Principiul separaţiei puterii în stat

PRINCIPIUL SEPARAŢIEI PUTERILOR ÎN STAT

1

Principiul separaţiei puterii în stat

CUPRINS
Pag.

CAPITOLUL I Separaţia puterilor ca teorie în opera lui John Locke şi Montesquieu
1. Evoluţia explicaţiilor privind teoria separaţiei puterilor în stat 1.1 înlăturarea separaţiei puterilor în regimurile totalitare 1.2 Inadaptarea teoriei separaţiei puterilor în regimurile pluraliste 1.3 Uzura teoriei separaţiei puterilor. 14 17 17 18

CAPITOLUL II Separaţia puterilor în stat conform constituţiilor moderne - S.U.A., Marea Britanie şi Franţa
1. Separaţia puterilor în organizarea de Stat a S.U.A. 1.1 Puterea executivă. 1.1.1. Atribuţiile Preşedintelui 1.2 Puterea Judecătorească 2. Separaţia Puterii în organizarea de stat a Marii Britanii 2.1 Puterea executivă 2.2 Puterea Judecătorească 3. Separaţia puterilor în organizarea de stat a Franţei 3.1 Puterea Judecătorească 3.1.1. Separaţia puterilor de stat conform Constitiţiei Republicii a-II-a 3.1.2. Separaţia puterilor de stat în timpul celei de-a III-a Republici

20

20 25 26 29 33 35 37 38 39 42 44

2

Principiul separaţiei puterii în stat 3.2 Puterea executivă 44 3.2.1. Separaţia Puterilor în organizarea de stat în timpul celei de-a IV-a Republici. 46

3.3 Puterea Judecătorească 3.3.1 Separaţia puterilor în organizarea de stat a Franţei în timpul Republicii a V-a 3.3.2. Puterea Executivă 3.3.3 Competenţa Guvernului 3.3.4. Puterea legislativă 3.3.5. Puterea judecătorească

48 49 49 51 52 52

CAPITOLUL III Formele de guvernământ prin care se realizează principiul separaţiei puterilor în stat. Trăsături caracteristice
1. 2. 3. 4. 5. Republica prezidenţială Republica parlamentară Republica semi-prezidenţială Regimul de adunare Regimul politic marxist

55

56 57 58 59 60

CAPITOLUL IV
61

Separaţia puterilor în istoria constituţionalismului românesc
1. Separaţia puterilor în stat în Constituţia din 1866 61

3

Principiul separaţiei puterii în stat 1.1. 1.2. 2. 3. 4. 4.1 4.2 4.3 4.4 Puterea executivă Puterea Judecătorească Separaţia puterilor în stat după Constituţia din 1923 Constituţia promulgată la 27 februarie 1938 Constituţiile socialiste din România Actele cu valoarea constituţională din perioada 1944 – 1947 Constituţia din 13 aprilie 1948 Constituţia din 24 septembrie 1952 Constituţia din 21 august 1965 63 64 65 67 69 69 70 70 71

CAPITOLUL V Separaţia puterilor de stat în perioada post decembristă CAPITOLUL VI Constituţia din 19 octombrie 2003 CONCLUZII

72 78

81

4

U. Marii Britanii şi Franţei.Locke şi Montesquieu şi în acelaţi timp aşa configurează în constituţiile moderene ale S.A. stabilindu-se. Montesque a fost primul care a conceput un model sistematic privind separaţia puterilor în statul de drept. Alegerea prezentării acestui principiu aşa cum apare în constituţiile S. De altfel.au elaborat un nou mecanism al organizării puterilor în stat. Această alegere este motivată şi justifivcată de faptul că principiul separaţiei puterilor în sta este un principiu pe care orice domocraţie care se doreşte a fi reală trebuie cu necesitate să-l ia în consideraţie şi să-l pună în aplicare. noţiune care reclamă o noua formă de organizare. în mod riguros atribuţiile fiecăruia. Cu privire la conţinutul lucrării trebuie spus că aceasta are două părţi distincte.A.Impulsionaţi de marile explozii care au loc pe tărâmul cunoaşterii ştiinţifice. asistăm la apariţia zorilor lumii moderne. Lucrarea de faţă îşi propune să prezinte mecanismul separaţiei puterilor în stat în istoria constituţionalismului principalelor state care au amnifestat cea mao mare consecvenţă şi coerenţă în aplicarea sa. Marii Britanii şi Franţei. El nu se mulţumeşte doar cu enumerarea celor trei puterilegislativă. Prim aparte a lucrării prezintă principiul separaţiei puterilor în sata aşa cum este el văzut de filozofii teoreticieni J.ezecutivă.U. În acelaţi timp lucrarea se doreşte a fi o demonstraţie a necesităţii separaţiei puterilor în stat şi abeneficiilor care se răsfrâng asupra cetăţenilor privind stabilirea abuzului de putere. În cea de-a doua parte lucrarea va prezenta o analiză a principiului mai sus amintit aşa cum apare în spaţiul românesc al deceniilor trecute dar şi al momentului. ca John Locke şi Montesque.judecătorească. este extrem de importantă pentru că aceste ţări au un precedent 5 . În această perioadă de efervescenţă creatoare are loc formarea şi cristalizarea statului.-ci merge mai departe.. filozofi şi jurişti. Ideea principală care se desprinde din prima parte a lucrării este aceea că importanşa principiului separării puterilor în stat a fost luată în considerare atât în timpuri istorice deja apuse cât şi în preuznt.Principiul separaţiei puterii în stat Consideraţii introductive La sfârşitul secolului al XVII –lea şi începutul celui următor.

din 1938. Odată cu revoluţia din decembrie 1989. înscriind în documentele sale programatice separaţia puterilor. Acest moment este unul extrem de important cu atât mai mult cu cât statul de drept şi deci implicit şi principiul separării puterilor în stat a devenit pentru România criteriu de aderare la Uniunea Europeană (criteriile de la Copenhaga). Acest lucru este consimţit şi în constituţia din Decembrie 1991. cu atât mai mult cu cât democraţia româneacă este încă o democraţie tânără pentru care principiile statului de drept încep să se contureze mai profund. 6 . România reînnoadă firul rupt al tradiţiilor democratice. Cât priveşte conţinutul părţii a doua a lucrării. a constituţiilor din perioada comunistă şi a Constituţiei româneşti actuale arată că în spaţiul românesc principiul separaţiei puterilor în stat nu a avut o istorie şi o aplicare solidă şi constantă. În 2003 societatea românească a votat prin referendum modoficări la Constituţia din 1991. aceasta prezintă principiul separării puterilor în stat în istoria constituţionalismului românesc. Aşadar societatea românească actuală trăieşte un moment important pentru a scrie despre ceea ce înseamnă separaţia puterilor în stat.Principiul separaţiei puterii în stat democraticatâtz teoretic cât şi practic care constituie un izvor de inspiraţie pentru democraţiile în formare. ca o condiţie sin qua non a instaurării democraţiei şi a statutlui de drept. Analiza constituţiei din 1866. a celei din 1923. chair daca separatia puterilor nu este expres formulată dar atribuţiile lor sunt precis formulate.

” Filosoful grec avea în vedere înfiinţarea uneia sau a mai multor magistraturi speciale. iar a treia este Corpul judecătoresc” În concepţia lui Aristotel. consideră că în fiecare stat trebuie să existe trei puteri: 7 . statul întreg este în mod necesar bine organizat el însuşi. iar pe altele numai unora dintre ei. În lucrarea sa „Essay on the civil gouvernement” (Despre guvernământul civil). ”În orice stat – punea Aristotel .sunt trei părţi. ”Adunarea Generală trebuia să decidă în mod suveran asupra păcii şi a războiului.Aristotel. care deliberează cu privire la afacerile publice.Principiul separaţiei puterii în stat Capitolul I Separaţia puterilor ca teorie în opera lui John Locke şi Montesquieu Problema puterilor în stat a preocupat chiar şi lumea antică.principiul separaţiei puterilor este filozoful şi juristul englez John Locke.”ori a le împărţi şi a le încredinţa pe unele tuturor cetaţenilor. odată bine organizate. confirmarea şi primirea conturilor magistraţilor.pentru a degreva Adunarea Generală de anumite funcţiuni. precum: Adunarea Generală. încheierea şi ruperea tratatelor.mai metodic şi intr-o nouă lumină. constata existenţa în stat a unor organe diferite cu atribuţii precis determinate. atribuţiile şi modul de numire.” Descrierea făcută de Aristotel avea doar semnificaţia unei simple constatări a necesităţilor de organizare a statului elen şi nu putea fi pusă în nici o legătură cu principiul separaţiei puterilor. căruia trebuie să i se hotărască natura. considerat părintele acestui principiu (1632-1704). Corpul Magistraţilor (funcţionarilor) şi Corpul judecătoresc. sau a le încredinţa pe toate unei minorităţi. pronunţarea pedepsei cu moartea. Aceste trei părţi. exilul. a doua este Corpul magistraţilor. în lucrarea sa “Politica”. adoptarea legilor.” Aristotel susţine că „ori a lăsa toate deciziunile în seama corpului politic între. Cea dintâi dintre cele trei părţi este Adunarea Generală. Cel căruia îi revine meritul de a fi cercetat pentru prima dată.

arată că puterea legislativă trebuie să aparţină Parlamentului şi era considerată puterea supremă. el mai adaugă a patra putere. Dar. numită”PREROGATIVĂ”. John Locke recunoaşte că dacă cele trei puteri ar fi întrunite în mâna unei singure persoane. prin Puterea federativă. trebuie să admitem că aceste trei puteri e necesar să fie separate. reprezintă statul în relaţiile internaţionale. de a regla modul în forţele statului pot fi întrebuinţate pentru conservarea comunităţii.puterea federativă sau externă. la titulari independenţi unul de altul.el nu consideră Puterea judecătorească o putere autonomă. să fie încredinţate la persoane diferite. deoarece edita reguli de conduită general obligatorii. ci o include în Puterea legislativă. trebuie să ştim că Locke luase ca model în expunerea teoriei sale. În fine. el se inspira din Constituţia engleză şi fiindcă acolo Camera Lorzilor avea atribuţii de a le judeca. urma să fie încredinţată monarhului. Puterea federativă era încredinţată tot regelui şi avea în competenţa sa dreptul de a declara război.puterea executivă internă. PUTEREA FEDERATIVĂ. 2. Puterea judecătorească o consideră ca făcând parte din Puterea legislativă. care veghează aplicarea legilor.În primul rând. în concepţia sa. Locke înţelege puterea care ar avea dreptul de a declara război şi a încheia pace. de a face şi de a încheia tratate. în caz de pericol. De aceea. limitată la aplicarea legilor şi la rezolvarea unor cazuri care nu putea fi prevăzute şi determinate prin lege. 8 . PUTEREA LEGISLATIVĂ.În formularea pe care o face.Principiul separaţiei puterii în stat 1. Puterea executivă. el a dedus că puterea de a judeca aparţine puterii legiuitoare. 3. În al doilea rând. La prima vedere ar părea cum Puterea judecătorească poate să facă parte din Puterea legislativă. care ar cuprinde atribuţiile puterilor lăsate la discreţia executive. Locke susţine că intr-un stat bine organizat. Locke desparte în două puterea executivă: . PUTEREA EXECUTIVĂ. care are dreptul legiferării. John Locke. puterea de a face legile trebuie să fie încredinţată unor adunări convocate special pentru acest scop. aceasta ar însemna absolutism şi dacă voiam să asigurăm libertatea cetaţenilor. .organizarea politică a statului englez.

într-un timp dat. Locke admite totuşi că acestea pot fi reunite intr-o singură mână. puterea legislativă şi executivă nu trebuia să fie încredinţată în mâna unei singure persoane. era mai degrabă o colaborare a organelor şi o repetiţie a funcţiunilor. se observă ca el nu expune in opera sa o teză abstractă.” Dificultatea acesteia. reclamând o supraveghere continuă cu privire la executarea lor. care nu au între ele nici o subordonare” Pentru Locke. ”pentru a asigura acţiunea guvernamentală o pondere reciprocă trebuie să se instituie între diferitele organe. deoarece. Deşi recunoaşte ca distincte Puterile executivă si cea federativă. adunările trebuie să se separe din nou.” Nu era o separare a puterilor care le-ar fi izolat care ar fi promovat conflicte şi ar fi împiedicat liberul joc al maşinăriei politice. care sunt însărcinaţi să tranşeze litigiile după aceste legi. este totuşi dificil să se separeu şi să se încredinţeze. Astfel Puterea legislativă şi cea executivă trebuie sa fie separate.” Din confruntarea concepţiei lui Locke. În concepţia lui Locke. iar nu prin decrete de circumstanţă. urmând ca ele să se supună legilor pe care le-au adoptat. este de trebuinţă – spunea Locke – ca să existe o putere care veşnic să vegheze la executarea legilor care sunt in vigoare. Leon Duguit arată că. cât o distincţie a puterii legislative de cea executivă. Concluzia lui nu este atât o formulare categorică a separaţiei puterilor. în materie de separaţie a puterilor statului cu organizarea fundamentală a statului englez. ”cine are Puterea legislativă sau suprema putere intr-o republică este ţinut să guverneze prin legi fixe şi stabile.Afirmând că legile dăinuiesc multă vreme. ci prezintă un tablou sugestiv al organizării constituţionale a Angliei.precizează el.Principiul separaţiei puterii în stat După ce au fost adoptate. deoarece “Puterea legislativă este ceea care are dreptul de a determina cum trebuie să fie întrebuinţată forţa statului pentru a proteja comunitatea şi pe membrii săi” 9 . promulgate şi cunoscute de popor prin judecători imparţiali şi cultivaţi. la diferite persoane. Locke o exprima prin greutăţile pe care le implică exercitarea celor două puteri care simultan pretind concursul forţei publice”…ceea ce este aproape imposibil de a încredinţa forţa statului la mai multe persoane distincte. Astfel. Puterea judecătoreasca se înfăţişează mai degrabă ca un accesoriu al puterii legislative. întrucât”dacă puterile federativă şi executivă sunt distincte.

avea să-i aducă autorului celebritatea. avea să fie preluat şi aplicat în mai toate statele dezvoltate.” Influenţat de concepţia lui Locke asupra separaţiei puterilor.căci ar putea să se scutească de a se supune legilor pe care ele le fac. pentru un anumit timp sau pentru totdeauna.”De l`esprit des lois”(Despre spiritul legilor). Lipsit de vedere şi înaintat în vârstă. iar numele său devine de notorietate internaţională. Montesquieu moare la Paris în 1755. iar 1728 devine membru al Academiei franceze. Montesquieu. LEGISLATIVĂ . La elaborarea separaţiei puterilor. adoptă ca model orânduirea de stat a Angliei. la care era predestinat prin naştere. într-o familie de mici nobili sub numele de Charles Louis De Secondat. el a dobândit o serioasă cultură clasică. În întreaga sa carieră a îndeplinit importante funcţii în stat.pedepseşte infracţiunile sau judecă litigiile dintre particulari. dar spiritul său a cuprins întreaga umanitate. În doi ani. care l-a îndemnat la studii de nivel superior. apărută in 1734 şi tipărită pentru prima dată 1748.are dreptul de a face legile. 3. Montesquieu pledează pentru separaţia puterilor deoarece susţine că „atunci când în mâinile aceleaşi persoane sau aceluiaşi corp de dregători se află întrunite Puterea legiuitoare si 10 . Datorită meritelor sale. Născut la 1689. în castelul Le Brede lângă Bordeaux. În felul acesta s-a îndepartat de cariera armelor.Principiul separaţiei puterii în stat Încercând să argumenteze necesitatea separării puterii legislative de cea executive. ca aceea de consilier al parlamentului din Bordeaux în anul 1714 şi de Preşedinte al acestuia 1716. Locke arată că „tendinţa de a pune mâna pe putere ar fi prea mare dacă aceleaşi persoane care au puterea de a face legile ar avea mâni şi puterea să le execute. Capodopera sa. EXECUTIVĂ . Principiul separaţiei puterilor.are dreptul de a declara război sau a încheia pace.sau de a le abroga pe cele existente. 2.hotarându-se să prefere roba de magistrat. este înnobilat cu titlul de baron de „La Brede et de Montesquieu”.El consideră că in fiecare stat trebuie să existe trei feluri de puteri: 1. lucrarea cunoaşte 22 de ediţii. Montesquieu. JUDECĂTOREASCĂ . Montesquieu dezvoltă şi sistematizează într-un mod cu totul original acest principiu de bază al organizării societăţii într-un stat de drept.

”Nu există.” Din analiza raporturilor dintre Puterea legislativă şi Puterea executivă. care deţine puterea. este mai bine reglementată de mai mulţi decât de unul singur. precum şi dreptul de veto asupra puterii legislative pe care Montesquieu îl susţine astfel: 11 . dar acordă o anumită preponderenţă puterii executive.” Separaţia puterilor apărea.nu există libertate. iar judecătorul ar fi şi legiuitor. ”Pe când ceea ce depinde de puterea legislativă. deoarece această parte a guvernământului este mai bine exercitată de unul decât mai mulţi. Pentru Montesquieu „libertatea nu se poate realiza decât prin obstacole în calea abuzului la care ar fi tentat să se dea orice om şi orice organ al statului.”După ce stabileşte atribuţiile suveranităţii celor trei puteri.deoarece se poate naşte teama că acelaşi Monarh sau acelaşi Senat să întocmească legi tiranice pe care să le aplice în mod tiranic. El atribuie Puterea executivă unui monarh. de a abuza de ea. observăm că Montesquieu a avut în vedere o colaborare în sânul puterilor. Montesquieu proclamă necesitatea separării lor.Principiul separaţiei puterii în stat Puterea executivă. iar dacă ar fi îmbinat şi Puterea executivă. libertatea cetăţenilor ar fi arbitrată. Şi pentru acest abuz al puterii Montesquieu recomandă ca „puterea să înfrângă puterea. dacă el ar fi dotat cu prea multă putere. ”Pe când ceea ce depinde de puterea legislativă.libertate dacă Puterea judecătorească nu este separată de cea executivă. Care ar fi motivele care l-au îndemnat pe Montesquieu să recurgă la acest mecanism? În primul rând înclinaţia naturală a omului. în concepţia lui Montesquieu a unicului mijloc de a asigura respectul legilor într-un stat în care era posibilă existenţa unui guvern legal.” Ce s-ar întâmpla dacă cele trei puteri ar fi nedespărţite şi întrunite în mâna unui singur om? Montesquieu arată „dacă Puterea legislativă ar fi unită cu Puterea judecătorească. este mai bine reglementată de mai mulţi.de asemenea. iar libertatea cetăţenilor ar fi cheremul bunului plac al unei singure persoane. judecătorul ar avea forţa unui opresor. Acest lucru este învederat atribuţiile puterii executive de a conclura şi închide sesiunile parlamentului.

nici de o anumită profesiune. nu de magistraţi…” Puterea legislativă şi executivă ar putea fi încredinţată unor dregători permanenţi sau unor corpuri permanente. fiecare fiind mai mult sau mai puţin specializat într-o funcţie. Această independenţă se fondează pe existenţa unor funcţii fundamentale distincte prin natura lor şi care pot să fie exercitate numai separat. separaţia puterilor. devine. Tribunalele nu se puteau înfiinţa decât pe bază de legi. fiecare din aceste corpuri având şedinţele şi dezbaterile sale aparte precum interese şi vederi deosebite. că faţă de Locke şi Moutesquieu care au definit cei dintâi aceste puteri.Principiul separaţiei puterii în stat „Dacă puterea executivă nu avea dreptul de a se împotrivi iniţiativelor corpului legislativ. atribuindu-şi toată puterea pe care o poate dori. iar cealaltă decât în exercitarea unei voinţe generale.” Montesquieu susţine că aceste corpuri care alcătuiesc puterea legislativă trebuie schimbate. înlocuite cu altele după un anumit interval de timp. ca să spunem aşa invizibilă şi nulă. că separaţia puterilor comportă două aspecte bine conturate: 12 . ci trebuie să fie exercitată de către persoane recrutate din rândul poporului. Se consideră. Toate regimurile politice cunosc o diviziune între multiplele organe guvernamentale. Vom observa de asemenea. teoriile care au urmat precum şi cele actuale i-au îndepărtat puţin. limitându-i pe unii prin alţii. Trebuie însă adăugat că de fapt. statul apare natural divizat în mai multe puteri.” Influenţat de modul de organizare a Angliei. ”Puterea judecătorească este de temut de către oameni. În felul acesta. va anihila toate celelalte puteri. nefiind legată de nici o categorie socială.” Puterea judecătorească nu trebuie încredinţată unui senat permanent. că separaţia puterilor este în realitate o justificare ideologică a unui scop politic foarte concret: slăbirea puterii guvernanţilor în ansamblu. ”întrucât ele nu se exercită faţă de un particular. Montesqueu susţine că legiuitoare va fi încredinţată şi corpul nobililor şi corpul ce va fi ales ca să reprezinte poporul. Puterea executivă nu se va amesteca în treburile puterii legiuitoare. acesta ar fi despotică. susţine Montesquieu. ci şi independenţa autorităţilor guvernamentale. Oamenii nu mai au necontenit pe judecători înaintea ochilor şi se tem de magistratură. În felul acesta se ajunge la o primenire a puterii legiuitoare. nu înseamnă numai diviziune. Toţi consideră însă. după cum nici puterea legislativă nu va îngrădi Puterea executivă în acţiunile ei. deoarece. În mod firesc. termenul desemnând odată funcţia şi organul. una neconsistând decât în voinţa generală a statului. de asemenea.

juridică. Astfel. integrată întrun organ distinct este astăzi total abandonată. acestea sunt competenţe care sunt repartizate. două cerinţe apar ca fiind indispensabile pentru apărarea libertăţii individului: -cea de delimitare precisă a atribuţiilor fiecărei categorii de organe. Este fals să considerăm puterile fiecărui organ de stat ca o delegare distinctă a unei puteri superioare dând naştere unor entităţi separate. în sensul în care definim noi această categorie (adică-puterea organizată a unui grup care exprimă în Capacitatea de a exprima voinţa şi a asigura realizarea acesteia prin mijloace specifice organizării societăţii în stat. deţinând în acest scop monopolul creării şi aplicării dreptului). ”Concepţia revoluţiona .arată că puterea de stat este unică şi indivizibilă. În concepţia lui Montesquieu.Principiul separaţiei puterii în stat -separaţia parlamentului vis a vis de guvern -separaţia jurisdicţională în raport cu guvernanţii.care creşte în fiecare putere o fracţiune a suveranităţii. categoric.cea din care doctrina marxistă a făcut călcâiul lui Achile a teoriei separaţiei puterilor în stat este. Acest principiu a apărut ca o armă în mâna acelora ce luptă împotriva monarhiei absolute. Ideile lui Montesquieu sunt foarte clare: într-o ţară nu există mai multe „puteri” statale. Iniţial a fost folosit pentru reducerea autorităţii acestuia . fapt ce permite acestora controlul prin judecători independenţi. sunt repartizate unor categorii distincte de organe. 13 . Mult discutata problemă a existenţei uneia sau mai multor „puteri” în stat .se impune o precizare. Fiecare organ dispune de puterea etatică în plenitudinea ei invizibilă.forţei monarhului opunându-ise puterea adunărilor alese de popor. -cea de colaborare a lor în sensul unei activităţi concernate la nivelul unui popor organizat în stat. Evoluţia explicaţiilor privind teoria separaţiei puterilor în stat În legătură cu forma în care a fost exprimat acest principiu . o chestiune dogmatico . În realitate. G: Burdeau. ci mai multe evident. puterea nu este divizată. 1.precizează el . Este o interpretare a teoriei lui Montesquieu pe care o întâlnim la foarte mulţi autori.

După anii 1910-1930. Anibal Teodorescu în România şi alţii. La capătul acestei evoluţii. Ducrocq în Franţa. regele şi miniştrii săi tind să devină simpli executanţi ai politicii dorite de adunările alese care reprezintă ansamblul naţiunii. deţinător al puterii executive. a fost în mod progresiv restrânsă în favoarea adunărilor alese de popor. În aceste condiţii. deţinută la început. devine din nou o putere. adică la începutul secolului XX. În aceste condiţii şeful statului nu mai are decât o funcţie de reprezentare. din care una este cea judecătorească. Astfel.puterea judecătorească. Montesquieu spre deosebire de John Locke. cea de a judeca este întrun anume fel nulă. o precizare trebuie făcută cuprivire la cantonarea aprecierilor făcute numai la relaţiile dintre executiv şi legislativ şi la ignorarea rolului celei de-a treia puteri în stat . puterea de acţiune. expresia voinţei poporului . „L`etat c`est moi” este înlocuit cu „l`etat c`est nous”. opera adunărilor alese.” Pornind de la această afirmaţie. Nu mai rămân decât două. precum şi de la realitatea existentă în diferite state. în care dependenţa executivului se pare că a atins apogeul începe o epocă care se caracterizează prin faptul că acesta devine inima instituţiilor politice. au susţinut ideea existenţei doar a două 14 . Edictată de parlament. vorbea de trei puteri în stat.Principiul separaţiei puterii în stat Astfel dintre executiv şi legislativ apărea ca un reflex al antogonismului dintre monarh şi popor. mai mult de monarh. O dovadă a întăririi executivului o constituie creşterea prestigiului şi competenţei preşedintelui.este considerată a fi deasupra voinţei monarhului. au fost şi sunt încă mulţi jurişti care neagă caracterul de „putere”autorităţilor judecătoreşti. un stat al cetăţenilor care sunt consideraţi de doctrina franceză ca suverani ai puterii. încât expresia „putere executivă” dispăruse din studiile de drept Constituţional. Adunarea aleasă decide în problemele fundamentale ale naţiunii. puterea executivă. În legătură cu evoluţia raporturilor dintre puteri. legea. În timp. ideile democratice si-au extins sfera de cuprindere si de acţiune. iar miniştrii săi sunt simpli executanţi ai legilor. Astfel el spunea: ”Din cele trei puteri de care am vorbit. dar preciza că dialogul principal se poartă între legislativ şi executiv. etimologic – autoritate care execută. executivul se degradase aşa de mult. iar executivul este redus la rolul său. iar specialişti se ocupau primordial şi prioritar de analiza adunării lor alese.

S-a mers până acolo încât se afirmă că teoria clasică nu mai exprimă realitatea politică. El este convins că teoria constituţională a insistat exclusiv pe separaţia puterilor. am vrea să. În legătură cu puterile existente în stat. dacă el presupune o diferenţiere a organelor. şi cei ce apreciază acţiunea. Gaudemet. 15 . recunoscute până acum şi vorbesc de „alte puteri”. fie în favoarea executivului) şi regimuri care realizează separaţia puterilor. Organele de stat trebuie să depindă unele de altele numai atât cât este necesar formării sau desemnării lor şi eventual exercitării unor atribuţii. În privinţa celei de-a doua poziţii. continuitatea importanţei şi rezonanţei sale sociale şi politice. susţin că astăzi în Occident opoziţia nu se mai manifestă între legislativ şi executiv. diferit de cel care face legea. Potrivit lui Maurice Duverger ”în adevăratul înţeles. B. nu trebuie să se vorbească de o separaţie a puterilor decât în legătură cu regimul prezidenţial. atât timp cât puterea executivă nu ar fi îngrădită de legi şi cât timp legalitatea actelor de execuţie ale puterii executive nu ar fi cenzurată de un organ jurisdicţional. în concepţia unora şi „administraţia” altora. critica teorie clasice. implcă de asemenea colaborarea necesară şi constantă. ele se grupează în regimuri care realizează o separaţie simplă şi regimuri care realizează o separaţie strictă. ne mai putem permite două precizări: sunt autori care vorbesc şi de o a patra putere în stat.ca teorie şi realitatea constituţională. Neumann. Critica teoriei clasice a separaţiei puterilor se înscrie în contextul evoluţiei acesteia. Cât priveşte acesta din urmă. căci regimul parlamentar. amintim că unii autori-precum A. M. între cei care acţionează. Haurian.” Evoluţia separaţiilorputerilor. Duverger arăta că nu vom avea de a face cu o adevărată separaţie a puterilor. ceea ce a dus la neglijarea puterii administraţiei şi puterii birocratice. Teoria separaţiilor puterilor a cunoscut o mare răspândire în secolul al XIX-lea şi a stat la baza clasificării regiunilor în regimuri care practică confuzia puterilor (fie în favoarea legislativului. A. În privinţa celei de-a patra putere „presa”.Principiul separaţiei puterii în stat puteri în stat. amintim poziţia lui F. Cât priveşte conţinutul şi sensurile separaţiei puterilor tot mai des s-a afirmat şi se afirmă că este vorba mai puţin de separare decât de echilibrul puterilor. ca element esenţial al mutaţiilor sociale. Apoi se consideră că de fapt două puteri şi anume: puterea executivă şi puterea legislativă. sunt autori care neagă opoziţia dintre „puterile” identificate. cu identificarea acestora. etc. cuprinde trei mari aspecte şi anume: definirea conţinutului şi sensurile sale.

legislativul ar fi o stavilă eficientă în faţa eventualelor excese ale executivului. trebuie privită cu rezerve ideea în sensul căreia. în sistemul parlamentar englez. de majoritatea absolută în Camera Comunelor (de altfel adevărata putere o deţine comitetul dirigent al partidului învingător în alegeri). Cabinetul concentrează în mare măsură puterea. În regimurile parlamentare. Ideile lui Montesquieu au fost reluate mai târziu de Jean Jack Rousseau în „Contractul Social” şi tratate la un nivel mult mnai superior. De exemplu. Pentru Jean Jack Rousseau. O asemenea frână există numai în regimurile prezidenţiale. această răspundere trebuie văzută prin realitatea că guvernul este al majorităţii parlamentare şi este puţin probabil ca proiectele sale să nu fie adoptate. Dacă în filosofia Secolului Luminilor. 1. în care guvernul răspunde răspunde în faţa parlamentului. separaţia puterilor este contrazisă de realităţi în chiar regimuri recunoscute ca democratice.2 Inlăturarea teoriei separaţiei puterilor în regimurile pluraliste Deşi afirmată. puterea era considerată redutabilă şi ameninţatoare. 1. unde se manifestă o anumită „concentrare” a puterii. aceasta 16 . pentru că el dispune în principiu. puterea legislativă se confundă cu atributele suveranităţii ceea ce înseamnă că ea nu poate fi decât emanaţia de voinţă a întregului popor. de unde rezulta nevoia separaţiei. În regimurile totalitare s-a promovat teza unicităţii puterii de stat. Apoi. teză simplist explicită şi primitiv aplicată. lipsind astfel motivele de separare sau de limitare.Principiul separaţiei puterii în stat deoarece ea a fost înlăturată de regimurile totalitare şi apare depăşită şi învechită în regimurile pluraliste. pretutindeni şi totdeauna.1 Înlăturarea separaţiei puterilor în regimurile totalitare Acest fenomen a avut şi are ca punct teoretic de plecare o viziune diferită asupra funcţiilor puterii. permitând concentrarea puterii şi desfiinţarea democraţiei. în doctrinele totalitare puterea era considerată ca u instrument necesar de transformare. puterea legislativă fiind expresia suveranităţii.

Principiul separaţiei puterii în stat înseamnă că puterea executivă trebuie să fie subordonată celei legislative şi.A. puteri ce sunt legislative. principiul rtezultă implicit. 55. executive. unele înscriu explicit acest peincipiu. rolul lor deosebit în configurarea instituţiilor juridice şi politice. executivă şi judecătorească sunt separate. 1866. În cele mai multe constituţii. Elveţia.U. titularul suveranităţii este poporul. Ea a intrat ăn conştiinţa mulţimilor care au receptat-o ca pe cea mai eficientă reţetă contra despotismului şi în favoarea libertăţii şi democraţiei. 1923. politică şi morală. care continuă să creadă în ea. determină ca astăzi separarea sau echilibrul să nu se realizeze între parlament şi guvern. 1938).2.3). care în art.117). Marea forţă a teoriei separaţiilor puterilor constă în fantastica sa rezonanţă socială. 166. nimic nu-l poate împiedica să denunţe „contractul” în baza căruia el a investit puterea legiuitoare şi să stabilească o altă rînduială conformă cu dorinţa sa. 1.26. şi că deci rămâne o teorie a trecutului. este Constituţia Republicii şi Cantonului Jura. Apariţia puterilor publice.25. 1. 17 . (art. (art. întrucât. însă. judecătoreşti. ci între majoritate şi opoziţie. Manifestându-se rezerva faţă de teoria clasică a separaţiilor puterilor nu trebuie să se interpreteze că ea şi-a pierdut din importanţă şi actualitate. României (Statutul lui Cuza. Dacă examinăm constituţiile statelor lumii vom observa că foarte rar. S. În acest sens pot fi menţionate constituţiile: Spaniei.3 Uzura teoriei separaţiei puterilor Această teorie a fost elaborată într-o perioadă în care nu se înfiinţaseră încă partidele politice şi când principalele probleme puse de putere erau de ordin instituţional. intitulat Separaţia puterilor.” Mai multe constituţii denumesc autorităţile statale ca puteri. Pierre Pactet arată că se constată un decalaj important între declinul unei teorii. Printre constituţiile care menţionează expres acest principiu. spune: “Puterile legislative. Belgiei (art.29. şi pentru clasa politică care persistă în a o evoca.30). care pierde progresiv din forţa şi valoarea sa explicativă pentru că ea nu mai corespunde cu adevărat realităţii şi recepţiuonarea sa de către opinia publică.

autorităţi administrative. alte constituţii nu folosesc termenul de putere. ci cel de parlament. guvern.Principiul separaţiei puterii în stat În fine. 18 . Toate constituţiile statelor democratice realizează însă echilibrul puterilor publice. autorităţi jurisdicţionale etc.

45 19 .”23 Madison. principiul separaţiei puterilor în stat s-a manifestat mult mai puternic în S. Paris. Atît de mult a fost apreciat acest principiu. „Obiectul general al convenţiei – arăta – M. 29 Dezbates of the federal convention. delegatul statului Virginia la dezbaterile de la Philadelphia – este de a găsi un remediu nenorocirilor în care se zbat Statele Unite. Între 1775-1777. P. Prin adoptarea acestui principiu s-a avut în vedere înlăturarea din organizarea de stat americană a supremaţiei organului legislativ. Notes of James Madison. Randolph. iar art. cartea lui Montesquieu „De l’esprit de lois” era una dintre cele mai citite şi mai disputate cărţi din America.Principiul separaţiei puterii în stat Capitolul II Separaţia puterilor în stat conform constituţiilor moderne – SUA. 16 al Declaraţiei Franceze a drepturilor omului şi cetăţeanului a ridicat-o la rangul de principiu esenţial al oricărei constituţii. că trebuie găsit mijloc pentru a frâna această tendinţă din guvernarea noastră.U. 23 24 James W. Antecedentes de la Convention federale de 1787. Le pauvoir executif american en temps de guerre. 1918. spunea că „nici un adevăr politic nu are o valoare intrinsecă mai mare”. Paris. încat „strămoşii Constituţiei atribuiau erorile guvernării necunoaşterii separaţiei puterii. edite par Gaillard Hunt et James Brown Scott.L. Teoria separaţiilor puterilor statului a stat la baza Constituţiei Statelor Unite ale Americii de Nord din 1787 şi a constituţiilor diferitelor state care alcătuiesc această federaţie. pag. Pag. fiecare descoperise sursa lor în dezordinile şi nebuniile democraţiei. Marea Britanie şi Franţa 1. că remontând la originea acestor rele. vorbind despre separaţia puterilor. Garner. ale căror rezultate s-au finalizat prin consacrarea în Constituţia americană a separaţiei puterilor în organizarea de stat. Separaţia puterilor în organizarea de stat a SUA Iniţiat şi fundamentat în Europa lui John Locke şi a lui Montesquieu.”24 Acest mijloc de frânare a fost găsit în principiul separaţiei puterilor care trebuie să furnizeze o barieră despotismului legislativ. 1926. Într-un astfel de climat au loc dezbaterile Convenţiei de la Philadelphia.A.

55 ccl 27 E. care se va compune dintr-un Senat şi dintr-o Cameră a Reprezentanţilor. dând universului simetria şi aranjarea perfectă. pag. ne putem întreba care sunt puterile statului în temeiul Constituţiei ca o reflectare a principiului separaţiei puterilor? În art. Dar. cf. Wilson a numit acest ansamblu de frâne „ o imitaţie inconştientă a teoriei lui Newton. bine echilibrate ( cele două Camere şi Preşedintele) şi Puterea executivă este plasată în două ramuri ( Preşedintele şi Senatul)..”26 Acest sistem de frâne şi contraponderi. cit. op.A. care.Principiul separaţiei puterii în stat În felul acesta. nu ar fi decât o parte al unui sistem mai vast în care statele ar fi contragreutăţile Guvernului federal. a Universului. direct sau indirect. pag. încât nici unul să nu poată să treacă de limitele stabilite de constituţie.M.” „ În această guvernare. unde echilibrul forţelor de atracţie menţine planetele pe orbitele lor. 25 26 Observation sur la Virginie Jefferson.27 Pe bună dreptate. op.U. Puterea legislativă este plasată în trei ramuri distincte. arogându-şi ulterior drepturi şi împuterniciri neprevăzute în Constituţie au devenit în realitate organe ce depăşesc prin atribuţiile lor organul legislativ. i-au fost expuşi Preşedintele şi Curtea Supremă. 60 20 . împotriva unei concentrări progresive a unei puteri în cadrul aceluiaşi organ.”25 În felul acesta. dumneavoastră găsiţi toate frânele pe care cei mai mari oameni politici şi scriitori le-au putut concepe. prefigura. spune Hamilton. în care Preşedintele se opune Congresului.E. se precizează că toate puterile legislative vor fi încredinţate unui Congres al Statelor Unite.Erlick.M. Congresului S. pag251. garanţia cea mai sigură. Erlick. 1 secţiunea I. care trebuia să fie proporţionale cu „ primejdiile unui atac..cit. se ajungea la o repartizare a competenţelor care ar fi interzis unui organ să exercite. o preponderenţă asupra celorlalte. constituţionaliştii de la Philadelphia au făcut apel la aşa numitul sistem al frânelor şi contraponderilor pe care Jefferson îl definea astfel: „ Trebuie ca puterile să fie împărţite şi cumpănite între diferite corpuri. Congresul se opune Preşedintelui şi împreună se opun Tribunalului. Prin înlăturarea acestor neajunsuri. în concepţia constituţionaliştilor de la Philadelphia acordarea mijloacelor constituţionale necesare de separare.

Dar. s-a interzis creşterea numărului membrilor celor două camere. dacă nu a fost cetăţean al Statelor Unite şi dacă nu locuieşte în momentul alegerii în statul în care va fi ales. Camera 21 . Senatul era compus din 2 senatori pentru fiecare stat. în aşa fel ca Senatul să fie reînnoit câte o treime la fiecare 2 ani. În forma sa iniţială. cele din a doua categorie după 4 ani. se stipulează că nimeni nu poate fi ales senator dacă nu va fi atins vârsta de 34 ani. se precizează că odată cu convocarea Senatului după primele alegeri senatorii vor fi repartizaţi pe trei categorii cât se poate de egale. alin. Senatul. fiecare stat are dreptul de a avea în Camera Reprezentanţilor cel puţin un reprezentant. 1 secţiunea III. Dar înn urma primirii de noi state membre ale Uniunii (Alaska în 1958. adoptat de Congres în anul 19?9. Cu toate că senatorii sunt aleşi ca reprezentanţi în Congres. printr-un amendament s-a stabilit alegerea senatorilor prin sufragiu universal al fiecărui stat. cu rol de conducere în cadrul Congresului. din punct de vedere juridic ei nu au nici o răspundere faţă de organul legislativ al statului sau faţă de statul pe care îl reprezintă. numiţi pe o perioadă de 6 ani de către adunările legislative ale statului. Rolul său în Camera Reprezentanţilor este deosebit de important. prin actul „ Cu privire la redistribuirea locurilor în Parlament”. să fie de 7 ani cetăţean al Statelor Unite şi să locuiască în momentul alegerilor sale în statul în care va fi ales. iar cele din a treia categorie după 6 ani.Principiul separaţiei puterii în stat Conform Constituţiei numărul deputaţilor în Camera Reprezentanţilor. În art. numărul mandatelor a crescut la 437. În art. este în funcţie de mărimea populaţiei statului. creat ca formal organ de reprezentare a statelor federale. în această funcţie este ales candidatul cel mai influent al partidului care a obţinut majoritatea în Parlament. 2 secţiunea III alin.3. numeşte membrii comitetelor temporare ale Camerei. îndeplinea funcţia de Cameră Superioară. Membrii Camerei Reprezentanţilor sunt aleşi la fiecare 2 ani. 2. Prin tradiţie. în raport cu mărimea populaţiei.3. După 1913. precizează acelaşi articol daca nu are vârsta de 25 ani. acordă şi retrage cuvântul. Conform art. Insulele Hawai în 1959).1 secţiunea II alin. el conducedezbaterile. Camera Reprezentanţilor alege în prima sesiune a noii legislaturi pe speaker-ul camerei. Mandatele senatorilor vor fi vacante după 2 ani. S-a stabilit atunci că numărul locurilor din Camera Reprezentanţilor să fie fixat la 435. Nimeni nu poate fi membru al Camerei reprezentanţilor.

de a declarea răyboi altor state.U... Senatul are şi el organele. problemele poliţiei. care prin Constituţie este şi preşedintele Senatului şi Preşedintele temporar. de a bate monedă şi a fixa valoarea ei. Constituţia stabileşte competenţa Congresului.U.Principiul separaţiei puterii în stat Reprezentanţilor mai numeşte şi în alte funcţii persoane cu atribuţii mult mai tehnice ca secretarul camerei (clark).U. funcţionează un număr însemnat de comitete permanente.A. 22 . Astfel Camera Reprezentanţilor are atribuţii exclusive de iniţiativă legislativă în materie de legi financiare. etc.U. forţele armate. după un raport oficial. de a organiza şi folosi forţele poloţieneşti în scopul traducerii în viaţă a legilor uniunii. Cele mai importante funcţii sunt Vicepreşedintele S. Camera Reprezentanţilor şi Senatul sunt ajutate în activitatea lor de un aparat funcţionăresc de 4000 de angajaţi. etc. enumerând în art. care îl înlocuieşte pe Preşedintele S. Comitetele sunt constituite din 10 până la 51 de membri. Aceste comitete permanente realizează. precum şi a modelelor străine. de a organiya şi folosi armate a S. Constituţia conferă unele atribuţii de competenţă specială a uneia sau a alteia din cele două Camere.A.A. secţiunea IX stipulează interdicţia Congresului de a emite legi cu putere retroactivă.A. de a stabili regulile generale cu privire la cetăţenia S. Rolul lor este adesea decisiv pentru viaţa sau sucombarea unor proiecte de lege. de a întreţine servicii de poştă a statelor. Atât în Camera Reprezentanţilor cât şi în Senat. de a institui şi de a acorda titluri mobiliare. de a reglementa comerţul exterior şi dintre statele federaţiei. La rândul său. 90% din toată activitatea Congresului în materie legislativă şi joacă un rol esenţial în pregătirea legilor.I.. ca: pentru credite. precum şi alte încălcări ale dreptului internaţional..U. de a stabili sancţiuni pentru falsificarea monedelor naţionale.U. de a contracta împrumuturi în numele S. În afara competenţei generale. de a stabili şi sancţiona infracţiunile în marea deschisă..A. ofiţer de poliţie. impozite directe şi indirecte. Art. atunci când este pus în imposibilitatea de a-şi exercita funcţiile. de a stabili impozite anuale pentru mărfuri transportate de la un stat la altul.1 secţiunea VIII atribuţiile sale: de a stabili şi percepe diferite taxe.A. capelanul. Preşedintele comitetului conduce dezbaterile şi reglementează procedura în comitetele respective. de a întreţine armate de uscat şi flote şi de a stabili regulile de organizare a forţelor armate a S. afaceri externe.

A. aprobă numirile în funcţii publice.Principiul separaţiei puterii în stat Art. să determine poziţia acestora faţă de anumite proiecte de legi.U. judecă în conformitate cu procedura impeschiamentului. în condiţiile prevăzute de Amendamentul 12 al Constituţiei. după ordinea înregistrării.1. secţiunea VII. pe Preţedintele S.A. În conformitate cu Regulamentul Camerei şi cu regulile consfinţite de practică. La a doua lectură a proiectului de lege au loc discuţiile propriu-zise. ei încearcă şi adeseori reuşesc. pe baza recomandărilor acute de Comitetul permanent. În timpul discutării proiectelor de legiîn cadrul Comitetelor permanente. proiectele de legi sunt supuse celor „trei lecturi”. proiectul este înaintat Camerei Reprezentanţilor care. alege pe Vicepreşedintele S. locul în care lobbiştii îşi desfăşoară activitatea. cu înţeles de culoar. Denumirea lor provine de la cuvântul englez lobby. Pentru a deveni legi.U. precizează că acel proiect de lege. ţi care implică. privind ridicarea de venituri. ca şi pentru celelalte proiecte de legi. Lobbismul este una din faimoasele practici ale votului în Congresul S. 23 . va trebui să fie emis de Camera Reprezentanţilor. „Dar.U.A. îl programează pentru a intra pe ordinea dezbaterilor. potrivit intereselor cercurilor pe care le reprezintă. proveniţi din foşti membri ai Congresului sau dintre funcţionari ai aparatului de stat. Lobbiştii sunt oameni cu experienţă în materie legislativă. în mod simbolic.” Camera Reprezentanţilor are dreptul de a alege. Competenţa specială a Senatului este mai întinsă decât a Camerei Reprezentanţilor: ratifică tratatele încheiate cu alte state. Senatul poate contribui şi transmite propunerile sale pe calea amendamentelor. În cea de-a treia lectură are loc votarea proiectului. proiectele trebuie votate în fiecare din cele două Camere şi promulgate de Preşedintele S. lobbiştii exercită puternice presiuni asupra membrilor care fac parte din comitetele respective.. După ce Comitetul îşi încheie discuţiile asupra proiectului. În relaţiile pe care le au cu membrii Camerei Reprezentanţilor sai ai Senatului. pronunţându-se favorabil sau nu.U. precum şi dreptul de a porni urmărirea judiciară după procedura impeschiamentului.A..

partidul care întruneşte majoritatea voturilor trimite pe toţi electorii statului respectiv. Numărul electorilor aleşi de fiecare stat este egal cu numărul de deputaţi şi senatori pe care îl are statul respectiv în Congresul S. Procedura desemnării candidatului se împarte în două momente succesive: mai întâi se desemnează candidatul fiecărui partid în cadrul statelor. sunt trimise Senatului. Delegaţii desemnaţi se reunesc apoi în „convenţie”. Conform Constituţiei.1 Puterea executivă Aplicând cu fermitate principiul separaţiei puterilor în stat.U. Constituţia S.A. Preşedintele şi Vicepreşedintele sunt aleşi de către naţiune prin intermediul unui sistem complex.A. Campania electorală se încheie cu alegerea Preşedintelui şi a Vicepreşedintelui de către un corp de electori constituit astfel: partidele care participăla alegerile electorale afişează listele electorale în cadrul fiecărui stat. a creat Instituţia Preşedintelui. el este înaintat Preşedintelui pentru a fi promulgat. Voturile electorilor sunt trimise Congresului care procedează la numărarea lor la 6 ianuarie a anului următor. pentru a desemna candidatul partidului. Ceremonia instalării oficiale a Preşedintelui şi a Vicepreşedintelui nou ales are loc la 20 ianuarie. în prima marţi din luna noiembrie. Electorii aleşi se întrunesc în prima luni după cea de a doua zi de miercuri din luna decembrie în capitala S.A. În ipoteza că nici unul dintre candidaţi nu obţine această majoritate.Principiul separaţiei puterii în stat Camera Reprezentanţilor discută şi votează cele mai multe proiecte de legi şi numai după aceea. Ea începe oficial în prima zi de luni din septembrie şi durează aproximativ două luni. care funcţionează pe două planuri: desemnarea candidaţilor de către partidele politice şi acela al alegerii între candidaţii celor două partide. Votul se acordă întregii liste. Potrivit prevederilor constituţionale Preşedintele urma să aibă o poziţie egală cu cea a Congresului. În felul acesta. este ales candidatul care întruneşte majoritatea absolută a votului electorilor. una pentru fiecare partid. 1.U. în prezenţa ambelor camere.U. şi votează pe Preşedintele şi pe Vicepreşedintele dintre candidaţii propuşi de Convenţiile celor două partide. alegerea 24 . Alegerea electorilor se face la o dată fixă. Din momentul în care proiectul a obţinut votul celor două Camere.

Principiul separaţiei puterii în stat Preşedintelui o face Camera Reprezentanţilor din rândul celor trei candidaţi care figurează pe lista candidaţilor şi au întrunit cel mai mare număr de voturi. Alegerea şefului executivului de către popor prin sistemul electorilor prezidenţiale nu a fost prevăzut de Constituţia de la Philadelphia. La origine organele legislative ale statelor desemnau electori prezidenţiali. Dar, în prima jumătate a secolului al XIX- lea diverse state au acordat cetăţenilor lor dreptul de a desemna electorii prezidenţiali. Prin urmare, din patru în patru ani, electorii prezidenţiali votează pentru alegerea Preşedintelui şi a Vicepreşedintelui. Potivit Constituţiei, în forma sa iniţială, Preşedintele era în mod nedefinit reeligibil. Dar Washington a refuzat un al treilea mandat şi această decizie a fost considerată ca un precedent imposibil de încălcat. Preşedintele Franklin Roosevelt a luat asupra sa responsabilitatea de a încălca regula stabilită de Washington, pe motive de circumstanţe excepţionale în care se găsea S.U.A., şi va beneficia de patru alegeri succesive. Prin amendamentul 22 votat în 1947 şi aplicat în 1951 s-a interzis Preşedintelui de a ocupa această funcţie mai mult de două mandate. Faţă de prerogativele Preşedintelui, Vicepreşedintele are un rol mai modest, el îndeplinind acele atribuţii pe care i le încredinţează Preşedintele. Cu toate acestea, instituţia Vicepreşedintelui este importantă pentru că atunci când postul de preşedinte devine vacant prin deces sau demisie, Vicepreşedintele devine Preşedintele ţării. El îşi va exercita prerogativele până la expirarea mandatului Preşedintelui căruia i-a succedat. Conform amendamentului 22 „dacă Vicepreşedintele ocupă funcţia de Preşedinte peste doi ani în cursul mandatului predecesorului său, nu va putea fi ales pentru funcţia de Preşedinte decât o singură dată.”

1.1.1. Atribuţiile Preşedintelui
Conform Constituţiei, Preşedintele este şeful executivului, fiind totodată şeful statului şi al guvernului. Constituţia americană nu cuprinde dispoziţii cu privire la guvern. Practica a stabilit existenţa Cabinetului sau a Guvernului şi a Biroului Preşedintelui ca organe principale ale executivului. Guvernul este format din miniştrii secretari de stat, numiţi de Preşedintele S.U.A. cu acordul Senatului.

25

Principiul separaţiei puterii în stat Secretarii de Stat conduc fiecare câte un Departament de stat şi răspund pentru activitatea lor numai în faţa Preşedintelui S.U.A., în virtutea principiului incompatibilităţii funcţiei de secretar de stat cu cea de membru al Congresului. Cabinetul execută dispoziţiile date de Preşedinte şi este consultat în diferite probleme, fără însă a lua hotărâri. Preşedintele S.U.A. este singura persoană care adoptă hotărâri. Biroul Preşedintelui a fost creat în 1939 de către Franklin Roosevelt şi s-a dezvoltat sub preşedinţia lui Truman. Biroul Preşedintelui se compune din mai multe servicii: Cancelaria Casei Albe, cuprinzând 30 de colaboratori apropiaţi ai Preşedintelui. Prin intermediul Cancelariei, Preşedintele ţine legătura cu Congresul, cu şefii unor organe centrale administrative, cu presa, etc. fiscal: Consiliul Consultanţilor Economici – format din trei consilieri care pregătesc Consiliul Securităţii Naţionale, care coordonează toate deparetamentele civile şi raportul economic semestrial asupra stării Uniunii. militare şi care lucrează în domeniul apărării şi securităţii naţionale. Ca şef al Statului, Preşedintele reprezintă S.U.A., în relaţiile cu alte state, numeste cu avizul si consimtamantulSenatului ambasadorii si consulii, procedeaza la recunoasterea de state, incheie tratate internationale sub rezerva aprobarii acestora cu 2/3 din numarul senatorilor prezenti, amana si gratiaza pedepse pentru crime si delicte contra securitatii S.U.A.(dreptul de gratiere fiind limitat la incalcarile legilor statului federal) este comandantul supreme al armatei. In calitatea sa de sef al puterii executive, Presedintele executa Constitutia, legile, tratatele si deciziile Curtii Supreme si are dreptul regulamente. Fara a putea intervene in activitatea de legiferare, Presedintele are unele prerogative constitutionale care ii permit sa influenteze activitatea Congresului, controlul sesiunilor Congresului, dreptul de veto suspensiv asupra legilor votate de Congresul S.U.A., dreptul de a trimite mesaje celor doua camere. Conform art.1 sectiunea IV alin.2, Congresul S.U.A. se reuneste cel putin o data pe an. Biroul Bugetului, consultat de preşedinte la întocmirea bugetului şi a programului

26

Principiul separaţiei puterii în stat Potrivit prevederilor constitutionale, Presedintele are dreptul ca in situatii extraordinare sa convoace cele doua Camere in sesiuni speciale, sau numai una dintre ele, mod normal Senatul. Presedintele adreseaza Congresului mesaje cu privire la starea Uniunii. Cele trei mesaje adresate de Presedinte Congresului sunt: Mesajul cu privire la starea Uniunii ; Mesajul bugetar ; Mesajul economic ; Aceste trei mesaje constituie cadrul de baza al actiunii executivului. Incepand cu secolul XX asistam la o multiplicare a mesajelor prezidentiale. Presedintele Franklin Rooesvelt a accentuat importanta mesajelor adresate organului legislativ, iar presedintele Wilson a facut din mesajul cu privire la “ starea Uniunii” un veritabil program legislative. Rupand traditia instaurata cu peste 100 de ani in urma, Presedintele Nixon nu a trimis Congresului nici un mesaj cu privire la “ starea Uniunii”, ci o serie de teme sau mesaje care inainte formau capitole ale mesajului presidential. Un alt procedeu prin care Presedintele poate actiona asupra Congresului este dreptul de veto. Prin urmare, cand un proiect de lege este votat de Congres, inainte de a obtine putere de lege, el trebuie supus Presedintelui spre aprobare. dispune de patru facultati : - Semneaza, dupa care billul devine lege ; - Retine billul la el fara sa-l aprobe. La exprimarea unei amanari de 10 zile(duminicile sunt exceptate, cu incepere de la prezentarea sa) si daca Congresul este in sesiune billul devine lege, chiar atunci cand el nu a imbracat semnatura Presedintelui. Abtinerea valoreaza acceptarea. - Retine billul in fata lui sau il pune in buzunarul sau-veto-ul de buzunar. Daca Congresul isi suspenda lucrarile inainte de trecerea celor 10 zile lucratoare si daca Presedintele nu a semnat billul in acest interval de timp, proiectul de lege cade. - Dezaproba billul si-l trimite insotit de obiectiile sale Camerei in care el a fost initial votat(veto-ul direct) Veto-ul de buzunar, cum este denumit el, nu a fost prevazut de Constitutie in termeni expresi ca un veto absolut. Cat priveste veto-ul direct, art.1, sectiunea VII, alin.2 precizeaza ca Presedintele are un drept de veto suspensiv asupra legilor votate de organul Primind proiectul de lege, Presedintele in

27

Principiul separaţiei puterii în stat legislativ. Dupa ce legile sunt adoptate de ambele Camere, trebuie sa fie inaintate Presedintelui, care isi da acordul prin semnarea si publicarea lor in buletinul oficial. In ipoteza in care Presedintele exprima rezerve asupra unor legi adoptate de Congres, el are dreptul ca in termen de 10 zile de la votarea legii sa o restituie organului legislativ cu un mesaj explicativ. Aceasta procedura obliga Congresul sa reia in dezbatere proiectul de lege si numai in cazul in care ambele Camere o voteaza din nou, cu o majoritate de 1/3. Presedintele este obligat sa o semneze. Conform art.2 sectiunea II, Presedintele are dreptul de a incheia tratate cu avizul si ajutorul Senatului. In istoria executivului american au fost perioade cand aceste prevederi constitutionale au fost eludate. Asa de exemplu, Presedintele Roosevelt a semnat singur conventiile de la Teheran din 1943, de la Yalta si Postdam din 1945. Constitutia de la Philadelphia a creat o functie executiva dar preverile referitoare la Presedinte sunt generale, nedefinite si ambigue. Asa cum declara fostul presedinte American Thomas Wilson “Presedintele are libertatea atat dupa lege, cat si dupa constiinta sa fie un om cat de mare poate”, indicand in acest fel intreaga gama a posibilitatilor pe care le are Presedintele S.U.A. in exercitarea functiilor sale.

1.2. Puterea Judecatoreasca In art.3 sectiunea I din Constitutia S.U.A. se stipuleaza ca “puterea judiciara in S.U.A. se exercita de catre Curtea Suprema si de Curtile inferioare pe care Congresul le va infiinta”. In S.L.T.A. a fost creat un system complex de instante, locul principal fiind detinut de Curtea Suprema. Judecatorii de la Curtea Suprema sunt in numar de 9, sunt numiti de Presedintele S.U.A. la propunerea si cu aprobarea Senatului, dintre care avocatii cu un stagiu de cel putin 10 ani. La instanta de recurs si apel, Curtea Suprema judeca recursurile si apelurile date de celelalte instante federale. Ca instanta de fond, judeca infractiunile comise de reprezentantii

28

sunt prevazute de Constitutie in art. precum si alte litigii in care una din parti este un stat membru al federatiei.U. Ca persoane care determina principiile fundamentale ale politicii de stat. Ca persoane insarcinate sa distribuie impartial justitia. Adresandu-se Curtii Supreme . care isi deriva puterea de la oameni.controlul constitutionalitatii legilor revine Curtii Supreme de Justitie. ale puterii legislative sau ale partilor interesate. Puterea judiciara este considerata ca elementul cel mai stabil al separatiei puterilor in stat. Fara sa procedeze in prealabil la o verificare a competentei sale.3 sectiunea II. Marbury solicita Curtii Supreme sa emita o ordonanta care sa oblige pe ministrul afacerilor externe sa execute numirea. ministrul republican al Afacerilor Externe. pe care a declarat-o ilegala. care refuzase sa exercite numirea. Burns si Peltoson sustin ca judecatorii intrunesc intr-o singura persoana pe tehnicienii juristi si pe politicieni. 29 . afirmand ca este neconforma cu legea fundamentala si. in consecinta nula. dupa plecarea lui Adams. Aceasta prerogativa a Curtii Supreme are la baza un precedent judiciar. deoarece influenta politica asupra acesteia.Principiul separaţiei puterii în stat diplomatici si consulari. cele referitoare la reprezentantii diplomatici si consulari si acelea unde una dintre partile litigiante este statul. este cea mai mica. ci fiind anulata ca neconstitutionala. urmare a procesului Marbury contra Madison. in conformitate cu legea. Procesul era pornit de Marbury. Marbury ii atribuie gresit competenta de a decide in calitate de instanta de fond. cat si a guvernului. ar fi fost extinsa. numit intr-un post la Ministerul Afacerilor Externe de catre presedintele federalist Adams cu putin inainte de expirarea mandatului sau prezidential. Potrivit Constitutiei S. unul dintre presedintii Curtii de Justitie a caracterizat controlul constitutionalitatii. Apoi. declarandu-se necompetenta dar nu in virtutea dispozitiilor legii din 1789. judecatorii trebuie sa respinga din punct de vedere politic si sa dea seama in public de activitatea lor. pe care le reduce la doua categorii de litigii. judecatorii nu trebuie sa depinda de capriciile puterii executive. Marshall. impotriva lui Madison. Curtea Suprema a examinat actiunea lui Madison.A. pretinzand ca prin fond. Curtea Suprema a respins si actiunea lui Marbury. a procedat la o examinare in conformitate cu Constitutia.

Rolul Curtii Supreme este foarte important pentru ca avand in competenta sa controlul constitutionalitatii legilor prin intermediul caruia o lege votata de Congres si promulgata de Presedinte devine inaplicabila. Dar presedintele Roosevelt s-a impus in fata Curtii Supreme reusind sa aprobe demisia a doi din cei noua judecatori. 30 .si solutionarea cauzelor privind incalcarea normelor care ii stabilesc competenta. numiti pe viata de catre Presedinte si confirmati de Senat. Judecatorii Curtii Supreme sunt inamovibili.Principiul separaţiei puterii în stat Curtea Suprema nu face decat sa-si exercite puterea judiciara ce i-a fost conferita de Constitutie si sprijinita pe principiul separatiei puterilor in stat. Presedintele a modificat compozitia Curtii numind noi judecatori care au fost mai retinuti in a declara ca neconstitutionale actele Congresului. Ulterior. dintre care cei mai redutabili.

. Preşedintelui . 31 .Curtea S.Biblioteca Congresului .Comisiei Federale de Comerţ.U.Consiliul Naţional pentru .A.A.Principiul separaţiei puterii în stat SEPARAŢIA PUTERILOR ÎN S.Imprimeria Guvernamentală . .U.U.Curţile Districtuale ale S.Biroul Casei Albe .A. Interne . CONSTITUŢIA Executivul Autoritatea judecătorească Preşedintele . . .Biroul pentru ştiinţă şi tehnologie . . Legislativul Congresul Senatul Camera reprez. .Departamentul Justiţiei . . .Departamentul Afacerilor . şi Bunăstării .Departamentul Sănătăţii.Comisia Federală Pentru Comunicaţii . DEPARTAMENTE . .Centrul Federal Judiciar . . . paterne . Educaţiei . Umaniste .Departamentul Comerţului Dezvoltării Urbane.S.Comisia pentru energie Atomică . .Arhitectura Capitolului .Biroul pentru situaţii de pericol . Transporturilor .Grădina Botanică S. .Biroul pentru orientare S.Comisiei Comerţului Interstatal. economică .U.Administraţiei Seviciilor Generale. .N.Curţi teritoriale . .Curţile de Appel ale S.Departamentul Muncii . . .Biroul Executiv al . Import-export . .Biroul de Management şi . .A.Departamentul Apărării . . .Administraţia Creditelor agricole .Banca Americană ptr. pentru vamă şi Buget . .Fundaţia Naţională pentru Arte şi Ştiinţe .Agenţia de informaţii a S.U.Departamentul Locativ şi al .Curtea pentru vama a S. Guvernatorii : .Departamentul de Stat .A. .Departamentul Agriculturii .Biroul Reprezentanţilor speciali pentru negocieri comerciale .Agenţia pentru Protecţia Mediului Înconjurător . . . . Aeronautică şi Spaţiu Cosmic .Consiliul pentru Aeronautică Civilă . .A. . BIROURI ŞI INSTITUŢII INDEPENDENTE .U.Comisia Federală pentru Asigurări .A.Curtea Supremă a S.A. . .U. .Biroul pentru politica în domeniul telecomunicaţiilor. .U.U.U.Curţile pentru plângeri ale S.U.U. . .Curtea pentru taxe al S.Conferinţa administraţiei a S. . .Administraţia Veteranilor .A. . . . Economici . . .Biroul administrativ al Curţilor .A.Departam.A.Consiliul pentru Politica Economică Internaţională .Departamentul Finanţelor . .A.Consiliul Consilierilor .A.Biroul General de Presă .Districtul Columbia .Biroul pentru relaţii interguvernamentale . .A.

Dreptul statuar ocupa o pozititie prioritara printre multitudinea de izvoare ale Constitutiei engleze. In sfarsit. Sistemul constitutional britanic este prezentat de doctrina engleza ca expresia cea mai inalta a democratiei parlamentare clasice.Principiul separaţiei puterii în stat 2. Ele sunt cuprinse in dreptul statuar (statute law) si in dreptul judiciar (common law). Aceasta concluzie. Habeas Corpus si Billul drepturilor. in principiul separatiilor puterilor. 32 . Fiind adoptate cu multe secole in urma. Spre deosebire de dreptul statuar. in obiceiul constitutional (conventional rules) precum si in asa numitele norme constitutionale (advisory). cum mai este denumit de constitutionalistii englezi. isi gaseste sorgintea in conceptia doctrinei. care fiind asezat la baza organizarii de stat ar asigura suprematia Parlamentului si principiul dominatiei dreptului. Obiceiul constitutional apare in doctrina engleza ca un izvor deosebit de important al Constitutiei engleze. comun pentru intreaga Anglie. un drept cu totul nou. Dreptul judiciar sau al precedentelor. Constitutia Marii Britanii este formata din mai multe categorii de norme juridice. In doctrina engleza ele sunt cunoscute sub denumirea de « Bibliliile » Constitutiei engleze Magna Charta libertatum. Wade si Philips considera ca obiceiul constitutional reprezinta « totalitatea normelor si obiceiurilor dupa care trebuie sa se conduca acei care dirijeaza munca aparatului administrativ ». Astfel. care dateaza din 1215. alcatuind asa numitul drept comun. El este alcatuit din statute in intelesul de acte legislative adoptate de Parlament. Separatia puterii in organizarea de stat a Marii Britanii Anglia nu are o Constitutie in intelesul stiintific de act fundamental unic. Conform doctrinei engleze. care sa cuprinda normele ce reglementeaza organizarea ei social-politica. obiceiul constitutional este nescris. ele au inceput sa piarda din importanta lor specifica. prin care se elogiaza Constitutia engleza. 1679 si 1689. este format din totalitatea hotararilor date de instantele judecatoresti. Constitutionalistii englezi acorda notiuni de obicei constitutional un sens foarte larg.

iar in unele cazuri. dar numai proiectele provenind din initiativa guvernuluiau au cea mai mare sansa de a deveni legi. el este inmanat spre dezbatere si aprobare Camerei Lorzilor. legea cu privire la Parlament din 1949. Legea din 1911 a stabilit ca eventualele neintelegeri se rezolva in cele din urma in favoarea Camerei Comunelor. Montesquieu.Principiul separaţiei puterii în stat In forma sa initiala. 33 . Aparatul de guvernare era astfel creat incat sa reflecte colaborarea lor. Puterea legislativaeste reprezentata de cele doua Camere ale Parlamentului : -Camera Comunelor -Camera Lorzilor Proiectele de legi trimise Parlamentului se impart in trei categorii : -Proiecte de legi cu caracter general (public bills) -Proiecte de legi cu caracter financiar (financiar sau mone bills) -Proiecte de legi cu caracter particular. se stabilea o colaborare constanta intre seful statului si Parlament. Astfel. De altfel. Camera Lorzilor are dreptul de a propune amendamente prin care daca sunt aprobate de Camera Comunelor. prin intermediul Cabinetului care. Ultimele doua sunt proiecte ce contin reglementari de interes local sau privesc interesele unor persoane fizice sau organizatii particulare (particular bills). care au fractiuni in Parlament pentru a ajunge la o intelegere. spunea ca « elles sont forcees d’aller de concert ». puterea legislativa sa aiba dreptul de a judeca. trebuie sa aiba drept de veto asupra puterii legislative. Modelul clasic al acestui regim il reprezinta Marea Britanie. Daca proiectul de lege. dupa ce urmeaza procedura prevazuta pentru Camera Comunelor. a intrat in viguare fara a avea consimtamantul Camerei Lorzilor. proiectul este trimis monarhului pentru semnare si devine lege. pe de alta parte. In situatia in care Camera Comunelor nu accepta schimbarile propuse de Camera Lorzilor se face apel la conducatorii partidelor politice. este aprobat de aceasta. pe de o paret impartea conducerea Guvernului cu seful de stat si. referindu-se la cele trei puteri. sistemul politic englez realiza o separatie suplaa puterilor. Puterea executiva spunea el. Dreptul de initiativa legislativa apartine oricarui membru a Parlamentului. era responsabil din punct de vedere politic in fata Parlamentului.

Millian si nu pe R. In conceptia medievala. l-a numit ca succesor in aceasta functie pe Harold Mc. inspira doar politica cabinetului. dar este garantia in aceasta tara. care detinuse functia de prim loctiitor in Cabinetul lui Eden. Cresterea continua a prestigiului Coroanei a mers paralel cu dezvoltarea imperiului. in urma demisiei lui Eden din postul de prim ministru. Nici un bill nu devine lege daca nu primeste sanctiunea regala. “ Folosirea Coroanei la capacitatea ei demna este incalculabila.. in 1856. noul prim-ministru trebuie sa detina o majoritate in Camera Comunelor sis a posede capacitatea de a forma un cabinet. dar el poate influenta in mare masura aceste hotarari.. spunea : « Coroana in aceasta tara reprezinta in mare masura mai mult decat a insemnat vreodata in istorie. Suveranul trebuie. Cand Seful Cabinetului decedeaza sau isi prezinta demisia. sa accepte hotararile guvernului.fiindca ea nu este ultima veriga a imperiului care este parasit. in Anglia prezenta guvernului englez nu ar izbuti si ar disparea’’. dupa revolutia burgheza Coroana isi obtine puteri de la Parlament. Pentru aceasta. Un exemplu de alegere a primului ministru de catre monarh a fost cel al Reginei Elisabeta a II a care.. Buttler. Dar monarhul mai are si alte prerogative. monarhul trebuie sa aleaga persoana care ii va succeda. avand un singur rol de observator. de persoana care intruchipand in mod simbolic puterea suprema in stat. Coroana exercita un drept propriu. Jaques Chartenet considera ca monarhul este lipsit in mod efectiv de putere.impotriva multor racile care au afectat si au chinuit aceste tari ».Principiul separaţiei puterii în stat 2.1. Puterea executiva In Marea Britanie puterea executiva este alcatuita din: -Coroana. 34 . -Cabinet. in ultima instanta. Bagehot analizand scopul si rolul monarhiei in Marea Britanie. Fara ea. W. Una dintre cele mai importante prerogative ale Coroanei consta in dreptul de a-l numi pe primul ministru. fara a o influenta in mod activ..

primul ministru dispune de puteri foarte largi. singurul membru care nu face parte dintr-un partid ».este numit de Coroana din randul conducatorilor partidelor politice care intrunesc majoritatea in Camera Comunelor. Monathul dispune de dreptul de a dizolva Parlamentul. si totodata. cat si ai Guvernului. -Ministrul Apararii . El stabileste problemele ce sunt aduse spre examinare Cabinetului si determina intreaga politica a acestuia. fiind consultat intotdeauna la numirea sefului politiei. sunt numiti de primul ministru care. Ministrii care exprima pareri divergente fata de hotararile sale sunt obligati sa demisioneze. -Ministrul Finantelor . -Ministrul Comertului. -Ministrul Afacerilor Interne . el este factorul decisiv in guvernarea statului si sfatuitorul confidential al Coroanei. Monarhul intretine stranse legaturi cu departamentele apararii si manifesta un interes traditional pentru activitatea Politiei londoneze. la randul sau. Aceste largi prerogative ale monarhului l-au determinat pe Jenings sa spuna ca « regele este un membru al cabinetului. Primul ministru isi alege colaboratorii. -Ministrul pentru problemele commonwealth-ului si al coloniilor . Titlul de prim ministru apare pentru prima oara intr-un document oficial din 1878. in mod curent dintre membrii partidului al carui lider este. Seful Cabinetului are datoria sa informeze in permanenta asupra tuturor problemelor importante. -ministrii care nu fac parte din Cabinet. In compunerea Cabinetului intra titularii departamentelor mai importante : -Ministrul Afacerilor Externe . Prin contactul direct cu monarhul. Atat membrii Cabinetului. Membrii guvernului englez sunt de doua categorii : -ministrii membri ai Cabinetului . Sef al Guvernului si Cabinetului. In dreptul constitutional englez se face distinctie intre Cabinet si Guvern.Principiul separaţiei puterii în stat Coroana aproba toate numirile ministeriale. In domeniul financiar. atat membrii Cabinetului cat si ai Guvernului. cand Benjamin Disraeli semna « Tratatul de la Berlin » in calitate de prim ministru al Angliei. dreptul de initiativa legislativa apartine in exclusivitate 35 .

in acest sens. sub numele de « Year booke ». legea obiceiului. care controleaza. In primul rand. Ele se deosebeau si de Curtea Cancelariei precum si de Curtile Ecleziastice. 36 . are intelesul de lege scrisa sau statute « status law ».2. Libertatea judecatorilor este ingradita. continua si astazi : Curtea Bancii Regelui. limitata mai intai de simtul de dreptate existent in popor. Deasupra celor trei Curti de drept comun se gasea lordul cancelar. care in aceasta perioada nu era un jurist laic. de obicei un episcop. sub o forma sau alta. Sa precizam insa. Atat vechile Curti de drept comun. 90% din legile votate in cursul unei legislaturi sunt iesite din proiecte depuse de catre guvern. sentintele magistratilor. in care se judeca atat dupa regulile dreptului comun. Apoi sunt colectiile hotararilor emise de Curti. de comitate si ocoale. Autorul precizeaza ca exista in jurul la aproximativ 1000 de volume. Puterea judecatoreasca Trebuie sa precizam ca in dreptul englez. ci un cleric.Principiul separaţiei puterii în stat Cabinetului. Lordul cancelar era socotit minstrul de justitie. In al doilea rand. Deci. desi in Anglia nu exista propriu zis un departament al justitiei. In competenta Cabinetului intra o serie de atributii care ii asigura in fapte intietatea fata de Parlament. ca toate aceste Curti apartineau Regelui. pe calea opiniei publice. adica puterii centrale. pastrate inca din secolul al XVII. precum si de Tribunalele municipale. pe care le consultau avocatii pentru a se orienta asupra normelor de judecata dupa dreptul obiceiului. deosebindu-se in aceasta privinta de Curtile locale. ceea ce se intelege prin « common law ». cat si Curtea Cancelariei au fost desfiintate prin legile din 1873 si 1875 si a luat nastere Inalta Curte de Justitie. legea statuara reprezinta numai o parte din normele dupa care se calauzeste justitia.lea. Curtea Tezaurului. are semnificatia de lege comuna sau. cat si dupa regulile echitatii. cuvantul « lege » are mai multe intelesuri. In timpul lui Henric al III-lea se gaseau deja cristalizate cele trei Curti princiare care. si de la Henric al VIII-lea sub numele de « raports ». 2. Membrii de rand ai Parlamentului nu au dreptul sa aduca modificari proiectelor de legi financiare. de pe timpul lui Eduard I.

puterea judiciara este « delegata judecatorilor alesi pe timp limitat de popor ». apropiat monarhiei. In articolul 16 din declaratie se spunea ca : « In societatea in care garantarea drepturilor nu este garantata si separatia puterior nu este determinata nu exista Constitutie ». executiva si judecatoreasca. deosebeste existenta a trei puteri : legislativa. puterea legislativa « este delegata unei Adunari Nationale. din 16 august 1789. autorii Constitutiei nu au urmat modelele Marii Britanii sau ale S. prin prevederile art. in mod liber alesi de catre popor. Separatia puterilor in organizarea de stat a Frantei Inainte de a fi inscris in Constitutia de la 1791 principiul separatiei puterilor. competentele Adunarii Nationale sunt : Constitutie). permite sau interzice intrarea trupelor straine pe teritoriul Frantei. Potrivit Constitutiei. Ea este permanenta si se reinnoieste din doi in doi ani. Dupa cum se observa.3.4. decreteaza crearea sau suprimarea sarcinilor publice . in virtutea art. Art. stabileste si repartizeaza impozitele .U. puterea executiva « este delegata regelui pentru a fi exercitata sub autoritatea sa si de catre ministri si alti agenti responsabili » . 2 precizeaza ca problemele pacii si ale razboiului nu pot fi hotarate « decat printr-un decret al Corpului Legislativ dat la propunerea formala a regelui si sanctionatde el » . Conform art. a fost consfintit intr-un mod deosebit de categoric prin « Declaratia drepturilor omului si cetateanului ».2 din 37 .Principiul separaţiei puterii în stat 3. repartizeaza contributia directa intre departamente . dispune de dreptul de urmarire penala a ministrilor sau altor functionari de stat acuzati de incalcarea normelor constitutionale ori de complot impotriva statului (art.A. in sfarsit.. compusa din reprezentanti temporari. intitulat « Puterile publice ». pentru a fi exercitata prin ea » . in propune si decreteaza legile . de teama ca nu cumva cea de a doua Camera sa se transforme intr-un organ reactionar. Constitutia de la 1791 incredinteaza puterea legislative unei singure Camere.5. Titlul III din Constitutia din 1789.

O lege votata in trei legislaturi consecutive. de alianta si de comert pe care le supune ulterior spre ratificare Adunarii Nationale. dupa al treilea vot se considera din oficiu ca aprobata de lege. numeste pe ofiterii superiori. se precizeaza in capitolul V art. O asemenea prevedere era favorabila monarhului deoarece putea sa amane punerea in aplicare pentru un timp in care nu erau excluse schimbari in punctele de vedere ale Adunarii Nationale.6 stipuleaza ca puterea executiva nu poate face nici o lege.3 stabilind ca « nici un tratat nu va avea efect decat in urma ratificarii ». Ea singura dezbate si adopta legile pe care le supune spre aprobare regelui. regele numeste si revoca pe ministri. Adunarea Nationala ratifica tratatele de pace. de alianta si de comert. 3. nici chiar provizorie. nici sa suspende executarea legilor ». incheie si semneaza tratate de pace.Principiul separaţiei puterii în stat sfarsit. Regele numeste si acrediteaza pe ambasadori. In Constitutia de la 1791 numai Adunarea Nationala are initiativa legilor.1 si 2). justitia organiza institutia arbitrajului ca mijloc de rezolvare a litigiilor dintre cetateni. cat si ale regelui. Deasupra tuturor instantelor civile sau 38 .1. Potrivit atributiilor sale. « ci numai proclamatii conforme cu legile pentru a ordona sau permite executarea lor ». Constitutia a decretat infiintarea unei Inalte Curti Nationale. Puterea judecatoreasca Constitutia de la 1791 a incredintat aceasta putere judecatorilor. El consta in dreptul regelui de a refuza sanctiunea legilor votate de catre Adunarea Nationala. art.2 al aceluiasi capitol stabileste ca tribunalele nu pot « sa se amestece in exercitiul puterii legislative. care judeca crimele politice calificate astfel de Adunarea Nationala. Puterea executiva suprema este incredintata regelui. Puterea judiciara. este comandant suprem al armatei si al flotei.1 « nu poate in nici un caz sa fie exercitata de Corpul Legislativ sau de rege ». Art. Art. In materie civila. In virtutea prevederilor constitutionale. monarhul dispune de un drept de veto suspensiv. precum si pe functionarii superiori(capitolul IV. El nu are initiativa legilor si nu poate decat sa recomande un obiect atentiei corpului legislativ. dar numai pentru un anumit timp. art.

numit direct de catre Corpul Legislativ. Consiliul Executiv nu avea nici un fel de initiativa a legilor . articolul 1). la fixarea anuala a cheltuielilor publice etc. organism ales de masele populare. Corpul legislative “va fi format dintr-o singura Camera si reinnoit in fiecare an”.masele au recurs la alegerea unui Comitet Central.1. care le fixa si competenta in domeniul administratiei de stat. Titlul V din Constitutie inseamna existenta Consiliului Executiv al Republicii compus din sapte ministri si un secretar. Camera a reusit sa impuna Adunarii Legislative arestarea regelui si proclamarea republicii. Membrii Consiliului Executiv nu puteau fi revocati de catre Corpul Legislativ. Conform art. art. care manifesta toleranta fata de regalitate. art. deoarece pe langa el mai functiona un Corp al Agentilor Principali si ai Administratiei generale. Prima Constitutie republicana (a girondinilor) nu enunta. articolele 22-30). si puteau fi pusi sub acuzare de catre acesta in cazul unor prejudicii aduse statului (titlul V. Aceasta a fost insarcinata cu conducerea miscarii revolutionare. In virtutea art. sectiunea I. Urmare a neintelegerilor care au avut loc in sanul Adunarii Legislative (organ ales in baza Constitutiei de la 1791).girondinii si iacobinii. articolul3). Intre cele doua grupuri de stanga.3. conducerea si inspectia armatelor terestre si navale si in general tot ceea ce avea legatura cu apararea tarii tine de competenta Consiliului Executiv.4 precizeaza ca este insarcinat « de a executa si a face sa se execute toate legile sidecretele votate de Corpul Legislativ ». Exercitiul puterii legislative apartine in intregime Corpului Legislativ (titlul I sectiunea II. Acestia din urma reusesc sa impuna 39 . Dar nici sub acest aspect nu era un organ de stricta executie.s-au conturat anumite divergente soldate de asta data cu victoria iacobinilor. Constitutia a stabilit ca organul legislativ adopta legi si decrete (titlul VII sectiunea II.6 desemneaza actele Corpului Legislativ cu privire la stabilirea anuala a fortelor terestre si navale la interdictia sau trecerea trupelor straine pe teritoriul francez. in mod expres separarea puterilor in organizarea de stat a Frantei. Locul Adunarii Legislative a fost preluat de Conventie. denumit Camera Revolutionara a Parisului.Principiul separaţiei puterii în stat penale se afla Tribunalul de Casatie care se pronunta asupra modului in care au fost sau nu respectate formele procesului. Sub denumirea de decrete. Membrii sai nu se alegeau din randurile Corpului Legislativ si erau admisi sa dea citire unor memorii sau explicatii in legatura cu anumite probleme de stat in fata acestuia din urma.

Dispozitiile art.Principiul separaţiei puterii în stat propria lor Constitutie din 24 iunie 1793.22 din aceasta Constitutie prevede ca « garantia sociala nu poate exista daca impartirea puterilor nu este stabilita. art. membrii lor fiind alesi de aceeasi electori. pentru aceeasi perioada. Consiliul executiv exercita conducerea si supravegherea administratiei generale. Noua Constitutie declara in mod expres ca la baza sa se afla principiul separatiei puterilor. format din 5 membri numiti de Corpul Legislativ (135). Art. care reglementeaza formarea Directoratului. ceea ce indica o tendinta de stabilitate a executivului.77). Cat priveste Consiliul celor batrani. Durata mandatului pentru Directorat era de cinci ani. nu puteau fi aplicate decat incepand cu anul al noualea al Republicii. Constitutia a incredintat Directoratului 40 . Ei erau desemnati numai dintre cetatenii care au indeplinit functia de membru al Corpului Legislativ sau de ministru.55). cu reinnoirea unei treimi (art. 27 iulie 1794.44. art. daca limitele lor nu sunt fixate si responsabilitatea functionarilor publici nu este asigurata ». In art. ajungandu-se la o anumita specializare si determinare de competenta in interiorul aceluiasi organ.39) competenta Corpului Legislativ isi pastreaza aceleasi atributii pe care le avea in Constitutia girondinilor (art. alesi de organul legislativ din numarul de persoane desemnat de Adunarile Electorale din fiecare departament. Consiliul Executiv nu mai era un simplu agent de executie. Intre cele doua organe nu exista nici o deosebire.53-55). indivizibil si permanent (art. el este alcatuit din 24 de membri. Politica economica. Constitutia a separat legislativul in doua Consilii : -al celor 500. Daca modul de desemnare a celor doua Consilii este acelasi. Conform Constitutiei din 1793 ( iacobina).46 se precizeaza ca. -al batranilor. nici prin delegati puterea executiva sau judiciara ». Separatia puterilor a mers mult mai departe. Consiliul celor 500 are initiative legilor si adopta textele (art. in schimb competentele sunt diferite. Corpul Legislativ « nu poate exercita nici prin el. Corpul Legislativ fiind unic. Puterea executiva a fost incredintata Directoratului.86 ii rezerva dreptul de a aproba sau a respinge rezolutiile Consiliului celor 500. financiara si militara a iacobinilor a generat o serie intreaga de contradictii culminand cu lovitura de stat din Thermidor.35. unde se remarca o intarire a sistemului unicameral.

In virtutea art. « Separatia puterilor. se precizeaza in art. redactata si publicata de Consiliul celor 500(art.267). Initiativa legislative apartinea atat deputatilor. nici dreptul de veto si nu putea retrimite pentru o noua deliberare (art.1.43. Presedintele dobandea importante prerogative ca: 41 . Franta a cunoscut o noua Constitutie. Constitutia din 4 noiembrie 1848 incredinta puterea executiva Presedintelui Republicii ales pe o perioada de 4 ani (art. Puterea judecatoreasca a fost incredintata judecatorilor. Constitutia anului III exprima o maxima separare a puterilor si era opusa celei girondine si iacobine. Directoratul nu avea initiativa legilor.75). cat si ministrilor care actionau in numele Presedintelui Republicii. este prima conditie a unei guvernari libere ».1. se stipula in art.20 puterea legislative era delegate Adunarii Nationale. El era consultat asupra unor proiecte de legi prezentate de guvern sau din initiativa parlamentara (art.50.75). « Poporul francez.45).recrutati din randul Tribunalului de Casatie si din jurati numiti de catre Adunarile Electorale ale Departamentelor. 3. Acuzatiile aduse de Corpul Legislativ impotriva propriilor sai membri sau fata de membrii Directoratului executiv sunt judecate de Inalta Curte de Justitie.203). Iar prin art. favorabila conlucrarii si unitatii dintre legislativ si executiv. Judecatorilor le este interzis sa se amestece in exercitiul puterii legislative.22 precizeaza ca « functiile judiciare nu pot fi exercitate nici de Corpul Legislativ. nici de catre puterea executiva ». Consiliul de Stat era prezidat de Vicepresedintele Republicii si era compus dim membrii numiti de Adunarea National ape o durata de 6 ani (art. Ea era compusa din 5 judecatori si 2 acuzatori nationali. deleaga puterea executiva unui cetatean care primeste titlul de Presedinte al Republicii ».Principiul separaţiei puterii în stat problemele interne si externe.144-147).Separatia puterilor de stat conform Constitutiei Republicei a II-a In perioada Revolutiei de la 1848. fortele armate. numirea si revocarea ministrilor. nici sa citeze in fata tribunalelor administrarii pentru actiuni legate de functiile lor(art.19. Inalta Curte de Justitie nu se forma decat in virtutea unei proclamatii a Corpului Legislativ. Ei nu pot sa hotarasca sau sa suspende executia legilor. numirea conducatorilor armatei. Art.

64 el numea si revoca ministrii. iar Ludovic Napoleon Bonaparte devine imparatul francezilor. declara razboi. al Consiliului de Stat.1940). s-a produs lovitura de stat. Alegerile prezidentiale din decembrie 1848 au adus la conducerea statului pe ludovic Napoleon Bonaparte.Principiul separaţiei puterii în stat . Presedintele Republicii guverna cu ajutorul ministrilor.6). Legislativul nu prea influenta cu nimic executivul. terestre si navale. agentii diplomatici. Adunarea de la Bordeaux a votat 3 legi principale care stau la baza Constituţiei din 1875: Legea de Organizare a Senatului şi a Camerei. care a avut loc în condiţiile desfăşurării războiului franco-prusac (1871. prefectii. . Trei ani mai tarziu.dreptul de a negocia si ratifica tratatele. in urma careia Adunarea Legislativa si Consiliul de Stat au fost dizolvate. comandantii armatei. fara insa de a le comanda personal. sub denumirea de Napoleon al III-lea. cu exceptia cazurilor ce erau de competenta tribunalelor speciale.Consiliul de Stat. incheia tratate de pace. 42 .2. Corpul Legislativ. Puterea judecatoreasca se exercita de catre judecatori numiti de Presedinte. 3. Erau subordonati presedintelui nu numai ministrii care alcatuiau Guvernul ci si Senatul. procurorii generali si alti functionari superiori. cu precizarea ca « nici un tratat nu este definitiv decat dupa ce a fost aprobat de Adunarea Nationala ». Initiativa legislativa o avea Presedintele. Constitutia acorda executivului puteri discretionare. Separaţia puterilor de stat în timpul celei de-a III-a Republici Al doilea Imperiu a fost lichidat în urma Revoluţiei din septembrie 1870. intocmea regulamente si emitea decrete necesare pentru executarea legilor (art. Prin “senatus-consultus” din 7 noiembrie 1852 a fost proclamat Imperiul. la 2 decembrie 1851. cu partciparea juratilor. La 14 ianuarie 1852 s-a dat Frantei o noua Constitutie.dreptul de a dispune de fortele armate. de alianta si de comert. Guvernarea Republicii Franceze era incredintata pe 10 ani lui Ludovic Napoleon Bonaparte.3). Tot presedintele Republicii comanda fortele armate. al Senatului si al Corpului Legislativ (art.56). Conform art.1. Presedintele promulga legile in numele poporului francez (art.(art.53).

împreună cu membrii celor două Camere. aşteptând monarhia. El era penal şi politic iresponsabil. Preşedintele Republicii nu putea fi destituit ănainte de termen. prin condiţiile de aplicare.2 Puterea executivă În noua Constituţie. ca să vorbim direct. în fine. ea va rămâne în vigoare 65 de ani. dacă autorii săi înţeleseseră să stabilească în Franţa un regim parlamentar echilibrat. Aceste legi exprimau compromisul dintre cele două curente. Acceptată de către o Cameră. în majoritate monarhistă ea a stabilit Republica – paradox prin durata sa. 43 . promulgă legile şi are dreptul de a dizolva Camera Deputaţilor cu avizul Senatului. Preşedintele Republicii se alege de către Senat şi Adunarea Deputaţilor. nu este Constituţia mai paradoxală ca cea a Republicii a III a. “În toată istoria noastră constituţională. monarhist şi republican. Republica a fost concepută în 1875 ca soluţie provizorie. ca un fel de regent. Votată contra inimii şi aproape cu titlul de soluţie provizorie. Legea cu privire la raporturile dintre Guvern şi Parlament. care să formeze un document coerent. Paris. fără revizii fundamentale. reunit în Adunarea Naţională. prin aplicarea ei s-a ajuns în fapt la primatul Parlamentului şi. paradox prin conţinutul său. La nouvelle constitution et le regime politique de la France. în afara cazurilor de înaltă trădare (art. ci 3 legi constituţionale din 24 februarie. cu posibilitatea de a fi reales (art.Principiul separaţiei puterii în stat Legea de organizare asupra puterilor publice. veghind asupra tronului viitorului rege. al Camerei Deputaţilor. Paradox. dar şi preocuparea reprezentanţilor curentelor amintite de a-şi asigura conducerea în noua formă de stat. spunea Jean Chatelain.”38 3. căci. Paradox prin forma sa. 2 din Legea din 5 februarie 1875). Constituţia acordă o largă competenţă Preşedintelui: 38 are iniţiativa legilor. pag. Durata mandatului preşedintelui era de 7 ani. 1959. în special. 6 din Constituţie). 25 februarie şi 16 iulie 1875. atribuţiile şefului statului asupra responsabilităţii sale şi a miniştrilor săi. Jean Chatelain.54. precum şi inviolabilitatea deputaţilor şi senatorilor. nu se află Constituţia de la 1875. preşedintele.

ci de miniştrii săi. Preşedintele supraveghează executarea legilor. Criticat de presa radical-socialistă pentru intervenţiile sale în luptele directe dintre partide. se întruneau sub preşdinţia Preşedintelui Consiliului de Miniştri.Principiul separaţiei puterii în stat are dreptul de a negocia şi a ractifica tratatele şi a le aduce la cunoştinţa Camerelor. Puterea executivănu este reprezentată de preşedintele iresponsabil. Preşedintele avea dreptul să declare starea de asediu. Dacă proiectul de lege a fost votat a doua oară de către Parlament. în urma avizului Consiliului de Miniştri. îşi exercită controlul asupra armatei. Miniştrii. iar atunci când dorea să se adreseze Parlamentului o făcea prin intermediul unui minister. care delimita riguros neimplicarea Preşedintelui în activitatea guvernamentală. Preşedintele Republicii promulgă legile în luna care urmează de la transmiterea lor de către Guvern. putând cere Parlamentului să reia dezbaterile asupra unui proiect de lege. Miniştrii erau răspunzători nu numai de actele contrasemnate. Un exemplu tipic de amestec al preşedintelui în activitatea Guvernului o întâlnim în timpul Preşedintelui Millerand. În cazul în care Parlamentul nu era în sesiune. Constituţia de la 1875 a creat incompatibilitatea între mandatul de deputat/senator şi funcţia de Preşedinte. Puterea legislativă a fost încredinţată celor două Adunări: Camera Deputaţilor şi Senatul. Preşedintele este obligat să promulge legea în termen de o lună de la al doilea vot al parlamentului sau în termen de trei zile pentru legile urgente. Preşedintele nu avea dreptul de a ţine discursuri în Cameră sau Senat. care răspunde pentru activitatea sa în faţa Parlamentului. Adevărata putere executivă aparţine Cabinetului. Millerand s-a văzut constrâns să demisioneze. Avea dreptul de veto suspensiv pe timp de o lună. El nu a ezitat să declare în 1923 că va uza de toate mijloacele de a combate legea electorală. care îi citea mesajul. 44 . numeşte şi revocă funcţionarii civili şi militari. dar şi de discursurile şi mesajele Preşedintelui. Conform Constituţiei de la 1875. numiţi şi revocaţi de către Preşedinte. Preşedintelui Republicii îi este interzis să se amestece în activitatea guvernamentală.

aceasta trebuia să fie voatată în termeni identici de cele două Camere ale Parlamentului. În felul acesta rolul Primului Ministru a crescut considerabil.2. La fiecare 3 ani se reînoia 1/3 din numărul lor.1. Competenţa Senatului era aceeaşi cu a Camerei Deputaţilor. aleşi pe viaţa de Adunarea Naţională. Guvernul a evoluat către o cvasidictatură. care avea un rol mai mult consultativ. 3. Iniţiativa legislativă aparţine Parlamentului şi Preşedintelui Consiliului de Miniştri (titlul II. dar a inclus în preambulul său articolul 16 din “Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului” din 1789: “Orice societate în care garanţia drepturilor nu este asigurată. Către sfârşitul celei de a treia Republici. Constituţia acorda Senatului dreptul de a se constitui în Curte de Justiţie pentru judecarea cauzelor privitoare la siguranţa statului. Adunarea Naţională era aleasă pe perioadă de cinci ani. Separaţia puterilor în organizarea de stat în timpul celei de a-IV-a Republici Constituţia din 27 octombrie 1946 nu a prevăzut în mod expres principiul srparaţiei puterilor. 45 . puterile Parlamentului diminuîndu-se în favoarea Cabinetului. cu excepţia probelemelor financiar bugetare. unde proiectele de legi erau depuse mai întâi la biroul Camerei. iar Consiliul Republicii pe o perioadă de trei ani. art. urmînd ca la viitoarele alegeri senatorii să devină electivi pe o durată de 9 ani.” Puterea legislativă era compusă din două Adunări: ADUNAREA NAŢIONALĂ şi CONSILIUL REPUBLICII. iar dintre senatori 75 erau inamovibili. guvernarea sa. nici separaţia puterilor determinată nu are Constituţie. Iniţiativa legilor aparţinea Preşedintelui Republicii şi membrilor Parlamentului. Pentru a putea fi promulgată legea. Prin legea din 9 decembrie 1874. realizându-se pe baza decretelor legi.5). instituţia celor 75 de senatori a fost suprimată.Principiul separaţiei puterii în stat Deputaţii pentru cameră erau aleşi pentru o durată de 4 ani. Republica a-IV-a a înlocuit Senatul cu Consiliul Republicii.

prezidează Înaltul Consiliul al Uniunii Franceze. controlează activitatea Guvernului. Preşedintele are următoarele prerogative: prezidează Consiliul de Miniştri. prezidează Consiliul Superior al Apărării. demisie ori altă împrejurare (art. După expirarea celor 100 de zile de la adoptare textului de lege de către Adunarea Naţională. 45 din Constituţie reglementează procedura de numire a Preşedintelui de Consiliu. Art. Consiliul Republicii acea atribuţii mult mai restrânse faţă de Adunare în condiţiile care un proiect de lege era respins de către Consiliul Republicii şi remis spre dezbatere şi aprobatere Adunării Naţionale. 29 din Constituţie stipulează că Preşedintele Republcii este ales de Parlament pe o perioadă de 7 ani şi nu poate fi reales decât o singură dată. Prerogativele Adunării Naţionale sunt: examinează şi votează bugetul. Puterea executivă este reprezentată de către preşedintele Republicii şi Guvern. Art. poate obilga Cabinetul să demisioneze în mod colectiv. Preşedintele Adunării devine cu noua Constituţie unul dintre personajele cele mai importante a Republicii. se impune voinţa acestuia din urmă. participă la alegerea preşedintelui Republicii.Principiul separaţiei puterii în stat Articolul 13 din Constituţie precizează că Aunarea singură votează legile şi desfiinţează practica guvernării pe baza de decrete legi. Consiliul de Miniştri este format din Preşedintele acestuia şi miniştri. 46 . după consultările prealabile cu partidele politice şi confirmările Parlamentului. precizând că la începutul fiecărei legislaturi acesta este desemnat de către Preşedintele Republicii.41). În noua Constituţie. ratifică şi denunţă tratatele internaţionale. El asigură interimatul Preşedintelui Repulicii în cazul în care locul acestuia rămâne vacant prin deces. Preşedintele Republicii promulgă legile în termen de 30 de zile de la data votării lor de către Parlament. prezidează Consiliul Superior al Magistraturii. investeşte pe Preşedintele Consiliului. prezidează Comitetul Constituţional.

1. Proiectul de lege eleborat de Guvern trebuia să cuprindă următoarele principii: sufragiul universal este sursa puterii. iar dacă locul de Preşedinte al Consiliului de Miniştri rămânea vacant prin deces. ea este reglementată de art. Pentru prima dată inamovibilitatea magistraturii este ridicată la rangul de principiu constituţional. dispune de iniţiativă legislativă.3 Puterea judecătorească Constituţia din 1946 recunoaşte puterea judecătorească ca fiind o putere independentă. 47 din Constituţie: elaborează programul de guvernare.3. iar ca Vicepreşedinte pe Ministrul de Justiţie. separând-o astfel de puterea executivă. urmând ca aceasta să fie aprobată printr-un referendum în afara Parlamentului. demisie sau orice alt motiv. asigură conducerea forţelor armate. 47 . Numirea magistraţiolr se face de către Preşedintele Republicii. Cât priveşte competenţa Consiliului de Miniştri. contrasemnează actele Preşedintelui Republicii. Separaţia puterilor în organizarea de stat a Franţei în timpul Republicii a V-a Criza politică agravată şi de războiul Franţei împotriva Algeriei a determinat Adunarea Naţională a Franţei să aducă la 1 iunie 1958 în fruntea Guvernului pe generalul DeGaulle. 3.Principiul separaţiei puterii în stat Preşedintele Consiliului de miniştri şi miniştrii aleşi sunt numiţi prin Decret Prezidenţial. Adunarea Naţională a împuternicit Guvernul să elaboreze proiectul noii Constituţii. asigură executarea legilor. la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. În sfârşit Preşedintele Consiliului de Miniştri putea delega puterile sale unui ministru. Consiliul de Miniştri însărcina pe unul dintre membrii săi să exercite în mod provizoriu această funcţie. 3. Consiliul Superior al Magistraturii. are ca Preşedinte pe Preşedintele Republicii. compus din 14 membrii.

6 din Constituţie prevede că Preşedintele Republicii este ales pe o perioadă de 7 ani. poate pronunţa dizolvarea Adunării Naţionale.8 din Constituţie. Constituţia acordă Preşedintelui dreptul de a dizolva Adunarea Naţională.citat. Preşedintele poate evita Parlamentul în activitatea legislativă prin supunerea proiectului de lege referendumului la propunerea guvernului sau a celor două Camere. op. 16 a stabilit un regim special “de stare de criză” sau.2. alcătuit din deputaţi. Art. (art. derivau puterea legislativă şi executivă. Prin legea din 6 noiembrie 1962 s-a stabilit că preşedintele este ales de un Corp electoral special. Autoritatea judecătorească trebuie să rămână independentă pentru a asigura respectul libertăţilor esenţiale definite şi prin “Declaraţia Drepturilor Omului”. În favoarea independenţei puterilor statului s-a pronunţat şi generalul DeGaulle în discursurile sale din 16 iunie 1946: “Toate principiile şi experienţele cer ca puterile statului. Art. 12 completat cu art.. Guvernul trebuie să fie responsabil în faţa Parlamentului. 19. să fie net separate şi puternic echilibrate”. Puterea executivă Preşedintele veghează la respectarea Constituţiei. membrii ai Parlamentului. cum spunea A.3. precizează că Preşedintele Republicii. puterea legislativă şi executivă trebuie să fie separate. ai Consiliilor Generale şi ai Adunărilor Teritoriale. Constituţia consacră principiul iresponsabilităţii Preşedintelui în virtutea căruia el nu poate fi tras la răspundere pe cale politică pentru acţiunile sale. este garantul independenţei naţionale şi a integrităţii teritoriului.13). prin sufragiul universal. “a acordat Preşedintelui posibilitatea de a exercita o dictatură temporară în perioadă de urgenţă” 39 39 Andre Hauriou. 3. fără aprobarea Parlamentului. legislative.Hauriou. În conformitate cu art. numeşte şi schimbă la propunerea primului ministru pe membrii guvernului.700 48 . după consultarea Primului Ministru şi a preşedinţilor adunărilor. executive şi judecătoreşti.Principiul separaţiei puterii în stat din sufragiul universal sau din instanţele alese prin el. Preşedintele Republicii numeşte pe primul Ministru. Art. pag.

Pentru a uza de prerogativele art.Principiul separaţiei puterii în stat Formularea art. Guvernul Art. Consiliile şi Comitetele Superioare ale apărării naţionale. Din cei 9 membri numiţi de Consiliul Constituţional. Preşedintele Republiciitrebuia să consulte oficuial pe primul-ministru. 20 din Constituţia de la 1958 precizează că: Guvernul determină şi conduce politica naţiunii. Constituţia a stabilit că Preşedintele Republicii nu poate să numească miniştrii şi să pună capăt activităţii lor decît la propunerea primului-ministru. Este responsabil în faţa Parlamentului. pe preşedinţii adunărilor şi Consiliul Constituţional.13 acordă Preşedintelui Republicii dreptul de a semna ordonanţele şi decretele deliberate de Consiliul de Miniştrii. Art. Dispune de forţa armată. Aceste consultări îmbracă mai mult forma unor avize. Preşedintele Republicii prezidează şedinţele Consiliului de Miniştrii. fără a da loc la dezbateri. Preşedintele Republicii trebuia să îndeplinească două condiţii: independenţa naţiunii să fie ameninţată.16. Consilliului Superior al Magistraturii şi ale Comitetelor cu caracter temporar. Preşedintele comunică cu Adunarea Parlamentului prin mesaje prezidenţiale. care nu pot obliga pe Preşedintele Republicii.16 are la bază ideile generalului DeGaulle – de întărire a puterii executive. funcţionarea regulată a puterilor să fie întreruptă. 49 . Conform art. El trimite mesajul său adunărilor pentru a fi citit. 3 sunt numiţi de Preşedintele republicii iar ceilalţi 6 fiind aleşi astfel: 3 de către Preşedintele Adunării Naţionale şi 3 de către Preşedintele Senatului. Preşedintele Republicii îşi exercită o anumită influenţă asupra Curţii Constituţionale. Preşedintele Republicii desemnează şi pe Preşedintele Consiliului Constituţional. În sfârşit. Mesajul Preşedintelui conţine cele mai importante probleme de politică internă şi externă.56 din Constituţie.

Consiliile Interministeriale reunesc miniştrii interesaţi în reglementarea unor probleme anume determinate.4. În al doilea stadiu de examinare preliminară în comisii. 3. Iniţiativele Parlamentare.34. primul-ministru poate să suplinească pe Preşedintele Republicii. El singur angajează responsabilitatea Guvernului în faţa Parlamentului în legătură cu un program de politică generală. cerând în acest scop Senatului aprobarea de rigoare.3. care iau în mod tradiţional numele de “prpuneri de legi”. Procedura discutării proiectelor de legi începe prin trimiterea acestora Comisiilor permanente ale Parlamentului. Primulministru poate sesiza Consiliul Constituţional atunci când consideră că o lege votată de Parlament nu este conformă cu Constituţia. precum şi de membrii Adunării naţionale.3. Ele nu pot să trateze decât probleme care sunt enumerate în articolul 34 din Constituţie. Consiliul de Miniştrii reuneşte pe toţi membrii guvernului sub preşedenţia şefului de stat. Din reglementările constituţionale trebuie reţinută distincţiaa dintre Consiliul de Miniştrii. În mod excepşional.ministru. este rezervat activităţii Parlamentului. Puterea legislativă Titlul V al Constituţiei de la 1958.Principiul separaţiei puterii în stat Constituţia de la 1958 a creat incompatibilitatea între funcţia guvernamentală şi mandatul de parlamentar. este responsabil de apărarea naţională. Consiliul de Cabinet se reduce la pregătirea problemelor ce urmează a fi discutate şi a hotărârilor ce trebuie să fie luate de către Consiliul de Miniştrii. Iniţiativa legislativă aparţine. El asigură executarea legilor. sunt depuse de către membrii Senatului. Guvernului şi membrilor Parlamentului. Guvernul 50 . Consiliul de Cabinet şi Consiliile Interministeriale. în virtutea unei delegaţii exprese. 3. deopotrivă. art. Aceste consilii sunt prezidate fie de primul ministru fie de şeful statului. are dreptul de iniţiativă legislativă şi dreptul de a emite regulamente.3 Competenţa guvernului Activitatea Guvernului este condusă de primul.

Consiliile de conciliere a conflictelor de muncă. Curtea de conturi. dar nu a fost adoptat de către două camere. Tribunalele de Comerţ. ci unei comisii adhoc (art. Consiliul Constituţional. litigiile dintre particulari şi administraţiile publice. dupoă o nouă lectură. din partea Adunării Naţionale şi a Senatului. În Franţa există o pluralitate de organe de judecată: Înalta Curte de Justiţie. judecă regularitatea conturilor publice. egal în importanţă cu Guvernul şi Parlamentul. de a o statua în mod definitiv. Guvernul poate. competentă în privinţa Preşedintelui Republicii şi a membrilor Guvernului. Titlurile 8 şi 9 din Constituţie stabilesc normele fundamentale cu privire la competenţa şi organizarea Consiliului Superior al Magistraturii şi a Înaltei Curţi de Justiţie. În sens strict. care judecă înalta autoritate a Consiliului de Stat. Tribunalele Militare.Principiul separaţiei puterii în stat poate cere examinarea proiectelor de legi nu numai în Comisiile permanente. puterea judiciară nu cuprinde decât jurisdicţiile plasate sub controlul Curţii de Casaţie. Guvernul poate să provoace reunirea unei comisii mixte.5. Teribunalele Administrative. Puterea Judecătorească Magistratura sau ansamblul organelor cărora le aparţine puterea de a judeca nu a fost considerată în Franţa ca formând un corp autonom.43). să ceară primei. Dacă după două lecturi ale textului în dezbateri. În ipoteza în care nu s-a relizat compromisul de cître comisie sau a fost realizat. 3. care judecă constituţionalitatea legilor parlamentare. Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii se limitează la: prezentarea de propuneri pentru numirea judecătorilor Curţii de Casaţie şi al primului Preşedinte al Curţii de 51 .3. figurează jurisdicţii specializate ca: Juriul în materie criminală. Prin acestea. cele două Camere nu au căzut de acord.

Principiul separaţiei puterii în stat Apel. SEPARAŢIA PUTERILOR ÎN FRANŢA 52 . câte 12 membrii titulari şi câte 6 supleanţi pe toată durata legislaturii. Înalta Curte de Justiţie este alcătuită dintr-un număr egal de membrii aleşi de către fiecare din cele două Camere ale Parlamentului. Preşedintele Republicii. a membrilor Guvernului. precum şi a cetăţenilor simpli pentru crime excepţionale contra securităţii statului când sunt complici cu unii membrii ai Guvernului. Membrii Curţii îşi aleg Preşedintele şi pe cei doi Vicepreşedinţi. Preşedintele Republicii are dreptul de a desemna pe Preşedintele Consiliului Constituţional. fiind iresponsabil. nu numai politic ci şi penal. Trei membrii sunt desemnaţi de Preşedintele Republicii. El este alcătuit din 9 membrii desemnaţi pe o perioadă de 9 ani. Controlul constituţionalităţii legilor este încredinţat Consiliului Constituţional. Înalta Curte de Justiţie are în competenţa sa judecarea Preşedintelui Republicii. pentru celelalte numiri el emite un singur aviz cu privire la numirile făcute de Ministrul Justiţiei. pentru crime comise în exerciţiul funcţiunilor. trei de către Preşedintele Adunprii Naţionale şi trei de către Preşedintele Senatului. poate fi pus sub acuzare înaintea Înaltei Curţi de Justiţie numai în caz de înaltă trădare.

precum şi serviciile administraţiei şi ale sectorului public. În fapt. această putere este direct legată de ministerele cărora bfiecare administraţie le este subordonată. Puterea legislativă Parlament Adunarea Naţională + Senat Puterea judiciară Magistraţii Independenţa lor este garantată de către Preşedinte. 53 . Se poate adăuga ca o a patra putere. de ordonanţe sau de decrete ţi asupra problemelor economice şi sociale care îi sunt supuse atenţiei. membrii Guvernului şi complicii lor dacă comit crime sau delicte în exerciţiul funcţiunilor lor. avizul său asupra proiectelor de legi. Înalta curte de Justiţie judecă: 1. Preşedintele Republicii în caz de înaltă trădare. executivul. de a rezolva conflictele administraţiei care opun cetăţeanul statului 2. funcţionarii locali depimd de cei aleşi pe plan local şi exercită funcţiunile lor în cadrul colectivităţilor locale. Consiliul de Stat este investit cu o dublă misiune: 1. Marele instituţii Consiliul Constituţional Controlează conformitatea legilor cu Constituţia şi rezolvă conflictele electorale. Consiliul economic şi social dă la cererea guvernului. “puterea administrativă” criticată deseori de cetăţeni pentru ammploarea excesivă. De altfel. votează asigură respectarea legile şi controlează ei. ajutat de Înaltul Consiliu al Magistraturii. Reprezentanţii cetăţenilor Înfăptuiesc justiţia şi care le-au ales. Curtea de Conturi controlează conturile publice.Principiul separaţiei puterii în stat Puterea executivă Preşedintele Republicii + Guvernul Primul ministru Miniştrii Aplică politica naţională şi execută legile votate de adunările legislative. 2. de a consilia Guvernul în materie de legi.

în forma de guvernământ a unor state este întâlnită republica prezidenţială. de colaborare. de conlucrare. alegerea unor organe de stat de către acesta le conferă o legitimitate aparte în raport cu cele a căror alcatuire se realizează indirect. Tocmai de aceea. cum ar fi de pildă puterea executivă. că între ele există o tottală independenţă şi subordonare. Republica prezidenţială 54 . fără nici o zonă de contact. în funcţie de necesităţile funcţionării sistemelor politice. sau în anumite etape de dezvoltare socială unele din puterile pe care statul le exercită prin anumite organe ale sale pot căpăta o oarecare prioritate. Prin însuţi faptul că puterea aparţine poporului. În prezent. îşi întemeiază modalităţile diferite de organizare a structurilor statale şi pe sursa formării acestora. Principiul separaţiei puterilor. În multe state. Diviziunea tripartită a puterii statale nu trebuie să fie înţeleasă în mod rigid în sensul că fiecare putere este ruptă în mod total de celelalte două. prin intermediul unor reprezentanţi. Tăsături caracteristice. republica prezidenţială sau aşa zisul regim de adunare. în multe state contemporane. dar aceasta nu duce la anihilarea celorlalte. în funcţie de necesităţile funcţionării sistemelor politice. dezvoltate. în altele republica parlamentară. în legislativă. 1. dar aceasta nu duce la anihilarea celorlalte. sau în anumite etape de dezvoltare socială unele din puterile pe care statul le exercită prin anumite organe ale sale pot căpăta o oarecare prioritate. corelaţia dintre cele trei puteri se realizează în forme şi modalităţi diferite atât pe planul organizării organelor care realizează aceste puteri.Principiul separaţiei puterii în stat CAPITOLUL III Formele de guvernământ prin care se realizează principiul separaţiei puterilor în stat. cât şi al activităţii acestora. chiar dacă şi ei sunt aleşi de către popor. executivă şi judecătorească. cum ar fi de pildă puterea executivă. În multe state.

A. Astfel S. Modalităţi asemănătoare de organizare a exercitării puterii au. astfel: senatorii. este republica prezidenţială al cărei prototip îl constituie organizarea şi practica constituţională a S. din acelaşi motiv. iar prevederile constituţionale stabilesc că o persoană nu poate fi aleasă ca preşedinte a republicii decât de două ori. aceeaşi sursă de putere.U.U. odată cu alegerile pentru Cameră reînnoindu-se şi mandatul a 1/3 din senatori. sunt aleşi de către popor.ministru al Guvernului – deoarece şeful executivului este preşedintele republicii . nici preşedintele nu poate dizolva Congresul. pe o perioadă de 6 ani. în statele de tipul republicii prezidenţiale.A. În S. în două tururi de scrutin. O altă modalitate prin care se împiedică accesul executivului în activitatea legislativului o reprezintă privarea lui şi a miniştrilor săi de dreptul de iniţiativă legislativă . În cele mai multe state latino americane s-a renunţat la acest procedeu. În această formă de guvernământ preşedintele republicii.U. nici Congresul nu-l poate demite pe Preşedinte.. în ansamblul lor.miniştrii nu sunt aleşi de Parlament.Principiul separaţiei puterii în stat Forma de guvernământ în care două din puteri posedă o legitimare practic egală. iar membrii Camerei Reprezentanţilor pentru 2 ani. ulterior. acesta fiind rezervat exclusiv deputaţilor. pentru că desemnarea lor în vbederea exercitării funcţiilor ce le revin provine direct din partea poporului. neavând un Prim. Îm acest fel. Acesta este unul din elementele fundamentale ce caracterizează separaţia. alegerea preţedintelui făcându-se prin vot direct.. dar în acelaşi timp sunt dependente una faţă de cealaltă. considerată drept accentuată. prin vot universal. Mandatul prezidenţail este de 4 ani. Deputaţii din cele 2 Camere lae Congresului sunt aleşi prin vot universal direct. au fost astfel organizate încât fiecare din cele trei puteri acţionează autonom. în schimb confirmarea numirii lor de către preşedinte necesită încuviinţarea principalei Camere a Congresului – Senatul. a puterilor. ca reprezentant al puterii executive. aleg pe preşedinte dintre candidaţii propuşi de partidele politice. 55 . într-o primă etapă a alegerii preşedintelui. cele mai multe din statele Americii Latine. cât şi parlamentul prin care se înfăptuieşte puterea legislativă. Ea se exprimă şi în alte modalităţi şi relaţii care. sunt desemnaţi de către cetăţenii din fiecare stat federal un număr de electori care. de pildă. de asemenea.A. atât Parlamentul cât şi Preşedintele deţin de fapt.

. Congresul exercită funcţia de control asupra executivului prin comisiile speciale de anchetă. decât având încrederea 56 . numiţi pe viaţă de către Preşedinte şi confirmaţi de către Senat.republicile parlamentare.Principiul separaţiei puterii în stat La rândul său. între care Germania. Olanda. iar dintre acestea un rol de mare însemnătate revine Curţii Supreme a S. care înlesneşte colaborarea lor reciprocă.În cazuri grave. Italia. trebuie să demisioneze. Regimul parlamentar poseda un executiv care este compus din două organe: şeful statului şi Guvernul. infiiţate pentru fiecare caz în parte şi prin procedura de punere sub acuzare a oricărui funcţionar de stat. Prin intermediul lui se realizezază o strânsă colaborare între executiv şi legislativ. compusă din 9 judecători inamovibli. Parlamentul. Spre deosebire de republica prezidenţială.Republica parlamentară A doua categoie de regimuri politice întemeiate pe principiul separaţiei puterilor cuprinde marea majoritate a statelor moderne şi anume . ca organ de exercitare a puterii legislative. judecătorii acesteia pot fi puşi sub acuzare de către Senat la fel ca orice alţi funcţionari de stat. regimul parlamentar al acestor state se caracterizeză printr-o separaţie atenuată a celor trei puteri. Orgnul executiv esenţial este însă Guvernul. păstrează totuşi importante prerogrative.U. Nici Congresul. inclusiv a preşedintului ţării. dar aceste trăsături ale exercitării celor trei puteri se regăsesc şi la cele mai multe monarhii occidentale Marea Britanie. Preşedintele republicii parlamentare poate emite acte obligatorii numai contrasemnate de un membru al guvernului.Canada. Danemarca. de multe ori de Primul-ministru. nici Preşedintele nu au vreun drept de amestec în activitatea Curţii Supreme. responsabil în faţa Parlamentului fiind doar cel din urmă. 2. Belgia. Puterea judecătorească este înfăptuită de tribunale.A. care deţine un rol prioritar faţă de executiv – care emanaţie a organului legislativ. Unicul organ ales de popor prin vot direct este Parlamentul. El nu poate acţiona parlamentului şi îndată ce o pierde. Suedia. Spania precum şi Japonia).

Republica semi-prezidenţială O formă mixtă de înfăptuire a principiului caracteristici aparte. separaţiei puterilor o constituie republica semi-prezidenţială. pentru activitatea acestuia. rolul şi funţiile Preşedintelui în republica semi-prezidenţială îi conferă o poziţie superioară în relaţiile sale cu Guvernul. în care organizarea exercitării prerogativelorstatului are unele 57 . 3. care răspunde de activitatea Guvernului şi asigură executarea legilor. A doua componentă a executivului semi-prezidenţial o constituie Guvernul. Preşedintele poate dizolva Parlamentul. sau monocamerale Suedia. Italia etc. Prtugalia. prin vot direct de către corpul electoral. ale căror atribuţii principale sunt de ordin legislativ. Controlul executivului este mai mult diminuat faţă de republicile prezidenţiale. În legătură cu puterea judecătorească. Putera legislativă în statele cu regim parlamentar este exercitată de Adunări bicamerale Marea Britanie. deci nu de către Parlament. în două tururi de scrutin Franţa. Aşadar. în regim de separaţie a puterilor. regimul politic caracterizindu-se prin colaborarea între puteri. suspendaţi. preşedintele este ales. pentru activitatea proprie. faţă de Preşedintele republicii parlamentare. Grecia.Principiul separaţiei puterii în stat Miniştrii sunt responsabili în faţa organului legislativ atât personal. Irlanda ). alături de ceilalţi membrii din guvern. ca în Constituţia franceză actuală. cât şi colectiv. în frunte cu primul-ministru . Austria. mutaţi sau pensionaţi împotriva voinţei lor. ca în orce republică parlamentară miniştrii sunt responsabili în faţa Parlamenturlui . Pe de altă parte. Spania. Puţine sunt Constituţiile în care să fie consfinţită cu atâta claritate dominarea Parlamentului de către puterea executivă în ce priveşte desfăşurarea activităţii legislative. ca şi în republica prezidenţială. la rândul său. constituţiile ţărilor de tip parlamentar consfinţesc faptul că judecătorii sunt inamovibili şi se supun numai constituţiei şi legilor ţării. Danemarca. Asfel . înainte de expirarea duratei legale a fucţiei ce îndeplinesc.care îi poate determina să demisioneze prin mijlocirea votului de neîncredere. Exercitarea puterii legislative este încredinţată Parlamentului. Ei nu pot fi revocaţi.

care nu au favorizat utilizarea frecventa a acestor mijloace de control. desemnat de Parlament pe aceeaşi perioadă. El are competenţa de a judeca.42 5. Regimul politic marxist Privind structura acestui capitol . dezbate moţiunile de cenzură. Preşedintele Republicii. alege pe membrii Înaltei de Justiţie. pag. 4. Puterea legislativă este exercitată de un parlament bicameral. ales pe 6 ani de către cele două Camere ale Parlamentului. exercită autoritatea supremă în stat. – principiu care in conceptia noastra actioneaza in mod obiectiv in societatile moderne.42 58 . Din punct de vedere juridic. 42 Ibidem. Guvernul este subordonat Adunării care conform Constituţiei. între altele şi conflictele de competenţă între autorităţile federale şi cele cantonale. este de menţionat faptul că înfiinţarea unor comisii parlamentare de anchetă este supusă unor norme prohibitive. Regimul de adunare O ultimă modalitate de realizare a principiului separaţiei puterilor o constituie aşa zisul regim de adunare. compus din Consiliul Naţional şi Consiliul Statelor. Instanţa supremă a Elveţiei este Tribunalul Federal. declară război. precum şi reclamaţiile privind încălcarea drepturilor constituţionale ale cetăţenilor. iar puterea executivă. Dintre mambrii Guvernului este ales. care este caracteristic Elveţiei. etc. prin rotaţie pentru un an. ambele alese pe patru ani. includerea in cadrul acestei analize a sistemului politic marxist. Cât priveşte controlul asupra Guvernului . in care „ modurille de exercitare a puterii de stat „ mai precis regimurile politice si constitutionale . de un Givern (Consiliul Federal).Principiul separaţiei puterii în stat Parlamentul ratifică tratatele internaţionale încheiate de şeful statului. cele dintre cantoane.ni s-ar putea reprosa . în şedinţă comună. sunt clarificate in lumina felului in care sau realizat cerintele principiului separatiei puterilor in stat.

59 .Principiul separaţiei puterii în stat Reprosul s-ar referi la faptul ca acest sistem se bazeaza pe o doctrina care neaga orice valoare principiului separatiei puterilor in stat. carora li se vor alatura ulterior si altele. in stadiul in care nu mai sunt ” clase exploatatoare ” puterea este tot unica – ea apartinind poporului – si indivizibila – deci. puterea de stst are caracter unitar si deci ea nu poate fi impartita . nu mai vorbim de categorii fundamentale de activitati – legislativa . chiar daca s-a negat principiul separatiei puterilor in stat. fiecare categorie de organe avand bine precizata sfera sa de activitate si pozitia fata de celelalte. organe executive sau ale administratiei de stat. executiva. organe ale puterii de stat. organe judecatoresti . Chiar in statul socialist. dar si ale sistemului politic. precum cele numite la noi ”organe cu dubla natura – de partid si de stat ”. partajarea competentelor statului tot s-a facut. in ansamblul lui. procuratura Sunt categoriile ”clasice ” de organe . De altfel. Conceptia lui Marx si Engles precizeaza ca daca la conducere se afla o singura clasa . logic. judecatoreasca si de asigurare a legalitatii – carora le corespund patru ramuri fundamentale de organe.care contribuie la realizarea functiilor statului.

Principiul separaţiei puterii în stat CAPITOLUL IV Separatia puterilor in istoria constitutionalismului romanesc 1. „puterea legislativă se exercită colectiv de către rege şi Reprezentanţa Naţională. Pentru intiia oara tara si-a dat propia sa Constitutie . Orice lege cerea acordul de voinţă al tutror celor trei ramuri ale puterii legiuitoare. executivă şi judecătorească „emană de la naţiune. care se împărţea în două: Senatul Adunarea Deputaţilor. Despre acest act. conform titlului III.A fost votat la 29 iunie in Adunarea Deputatilor { care forma Adunarea Constituanta}. principul guvernarii reprezentative. dar. Puterea legiuitoare se exercită colectiv de către cele trei ramuri ale puterii legiuitoare.Dinecsu. etc. al reprezentării. Cele trei puteri publice: legislativă. care nu le poate exercita decît numai prin delegaţiune”. de Consiliul de Ministrii cu mesajul locotenentei domnesti din 1 mai 1866. Puterea legiuitoare 60 . Nicolae Iorga spunea: ”Constitutia de la 1866 este izvorita dintr-o simpla opera de traducere a unei constitutii apusene. principiul inviolabilităţii şi neresponsabilităţii monarhului. art. principiul monarhiei ereditare. în acelaşi timp admitea şi principiul delegaţiunii. formulat de Jean Jack Rousseau. Conform art. 31. deoarece Senatul care era prevazut de Statut nu a fost convocat. Organizarea puterii în stat se realizează prin această constituţie. formulat de Montesquieu. ea n-are nici o legatura cu trecutul nostru propriu si nu rerprezinta nici o elaborare particulara noua”. 32. principiul responsabilitatii ministrilor. potrivit principiului separaţiei puterilor în stat. Constituţia de la 1866 admitea principiul suveranităţii naţionale. asa cum preciza C. Sunt consacrate principiile suveranitatii nationale. principiul separatiei puterilor in stat. Separatia puterilor in stat in Constitutia din 1866 Proiectul de constitutie a fost elaborat de Consiliul de Stat .

Senatul nu putea propune proiecte de legi cu privire la crearea sau desfiinţarea de impozite.” După Constituţia din 1866. sau la contingentul armatei trebuie să fie votată mai întâi de Adunarea Deputaţilor”. El spunea. Senatul. ci un drept de veto suspensiv. O procedură asemănătoare era folosită şi în cazul legilor care fixau contingentul armatei.II. Capul Statului . cu restricţia. dă dreptul pe care îl avea şeful statului de a da sau a refuza sancţiunea sa.”46. belgiană şi apoi română. în acest sens: “O Constituţie nu poate fi împrumutată şi nici 61 . Adunarea cea nouă persistând. Adunarea Deputaţilor avea prioritate faţă de Senat în privinţa elaborării legilor de finanţe. spunea Nicolae Iorga “s-a făcut fără participarea factorului politic care era Mihail Kogălniceanu. Guvernul era ţinut să supună pentru dezbatere şi aprobare proiecte.33 din Constituţie. dreptul de iniţiativă al Senatului era mult mai restrâns decât al Adunării Deputaţilor. Această practică a fost preluată din Constituţia engleză şi trecută în mai toate constituţiile moderne.Principiul separaţiei puterii în stat se exercită colectiv de către cele trei ramuri . de unde a trecut în Constituţia franceză. „Domnul sancţionează. după modelul Constituţiei belgiene de la 183145. dar obârşia lui trebuie căutată în dreptul constituţional englez. deoarece ea nu 44 45 Ion Deleanu. Elaborată deci. În toate celelalte materii. Adunarea Deputaţilor era singura îndreptăţită să voteze bugetul general al statului. profesorul Dumitrie Gusti se ridica împotriva ideei “împrumutului” Constituţiei. dreptul de iniţiativă legiuslativă al Senatului era egal cu cel al Adunării Deputaţilor. 27 din Constituţia Belgiei. Domnul sau va sancţiona legea. singurul în legătură cu dezvoltarea noastră constituţională din trecut. că „orice lege relativă la veniturile şi cheltuielile statului. prevăzută la art. În acest caz însă..44 În sistemul Constituţiei de la 1866. promulgă şi aplică legile. la împrumuturi sau deschiderea de credite.Adunarea Deputaţilor. legilor votate de reprezentanţa naţională. sau va dizolva Adunarea. De aceea. precum şi dreptul de a refuza sancţionarea sa. vol. se poate uşor că art. legea se va prezenta din nou Adunării în sesiunea viitoare. mai întâi Adunării Deputaţilor şi apoi Senatului. dar nu admite un drept de veto absolut. 1990 constituţia de la 1866. Constituţia de la 1866 a recunoscut Capului Statului dreptul de a sancţiona şi promulga legile. Constituţia de la 1866 a fost apreciată ca o „haină mult prea largă pentru cel ce trebuie s-o îmbrace.” 46 Considerând că forma statului este întotdeauna produsul unei epoci istorice. La rândul său. 33 din Constituţia de la 1866 a fost copiat întocmai după art. sancţiunea va fi dată. dreptul Parlamentului era îngrădit în materie de legiferare. El poate refuza sancţionarea sa. Dacă Adunarea va stărui în votul său. Drept Constituţional şi instituţii politice.

92. În absenţa sa. Numai intr-o singură şi excepţională ocazie. reiese că miniştrii nu sânt titulari ai puterii executive. regele exercită puterea executivă şi participă la exercitarea puterii legislative . care o exercita în mod regulat prin Constituţie. Consiliul de Miniştrii devenea titularul puterii executive. nici un act al regelui nu avea tărie dacă nu era consemnat de un ministru. când ea nu răspunde unei nevoi a acelui moment. Acceptând ideea că o Constituţie nu este doar o lege care reglementează o stare existentă în momentul adoptării ei. unii conteporani mai mult sau mai puţin conştienţi de deosebirea stadiului de dezvoltare socială din România faţă de cea din Belgia de la mijlocul secolului trecut.Principiul separaţiei puterii în stat corespundea nivelului de dezvoltare politică şi socială a României.33. miniştrii lui sunt răspunzători conform art. prin art. Din textul art. 47 Constantin Dissescu. 1915 62 . ea riscă să rămână fără aplicaţie . Drept constituţional. văzând în ea un insrument al progresului social. Prerogativele regelui sunt precizate în art. puterea executivă era încredinţată regelui. ea aparţinînd regelui şi numai el o putea exercita. iar prin art. deoarece el fiind singurul titular efectiv al puterii executive nu putea decât să delege atribuţiile sale.1 Puterea executivă În Constituţia de la 1866.. Paul Negulescu arată că.93 din Constituţie. ci şi un act programatic.93 se precizeză că la dezbaterea adunărilor. 1.47 Sub imperiul Constituţiei de la 1866. prezenţa a cel puţin a unui ministru este necesară. constituţia recunoaşte puterii executive acest drept de iniţiativă a legilor ca şi Adunării Deputaţilor şi Senatului. Prin urmare. Consiliul de Miniştrii nu exercită puterea executivă.32. care prin aceasta chiar devine răspunzător de acel act. Mai mult. au acceptat ideea necesităţii unei astfel de constituţii. atunci când o lege nu corespunde situaţiilor de fapt cărora se aplică. Bucureşti. Drept urmare. conform art. regele lăsa ceea ce Constantin Dissescu numea – cooperaţia regală. de la data morţii regelui şi până la data depunerii jurământului de către Consiliul de Miniştrii. Persoana regelui este inviolabilă.92. nu poate fi opera unui legislator inspirat. În acest sens.

In contra legii din 1905 s-a ridicat legiuitorul de la 1910 – la temelia asezamintului nostru politic exesta un principiu fundamental. principiul separatiei puterilor. care revenea la starea de lucruri anterioara.. Dar instanţele judecătoreşti nu anulau actele administrative de autoritate aşa cum avea căderea Consiliul de Stat.” Odată cu desfiinţarea Consiliului de Stat. Ele căutau numai să constrângă prin daune comunatorii autoritatea administrativa.130-131 din Constitutie. a dat în căderea instanţelor judecătoreşti afacerile de contencios administrativ.de asemenea. sa retraga actul ilegal care vatamase drepturile reclamantuui. 1. de Curtea de Jurati. legea din 12 iulie 1866 pentru împărţirea atribuţiilor Consiliului de Stat. de Curtile de Apel si de Curtea de Casatie. de tribunale.2. incalcind principiul separatiei puterilor si textele formulate de art.. justitia se va da de judecatorii de plasi. art. prin care s-a dat in compententa Curtii sa analizeze actele administrative de autoritate anume desemnate de lege. care erau de competenţa Consiliului. trimitind cercetarea actelor administrative la instantele judecatoresti ordinare. care până la adoptarea Constituţiei de la 1866 făcea oficiul de jurisdicţie administrativă şi de jurisdicţie propriu-zisă. Puterea judecătorească Capitolul III din titlul III. Sub imperiul Constitutiei de la 1866 s-a facut legea din 1 iunie 1905 pentru organizarea Curtii de Casatie. Legea di 1905 a fost abrogata prin legea din octombrie 1910. 104 al Constituţiei din 1866 precizează că nici o jurisdicţie nu se poate înfiinţa „decât numai în situaţia unei legi. Prin legea de organizare judecatoreasca de la 1865. 63 .Principiul separaţiei puterii în stat numeşte şi revocă pe miniştrii săi sancţionează şi promulgă legile. poate refuza sancţionarea legilor: este conducătorul armatei. care ar fi vatamat un drept al reclamantukui. Legiuitorul din 1905 a hotarit ca Inalta Curte de Casatie sa anuleze actele administrative si sa ordone inlocuirea lor cu altele. nici comisii şi tribunale extraordinare.

Principiul separaţiei puterii în stat Cat priveste organizarea si dezvoltarea atributiilor fiecarei puteri. realizând o colaborare suplă a celor trei puteri: legiuitoare. pag. Iniţiativa legilor este dată fiecăreia din cele trei ramuri ale puterii legislative (art. Constituţia din 1923. Miniştrii lui sunt răspunzători. Bucureşti. Separatia puterilor in stat dupa Constitutia din 1923 Constitutia din 1923 cuprinde 138 de articole şi este structurată în 7 titluri. 1930.87). creând condiţţile formării Parlamentului pe baze democratice.34). marginindu-se pentru puterea judecatoreasca numai in a stabili citeva principii creative a independentei sale.35). care prin aceasta chiar devine răspunzător de acel act” (art. Costitutia de la 1866 se ocupa numai de puterea executiva si legislativa.88) Spre deosebire de Constituţia de la 1866. Orice lege cerea învoirea celor trei ramuri ale puterii legiuitoare.32. executivă şi judiciară. dreptul de a numi şi revoca pe miniştrii săi. Principiul constiutţional al sparaţiei puterilor şi imixtiunea puterilor executive şi judecătorească. ca şi cea anterioară. dreptul de a convoca şedinţele Parlamentului. Puterea legislativă se exercită colectiv de către Rege şi Reprezentaţiunea Naţională (art. încredinţează competenţele din acest domeniu. răspunderea politică în faţa Parlamentului fiind reglementată doar pentru cei din urmă. Noua Constituţie consacră universalitatea votului. Reprezentaţiunea Naţională se împarte în două: -Senatul -Adunarea Deputaţilor. „Persoana Regelui este inviolabilă.49 2. (art. Nici un act al regelui nu poate avea tărie dacă nu va fi contrasemnat de un ministru. Acestea aveau dreptul de sancţiune a legilor. 49 George Nedelcu. Constituţia din 1923 lărgeşte mult numărul senatorilor de drpt. Titlul III reglementează puterile publice pe baza principiului separaţiei puterilor în stat. În ceea ce priveşte puterea legislativă. 64 . Regelui şi Reprezentanţei Naţionale. Puterea executivă este exercitată de rege şi miniştrii săi.

s-a criticat includerea în titlul III. Negulescu. În legătură cu puterile statului. după cum s-a criticat şi consacrarea ăn cadrul acestui titlu a Consiliului Legislativ – natura juridică a acestuia de organ consulatativ al Parlamentului. În noua Constituţie.104). care făcea posibilă funcţionarea mecanismului. cu toate acestea. pag. Negulescu arată că „deşi Constituţia noastră din 1923. ele sunt dizolvate imediat ce Guvernul a pierdut încrederea Şefului Statului”50 În aceste condiţii. cu titlu de preşedinte al Consiliului de Miniştri de acela care a fost însărcinat de rege cu formarea guvernului (art.. a normelor privind instituţiile judeţene şi comunale. susţinăndu-se că acestea nu sunt puteri de stat. 92 stabileşte că guvernul exercită puterea regelui. puterea executivă atribuie Guvernului o structură aparte.Principiul separaţiei puterii în stat P. aşa cum au fost ele reglementate în Constituţai din 1923. Art. cât şi limitarea puterii legiuitorului ordinar. în condiţiile speciale pe care legea le va fixa (art. spre deosebire de vechea Constituţie care făcea referire la miniştrii şi nu la Guvern. 170 interzice cererea de autorităţi speciale de orice fel cu atribuţii de contencios administrativ. Art. intitulat „Despre puterile statului”. Art. De asemenea.130 precizează că numai Curtea de Casaţie în secţii unite.. avea în competenţa sa atât controlul constituţionalităţii legilor. Judecătorii sunt inamovibili. ca o confirmare că parlamentele nu reprezintă voinşa poporului ci numai voinţa Guvernului. Miniştrii întruniţi alcătuiesc Consiliul de Miniştri.7 65 . rolul Parlamentului nu mai este acela de control al puterii executive. Puterea judecătorească. s-a spus că puterea armată nu constituie o putere în sensul dat al acestui termen de ştiinţele juridico-politice. care este prezidat. 1927. în mod stabilit prin Constituţie. 50 P.93). are dreptul de a judeca constituţionalitatea legilor şi de a declara inaplicabile pe acelea care sunt contrare Constituţiei. ci de organ la dispoziţia acestei puteri. aşa cum era reglememntată în Constituţia de la 1923. Curs de drept constituţional. Contenciosul administrativ este în căderea puterii judecătoreşti. adică face din Parlament pivotul vieţii politice.admite regimul parlamentar.

Regele nu are alte puteri decît cele date prin constituţie. păstrîndu-se formal principiul potrivit căruia “toate puterile emană de la naţiune” ( art 29). potrivit căruia. Regele deţine. care apare ca un organ consultativ şi executiv al voinţei sale si puterea de a sancţiona pe judecător prin decret regal art. 7. pe care o exercită prin. rărmânând acum 66 . organizarea lor se făcea în scopul nedesimulat al asigurării preponderenţei executivului. regele Carol al II-lea a supus poporului român “spre bună ştiinţă şi învoire. Reprezentanţa Naţională art. apărând ca. Guvernul saă art. Constizuţia promulgată la 27 februarie 1938 constituie un important pas înapoi atât în ceea ce priveşte sfera drepturilor şi libertăţilor acordate cetăţenilor cât şi în ceea ce priveşte organizarea autorităţilor publice. iar altele nu.Principiul separaţiei puterii în stat Constituţia promulgată la 27 februarie 1938 Constituţia din 1938. Regele era declarat în mod expres.98 alin. puterea legislativă. şef suprem. El este deţinătorul principalelor pârghii politice şi juridice. 46 alin. al tuturor celor trei puteri. cf.31. cap al statului. de a iniţia legi şi de a iniţia revizuirea constituţiei. Prerogativele lui mărite nu mai sunt supuse principiului.art. specific unui regim constituţional.44 pentru actele sale juridice sunt declaraţi responsabili miniştrii săi. cunoscută sub denumirea de Constituţia lui Carol al II-lea. iar nu spre aprobare o nouă constituţie. respectarea unor principii democratice în acest domeniu. În capitolul referitor la puterile puplice sunt cuprinse mai întîi normele privind instituţia regală. Astfel.dacă mai purem vorbi acum de puteri.76 pînă la adoptarea legii privind inamavobilitatea acestora. cu toate că plebiscitul ţinut la 24 februarie nu a urmărit nici măcar formal “aprobarea” acestui act. pe care o exercită prin. Fiind considerat inviolabil art.Asfel. a fost considerată o constituţie plebiscitară. In domeniul legislativ. puterea executivă. a regelui în special. deţinînd dreptul de a elabora decrete cu putere de lege.32. potivit Constituţiei. 7. Aşa cum s-a arătat de către specialişti.” Din reglementările sale şi mai ales din compararea lor cu normele cuprinse în Constituţia din 1923. unele urmînd a fi supuse ratificării potrivit art.organul reprezentativ al societăţii – modalitate de abordare care şi ea reflectă poziţia ideologică a constituantului. acordîndu-se o atenţie sporită acesteia faţă de cele privind parlamentul. Regele avea întinse prerogative.

În materie judecătorească. care-i numea şi îndepărta după bunul său plac. Regelui i s-a recunoscut şi dreptul de a dizolva ambele Adunări deodată. principiul inamovibilităţii – cerinşă a principiului puterilor în stat – a fost relativizat prin dispoziţia că inamovibilitatea se va statornici printr-o lege specială.Tot Regelui îi aparţinea dreptul de convocare a Parlamentului şi dreptul de a pronunţa închiderea sesiunii. Guvernul şi miniştrii devenind functionarii săi. Pe lângă dreptul de a convoca Parlamentul şi a pronunţa închiderea sesiunii lui. Cu toate că prerogativele Regelui se extind şi în acest domeniu. prin modul de alegere. el continuă să fie declarat de Constituţie inviolabil şi scutit de răspundere. În ce priveşte Parlamentul. 67 .Principiul separaţiei puterii în stat singurul titular al acestui drept deoarece Adunările nu-l mai au. acum miniştrii având răspundere politică numai faţă de Rege. unul din principiile fundamentale ale sistemului parlamentar. fapt care semnifică poziţia superioară a monarhului. Prerogrativele largi sunt prevăzute pentru Rege şi în domeniul executiv. dreptul de sancţiune a legilor. după cum s-a arătat. şi anume cel referitor la răspunderea politică Guvernului în faţa Parlamentuli. prin această Constituţie.76. sau numai una din ele şi nu s-a mai stabilit – aşa cum prevedea Constituţia din 1923 – un termen pentru convocarea unor noi alegeri. dată până la care se pot aplica sancţiuni disciplinare prin decret regal art. dată până la care va interveni cel mai târziu în termen de 6 luni de la promulgarea constituţiei.doar a unor. au fost luate asemenea măsuri încît s-a urmărit transformarea lui. agricultura şi munca manuală comerţul şi industria ocupaţii intelectuale Regele putea după bunul său plac să numească un număr de senatori. deoarece puteau participa la vot numai acei cetăţeni români care practicau efectiv o îndeletnicire intrînd în una din următoarele categorii . în reprezentantul unor. În ceea ce priveşte guvernul este de menţionat că a fost încălcat .categorii sociale. refuzând de a le sancţiona scăpând oricărei limitări sau oricărui control. Miniştrii au devenit astfel funcţionari ai Regelui. care va interveni cel mai târziu în termen de 6 luni de la promulgarea constituţiei. singurii răspunzători pentru actele sale fiind. miniştrii care le contrasemnează .

evenimentele se desfăşoară categoric în favoarea socialismului. În privinţa organelor de stat se 68 „condiţia în acre magistraţii sunt inamovibili” iar instituţia juraţilor rămâne . De asemenea. de la Moscova şi facilitat de bună credinţă şi naivitatea celor ce au crezut sincer în comunism. mai mult sau mai puţin făţiş. Actele cu valoare constituţională din perioada 1944 . nemaifiind prevăzut Senatul. este prima Constituţie care consacră forma republicană de guvernământ. De asemenea. s-a prevăzut că un decret ulterior urma să reglementeze modul de organizare a Reprezentanţei Naţionale.2 Constituţia din 13 aprilie 1948 Este prima Constituţie de tip socialist din ţara noastră. După cum ne amintim. Parlamentul dizolvat. 3053 –cu puteri depline în conducerea statului român . 2218 din 1946 a adus importante modificări regulilor privind „partajarea” competenţelor autorităţilor publice. iar până la organizarea acesteia puterea legiuitoare să fie exercitată de Rege la propunerea Consiliului de Miniştri. de data aceasta se stabileşte principiul unicameralităţii Parlamentutlui. prin Decretul 1626/1944 puterea legiuitoare a fost încredinţată Regelui şi Reprezentanţei Naţionale. cu unele rezerve în ceea ce priveşte autorităţile statului şi inamovibilitatea judecătorilor. întrgul proces politic ce se va desfăşura de acum în ţara noastră va fi condus.1947 După terminarea celui de-al II-lea Război Mondial şi instzaurarea României în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice. Pim-ministrul Guvernului fiind investiţi prin Decretul regal nr. 4. Astfel. Prin Decretul 1626/1944 a fost repusă în vigoare Constituţia din 1923.Principiul separaţiei puterii în stat La data de 5 septembrie 1940. Costituţia din 1923 a fost suspendată. cale de dezvoltare a statului impusă primordial de conjunctura creată în lume după înfrângerea Germaniei şi a aliaţilor ei. aşa cum fusese prevăzut prin Constituţia dinh 1923. 4. dar. Constitutiile socialiste din România 41. Decretul nr. S-ar putea spune că. s-a prevăzut că o lege ulterioară urma să stabilească desfiinţată.

acordarea unui regim juridic bazat pe inegalitatea unor forme deosebite de proprietate . organizarea puterii de stat pe baza subordonării din traptă până la un organ de vârf (Marea Adunare Naţională).N.C. de unde putem deduce “independenţa acestor organe” – faptul că ele formează un subsitem aparte al sistemului organelor de stat reglementate de Constituţia din 1952. organe care urmau o procedură deosebită faţă de cea a instanţelor ordinare. care ne conduce la concluzia unei constituţii suple. 51 Procurorul general este ales de M. cu toate caracteristicile cunoscute ale acesteia: afirmarea unor principii fără acoperire în realitate – ca cel privind democraţia populară (exercitarea puterii de stat de către popor). ci sunt oprganizate potrivit „principiului centralismului democratic”. şi răspunde în faţa acesteia. ăn competenţa cărora intrau neînţelegerile dintre „unităţile socialiste”. ale administraţiei judecătoreşti şi procuratură51 – din care prima categorie exercită o activitate subordonată. stabilită pe calea unor acte normative deosebite.A. adoptată la 24 septembrie 1952 este o Constituţie tipic socialistă. create în 1954. consacrarea unor largi drepturi maselor muncitoare etc. existenţa şi ocrotirea unei proprietăţi care aparţine acestuia.3 Constituţia din 24 septembrie 1952 Constituţia iniţiată de P. dar care nu se mai controlează reciproc. În privinţa modificării.R. 69 . judecătorească şi de „supravaghere” a respectării legii (art. organizarea unui sistem electoral pe baza principiilor marxiste. Pentru caracterizarea sistemului constituţional din perioada în acre a fost în vigoare această Constituţie mai este necesar să amintim şi faptul că alături de instanţele judecătoreşti (unde păarticipau la judecată şi asesorii populari). executivă. 4.afirmându-se cinic principiul „îngrădirii şi eliminării elementelor capitaliste”..95) – aparţinând unor categorii distincte de organe. desfăşurau o activitate de soluţionare de litigii şi organele arbitrajului de stat. (art. se prevede o procedură simplă. nefiind subordonat Ministerului Justiţiei . În acesată Constituţie s-au reglementat patru mari categorii de organe – ale puterii..Principiul separaţiei puterii în stat conturează deja principiul potrivit căruia în stat se înfăptuiesc patru mari categorii de activităţi – de exercitare a puterii. consacrarea rolului conducător al partidului unic.103 .104).

În privinţa competenţei acestor organe trebuie subliniată funcţia MAN de relizare a controlului constituţionalităţii legilor cu ajutorul. în 1968. 70 . sau tot încercat „formule” noi în materie de organizare a procesului de înfăptuire a puterii. sau prin intermediul Comisiei Constituţionale şi Juridice. judecătoreşti şi procuratura – din care primele desfăşoară o activitate supraordonată. precum şi o sumedenie de alte legi referitoare la înfiinţarea unor organe care au fost apreciate ca având „o dublă natură – de partid şi de stat”. instituirea unui nou organ suprem al puterii de stat (Preşedintele Republicii). a întregului sistem de organe al acestuia. Prin aceasta. în 1974. ca aparţinând. organizarea procuraturii (Legea 60/168). noi legi privind organizarea şi funcţionarea organelor locale ale puterii (Legea 57/1968). o nouă organizare administrativă a teritoriului. era în totală contradicţie cu regimul dictatorial. principiul unicităţii puterii. comisie formată din membrii parlamentari dar şi din specialişti (până la 1/3). poporului „liber şi stăpân pe soarta sa”. fundamentul politic şi juridic al statului de drept – separaţia puterilor în stat – care. s-a înlăturat astfel. începând cu cea din 1948.4 Constituţia din 21 august 1965 În noua Constituţie este de remarcat că nu intervine nici o modificare în ceea ce priveşte concepţia înfăptuirii puterii de stat prin patru mari categorii de organe – ale puterii. ale administraţiei. Constituţiile din perioada dictaturii comuniste. până la Revoluţia din decembrie 1989.Principiul separaţiei puterii în stat 4. Fundamentând acest principiu pe elementul politic al conducerii întregii societăţi de către partidul comunist unic şi pe elementul economic bazat pe proprietatea comună asupra bunurilor materiale şi spirituale s-a ajuns la concluzia falsă a unicităţii puterii de stat. adoptându-se. prin esenţa sa democratică. au pus la baza organizării şi funcţionării statului. chipurile. După adoptarea acestei Constituţii şi până la evenimentele din decembrie 1989.

Acest decret a prefigurat principiile fundamentale ale programului CFSN.Principiul separaţiei puterii în stat CAPITOLUL V Separaţia puterilor de stat în perioada post decembristă Odată cu declanşarea Revoluţiei din 22 Decembrie 1989 şi fuga cuplului dictatorial. iar întreaga putere a fost preluată de către acesta. Printre atribuţiile Consiliului au fost înscrise reglementări specifice unui Parlament. alegerea conducătorilor politici pentru maxim 2 mandate. Prin decretul-lege 2/1989. reglementarea sistemului electoral. aprobarea bugetului de stat etc. printre care statornicea: un sistem pluralist de guvernământ. Prevederile acestui comunicat au fost întărite prin Decretul –lege 2/27 decembrie 1989. 71 . în care PCR controla şi îndruma întrega activitate de paretid şi de stat. după mai bine de 4 decenii de conducere dictatorială. numirea şi revocarea CSJ şi a Procurorului general. s-a constituit CFSN ca „organ suprem al puterii de stat”. numirea şi revocarea Primului Ministru. separaţia puterilor în stat. aprobarea competenţei Guvernului. printr-un comunicat care a fost transmis în seara aceleaşi zile în numele FSN. precum şi emiterea legilor (decrete-legi). toate structurile de partid şi de stat au fost dizolvate. Revoluţia din decembrie a pus capăt conducerii bicefale a familiei Ceauşescu şi sa revenit la principiul separaţiei puterilor care facilitează dezvoltarea democraţiei şi statului de drept. În felul acesta se punea capacitatea. Puterile statului erau exercitate de un număr restrâns de activişti de partid care erau mai mult în solda Moscovei decât a ţării din acre făceau parte. organizarea de alegeri liberi.

cele cuprinse în art. în 1978. Acest principiu nu şi-a mai găsit o formulare expresă în Conbstituţia din 1991. Dimpotrivă. Acest decret-lege a fost o mini-constituţie. a fost Decretul-lege 92/1990 pentru alegerea Parlamentului şi al Preşedintelui României. ci şi reguli de organizare a noilor structuri. întrucât nu în toate statele există o separaţie absolută a puterilor. această instituţie avea să mai adauge un titlu în plus la cele pe care şi le însuşise anterior. Actul acesta nu cuprinde doar regului electorale. Aceasta nu înseamnă însă că una din puteri exercită atribuţiile altei puteri. cele cuprinse în art. pentru care funcţia de secretar general al PCR însemna totul. Capitolul II al titlului II din Constituţie este consacrat Instituţiei Preşedintelui României. alcătuind un tot unitar. precum cele din articolul 1 referitoare la titularul puterii politice în România şi modul în care această putere se exercită. au fost suficienţi cei care s-au opus. ţară recent eliberată de sub dictatura comunistă. 72 . această instituţie avea mai mult un rol decorativ în România comunistă. un act constituţional care cuprinde nu doar reguli de organizare a alegerilor. dar chiar primejdioase.2 stabilea principiul separaţiei puterilor în stat.6 referitor la bicameralism etc. ci principii constituţionale. Tot în timpul dezbaterilor se acreditase ideea că pentru statutul României. În realitate. 2 referitoare la sistemul democratic pluralist şi la separaţia puterilor în stat. Introdusă pentru prima oară în ţara noastră de către Ceauşescu. Instituţia Preşedintelui nu are tradiţie şi nici continuitate în istoria constituţionalismului românesc. cum ar fi Parlamentul sau instituţia Preşedintelui.Principiul separaţiei puterii în stat Cel mai important act normativ din această perioadă care constituie un adevărat izvor de drept constituţional. atribuţiile lor se interferează şi se completează. ci daor îl amendează în sensul că toate puterile în stst trebuie să colaboreze în direcţia realizării şi consolidării statului de drept. Decretul 92/1990 prin art. nu încalcă principiul separaţiei puterilor. ţinând cont că România abia ieşise dintr-o cruntă şi îndelungată dictatură şi prea multe prerogative întrunite în mâna unui singur om erau nu numai nepotrivite. De aceea. ar fi mai potrivită o republică parlamentară decât una semiprezidenţială. când au avut loc dezbateri în Parlament cu privire la instituţia Preşedintelui şi prerogativele acestuia.

Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice. apărarea ţării. Candidatul pentru funcţia de Prim-Ministru este desemnat de Preşedintele României din rândul partidului care a întrunit majoritatea absolută în Parlament. Tot el desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru. Preşedintele adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii. care se publică în Monitorul Oficial. Preşedintele României este Comandantul Forţelor Armate. Preşedintele Romîniei prezidează şedinţele la care participă. Guvernul este alcătuit din Prim-Ministru. Programul de guvernare şi lista Guvernului sunt supuse spre aprobarea Parlamentului care. majoritatea Parlamentului şi-a impus voinţa. În exercitarea atribuţiilor sale. asigurarea ordinii publice. 73 . din rândul partidelor reprezentate în Parlament. pe unii membrii ai Guvernului.Principiul separaţiei puterii în stat Cu toate acestea. cu aprobarea Parlamentului. acreditează şi reclamă la propunerea Guvernului pe reprezentanţii diplomatici. direct şi liber exprimat. Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale. Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României. al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării. sau dacă nu este întrunită această majoritate. egal. prin votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor acordă investitura de încredere. miniştrii şi alţi membri stabiliţi prin lege organică. Titlul III. Preşedintele este ales prin vot universal. Mandatul Preşedintelui este de 4 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului. Preşedintele participă la şedinţele Guvernului când se dezbat probleme ca: politica externă. capitolul III din Constituţia României reglementează activitatea Guvernului. Preşedintele Romîniei emite decrete. susţinuţi şi de cea mai mare parte a electoraltului. decretează mobilizarea parţială sau generală. Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia. Preşedintele poate dizolva Parlamentul dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de investitură.

„Justiţia se înfăptuieşte în numele legii. În timpul controlului. Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe. în plus. sunt inamovibili. solidar cu ceilalţi membri. 74 . Curţii de Casaţie (echivalentul Curţii Supreme). Constituţia din 1991 crează un organism nou – Curtea Constituţională – care. Guvernul este demis dacă o moţiune de cenzură.. prin intermediul preşedinţilor acestora. a fosr votată în condiţiile art. „Justiţia se relizează prin Curtea Supremă de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. capabil să contribuie la echilibrarea puterilor în stat şi la asigurarea legalităţii. judecă cauzele de contencios constituţional şi electoral al regulamentelor Parlamentului din domeniul aprecierii constituţionalităţii partidelor politice. Guvernul este obligat să prezinte informaţiile şi documentele cerute de Camera Deputaţilor. Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice sunt supuse controlului parlamentar. Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic. Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor. Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. iar ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare dată de Parlament.” constituţia din 1991 reînnoadă firul întrerupt al tradiţiilor democratice consfinţite în Constituţia din 1923 dar.” Judecătorii. ţn şedinţa comună. adeclaraţiei de politică generală sau a proiectului de lege. depusă în termen de trei zile de la prezentarea programului. Camera Deputaţilor şi Senatul. capitolul IV este rezervat autorităţii judecătoreşti. Curtea Constituţională a fost creată ca un organism complex. Titlul III. prin adoptarea unei moţiuni de cenzură. de Senat sau de Comisiile Parlamentare. pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia. potrivit Legii 92/1992 de organizare şi funcţionare judecătorească. aduce uele elemente noi.112. Dacă Constituţia din 1923 încredinţa dreptul de a judeca constituţionalitatea legilor.Principiul separaţiei puterii în stat În exercitarea atribuţiilor sale.. numiţi de Preşedintele Romîniei. pot retrage încrederea acordată Guvernului.

Fie că se făcea un referendum aparte privind forma de guvernământ. în cadrul acestui titlu. Refuzul puterii de a organiza un referendum cerut de opoziţie anterior adoptării Constituţiei. „Noua Constituţie este o lege fundamentală. poate se impunea introducerea unui capitol în cadrul titlului II în care să se consacre principiile organizării naturii juridice a unor autorităţi. confirmă el. Un alt aspect. ţin de domeniul dreptului constituţional. relaţiile în care. rezulatatul era acelaşi. dacă s-ar fi impus un regim monarhic. cea a creării unor organe. se punea problema funcţionării lui. Decretul-lege nr. Eleodor Focşăneanu. Autoarea susţine că nu printr-o lege ordinară trebuie stabilită forma de guvernămînt a României. cea a organizării bicamerale a Parlamentului.Constituţia din 1991. Vrabie. fie că s-a supus aprobarea Constituţiei prin referendum.Constituţia din 1923. în mod tradiţional.” Genoveva Vrabie susţine că argumentele invocate de autor sunt perimate. să ne 75 . G. cât şi alegătorii erau formaţi într-o societate cu vederi republicane. dar se ignoră o Constituţie care este legitimă şi în vigoare. precum Curtea de Conturi. nu şi-a pierdut puterea de pact fundamental al poporului român. pornind de la ideea nulităţii absolute a Legii nr. a fost în general aprobat de mulţi. pentru că şi această instituţie constituie o autoritate direct înrudită cu cea judecătorească. aruncând punţi peste ani şi invadând fire rupte de aproape ½ secol. armonios. Astfel. reglementând în general. 363/30 decembrie 1947. În concluzie. prin care s-a abrogat Constituţia din 1923 şi s-a instaurat Republica.Principiul separaţiei puterii în stat Constituţia actuală receptează şi pune în valoare tradiţiile democratice ale statului nostru. Sunt reînviate astfel tradiţia privind organizarea autorităţilor pe baza principiului separaţiei puterilor în stat. nulitate confirmată prin „repudierea regimului comunist din 16-22 decembrie 1989”. raportul dintre ele şi eventual prin integrarea normelor privind Curtea Constituţională. să spunem chiar unul perfect din punct de vedere al reglementării juridice. care a fost mult discutat este problema legitimităţii noii Constituţii. complexă. susţine: „Vechea noastră Constituţie.. în România se aplică o Constituţie care nu a intrat niciodată în vigoare... cea legitimă. Consiliul Legislativ etc.” Aşa cum remarcă dr.. „Dacă s-ar fi procedat altfel.2/1989 fiind acest punct de vedere neconstituţional. Atât aleşii.

” Nu e de ajuns să concepi un guvernământ perfect. trebuie mai ales un guvernământ practicabil.” 76 .Principiul separaţiei puterii în stat amintim ce spunea Aristotel în privinţa aceasta.

In vechiul text al Constitutiei. iar mandatul de arestare va fi emis de judecator. daca nu ar exista conditii echivoce de aplicare. indiferent de titular". cu drept de vot. In noul text al Constitutiei. era prevazut ca „proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege. au fost chemaţi să voteze revizuirea Constituţiei. Constitutia ar trebui modificata din nou. 77 . stimuland investitiile straine in Romania si incurajand investitiile romanesti si proprietatea privata. in principal. intrucat acesta este un cuvant care poate da nastere la interpretari. Mai intai. in special in domeniul imobiliar. dupa bunul plac al judecatorului. de exemplu. eliminarea obligativitatii stagiului militar. s-a prevazut ca „proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege. separarea atributiilor camerelor Parlamentului sau limitarea avalansei de ordonante de urgenta. in cazul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.Principiul separaţiei puterii în stat CAPITOLUL VI Constituţia din 19 octombrie 2003 Pe data de 19 octombrie 2003 cetăţenii din România. ar fi util de mentionat ca intre vechea Constitutie si cea noua exista aproximativ 123 de deosebiri. reglementarea dreptului strainilor de a achizitiona terenuri in Romania. Aceasta modificare va avea un efect pozitiv asupra investitiilor. Insa. nu de procuror. proprietatea privata e garantata de stat. cateva modificari clare si realizabile: mandatul presedintelui va fi de 5 ani. Motivatia principala a modificarii acestui articol rezida. iar in practica a fost interpretat in modalitati foarte diferite. deoarece. au aparut abuzurile. Astfel. Dupa eliminarea acestor schimbari demne de apreciat. intrucat noile dispozitii au un caracter mai mult formal. totusi. seful statului nu-l mai poate revoca pe primul-ministru. se pot identifica. noile modificari ar putea fi caracterizate chiar ca fiind inutile. Cateva din modificarile care ar putea fi importante si benefice. dat de faptul ca legiuitorii nu au stabilit si masuri concrete de aplicare a acestora. precum si un numar mare de procese castigate de contestatarii care s-au adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului. Pe de alta parte. acest lucru nu presupune modificari esentiale ale conditiilor socialeconomice din Romania. in termenul „ocrotita“. ceea ce reprezinta o promisiune ferma de respectare a dreptului de proprietate privata. dar dificil de pus in practica. indiferent de titular“. sunt.

pe baza de reciprocitate. Simultan cu aceasta crestere a numarului investitorilor straini. si l-au inlocuit cu urmatorul alineat: „conditiile privind indeplinirea indatoririlor militare se stabilesc prin lege organica“. mandatul de arestare este emis de procuror si reinnoit din 30 in 30 de zile. precum si prin mostenire legala“. se preconizeaza o crestere a acestora. la care cetateanul strain era unic actionar sau asociat cu alti cetateni straini. judecatorul este cel care emite mandatul de arestare. dar si o dezvoltare a pietei imobiliare pe termen lung. In mod practic insa. In prezent. strainii nu puteau cumpara teren in nume propriu. Referitor la stagiul militar obligatoriu. care in timp se vor rasfrange si asupra preturilor. insa puteau cumpara terenul pe o firma infiintata in Romania. judecatorii trebuie acum 78 . cetateni romani. desi sunt obligati sa rezolve zeci de dosare intr-o singura sedinta. ca pana acum. ca persoane fizice. de a utiliza candidatul la prezidentiale pentru a obtine cat mai multe voturi pentru formatiunea politica. O alta modificare importanta adusa de noua Constitutie se refera la mandatul prezidential. legiuitorul a eliminat controversatul alin. care au implinit varsta de 20 de ani. ce va include mai multe locuinte noi. conform caruia „serviciul militar este obligatoriu pentru barbatii. noua Constitutie prevede ca "Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte. aceasta modificare nu va putea schimba absolut deloc situatia existenta in acest moment. cu exceptia cazurilor prevazute de lege“. prin prisma inlocuirii vechiului text care stabilea ca "cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor“. Aceasta modificare sisteaza posibilitatea. In legatura cu acest aspect. Din acest motiv. in conditiile prevazute prin lege organica. 52 din vechea Constitutie. de care au profitat unele partide. este preconizata si o crestere a preturilor la terenuri. care va fi prelungit cu un an. care se reinnoieste tot din 30 in 30 de zile. sedii de birouri si spatii comerciale. conform legislatiei in vigoare. durata exercitarii functiei fiind acum de cinci ani. Rezulta ca alegerile prezidentiale nu se mai desfasoara in acelasi timp cu cele parlamentare. Rezulta ca acest drept al cetatenilor straini va intra in vigoare numai dupa ce Parlamentul va aproba o lege care sa stabileasca conditiile in care strainii pot cumpara terenuri in Romania. Astfel.Principiul separaţiei puterii în stat In ce priveste investitiile in domeniul imobiliar.2 al art. dar nu poate depasi 180 de zile. multi investitori straini infiintau firme numai pentru a cumpara terenuri si bunuri imobiliare. Altfel spus. Conform noii Constitutii.

Camera Deputatilor este prima care ia decizia cu privire la ratificarea tratatelor internationale si proiectele legilor organice in 19 cazuri prevazute de Constitutie. Garanteaza egalitatea de sanse intre femei si barbati pentru ocuparea functiilor si demnitatilor publice. intr-un termen rezonabil. iar in celelalte cazuri. Referitor la atributiile celor doua Camere. ca un element nou. impartial. că este cea mai bună varianta posibilă. Pe de alta parte. 79 . Stipuleaza dreptul partilor la un proces echitabil. prevede dreptul cetatenilor romani de a alege si de a fi alesi in Parlamentul European.T. cetatenii Uniunii care indeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi in autoritatile administratiei publice locale“. desi numarul procurorilor nu a fost suplimentat.A. Desi multe propuneri importante nu au fost votate si au existat si compromisuri. Include principiul separatiei si echilibrului puterilor: legislativa. proiectul de revizuire mai prevede ca „in conditiile aderarii la Uniunea Europeana.O. acestia sunt obligati sa finalizeze orice ancheta in cel mult sase luni. Spre deosebire de vechea Constitutie. Senatul va fi sesizat prima data. si integrarea in Uniunea Europeana.Principiul separaţiei puterii în stat sa se ocupe si de emiterea mandatelor de arestare. reprezentantii partidelor care au votat pentru forma finala a Constitutiei au spus. se poate mentiona. armonizeaza prevederile sale cu reglementarile importante ale Uniunii Europene. Consacra unitatea poporului roman si solidaritatea cetatenilor sai ca fundament al statului. PRINCIPALELE VALORI ALE LEGII DE REVIZUIRE A CONSTITUTIEI ROMANIEI Creeaza cadrul constitutional adecvat. Votand Legea de revizuire cetatenii romani si-au manifestat in fapt adeziunea pentru aderarea la N. executiva si judecatoreasca. in unanimitate. Astfel. notiunea de „prima camera sesizata“. conform careia nu pot vota decat cetatenii romani si nu pot fi alesi decat cetatenii romani cu domiciliul in Romania. precum si temeiul juridic pentru integrarea euroatlantica a tarii noastre.

Sporeste rolul si importanta Consiliului Superior al Magistraturii ca fiind garantul independentei justitiei si include in componenta acestuia reprezentanti ai societatii civile. libertatea persoanei de a accede la valorile culturii nationale si universale. Instituie raspunderea patrimoniala a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare de orice fel. prevazand si raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea credinta sau grava neglijenta.Principiul separaţiei puterii în stat Prevede ca arestarea preventiva se dispune de judecator si numai in cursul procesului penal pentru cel mult 30 de zile. Prevede scaderea numarului de cetateni care pot promova o initiativa legislativa de la 250. Realizeaza o mai buna partajare a competentelor legislative ale fiecarei Camere a Parlamentului. Trece activitatea de cercetare penala a politiei judiciare sub conducerea si supravegherea parchetelor de pe langa instantele de judecata. pe criterii politice. pentru fluidizarea activitatii de legiferare si eliminarea etapelor de mediere si divergenta.000. in loc de 4. fara a se depasi 180 de zile. Recunoaste dreptul oricarei persoane la mediu inconjurator sanatos. Transforma Curtea Suprema de Justitie in Inalta Curte de Casatie si Justitie. Acesta va avea dreptul de a sesiza direct Curtea Constitutionala asupra neconstitutionalitatii unor legi. sociale. potrivit traditiei sistemului judiciar romanesc. Garanteaza accesul la cultura. religioase si altele. Restrange imunitatea parlamentara la voturile sau opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului. Prevede acordarea de catre stat de burse sociale copiilor si tinerilor proveniti din familii defavorizate si celor institutionalizati. Sunt interzise nationalizarea si orice alte masuri de trecere silita in proprietatea publica a unor bunuri. Prevede garantarea si ocrotirea proprietatii private. indiferent de titular. etnice. Sporeste rolul Avocatului Poporului al carui mandat va fi 5 ani.000 la 100. Prevede asigurarea unei politici nationale de egalitate a sanselor pentru persoanele cu handicap. 80 . aceasta perioada se poate prelungi cu cate cel mult 30 de zile.

Restrange posibilitatea Guvernului de a emite ordonante de urgenta numai la situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata si cu obligatia motivarii urgentei in cuprinsul ordonantei respective. 81 . Elimina posibilitatea Parlamentului de a anula deciziile de neconstitutionalitate a legilor date de Curtea Constitutionala. Mareste mandatul Presedintelui Romaniei la 5 ani si prevede dreptul Presedintelui de a sesiza Curtea Constitutionala pentru solutionarea conflictelor juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice.Principiul separaţiei puterii în stat Reduce limita de varsta pentru alegerea in Senat la 33 de ani.

în care mai bine de 200 de ani societatea americană a intervenit cu un număr restrâns de amendamente. Separaţia puterilor devine un model fundamental pentru instaurarea democraţiei şi a statului de drept. S. 82 . a societăţii umane. executivă ţi judecătorească). În acelaşi context se înscrie şi organizarea de stat a Marii Britanii. În capodopera sa ”De l’esprit de lois” (Despre spiritul legilor). Un model tipic în acest sens îl prezintă S.Principiul separaţiei puterii în stat Concluzii Desfăşurată pe parcursul a 6 capitole lucrarea de faţă îşi propune să prezinte evoluţia principiului separaţiei puterilor în stat de-a lungul timpului până în zilele noastre. De aceea.U.U.A. fiecare formă de guvernământ trebuie să delege putertea celor trei corpuri sau ramuri distincte ale sale (legislativă. care nu numai că au înscris în constituţia lor separaţia celor trei puterilor. constituind în felul acesta un sistem închegat al puterilor de stat. Franţa şi România etc. Întrezărit de Aristotel şi contural de John Locke. fapt demonstrat prin stabilitatwea şi vechimea Constituţiei S. Dar nu acest lucru putem afirma privitor la separaţia puterilor în organizaţia de stat a Franţei de-a lungul celor 5 Republici.U. Meritul lui Montesquieu este incomparabil. executivă şi judecătorească).. Rezultatele nu au întârziat să apară. asistăm la o dezvoltare fără precedent. ci le statorniceşte atribuţiile. dar l-au respectat şi aplicat cu o scrupulozitate de invidiat. precum şi modul lor de influenţare.A. El susţine că pentru a asigura cetăţenilor libertatea acţiunilor lor şi respectarea legilor. Istoria Constituţionalismului din cadrul statelor enumerate mai sus a demonstart acolo unde sparaţia puterilor este aplicată şi riguros respectată.A. fiindcă el nu se limitează la o simplă enumerare a celor trei puteri (legislativă. Montesquieu adoptă ca model organizarea de stat a angliei din acea perioadă. mecanismul separaţiei puterilor avea să-şi găsească consacrarea definitivă în opera filosofului şi juristului francez Charles Louis de Montesquieu. acest principiu a fost preluat şi înscris în majoritatea constituţiilor in statele moderne ca Marea Britanie.

nedreptăţilor la care a fost supus poporul romîn pe parcursul celor 45 de ani. Ea avea să rămână în vigoare până în 1947. iar de aici a fost preluat şi înscris în Constituţia din 1923. Noua Constituţie consfinţea o stare de fapt izvorâtp dintr-o nouă realitate. Chiar dacă nu formulează expres separaţia puterilor. atunci când separaţia puterilor în stat nu este expres formulată. care pune la baza organizării puterilor în stat dictatura proletariatului. 83 . În felul acesta se crea drum liber abuzurilor. noua constituţie consfinţeşte o realitate de fapt. au fost elaborate prin prisma doctrinei marxiste. începând din 1948. car a fost adoptată după făurirea Statului Naţional Unitar Român de la 1848. în frunte cu partidul comunist. odată cu instalarea regimului comunist în România şi abrogarea Constituţiei din 1923 se renunţa definitiv la separaţia puterilor. noua constitiţie dinm decembrie 1991 reînnoadă firul întrerupt al tradiţiilor democratice cuprinse în Constituţia din 1923. totodată. Constituţia de la 1866 este prim acare formulează. executiva si judecatoreasca . Pe parcursul perioadei prezentate. Franţa traversează nu mai puţin de trei dictaturi. "(4) Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor legislativa. Noile constituţii. ţinând cont. şi de evoluţiile care au avut loc pe plan european în domeniul dreptului constituţional. într+un mod explicit. Paternitatea franceză a separaţiei puterilor avea să pătrundă în Constituţiile noastre prin filieră belgiană. separaţia puterilor în stat. ne prezintă modul în care. Separaţia puterilor cunoaşte o răspândire şi o aplicare atît de largă încât nu putea să nu fie receptată şi în ţara noastră.în cadrul democratiei constitutionale. Revoluţia din decembrie 1989 a pus capăt regimului dictatorial şi s-a revenit la principiul separaţiei puterilor. Astfel că . se crează un câmp liber instaurării dictaturii. ce a reîntregirii neamului. pe parcursul desfăşurării celor 5 Republici.Principiul separaţiei puterii în stat Istoria Constituţionalismului Francez.

Erlick. Decretul-lege nr. 6.M. Dezbates of the federal convention.lege nr. 1920. Notes of James Madison. Constituţia din 8 decembrie 1991. cf. citat. 2. Constituţia din 30 iunie 1966. P. Constituţia din 23 martie 1923. 1926. Antecedentes de la Contention Federale de 1787. Decretul.2/27 decembrie 1989. 92/18 martie 1990. op. 84 .L. E. 4. 5. 3.Principiul separaţiei puterii în stat BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. Observation sul la Virginie Jefferson. 7. edite par Gaillard Hunt et James Brown Scott. Paris.

Barbu. nr. George. J. Institutions politiques.M. Deleanu. 1946. 17. 26. Drept Constituţional şi instituţii politice. Drept constituţionalromân. Phillips.S. 27. Paul. 1924. Ioan. Paris. 1964. Muraru. Montesquieu.II. 1992. introduction et notes par Jean Louis Fyot. Genoveva. Bucureşti. on the occasion of Edward VIII’s abdication. 1930. 23. D. Editura Fundaţia ”Chemarea” Iaşi. Editura Fundaţia ”Chemarea”. Principiul separaţieiputerilor în opera lui Montesquieu.Principiul separaţiei puterii în stat 8. op. în Studii de drept romînesc. 1918. Paris. 12. 1952. Berceanu. John Locke. Pierre Pactet. Deleanu. Negulescu.citat. 21. New York.I. Andre Hariou. 1971. I. 1947. 1882. vol. Paris. Constitutional Law. Londra. Essay le pouvoir civil. Jaques Chastenet. 85 .W.G. Focşeneanu. Jean Chatelain. Bucureşti. 9.Burns. Le Parlament d’Angleterre.. 16. 1992. Bucureşti. traduction. Politica. Garner.1/1990. Drept constituţional şi instituţii politice contemporane. 11. Droit Constitutionel. 19. 1993. Ioan. Bucureşti. James W. Iaşi. 22. Curs de drept constituţional. Bucureşti. Aristotel. Speech on December 10. Vrabie. J. Iaşi.C. Principiul constituţional al separaţiei puterilor şi imixtiunea puterilor executivă şi judecătorească. 1933. 1959. vol. Bucureşti. Le pouvoir executif american en temps de guerre. E. 20. Paris. Separaţia puterilor în stat – dogmă sau relitate?. Bucureşti. Eleodor. Istoria Constituţională a Romîniei (1859-1991. De l’esprit des lois.citat. 18. Raportul şi proiectul majorităţii comisiunei parlamentare pentru organizarea puterii judecătoreşti. 15. 13. 25. 1927.2/1990. Igor. 24. Goverment by the people. vol. Pelltason. 1992. 1954. Wade and G. op. Nedelcu. 14.Bezdeche.revista Dreptul nr. Jenings. Paris. La nouvelle constitution et le regime politique de la France. traducere în romîneşte de Armand Roşu. în româneşte de E. ediţia a II-a. Ioan. 10. Geani. 1936.

Principiul separaţiei puterii în stat 28. The English Constitution (1867)Worlds Classice. The British state. Irina. 86 . 1958. Londra. Zlătescu. 29. cf. ediţia din 1949. James Harvey and Katherine Hood. nr. Moroianu. 1/1991. revista Dreptul. Walter Bagehot.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful