforme intr-un organ reactionar.5. permite sau interzice intrarea trupelor straine pe teritoriul Frantei. prin prevederile art.2 din 37 .U.

Art. numeste pe ofiterii superiori. Puterea executiva suprema este incredintata regelui. regele numeste si revoca pe ministri. El consta in dreptul regelui de a refuza sanctiunea legilor votate de catre Adunarea Nationala. Puterea judiciara. dar numai pentru un anumit timp. « ci numai proclamatii conforme cu legile pentru a ordona sau permite executarea lor ». art. 3.Principiul separaţiei puterii în stat sfarsit. precum si pe functionarii superiori(capitolul IV. Regele numeste si acrediteaza pe ambasadori. Potrivit atributiilor sale. In virtutea prevederilor constitutionale. cat si ale regelui. In Constitutia de la 1791 numai Adunarea Nationala are initiativa legilor. dupa al treilea vot se considera din oficiu ca aprobata de lege.3 stabilind ca « nici un tratat nu va avea efect decat in urma ratificarii ». art. Ea singura dezbate si adopta legile pe care le supune spre aprobare regelui. justitia organiza institutia arbitrajului ca mijloc de rezolvare a litigiilor dintre cetateni. de alianta si de comert pe care le supune ulterior spre ratificare Adunarii Nationale. este comandant suprem al armatei si al flotei. Adunarea Nationala ratifica tratatele de pace.1 si 2).6 stipuleaza ca puterea executiva nu poate face nici o lege. In materie civila.2 al aceluiasi capitol stabileste ca tribunalele nu pot « sa se amestece in exercitiul puterii legislative. de alianta si de comert. monarhul dispune de un drept de veto suspensiv. nici sa suspende executarea legilor ». O lege votata in trei legislaturi consecutive. Art.1 « nu poate in nici un caz sa fie exercitata de Corpul Legislativ sau de rege ».1. nici chiar provizorie. care judeca crimele politice calificate astfel de Adunarea Nationala. Deasupra tuturor instantelor civile sau 38 . Constitutia a decretat infiintarea unei Inalte Curti Nationale. El nu are initiativa legilor si nu poate decat sa recomande un obiect atentiei corpului legislativ. incheie si semneaza tratate de pace. se precizeaza in capitolul V art. O asemenea prevedere era favorabila monarhului deoarece putea sa amane punerea in aplicare pentru un timp in care nu erau excluse schimbari in punctele de vedere ale Adunarii Nationale. Puterea judecatoreasca Constitutia de la 1791 a incredintat aceasta putere judecatorilor.

numit direct de catre Corpul Legislativ. Corpul legislative “va fi format dintr-o singura Camera si reinnoit in fiecare an”. care le fixa si competenta in domeniul administratiei de stat.4 precizeaza ca este insarcinat « de a executa si a face sa se execute toate legile sidecretele votate de Corpul Legislativ ». Membrii sai nu se alegeau din randurile Corpului Legislativ si erau admisi sa dea citire unor memorii sau explicatii in legatura cu anumite probleme de stat in fata acestuia din urma. sectiunea I. In virtutea art.1. Urmare a neintelegerilor care au avut loc in sanul Adunarii Legislative (organ ales in baza Constitutiei de la 1791). art.masele au recurs la alegerea unui Comitet Central. art. denumit Camera Revolutionara a Parisului. si puteau fi pusi sub acuzare de catre acesta in cazul unor prejudicii aduse statului (titlul V. Camera a reusit sa impuna Adunarii Legislative arestarea regelui si proclamarea republicii. articolele 22-30). Membrii Consiliului Executiv nu puteau fi revocati de catre Corpul Legislativ.6 desemneaza actele Corpului Legislativ cu privire la stabilirea anuala a fortelor terestre si navale la interdictia sau trecerea trupelor straine pe teritoriul francez.s-au conturat anumite divergente soldate de asta data cu victoria iacobinilor. Prima Constitutie republicana (a girondinilor) nu enunta. Intre cele doua grupuri de stanga. Dar nici sub acest aspect nu era un organ de stricta executie. organism ales de masele populare. Consiliul Executiv nu avea nici un fel de initiativa a legilor . Acestia din urma reusesc sa impuna 39 . care manifesta toleranta fata de regalitate. in mod expres separarea puterilor in organizarea de stat a Frantei. conducerea si inspectia armatelor terestre si navale si in general tot ceea ce avea legatura cu apararea tarii tine de competenta Consiliului Executiv.Principiul separaţiei puterii în stat penale se afla Tribunalul de Casatie care se pronunta asupra modului in care au fost sau nu respectate formele procesului. Conform art. deoarece pe langa el mai functiona un Corp al Agentilor Principali si ai Administratiei generale. Exercitiul puterii legislative apartine in intregime Corpului Legislativ (titlul I sectiunea II. Aceasta a fost insarcinata cu conducerea miscarii revolutionare.3.girondinii si iacobinii. Constitutia a stabilit ca organul legislativ adopta legi si decrete (titlul VII sectiunea II. Sub denumirea de decrete. articolul3). la fixarea anuala a cheltuielilor publice etc. articolul 1). Titlul V din Constitutie inseamna existenta Consiliului Executiv al Republicii compus din sapte ministri si un secretar. Locul Adunarii Legislative a fost preluat de Conventie.

art. el este alcatuit din 24 de membri. membrii lor fiind alesi de aceeasi electori.77). Ei erau desemnati numai dintre cetatenii care au indeplinit functia de membru al Corpului Legislativ sau de ministru. Corpul Legislativ « nu poate exercita nici prin el. in schimb competentele sunt diferite. Conform Constitutiei din 1793 ( iacobina). Consiliul celor 500 are initiative legilor si adopta textele (art. Durata mandatului pentru Directorat era de cinci ani. Cat priveste Consiliul celor batrani. indivizibil si permanent (art. nu puteau fi aplicate decat incepand cu anul al noualea al Republicii. Constitutia a incredintat Directoratului 40 .53-55). Separatia puterilor a mers mult mai departe.86 ii rezerva dreptul de a aproba sau a respinge rezolutiile Consiliului celor 500. Daca modul de desemnare a celor doua Consilii este acelasi. care reglementeaza formarea Directoratului. Puterea executiva a fost incredintata Directoratului. Constitutia a separat legislativul in doua Consilii : -al celor 500. unde se remarca o intarire a sistemului unicameral. ceea ce indica o tendinta de stabilitate a executivului.35. nici prin delegati puterea executiva sau judiciara ». daca limitele lor nu sunt fixate si responsabilitatea functionarilor publici nu este asigurata ». Dispozitiile art. Politica economica. pentru aceeasi perioada. format din 5 membri numiti de Corpul Legislativ (135). 27 iulie 1794. -al batranilor. financiara si militara a iacobinilor a generat o serie intreaga de contradictii culminand cu lovitura de stat din Thermidor.Principiul separaţiei puterii în stat propria lor Constitutie din 24 iunie 1793.55). Consiliul executiv exercita conducerea si supravegherea administratiei generale. Noua Constitutie declara in mod expres ca la baza sa se afla principiul separatiei puterilor. cu reinnoirea unei treimi (art. Consiliul Executiv nu mai era un simplu agent de executie. Corpul Legislativ fiind unic. alesi de organul legislativ din numarul de persoane desemnat de Adunarile Electorale din fiecare departament. Intre cele doua organe nu exista nici o deosebire.39) competenta Corpului Legislativ isi pastreaza aceleasi atributii pe care le avea in Constitutia girondinilor (art. ajungandu-se la o anumita specializare si determinare de competenta in interiorul aceluiasi organ. Art.46 se precizeaza ca. art.22 din aceasta Constitutie prevede ca « garantia sociala nu poate exista daca impartirea puterilor nu este stabilita. In art.44.

Iar prin art.Separatia puterilor de stat conform Constitutiei Republicei a II-a In perioada Revolutiei de la 1848. Ea era compusa din 5 judecatori si 2 acuzatori nationali.Principiul separaţiei puterii în stat problemele interne si externe. se precizeaza in art. numirea conducatorilor armatei. Constitutia din 4 noiembrie 1848 incredinta puterea executiva Presedintelui Republicii ales pe o perioada de 4 ani (art. Art. Presedintele dobandea importante prerogative ca: 41 . 3. Constitutia anului III exprima o maxima separare a puterilor si era opusa celei girondine si iacobine. Franta a cunoscut o noua Constitutie.267). Initiativa legislative apartinea atat deputatilor.19. se stipula in art.203).75). Puterea judecatoreasca a fost incredintata judecatorilor. fortele armate.22 precizeaza ca « functiile judiciare nu pot fi exercitate nici de Corpul Legislativ.75). Directoratul nu avea initiativa legilor.1. El era consultat asupra unor proiecte de legi prezentate de guvern sau din initiativa parlamentara (art. numirea si revocarea ministrilor. « Separatia puterilor. cat si ministrilor care actionau in numele Presedintelui Republicii.recrutati din randul Tribunalului de Casatie si din jurati numiti de catre Adunarile Electorale ale Departamentelor. Acuzatiile aduse de Corpul Legislativ impotriva propriilor sai membri sau fata de membrii Directoratului executiv sunt judecate de Inalta Curte de Justitie.144-147). deleaga puterea executiva unui cetatean care primeste titlul de Presedinte al Republicii ».45). nici de catre puterea executiva ». « Poporul francez. nici dreptul de veto si nu putea retrimite pentru o noua deliberare (art. Consiliul de Stat era prezidat de Vicepresedintele Republicii si era compus dim membrii numiti de Adunarea National ape o durata de 6 ani (art. nici sa citeze in fata tribunalelor administrarii pentru actiuni legate de functiile lor(art.1.43. Ei nu pot sa hotarasca sau sa suspende executia legilor. favorabila conlucrarii si unitatii dintre legislativ si executiv. redactata si publicata de Consiliul celor 500(art. In virtutea art.20 puterea legislative era delegate Adunarii Nationale.50. Judecatorilor le este interzis sa se amestece in exercitiul puterii legislative. este prima conditie a unei guvernari libere ». Inalta Curte de Justitie nu se forma decat in virtutea unei proclamatii a Corpului Legislativ.

de alianta si de comert. cu partciparea juratilor. cu precizarea ca « nici un tratat nu este definitiv decat dupa ce a fost aprobat de Adunarea Nationala ». Constitutia acorda executivului puteri discretionare.dreptul de a negocia si ratifica tratatele.6). iar Ludovic Napoleon Bonaparte devine imparatul francezilor. Conform art. al Senatului si al Corpului Legislativ (art. . Erau subordonati presedintelui nu numai ministrii care alcatuiau Guvernul ci si Senatul. Legislativul nu prea influenta cu nimic executivul. Presedintele promulga legile in numele poporului francez (art. Alegerile prezidentiale din decembrie 1848 au adus la conducerea statului pe ludovic Napoleon Bonaparte. Presedintele Republicii guverna cu ajutorul ministrilor. Prin “senatus-consultus” din 7 noiembrie 1852 a fost proclamat Imperiul. la 2 decembrie 1851. agentii diplomatici. Corpul Legislativ. incheia tratate de pace. intocmea regulamente si emitea decrete necesare pentru executarea legilor (art.3).56). La 14 ianuarie 1852 s-a dat Frantei o noua Constitutie. Trei ani mai tarziu.Principiul separaţiei puterii în stat .(art. prefectii. cu exceptia cazurilor ce erau de competenta tribunalelor speciale. fara insa de a le comanda personal.53). declara razboi. Puterea judecatoreasca se exercita de catre judecatori numiti de Presedinte. Guvernarea Republicii Franceze era incredintata pe 10 ani lui Ludovic Napoleon Bonaparte. procurorii generali si alti functionari superiori. al Consiliului de Stat. terestre si navale. comandantii armatei. Initiativa legislativa o avea Presedintele. 3. Separaţia puterilor de stat în timpul celei de-a III-a Republici Al doilea Imperiu a fost lichidat în urma Revoluţiei din septembrie 1870.dreptul de a dispune de fortele armate.Consiliul de Stat. care a avut loc în condiţiile desfăşurării războiului franco-prusac (1871. 42 .1940). Tot presedintele Republicii comanda fortele armate. in urma careia Adunarea Legislativa si Consiliul de Stat au fost dizolvate.64 el numea si revoca ministrii.1. Adunarea de la Bordeaux a votat 3 legi principale care stau la baza Constituţiei din 1875: Legea de Organizare a Senatului şi a Camerei. sub denumirea de Napoleon al III-lea. s-a produs lovitura de stat.2.

pag. reunit în Adunarea Naţională. în fine. prin condiţiile de aplicare. 25 februarie şi 16 iulie 1875. El era penal şi politic iresponsabil. dacă autorii săi înţeleseseră să stabilească în Franţa un regim parlamentar echilibrat. ci 3 legi constituţionale din 24 februarie. “În toată istoria noastră constituţională. atribuţiile şefului statului asupra responsabilităţii sale şi a miniştrilor săi. ea va rămâne în vigoare 65 de ani. 2 din Legea din 5 februarie 1875). Preşedintele Republicii nu putea fi destituit ănainte de termen. precum şi inviolabilitatea deputaţilor şi senatorilor. Durata mandatului preşedintelui era de 7 ani. Paradox. al Camerei Deputaţilor. La nouvelle constitution et le regime politique de la France. cu posibilitatea de a fi reales (art. Paradox prin forma sa. promulgă legile şi are dreptul de a dizolva Camera Deputaţilor cu avizul Senatului. Republica a fost concepută în 1875 ca soluţie provizorie. 6 din Constituţie). în special. împreună cu membrii celor două Camere. în afara cazurilor de înaltă trădare (art.2 Puterea executivă În noua Constituţie. aşteptând monarhia. Aceste legi exprimau compromisul dintre cele două curente. care să formeze un document coerent.54. Preşedintele Republicii se alege de către Senat şi Adunarea Deputaţilor. Jean Chatelain. în majoritate monarhistă ea a stabilit Republica – paradox prin durata sa. Acceptată de către o Cameră. 1959. Paris. Constituţia acordă o largă competenţă Preşedintelui: 38 are iniţiativa legilor. monarhist şi republican. ca să vorbim direct. preşedintele. Votată contra inimii şi aproape cu titlul de soluţie provizorie. paradox prin conţinutul său. veghind asupra tronului viitorului rege. Legea cu privire la raporturile dintre Guvern şi Parlament.Principiul separaţiei puterii în stat Legea de organizare asupra puterilor publice. prin aplicarea ei s-a ajuns în fapt la primatul Parlamentului şi.”38 3. fără revizii fundamentale. dar şi preocuparea reprezentanţilor curentelor amintite de a-şi asigura conducerea în noua formă de stat. spunea Jean Chatelain. căci. nu este Constituţia mai paradoxală ca cea a Republicii a III a. ca un fel de regent. 43 . nu se află Constituţia de la 1875.

Preşedintelui Republicii îi este interzis să se amestece în activitatea guvernamentală. Preşedintele nu avea dreptul de a ţine discursuri în Cameră sau Senat. Preşedintele supraveghează executarea legilor. iar atunci când dorea să se adreseze Parlamentului o făcea prin intermediul unui minister. care răspunde pentru activitatea sa în faţa Parlamentului. care îi citea mesajul. Preşedintele este obligat să promulge legea în termen de o lună de la al doilea vot al parlamentului sau în termen de trei zile pentru legile urgente. ci de miniştrii săi. Puterea legislativă a fost încredinţată celor două Adunări: Camera Deputaţilor şi Senatul. se întruneau sub preşdinţia Preşedintelui Consiliului de Miniştri. Adevărata putere executivă aparţine Cabinetului. care delimita riguros neimplicarea Preşedintelui în activitatea guvernamentală. Conform Constituţiei de la 1875. numiţi şi revocaţi de către Preşedinte. Criticat de presa radical-socialistă pentru intervenţiile sale în luptele directe dintre partide. în urma avizului Consiliului de Miniştri. putând cere Parlamentului să reia dezbaterile asupra unui proiect de lege. Millerand s-a văzut constrâns să demisioneze. Un exemplu tipic de amestec al preşedintelui în activitatea Guvernului o întâlnim în timpul Preşedintelui Millerand. Preşedintele Republicii promulgă legile în luna care urmează de la transmiterea lor de către Guvern.Principiul separaţiei puterii în stat are dreptul de a negocia şi a ractifica tratatele şi a le aduce la cunoştinţa Camerelor. Dacă proiectul de lege a fost votat a doua oară de către Parlament. îşi exercită controlul asupra armatei. În cazul în care Parlamentul nu era în sesiune. Constituţia de la 1875 a creat incompatibilitatea între mandatul de deputat/senator şi funcţia de Preşedinte. El nu a ezitat să declare în 1923 că va uza de toate mijloacele de a combate legea electorală. 44 . Preşedintele avea dreptul să declare starea de asediu. numeşte şi revocă funcţionarii civili şi militari. Miniştrii erau răspunzători nu numai de actele contrasemnate. Miniştrii. Puterea executivănu este reprezentată de preşedintele iresponsabil. dar şi de discursurile şi mesajele Preşedintelui. Avea dreptul de veto suspensiv pe timp de o lună.

Adunarea Naţională era aleasă pe perioadă de cinci ani. care avea un rol mai mult consultativ. cu excepţia probelemelor financiar bugetare. dar a inclus în preambulul său articolul 16 din “Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului” din 1789: “Orice societate în care garanţia drepturilor nu este asigurată. Guvernul a evoluat către o cvasidictatură. Prin legea din 9 decembrie 1874. În felul acesta rolul Primului Ministru a crescut considerabil. Republica a-IV-a a înlocuit Senatul cu Consiliul Republicii. 3.Principiul separaţiei puterii în stat Deputaţii pentru cameră erau aleşi pentru o durată de 4 ani. Separaţia puterilor în organizarea de stat în timpul celei de a-IV-a Republici Constituţia din 27 octombrie 1946 nu a prevăzut în mod expres principiul srparaţiei puterilor. La fiecare 3 ani se reînoia 1/3 din numărul lor. 45 . Către sfârşitul celei de a treia Republici. Iniţiativa legislativă aparţine Parlamentului şi Preşedintelui Consiliului de Miniştri (titlul II. instituţia celor 75 de senatori a fost suprimată. urmînd ca la viitoarele alegeri senatorii să devină electivi pe o durată de 9 ani. Competenţa Senatului era aceeaşi cu a Camerei Deputaţilor. Iniţiativa legilor aparţinea Preşedintelui Republicii şi membrilor Parlamentului. iar Consiliul Republicii pe o perioadă de trei ani.” Puterea legislativă era compusă din două Adunări: ADUNAREA NAŢIONALĂ şi CONSILIUL REPUBLICII.5). iar dintre senatori 75 erau inamovibili. aleşi pe viaţa de Adunarea Naţională. nici separaţia puterilor determinată nu are Constituţie. Pentru a putea fi promulgată legea. guvernarea sa. aceasta trebuia să fie voatată în termeni identici de cele două Camere ale Parlamentului. unde proiectele de legi erau depuse mai întâi la biroul Camerei. realizându-se pe baza decretelor legi. puterile Parlamentului diminuîndu-se în favoarea Cabinetului.2. art.1. Constituţia acorda Senatului dreptul de a se constitui în Curte de Justiţie pentru judecarea cauzelor privitoare la siguranţa statului.

participă la alegerea preşedintelui Republicii.Principiul separaţiei puterii în stat Articolul 13 din Constituţie precizează că Aunarea singură votează legile şi desfiinţează practica guvernării pe baza de decrete legi. Art.41). controlează activitatea Guvernului. În noua Constituţie. După expirarea celor 100 de zile de la adoptare textului de lege de către Adunarea Naţională. Preşedintele Republicii promulgă legile în termen de 30 de zile de la data votării lor de către Parlament. Art. 46 . Preşedintele Adunării devine cu noua Constituţie unul dintre personajele cele mai importante a Republicii. prezidează Consiliul Superior al Apărării. Prerogativele Adunării Naţionale sunt: examinează şi votează bugetul. demisie ori altă împrejurare (art. Puterea executivă este reprezentată de către preşedintele Republicii şi Guvern. ratifică şi denunţă tratatele internaţionale. prezidează Comitetul Constituţional. El asigură interimatul Preşedintelui Repulicii în cazul în care locul acestuia rămâne vacant prin deces. se impune voinţa acestuia din urmă. prezidează Înaltul Consiliul al Uniunii Franceze. investeşte pe Preşedintele Consiliului. Consiliul de Miniştri este format din Preşedintele acestuia şi miniştri. 29 din Constituţie stipulează că Preşedintele Republcii este ales de Parlament pe o perioadă de 7 ani şi nu poate fi reales decât o singură dată. prezidează Consiliul Superior al Magistraturii. 45 din Constituţie reglementează procedura de numire a Preşedintelui de Consiliu. Preşedintele are următoarele prerogative: prezidează Consiliul de Miniştri. precizând că la începutul fiecărei legislaturi acesta este desemnat de către Preşedintele Republicii. după consultările prealabile cu partidele politice şi confirmările Parlamentului. poate obilga Cabinetul să demisioneze în mod colectiv. Consiliul Republicii acea atribuţii mult mai restrânse faţă de Adunare în condiţiile care un proiect de lege era respins de către Consiliul Republicii şi remis spre dezbatere şi aprobatere Adunării Naţionale.

separând-o astfel de puterea executivă.Principiul separaţiei puterii în stat Preşedintele Consiliului de miniştri şi miniştrii aleşi sunt numiţi prin Decret Prezidenţial. demisie sau orice alt motiv. 3. iar ca Vicepreşedinte pe Ministrul de Justiţie. iar dacă locul de Preşedinte al Consiliului de Miniştri rămânea vacant prin deces. Proiectul de lege eleborat de Guvern trebuia să cuprindă următoarele principii: sufragiul universal este sursa puterii. Numirea magistraţiolr se face de către Preşedintele Republicii. Consiliul Superior al Magistraturii. ea este reglementată de art. asigură executarea legilor. are ca Preşedinte pe Preşedintele Republicii. la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. În sfârşit Preşedintele Consiliului de Miniştri putea delega puterile sale unui ministru. Consiliul de Miniştri însărcina pe unul dintre membrii săi să exercite în mod provizoriu această funcţie. asigură conducerea forţelor armate. Cât priveşte competenţa Consiliului de Miniştri. contrasemnează actele Preşedintelui Republicii.1.3 Puterea judecătorească Constituţia din 1946 recunoaşte puterea judecătorească ca fiind o putere independentă. compus din 14 membrii. urmând ca aceasta să fie aprobată printr-un referendum în afara Parlamentului. Adunarea Naţională a împuternicit Guvernul să elaboreze proiectul noii Constituţii. 3.3. 47 din Constituţie: elaborează programul de guvernare. Pentru prima dată inamovibilitatea magistraturii este ridicată la rangul de principiu constituţional. Separaţia puterilor în organizarea de stat a Franţei în timpul Republicii a V-a Criza politică agravată şi de războiul Franţei împotriva Algeriei a determinat Adunarea Naţională a Franţei să aducă la 1 iunie 1958 în fruntea Guvernului pe generalul DeGaulle. dispune de iniţiativă legislativă. 47 .

Prin legea din 6 noiembrie 1962 s-a stabilit că preşedintele este ales de un Corp electoral special. Guvernul trebuie să fie responsabil în faţa Parlamentului. ai Consiliilor Generale şi ai Adunărilor Teritoriale. 3. 6 din Constituţie prevede că Preşedintele Republicii este ales pe o perioadă de 7 ani. op. executive şi judecătoreşti. Art.13). după consultarea Primului Ministru şi a preşedinţilor adunărilor. Autoritatea judecătorească trebuie să rămână independentă pentru a asigura respectul libertăţilor esenţiale definite şi prin “Declaraţia Drepturilor Omului”. alcătuit din deputaţi. legislative.Hauriou. (art. Constituţia consacră principiul iresponsabilităţii Preşedintelui în virtutea căruia el nu poate fi tras la răspundere pe cale politică pentru acţiunile sale. “a acordat Preşedintelui posibilitatea de a exercita o dictatură temporară în perioadă de urgenţă” 39 39 Andre Hauriou. 12 completat cu art. 19. membrii ai Parlamentului. să fie net separate şi puternic echilibrate”.3. numeşte şi schimbă la propunerea primului ministru pe membrii guvernului.2.. Puterea executivă Preşedintele veghează la respectarea Constituţiei. puterea legislativă şi executivă trebuie să fie separate. prin sufragiul universal. Art. poate pronunţa dizolvarea Adunării Naţionale.8 din Constituţie.Principiul separaţiei puterii în stat din sufragiul universal sau din instanţele alese prin el. Art. În conformitate cu art. Preşedintele poate evita Parlamentul în activitatea legislativă prin supunerea proiectului de lege referendumului la propunerea guvernului sau a celor două Camere. Preşedintele Republicii numeşte pe primul Ministru.700 48 . derivau puterea legislativă şi executivă. precizează că Preşedintele Republicii. Constituţia acordă Preşedintelui dreptul de a dizolva Adunarea Naţională. În favoarea independenţei puterilor statului s-a pronunţat şi generalul DeGaulle în discursurile sale din 16 iunie 1946: “Toate principiile şi experienţele cer ca puterile statului. pag. 16 a stabilit un regim special “de stare de criză” sau. cum spunea A. este garantul independenţei naţionale şi a integrităţii teritoriului. fără aprobarea Parlamentului.citat.

Pentru a uza de prerogativele art. Art. El trimite mesajul său adunărilor pentru a fi citit. Conform art. 3 sunt numiţi de Preşedintele republicii iar ceilalţi 6 fiind aleşi astfel: 3 de către Preşedintele Adunării Naţionale şi 3 de către Preşedintele Senatului. fără a da loc la dezbateri. pe preşedinţii adunărilor şi Consiliul Constituţional. Din cei 9 membri numiţi de Consiliul Constituţional. Preşedintele Republiciitrebuia să consulte oficuial pe primul-ministru. Preşedintele comunică cu Adunarea Parlamentului prin mesaje prezidenţiale. Guvernul Art.13 acordă Preşedintelui Republicii dreptul de a semna ordonanţele şi decretele deliberate de Consiliul de Miniştrii. Aceste consultări îmbracă mai mult forma unor avize. Consiliile şi Comitetele Superioare ale apărării naţionale. 49 . care nu pot obliga pe Preşedintele Republicii. 20 din Constituţia de la 1958 precizează că: Guvernul determină şi conduce politica naţiunii. funcţionarea regulată a puterilor să fie întreruptă.56 din Constituţie. Constituţia a stabilit că Preşedintele Republicii nu poate să numească miniştrii şi să pună capăt activităţii lor decît la propunerea primului-ministru. Preşedintele Republicii prezidează şedinţele Consiliului de Miniştrii. Consilliului Superior al Magistraturii şi ale Comitetelor cu caracter temporar. Preşedintele Republicii desemnează şi pe Preşedintele Consiliului Constituţional. Mesajul Preşedintelui conţine cele mai importante probleme de politică internă şi externă. Preşedintele Republicii trebuia să îndeplinească două condiţii: independenţa naţiunii să fie ameninţată.Principiul separaţiei puterii în stat Formularea art.16. Dispune de forţa armată. Este responsabil în faţa Parlamentului. În sfârşit.16 are la bază ideile generalului DeGaulle – de întărire a puterii executive. Preşedintele Republicii îşi exercită o anumită influenţă asupra Curţii Constituţionale.

Iniţiativele Parlamentare. în virtutea unei delegaţii exprese. Primulministru poate sesiza Consiliul Constituţional atunci când consideră că o lege votată de Parlament nu este conformă cu Constituţia. El singur angajează responsabilitatea Guvernului în faţa Parlamentului în legătură cu un program de politică generală.3. Ele nu pot să trateze decât probleme care sunt enumerate în articolul 34 din Constituţie. Aceste consilii sunt prezidate fie de primul ministru fie de şeful statului.3 Competenţa guvernului Activitatea Guvernului este condusă de primul.4. În mod excepşional. Procedura discutării proiectelor de legi începe prin trimiterea acestora Comisiilor permanente ale Parlamentului. El asigură executarea legilor. primul-ministru poate să suplinească pe Preşedintele Republicii. sunt depuse de către membrii Senatului. Puterea legislativă Titlul V al Constituţiei de la 1958. 3. Consiliul de Cabinet şi Consiliile Interministeriale. este responsabil de apărarea naţională. În al doilea stadiu de examinare preliminară în comisii. Iniţiativa legislativă aparţine. deopotrivă. are dreptul de iniţiativă legislativă şi dreptul de a emite regulamente. Guvernului şi membrilor Parlamentului.Principiul separaţiei puterii în stat Constituţia de la 1958 a creat incompatibilitatea între funcţia guvernamentală şi mandatul de parlamentar. Consiliile Interministeriale reunesc miniştrii interesaţi în reglementarea unor probleme anume determinate. Guvernul 50 .3. precum şi de membrii Adunării naţionale. este rezervat activităţii Parlamentului. Din reglementările constituţionale trebuie reţinută distincţiaa dintre Consiliul de Miniştrii.ministru.34. art. 3. cerând în acest scop Senatului aprobarea de rigoare. Consiliul de Miniştrii reuneşte pe toţi membrii guvernului sub preşedenţia şefului de stat. care iau în mod tradiţional numele de “prpuneri de legi”. Consiliul de Cabinet se reduce la pregătirea problemelor ce urmează a fi discutate şi a hotărârilor ce trebuie să fie luate de către Consiliul de Miniştrii.

Teribunalele Administrative. din partea Adunării Naţionale şi a Senatului. Tribunalele de Comerţ.5. În Franţa există o pluralitate de organe de judecată: Înalta Curte de Justiţie. În ipoteza în care nu s-a relizat compromisul de cître comisie sau a fost realizat. Guvernul poate să provoace reunirea unei comisii mixte. judecă regularitatea conturilor publice. În sens strict. Puterea Judecătorească Magistratura sau ansamblul organelor cărora le aparţine puterea de a judeca nu a fost considerată în Franţa ca formând un corp autonom. Titlurile 8 şi 9 din Constituţie stabilesc normele fundamentale cu privire la competenţa şi organizarea Consiliului Superior al Magistraturii şi a Înaltei Curţi de Justiţie. litigiile dintre particulari şi administraţiile publice. Tribunalele Militare. egal în importanţă cu Guvernul şi Parlamentul. Prin acestea. care judecă constituţionalitatea legilor parlamentare. Consiliile de conciliere a conflictelor de muncă. să ceară primei. cele două Camere nu au căzut de acord. figurează jurisdicţii specializate ca: Juriul în materie criminală.43). ci unei comisii adhoc (art. dupoă o nouă lectură. 3. competentă în privinţa Preşedintelui Republicii şi a membrilor Guvernului.3. puterea judiciară nu cuprinde decât jurisdicţiile plasate sub controlul Curţii de Casaţie. de a o statua în mod definitiv. Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii se limitează la: prezentarea de propuneri pentru numirea judecătorilor Curţii de Casaţie şi al primului Preşedinte al Curţii de 51 . Curtea de conturi. Consiliul Constituţional. Guvernul poate.Principiul separaţiei puterii în stat poate cere examinarea proiectelor de legi nu numai în Comisiile permanente. dar nu a fost adoptat de către două camere. care judecă înalta autoritate a Consiliului de Stat. Dacă după două lecturi ale textului în dezbateri.

trei de către Preşedintele Adunprii Naţionale şi trei de către Preşedintele Senatului. Înalta Curte de Justiţie este alcătuită dintr-un număr egal de membrii aleşi de către fiecare din cele două Camere ale Parlamentului. nu numai politic ci şi penal.Principiul separaţiei puterii în stat Apel. Preşedintele Republicii are dreptul de a desemna pe Preşedintele Consiliului Constituţional. SEPARAŢIA PUTERILOR ÎN FRANŢA 52 . Înalta Curte de Justiţie are în competenţa sa judecarea Preşedintelui Republicii. Trei membrii sunt desemnaţi de Preşedintele Republicii. precum şi a cetăţenilor simpli pentru crime excepţionale contra securităţii statului când sunt complici cu unii membrii ai Guvernului. pentru celelalte numiri el emite un singur aviz cu privire la numirile făcute de Ministrul Justiţiei. poate fi pus sub acuzare înaintea Înaltei Curţi de Justiţie numai în caz de înaltă trădare. fiind iresponsabil. Membrii Curţii îşi aleg Preşedintele şi pe cei doi Vicepreşedinţi. câte 12 membrii titulari şi câte 6 supleanţi pe toată durata legislaturii. Preşedintele Republicii. Controlul constituţionalităţii legilor este încredinţat Consiliului Constituţional. pentru crime comise în exerciţiul funcţiunilor. El este alcătuit din 9 membrii desemnaţi pe o perioadă de 9 ani. a membrilor Guvernului.

Reprezentanţii cetăţenilor Înfăptuiesc justiţia şi care le-au ales. 53 . 2. de a consilia Guvernul în materie de legi. de a rezolva conflictele administraţiei care opun cetăţeanul statului 2.Principiul separaţiei puterii în stat Puterea executivă Preşedintele Republicii + Guvernul Primul ministru Miniştrii Aplică politica naţională şi execută legile votate de adunările legislative. Marele instituţii Consiliul Constituţional Controlează conformitatea legilor cu Constituţia şi rezolvă conflictele electorale. Înalta curte de Justiţie judecă: 1. membrii Guvernului şi complicii lor dacă comit crime sau delicte în exerciţiul funcţiunilor lor. Puterea legislativă Parlament Adunarea Naţională + Senat Puterea judiciară Magistraţii Independenţa lor este garantată de către Preşedinte. această putere este direct legată de ministerele cărora bfiecare administraţie le este subordonată. executivul. În fapt. Consiliul economic şi social dă la cererea guvernului. funcţionarii locali depimd de cei aleşi pe plan local şi exercită funcţiunile lor în cadrul colectivităţilor locale. Consiliul de Stat este investit cu o dublă misiune: 1. Curtea de Conturi controlează conturile publice. avizul său asupra proiectelor de legi. Preşedintele Republicii în caz de înaltă trădare. votează asigură respectarea legile şi controlează ei. precum şi serviciile administraţiei şi ale sectorului public. De altfel. de ordonanţe sau de decrete ţi asupra problemelor economice şi sociale care îi sunt supuse atenţiei. ajutat de Înaltul Consiliu al Magistraturii. Se poate adăuga ca o a patra putere. “puterea administrativă” criticată deseori de cetăţeni pentru ammploarea excesivă.

în funcţie de necesităţile funcţionării sistemelor politice. în altele republica parlamentară. În multe state. Principiul separaţiei puterilor. sau în anumite etape de dezvoltare socială unele din puterile pe care statul le exercită prin anumite organe ale sale pot căpăta o oarecare prioritate. în legislativă. dar aceasta nu duce la anihilarea celorlalte. cât şi al activităţii acestora. cum ar fi de pildă puterea executivă. 1.Principiul separaţiei puterii în stat CAPITOLUL III Formele de guvernământ prin care se realizează principiul separaţiei puterilor în stat. prin intermediul unor reprezentanţi. sau în anumite etape de dezvoltare socială unele din puterile pe care statul le exercită prin anumite organe ale sale pot căpăta o oarecare prioritate. republica prezidenţială sau aşa zisul regim de adunare. corelaţia dintre cele trei puteri se realizează în forme şi modalităţi diferite atât pe planul organizării organelor care realizează aceste puteri. Republica prezidenţială 54 . dar aceasta nu duce la anihilarea celorlalte. chiar dacă şi ei sunt aleşi de către popor. În multe state. alegerea unor organe de stat de către acesta le conferă o legitimitate aparte în raport cu cele a căror alcatuire se realizează indirect. fără nici o zonă de contact. în funcţie de necesităţile funcţionării sistemelor politice. de conlucrare. cum ar fi de pildă puterea executivă. de colaborare. în multe state contemporane. executivă şi judecătorească. Prin însuţi faptul că puterea aparţine poporului. Tocmai de aceea. îşi întemeiază modalităţile diferite de organizare a structurilor statale şi pe sursa formării acestora. Diviziunea tripartită a puterii statale nu trebuie să fie înţeleasă în mod rigid în sensul că fiecare putere este ruptă în mod total de celelalte două. în forma de guvernământ a unor state este întâlnită republica prezidenţială. că între ele există o tottală independenţă şi subordonare. dezvoltate. Tăsături caracteristice. În prezent.

astfel: senatorii. ulterior. nici preşedintele nu poate dizolva Congresul.. În cele mai multe state latino americane s-a renunţat la acest procedeu.A. În S. atât Parlamentul cât şi Preşedintele deţin de fapt.A. pe o perioadă de 6 ani. Deputaţii din cele 2 Camere lae Congresului sunt aleşi prin vot universal direct. O altă modalitate prin care se împiedică accesul executivului în activitatea legislativului o reprezintă privarea lui şi a miniştrilor săi de dreptul de iniţiativă legislativă .A. cele mai multe din statele Americii Latine. dar în acelaşi timp sunt dependente una faţă de cealaltă. din acelaşi motiv. acesta fiind rezervat exclusiv deputaţilor. alegerea preţedintelui făcându-se prin vot direct. iar membrii Camerei Reprezentanţilor pentru 2 ani. sunt aleşi de către popor. într-o primă etapă a alegerii preşedintelui.U. iar prevederile constituţionale stabilesc că o persoană nu poate fi aleasă ca preşedinte a republicii decât de două ori. aleg pe preşedinte dintre candidaţii propuşi de partidele politice. Modalităţi asemănătoare de organizare a exercitării puterii au. În această formă de guvernământ preşedintele republicii.ministru al Guvernului – deoarece şeful executivului este preşedintele republicii . Acesta este unul din elementele fundamentale ce caracterizează separaţia. este republica prezidenţială al cărei prototip îl constituie organizarea şi practica constituţională a S. neavând un Prim. de pildă.. sunt desemnaţi de către cetăţenii din fiecare stat federal un număr de electori care. în două tururi de scrutin. Mandatul prezidenţail este de 4 ani. nici Congresul nu-l poate demite pe Preşedinte. au fost astfel organizate încât fiecare din cele trei puteri acţionează autonom. odată cu alegerile pentru Cameră reînnoindu-se şi mandatul a 1/3 din senatori. prin vot universal. Astfel S. 55 . în schimb confirmarea numirii lor de către preşedinte necesită încuviinţarea principalei Camere a Congresului – Senatul. pentru că desemnarea lor în vbederea exercitării funcţiilor ce le revin provine direct din partea poporului.Principiul separaţiei puterii în stat Forma de guvernământ în care două din puteri posedă o legitimare practic egală.U. de asemenea. a puterilor. cât şi parlamentul prin care se înfăptuieşte puterea legislativă. în statele de tipul republicii prezidenţiale. în ansamblul lor. Îm acest fel. ca reprezentant al puterii executive. Ea se exprimă şi în alte modalităţi şi relaţii care.U. considerată drept accentuată.miniştrii nu sunt aleşi de Parlament. aceeaşi sursă de putere.

judecătorii acesteia pot fi puşi sub acuzare de către Senat la fel ca orice alţi funcţionari de stat. Belgia. Regimul parlamentar poseda un executiv care este compus din două organe: şeful statului şi Guvernul. Prin intermediul lui se realizezază o strânsă colaborare între executiv şi legislativ. între care Germania.Republica parlamentară A doua categoie de regimuri politice întemeiate pe principiul separaţiei puterilor cuprinde marea majoritate a statelor moderne şi anume . inclusiv a preşedintului ţării. Congresul exercită funcţia de control asupra executivului prin comisiile speciale de anchetă. infiiţate pentru fiecare caz în parte şi prin procedura de punere sub acuzare a oricărui funcţionar de stat. Orgnul executiv esenţial este însă Guvernul.. nici Preşedintele nu au vreun drept de amestec în activitatea Curţii Supreme. de multe ori de Primul-ministru. Nici Congresul.republicile parlamentare. 2. Spania precum şi Japonia). responsabil în faţa Parlamentului fiind doar cel din urmă. Danemarca. Italia.A. Unicul organ ales de popor prin vot direct este Parlamentul. regimul parlamentar al acestor state se caracterizeză printr-o separaţie atenuată a celor trei puteri. El nu poate acţiona parlamentului şi îndată ce o pierde. Preşedintele republicii parlamentare poate emite acte obligatorii numai contrasemnate de un membru al guvernului.În cazuri grave. Olanda. păstrează totuşi importante prerogrative. trebuie să demisioneze.Principiul separaţiei puterii în stat La rândul său. Parlamentul. ca organ de exercitare a puterii legislative.U. Suedia. care înlesneşte colaborarea lor reciprocă. Spre deosebire de republica prezidenţială.Canada. care deţine un rol prioritar faţă de executiv – care emanaţie a organului legislativ. numiţi pe viaţă de către Preşedinte şi confirmaţi de către Senat. dar aceste trăsături ale exercitării celor trei puteri se regăsesc şi la cele mai multe monarhii occidentale Marea Britanie. decât având încrederea 56 . Puterea judecătorească este înfăptuită de tribunale. iar dintre acestea un rol de mare însemnătate revine Curţii Supreme a S. compusă din 9 judecători inamovibli.

constituţiile ţărilor de tip parlamentar consfinţesc faptul că judecătorii sunt inamovibili şi se supun numai constituţiei şi legilor ţării. Spania. Puţine sunt Constituţiile în care să fie consfinţită cu atâta claritate dominarea Parlamentului de către puterea executivă în ce priveşte desfăşurarea activităţii legislative. prin vot direct de către corpul electoral. în două tururi de scrutin Franţa. ale căror atribuţii principale sunt de ordin legislativ. A doua componentă a executivului semi-prezidenţial o constituie Guvernul. în care organizarea exercitării prerogativelorstatului are unele 57 . pentru activitatea acestuia. Exercitarea puterii legislative este încredinţată Parlamentului. ca în Constituţia franceză actuală. separaţiei puterilor o constituie republica semi-prezidenţială. ca şi în republica prezidenţială. Ei nu pot fi revocaţi. Italia etc. Controlul executivului este mai mult diminuat faţă de republicile prezidenţiale. Preşedintele poate dizolva Parlamentul. Prtugalia. preşedintele este ales. rolul şi funţiile Preşedintelui în republica semi-prezidenţială îi conferă o poziţie superioară în relaţiile sale cu Guvernul. cât şi colectiv. înainte de expirarea duratei legale a fucţiei ce îndeplinesc. Asfel . În legătură cu puterea judecătorească. în regim de separaţie a puterilor. Austria.Principiul separaţiei puterii în stat Miniştrii sunt responsabili în faţa organului legislativ atât personal. care răspunde de activitatea Guvernului şi asigură executarea legilor. Irlanda ). Republica semi-prezidenţială O formă mixtă de înfăptuire a principiului caracteristici aparte. în frunte cu primul-ministru . la rândul său.care îi poate determina să demisioneze prin mijlocirea votului de neîncredere. pentru activitatea proprie. mutaţi sau pensionaţi împotriva voinţei lor. faţă de Preşedintele republicii parlamentare. 3. ca în orce republică parlamentară miniştrii sunt responsabili în faţa Parlamenturlui . Putera legislativă în statele cu regim parlamentar este exercitată de Adunări bicamerale Marea Britanie. Grecia. deci nu de către Parlament. regimul politic caracterizindu-se prin colaborarea între puteri. suspendaţi. alături de ceilalţi membrii din guvern. Aşadar. Pe de altă parte. Danemarca. sau monocamerale Suedia.

ambele alese pe patru ani. exercită autoritatea supremă în stat. care este caracteristic Elveţiei. 42 Ibidem. Instanţa supremă a Elveţiei este Tribunalul Federal. pag. iar puterea executivă. dezbate moţiunile de cenzură. ales pe 6 ani de către cele două Camere ale Parlamentului. Regimul de adunare O ultimă modalitate de realizare a principiului separaţiei puterilor o constituie aşa zisul regim de adunare. Dintre mambrii Guvernului este ales. desemnat de Parlament pe aceeaşi perioadă.Principiul separaţiei puterii în stat Parlamentul ratifică tratatele internaţionale încheiate de şeful statului. de un Givern (Consiliul Federal). El are competenţa de a judeca. cele dintre cantoane. in care „ modurille de exercitare a puterii de stat „ mai precis regimurile politice si constitutionale . Guvernul este subordonat Adunării care conform Constituţiei. este de menţionat faptul că înfiinţarea unor comisii parlamentare de anchetă este supusă unor norme prohibitive. Puterea legislativă este exercitată de un parlament bicameral. includerea in cadrul acestei analize a sistemului politic marxist. 4. între altele şi conflictele de competenţă între autorităţile federale şi cele cantonale. compus din Consiliul Naţional şi Consiliul Statelor.42 5. precum şi reclamaţiile privind încălcarea drepturilor constituţionale ale cetăţenilor. Din punct de vedere juridic. Preşedintele Republicii. Regimul politic marxist Privind structura acestui capitol . care nu au favorizat utilizarea frecventa a acestor mijloace de control. alege pe membrii Înaltei de Justiţie. declară război. Cât priveşte controlul asupra Guvernului . – principiu care in conceptia noastra actioneaza in mod obiectiv in societatile moderne. sunt clarificate in lumina felului in care sau realizat cerintele principiului separatiei puterilor in stat.42 58 .ni s-ar putea reprosa . prin rotaţie pentru un an. în şedinţă comună. etc.

precum cele numite la noi ”organe cu dubla natura – de partid si de stat ”. procuratura Sunt categoriile ”clasice ” de organe . puterea de stst are caracter unitar si deci ea nu poate fi impartita . chiar daca s-a negat principiul separatiei puterilor in stat. Chiar in statul socialist. judecatoreasca si de asigurare a legalitatii – carora le corespund patru ramuri fundamentale de organe. partajarea competentelor statului tot s-a facut. executiva. in stadiul in care nu mai sunt ” clase exploatatoare ” puterea este tot unica – ea apartinind poporului – si indivizibila – deci. 59 . fiecare categorie de organe avand bine precizata sfera sa de activitate si pozitia fata de celelalte. logic. organe judecatoresti . in ansamblul lui.care contribuie la realizarea functiilor statului. Conceptia lui Marx si Engles precizeaza ca daca la conducere se afla o singura clasa .Principiul separaţiei puterii în stat Reprosul s-ar referi la faptul ca acest sistem se bazeaza pe o doctrina care neaga orice valoare principiului separatiei puterilor in stat. organe executive sau ale administratiei de stat. De altfel. nu mai vorbim de categorii fundamentale de activitati – legislativa . carora li se vor alatura ulterior si altele. dar si ale sistemului politic. organe ale puterii de stat.

etc. Conform art. în acelaşi timp admitea şi principiul delegaţiunii. conform titlului III. executivă şi judecătorească „emană de la naţiune. principiul monarhiei ereditare. Organizarea puterii în stat se realizează prin această constituţie. dar. Nicolae Iorga spunea: ”Constitutia de la 1866 este izvorita dintr-o simpla opera de traducere a unei constitutii apusene. principiul inviolabilităţii şi neresponsabilităţii monarhului. care se împărţea în două: Senatul Adunarea Deputaţilor. al reprezentării. Constituţia de la 1866 admitea principiul suveranităţii naţionale. Puterea legiuitoare 60 . „puterea legislativă se exercită colectiv de către rege şi Reprezentanţa Naţională. art. Cele trei puteri publice: legislativă. principul guvernarii reprezentative. principiul separatiei puterilor in stat. Sunt consacrate principiile suveranitatii nationale. formulat de Montesquieu. Pentru intiia oara tara si-a dat propia sa Constitutie . de Consiliul de Ministrii cu mesajul locotenentei domnesti din 1 mai 1866. Puterea legiuitoare se exercită colectiv de către cele trei ramuri ale puterii legiuitoare. principiul responsabilitatii ministrilor.A fost votat la 29 iunie in Adunarea Deputatilor { care forma Adunarea Constituanta}. 31. Despre acest act. asa cum preciza C.Principiul separaţiei puterii în stat CAPITOLUL IV Separatia puterilor in istoria constitutionalismului romanesc 1. formulat de Jean Jack Rousseau. care nu le poate exercita decît numai prin delegaţiune”. potrivit principiului separaţiei puterilor în stat. ea n-are nici o legatura cu trecutul nostru propriu si nu rerprezinta nici o elaborare particulara noua”.Dinecsu. Separatia puterilor in stat in Constitutia din 1866 Proiectul de constitutie a fost elaborat de Consiliul de Stat . Orice lege cerea acordul de voinţă al tutror celor trei ramuri ale puterii legiuitoare. 32. deoarece Senatul care era prevazut de Statut nu a fost convocat.

deoarece ea nu 44 45 Ion Deleanu. 33 din Constituţia de la 1866 a fost copiat întocmai după art. sau va dizolva Adunarea. 1990 constituţia de la 1866. Senatul nu putea propune proiecte de legi cu privire la crearea sau desfiinţarea de impozite. cu restricţia. sau la contingentul armatei trebuie să fie votată mai întâi de Adunarea Deputaţilor”. ci un drept de veto suspensiv. se poate uşor că art. În acest caz însă. mai întâi Adunării Deputaţilor şi apoi Senatului. după modelul Constituţiei belgiene de la 183145. dreptul de iniţiativă legiuslativă al Senatului era egal cu cel al Adunării Deputaţilor. dar obârşia lui trebuie căutată în dreptul constituţional englez.II. belgiană şi apoi română.. La rândul său. O procedură asemănătoare era folosită şi în cazul legilor care fixau contingentul armatei.” 46 Considerând că forma statului este întotdeauna produsul unei epoci istorice. Constituţia de la 1866 a fost apreciată ca o „haină mult prea largă pentru cel ce trebuie s-o îmbrace. Adunarea Deputaţilor era singura îndreptăţită să voteze bugetul general al statului. prevăzută la art. Senatul.” După Constituţia din 1866. Această practică a fost preluată din Constituţia engleză şi trecută în mai toate constituţiile moderne. Dacă Adunarea va stărui în votul său. De aceea. promulgă şi aplică legile.33 din Constituţie. Domnul sau va sancţiona legea.”46.Adunarea Deputaţilor. Capul Statului . Constituţia de la 1866 a recunoscut Capului Statului dreptul de a sancţiona şi promulga legile. Guvernul era ţinut să supună pentru dezbatere şi aprobare proiecte. Elaborată deci. la împrumuturi sau deschiderea de credite. 27 din Constituţia Belgiei. dreptul de iniţiativă al Senatului era mult mai restrâns decât al Adunării Deputaţilor. Adunarea Deputaţilor avea prioritate faţă de Senat în privinţa elaborării legilor de finanţe. dreptul Parlamentului era îngrădit în materie de legiferare.44 În sistemul Constituţiei de la 1866. „Domnul sancţionează. Adunarea cea nouă persistând. El poate refuza sancţionarea sa. sancţiunea va fi dată. dar nu admite un drept de veto absolut. spunea Nicolae Iorga “s-a făcut fără participarea factorului politic care era Mihail Kogălniceanu. precum şi dreptul de a refuza sancţionarea sa. vol.Principiul separaţiei puterii în stat se exercită colectiv de către cele trei ramuri . profesorul Dumitrie Gusti se ridica împotriva ideei “împrumutului” Constituţiei. Drept Constituţional şi instituţii politice. că „orice lege relativă la veniturile şi cheltuielile statului. El spunea. de unde a trecut în Constituţia franceză. legilor votate de reprezentanţa naţională. În toate celelalte materii. dă dreptul pe care îl avea şeful statului de a da sau a refuza sancţiunea sa. singurul în legătură cu dezvoltarea noastră constituţională din trecut. în acest sens: “O Constituţie nu poate fi împrumutată şi nici 61 . legea se va prezenta din nou Adunării în sesiunea viitoare.

conform art. ea riscă să rămână fără aplicaţie . ci şi un act programatic. miniştrii lui sunt răspunzători conform art. prin art. iar prin art.92. nici un act al regelui nu avea tărie dacă nu era consemnat de un ministru.93 din Constituţie. care prin aceasta chiar devine răspunzător de acel act. În absenţa sa. Drept constituţional. atunci când o lege nu corespunde situaţiilor de fapt cărora se aplică. În acest sens. Bucureşti. deoarece el fiind singurul titular efectiv al puterii executive nu putea decât să delege atribuţiile sale. când ea nu răspunde unei nevoi a acelui moment. constituţia recunoaşte puterii executive acest drept de iniţiativă a legilor ca şi Adunării Deputaţilor şi Senatului. ea aparţinînd regelui şi numai el o putea exercita. de la data morţii regelui şi până la data depunerii jurământului de către Consiliul de Miniştrii. nu poate fi opera unui legislator inspirat.Principiul separaţiei puterii în stat corespundea nivelului de dezvoltare politică şi socială a României. Consiliul de Miniştrii nu exercită puterea executivă. prezenţa a cel puţin a unui ministru este necesară. văzând în ea un insrument al progresului social. reiese că miniştrii nu sânt titulari ai puterii executive. Drept urmare. Numai intr-o singură şi excepţională ocazie. 47 Constantin Dissescu.. Prerogativele regelui sunt precizate în art. Din textul art. care o exercita în mod regulat prin Constituţie.47 Sub imperiul Constituţiei de la 1866. Acceptând ideea că o Constituţie nu este doar o lege care reglementează o stare existentă în momentul adoptării ei.32. unii conteporani mai mult sau mai puţin conştienţi de deosebirea stadiului de dezvoltare socială din România faţă de cea din Belgia de la mijlocul secolului trecut. 1915 62 . 1.93 se precizeză că la dezbaterea adunărilor. Mai mult.33. regele lăsa ceea ce Constantin Dissescu numea – cooperaţia regală. regele exercită puterea executivă şi participă la exercitarea puterii legislative . Persoana regelui este inviolabilă. Consiliul de Miniştrii devenea titularul puterii executive. puterea executivă era încredinţată regelui. Prin urmare.92.1 Puterea executivă În Constituţia de la 1866. Paul Negulescu arată că. au acceptat ideea necesităţii unei astfel de constituţii.

Prin legea de organizare judecatoreasca de la 1865. 63 . care până la adoptarea Constituţiei de la 1866 făcea oficiul de jurisdicţie administrativă şi de jurisdicţie propriu-zisă.Principiul separaţiei puterii în stat numeşte şi revocă pe miniştrii săi sancţionează şi promulgă legile.. justitia se va da de judecatorii de plasi. prin care s-a dat in compententa Curtii sa analizeze actele administrative de autoritate anume desemnate de lege.2. Ele căutau numai să constrângă prin daune comunatorii autoritatea administrativa. care erau de competenţa Consiliului. legea din 12 iulie 1866 pentru împărţirea atribuţiilor Consiliului de Stat. incalcind principiul separatiei puterilor si textele formulate de art. 104 al Constituţiei din 1866 precizează că nici o jurisdicţie nu se poate înfiinţa „decât numai în situaţia unei legi. sa retraga actul ilegal care vatamase drepturile reclamantuui..” Odată cu desfiinţarea Consiliului de Stat. principiul separatiei puterilor. a dat în căderea instanţelor judecătoreşti afacerile de contencios administrativ. poate refuza sancţionarea legilor: este conducătorul armatei. nici comisii şi tribunale extraordinare. art. de Curtea de Jurati. Dar instanţele judecătoreşti nu anulau actele administrative de autoritate aşa cum avea căderea Consiliul de Stat. 1. In contra legii din 1905 s-a ridicat legiuitorul de la 1910 – la temelia asezamintului nostru politic exesta un principiu fundamental. Puterea judecătorească Capitolul III din titlul III. Legiuitorul din 1905 a hotarit ca Inalta Curte de Casatie sa anuleze actele administrative si sa ordone inlocuirea lor cu altele.130-131 din Constitutie. trimitind cercetarea actelor administrative la instantele judecatoresti ordinare. Sub imperiul Constitutiei de la 1866 s-a facut legea din 1 iunie 1905 pentru organizarea Curtii de Casatie. de Curtile de Apel si de Curtea de Casatie. de tribunale. Legea di 1905 a fost abrogata prin legea din octombrie 1910. care ar fi vatamat un drept al reclamantukui. care revenea la starea de lucruri anterioara.de asemenea.

Separatia puterilor in stat dupa Constitutia din 1923 Constitutia din 1923 cuprinde 138 de articole şi este structurată în 7 titluri. Reprezentaţiunea Naţională se împarte în două: -Senatul -Adunarea Deputaţilor. Titlul III reglementează puterile publice pe baza principiului separaţiei puterilor în stat. Puterea legislativă se exercită colectiv de către Rege şi Reprezentaţiunea Naţională (art. Costitutia de la 1866 se ocupa numai de puterea executiva si legislativa. dreptul de a convoca şedinţele Parlamentului. pag. marginindu-se pentru puterea judecatoreasca numai in a stabili citeva principii creative a independentei sale. În ceea ce priveşte puterea legislativă. realizând o colaborare suplă a celor trei puteri: legiuitoare. ca şi cea anterioară. care prin aceasta chiar devine răspunzător de acel act” (art. 64 . Principiul constiutţional al sparaţiei puterilor şi imixtiunea puterilor executive şi judecătorească. Orice lege cerea învoirea celor trei ramuri ale puterii legiuitoare. Iniţiativa legilor este dată fiecăreia din cele trei ramuri ale puterii legislative (art. „Persoana Regelui este inviolabilă.32. creând condiţţile formării Parlamentului pe baze democratice. Noua Constituţie consacră universalitatea votului.49 2.34). Constituţia din 1923 lărgeşte mult numărul senatorilor de drpt. încredinţează competenţele din acest domeniu. răspunderea politică în faţa Parlamentului fiind reglementată doar pentru cei din urmă. Miniştrii lui sunt răspunzători. (art. dreptul de a numi şi revoca pe miniştrii săi. Acestea aveau dreptul de sancţiune a legilor. 1930. Regelui şi Reprezentanţei Naţionale.87).Principiul separaţiei puterii în stat Cat priveste organizarea si dezvoltarea atributiilor fiecarei puteri. 49 George Nedelcu. Nici un act al regelui nu poate avea tărie dacă nu va fi contrasemnat de un ministru. Constituţia din 1923. executivă şi judiciară.35).88) Spre deosebire de Constituţia de la 1866. Puterea executivă este exercitată de rege şi miniştrii săi. Bucureşti.

adică face din Parlament pivotul vieţii politice. care făcea posibilă funcţionarea mecanismului. Miniştrii întruniţi alcătuiesc Consiliul de Miniştri.Principiul separaţiei puterii în stat P. intitulat „Despre puterile statului”.93). În noua Constituţie. a normelor privind instituţiile judeţene şi comunale. ci de organ la dispoziţia acestei puteri. s-a criticat includerea în titlul III.7 65 . ca o confirmare că parlamentele nu reprezintă voinşa poporului ci numai voinţa Guvernului. cât şi limitarea puterii legiuitorului ordinar. Art.130 precizează că numai Curtea de Casaţie în secţii unite. s-a spus că puterea armată nu constituie o putere în sensul dat al acestui termen de ştiinţele juridico-politice. cu titlu de preşedinte al Consiliului de Miniştri de acela care a fost însărcinat de rege cu formarea guvernului (art. Negulescu arată că „deşi Constituţia noastră din 1923.admite regimul parlamentar. Negulescu. care este prezidat. aşa cum era reglememntată în Constituţia de la 1923. De asemenea. în mod stabilit prin Constituţie. susţinăndu-se că acestea nu sunt puteri de stat. În legătură cu puterile statului.. 1927. 170 interzice cererea de autorităţi speciale de orice fel cu atribuţii de contencios administrativ. aşa cum au fost ele reglementate în Constituţai din 1923. are dreptul de a judeca constituţionalitatea legilor şi de a declara inaplicabile pe acelea care sunt contrare Constituţiei. Art. Judecătorii sunt inamovibili. pag. Curs de drept constituţional.104). Contenciosul administrativ este în căderea puterii judecătoreşti. avea în competenţa sa atât controlul constituţionalităţii legilor.. 92 stabileşte că guvernul exercită puterea regelui. cu toate acestea. Puterea judecătorească. ele sunt dizolvate imediat ce Guvernul a pierdut încrederea Şefului Statului”50 În aceste condiţii. în condiţiile speciale pe care legea le va fixa (art. rolul Parlamentului nu mai este acela de control al puterii executive. 50 P. Art. spre deosebire de vechea Constituţie care făcea referire la miniştrii şi nu la Guvern. după cum s-a criticat şi consacrarea ăn cadrul acestui titlu a Consiliului Legislativ – natura juridică a acestuia de organ consulatativ al Parlamentului. puterea executivă atribuie Guvernului o structură aparte.

Regele era declarat în mod expres. In domeniul legislativ. cap al statului. pe care o exercită prin. păstrîndu-se formal principiul potrivit căruia “toate puterile emană de la naţiune” ( art 29). El este deţinătorul principalelor pârghii politice şi juridice. puterea executivă. unele urmînd a fi supuse ratificării potrivit art. care apare ca un organ consultativ şi executiv al voinţei sale si puterea de a sancţiona pe judecător prin decret regal art. a fost considerată o constituţie plebiscitară. potrivit căruia.32. cf.98 alin.art. puterea legislativă.Principiul separaţiei puterii în stat Constituţia promulgată la 27 februarie 1938 Constituţia din 1938.31. Regele deţine. potivit Constituţiei. de a iniţia legi şi de a iniţia revizuirea constituţiei. Regele nu are alte puteri decît cele date prin constituţie.44 pentru actele sale juridice sunt declaraţi responsabili miniştrii săi. respectarea unor principii democratice în acest domeniu. organizarea lor se făcea în scopul nedesimulat al asigurării preponderenţei executivului.Asfel. al tuturor celor trei puteri. 7. Regele avea întinse prerogative. deţinînd dreptul de a elabora decrete cu putere de lege. şef suprem. a regelui în special. iar nu spre aprobare o nouă constituţie. acordîndu-se o atenţie sporită acesteia faţă de cele privind parlamentul.76 pînă la adoptarea legii privind inamavobilitatea acestora. Fiind considerat inviolabil art. Guvernul saă art.” Din reglementările sale şi mai ales din compararea lor cu normele cuprinse în Constituţia din 1923. 7. iar altele nu. În capitolul referitor la puterile puplice sunt cuprinse mai întîi normele privind instituţia regală.organul reprezentativ al societăţii – modalitate de abordare care şi ea reflectă poziţia ideologică a constituantului. Astfel. cu toate că plebiscitul ţinut la 24 februarie nu a urmărit nici măcar formal “aprobarea” acestui act. regele Carol al II-lea a supus poporului român “spre bună ştiinţă şi învoire. apărând ca. Constizuţia promulgată la 27 februarie 1938 constituie un important pas înapoi atât în ceea ce priveşte sfera drepturilor şi libertăţilor acordate cetăţenilor cât şi în ceea ce priveşte organizarea autorităţilor publice. specific unui regim constituţional. 46 alin. Reprezentanţa Naţională art. cunoscută sub denumirea de Constituţia lui Carol al II-lea. pe care o exercită prin. Prerogativele lui mărite nu mai sunt supuse principiului. rărmânând acum 66 . Aşa cum s-a arătat de către specialişti.dacă mai purem vorbi acum de puteri.

agricultura şi munca manuală comerţul şi industria ocupaţii intelectuale Regele putea după bunul său plac să numească un număr de senatori. sau numai una din ele şi nu s-a mai stabilit – aşa cum prevedea Constituţia din 1923 – un termen pentru convocarea unor noi alegeri. Pe lângă dreptul de a convoca Parlamentul şi a pronunţa închiderea sesiunii lui.Tot Regelui îi aparţinea dreptul de convocare a Parlamentului şi dreptul de a pronunţa închiderea sesiunii.categorii sociale. prin această Constituţie. miniştrii care le contrasemnează . şi anume cel referitor la răspunderea politică Guvernului în faţa Parlamentuli. acum miniştrii având răspundere politică numai faţă de Rege. Prerogrativele largi sunt prevăzute pentru Rege şi în domeniul executiv. Regelui i s-a recunoscut şi dreptul de a dizolva ambele Adunări deodată. în reprezentantul unor. după cum s-a arătat.Principiul separaţiei puterii în stat singurul titular al acestui drept deoarece Adunările nu-l mai au.76. deoarece puteau participa la vot numai acei cetăţeni români care practicau efectiv o îndeletnicire intrînd în una din următoarele categorii . fapt care semnifică poziţia superioară a monarhului. Miniştrii au devenit astfel funcţionari ai Regelui. dată până la care va interveni cel mai târziu în termen de 6 luni de la promulgarea constituţiei. Cu toate că prerogativele Regelui se extind şi în acest domeniu. dreptul de sancţiune a legilor. În ceea ce priveşte guvernul este de menţionat că a fost încălcat . care-i numea şi îndepărta după bunul său plac. 67 . principiul inamovibilităţii – cerinşă a principiului puterilor în stat – a fost relativizat prin dispoziţia că inamovibilitatea se va statornici printr-o lege specială. unul din principiile fundamentale ale sistemului parlamentar. au fost luate asemenea măsuri încît s-a urmărit transformarea lui. refuzând de a le sancţiona scăpând oricărei limitări sau oricărui control. el continuă să fie declarat de Constituţie inviolabil şi scutit de răspundere. În ce priveşte Parlamentul. Guvernul şi miniştrii devenind functionarii săi. singurii răspunzători pentru actele sale fiind.doar a unor. dată până la care se pot aplica sancţiuni disciplinare prin decret regal art. care va interveni cel mai târziu în termen de 6 luni de la promulgarea constituţiei. prin modul de alegere. În materie judecătorească.

de la Moscova şi facilitat de bună credinţă şi naivitatea celor ce au crezut sincer în comunism. este prima Constituţie care consacră forma republicană de guvernământ. nemaifiind prevăzut Senatul. mai mult sau mai puţin făţiş. Parlamentul dizolvat. cu unele rezerve în ceea ce priveşte autorităţile statului şi inamovibilitatea judecătorilor. cale de dezvoltare a statului impusă primordial de conjunctura creată în lume după înfrângerea Germaniei şi a aliaţilor ei. evenimentele se desfăşoară categoric în favoarea socialismului. De asemenea. Prin Decretul 1626/1944 a fost repusă în vigoare Constituţia din 1923. s-a prevăzut că un decret ulterior urma să reglementeze modul de organizare a Reprezentanţei Naţionale. Actele cu valoare constituţională din perioada 1944 . Constitutiile socialiste din România 41.Principiul separaţiei puterii în stat La data de 5 septembrie 1940. După cum ne amintim. iar până la organizarea acesteia puterea legiuitoare să fie exercitată de Rege la propunerea Consiliului de Miniştri. întrgul proces politic ce se va desfăşura de acum în ţara noastră va fi condus. Costituţia din 1923 a fost suspendată. dar. De asemenea. Decretul nr. prin Decretul 1626/1944 puterea legiuitoare a fost încredinţată Regelui şi Reprezentanţei Naţionale. În privinţa organelor de stat se 68 „condiţia în acre magistraţii sunt inamovibili” iar instituţia juraţilor rămâne .1947 După terminarea celui de-al II-lea Război Mondial şi instzaurarea României în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice. Pim-ministrul Guvernului fiind investiţi prin Decretul regal nr.2 Constituţia din 13 aprilie 1948 Este prima Constituţie de tip socialist din ţara noastră. aşa cum fusese prevăzut prin Constituţia dinh 1923. S-ar putea spune că. 4. s-a prevăzut că o lege ulterioară urma să stabilească desfiinţată. 2218 din 1946 a adus importante modificări regulilor privind „partajarea” competenţelor autorităţilor publice. de data aceasta se stabileşte principiul unicameralităţii Parlamentutlui. 4. 3053 –cu puteri depline în conducerea statului român . Astfel.

acordarea unui regim juridic bazat pe inegalitatea unor forme deosebite de proprietate . nefiind subordonat Ministerului Justiţiei . create în 1954. se prevede o procedură simplă.afirmându-se cinic principiul „îngrădirii şi eliminării elementelor capitaliste”. consacrarea unor largi drepturi maselor muncitoare etc.104).Principiul separaţiei puterii în stat conturează deja principiul potrivit căruia în stat se înfăptuiesc patru mari categorii de activităţi – de exercitare a puterii. 4. existenţa şi ocrotirea unei proprietăţi care aparţine acestuia.R. organizarea unui sistem electoral pe baza principiilor marxiste.103 . Pentru caracterizarea sistemului constituţional din perioada în acre a fost în vigoare această Constituţie mai este necesar să amintim şi faptul că alături de instanţele judecătoreşti (unde păarticipau la judecată şi asesorii populari). care ne conduce la concluzia unei constituţii suple. stabilită pe calea unor acte normative deosebite. executivă.N. de unde putem deduce “independenţa acestor organe” – faptul că ele formează un subsitem aparte al sistemului organelor de stat reglementate de Constituţia din 1952. 69 . judecătorească şi de „supravaghere” a respectării legii (art. adoptată la 24 septembrie 1952 este o Constituţie tipic socialistă. 51 Procurorul general este ales de M.3 Constituţia din 24 septembrie 1952 Constituţia iniţiată de P. şi răspunde în faţa acesteia. În acesată Constituţie s-au reglementat patru mari categorii de organe – ale puterii.C. ci sunt oprganizate potrivit „principiului centralismului democratic”. cu toate caracteristicile cunoscute ale acesteia: afirmarea unor principii fără acoperire în realitate – ca cel privind democraţia populară (exercitarea puterii de stat de către popor). organizarea puterii de stat pe baza subordonării din traptă până la un organ de vârf (Marea Adunare Naţională). În privinţa modificării.A.. consacrarea rolului conducător al partidului unic. organe care urmau o procedură deosebită faţă de cea a instanţelor ordinare. desfăşurau o activitate de soluţionare de litigii şi organele arbitrajului de stat. (art. ăn competenţa cărora intrau neînţelegerile dintre „unităţile socialiste”. dar care nu se mai controlează reciproc..95) – aparţinând unor categorii distincte de organe. ale administraţiei judecătoreşti şi procuratură51 – din care prima categorie exercită o activitate subordonată.

precum şi o sumedenie de alte legi referitoare la înfiinţarea unor organe care au fost apreciate ca având „o dublă natură – de partid şi de stat”.4 Constituţia din 21 august 1965 În noua Constituţie este de remarcat că nu intervine nici o modificare în ceea ce priveşte concepţia înfăptuirii puterii de stat prin patru mari categorii de organe – ale puterii. chipurile. o nouă organizare administrativă a teritoriului. adoptându-se. instituirea unui nou organ suprem al puterii de stat (Preşedintele Republicii). era în totală contradicţie cu regimul dictatorial. ca aparţinând. prin esenţa sa democratică. până la Revoluţia din decembrie 1989. începând cu cea din 1948. În privinţa competenţei acestor organe trebuie subliniată funcţia MAN de relizare a controlului constituţionalităţii legilor cu ajutorul. organizarea procuraturii (Legea 60/168). ale administraţiei. Prin aceasta. poporului „liber şi stăpân pe soarta sa”. sau prin intermediul Comisiei Constituţionale şi Juridice. principiul unicităţii puterii. în 1974.Principiul separaţiei puterii în stat 4. comisie formată din membrii parlamentari dar şi din specialişti (până la 1/3). Fundamentând acest principiu pe elementul politic al conducerii întregii societăţi de către partidul comunist unic şi pe elementul economic bazat pe proprietatea comună asupra bunurilor materiale şi spirituale s-a ajuns la concluzia falsă a unicităţii puterii de stat. judecătoreşti şi procuratura – din care primele desfăşoară o activitate supraordonată. în 1968. noi legi privind organizarea şi funcţionarea organelor locale ale puterii (Legea 57/1968). sau tot încercat „formule” noi în materie de organizare a procesului de înfăptuire a puterii. După adoptarea acestei Constituţii şi până la evenimentele din decembrie 1989. a întregului sistem de organe al acestuia. 70 . s-a înlăturat astfel. Constituţiile din perioada dictaturii comuniste. au pus la baza organizării şi funcţionării statului. fundamentul politic şi juridic al statului de drept – separaţia puterilor în stat – care.

Printre atribuţiile Consiliului au fost înscrise reglementări specifice unui Parlament. separaţia puterilor în stat. Prin decretul-lege 2/1989. printre care statornicea: un sistem pluralist de guvernământ. alegerea conducătorilor politici pentru maxim 2 mandate. În felul acesta se punea capacitatea. Prevederile acestui comunicat au fost întărite prin Decretul –lege 2/27 decembrie 1989. iar întreaga putere a fost preluată de către acesta. Puterile statului erau exercitate de un număr restrâns de activişti de partid care erau mai mult în solda Moscovei decât a ţării din acre făceau parte. Revoluţia din decembrie a pus capăt conducerii bicefale a familiei Ceauşescu şi sa revenit la principiul separaţiei puterilor care facilitează dezvoltarea democraţiei şi statului de drept. 71 . precum şi emiterea legilor (decrete-legi). organizarea de alegeri liberi. numirea şi revocarea Primului Ministru. în care PCR controla şi îndruma întrega activitate de paretid şi de stat.Principiul separaţiei puterii în stat CAPITOLUL V Separaţia puterilor de stat în perioada post decembristă Odată cu declanşarea Revoluţiei din 22 Decembrie 1989 şi fuga cuplului dictatorial. toate structurile de partid şi de stat au fost dizolvate. numirea şi revocarea CSJ şi a Procurorului general. printr-un comunicat care a fost transmis în seara aceleaşi zile în numele FSN. aprobarea bugetului de stat etc. aprobarea competenţei Guvernului. după mai bine de 4 decenii de conducere dictatorială. s-a constituit CFSN ca „organ suprem al puterii de stat”. reglementarea sistemului electoral. Acest decret a prefigurat principiile fundamentale ale programului CFSN.

Actul acesta nu cuprinde doar regului electorale. Aceasta nu înseamnă însă că una din puteri exercită atribuţiile altei puteri. 2 referitoare la sistemul democratic pluralist şi la separaţia puterilor în stat. Decretul 92/1990 prin art. ţară recent eliberată de sub dictatura comunistă.2 stabilea principiul separaţiei puterilor în stat. Dimpotrivă. dar chiar primejdioase. ci daor îl amendează în sensul că toate puterile în stst trebuie să colaboreze în direcţia realizării şi consolidării statului de drept. a fost Decretul-lege 92/1990 pentru alegerea Parlamentului şi al Preşedintelui României. Acest principiu nu şi-a mai găsit o formulare expresă în Conbstituţia din 1991. Instituţia Preşedintelui nu are tradiţie şi nici continuitate în istoria constituţionalismului românesc. ci şi reguli de organizare a noilor structuri. ţinând cont că România abia ieşise dintr-o cruntă şi îndelungată dictatură şi prea multe prerogative întrunite în mâna unui singur om erau nu numai nepotrivite. cum ar fi Parlamentul sau instituţia Preşedintelui. precum cele din articolul 1 referitoare la titularul puterii politice în România şi modul în care această putere se exercită. au fost suficienţi cei care s-au opus. ci principii constituţionale.Principiul separaţiei puterii în stat Cel mai important act normativ din această perioadă care constituie un adevărat izvor de drept constituţional. atribuţiile lor se interferează şi se completează. Tot în timpul dezbaterilor se acreditase ideea că pentru statutul României. ar fi mai potrivită o republică parlamentară decât una semiprezidenţială. alcătuind un tot unitar. cele cuprinse în art. nu încalcă principiul separaţiei puterilor. 72 . întrucât nu în toate statele există o separaţie absolută a puterilor.6 referitor la bicameralism etc. Acest decret-lege a fost o mini-constituţie. în 1978. când au avut loc dezbateri în Parlament cu privire la instituţia Preşedintelui şi prerogativele acestuia. În realitate. această instituţie avea să mai adauge un titlu în plus la cele pe care şi le însuşise anterior. pentru care funcţia de secretar general al PCR însemna totul. această instituţie avea mai mult un rol decorativ în România comunistă. un act constituţional care cuprinde nu doar reguli de organizare a alegerilor. Introdusă pentru prima oară în ţara noastră de către Ceauşescu. De aceea. cele cuprinse în art. Capitolul II al titlului II din Constituţie este consacrat Instituţiei Preşedintelui României.

miniştrii şi alţi membri stabiliţi prin lege organică. Preşedintele Romîniei emite decrete. Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale. sau dacă nu este întrunită această majoritate. al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării. În exercitarea atribuţiilor sale. Preşedintele este ales prin vot universal. majoritatea Parlamentului şi-a impus voinţa. susţinuţi şi de cea mai mare parte a electoraltului. Tot el desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru. Preşedintele adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii. Preşedintele României este Comandantul Forţelor Armate. Candidatul pentru funcţia de Prim-Ministru este desemnat de Preşedintele României din rândul partidului care a întrunit majoritatea absolută în Parlament. apărarea ţării. 73 . capitolul III din Constituţia României reglementează activitatea Guvernului. Guvernul este alcătuit din Prim-Ministru. Preşedintele poate dizolva Parlamentul dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de investitură. direct şi liber exprimat.Principiul separaţiei puterii în stat Cu toate acestea. Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia. prin votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor acordă investitura de încredere. Programul de guvernare şi lista Guvernului sunt supuse spre aprobarea Parlamentului care. cu aprobarea Parlamentului. Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice. Titlul III. Preşedintele Romîniei prezidează şedinţele la care participă. Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României. acreditează şi reclamă la propunerea Guvernului pe reprezentanţii diplomatici. din rândul partidelor reprezentate în Parlament. Preşedintele participă la şedinţele Guvernului când se dezbat probleme ca: politica externă. pe unii membrii ai Guvernului. decretează mobilizarea parţială sau generală. egal. Mandatul Preşedintelui este de 4 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului. care se publică în Monitorul Oficial. asigurarea ordinii publice.

adeclaraţiei de politică generală sau a proiectului de lege.” constituţia din 1991 reînnoadă firul întrerupt al tradiţiilor democratice consfinţite în Constituţia din 1923 dar. în plus..Principiul separaţiei puterii în stat În exercitarea atribuţiilor sale. capabil să contribuie la echilibrarea puterilor în stat şi la asigurarea legalităţii. Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. de Senat sau de Comisiile Parlamentare. prin adoptarea unei moţiuni de cenzură. Curţii de Casaţie (echivalentul Curţii Supreme). a fosr votată în condiţiile art. ţn şedinţa comună. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic. capitolul IV este rezervat autorităţii judecătoreşti. sunt inamovibili. „Justiţia se înfăptuieşte în numele legii. Guvernul este demis dacă o moţiune de cenzură.112. Constituţia din 1991 crează un organism nou – Curtea Constituţională – care. Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. Curtea Constituţională a fost creată ca un organism complex. 74 . Camera Deputaţilor şi Senatul. judecă cauzele de contencios constituţional şi electoral al regulamentelor Parlamentului din domeniul aprecierii constituţionalităţii partidelor politice. Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe. pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia. prin intermediul preşedinţilor acestora.” Judecătorii. Dacă Constituţia din 1923 încredinţa dreptul de a judeca constituţionalitatea legilor.. În timpul controlului. Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor. potrivit Legii 92/1992 de organizare şi funcţionare judecătorească. depusă în termen de trei zile de la prezentarea programului. aduce uele elemente noi. iar ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare dată de Parlament. Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. Guvernul este obligat să prezinte informaţiile şi documentele cerute de Camera Deputaţilor. pot retrage încrederea acordată Guvernului. „Justiţia se relizează prin Curtea Supremă de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. Titlul III. solidar cu ceilalţi membri. Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice sunt supuse controlului parlamentar. numiţi de Preşedintele Romîniei.

dacă s-ar fi impus un regim monarhic... în România se aplică o Constituţie care nu a intrat niciodată în vigoare. să ne 75 . În concluzie. complexă. în mod tradiţional. cea legitimă. reglementând în general. prin care s-a abrogat Constituţia din 1923 şi s-a instaurat Republica. cea a organizării bicamerale a Parlamentului. care a fost mult discutat este problema legitimităţii noii Constituţii. în cadrul acestui titlu. G. rezulatatul era acelaşi. Decretul-lege nr. cea a creării unor organe. Sunt reînviate astfel tradiţia privind organizarea autorităţilor pe baza principiului separaţiei puterilor în stat.Principiul separaţiei puterii în stat Constituţia actuală receptează şi pune în valoare tradiţiile democratice ale statului nostru. ţin de domeniul dreptului constituţional.2/1989 fiind acest punct de vedere neconstituţional. Autoarea susţine că nu printr-o lege ordinară trebuie stabilită forma de guvernămînt a României. raportul dintre ele şi eventual prin integrarea normelor privind Curtea Constituţională. să spunem chiar unul perfect din punct de vedere al reglementării juridice. a fost în general aprobat de mulţi. precum Curtea de Conturi. Fie că se făcea un referendum aparte privind forma de guvernământ. cât şi alegătorii erau formaţi într-o societate cu vederi republicane. relaţiile în care. pornind de la ideea nulităţii absolute a Legii nr. nu şi-a pierdut puterea de pact fundamental al poporului român. aruncând punţi peste ani şi invadând fire rupte de aproape ½ secol. Refuzul puterii de a organiza un referendum cerut de opoziţie anterior adoptării Constituţiei. confirmă el.. nulitate confirmată prin „repudierea regimului comunist din 16-22 decembrie 1989”. pentru că şi această instituţie constituie o autoritate direct înrudită cu cea judecătorească. Atât aleşii. poate se impunea introducerea unui capitol în cadrul titlului II în care să se consacre principiile organizării naturii juridice a unor autorităţi. se punea problema funcţionării lui.. Consiliul Legislativ etc. Un alt aspect.” Genoveva Vrabie susţine că argumentele invocate de autor sunt perimate. susţine: „Vechea noastră Constituţie. Astfel. fie că s-a supus aprobarea Constituţiei prin referendum. Vrabie. armonios.Constituţia din 1923. Eleodor Focşăneanu. „Noua Constituţie este o lege fundamentală.” Aşa cum remarcă dr. 363/30 decembrie 1947. dar se ignoră o Constituţie care este legitimă şi în vigoare. „Dacă s-ar fi procedat altfel.Constituţia din 1991.

trebuie mai ales un guvernământ practicabil.” Nu e de ajuns să concepi un guvernământ perfect.” 76 .Principiul separaţiei puterii în stat amintim ce spunea Aristotel în privinţa aceasta.

de exemplu. in special in domeniul imobiliar. Mai intai. nu de procuror. s-a prevazut ca „proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege. 77 . era prevazut ca „proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege. acest lucru nu presupune modificari esentiale ale conditiilor socialeconomice din Romania. au aparut abuzurile. precum si un numar mare de procese castigate de contestatarii care s-au adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului. In vechiul text al Constitutiei. Constitutia ar trebui modificata din nou. In noul text al Constitutiei. totusi. deoarece. sunt. seful statului nu-l mai poate revoca pe primul-ministru. dupa bunul plac al judecatorului. iar in practica a fost interpretat in modalitati foarte diferite. daca nu ar exista conditii echivoce de aplicare. se pot identifica. dat de faptul ca legiuitorii nu au stabilit si masuri concrete de aplicare a acestora. ar fi util de mentionat ca intre vechea Constitutie si cea noua exista aproximativ 123 de deosebiri. indiferent de titular". cu drept de vot. iar mandatul de arestare va fi emis de judecator. Dupa eliminarea acestor schimbari demne de apreciat. in termenul „ocrotita“. intrucat acesta este un cuvant care poate da nastere la interpretari. eliminarea obligativitatii stagiului militar. Pe de alta parte. Cateva din modificarile care ar putea fi importante si benefice. cateva modificari clare si realizabile: mandatul presedintelui va fi de 5 ani. proprietatea privata e garantata de stat. dar dificil de pus in practica. intrucat noile dispozitii au un caracter mai mult formal. stimuland investitiile straine in Romania si incurajand investitiile romanesti si proprietatea privata. indiferent de titular“. au fost chemaţi să voteze revizuirea Constituţiei. Astfel. in principal. Motivatia principala a modificarii acestui articol rezida.Principiul separaţiei puterii în stat CAPITOLUL VI Constituţia din 19 octombrie 2003 Pe data de 19 octombrie 2003 cetăţenii din România. ceea ce reprezinta o promisiune ferma de respectare a dreptului de proprietate privata. separarea atributiilor camerelor Parlamentului sau limitarea avalansei de ordonante de urgenta. in cazul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. noile modificari ar putea fi caracterizate chiar ca fiind inutile. Aceasta modificare va avea un efect pozitiv asupra investitiilor. reglementarea dreptului strainilor de a achizitiona terenuri in Romania. Insa.

strainii nu puteau cumpara teren in nume propriu. Conform noii Constitutii. dar si o dezvoltare a pietei imobiliare pe termen lung. aceasta modificare nu va putea schimba absolut deloc situatia existenta in acest moment. este preconizata si o crestere a preturilor la terenuri. In legatura cu acest aspect.2 al art. de a utiliza candidatul la prezidentiale pentru a obtine cat mai multe voturi pentru formatiunea politica. Astfel. conform legislatiei in vigoare. care au implinit varsta de 20 de ani. si l-au inlocuit cu urmatorul alineat: „conditiile privind indeplinirea indatoririlor militare se stabilesc prin lege organica“. desi sunt obligati sa rezolve zeci de dosare intr-o singura sedinta. la care cetateanul strain era unic actionar sau asociat cu alti cetateni straini. prin prisma inlocuirii vechiului text care stabilea ca "cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor“. ce va include mai multe locuinte noi. judecatorii trebuie acum 78 . 52 din vechea Constitutie. care va fi prelungit cu un an. care in timp se vor rasfrange si asupra preturilor. judecatorul este cel care emite mandatul de arestare. sedii de birouri si spatii comerciale. insa puteau cumpara terenul pe o firma infiintata in Romania. multi investitori straini infiintau firme numai pentru a cumpara terenuri si bunuri imobiliare.Principiul separaţiei puterii în stat In ce priveste investitiile in domeniul imobiliar. cetateni romani. Din acest motiv. Altfel spus. mandatul de arestare este emis de procuror si reinnoit din 30 in 30 de zile. pe baza de reciprocitate. de care au profitat unele partide. conform caruia „serviciul militar este obligatoriu pentru barbatii. In prezent. se preconizeaza o crestere a acestora. cu exceptia cazurilor prevazute de lege“. in conditiile prevazute prin lege organica. dar nu poate depasi 180 de zile. ca pana acum. ca persoane fizice. Referitor la stagiul militar obligatoriu. precum si prin mostenire legala“. Simultan cu aceasta crestere a numarului investitorilor straini. Aceasta modificare sisteaza posibilitatea. O alta modificare importanta adusa de noua Constitutie se refera la mandatul prezidential. noua Constitutie prevede ca "Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte. durata exercitarii functiei fiind acum de cinci ani. care se reinnoieste tot din 30 in 30 de zile. In mod practic insa. Rezulta ca acest drept al cetatenilor straini va intra in vigoare numai dupa ce Parlamentul va aproba o lege care sa stabileasca conditiile in care strainii pot cumpara terenuri in Romania. legiuitorul a eliminat controversatul alin. Rezulta ca alegerile prezidentiale nu se mai desfasoara in acelasi timp cu cele parlamentare.

Include principiul separatiei si echilibrului puterilor: legislativa. Astfel.O. desi numarul procurorilor nu a fost suplimentat. Senatul va fi sesizat prima data. Camera Deputatilor este prima care ia decizia cu privire la ratificarea tratatelor internationale si proiectele legilor organice in 19 cazuri prevazute de Constitutie. notiunea de „prima camera sesizata“. Consacra unitatea poporului roman si solidaritatea cetatenilor sai ca fundament al statului. iar in celelalte cazuri. conform careia nu pot vota decat cetatenii romani si nu pot fi alesi decat cetatenii romani cu domiciliul in Romania. reprezentantii partidelor care au votat pentru forma finala a Constitutiei au spus. prevede dreptul cetatenilor romani de a alege si de a fi alesi in Parlamentul European.T. impartial. executiva si judecatoreasca. Desi multe propuneri importante nu au fost votate si au existat si compromisuri. si integrarea in Uniunea Europeana. cetatenii Uniunii care indeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi in autoritatile administratiei publice locale“.Principiul separaţiei puterii în stat sa se ocupe si de emiterea mandatelor de arestare. ca un element nou. proiectul de revizuire mai prevede ca „in conditiile aderarii la Uniunea Europeana. armonizeaza prevederile sale cu reglementarile importante ale Uniunii Europene. Garanteaza egalitatea de sanse intre femei si barbati pentru ocuparea functiilor si demnitatilor publice.A. precum si temeiul juridic pentru integrarea euroatlantica a tarii noastre. Pe de alta parte. PRINCIPALELE VALORI ALE LEGII DE REVIZUIRE A CONSTITUTIEI ROMANIEI Creeaza cadrul constitutional adecvat. in unanimitate. Stipuleaza dreptul partilor la un proces echitabil. Referitor la atributiile celor doua Camere. Votand Legea de revizuire cetatenii romani si-au manifestat in fapt adeziunea pentru aderarea la N. că este cea mai bună varianta posibilă. intr-un termen rezonabil. 79 . se poate mentiona. Spre deosebire de vechea Constitutie. acestia sunt obligati sa finalizeze orice ancheta in cel mult sase luni.

Transforma Curtea Suprema de Justitie in Inalta Curte de Casatie si Justitie. Garanteaza accesul la cultura. potrivit traditiei sistemului judiciar romanesc. sociale. aceasta perioada se poate prelungi cu cate cel mult 30 de zile. prevazand si raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea credinta sau grava neglijenta. fara a se depasi 180 de zile. Sunt interzise nationalizarea si orice alte masuri de trecere silita in proprietatea publica a unor bunuri. pentru fluidizarea activitatii de legiferare si eliminarea etapelor de mediere si divergenta.000.000 la 100. pe criterii politice. Realizeaza o mai buna partajare a competentelor legislative ale fiecarei Camere a Parlamentului. Sporeste rolul si importanta Consiliului Superior al Magistraturii ca fiind garantul independentei justitiei si include in componenta acestuia reprezentanti ai societatii civile. Sporeste rolul Avocatului Poporului al carui mandat va fi 5 ani. Prevede scaderea numarului de cetateni care pot promova o initiativa legislativa de la 250. Prevede acordarea de catre stat de burse sociale copiilor si tinerilor proveniti din familii defavorizate si celor institutionalizati. Acesta va avea dreptul de a sesiza direct Curtea Constitutionala asupra neconstitutionalitatii unor legi. Prevede asigurarea unei politici nationale de egalitate a sanselor pentru persoanele cu handicap. etnice. religioase si altele. Prevede garantarea si ocrotirea proprietatii private. Recunoaste dreptul oricarei persoane la mediu inconjurator sanatos. 80 . Trece activitatea de cercetare penala a politiei judiciare sub conducerea si supravegherea parchetelor de pe langa instantele de judecata.Principiul separaţiei puterii în stat Prevede ca arestarea preventiva se dispune de judecator si numai in cursul procesului penal pentru cel mult 30 de zile. Restrange imunitatea parlamentara la voturile sau opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului. libertatea persoanei de a accede la valorile culturii nationale si universale. indiferent de titular. in loc de 4. Instituie raspunderea patrimoniala a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare de orice fel.

Restrange posibilitatea Guvernului de a emite ordonante de urgenta numai la situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata si cu obligatia motivarii urgentei in cuprinsul ordonantei respective.Principiul separaţiei puterii în stat Reduce limita de varsta pentru alegerea in Senat la 33 de ani. Mareste mandatul Presedintelui Romaniei la 5 ani si prevede dreptul Presedintelui de a sesiza Curtea Constitutionala pentru solutionarea conflictelor juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice. 81 . Elimina posibilitatea Parlamentului de a anula deciziile de neconstitutionalitate a legilor date de Curtea Constitutionala.

asistăm la o dezvoltare fără precedent. dar l-au respectat şi aplicat cu o scrupulozitate de invidiat.A. Întrezărit de Aristotel şi contural de John Locke.. Rezultatele nu au întârziat să apară.U. S.A. Franţa şi România etc. Montesquieu adoptă ca model organizarea de stat a angliei din acea perioadă. Separaţia puterilor devine un model fundamental pentru instaurarea democraţiei şi a statului de drept. ci le statorniceşte atribuţiile.U.A. El susţine că pentru a asigura cetăţenilor libertatea acţiunilor lor şi respectarea legilor. constituind în felul acesta un sistem închegat al puterilor de stat. fiecare formă de guvernământ trebuie să delege putertea celor trei corpuri sau ramuri distincte ale sale (legislativă.U. În capodopera sa ”De l’esprit de lois” (Despre spiritul legilor). fiindcă el nu se limitează la o simplă enumerare a celor trei puteri (legislativă. în care mai bine de 200 de ani societatea americană a intervenit cu un număr restrâns de amendamente. 82 . Meritul lui Montesquieu este incomparabil. executivă şi judecătorească). mecanismul separaţiei puterilor avea să-şi găsească consacrarea definitivă în opera filosofului şi juristului francez Charles Louis de Montesquieu. De aceea. Istoria Constituţionalismului din cadrul statelor enumerate mai sus a demonstart acolo unde sparaţia puterilor este aplicată şi riguros respectată. precum şi modul lor de influenţare.Principiul separaţiei puterii în stat Concluzii Desfăşurată pe parcursul a 6 capitole lucrarea de faţă îşi propune să prezinte evoluţia principiului separaţiei puterilor în stat de-a lungul timpului până în zilele noastre. acest principiu a fost preluat şi înscris în majoritatea constituţiilor in statele moderne ca Marea Britanie. executivă ţi judecătorească). Dar nu acest lucru putem afirma privitor la separaţia puterilor în organizaţia de stat a Franţei de-a lungul celor 5 Republici. fapt demonstrat prin stabilitatwea şi vechimea Constituţiei S. a societăţii umane. Un model tipic în acest sens îl prezintă S. În acelaşi context se înscrie şi organizarea de stat a Marii Britanii. care nu numai că au înscris în constituţia lor separaţia celor trei puterilor.

şi de evoluţiile care au avut loc pe plan european în domeniul dreptului constituţional. atunci când separaţia puterilor în stat nu este expres formulată. 83 . Separaţia puterilor cunoaşte o răspândire şi o aplicare atît de largă încât nu putea să nu fie receptată şi în ţara noastră. ce a reîntregirii neamului. Astfel că . începând din 1948. Constituţia de la 1866 este prim acare formulează. nedreptăţilor la care a fost supus poporul romîn pe parcursul celor 45 de ani. executiva si judecatoreasca . Noua Constituţie consfinţea o stare de fapt izvorâtp dintr-o nouă realitate. pe parcursul desfăşurării celor 5 Republici. car a fost adoptată după făurirea Statului Naţional Unitar Român de la 1848. într+un mod explicit. se crează un câmp liber instaurării dictaturii. Paternitatea franceză a separaţiei puterilor avea să pătrundă în Constituţiile noastre prin filieră belgiană. noua constituţie consfinţeşte o realitate de fapt. Pe parcursul perioadei prezentate. Revoluţia din decembrie 1989 a pus capăt regimului dictatorial şi s-a revenit la principiul separaţiei puterilor. iar de aici a fost preluat şi înscris în Constituţia din 1923. Noile constituţii.în cadrul democratiei constitutionale. noua constitiţie dinm decembrie 1991 reînnoadă firul întrerupt al tradiţiilor democratice cuprinse în Constituţia din 1923. ţinând cont. "(4) Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor legislativa. în frunte cu partidul comunist. Franţa traversează nu mai puţin de trei dictaturi. care pune la baza organizării puterilor în stat dictatura proletariatului. separaţia puterilor în stat. Chiar dacă nu formulează expres separaţia puterilor. ne prezintă modul în care. au fost elaborate prin prisma doctrinei marxiste. În felul acesta se crea drum liber abuzurilor.Principiul separaţiei puterii în stat Istoria Constituţionalismului Francez. odată cu instalarea regimului comunist în România şi abrogarea Constituţiei din 1923 se renunţa definitiv la separaţia puterilor. totodată. Ea avea să rămână în vigoare până în 1947.

92/18 martie 1990.Principiul separaţiei puterii în stat BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1.M.2/27 decembrie 1989. E. Paris.lege nr. Decretul. Notes of James Madison. cf. 5. edite par Gaillard Hunt et James Brown Scott.L. 7. 2. citat. Constituţia din 8 decembrie 1991. Constituţia din 23 martie 1923. Erlick. 1926. Antecedentes de la Contention Federale de 1787. 6. 3. 84 . op. Decretul-lege nr. Dezbates of the federal convention. 1920. Observation sul la Virginie Jefferson. P. 4. Constituţia din 30 iunie 1966.

Vrabie. Editura Fundaţia ”Chemarea” Iaşi. James W.Bezdeche. 1992. Eleodor. 16. 1947. Londra. Ioan. J. 13. Genoveva. Raportul şi proiectul majorităţii comisiunei parlamentare pentru organizarea puterii judecătoreşti. în Studii de drept romînesc. Negulescu. Iaşi. 1882. Montesquieu. vol. Speech on December 10. Editura Fundaţia ”Chemarea”. Paris. Jaques Chastenet.G. 9. Ioan. George. 27. 1954.1/1990.revista Dreptul nr. Geani. Jean Chatelain. traduction. 1952. 1924. nr. Aristotel.S. 1918. 1992. op. John Locke. Paris. Igor. Bucureşti. Droit Constitutionel.I. 23. 26. Phillips. 1964. Principiul separaţieiputerilor în opera lui Montesquieu. D. 1927. Bucureşti. Ioan. Le Parlament d’Angleterre. Bucureşti. introduction et notes par Jean Louis Fyot. Muraru. ediţia a II-a. Paris. 1971. Focşeneanu. Andre Hariou. în româneşte de E. 11. Paul.2/1990. Bucureşti. Deleanu. Institutions politiques. 85 . 22.Burns. Barbu. Garner. Paris. Bucureşti. 21. La nouvelle constitution et le regime politique de la France. Nedelcu. Bucureşti. Politica.C. Goverment by the people. De l’esprit des lois. 19. Pelltason. 12. Drept constituţionalromân. Pierre Pactet. Bucureşti. 15.II. 18.citat. New York. 20. Constitutional Law. E.citat. Curs de drept constituţional. Berceanu. 1930. 10. Drept constituţional şi instituţii politice contemporane.M. I. vol. Iaşi. 14. J. traducere în romîneşte de Armand Roşu. Deleanu. Separaţia puterilor în stat – dogmă sau relitate?. vol.W. on the occasion of Edward VIII’s abdication. 1936. 1933. Drept Constituţional şi instituţii politice. Principiul constituţional al separaţiei puterilor şi imixtiunea puterilor executivă şi judecătorească. Essay le pouvoir civil. 1959. 1992. 1946. Paris.Principiul separaţiei puterii în stat 8.. 25. op. 17. Istoria Constituţională a Romîniei (1859-1991. 1993. Le pouvoir executif american en temps de guerre. 24. Jenings. Wade and G.

The English Constitution (1867)Worlds Classice. Zlătescu. revista Dreptul. Walter Bagehot. The British state. 1/1991. Irina. James Harvey and Katherine Hood. Londra. 29.Principiul separaţiei puterii în stat 28. cf. nr. 86 . 1958. ediţia din 1949. Moroianu.