Principiul separaţiei puterii în stat

PRINCIPIUL SEPARAŢIEI PUTERILOR ÎN STAT

1

Principiul separaţiei puterii în stat

CUPRINS
Pag.

CAPITOLUL I Separaţia puterilor ca teorie în opera lui John Locke şi Montesquieu
1. Evoluţia explicaţiilor privind teoria separaţiei puterilor în stat 1.1 înlăturarea separaţiei puterilor în regimurile totalitare 1.2 Inadaptarea teoriei separaţiei puterilor în regimurile pluraliste 1.3 Uzura teoriei separaţiei puterilor. 14 17 17 18

CAPITOLUL II Separaţia puterilor în stat conform constituţiilor moderne - S.U.A., Marea Britanie şi Franţa
1. Separaţia puterilor în organizarea de Stat a S.U.A. 1.1 Puterea executivă. 1.1.1. Atribuţiile Preşedintelui 1.2 Puterea Judecătorească 2. Separaţia Puterii în organizarea de stat a Marii Britanii 2.1 Puterea executivă 2.2 Puterea Judecătorească 3. Separaţia puterilor în organizarea de stat a Franţei 3.1 Puterea Judecătorească 3.1.1. Separaţia puterilor de stat conform Constitiţiei Republicii a-II-a 3.1.2. Separaţia puterilor de stat în timpul celei de-a III-a Republici

20

20 25 26 29 33 35 37 38 39 42 44

2

Principiul separaţiei puterii în stat 3.2 Puterea executivă 44 3.2.1. Separaţia Puterilor în organizarea de stat în timpul celei de-a IV-a Republici. 46

3.3 Puterea Judecătorească 3.3.1 Separaţia puterilor în organizarea de stat a Franţei în timpul Republicii a V-a 3.3.2. Puterea Executivă 3.3.3 Competenţa Guvernului 3.3.4. Puterea legislativă 3.3.5. Puterea judecătorească

48 49 49 51 52 52

CAPITOLUL III Formele de guvernământ prin care se realizează principiul separaţiei puterilor în stat. Trăsături caracteristice
1. 2. 3. 4. 5. Republica prezidenţială Republica parlamentară Republica semi-prezidenţială Regimul de adunare Regimul politic marxist

55

56 57 58 59 60

CAPITOLUL IV
61

Separaţia puterilor în istoria constituţionalismului românesc
1. Separaţia puterilor în stat în Constituţia din 1866 61

3

Principiul separaţiei puterii în stat 1.1. 1.2. 2. 3. 4. 4.1 4.2 4.3 4.4 Puterea executivă Puterea Judecătorească Separaţia puterilor în stat după Constituţia din 1923 Constituţia promulgată la 27 februarie 1938 Constituţiile socialiste din România Actele cu valoarea constituţională din perioada 1944 – 1947 Constituţia din 13 aprilie 1948 Constituţia din 24 septembrie 1952 Constituţia din 21 august 1965 63 64 65 67 69 69 70 70 71

CAPITOLUL V Separaţia puterilor de stat în perioada post decembristă CAPITOLUL VI Constituţia din 19 octombrie 2003 CONCLUZII

72 78

81

4

Prim aparte a lucrării prezintă principiul separaţiei puterilor în sata aşa cum este el văzut de filozofii teoreticieni J. În cea de-a doua parte lucrarea va prezenta o analiză a principiului mai sus amintit aşa cum apare în spaţiul românesc al deceniilor trecute dar şi al momentului. stabilindu-se. este extrem de importantă pentru că aceste ţări au un precedent 5 .U.-ci merge mai departe. Alegerea prezentării acestui principiu aşa cum apare în constituţiile S. În această perioadă de efervescenţă creatoare are loc formarea şi cristalizarea statului.U.au elaborat un nou mecanism al organizării puterilor în stat.judecătorească.A.ezecutivă. Lucrarea de faţă îşi propune să prezinte mecanismul separaţiei puterilor în stat în istoria constituţionalismului principalelor state care au amnifestat cea mao mare consecvenţă şi coerenţă în aplicarea sa. Marii Britanii şi Franţei.Locke şi Montesquieu şi în acelaţi timp aşa configurează în constituţiile moderene ale S. ca John Locke şi Montesque. Cu privire la conţinutul lucrării trebuie spus că aceasta are două părţi distincte. Ideea principală care se desprinde din prima parte a lucrării este aceea că importanşa principiului separării puterilor în stat a fost luată în considerare atât în timpuri istorice deja apuse cât şi în preuznt. Montesque a fost primul care a conceput un model sistematic privind separaţia puterilor în statul de drept. Această alegere este motivată şi justifivcată de faptul că principiul separaţiei puterilor în sta este un principiu pe care orice domocraţie care se doreşte a fi reală trebuie cu necesitate să-l ia în consideraţie şi să-l pună în aplicare. De altfel. în mod riguros atribuţiile fiecăruia. El nu se mulţumeşte doar cu enumerarea celor trei puterilegislativă.Principiul separaţiei puterii în stat Consideraţii introductive La sfârşitul secolului al XVII –lea şi începutul celui următor.A. filozofi şi jurişti. asistăm la apariţia zorilor lumii moderne. În acelaţi timp lucrarea se doreşte a fi o demonstraţie a necesităţii separaţiei puterilor în stat şi abeneficiilor care se răsfrâng asupra cetăţenilor privind stabilirea abuzului de putere. Marii Britanii şi Franţei.. noţiune care reclamă o noua formă de organizare.Impulsionaţi de marile explozii care au loc pe tărâmul cunoaşterii ştiinţifice.

chair daca separatia puterilor nu este expres formulată dar atribuţiile lor sunt precis formulate. a constituţiilor din perioada comunistă şi a Constituţiei româneşti actuale arată că în spaţiul românesc principiul separaţiei puterilor în stat nu a avut o istorie şi o aplicare solidă şi constantă. România reînnoadă firul rupt al tradiţiilor democratice. Acest moment este unul extrem de important cu atât mai mult cu cât statul de drept şi deci implicit şi principiul separării puterilor în stat a devenit pentru România criteriu de aderare la Uniunea Europeană (criteriile de la Copenhaga). Analiza constituţiei din 1866.Principiul separaţiei puterii în stat democraticatâtz teoretic cât şi practic care constituie un izvor de inspiraţie pentru democraţiile în formare. aceasta prezintă principiul separării puterilor în stat în istoria constituţionalismului românesc. Acest lucru este consimţit şi în constituţia din Decembrie 1991. Cât priveşte conţinutul părţii a doua a lucrării. a celei din 1923. ca o condiţie sin qua non a instaurării democraţiei şi a statutlui de drept. Odată cu revoluţia din decembrie 1989. Aşadar societatea românească actuală trăieşte un moment important pentru a scrie despre ceea ce înseamnă separaţia puterilor în stat. din 1938. cu atât mai mult cu cât democraţia româneacă este încă o democraţie tânără pentru care principiile statului de drept încep să se contureze mai profund. În 2003 societatea românească a votat prin referendum modoficări la Constituţia din 1991. 6 . înscriind în documentele sale programatice separaţia puterilor.

Principiul separaţiei puterii în stat Capitolul I Separaţia puterilor ca teorie în opera lui John Locke şi Montesquieu Problema puterilor în stat a preocupat chiar şi lumea antică. sau a le încredinţa pe toate unei minorităţi.” Aristotel susţine că „ori a lăsa toate deciziunile în seama corpului politic între. În lucrarea sa „Essay on the civil gouvernement” (Despre guvernământul civil). atribuţiile şi modul de numire. ”În orice stat – punea Aristotel .principiul separaţiei puterilor este filozoful şi juristul englez John Locke.Aristotel. considerat părintele acestui principiu (1632-1704). Cel căruia îi revine meritul de a fi cercetat pentru prima dată. Cea dintâi dintre cele trei părţi este Adunarea Generală. constata existenţa în stat a unor organe diferite cu atribuţii precis determinate. Corpul Magistraţilor (funcţionarilor) şi Corpul judecătoresc.” Filosoful grec avea în vedere înfiinţarea uneia sau a mai multor magistraturi speciale. iar a treia este Corpul judecătoresc” În concepţia lui Aristotel.sunt trei părţi. Aceste trei părţi. statul întreg este în mod necesar bine organizat el însuşi.pentru a degreva Adunarea Generală de anumite funcţiuni. consideră că în fiecare stat trebuie să existe trei puteri: 7 . pronunţarea pedepsei cu moartea. odată bine organizate. încheierea şi ruperea tratatelor. a doua este Corpul magistraţilor. confirmarea şi primirea conturilor magistraţilor.” Descrierea făcută de Aristotel avea doar semnificaţia unei simple constatări a necesităţilor de organizare a statului elen şi nu putea fi pusă în nici o legătură cu principiul separaţiei puterilor.mai metodic şi intr-o nouă lumină.”ori a le împărţi şi a le încredinţa pe unele tuturor cetaţenilor. ”Adunarea Generală trebuia să decidă în mod suveran asupra păcii şi a războiului. căruia trebuie să i se hotărască natura. în lucrarea sa “Politica”. exilul. adoptarea legilor. care deliberează cu privire la afacerile publice. precum: Adunarea Generală. iar pe altele numai unora dintre ei.

Puterea judecătorească o consideră ca făcând parte din Puterea legislativă. Puterea federativă era încredinţată tot regelui şi avea în competenţa sa dreptul de a declara război. care are dreptul legiferării. în concepţia sa. deoarece edita reguli de conduită general obligatorii.puterea executivă internă. În al doilea rând. el a dedus că puterea de a judeca aparţine puterii legiuitoare. care veghează aplicarea legilor. arată că puterea legislativă trebuie să aparţină Parlamentului şi era considerată puterea supremă. aceasta ar însemna absolutism şi dacă voiam să asigurăm libertatea cetaţenilor. Dar. 2. el mai adaugă a patra putere. puterea de a face legile trebuie să fie încredinţată unor adunări convocate special pentru acest scop. Puterea executivă. în caz de pericol. de a face şi de a încheia tratate. Locke susţine că intr-un stat bine organizat. la titulari independenţi unul de altul. Locke înţelege puterea care ar avea dreptul de a declara război şi a încheia pace. de a regla modul în forţele statului pot fi întrebuinţate pentru conservarea comunităţii. să fie încredinţate la persoane diferite.În primul rând. De aceea. care ar cuprinde atribuţiile puterilor lăsate la discreţia executive. În fine.Principiul separaţiei puterii în stat 1. 8 . La prima vedere ar părea cum Puterea judecătorească poate să facă parte din Puterea legislativă. John Locke recunoaşte că dacă cele trei puteri ar fi întrunite în mâna unei singure persoane. PUTEREA FEDERATIVĂ. trebuie să admitem că aceste trei puteri e necesar să fie separate. .el nu consideră Puterea judecătorească o putere autonomă. John Locke. 3. ci o include în Puterea legislativă. reprezintă statul în relaţiile internaţionale. prin Puterea federativă.puterea federativă sau externă. trebuie să ştim că Locke luase ca model în expunerea teoriei sale. PUTEREA EXECUTIVĂ. limitată la aplicarea legilor şi la rezolvarea unor cazuri care nu putea fi prevăzute şi determinate prin lege. PUTEREA LEGISLATIVĂ. el se inspira din Constituţia engleză şi fiindcă acolo Camera Lorzilor avea atribuţii de a le judeca. Locke desparte în două puterea executivă: .organizarea politică a statului englez. numită”PREROGATIVĂ”.În formularea pe care o face. urma să fie încredinţată monarhului.

” Din confruntarea concepţiei lui Locke. care sunt însărcinaţi să tranşeze litigiile după aceste legi. care nu au între ele nici o subordonare” Pentru Locke. era mai degrabă o colaborare a organelor şi o repetiţie a funcţiunilor. iar nu prin decrete de circumstanţă. deoarece “Puterea legislativă este ceea care are dreptul de a determina cum trebuie să fie întrebuinţată forţa statului pentru a proteja comunitatea şi pe membrii săi” 9 . este de trebuinţă – spunea Locke – ca să existe o putere care veşnic să vegheze la executarea legilor care sunt in vigoare.Principiul separaţiei puterii în stat După ce au fost adoptate. se observă ca el nu expune in opera sa o teză abstractă.” Nu era o separare a puterilor care le-ar fi izolat care ar fi promovat conflicte şi ar fi împiedicat liberul joc al maşinăriei politice. Leon Duguit arată că.precizează el. Astfel. ci prezintă un tablou sugestiv al organizării constituţionale a Angliei. cât o distincţie a puterii legislative de cea executivă. promulgate şi cunoscute de popor prin judecători imparţiali şi cultivaţi. în materie de separaţie a puterilor statului cu organizarea fundamentală a statului englez. deoarece. puterea legislativă şi executivă nu trebuia să fie încredinţată în mâna unei singure persoane. adunările trebuie să se separe din nou. Locke o exprima prin greutăţile pe care le implică exercitarea celor două puteri care simultan pretind concursul forţei publice”…ceea ce este aproape imposibil de a încredinţa forţa statului la mai multe persoane distincte. într-un timp dat. este totuşi dificil să se separeu şi să se încredinţeze. Concluzia lui nu este atât o formulare categorică a separaţiei puterilor.Afirmând că legile dăinuiesc multă vreme. Deşi recunoaşte ca distincte Puterile executivă si cea federativă. întrucât”dacă puterile federativă şi executivă sunt distincte. ”pentru a asigura acţiunea guvernamentală o pondere reciprocă trebuie să se instituie între diferitele organe. ”cine are Puterea legislativă sau suprema putere intr-o republică este ţinut să guverneze prin legi fixe şi stabile. Locke admite totuşi că acestea pot fi reunite intr-o singură mână.” Dificultatea acesteia. urmând ca ele să se supună legilor pe care le-au adoptat. reclamând o supraveghere continuă cu privire la executarea lor. Puterea judecătoreasca se înfăţişează mai degrabă ca un accesoriu al puterii legislative. Astfel Puterea legislativă şi cea executivă trebuie sa fie separate. În concepţia lui Locke. la diferite persoane.

3.are dreptul de a declara război sau a încheia pace. este înnobilat cu titlul de baron de „La Brede et de Montesquieu”. într-o familie de mici nobili sub numele de Charles Louis De Secondat.pedepseşte infracţiunile sau judecă litigiile dintre particulari. La elaborarea separaţiei puterilor.El consideră că in fiecare stat trebuie să existe trei feluri de puteri: 1.Principiul separaţiei puterii în stat Încercând să argumenteze necesitatea separării puterii legislative de cea executive. 2. Montesquieu. Capodopera sa.”De l`esprit des lois”(Despre spiritul legilor). Lipsit de vedere şi înaintat în vârstă. avea să-i aducă autorului celebritatea. Datorită meritelor sale. Montesquieu pledează pentru separaţia puterilor deoarece susţine că „atunci când în mâinile aceleaşi persoane sau aceluiaşi corp de dregători se află întrunite Puterea legiuitoare si 10 . care l-a îndemnat la studii de nivel superior. În felul acesta s-a îndepartat de cariera armelor. În doi ani. el a dobândit o serioasă cultură clasică. iar 1728 devine membru al Academiei franceze. la care era predestinat prin naştere.căci ar putea să se scutească de a se supune legilor pe care ele le fac. Principiul separaţiei puterilor. apărută in 1734 şi tipărită pentru prima dată 1748. Montesquieu moare la Paris în 1755. în castelul Le Brede lângă Bordeaux. lucrarea cunoaşte 22 de ediţii.hotarându-se să prefere roba de magistrat. ca aceea de consilier al parlamentului din Bordeaux în anul 1714 şi de Preşedinte al acestuia 1716.sau de a le abroga pe cele existente. pentru un anumit timp sau pentru totdeauna.are dreptul de a face legile. În întreaga sa carieră a îndeplinit importante funcţii în stat. Născut la 1689. EXECUTIVĂ . dar spiritul său a cuprins întreaga umanitate. JUDECĂTOREASCĂ . Montesquieu dezvoltă şi sistematizează într-un mod cu totul original acest principiu de bază al organizării societăţii într-un stat de drept.” Influenţat de concepţia lui Locke asupra separaţiei puterilor. adoptă ca model orânduirea de stat a Angliei. LEGISLATIVĂ . iar numele său devine de notorietate internaţională. Locke arată că „tendinţa de a pune mâna pe putere ar fi prea mare dacă aceleaşi persoane care au puterea de a face legile ar avea mâni şi puterea să le execute. avea să fie preluat şi aplicat în mai toate statele dezvoltate. Montesquieu.

deoarece această parte a guvernământului este mai bine exercitată de unul decât mai mulţi. de a abuza de ea. observăm că Montesquieu a avut în vedere o colaborare în sânul puterilor. Pentru Montesquieu „libertatea nu se poate realiza decât prin obstacole în calea abuzului la care ar fi tentat să se dea orice om şi orice organ al statului.” Separaţia puterilor apărea. ”Pe când ceea ce depinde de puterea legislativă. care deţine puterea. dacă el ar fi dotat cu prea multă putere.”Nu există. libertatea cetăţenilor ar fi arbitrată.Principiul separaţiei puterii în stat Puterea executivă. Acest lucru este învederat atribuţiile puterii executive de a conclura şi închide sesiunile parlamentului. ”Pe când ceea ce depinde de puterea legislativă. dar acordă o anumită preponderenţă puterii executive. este mai bine reglementată de mai mulţi decât de unul singur. este mai bine reglementată de mai mulţi.” Ce s-ar întâmpla dacă cele trei puteri ar fi nedespărţite şi întrunite în mâna unui singur om? Montesquieu arată „dacă Puterea legislativă ar fi unită cu Puterea judecătorească.deoarece se poate naşte teama că acelaşi Monarh sau acelaşi Senat să întocmească legi tiranice pe care să le aplice în mod tiranic.”După ce stabileşte atribuţiile suveranităţii celor trei puteri. judecătorul ar avea forţa unui opresor. iar dacă ar fi îmbinat şi Puterea executivă.” Din analiza raporturilor dintre Puterea legislativă şi Puterea executivă.libertate dacă Puterea judecătorească nu este separată de cea executivă.de asemenea. Şi pentru acest abuz al puterii Montesquieu recomandă ca „puterea să înfrângă puterea.nu există libertate. Montesquieu proclamă necesitatea separării lor. iar judecătorul ar fi şi legiuitor. în concepţia lui Montesquieu a unicului mijloc de a asigura respectul legilor într-un stat în care era posibilă existenţa unui guvern legal. precum şi dreptul de veto asupra puterii legislative pe care Montesquieu îl susţine astfel: 11 . iar libertatea cetăţenilor ar fi cheremul bunului plac al unei singure persoane. El atribuie Puterea executivă unui monarh. Care ar fi motivele care l-au îndemnat pe Montesquieu să recurgă la acest mecanism? În primul rând înclinaţia naturală a omului.

În felul acesta. Toate regimurile politice cunosc o diviziune între multiplele organe guvernamentale. nefiind legată de nici o categorie socială. că faţă de Locke şi Moutesquieu care au definit cei dintâi aceste puteri.Principiul separaţiei puterii în stat „Dacă puterea executivă nu avea dreptul de a se împotrivi iniţiativelor corpului legislativ. ci trebuie să fie exercitată de către persoane recrutate din rândul poporului. atribuindu-şi toată puterea pe care o poate dori. În mod firesc. nu înseamnă numai diviziune. fiecare din aceste corpuri având şedinţele şi dezbaterile sale aparte precum interese şi vederi deosebite. Se consideră. Puterea executivă nu se va amesteca în treburile puterii legiuitoare. acesta ar fi despotică.” Influenţat de modul de organizare a Angliei. Montesqueu susţine că legiuitoare va fi încredinţată şi corpul nobililor şi corpul ce va fi ales ca să reprezinte poporul. ”întrucât ele nu se exercită faţă de un particular. devine. nici de o anumită profesiune. În felul acesta se ajunge la o primenire a puterii legiuitoare. deoarece. după cum nici puterea legislativă nu va îngrădi Puterea executivă în acţiunile ei. termenul desemnând odată funcţia şi organul. fiecare fiind mai mult sau mai puţin specializat într-o funcţie. limitându-i pe unii prin alţii. înlocuite cu altele după un anumit interval de timp. Această independenţă se fondează pe existenţa unor funcţii fundamentale distincte prin natura lor şi care pot să fie exercitate numai separat. Vom observa de asemenea. iar cealaltă decât în exercitarea unei voinţe generale. Trebuie însă adăugat că de fapt. nu de magistraţi…” Puterea legislativă şi executivă ar putea fi încredinţată unor dregători permanenţi sau unor corpuri permanente. statul apare natural divizat în mai multe puteri.” Montesquieu susţine că aceste corpuri care alcătuiesc puterea legislativă trebuie schimbate. una neconsistând decât în voinţa generală a statului. ci şi independenţa autorităţilor guvernamentale. separaţia puterilor. susţine Montesquieu. va anihila toate celelalte puteri.” Puterea judecătorească nu trebuie încredinţată unui senat permanent. că separaţia puterilor comportă două aspecte bine conturate: 12 . teoriile care au urmat precum şi cele actuale i-au îndepărtat puţin. ”Puterea judecătorească este de temut de către oameni. ca să spunem aşa invizibilă şi nulă. de asemenea. Tribunalele nu se puteau înfiinţa decât pe bază de legi. Oamenii nu mai au necontenit pe judecători înaintea ochilor şi se tem de magistratură. Toţi consideră însă. că separaţia puterilor este în realitate o justificare ideologică a unui scop politic foarte concret: slăbirea puterii guvernanţilor în ansamblu.

G: Burdeau.precizează el . ”Concepţia revoluţiona . Este o interpretare a teoriei lui Montesquieu pe care o întâlnim la foarte mulţi autori. fapt ce permite acestora controlul prin judecători independenţi.se impune o precizare. Fiecare organ dispune de puterea etatică în plenitudinea ei invizibilă. -cea de colaborare a lor în sensul unei activităţi concernate la nivelul unui popor organizat în stat.arată că puterea de stat este unică şi indivizibilă. 1.Principiul separaţiei puterii în stat -separaţia parlamentului vis a vis de guvern -separaţia jurisdicţională în raport cu guvernanţii. Acest principiu a apărut ca o armă în mâna acelora ce luptă împotriva monarhiei absolute.care creşte în fiecare putere o fracţiune a suveranităţii. acestea sunt competenţe care sunt repartizate. Este fals să considerăm puterile fiecărui organ de stat ca o delegare distinctă a unei puteri superioare dând naştere unor entităţi separate. două cerinţe apar ca fiind indispensabile pentru apărarea libertăţii individului: -cea de delimitare precisă a atribuţiilor fiecărei categorii de organe. integrată întrun organ distinct este astăzi total abandonată. 13 . categoric. Iniţial a fost folosit pentru reducerea autorităţii acestuia . Ideile lui Montesquieu sunt foarte clare: într-o ţară nu există mai multe „puteri” statale. ci mai multe evident. În concepţia lui Montesquieu. sunt repartizate unor categorii distincte de organe. Evoluţia explicaţiilor privind teoria separaţiei puterilor în stat În legătură cu forma în care a fost exprimat acest principiu . Mult discutata problemă a existenţei uneia sau mai multor „puteri” în stat . deţinând în acest scop monopolul creării şi aplicării dreptului). o chestiune dogmatico .cea din care doctrina marxistă a făcut călcâiul lui Achile a teoriei separaţiei puterilor în stat este. Astfel. puterea nu este divizată. în sensul în care definim noi această categorie (adică-puterea organizată a unui grup care exprimă în Capacitatea de a exprima voinţa şi a asigura realizarea acesteia prin mijloace specifice organizării societăţii în stat. În realitate.forţei monarhului opunându-ise puterea adunărilor alese de popor.juridică.

Astfel el spunea: ”Din cele trei puteri de care am vorbit. etimologic – autoritate care execută. încât expresia „putere executivă” dispăruse din studiile de drept Constituţional. Ducrocq în Franţa. ideile democratice si-au extins sfera de cuprindere si de acţiune. O dovadă a întăririi executivului o constituie creşterea prestigiului şi competenţei preşedintelui. În aceste condiţii şeful statului nu mai are decât o funcţie de reprezentare. dar preciza că dialogul principal se poartă între legislativ şi executiv. mai mult de monarh. cea de a judeca este întrun anume fel nulă. deţinută la început. opera adunărilor alese. vorbea de trei puteri în stat. iar executivul este redus la rolul său. În aceste condiţii. adică la începutul secolului XX. puterea de acţiune. În timp. regele şi miniştrii săi tind să devină simpli executanţi ai politicii dorite de adunările alese care reprezintă ansamblul naţiunii. iar miniştrii săi sunt simpli executanţi ai legilor.Principiul separaţiei puterii în stat Astfel dintre executiv şi legislativ apărea ca un reflex al antogonismului dintre monarh şi popor.este considerată a fi deasupra voinţei monarhului. În legătură cu evoluţia raporturilor dintre puteri. un stat al cetăţenilor care sunt consideraţi de doctrina franceză ca suverani ai puterii.puterea judecătorească. Anibal Teodorescu în România şi alţii. legea. precum şi de la realitatea existentă în diferite state. din care una este cea judecătorească. Adunarea aleasă decide în problemele fundamentale ale naţiunii.” Pornind de la această afirmaţie. Edictată de parlament. au susţinut ideea existenţei doar a două 14 . devine din nou o putere. o precizare trebuie făcută cuprivire la cantonarea aprecierilor făcute numai la relaţiile dintre executiv şi legislativ şi la ignorarea rolului celei de-a treia puteri în stat . au fost şi sunt încă mulţi jurişti care neagă caracterul de „putere”autorităţilor judecătoreşti. deţinător al puterii executive. La capătul acestei evoluţii. în care dependenţa executivului se pare că a atins apogeul începe o epocă care se caracterizează prin faptul că acesta devine inima instituţiilor politice. Astfel. iar specialişti se ocupau primordial şi prioritar de analiza adunării lor alese. executivul se degradase aşa de mult. Nu mai rămân decât două. „L`etat c`est moi” este înlocuit cu „l`etat c`est nous”. a fost în mod progresiv restrânsă în favoarea adunărilor alese de popor. expresia voinţei poporului . După anii 1910-1930. Montesquieu spre deosebire de John Locke. puterea executivă.

15 . Cât priveşte acesta din urmă. În legătură cu puterile existente în stat. diferit de cel care face legea.ca teorie şi realitatea constituţională. În privinţa celei de-a patra putere „presa”. am vrea să. şi cei ce apreciază acţiunea. cuprinde trei mari aspecte şi anume: definirea conţinutului şi sensurile sale. fie în favoarea executivului) şi regimuri care realizează separaţia puterilor. amintim că unii autori-precum A. continuitatea importanţei şi rezonanţei sale sociale şi politice. atât timp cât puterea executivă nu ar fi îngrădită de legi şi cât timp legalitatea actelor de execuţie ale puterii executive nu ar fi cenzurată de un organ jurisdicţional. ca element esenţial al mutaţiilor sociale. Critica teoriei clasice a separaţiei puterilor se înscrie în contextul evoluţiei acesteia. Teoria separaţiilor puterilor a cunoscut o mare răspândire în secolul al XIX-lea şi a stat la baza clasificării regiunilor în regimuri care practică confuzia puterilor (fie în favoarea legislativului. S-a mers până acolo încât se afirmă că teoria clasică nu mai exprimă realitatea politică. cu identificarea acestora. ne mai putem permite două precizări: sunt autori care vorbesc şi de o a patra putere în stat. sunt autori care neagă opoziţia dintre „puterile” identificate. căci regimul parlamentar. în concepţia unora şi „administraţia” altora. susţin că astăzi în Occident opoziţia nu se mai manifestă între legislativ şi executiv. B. A. implcă de asemenea colaborarea necesară şi constantă. El este convins că teoria constituţională a insistat exclusiv pe separaţia puterilor. În privinţa celei de-a doua poziţii. amintim poziţia lui F. critica teorie clasice. ceea ce a dus la neglijarea puterii administraţiei şi puterii birocratice. Potrivit lui Maurice Duverger ”în adevăratul înţeles. dacă el presupune o diferenţiere a organelor. Organele de stat trebuie să depindă unele de altele numai atât cât este necesar formării sau desemnării lor şi eventual exercitării unor atribuţii. între cei care acţionează. Duverger arăta că nu vom avea de a face cu o adevărată separaţie a puterilor. Apoi se consideră că de fapt două puteri şi anume: puterea executivă şi puterea legislativă. Haurian. Neumann. M.” Evoluţia separaţiilorputerilor. recunoscute până acum şi vorbesc de „alte puteri”. Cât priveşte conţinutul şi sensurile separaţiei puterilor tot mai des s-a afirmat şi se afirmă că este vorba mai puţin de separare decât de echilibrul puterilor. Gaudemet.Principiul separaţiei puterii în stat puteri în stat. etc. nu trebuie să se vorbească de o separaţie a puterilor decât în legătură cu regimul prezidenţial. ele se grupează în regimuri care realizează o separaţie simplă şi regimuri care realizează o separaţie strictă.

în care guvernul răspunde răspunde în faţa parlamentului. pentru că el dispune în principiu. legislativul ar fi o stavilă eficientă în faţa eventualelor excese ale executivului. puterea legislativă fiind expresia suveranităţii. teză simplist explicită şi primitiv aplicată.2 Inlăturarea teoriei separaţiei puterilor în regimurile pluraliste Deşi afirmată. în doctrinele totalitare puterea era considerată ca u instrument necesar de transformare. de majoritatea absolută în Camera Comunelor (de altfel adevărata putere o deţine comitetul dirigent al partidului învingător în alegeri). trebuie privită cu rezerve ideea în sensul căreia.Principiul separaţiei puterii în stat deoarece ea a fost înlăturată de regimurile totalitare şi apare depăşită şi învechită în regimurile pluraliste. O asemenea frână există numai în regimurile prezidenţiale. aceasta 16 . De exemplu. această răspundere trebuie văzută prin realitatea că guvernul este al majorităţii parlamentare şi este puţin probabil ca proiectele sale să nu fie adoptate.1 Înlăturarea separaţiei puterilor în regimurile totalitare Acest fenomen a avut şi are ca punct teoretic de plecare o viziune diferită asupra funcţiilor puterii. Pentru Jean Jack Rousseau. 1. în sistemul parlamentar englez. În regimurile totalitare s-a promovat teza unicităţii puterii de stat. 1. lipsind astfel motivele de separare sau de limitare. de unde rezulta nevoia separaţiei. Cabinetul concentrează în mare măsură puterea. Dacă în filosofia Secolului Luminilor. permitând concentrarea puterii şi desfiinţarea democraţiei. Ideile lui Montesquieu au fost reluate mai târziu de Jean Jack Rousseau în „Contractul Social” şi tratate la un nivel mult mnai superior. În regimurile parlamentare. puterea legislativă se confundă cu atributele suveranităţii ceea ce înseamnă că ea nu poate fi decât emanaţia de voinţă a întregului popor. Apoi. puterea era considerată redutabilă şi ameninţatoare. separaţia puterilor este contrazisă de realităţi în chiar regimuri recunoscute ca democratice. pretutindeni şi totdeauna. unde se manifestă o anumită „concentrare” a puterii.

Dacă examinăm constituţiile statelor lumii vom observa că foarte rar. (art. intitulat Separaţia puterilor. În acest sens pot fi menţionate constituţiile: Spaniei.29. executivă şi judecătorească sunt separate. 1866. politică şi morală. rolul lor deosebit în configurarea instituţiilor juridice şi politice. 1. Manifestându-se rezerva faţă de teoria clasică a separaţiilor puterilor nu trebuie să se interpreteze că ea şi-a pierdut din importanţă şi actualitate. 1923. S. este Constituţia Republicii şi Cantonului Jura. spune: “Puterile legislative. Pierre Pactet arată că se constată un decalaj important între declinul unei teorii.U. întrucât. 1938). principiul rtezultă implicit. 1. României (Statutul lui Cuza. 17 . ci între majoritate şi opoziţie. şi că deci rămâne o teorie a trecutului. judecătoreşti.26. 55. care în art. executive. unele înscriu explicit acest peincipiu.Principiul separaţiei puterii în stat înseamnă că puterea executivă trebuie să fie subordonată celei legislative şi.117). puteri ce sunt legislative. Marea forţă a teoriei separaţiilor puterilor constă în fantastica sa rezonanţă socială. În cele mai multe constituţii.25.” Mai multe constituţii denumesc autorităţile statale ca puteri. care pierde progresiv din forţa şi valoarea sa explicativă pentru că ea nu mai corespunde cu adevărat realităţii şi recepţiuonarea sa de către opinia publică. Printre constituţiile care menţionează expres acest principiu. însă.A. nimic nu-l poate împiedica să denunţe „contractul” în baza căruia el a investit puterea legiuitoare şi să stabilească o altă rînduială conformă cu dorinţa sa.3 Uzura teoriei separaţiei puterilor Această teorie a fost elaborată într-o perioadă în care nu se înfiinţaseră încă partidele politice şi când principalele probleme puse de putere erau de ordin instituţional. determină ca astăzi separarea sau echilibrul să nu se realizeze între parlament şi guvern. care continuă să creadă în ea. Belgiei (art. şi pentru clasa politică care persistă în a o evoca. titularul suveranităţii este poporul. Apariţia puterilor publice.30). (art. Ea a intrat ăn conştiinţa mulţimilor care au receptat-o ca pe cea mai eficientă reţetă contra despotismului şi în favoarea libertăţii şi democraţiei. Elveţia.3).2. 166.

Principiul separaţiei puterii în stat În fine. 18 . ci cel de parlament. alte constituţii nu folosesc termenul de putere. autorităţi administrative. Toate constituţiile statelor democratice realizează însă echilibrul puterilor publice. autorităţi jurisdicţionale etc. guvern.

principiul separaţiei puterilor în stat s-a manifestat mult mai puternic în S.U. 1926. P. încat „strămoşii Constituţiei atribuiau erorile guvernării necunoaşterii separaţiei puterii. 29 Dezbates of the federal convention. Între 1775-1777.A.45 19 . spunea că „nici un adevăr politic nu are o valoare intrinsecă mai mare”. Pag.”24 Acest mijloc de frânare a fost găsit în principiul separaţiei puterilor care trebuie să furnizeze o barieră despotismului legislativ. pag. Paris. Teoria separaţiilor puterilor statului a stat la baza Constituţiei Statelor Unite ale Americii de Nord din 1787 şi a constituţiilor diferitelor state care alcătuiesc această federaţie. 23 24 James W. edite par Gaillard Hunt et James Brown Scott.”23 Madison. că remontând la originea acestor rele.Principiul separaţiei puterii în stat Capitolul II Separaţia puterilor în stat conform constituţiilor moderne – SUA. Într-un astfel de climat au loc dezbaterile Convenţiei de la Philadelphia.L. fiecare descoperise sursa lor în dezordinile şi nebuniile democraţiei. cartea lui Montesquieu „De l’esprit de lois” era una dintre cele mai citite şi mai disputate cărţi din America. Paris. Le pauvoir executif american en temps de guerre. vorbind despre separaţia puterilor. „Obiectul general al convenţiei – arăta – M. Prin adoptarea acestui principiu s-a avut în vedere înlăturarea din organizarea de stat americană a supremaţiei organului legislativ. 16 al Declaraţiei Franceze a drepturilor omului şi cetăţeanului a ridicat-o la rangul de principiu esenţial al oricărei constituţii. Notes of James Madison. Atît de mult a fost apreciat acest principiu. delegatul statului Virginia la dezbaterile de la Philadelphia – este de a găsi un remediu nenorocirilor în care se zbat Statele Unite. Separaţia puterilor în organizarea de stat a SUA Iniţiat şi fundamentat în Europa lui John Locke şi a lui Montesquieu. Randolph. Garner. 1918. Marea Britanie şi Franţa 1. iar art. ale căror rezultate s-au finalizat prin consacrarea în Constituţia americană a separaţiei puterilor în organizarea de stat. că trebuie găsit mijloc pentru a frâna această tendinţă din guvernarea noastră. Antecedentes de la Convention federale de 1787.

27 Pe bună dreptate.55 ccl 27 E. cf.”26 Acest sistem de frâne şi contraponderi. direct sau indirect. constituţionaliştii de la Philadelphia au făcut apel la aşa numitul sistem al frânelor şi contraponderilor pe care Jefferson îl definea astfel: „ Trebuie ca puterile să fie împărţite şi cumpănite între diferite corpuri.Principiul separaţiei puterii în stat În felul acesta. se ajungea la o repartizare a competenţelor care ar fi interzis unui organ să exercite. o preponderenţă asupra celorlalte. împotriva unei concentrări progresive a unei puteri în cadrul aceluiaşi organ. se precizează că toate puterile legislative vor fi încredinţate unui Congres al Statelor Unite.” „ În această guvernare. Congresului S. 1 secţiunea I. unde echilibrul forţelor de atracţie menţine planetele pe orbitele lor.M. bine echilibrate ( cele două Camere şi Preşedintele) şi Puterea executivă este plasată în două ramuri ( Preşedintele şi Senatul). 25 26 Observation sur la Virginie Jefferson. dumneavoastră găsiţi toate frânele pe care cei mai mari oameni politici şi scriitori le-au putut concepe. a Universului. Wilson a numit acest ansamblu de frâne „ o imitaţie inconştientă a teoriei lui Newton. Prin înlăturarea acestor neajunsuri.A. pag. care.M.Erlick. i-au fost expuşi Preşedintele şi Curtea Supremă. încât nici unul să nu poată să treacă de limitele stabilite de constituţie..”25 În felul acesta. în care Preşedintele se opune Congresului. nu ar fi decât o parte al unui sistem mai vast în care statele ar fi contragreutăţile Guvernului federal. garanţia cea mai sigură. Congresul se opune Preşedintelui şi împreună se opun Tribunalului. pag251.U.. prefigura. ne putem întreba care sunt puterile statului în temeiul Constituţiei ca o reflectare a principiului separaţiei puterilor? În art. Puterea legislativă este plasată în trei ramuri distincte.E. care se va compune dintr-un Senat şi dintr-o Cameră a Reprezentanţilor. op.cit. dând universului simetria şi aranjarea perfectă. op. Erlick. cit. Dar. în concepţia constituţionaliştilor de la Philadelphia acordarea mijloacelor constituţionale necesare de separare. spune Hamilton. arogându-şi ulterior drepturi şi împuterniciri neprevăzute în Constituţie au devenit în realitate organe ce depăşesc prin atribuţiile lor organul legislativ. care trebuia să fie proporţionale cu „ primejdiile unui atac. 60 20 . pag.

printr-un amendament s-a stabilit alegerea senatorilor prin sufragiu universal al fiecărui stat. să fie de 7 ani cetăţean al Statelor Unite şi să locuiască în momentul alegerilor sale în statul în care va fi ales. în raport cu mărimea populaţiei. creat ca formal organ de reprezentare a statelor federale. este în funcţie de mărimea populaţiei statului. Insulele Hawai în 1959). se precizează că odată cu convocarea Senatului după primele alegeri senatorii vor fi repartizaţi pe trei categorii cât se poate de egale. se stipulează că nimeni nu poate fi ales senator dacă nu va fi atins vârsta de 34 ani. Mandatele senatorilor vor fi vacante după 2 ani. acordă şi retrage cuvântul. iar cele din a treia categorie după 6 ani. în această funcţie este ales candidatul cel mai influent al partidului care a obţinut majoritatea în Parlament. numiţi pe o perioadă de 6 ani de către adunările legislative ale statului. alin. Nimeni nu poate fi membru al Camerei reprezentanţilor. numărul mandatelor a crescut la 437. adoptat de Congres în anul 19?9. precizează acelaşi articol daca nu are vârsta de 25 ani. Prin tradiţie.1 secţiunea II alin. 2.Principiul separaţiei puterii în stat Conform Constituţiei numărul deputaţilor în Camera Reprezentanţilor. 2 secţiunea III alin. cele din a doua categorie după 4 ani. îndeplinea funcţia de Cameră Superioară. Senatul era compus din 2 senatori pentru fiecare stat. dacă nu a fost cetăţean al Statelor Unite şi dacă nu locuieşte în momentul alegerii în statul în care va fi ales. Dar înn urma primirii de noi state membre ale Uniunii (Alaska în 1958. din punct de vedere juridic ei nu au nici o răspundere faţă de organul legislativ al statului sau faţă de statul pe care îl reprezintă. numeşte membrii comitetelor temporare ale Camerei. În forma sa iniţială. Rolul său în Camera Reprezentanţilor este deosebit de important. Dar. Conform art. el conducedezbaterile. cu rol de conducere în cadrul Congresului. Camera Reprezentanţilor alege în prima sesiune a noii legislaturi pe speaker-ul camerei. s-a interzis creşterea numărului membrilor celor două camere. S-a stabilit atunci că numărul locurilor din Camera Reprezentanţilor să fie fixat la 435. fiecare stat are dreptul de a avea în Camera Reprezentanţilor cel puţin un reprezentant. Membrii Camerei Reprezentanţilor sunt aleşi la fiecare 2 ani. În art. prin actul „ Cu privire la redistribuirea locurilor în Parlament”.3.3. Senatul. în aşa fel ca Senatul să fie reînnoit câte o treime la fiecare 2 ani. După 1913. În art. 1 secţiunea III. Cu toate că senatorii sunt aleşi ca reprezentanţi în Congres. Camera 21 .

U. după un raport oficial. precum şi alte încălcări ale dreptului internaţional. forţele armate. La rândul său. care îl înlocuieşte pe Preşedintele S.U. Atât în Camera Reprezentanţilor cât şi în Senat. Rolul lor este adesea decisiv pentru viaţa sau sucombarea unor proiecte de lege.U. 90% din toată activitatea Congresului în materie legislativă şi joacă un rol esenţial în pregătirea legilor..I. Aceste comitete permanente realizează. ofiţer de poliţie. Senatul are şi el organele.1 secţiunea VIII atribuţiile sale: de a stabili şi percepe diferite taxe. de a stabili sancţiuni pentru falsificarea monedelor naţionale. etc. de a bate monedă şi a fixa valoarea ei. Preşedintele comitetului conduce dezbaterile şi reglementează procedura în comitetele respective. de a organiya şi folosi armate a S.Principiul separaţiei puterii în stat Reprezentanţilor mai numeşte şi în alte funcţii persoane cu atribuţii mult mai tehnice ca secretarul camerei (clark). de a organiza şi folosi forţele poloţieneşti în scopul traducerii în viaţă a legilor uniunii. de a reglementa comerţul exterior şi dintre statele federaţiei. etc. Comitetele sunt constituite din 10 până la 51 de membri. enumerând în art. Constituţia conferă unele atribuţii de competenţă specială a uneia sau a alteia din cele două Camere.. de a contracta împrumuturi în numele S.A. În afara competenţei generale. precum şi a modelelor străine.A..U. de a declarea răyboi altor state..A. impozite directe şi indirecte. Cele mai importante funcţii sunt Vicepreşedintele S. 22 .A. de a stabili şi sancţiona infracţiunile în marea deschisă. Art. problemele poliţiei.A. de a stabili impozite anuale pentru mărfuri transportate de la un stat la altul. Camera Reprezentanţilor şi Senatul sunt ajutate în activitatea lor de un aparat funcţionăresc de 4000 de angajaţi.U.U. Astfel Camera Reprezentanţilor are atribuţii exclusive de iniţiativă legislativă în materie de legi financiare. ca: pentru credite. secţiunea IX stipulează interdicţia Congresului de a emite legi cu putere retroactivă.A. afaceri externe.. Constituţia stabileşte competenţa Congresului. de a stabili regulile generale cu privire la cetăţenia S. atunci când este pus în imposibilitatea de a-şi exercita funcţiile. de a întreţine servicii de poştă a statelor. de a institui şi de a acorda titluri mobiliare. funcţionează un număr însemnat de comitete permanente. care prin Constituţie este şi preşedintele Senatului şi Preşedintele temporar. capelanul. de a întreţine armate de uscat şi flote şi de a stabili regulile de organizare a forţelor armate a S.

în condiţiile prevăzute de Amendamentul 12 al Constituţiei.U. proiectele de legi sunt supuse celor „trei lecturi”. Senatul poate contribui şi transmite propunerile sale pe calea amendamentelor.” Camera Reprezentanţilor are dreptul de a alege. După ce Comitetul îşi încheie discuţiile asupra proiectului. proiectele trebuie votate în fiecare din cele două Camere şi promulgate de Preşedintele S. În relaţiile pe care le au cu membrii Camerei Reprezentanţilor sai ai Senatului. La a doua lectură a proiectului de lege au loc discuţiile propriu-zise. 23 .U. alege pe Vicepreşedintele S. Lobbismul este una din faimoasele practici ale votului în Congresul S.1.A. ei încearcă şi adeseori reuşesc. după ordinea înregistrării. lobbiştii exercită puternice presiuni asupra membrilor care fac parte din comitetele respective. pe baza recomandărilor acute de Comitetul permanent.A. cu înţeles de culoar.A. ţi care implică.Principiul separaţiei puterii în stat Art.U. potrivit intereselor cercurilor pe care le reprezintă. va trebui să fie emis de Camera Reprezentanţilor. „Dar. În conformitate cu Regulamentul Camerei şi cu regulile consfinţite de practică. în mod simbolic.. pe Preţedintele S. ca şi pentru celelalte proiecte de legi.U. pronunţându-se favorabil sau nu. În timpul discutării proiectelor de legiîn cadrul Comitetelor permanente. să determine poziţia acestora faţă de anumite proiecte de legi. judecă în conformitate cu procedura impeschiamentului. proiectul este înaintat Camerei Reprezentanţilor care. proveniţi din foşti membri ai Congresului sau dintre funcţionari ai aparatului de stat. precum şi dreptul de a porni urmărirea judiciară după procedura impeschiamentului.. aprobă numirile în funcţii publice. Competenţa specială a Senatului este mai întinsă decât a Camerei Reprezentanţilor: ratifică tratatele încheiate cu alte state. Denumirea lor provine de la cuvântul englez lobby. În cea de-a treia lectură are loc votarea proiectului. locul în care lobbiştii îşi desfăşoară activitatea. precizează că acel proiect de lege. Pentru a deveni legi. secţiunea VII. îl programează pentru a intra pe ordinea dezbaterilor. privind ridicarea de venituri.A. Lobbiştii sunt oameni cu experienţă în materie legislativă.

Conform Constituţiei. Constituţia S.U. este ales candidatul care întruneşte majoritatea absolută a votului electorilor. Alegerea electorilor se face la o dată fixă. Numărul electorilor aleşi de fiecare stat este egal cu numărul de deputaţi şi senatori pe care îl are statul respectiv în Congresul S. partidul care întruneşte majoritatea voturilor trimite pe toţi electorii statului respectiv. în prezenţa ambelor camere. pentru a desemna candidatul partidului. Campania electorală se încheie cu alegerea Preşedintelui şi a Vicepreşedintelui de către un corp de electori constituit astfel: partidele care participăla alegerile electorale afişează listele electorale în cadrul fiecărui stat. Procedura desemnării candidatului se împarte în două momente succesive: mai întâi se desemnează candidatul fiecărui partid în cadrul statelor. sunt trimise Senatului. şi votează pe Preşedintele şi pe Vicepreşedintele dintre candidaţii propuşi de Convenţiile celor două partide. Votul se acordă întregii liste.A. Potrivit prevederilor constituţionale Preşedintele urma să aibă o poziţie egală cu cea a Congresului. În ipoteza că nici unul dintre candidaţi nu obţine această majoritate. care funcţionează pe două planuri: desemnarea candidaţilor de către partidele politice şi acela al alegerii între candidaţii celor două partide.U.Principiul separaţiei puterii în stat Camera Reprezentanţilor discută şi votează cele mai multe proiecte de legi şi numai după aceea. Electorii aleşi se întrunesc în prima luni după cea de a doua zi de miercuri din luna decembrie în capitala S. alegerea 24 . în prima marţi din luna noiembrie. Preşedintele şi Vicepreşedintele sunt aleşi de către naţiune prin intermediul unui sistem complex. el este înaintat Preşedintelui pentru a fi promulgat. a creat Instituţia Preşedintelui.1 Puterea executivă Aplicând cu fermitate principiul separaţiei puterilor în stat. Delegaţii desemnaţi se reunesc apoi în „convenţie”. Ea începe oficial în prima zi de luni din septembrie şi durează aproximativ două luni.A.A. Din momentul în care proiectul a obţinut votul celor două Camere. Ceremonia instalării oficiale a Preşedintelui şi a Vicepreşedintelui nou ales are loc la 20 ianuarie. una pentru fiecare partid. În felul acesta. Voturile electorilor sunt trimise Congresului care procedează la numărarea lor la 6 ianuarie a anului următor. 1.U.

Principiul separaţiei puterii în stat Preşedintelui o face Camera Reprezentanţilor din rândul celor trei candidaţi care figurează pe lista candidaţilor şi au întrunit cel mai mare număr de voturi. Alegerea şefului executivului de către popor prin sistemul electorilor prezidenţiale nu a fost prevăzut de Constituţia de la Philadelphia. La origine organele legislative ale statelor desemnau electori prezidenţiali. Dar, în prima jumătate a secolului al XIX- lea diverse state au acordat cetăţenilor lor dreptul de a desemna electorii prezidenţiali. Prin urmare, din patru în patru ani, electorii prezidenţiali votează pentru alegerea Preşedintelui şi a Vicepreşedintelui. Potivit Constituţiei, în forma sa iniţială, Preşedintele era în mod nedefinit reeligibil. Dar Washington a refuzat un al treilea mandat şi această decizie a fost considerată ca un precedent imposibil de încălcat. Preşedintele Franklin Roosevelt a luat asupra sa responsabilitatea de a încălca regula stabilită de Washington, pe motive de circumstanţe excepţionale în care se găsea S.U.A., şi va beneficia de patru alegeri succesive. Prin amendamentul 22 votat în 1947 şi aplicat în 1951 s-a interzis Preşedintelui de a ocupa această funcţie mai mult de două mandate. Faţă de prerogativele Preşedintelui, Vicepreşedintele are un rol mai modest, el îndeplinind acele atribuţii pe care i le încredinţează Preşedintele. Cu toate acestea, instituţia Vicepreşedintelui este importantă pentru că atunci când postul de preşedinte devine vacant prin deces sau demisie, Vicepreşedintele devine Preşedintele ţării. El îşi va exercita prerogativele până la expirarea mandatului Preşedintelui căruia i-a succedat. Conform amendamentului 22 „dacă Vicepreşedintele ocupă funcţia de Preşedinte peste doi ani în cursul mandatului predecesorului său, nu va putea fi ales pentru funcţia de Preşedinte decât o singură dată.”

1.1.1. Atribuţiile Preşedintelui
Conform Constituţiei, Preşedintele este şeful executivului, fiind totodată şeful statului şi al guvernului. Constituţia americană nu cuprinde dispoziţii cu privire la guvern. Practica a stabilit existenţa Cabinetului sau a Guvernului şi a Biroului Preşedintelui ca organe principale ale executivului. Guvernul este format din miniştrii secretari de stat, numiţi de Preşedintele S.U.A. cu acordul Senatului.

25

Principiul separaţiei puterii în stat Secretarii de Stat conduc fiecare câte un Departament de stat şi răspund pentru activitatea lor numai în faţa Preşedintelui S.U.A., în virtutea principiului incompatibilităţii funcţiei de secretar de stat cu cea de membru al Congresului. Cabinetul execută dispoziţiile date de Preşedinte şi este consultat în diferite probleme, fără însă a lua hotărâri. Preşedintele S.U.A. este singura persoană care adoptă hotărâri. Biroul Preşedintelui a fost creat în 1939 de către Franklin Roosevelt şi s-a dezvoltat sub preşedinţia lui Truman. Biroul Preşedintelui se compune din mai multe servicii: Cancelaria Casei Albe, cuprinzând 30 de colaboratori apropiaţi ai Preşedintelui. Prin intermediul Cancelariei, Preşedintele ţine legătura cu Congresul, cu şefii unor organe centrale administrative, cu presa, etc. fiscal: Consiliul Consultanţilor Economici – format din trei consilieri care pregătesc Consiliul Securităţii Naţionale, care coordonează toate deparetamentele civile şi raportul economic semestrial asupra stării Uniunii. militare şi care lucrează în domeniul apărării şi securităţii naţionale. Ca şef al Statului, Preşedintele reprezintă S.U.A., în relaţiile cu alte state, numeste cu avizul si consimtamantulSenatului ambasadorii si consulii, procedeaza la recunoasterea de state, incheie tratate internationale sub rezerva aprobarii acestora cu 2/3 din numarul senatorilor prezenti, amana si gratiaza pedepse pentru crime si delicte contra securitatii S.U.A.(dreptul de gratiere fiind limitat la incalcarile legilor statului federal) este comandantul supreme al armatei. In calitatea sa de sef al puterii executive, Presedintele executa Constitutia, legile, tratatele si deciziile Curtii Supreme si are dreptul regulamente. Fara a putea intervene in activitatea de legiferare, Presedintele are unele prerogative constitutionale care ii permit sa influenteze activitatea Congresului, controlul sesiunilor Congresului, dreptul de veto suspensiv asupra legilor votate de Congresul S.U.A., dreptul de a trimite mesaje celor doua camere. Conform art.1 sectiunea IV alin.2, Congresul S.U.A. se reuneste cel putin o data pe an. Biroul Bugetului, consultat de preşedinte la întocmirea bugetului şi a programului

26

Principiul separaţiei puterii în stat Potrivit prevederilor constitutionale, Presedintele are dreptul ca in situatii extraordinare sa convoace cele doua Camere in sesiuni speciale, sau numai una dintre ele, mod normal Senatul. Presedintele adreseaza Congresului mesaje cu privire la starea Uniunii. Cele trei mesaje adresate de Presedinte Congresului sunt: Mesajul cu privire la starea Uniunii ; Mesajul bugetar ; Mesajul economic ; Aceste trei mesaje constituie cadrul de baza al actiunii executivului. Incepand cu secolul XX asistam la o multiplicare a mesajelor prezidentiale. Presedintele Franklin Rooesvelt a accentuat importanta mesajelor adresate organului legislativ, iar presedintele Wilson a facut din mesajul cu privire la “ starea Uniunii” un veritabil program legislative. Rupand traditia instaurata cu peste 100 de ani in urma, Presedintele Nixon nu a trimis Congresului nici un mesaj cu privire la “ starea Uniunii”, ci o serie de teme sau mesaje care inainte formau capitole ale mesajului presidential. Un alt procedeu prin care Presedintele poate actiona asupra Congresului este dreptul de veto. Prin urmare, cand un proiect de lege este votat de Congres, inainte de a obtine putere de lege, el trebuie supus Presedintelui spre aprobare. dispune de patru facultati : - Semneaza, dupa care billul devine lege ; - Retine billul la el fara sa-l aprobe. La exprimarea unei amanari de 10 zile(duminicile sunt exceptate, cu incepere de la prezentarea sa) si daca Congresul este in sesiune billul devine lege, chiar atunci cand el nu a imbracat semnatura Presedintelui. Abtinerea valoreaza acceptarea. - Retine billul in fata lui sau il pune in buzunarul sau-veto-ul de buzunar. Daca Congresul isi suspenda lucrarile inainte de trecerea celor 10 zile lucratoare si daca Presedintele nu a semnat billul in acest interval de timp, proiectul de lege cade. - Dezaproba billul si-l trimite insotit de obiectiile sale Camerei in care el a fost initial votat(veto-ul direct) Veto-ul de buzunar, cum este denumit el, nu a fost prevazut de Constitutie in termeni expresi ca un veto absolut. Cat priveste veto-ul direct, art.1, sectiunea VII, alin.2 precizeaza ca Presedintele are un drept de veto suspensiv asupra legilor votate de organul Primind proiectul de lege, Presedintele in

27

Principiul separaţiei puterii în stat legislativ. Dupa ce legile sunt adoptate de ambele Camere, trebuie sa fie inaintate Presedintelui, care isi da acordul prin semnarea si publicarea lor in buletinul oficial. In ipoteza in care Presedintele exprima rezerve asupra unor legi adoptate de Congres, el are dreptul ca in termen de 10 zile de la votarea legii sa o restituie organului legislativ cu un mesaj explicativ. Aceasta procedura obliga Congresul sa reia in dezbatere proiectul de lege si numai in cazul in care ambele Camere o voteaza din nou, cu o majoritate de 1/3. Presedintele este obligat sa o semneze. Conform art.2 sectiunea II, Presedintele are dreptul de a incheia tratate cu avizul si ajutorul Senatului. In istoria executivului american au fost perioade cand aceste prevederi constitutionale au fost eludate. Asa de exemplu, Presedintele Roosevelt a semnat singur conventiile de la Teheran din 1943, de la Yalta si Postdam din 1945. Constitutia de la Philadelphia a creat o functie executiva dar preverile referitoare la Presedinte sunt generale, nedefinite si ambigue. Asa cum declara fostul presedinte American Thomas Wilson “Presedintele are libertatea atat dupa lege, cat si dupa constiinta sa fie un om cat de mare poate”, indicand in acest fel intreaga gama a posibilitatilor pe care le are Presedintele S.U.A. in exercitarea functiilor sale.

1.2. Puterea Judecatoreasca In art.3 sectiunea I din Constitutia S.U.A. se stipuleaza ca “puterea judiciara in S.U.A. se exercita de catre Curtea Suprema si de Curtile inferioare pe care Congresul le va infiinta”. In S.L.T.A. a fost creat un system complex de instante, locul principal fiind detinut de Curtea Suprema. Judecatorii de la Curtea Suprema sunt in numar de 9, sunt numiti de Presedintele S.U.A. la propunerea si cu aprobarea Senatului, dintre care avocatii cu un stagiu de cel putin 10 ani. La instanta de recurs si apel, Curtea Suprema judeca recursurile si apelurile date de celelalte instante federale. Ca instanta de fond, judeca infractiunile comise de reprezentantii

28

este cea mai mica. Ca persoane care determina principiile fundamentale ale politicii de stat. pe care a declarat-o ilegala.3 sectiunea II. Procesul era pornit de Marbury. Burns si Peltoson sustin ca judecatorii intrunesc intr-o singura persoana pe tehnicienii juristi si pe politicieni. ci fiind anulata ca neconstitutionala. impotriva lui Madison. judecatorii trebuie sa respinga din punct de vedere politic si sa dea seama in public de activitatea lor. precum si alte litigii in care una din parti este un stat membru al federatiei. Marshall. cele referitoare la reprezentantii diplomatici si consulari si acelea unde una dintre partile litigiante este statul. deoarece influenta politica asupra acesteia. Fara sa procedeze in prealabil la o verificare a competentei sale. Aceasta prerogativa a Curtii Supreme are la baza un precedent judiciar. unul dintre presedintii Curtii de Justitie a caracterizat controlul constitutionalitatii. afirmand ca este neconforma cu legea fundamentala si. sunt prevazute de Constitutie in art. pretinzand ca prin fond. Marbury ii atribuie gresit competenta de a decide in calitate de instanta de fond. ale puterii legislative sau ale partilor interesate. declarandu-se necompetenta dar nu in virtutea dispozitiilor legii din 1789. Marbury solicita Curtii Supreme sa emita o ordonanta care sa oblige pe ministrul afacerilor externe sa execute numirea. Curtea Suprema a examinat actiunea lui Madison.U. cat si a guvernului. Apoi. in consecinta nula. care refuzase sa exercite numirea. 29 .controlul constitutionalitatii legilor revine Curtii Supreme de Justitie. Adresandu-se Curtii Supreme . Potrivit Constitutiei S. Puterea judiciara este considerata ca elementul cel mai stabil al separatiei puterilor in stat. dupa plecarea lui Adams. Curtea Suprema a respins si actiunea lui Marbury. pe care le reduce la doua categorii de litigii. urmare a procesului Marbury contra Madison. ministrul republican al Afacerilor Externe. ar fi fost extinsa.Principiul separaţiei puterii în stat diplomatici si consulari. judecatorii nu trebuie sa depinda de capriciile puterii executive. care isi deriva puterea de la oameni. Ca persoane insarcinate sa distribuie impartial justitia.A. numit intr-un post la Ministerul Afacerilor Externe de catre presedintele federalist Adams cu putin inainte de expirarea mandatului sau prezidential. a procedat la o examinare in conformitate cu Constitutia. in conformitate cu legea.

Rolul Curtii Supreme este foarte important pentru ca avand in competenta sa controlul constitutionalitatii legilor prin intermediul caruia o lege votata de Congres si promulgata de Presedinte devine inaplicabila.Principiul separaţiei puterii în stat Curtea Suprema nu face decat sa-si exercite puterea judiciara ce i-a fost conferita de Constitutie si sprijinita pe principiul separatiei puterilor in stat. 30 . Dar presedintele Roosevelt s-a impus in fata Curtii Supreme reusind sa aprobe demisia a doi din cei noua judecatori. numiti pe viata de catre Presedinte si confirmati de Senat. Judecatorii Curtii Supreme sunt inamovibili. Presedintele a modificat compozitia Curtii numind noi judecatori care au fost mai retinuti in a declara ca neconstitutionale actele Congresului.si solutionarea cauzelor privind incalcarea normelor care ii stabilesc competenta. Ulterior. dintre care cei mai redutabili.

Curtea pentru vama a S.Administraţia Veteranilor . 31 .Biroul pentru situaţii de pericol .Principiul separaţiei puterii în stat SEPARAŢIA PUTERILOR ÎN S. .Comisia Federală Pentru Comunicaţii . . .U.Agenţia pentru Protecţia Mediului Înconjurător .Departamentul Afacerilor . . paterne .U.A. DEPARTAMENTE .Centrul Federal Judiciar .Departamentul Locativ şi al . . . .U.Departamentul Agriculturii .A.Comisia pentru energie Atomică .Comisiei Federale de Comerţ. .A.Agenţia de informaţii a S. .Conferinţa administraţiei a S.Administraţia Creditelor agricole .Banca Americană ptr.A. . Transporturilor . economică .Departamentul Sănătăţii.Districtul Columbia . . .Consiliul pentru Aeronautică Civilă .U. .Biroul administrativ al Curţilor .Curţi teritoriale .Curţile Districtuale ale S.Departamentul Apărării . .Consiliul pentru Politica Economică Internaţională .Consiliul Consilierilor .Departamentul Comerţului Dezvoltării Urbane. . . Interne . .Biroul pentru ştiinţă şi tehnologie .A.Biroul Executiv al .Imprimeria Guvernamentală . . .A. . Educaţiei .U.A.Arhitectura Capitolului . . Preşedintelui .Curtea S.Curtea Supremă a S.Biroul Casei Albe .Departamentul Muncii .U. şi Bunăstării . . .Biroul pentru politica în domeniul telecomunicaţiilor. .Comisiei Comerţului Interstatal.Consiliul Naţional pentru . Aeronautică şi Spaţiu Cosmic .Departamentul Finanţelor .Fundaţia Naţională pentru Arte şi Ştiinţe . .Biroul pentru orientare S. .Curţile de Appel ale S. .Grădina Botanică S. .N.A.U.U.Administraţiei Seviciilor Generale.U.Departamentul de Stat . Economici . . Legislativul Congresul Senatul Camera reprez. Guvernatorii : .A. CONSTITUŢIA Executivul Autoritatea judecătorească Preşedintele . pentru vamă şi Buget .A.U. .Departamentul Justiţiei . .Comisia Federală pentru Asigurări . .Curţile pentru plângeri ale S.Departam. . . .Biroul General de Presă .A. . Import-export .A. .Biblioteca Congresului . Umaniste . . BIROURI ŞI INSTITUŢII INDEPENDENTE . . .Biroul de Management şi .U.Biroul Reprezentanţilor speciali pentru negocieri comerciale .U.A.Biroul pentru relaţii interguvernamentale .S. . .Curtea pentru taxe al S.A. .

obiceiul constitutional este nescris. care sa cuprinda normele ce reglementeaza organizarea ei social-politica. isi gaseste sorgintea in conceptia doctrinei. Conform doctrinei engleze. Spre deosebire de dreptul statuar. El este alcatuit din statute in intelesul de acte legislative adoptate de Parlament. In sfarsit. Sistemul constitutional britanic este prezentat de doctrina engleza ca expresia cea mai inalta a democratiei parlamentare clasice. Fiind adoptate cu multe secole in urma. Dreptul judiciar sau al precedentelor. 32 . Aceasta concluzie. Dreptul statuar ocupa o pozititie prioritara printre multitudinea de izvoare ale Constitutiei engleze. Habeas Corpus si Billul drepturilor.Principiul separaţiei puterii în stat 2. prin care se elogiaza Constitutia engleza. Astfel. 1679 si 1689. ele au inceput sa piarda din importanta lor specifica. alcatuind asa numitul drept comun. Constitutia Marii Britanii este formata din mai multe categorii de norme juridice. Separatia puterii in organizarea de stat a Marii Britanii Anglia nu are o Constitutie in intelesul stiintific de act fundamental unic. Wade si Philips considera ca obiceiul constitutional reprezinta « totalitatea normelor si obiceiurilor dupa care trebuie sa se conduca acei care dirijeaza munca aparatului administrativ ». In doctrina engleza ele sunt cunoscute sub denumirea de « Bibliliile » Constitutiei engleze Magna Charta libertatum. Obiceiul constitutional apare in doctrina engleza ca un izvor deosebit de important al Constitutiei engleze. care fiind asezat la baza organizarii de stat ar asigura suprematia Parlamentului si principiul dominatiei dreptului. care dateaza din 1215. in obiceiul constitutional (conventional rules) precum si in asa numitele norme constitutionale (advisory). cum mai este denumit de constitutionalistii englezi. Ele sunt cuprinse in dreptul statuar (statute law) si in dreptul judiciar (common law). este format din totalitatea hotararilor date de instantele judecatoresti. in principiul separatiilor puterilor. un drept cu totul nou. comun pentru intreaga Anglie. Constitutionalistii englezi acorda notiuni de obicei constitutional un sens foarte larg.

pe de o paret impartea conducerea Guvernului cu seful de stat si. dar numai proiectele provenind din initiativa guvernuluiau au cea mai mare sansa de a deveni legi. Montesquieu. se stabilea o colaborare constanta intre seful statului si Parlament. prin intermediul Cabinetului care. Dreptul de initiativa legislativa apartine oricarui membru a Parlamentului. legea cu privire la Parlament din 1949. este aprobat de aceasta. Astfel. Puterea legislativaeste reprezentata de cele doua Camere ale Parlamentului : -Camera Comunelor -Camera Lorzilor Proiectele de legi trimise Parlamentului se impart in trei categorii : -Proiecte de legi cu caracter general (public bills) -Proiecte de legi cu caracter financiar (financiar sau mone bills) -Proiecte de legi cu caracter particular. referindu-se la cele trei puteri. trebuie sa aiba drept de veto asupra puterii legislative. iar in unele cazuri. De altfel. el este inmanat spre dezbatere si aprobare Camerei Lorzilor. 33 . sistemul politic englez realiza o separatie suplaa puterilor. Modelul clasic al acestui regim il reprezinta Marea Britanie. Puterea executiva spunea el. Legea din 1911 a stabilit ca eventualele neintelegeri se rezolva in cele din urma in favoarea Camerei Comunelor. pe de alta parte. dupa ce urmeaza procedura prevazuta pentru Camera Comunelor. spunea ca « elles sont forcees d’aller de concert ». proiectul este trimis monarhului pentru semnare si devine lege.Principiul separaţiei puterii în stat In forma sa initiala. In situatia in care Camera Comunelor nu accepta schimbarile propuse de Camera Lorzilor se face apel la conducatorii partidelor politice. care au fractiuni in Parlament pentru a ajunge la o intelegere. Ultimele doua sunt proiecte ce contin reglementari de interes local sau privesc interesele unor persoane fizice sau organizatii particulare (particular bills). Aparatul de guvernare era astfel creat incat sa reflecte colaborarea lor. puterea legislativa sa aiba dreptul de a judeca. a intrat in viguare fara a avea consimtamantul Camerei Lorzilor. Camera Lorzilor are dreptul de a propune amendamente prin care daca sunt aprobate de Camera Comunelor. Daca proiectul de lege. era responsabil din punct de vedere politic in fata Parlamentului.

In conceptia medievala.fiindca ea nu este ultima veriga a imperiului care este parasit. Dar monarhul mai are si alte prerogative. Millian si nu pe R. l-a numit ca succesor in aceasta functie pe Harold Mc. Bagehot analizand scopul si rolul monarhiei in Marea Britanie. Un exemplu de alegere a primului ministru de catre monarh a fost cel al Reginei Elisabeta a II a care. Pentru aceasta. in urma demisiei lui Eden din postul de prim ministru. fara a o influenta in mod activ. noul prim-ministru trebuie sa detina o majoritate in Camera Comunelor sis a posede capacitatea de a forma un cabinet. dar el poate influenta in mare masura aceste hotarari. Suveranul trebuie. Puterea executiva In Marea Britanie puterea executiva este alcatuita din: -Coroana. dupa revolutia burgheza Coroana isi obtine puteri de la Parlament. Fara ea. care detinuse functia de prim loctiitor in Cabinetul lui Eden. Cand Seful Cabinetului decedeaza sau isi prezinta demisia. Buttler. de persoana care intruchipand in mod simbolic puterea suprema in stat. in 1856. -Cabinet.. Cresterea continua a prestigiului Coroanei a mers paralel cu dezvoltarea imperiului. in Anglia prezenta guvernului englez nu ar izbuti si ar disparea’’. spunea : « Coroana in aceasta tara reprezinta in mare masura mai mult decat a insemnat vreodata in istorie.1.impotriva multor racile care au afectat si au chinuit aceste tari ». W. monarhul trebuie sa aleaga persoana care ii va succeda. Coroana exercita un drept propriu. 34 . sa accepte hotararile guvernului. in ultima instanta. Una dintre cele mai importante prerogative ale Coroanei consta in dreptul de a-l numi pe primul ministru. inspira doar politica cabinetului. Jaques Chartenet considera ca monarhul este lipsit in mod efectiv de putere.Principiul separaţiei puterii în stat 2. dar este garantia in aceasta tara... “ Folosirea Coroanei la capacitatea ei demna este incalculabila. avand un singur rol de observator. Nici un bill nu devine lege daca nu primeste sanctiunea regala..

-Ministrul Finantelor . El stabileste problemele ce sunt aduse spre examinare Cabinetului si determina intreaga politica a acestuia. in mod curent dintre membrii partidului al carui lider este. Titlul de prim ministru apare pentru prima oara intr-un document oficial din 1878. sunt numiti de primul ministru care. In dreptul constitutional englez se face distinctie intre Cabinet si Guvern. In domeniul financiar. -Ministrul pentru problemele commonwealth-ului si al coloniilor . -Ministrul Apararii . Sef al Guvernului si Cabinetului. singurul membru care nu face parte dintr-un partid ». dreptul de initiativa legislativa apartine in exclusivitate 35 . atat membrii Cabinetului cat si ai Guvernului. cand Benjamin Disraeli semna « Tratatul de la Berlin » in calitate de prim ministru al Angliei. Ministrii care exprima pareri divergente fata de hotararile sale sunt obligati sa demisioneze. Aceste largi prerogative ale monarhului l-au determinat pe Jenings sa spuna ca « regele este un membru al cabinetului.este numit de Coroana din randul conducatorilor partidelor politice care intrunesc majoritatea in Camera Comunelor. Atat membrii Cabinetului. el este factorul decisiv in guvernarea statului si sfatuitorul confidential al Coroanei.Principiul separaţiei puterii în stat Coroana aproba toate numirile ministeriale. In compunerea Cabinetului intra titularii departamentelor mai importante : -Ministrul Afacerilor Externe . si totodata. Monathul dispune de dreptul de a dizolva Parlamentul. -Ministrul Comertului. primul ministru dispune de puteri foarte largi. -Ministrul Afacerilor Interne . la randul sau. Primul ministru isi alege colaboratorii. fiind consultat intotdeauna la numirea sefului politiei. Prin contactul direct cu monarhul. Monarhul intretine stranse legaturi cu departamentele apararii si manifesta un interes traditional pentru activitatea Politiei londoneze. -ministrii care nu fac parte din Cabinet. Seful Cabinetului are datoria sa informeze in permanenta asupra tuturor problemelor importante. Membrii guvernului englez sunt de doua categorii : -ministrii membri ai Cabinetului . cat si ai Guvernului.

care in aceasta perioada nu era un jurist laic. cat si dupa regulile echitatii. in acest sens. sentintele magistratilor. de obicei un episcop. precum si de Tribunalele municipale. Autorul precizeaza ca exista in jurul la aproximativ 1000 de volume. are semnificatia de lege comuna sau. ceea ce se intelege prin « common law ». legea obiceiului. Atat vechile Curti de drept comun. continua si astazi : Curtea Bancii Regelui. In primul rand. adica puterii centrale. pastrate inca din secolul al XVII. pe care le consultau avocatii pentru a se orienta asupra normelor de judecata dupa dreptul obiceiului. Apoi sunt colectiile hotararilor emise de Curti. pe calea opiniei publice. 36 . In al doilea rand. In competenta Cabinetului intra o serie de atributii care ii asigura in fapte intietatea fata de Parlament. desi in Anglia nu exista propriu zis un departament al justitiei. Ele se deosebeau si de Curtea Cancelariei precum si de Curtile Ecleziastice. care controleaza. Puterea judecatoreasca Trebuie sa precizam ca in dreptul englez. deosebindu-se in aceasta privinta de Curtile locale. sub numele de « Year booke ». Curtea Tezaurului. Lordul cancelar era socotit minstrul de justitie. 90% din legile votate in cursul unei legislaturi sunt iesite din proiecte depuse de catre guvern. limitata mai intai de simtul de dreptate existent in popor. Sa precizam insa. 2. ca toate aceste Curti apartineau Regelui. Deasupra celor trei Curti de drept comun se gasea lordul cancelar. cat si Curtea Cancelariei au fost desfiintate prin legile din 1873 si 1875 si a luat nastere Inalta Curte de Justitie. si de la Henric al VIII-lea sub numele de « raports ». sub o forma sau alta.Principiul separaţiei puterii în stat Cabinetului. Deci. in care se judeca atat dupa regulile dreptului comun. Libertatea judecatorilor este ingradita. are intelesul de lege scrisa sau statute « status law ». de pe timpul lui Eduard I.lea.2. cuvantul « lege » are mai multe intelesuri. ci un cleric. Membrii de rand ai Parlamentului nu au dreptul sa aduca modificari proiectelor de legi financiare. de comitate si ocoale. In timpul lui Henric al III-lea se gaseau deja cristalizate cele trei Curti princiare care. legea statuara reprezinta numai o parte din normele dupa care se calauzeste justitia.

4. Separatia puterilor in organizarea de stat a Frantei Inainte de a fi inscris in Constitutia de la 1791 principiul separatiei puterilor.U. de teama ca nu cumva cea de a doua Camera sa se transforme intr-un organ reactionar. puterea legislativa « este delegata unei Adunari Nationale. Conform art. dispune de dreptul de urmarire penala a ministrilor sau altor functionari de stat acuzati de incalcarea normelor constitutionale ori de complot impotriva statului (art. stabileste si repartizeaza impozitele . Dupa cum se observa. in sfarsit.A. executiva si judecatoreasca.Principiul separaţiei puterii în stat 3. prin prevederile art. puterea executiva « este delegata regelui pentru a fi exercitata sub autoritatea sa si de catre ministri si alti agenti responsabili » . repartizeaza contributia directa intre departamente .3. Potrivit Constitutiei. Ea este permanenta si se reinnoieste din doi in doi ani. intitulat « Puterile publice ». deosebeste existenta a trei puteri : legislativa. a fost consfintit intr-un mod deosebit de categoric prin « Declaratia drepturilor omului si cetateanului ». Titlul III din Constitutia din 1789.. 2 precizeaza ca problemele pacii si ale razboiului nu pot fi hotarate « decat printr-un decret al Corpului Legislativ dat la propunerea formala a regelui si sanctionatde el » . permite sau interzice intrarea trupelor straine pe teritoriul Frantei. Art. compusa din reprezentanti temporari. Constitutia de la 1791 incredinteaza puterea legislative unei singure Camere. in propune si decreteaza legile . in virtutea art. decreteaza crearea sau suprimarea sarcinilor publice . din 16 august 1789. competentele Adunarii Nationale sunt : Constitutie). puterea judiciara este « delegata judecatorilor alesi pe timp limitat de popor ».2 din 37 . apropiat monarhiei. pentru a fi exercitata prin ea » . autorii Constitutiei nu au urmat modelele Marii Britanii sau ale S. in mod liber alesi de catre popor.5. In articolul 16 din declaratie se spunea ca : « In societatea in care garantarea drepturilor nu este garantata si separatia puterior nu este determinata nu exista Constitutie ».

2 al aceluiasi capitol stabileste ca tribunalele nu pot « sa se amestece in exercitiul puterii legislative.1 si 2). Potrivit atributiilor sale. Puterea executiva suprema este incredintata regelui. monarhul dispune de un drept de veto suspensiv.1 « nu poate in nici un caz sa fie exercitata de Corpul Legislativ sau de rege ».Principiul separaţiei puterii în stat sfarsit. se precizeaza in capitolul V art. regele numeste si revoca pe ministri. art. In Constitutia de la 1791 numai Adunarea Nationala are initiativa legilor. numeste pe ofiterii superiori. dar numai pentru un anumit timp. O lege votata in trei legislaturi consecutive. Puterea judecatoreasca Constitutia de la 1791 a incredintat aceasta putere judecatorilor. In virtutea prevederilor constitutionale. Art. dupa al treilea vot se considera din oficiu ca aprobata de lege. « ci numai proclamatii conforme cu legile pentru a ordona sau permite executarea lor ». nici sa suspende executarea legilor ». O asemenea prevedere era favorabila monarhului deoarece putea sa amane punerea in aplicare pentru un timp in care nu erau excluse schimbari in punctele de vedere ale Adunarii Nationale. precum si pe functionarii superiori(capitolul IV.3 stabilind ca « nici un tratat nu va avea efect decat in urma ratificarii ». Puterea judiciara. Ea singura dezbate si adopta legile pe care le supune spre aprobare regelui. El nu are initiativa legilor si nu poate decat sa recomande un obiect atentiei corpului legislativ.6 stipuleaza ca puterea executiva nu poate face nici o lege. In materie civila. Regele numeste si acrediteaza pe ambasadori. de alianta si de comert pe care le supune ulterior spre ratificare Adunarii Nationale. El consta in dreptul regelui de a refuza sanctiunea legilor votate de catre Adunarea Nationala. art. este comandant suprem al armatei si al flotei. de alianta si de comert. Art. justitia organiza institutia arbitrajului ca mijloc de rezolvare a litigiilor dintre cetateni. Constitutia a decretat infiintarea unei Inalte Curti Nationale. care judeca crimele politice calificate astfel de Adunarea Nationala.1. nici chiar provizorie. 3. Deasupra tuturor instantelor civile sau 38 . incheie si semneaza tratate de pace. cat si ale regelui. Adunarea Nationala ratifica tratatele de pace.

organism ales de masele populare. Corpul legislative “va fi format dintr-o singura Camera si reinnoit in fiecare an”. Dar nici sub acest aspect nu era un organ de stricta executie. In virtutea art. Prima Constitutie republicana (a girondinilor) nu enunta. Acestia din urma reusesc sa impuna 39 . Urmare a neintelegerilor care au avut loc in sanul Adunarii Legislative (organ ales in baza Constitutiei de la 1791). Locul Adunarii Legislative a fost preluat de Conventie. care manifesta toleranta fata de regalitate. articolele 22-30). Camera a reusit sa impuna Adunarii Legislative arestarea regelui si proclamarea republicii. Consiliul Executiv nu avea nici un fel de initiativa a legilor . Membrii Consiliului Executiv nu puteau fi revocati de catre Corpul Legislativ. deoarece pe langa el mai functiona un Corp al Agentilor Principali si ai Administratiei generale. articolul 1). Conform art. in mod expres separarea puterilor in organizarea de stat a Frantei.girondinii si iacobinii. articolul3). denumit Camera Revolutionara a Parisului. conducerea si inspectia armatelor terestre si navale si in general tot ceea ce avea legatura cu apararea tarii tine de competenta Consiliului Executiv.3. Aceasta a fost insarcinata cu conducerea miscarii revolutionare.masele au recurs la alegerea unui Comitet Central.Principiul separaţiei puterii în stat penale se afla Tribunalul de Casatie care se pronunta asupra modului in care au fost sau nu respectate formele procesului.s-au conturat anumite divergente soldate de asta data cu victoria iacobinilor. si puteau fi pusi sub acuzare de catre acesta in cazul unor prejudicii aduse statului (titlul V. art. la fixarea anuala a cheltuielilor publice etc. numit direct de catre Corpul Legislativ. sectiunea I. Titlul V din Constitutie inseamna existenta Consiliului Executiv al Republicii compus din sapte ministri si un secretar. Sub denumirea de decrete.4 precizeaza ca este insarcinat « de a executa si a face sa se execute toate legile sidecretele votate de Corpul Legislativ ». Exercitiul puterii legislative apartine in intregime Corpului Legislativ (titlul I sectiunea II.6 desemneaza actele Corpului Legislativ cu privire la stabilirea anuala a fortelor terestre si navale la interdictia sau trecerea trupelor straine pe teritoriul francez. art. Constitutia a stabilit ca organul legislativ adopta legi si decrete (titlul VII sectiunea II.1. care le fixa si competenta in domeniul administratiei de stat. Intre cele doua grupuri de stanga. Membrii sai nu se alegeau din randurile Corpului Legislativ si erau admisi sa dea citire unor memorii sau explicatii in legatura cu anumite probleme de stat in fata acestuia din urma.

53-55). Art. nu puteau fi aplicate decat incepand cu anul al noualea al Republicii. Separatia puterilor a mers mult mai departe. in schimb competentele sunt diferite. art.77). care reglementeaza formarea Directoratului. alesi de organul legislativ din numarul de persoane desemnat de Adunarile Electorale din fiecare departament. Ei erau desemnati numai dintre cetatenii care au indeplinit functia de membru al Corpului Legislativ sau de ministru. pentru aceeasi perioada. 27 iulie 1794.86 ii rezerva dreptul de a aproba sau a respinge rezolutiile Consiliului celor 500. Consiliul executiv exercita conducerea si supravegherea administratiei generale. nici prin delegati puterea executiva sau judiciara ». Dispozitiile art. In art. ceea ce indica o tendinta de stabilitate a executivului. Conform Constitutiei din 1793 ( iacobina). Corpul Legislativ fiind unic. -al batranilor. Puterea executiva a fost incredintata Directoratului. format din 5 membri numiti de Corpul Legislativ (135).55). unde se remarca o intarire a sistemului unicameral. el este alcatuit din 24 de membri.39) competenta Corpului Legislativ isi pastreaza aceleasi atributii pe care le avea in Constitutia girondinilor (art. financiara si militara a iacobinilor a generat o serie intreaga de contradictii culminand cu lovitura de stat din Thermidor. membrii lor fiind alesi de aceeasi electori.35. Consiliul Executiv nu mai era un simplu agent de executie. Consiliul celor 500 are initiative legilor si adopta textele (art.22 din aceasta Constitutie prevede ca « garantia sociala nu poate exista daca impartirea puterilor nu este stabilita. cu reinnoirea unei treimi (art.Principiul separaţiei puterii în stat propria lor Constitutie din 24 iunie 1793.44. Corpul Legislativ « nu poate exercita nici prin el. Politica economica. Durata mandatului pentru Directorat era de cinci ani. art. Constitutia a separat legislativul in doua Consilii : -al celor 500. Intre cele doua organe nu exista nici o deosebire. daca limitele lor nu sunt fixate si responsabilitatea functionarilor publici nu este asigurata ». Constitutia a incredintat Directoratului 40 . indivizibil si permanent (art. ajungandu-se la o anumita specializare si determinare de competenta in interiorul aceluiasi organ. Cat priveste Consiliul celor batrani. Daca modul de desemnare a celor doua Consilii este acelasi. Noua Constitutie declara in mod expres ca la baza sa se afla principiul separatiei puterilor.46 se precizeaza ca.

144-147). Acuzatiile aduse de Corpul Legislativ impotriva propriilor sai membri sau fata de membrii Directoratului executiv sunt judecate de Inalta Curte de Justitie. Consiliul de Stat era prezidat de Vicepresedintele Republicii si era compus dim membrii numiti de Adunarea National ape o durata de 6 ani (art.22 precizeaza ca « functiile judiciare nu pot fi exercitate nici de Corpul Legislativ. Ea era compusa din 5 judecatori si 2 acuzatori nationali. favorabila conlucrarii si unitatii dintre legislativ si executiv. nici de catre puterea executiva ». Directoratul nu avea initiativa legilor. este prima conditie a unei guvernari libere ». El era consultat asupra unor proiecte de legi prezentate de guvern sau din initiativa parlamentara (art. Presedintele dobandea importante prerogative ca: 41 . nici sa citeze in fata tribunalelor administrarii pentru actiuni legate de functiile lor(art.20 puterea legislative era delegate Adunarii Nationale.203).43. Judecatorilor le este interzis sa se amestece in exercitiul puterii legislative. Constitutia anului III exprima o maxima separare a puterilor si era opusa celei girondine si iacobine. « Separatia puterilor. 3. Iar prin art. Inalta Curte de Justitie nu se forma decat in virtutea unei proclamatii a Corpului Legislativ.1. fortele armate. Constitutia din 4 noiembrie 1848 incredinta puterea executiva Presedintelui Republicii ales pe o perioada de 4 ani (art. Franta a cunoscut o noua Constitutie.recrutati din randul Tribunalului de Casatie si din jurati numiti de catre Adunarile Electorale ale Departamentelor. numirea conducatorilor armatei.1.19.50. Initiativa legislative apartinea atat deputatilor. Art. In virtutea art. numirea si revocarea ministrilor.267).45). se precizeaza in art. cat si ministrilor care actionau in numele Presedintelui Republicii.Principiul separaţiei puterii în stat problemele interne si externe. nici dreptul de veto si nu putea retrimite pentru o noua deliberare (art.75). Puterea judecatoreasca a fost incredintata judecatorilor. « Poporul francez. deleaga puterea executiva unui cetatean care primeste titlul de Presedinte al Republicii ». Ei nu pot sa hotarasca sau sa suspende executia legilor.75). redactata si publicata de Consiliul celor 500(art. se stipula in art.Separatia puterilor de stat conform Constitutiei Republicei a II-a In perioada Revolutiei de la 1848.

1. de alianta si de comert. terestre si navale. declara razboi. Prin “senatus-consultus” din 7 noiembrie 1852 a fost proclamat Imperiul. Presedintele Republicii guverna cu ajutorul ministrilor. 3. al Senatului si al Corpului Legislativ (art. care a avut loc în condiţiile desfăşurării războiului franco-prusac (1871. intocmea regulamente si emitea decrete necesare pentru executarea legilor (art.Principiul separaţiei puterii în stat .3). Adunarea de la Bordeaux a votat 3 legi principale care stau la baza Constituţiei din 1875: Legea de Organizare a Senatului şi a Camerei. Erau subordonati presedintelui nu numai ministrii care alcatuiau Guvernul ci si Senatul. Constitutia acorda executivului puteri discretionare. Trei ani mai tarziu. iar Ludovic Napoleon Bonaparte devine imparatul francezilor. cu partciparea juratilor. Alegerile prezidentiale din decembrie 1848 au adus la conducerea statului pe ludovic Napoleon Bonaparte.56). Tot presedintele Republicii comanda fortele armate. al Consiliului de Stat.2. Legislativul nu prea influenta cu nimic executivul.dreptul de a negocia si ratifica tratatele. Conform art. la 2 decembrie 1851. comandantii armatei.(art. in urma careia Adunarea Legislativa si Consiliul de Stat au fost dizolvate. cu precizarea ca « nici un tratat nu este definitiv decat dupa ce a fost aprobat de Adunarea Nationala ». cu exceptia cazurilor ce erau de competenta tribunalelor speciale.53). La 14 ianuarie 1852 s-a dat Frantei o noua Constitutie. fara insa de a le comanda personal. Presedintele promulga legile in numele poporului francez (art. incheia tratate de pace. s-a produs lovitura de stat. Guvernarea Republicii Franceze era incredintata pe 10 ani lui Ludovic Napoleon Bonaparte.1940).64 el numea si revoca ministrii. Puterea judecatoreasca se exercita de catre judecatori numiti de Presedinte. 42 .6). Separaţia puterilor de stat în timpul celei de-a III-a Republici Al doilea Imperiu a fost lichidat în urma Revoluţiei din septembrie 1870.Consiliul de Stat. sub denumirea de Napoleon al III-lea.dreptul de a dispune de fortele armate. agentii diplomatici. . prefectii. Initiativa legislativa o avea Presedintele. procurorii generali si alti functionari superiori. Corpul Legislativ.

în majoritate monarhistă ea a stabilit Republica – paradox prin durata sa. pag. dacă autorii săi înţeleseseră să stabilească în Franţa un regim parlamentar echilibrat. 1959. ci 3 legi constituţionale din 24 februarie. în afara cazurilor de înaltă trădare (art. 2 din Legea din 5 februarie 1875). cu posibilitatea de a fi reales (art.”38 3. Paradox. Paris. reunit în Adunarea Naţională. nu se află Constituţia de la 1875. dar şi preocuparea reprezentanţilor curentelor amintite de a-şi asigura conducerea în noua formă de stat. Preşedintele Republicii se alege de către Senat şi Adunarea Deputaţilor. 43 .Principiul separaţiei puterii în stat Legea de organizare asupra puterilor publice. precum şi inviolabilitatea deputaţilor şi senatorilor. Acceptată de către o Cameră. ea va rămâne în vigoare 65 de ani. promulgă legile şi are dreptul de a dizolva Camera Deputaţilor cu avizul Senatului. Aceste legi exprimau compromisul dintre cele două curente. La nouvelle constitution et le regime politique de la France. “În toată istoria noastră constituţională. veghind asupra tronului viitorului rege. preşedintele. ca să vorbim direct. monarhist şi republican. Durata mandatului preşedintelui era de 7 ani.2 Puterea executivă În noua Constituţie. prin condiţiile de aplicare. nu este Constituţia mai paradoxală ca cea a Republicii a III a. împreună cu membrii celor două Camere. în fine. prin aplicarea ei s-a ajuns în fapt la primatul Parlamentului şi. Republica a fost concepută în 1875 ca soluţie provizorie. Legea cu privire la raporturile dintre Guvern şi Parlament. al Camerei Deputaţilor. fără revizii fundamentale. 6 din Constituţie).54. Constituţia acordă o largă competenţă Preşedintelui: 38 are iniţiativa legilor. Paradox prin forma sa. paradox prin conţinutul său. 25 februarie şi 16 iulie 1875. Votată contra inimii şi aproape cu titlul de soluţie provizorie. care să formeze un document coerent. Jean Chatelain. ca un fel de regent. El era penal şi politic iresponsabil. Preşedintele Republicii nu putea fi destituit ănainte de termen. aşteptând monarhia. atribuţiile şefului statului asupra responsabilităţii sale şi a miniştrilor săi. spunea Jean Chatelain. căci. în special.

îşi exercită controlul asupra armatei. Preşedintele avea dreptul să declare starea de asediu. Preşedintele Republicii promulgă legile în luna care urmează de la transmiterea lor de către Guvern. El nu a ezitat să declare în 1923 că va uza de toate mijloacele de a combate legea electorală. 44 . Preşedintelui Republicii îi este interzis să se amestece în activitatea guvernamentală. În cazul în care Parlamentul nu era în sesiune. Adevărata putere executivă aparţine Cabinetului. care răspunde pentru activitatea sa în faţa Parlamentului. se întruneau sub preşdinţia Preşedintelui Consiliului de Miniştri. Constituţia de la 1875 a creat incompatibilitatea între mandatul de deputat/senator şi funcţia de Preşedinte. Un exemplu tipic de amestec al preşedintelui în activitatea Guvernului o întâlnim în timpul Preşedintelui Millerand. ci de miniştrii săi. Miniştrii erau răspunzători nu numai de actele contrasemnate. Millerand s-a văzut constrâns să demisioneze. Conform Constituţiei de la 1875. numiţi şi revocaţi de către Preşedinte. în urma avizului Consiliului de Miniştri.Principiul separaţiei puterii în stat are dreptul de a negocia şi a ractifica tratatele şi a le aduce la cunoştinţa Camerelor. Preşedintele este obligat să promulge legea în termen de o lună de la al doilea vot al parlamentului sau în termen de trei zile pentru legile urgente. Puterea executivănu este reprezentată de preşedintele iresponsabil. Miniştrii. Puterea legislativă a fost încredinţată celor două Adunări: Camera Deputaţilor şi Senatul. Avea dreptul de veto suspensiv pe timp de o lună. iar atunci când dorea să se adreseze Parlamentului o făcea prin intermediul unui minister. Dacă proiectul de lege a fost votat a doua oară de către Parlament. care delimita riguros neimplicarea Preşedintelui în activitatea guvernamentală. dar şi de discursurile şi mesajele Preşedintelui. Criticat de presa radical-socialistă pentru intervenţiile sale în luptele directe dintre partide. Preşedintele supraveghează executarea legilor. Preşedintele nu avea dreptul de a ţine discursuri în Cameră sau Senat. putând cere Parlamentului să reia dezbaterile asupra unui proiect de lege. numeşte şi revocă funcţionarii civili şi militari. care îi citea mesajul.

instituţia celor 75 de senatori a fost suprimată. Competenţa Senatului era aceeaşi cu a Camerei Deputaţilor.1. Iniţiativa legislativă aparţine Parlamentului şi Preşedintelui Consiliului de Miniştri (titlul II. Guvernul a evoluat către o cvasidictatură. Republica a-IV-a a înlocuit Senatul cu Consiliul Republicii. dar a inclus în preambulul său articolul 16 din “Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului” din 1789: “Orice societate în care garanţia drepturilor nu este asigurată. 45 . aceasta trebuia să fie voatată în termeni identici de cele două Camere ale Parlamentului.2. Iniţiativa legilor aparţinea Preşedintelui Republicii şi membrilor Parlamentului. 3.5).” Puterea legislativă era compusă din două Adunări: ADUNAREA NAŢIONALĂ şi CONSILIUL REPUBLICII.Principiul separaţiei puterii în stat Deputaţii pentru cameră erau aleşi pentru o durată de 4 ani. cu excepţia probelemelor financiar bugetare. Constituţia acorda Senatului dreptul de a se constitui în Curte de Justiţie pentru judecarea cauzelor privitoare la siguranţa statului. În felul acesta rolul Primului Ministru a crescut considerabil. puterile Parlamentului diminuîndu-se în favoarea Cabinetului. La fiecare 3 ani se reînoia 1/3 din numărul lor. realizându-se pe baza decretelor legi. Adunarea Naţională era aleasă pe perioadă de cinci ani. Către sfârşitul celei de a treia Republici. care avea un rol mai mult consultativ. nici separaţia puterilor determinată nu are Constituţie. Prin legea din 9 decembrie 1874. unde proiectele de legi erau depuse mai întâi la biroul Camerei. aleşi pe viaţa de Adunarea Naţională. iar Consiliul Republicii pe o perioadă de trei ani. guvernarea sa. art. iar dintre senatori 75 erau inamovibili. Separaţia puterilor în organizarea de stat în timpul celei de a-IV-a Republici Constituţia din 27 octombrie 1946 nu a prevăzut în mod expres principiul srparaţiei puterilor. urmînd ca la viitoarele alegeri senatorii să devină electivi pe o durată de 9 ani. Pentru a putea fi promulgată legea.

41). prezidează Comitetul Constituţional. 46 . investeşte pe Preşedintele Consiliului. Consiliul Republicii acea atribuţii mult mai restrânse faţă de Adunare în condiţiile care un proiect de lege era respins de către Consiliul Republicii şi remis spre dezbatere şi aprobatere Adunării Naţionale. Art. Consiliul de Miniştri este format din Preşedintele acestuia şi miniştri. În noua Constituţie. prezidează Înaltul Consiliul al Uniunii Franceze. participă la alegerea preşedintelui Republicii. controlează activitatea Guvernului. prezidează Consiliul Superior al Magistraturii.Principiul separaţiei puterii în stat Articolul 13 din Constituţie precizează că Aunarea singură votează legile şi desfiinţează practica guvernării pe baza de decrete legi. Prerogativele Adunării Naţionale sunt: examinează şi votează bugetul. prezidează Consiliul Superior al Apărării. Preşedintele are următoarele prerogative: prezidează Consiliul de Miniştri. demisie ori altă împrejurare (art. 29 din Constituţie stipulează că Preşedintele Republcii este ales de Parlament pe o perioadă de 7 ani şi nu poate fi reales decât o singură dată. poate obilga Cabinetul să demisioneze în mod colectiv. După expirarea celor 100 de zile de la adoptare textului de lege de către Adunarea Naţională. se impune voinţa acestuia din urmă. precizând că la începutul fiecărei legislaturi acesta este desemnat de către Preşedintele Republicii. Art. Puterea executivă este reprezentată de către preşedintele Republicii şi Guvern. Preşedintele Republicii promulgă legile în termen de 30 de zile de la data votării lor de către Parlament. ratifică şi denunţă tratatele internaţionale. 45 din Constituţie reglementează procedura de numire a Preşedintelui de Consiliu. după consultările prealabile cu partidele politice şi confirmările Parlamentului. El asigură interimatul Preşedintelui Repulicii în cazul în care locul acestuia rămâne vacant prin deces. Preşedintele Adunării devine cu noua Constituţie unul dintre personajele cele mai importante a Republicii.

În sfârşit Preşedintele Consiliului de Miniştri putea delega puterile sale unui ministru.3. 3. urmând ca aceasta să fie aprobată printr-un referendum în afara Parlamentului. Proiectul de lege eleborat de Guvern trebuia să cuprindă următoarele principii: sufragiul universal este sursa puterii. compus din 14 membrii. 3. ea este reglementată de art. are ca Preşedinte pe Preşedintele Republicii. Adunarea Naţională a împuternicit Guvernul să elaboreze proiectul noii Constituţii. iar dacă locul de Preşedinte al Consiliului de Miniştri rămânea vacant prin deces. Consiliul Superior al Magistraturii. Cât priveşte competenţa Consiliului de Miniştri. Consiliul de Miniştri însărcina pe unul dintre membrii săi să exercite în mod provizoriu această funcţie. demisie sau orice alt motiv.3 Puterea judecătorească Constituţia din 1946 recunoaşte puterea judecătorească ca fiind o putere independentă. iar ca Vicepreşedinte pe Ministrul de Justiţie. 47 din Constituţie: elaborează programul de guvernare.1. 47 . Pentru prima dată inamovibilitatea magistraturii este ridicată la rangul de principiu constituţional. separând-o astfel de puterea executivă. asigură executarea legilor. contrasemnează actele Preşedintelui Republicii. asigură conducerea forţelor armate. Numirea magistraţiolr se face de către Preşedintele Republicii.Principiul separaţiei puterii în stat Preşedintele Consiliului de miniştri şi miniştrii aleşi sunt numiţi prin Decret Prezidenţial. Separaţia puterilor în organizarea de stat a Franţei în timpul Republicii a V-a Criza politică agravată şi de războiul Franţei împotriva Algeriei a determinat Adunarea Naţională a Franţei să aducă la 1 iunie 1958 în fruntea Guvernului pe generalul DeGaulle. la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. dispune de iniţiativă legislativă.

Art. op. 6 din Constituţie prevede că Preşedintele Republicii este ales pe o perioadă de 7 ani. 12 completat cu art.Hauriou. derivau puterea legislativă şi executivă. Constituţia consacră principiul iresponsabilităţii Preşedintelui în virtutea căruia el nu poate fi tras la răspundere pe cale politică pentru acţiunile sale.Principiul separaţiei puterii în stat din sufragiul universal sau din instanţele alese prin el.13). (art. Art. Art. Constituţia acordă Preşedintelui dreptul de a dizolva Adunarea Naţională. alcătuit din deputaţi. Autoritatea judecătorească trebuie să rămână independentă pentru a asigura respectul libertăţilor esenţiale definite şi prin “Declaraţia Drepturilor Omului”. Puterea executivă Preşedintele veghează la respectarea Constituţiei. 16 a stabilit un regim special “de stare de criză” sau. numeşte şi schimbă la propunerea primului ministru pe membrii guvernului. executive şi judecătoreşti. cum spunea A.700 48 .2. este garantul independenţei naţionale şi a integrităţii teritoriului. să fie net separate şi puternic echilibrate”. În favoarea independenţei puterilor statului s-a pronunţat şi generalul DeGaulle în discursurile sale din 16 iunie 1946: “Toate principiile şi experienţele cer ca puterile statului. “a acordat Preşedintelui posibilitatea de a exercita o dictatură temporară în perioadă de urgenţă” 39 39 Andre Hauriou. 3. poate pronunţa dizolvarea Adunării Naţionale.citat. ai Consiliilor Generale şi ai Adunărilor Teritoriale. În conformitate cu art. legislative. pag. după consultarea Primului Ministru şi a preşedinţilor adunărilor. prin sufragiul universal. Guvernul trebuie să fie responsabil în faţa Parlamentului. 19.3. Preşedintele poate evita Parlamentul în activitatea legislativă prin supunerea proiectului de lege referendumului la propunerea guvernului sau a celor două Camere. precizează că Preşedintele Republicii. Prin legea din 6 noiembrie 1962 s-a stabilit că preşedintele este ales de un Corp electoral special. Preşedintele Republicii numeşte pe primul Ministru. membrii ai Parlamentului.. fără aprobarea Parlamentului. puterea legislativă şi executivă trebuie să fie separate.8 din Constituţie.

funcţionarea regulată a puterilor să fie întreruptă. Preşedintele comunică cu Adunarea Parlamentului prin mesaje prezidenţiale. 3 sunt numiţi de Preşedintele republicii iar ceilalţi 6 fiind aleşi astfel: 3 de către Preşedintele Adunării Naţionale şi 3 de către Preşedintele Senatului. pe preşedinţii adunărilor şi Consiliul Constituţional. Constituţia a stabilit că Preşedintele Republicii nu poate să numească miniştrii şi să pună capăt activităţii lor decît la propunerea primului-ministru. Aceste consultări îmbracă mai mult forma unor avize. Conform art. Este responsabil în faţa Parlamentului. Art. Mesajul Preşedintelui conţine cele mai importante probleme de politică internă şi externă. 20 din Constituţia de la 1958 precizează că: Guvernul determină şi conduce politica naţiunii. Preşedintele Republiciitrebuia să consulte oficuial pe primul-ministru.56 din Constituţie. care nu pot obliga pe Preşedintele Republicii.13 acordă Preşedintelui Republicii dreptul de a semna ordonanţele şi decretele deliberate de Consiliul de Miniştrii. Consiliile şi Comitetele Superioare ale apărării naţionale. Preşedintele Republicii îşi exercită o anumită influenţă asupra Curţii Constituţionale. Din cei 9 membri numiţi de Consiliul Constituţional.Principiul separaţiei puterii în stat Formularea art. Preşedintele Republicii trebuia să îndeplinească două condiţii: independenţa naţiunii să fie ameninţată.16 are la bază ideile generalului DeGaulle – de întărire a puterii executive. Preşedintele Republicii desemnează şi pe Preşedintele Consiliului Constituţional. Dispune de forţa armată. fără a da loc la dezbateri.16. Preşedintele Republicii prezidează şedinţele Consiliului de Miniştrii. Pentru a uza de prerogativele art. În sfârşit. El trimite mesajul său adunărilor pentru a fi citit. Guvernul Art. Consilliului Superior al Magistraturii şi ale Comitetelor cu caracter temporar. 49 .

primul-ministru poate să suplinească pe Preşedintele Republicii. precum şi de membrii Adunării naţionale. este rezervat activităţii Parlamentului.3 Competenţa guvernului Activitatea Guvernului este condusă de primul. 3. El asigură executarea legilor. sunt depuse de către membrii Senatului. deopotrivă. Guvernului şi membrilor Parlamentului.ministru. În al doilea stadiu de examinare preliminară în comisii. Guvernul 50 . în virtutea unei delegaţii exprese. art. În mod excepşional. 3.3.Principiul separaţiei puterii în stat Constituţia de la 1958 a creat incompatibilitatea între funcţia guvernamentală şi mandatul de parlamentar. Consiliul de Cabinet şi Consiliile Interministeriale.34. Consiliile Interministeriale reunesc miniştrii interesaţi în reglementarea unor probleme anume determinate. are dreptul de iniţiativă legislativă şi dreptul de a emite regulamente. cerând în acest scop Senatului aprobarea de rigoare.4. Ele nu pot să trateze decât probleme care sunt enumerate în articolul 34 din Constituţie. Primulministru poate sesiza Consiliul Constituţional atunci când consideră că o lege votată de Parlament nu este conformă cu Constituţia. Puterea legislativă Titlul V al Constituţiei de la 1958. Din reglementările constituţionale trebuie reţinută distincţiaa dintre Consiliul de Miniştrii. este responsabil de apărarea naţională. Iniţiativele Parlamentare. Iniţiativa legislativă aparţine. care iau în mod tradiţional numele de “prpuneri de legi”.3. Consiliul de Miniştrii reuneşte pe toţi membrii guvernului sub preşedenţia şefului de stat. Aceste consilii sunt prezidate fie de primul ministru fie de şeful statului. Consiliul de Cabinet se reduce la pregătirea problemelor ce urmează a fi discutate şi a hotărârilor ce trebuie să fie luate de către Consiliul de Miniştrii. El singur angajează responsabilitatea Guvernului în faţa Parlamentului în legătură cu un program de politică generală. Procedura discutării proiectelor de legi începe prin trimiterea acestora Comisiilor permanente ale Parlamentului.

cele două Camere nu au căzut de acord. Tribunalele Militare. Teribunalele Administrative. 3. puterea judiciară nu cuprinde decât jurisdicţiile plasate sub controlul Curţii de Casaţie. Guvernul poate. Tribunalele de Comerţ. Guvernul poate să provoace reunirea unei comisii mixte. de a o statua în mod definitiv. dupoă o nouă lectură. din partea Adunării Naţionale şi a Senatului. Consiliul Constituţional. Curtea de conturi. Consiliile de conciliere a conflictelor de muncă. Titlurile 8 şi 9 din Constituţie stabilesc normele fundamentale cu privire la competenţa şi organizarea Consiliului Superior al Magistraturii şi a Înaltei Curţi de Justiţie. competentă în privinţa Preşedintelui Republicii şi a membrilor Guvernului. ci unei comisii adhoc (art. litigiile dintre particulari şi administraţiile publice.5. Prin acestea. care judecă constituţionalitatea legilor parlamentare. În ipoteza în care nu s-a relizat compromisul de cître comisie sau a fost realizat.Principiul separaţiei puterii în stat poate cere examinarea proiectelor de legi nu numai în Comisiile permanente. dar nu a fost adoptat de către două camere. Dacă după două lecturi ale textului în dezbateri.3. judecă regularitatea conturilor publice. În Franţa există o pluralitate de organe de judecată: Înalta Curte de Justiţie. să ceară primei. În sens strict. Puterea Judecătorească Magistratura sau ansamblul organelor cărora le aparţine puterea de a judeca nu a fost considerată în Franţa ca formând un corp autonom. egal în importanţă cu Guvernul şi Parlamentul. Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii se limitează la: prezentarea de propuneri pentru numirea judecătorilor Curţii de Casaţie şi al primului Preşedinte al Curţii de 51 . care judecă înalta autoritate a Consiliului de Stat. figurează jurisdicţii specializate ca: Juriul în materie criminală.43).

Controlul constituţionalităţii legilor este încredinţat Consiliului Constituţional. SEPARAŢIA PUTERILOR ÎN FRANŢA 52 . Membrii Curţii îşi aleg Preşedintele şi pe cei doi Vicepreşedinţi. Trei membrii sunt desemnaţi de Preşedintele Republicii. pentru celelalte numiri el emite un singur aviz cu privire la numirile făcute de Ministrul Justiţiei.Principiul separaţiei puterii în stat Apel. Preşedintele Republicii. Înalta Curte de Justiţie are în competenţa sa judecarea Preşedintelui Republicii. Preşedintele Republicii are dreptul de a desemna pe Preşedintele Consiliului Constituţional. precum şi a cetăţenilor simpli pentru crime excepţionale contra securităţii statului când sunt complici cu unii membrii ai Guvernului. trei de către Preşedintele Adunprii Naţionale şi trei de către Preşedintele Senatului. El este alcătuit din 9 membrii desemnaţi pe o perioadă de 9 ani. a membrilor Guvernului. pentru crime comise în exerciţiul funcţiunilor. câte 12 membrii titulari şi câte 6 supleanţi pe toată durata legislaturii. poate fi pus sub acuzare înaintea Înaltei Curţi de Justiţie numai în caz de înaltă trădare. Înalta Curte de Justiţie este alcătuită dintr-un număr egal de membrii aleşi de către fiecare din cele două Camere ale Parlamentului. fiind iresponsabil. nu numai politic ci şi penal.

de ordonanţe sau de decrete ţi asupra problemelor economice şi sociale care îi sunt supuse atenţiei. votează asigură respectarea legile şi controlează ei. precum şi serviciile administraţiei şi ale sectorului public. Se poate adăuga ca o a patra putere. 2. ajutat de Înaltul Consiliu al Magistraturii. “puterea administrativă” criticată deseori de cetăţeni pentru ammploarea excesivă. Puterea legislativă Parlament Adunarea Naţională + Senat Puterea judiciară Magistraţii Independenţa lor este garantată de către Preşedinte. Reprezentanţii cetăţenilor Înfăptuiesc justiţia şi care le-au ales. de a consilia Guvernul în materie de legi. această putere este direct legată de ministerele cărora bfiecare administraţie le este subordonată. De altfel. Curtea de Conturi controlează conturile publice. În fapt. funcţionarii locali depimd de cei aleşi pe plan local şi exercită funcţiunile lor în cadrul colectivităţilor locale. Marele instituţii Consiliul Constituţional Controlează conformitatea legilor cu Constituţia şi rezolvă conflictele electorale. Preşedintele Republicii în caz de înaltă trădare. de a rezolva conflictele administraţiei care opun cetăţeanul statului 2.Principiul separaţiei puterii în stat Puterea executivă Preşedintele Republicii + Guvernul Primul ministru Miniştrii Aplică politica naţională şi execută legile votate de adunările legislative. membrii Guvernului şi complicii lor dacă comit crime sau delicte în exerciţiul funcţiunilor lor. 53 . avizul său asupra proiectelor de legi. Înalta curte de Justiţie judecă: 1. executivul. Consiliul economic şi social dă la cererea guvernului. Consiliul de Stat este investit cu o dublă misiune: 1.

cum ar fi de pildă puterea executivă. republica prezidenţială sau aşa zisul regim de adunare. Tocmai de aceea. Prin însuţi faptul că puterea aparţine poporului. chiar dacă şi ei sunt aleşi de către popor. 1. sau în anumite etape de dezvoltare socială unele din puterile pe care statul le exercită prin anumite organe ale sale pot căpăta o oarecare prioritate.Principiul separaţiei puterii în stat CAPITOLUL III Formele de guvernământ prin care se realizează principiul separaţiei puterilor în stat. prin intermediul unor reprezentanţi. în legislativă. dar aceasta nu duce la anihilarea celorlalte. în multe state contemporane. alegerea unor organe de stat de către acesta le conferă o legitimitate aparte în raport cu cele a căror alcatuire se realizează indirect. dar aceasta nu duce la anihilarea celorlalte. dezvoltate. că între ele există o tottală independenţă şi subordonare. îşi întemeiază modalităţile diferite de organizare a structurilor statale şi pe sursa formării acestora. În multe state. de conlucrare. executivă şi judecătorească. corelaţia dintre cele trei puteri se realizează în forme şi modalităţi diferite atât pe planul organizării organelor care realizează aceste puteri. de colaborare. În multe state. Tăsături caracteristice. Republica prezidenţială 54 . fără nici o zonă de contact. în funcţie de necesităţile funcţionării sistemelor politice. în forma de guvernământ a unor state este întâlnită republica prezidenţială. sau în anumite etape de dezvoltare socială unele din puterile pe care statul le exercită prin anumite organe ale sale pot căpăta o oarecare prioritate. cât şi al activităţii acestora. Diviziunea tripartită a puterii statale nu trebuie să fie înţeleasă în mod rigid în sensul că fiecare putere este ruptă în mod total de celelalte două. cum ar fi de pildă puterea executivă. în funcţie de necesităţile funcţionării sistemelor politice. Principiul separaţiei puterilor. În prezent. în altele republica parlamentară.

Principiul separaţiei puterii în stat Forma de guvernământ în care două din puteri posedă o legitimare practic egală. în ansamblul lor. de asemenea. în statele de tipul republicii prezidenţiale. aleg pe preşedinte dintre candidaţii propuşi de partidele politice. Acesta este unul din elementele fundamentale ce caracterizează separaţia. în două tururi de scrutin. au fost astfel organizate încât fiecare din cele trei puteri acţionează autonom.. nici Congresul nu-l poate demite pe Preşedinte. pe o perioadă de 6 ani. Ea se exprimă şi în alte modalităţi şi relaţii care. de pildă. Modalităţi asemănătoare de organizare a exercitării puterii au. neavând un Prim. este republica prezidenţială al cărei prototip îl constituie organizarea şi practica constituţională a S. cât şi parlamentul prin care se înfăptuieşte puterea legislativă. într-o primă etapă a alegerii preşedintelui. sunt aleşi de către popor. acesta fiind rezervat exclusiv deputaţilor.A.A. 55 . În această formă de guvernământ preşedintele republicii. a puterilor. iar membrii Camerei Reprezentanţilor pentru 2 ani. aceeaşi sursă de putere. odată cu alegerile pentru Cameră reînnoindu-se şi mandatul a 1/3 din senatori.. prin vot universal. Astfel S.U. O altă modalitate prin care se împiedică accesul executivului în activitatea legislativului o reprezintă privarea lui şi a miniştrilor săi de dreptul de iniţiativă legislativă .A. sunt desemnaţi de către cetăţenii din fiecare stat federal un număr de electori care. în schimb confirmarea numirii lor de către preşedinte necesită încuviinţarea principalei Camere a Congresului – Senatul.U.miniştrii nu sunt aleşi de Parlament. ca reprezentant al puterii executive. din acelaşi motiv. Deputaţii din cele 2 Camere lae Congresului sunt aleşi prin vot universal direct. În S.ministru al Guvernului – deoarece şeful executivului este preşedintele republicii . atât Parlamentul cât şi Preşedintele deţin de fapt. considerată drept accentuată. nici preşedintele nu poate dizolva Congresul. astfel: senatorii. Îm acest fel. dar în acelaşi timp sunt dependente una faţă de cealaltă. Mandatul prezidenţail este de 4 ani. alegerea preţedintelui făcându-se prin vot direct. pentru că desemnarea lor în vbederea exercitării funcţiilor ce le revin provine direct din partea poporului. iar prevederile constituţionale stabilesc că o persoană nu poate fi aleasă ca preşedinte a republicii decât de două ori. În cele mai multe state latino americane s-a renunţat la acest procedeu.U. ulterior. cele mai multe din statele Americii Latine.

Italia. Unicul organ ales de popor prin vot direct este Parlamentul.Republica parlamentară A doua categoie de regimuri politice întemeiate pe principiul separaţiei puterilor cuprinde marea majoritate a statelor moderne şi anume . nici Preşedintele nu au vreun drept de amestec în activitatea Curţii Supreme.. trebuie să demisioneze. Regimul parlamentar poseda un executiv care este compus din două organe: şeful statului şi Guvernul. numiţi pe viaţă de către Preşedinte şi confirmaţi de către Senat. de multe ori de Primul-ministru.republicile parlamentare.În cazuri grave.A. care deţine un rol prioritar faţă de executiv – care emanaţie a organului legislativ. iar dintre acestea un rol de mare însemnătate revine Curţii Supreme a S. Congresul exercită funcţia de control asupra executivului prin comisiile speciale de anchetă. între care Germania.Principiul separaţiei puterii în stat La rândul său. Danemarca. Preşedintele republicii parlamentare poate emite acte obligatorii numai contrasemnate de un membru al guvernului. Nici Congresul. responsabil în faţa Parlamentului fiind doar cel din urmă.Canada. inclusiv a preşedintului ţării.U. păstrează totuşi importante prerogrative. ca organ de exercitare a puterii legislative. Olanda. regimul parlamentar al acestor state se caracterizeză printr-o separaţie atenuată a celor trei puteri. Puterea judecătorească este înfăptuită de tribunale. Suedia. dar aceste trăsături ale exercitării celor trei puteri se regăsesc şi la cele mai multe monarhii occidentale Marea Britanie. Spania precum şi Japonia). El nu poate acţiona parlamentului şi îndată ce o pierde. Parlamentul. compusă din 9 judecători inamovibli. 2. Belgia. infiiţate pentru fiecare caz în parte şi prin procedura de punere sub acuzare a oricărui funcţionar de stat. Spre deosebire de republica prezidenţială. Orgnul executiv esenţial este însă Guvernul. care înlesneşte colaborarea lor reciprocă. decât având încrederea 56 . judecătorii acesteia pot fi puşi sub acuzare de către Senat la fel ca orice alţi funcţionari de stat. Prin intermediul lui se realizezază o strânsă colaborare între executiv şi legislativ.

În legătură cu puterea judecătorească. Irlanda ).Principiul separaţiei puterii în stat Miniştrii sunt responsabili în faţa organului legislativ atât personal. pentru activitatea proprie. Preşedintele poate dizolva Parlamentul. rolul şi funţiile Preşedintelui în republica semi-prezidenţială îi conferă o poziţie superioară în relaţiile sale cu Guvernul. sau monocamerale Suedia. Republica semi-prezidenţială O formă mixtă de înfăptuire a principiului caracteristici aparte. cât şi colectiv. Pe de altă parte. Putera legislativă în statele cu regim parlamentar este exercitată de Adunări bicamerale Marea Britanie. Prtugalia. în regim de separaţie a puterilor. Aşadar. pentru activitatea acestuia. alături de ceilalţi membrii din guvern. Controlul executivului este mai mult diminuat faţă de republicile prezidenţiale. regimul politic caracterizindu-se prin colaborarea între puteri. Danemarca. Asfel . Grecia. suspendaţi. în frunte cu primul-ministru . 3. care răspunde de activitatea Guvernului şi asigură executarea legilor. Italia etc. Austria. Spania. în două tururi de scrutin Franţa. ca şi în republica prezidenţială. Ei nu pot fi revocaţi. ca în Constituţia franceză actuală. deci nu de către Parlament. înainte de expirarea duratei legale a fucţiei ce îndeplinesc. la rândul său. ale căror atribuţii principale sunt de ordin legislativ. mutaţi sau pensionaţi împotriva voinţei lor. separaţiei puterilor o constituie republica semi-prezidenţială. Puţine sunt Constituţiile în care să fie consfinţită cu atâta claritate dominarea Parlamentului de către puterea executivă în ce priveşte desfăşurarea activităţii legislative. Exercitarea puterii legislative este încredinţată Parlamentului. constituţiile ţărilor de tip parlamentar consfinţesc faptul că judecătorii sunt inamovibili şi se supun numai constituţiei şi legilor ţării. A doua componentă a executivului semi-prezidenţial o constituie Guvernul. ca în orce republică parlamentară miniştrii sunt responsabili în faţa Parlamenturlui . prin vot direct de către corpul electoral. faţă de Preşedintele republicii parlamentare. în care organizarea exercitării prerogativelorstatului are unele 57 .care îi poate determina să demisioneze prin mijlocirea votului de neîncredere. preşedintele este ales.

Dintre mambrii Guvernului este ales. de un Givern (Consiliul Federal). sunt clarificate in lumina felului in care sau realizat cerintele principiului separatiei puterilor in stat. Guvernul este subordonat Adunării care conform Constituţiei. compus din Consiliul Naţional şi Consiliul Statelor.Principiul separaţiei puterii în stat Parlamentul ratifică tratatele internaţionale încheiate de şeful statului. iar puterea executivă. exercită autoritatea supremă în stat. in care „ modurille de exercitare a puterii de stat „ mai precis regimurile politice si constitutionale . care nu au favorizat utilizarea frecventa a acestor mijloace de control. Din punct de vedere juridic. prin rotaţie pentru un an. ambele alese pe patru ani. declară război. este de menţionat faptul că înfiinţarea unor comisii parlamentare de anchetă este supusă unor norme prohibitive. Cât priveşte controlul asupra Guvernului . etc. dezbate moţiunile de cenzură. desemnat de Parlament pe aceeaşi perioadă. 42 Ibidem. El are competenţa de a judeca.42 5. Regimul de adunare O ultimă modalitate de realizare a principiului separaţiei puterilor o constituie aşa zisul regim de adunare. Puterea legislativă este exercitată de un parlament bicameral. între altele şi conflictele de competenţă între autorităţile federale şi cele cantonale. pag. cele dintre cantoane. care este caracteristic Elveţiei. în şedinţă comună. Preşedintele Republicii. ales pe 6 ani de către cele două Camere ale Parlamentului. includerea in cadrul acestei analize a sistemului politic marxist. Regimul politic marxist Privind structura acestui capitol .42 58 . precum şi reclamaţiile privind încălcarea drepturilor constituţionale ale cetăţenilor.ni s-ar putea reprosa . alege pe membrii Înaltei de Justiţie. Instanţa supremă a Elveţiei este Tribunalul Federal. 4. – principiu care in conceptia noastra actioneaza in mod obiectiv in societatile moderne.

precum cele numite la noi ”organe cu dubla natura – de partid si de stat ”. dar si ale sistemului politic.care contribuie la realizarea functiilor statului. organe ale puterii de stat. judecatoreasca si de asigurare a legalitatii – carora le corespund patru ramuri fundamentale de organe. executiva. Conceptia lui Marx si Engles precizeaza ca daca la conducere se afla o singura clasa . De altfel. procuratura Sunt categoriile ”clasice ” de organe . chiar daca s-a negat principiul separatiei puterilor in stat. fiecare categorie de organe avand bine precizata sfera sa de activitate si pozitia fata de celelalte. organe executive sau ale administratiei de stat. logic. in ansamblul lui. organe judecatoresti .Principiul separaţiei puterii în stat Reprosul s-ar referi la faptul ca acest sistem se bazeaza pe o doctrina care neaga orice valoare principiului separatiei puterilor in stat. Chiar in statul socialist. partajarea competentelor statului tot s-a facut. puterea de stst are caracter unitar si deci ea nu poate fi impartita . carora li se vor alatura ulterior si altele. in stadiul in care nu mai sunt ” clase exploatatoare ” puterea este tot unica – ea apartinind poporului – si indivizibila – deci. 59 . nu mai vorbim de categorii fundamentale de activitati – legislativa .

potrivit principiului separaţiei puterilor în stat. 32. Orice lege cerea acordul de voinţă al tutror celor trei ramuri ale puterii legiuitoare. principiul inviolabilităţii şi neresponsabilităţii monarhului. 31. etc. Puterea legiuitoare 60 . Organizarea puterii în stat se realizează prin această constituţie. conform titlului III. de Consiliul de Ministrii cu mesajul locotenentei domnesti din 1 mai 1866. formulat de Jean Jack Rousseau. Despre acest act. Nicolae Iorga spunea: ”Constitutia de la 1866 este izvorita dintr-o simpla opera de traducere a unei constitutii apusene. Conform art.A fost votat la 29 iunie in Adunarea Deputatilor { care forma Adunarea Constituanta}. deoarece Senatul care era prevazut de Statut nu a fost convocat. Puterea legiuitoare se exercită colectiv de către cele trei ramuri ale puterii legiuitoare. Constituţia de la 1866 admitea principiul suveranităţii naţionale. formulat de Montesquieu. principiul separatiei puterilor in stat. Pentru intiia oara tara si-a dat propia sa Constitutie . Separatia puterilor in stat in Constitutia din 1866 Proiectul de constitutie a fost elaborat de Consiliul de Stat . asa cum preciza C. dar. Sunt consacrate principiile suveranitatii nationale. Cele trei puteri publice: legislativă. principul guvernarii reprezentative. principiul monarhiei ereditare. al reprezentării.Dinecsu. „puterea legislativă se exercită colectiv de către rege şi Reprezentanţa Naţională. principiul responsabilitatii ministrilor.Principiul separaţiei puterii în stat CAPITOLUL IV Separatia puterilor in istoria constitutionalismului romanesc 1. executivă şi judecătorească „emană de la naţiune. în acelaşi timp admitea şi principiul delegaţiunii. art. care nu le poate exercita decît numai prin delegaţiune”. care se împărţea în două: Senatul Adunarea Deputaţilor. ea n-are nici o legatura cu trecutul nostru propriu si nu rerprezinta nici o elaborare particulara noua”.

la împrumuturi sau deschiderea de credite. Senatul. ci un drept de veto suspensiv. sancţiunea va fi dată. dar nu admite un drept de veto absolut. singurul în legătură cu dezvoltarea noastră constituţională din trecut. de unde a trecut în Constituţia franceză.Adunarea Deputaţilor. sau va dizolva Adunarea. se poate uşor că art. profesorul Dumitrie Gusti se ridica împotriva ideei “împrumutului” Constituţiei. cu restricţia. De aceea. Această practică a fost preluată din Constituţia engleză şi trecută în mai toate constituţiile moderne. Constituţia de la 1866 a recunoscut Capului Statului dreptul de a sancţiona şi promulga legile. legilor votate de reprezentanţa naţională. Drept Constituţional şi instituţii politice.” 46 Considerând că forma statului este întotdeauna produsul unei epoci istorice. dreptul de iniţiativă al Senatului era mult mai restrâns decât al Adunării Deputaţilor. În toate celelalte materii. Constituţia de la 1866 a fost apreciată ca o „haină mult prea largă pentru cel ce trebuie s-o îmbrace. promulgă şi aplică legile. Guvernul era ţinut să supună pentru dezbatere şi aprobare proiecte. dreptul de iniţiativă legiuslativă al Senatului era egal cu cel al Adunării Deputaţilor. Adunarea Deputaţilor era singura îndreptăţită să voteze bugetul general al statului. belgiană şi apoi română..” După Constituţia din 1866.Principiul separaţiei puterii în stat se exercită colectiv de către cele trei ramuri . El poate refuza sancţionarea sa. că „orice lege relativă la veniturile şi cheltuielile statului. vol. deoarece ea nu 44 45 Ion Deleanu. Domnul sau va sancţiona legea. sau la contingentul armatei trebuie să fie votată mai întâi de Adunarea Deputaţilor”. El spunea. Adunarea Deputaţilor avea prioritate faţă de Senat în privinţa elaborării legilor de finanţe. dar obârşia lui trebuie căutată în dreptul constituţional englez. prevăzută la art. Capul Statului .II. spunea Nicolae Iorga “s-a făcut fără participarea factorului politic care era Mihail Kogălniceanu. Adunarea cea nouă persistând. Dacă Adunarea va stărui în votul său. precum şi dreptul de a refuza sancţionarea sa. mai întâi Adunării Deputaţilor şi apoi Senatului. La rândul său. legea se va prezenta din nou Adunării în sesiunea viitoare. 33 din Constituţia de la 1866 a fost copiat întocmai după art. după modelul Constituţiei belgiene de la 183145. Senatul nu putea propune proiecte de legi cu privire la crearea sau desfiinţarea de impozite.”46. În acest caz însă. „Domnul sancţionează.44 În sistemul Constituţiei de la 1866. 1990 constituţia de la 1866. O procedură asemănătoare era folosită şi în cazul legilor care fixau contingentul armatei. dă dreptul pe care îl avea şeful statului de a da sau a refuza sancţiunea sa. în acest sens: “O Constituţie nu poate fi împrumutată şi nici 61 . Elaborată deci.33 din Constituţie. 27 din Constituţia Belgiei. dreptul Parlamentului era îngrădit în materie de legiferare.

47 Sub imperiul Constituţiei de la 1866. Numai intr-o singură şi excepţională ocazie. 1. Consiliul de Miniştrii nu exercită puterea executivă. reiese că miniştrii nu sânt titulari ai puterii executive. În absenţa sa.92.. conform art.92. care prin aceasta chiar devine răspunzător de acel act. atunci când o lege nu corespunde situaţiilor de fapt cărora se aplică. puterea executivă era încredinţată regelui.1 Puterea executivă În Constituţia de la 1866. 1915 62 . când ea nu răspunde unei nevoi a acelui moment. de la data morţii regelui şi până la data depunerii jurământului de către Consiliul de Miniştrii. regele lăsa ceea ce Constantin Dissescu numea – cooperaţia regală. În acest sens.33. ea riscă să rămână fără aplicaţie .93 din Constituţie. prezenţa a cel puţin a unui ministru este necesară. nici un act al regelui nu avea tărie dacă nu era consemnat de un ministru. Mai mult. care o exercita în mod regulat prin Constituţie. Consiliul de Miniştrii devenea titularul puterii executive. regele exercită puterea executivă şi participă la exercitarea puterii legislative . Din textul art. văzând în ea un insrument al progresului social. prin art. 47 Constantin Dissescu. nu poate fi opera unui legislator inspirat. miniştrii lui sunt răspunzători conform art. ci şi un act programatic. Prin urmare. unii conteporani mai mult sau mai puţin conştienţi de deosebirea stadiului de dezvoltare socială din România faţă de cea din Belgia de la mijlocul secolului trecut. Bucureşti. Persoana regelui este inviolabilă. ea aparţinînd regelui şi numai el o putea exercita. Prerogativele regelui sunt precizate în art. Drept constituţional.93 se precizeză că la dezbaterea adunărilor. deoarece el fiind singurul titular efectiv al puterii executive nu putea decât să delege atribuţiile sale.32.Principiul separaţiei puterii în stat corespundea nivelului de dezvoltare politică şi socială a României. iar prin art. Paul Negulescu arată că. Drept urmare. au acceptat ideea necesităţii unei astfel de constituţii. constituţia recunoaşte puterii executive acest drept de iniţiativă a legilor ca şi Adunării Deputaţilor şi Senatului. Acceptând ideea că o Constituţie nu este doar o lege care reglementează o stare existentă în momentul adoptării ei.

Puterea judecătorească Capitolul III din titlul III. legea din 12 iulie 1866 pentru împărţirea atribuţiilor Consiliului de Stat.2. art.de asemenea. a dat în căderea instanţelor judecătoreşti afacerile de contencios administrativ. justitia se va da de judecatorii de plasi. care până la adoptarea Constituţiei de la 1866 făcea oficiul de jurisdicţie administrativă şi de jurisdicţie propriu-zisă. Sub imperiul Constitutiei de la 1866 s-a facut legea din 1 iunie 1905 pentru organizarea Curtii de Casatie. care ar fi vatamat un drept al reclamantukui. prin care s-a dat in compententa Curtii sa analizeze actele administrative de autoritate anume desemnate de lege. 63 . 104 al Constituţiei din 1866 precizează că nici o jurisdicţie nu se poate înfiinţa „decât numai în situaţia unei legi. trimitind cercetarea actelor administrative la instantele judecatoresti ordinare. principiul separatiei puterilor.. nici comisii şi tribunale extraordinare. poate refuza sancţionarea legilor: este conducătorul armatei. Legiuitorul din 1905 a hotarit ca Inalta Curte de Casatie sa anuleze actele administrative si sa ordone inlocuirea lor cu altele. Ele căutau numai să constrângă prin daune comunatorii autoritatea administrativa. incalcind principiul separatiei puterilor si textele formulate de art. de tribunale.” Odată cu desfiinţarea Consiliului de Stat. de Curtea de Jurati. 1.130-131 din Constitutie. Dar instanţele judecătoreşti nu anulau actele administrative de autoritate aşa cum avea căderea Consiliul de Stat. de Curtile de Apel si de Curtea de Casatie. Prin legea de organizare judecatoreasca de la 1865.Principiul separaţiei puterii în stat numeşte şi revocă pe miniştrii săi sancţionează şi promulgă legile.. Legea di 1905 a fost abrogata prin legea din octombrie 1910. In contra legii din 1905 s-a ridicat legiuitorul de la 1910 – la temelia asezamintului nostru politic exesta un principiu fundamental. care revenea la starea de lucruri anterioara. care erau de competenţa Consiliului. sa retraga actul ilegal care vatamase drepturile reclamantuui.

1930. dreptul de a numi şi revoca pe miniştrii săi. Reprezentaţiunea Naţională se împarte în două: -Senatul -Adunarea Deputaţilor. Nici un act al regelui nu poate avea tărie dacă nu va fi contrasemnat de un ministru. Costitutia de la 1866 se ocupa numai de puterea executiva si legislativa. 64 . Titlul III reglementează puterile publice pe baza principiului separaţiei puterilor în stat. În ceea ce priveşte puterea legislativă. dreptul de a convoca şedinţele Parlamentului. Constituţia din 1923. care prin aceasta chiar devine răspunzător de acel act” (art. Puterea executivă este exercitată de rege şi miniştrii săi. Principiul constiutţional al sparaţiei puterilor şi imixtiunea puterilor executive şi judecătorească. Separatia puterilor in stat dupa Constitutia din 1923 Constitutia din 1923 cuprinde 138 de articole şi este structurată în 7 titluri. pag.88) Spre deosebire de Constituţia de la 1866. „Persoana Regelui este inviolabilă.35). ca şi cea anterioară. Regelui şi Reprezentanţei Naţionale. marginindu-se pentru puterea judecatoreasca numai in a stabili citeva principii creative a independentei sale. Constituţia din 1923 lărgeşte mult numărul senatorilor de drpt.34).Principiul separaţiei puterii în stat Cat priveste organizarea si dezvoltarea atributiilor fiecarei puteri. Bucureşti. Acestea aveau dreptul de sancţiune a legilor. creând condiţţile formării Parlamentului pe baze democratice. Orice lege cerea învoirea celor trei ramuri ale puterii legiuitoare. Noua Constituţie consacră universalitatea votului. (art. încredinţează competenţele din acest domeniu. Puterea legislativă se exercită colectiv de către Rege şi Reprezentaţiunea Naţională (art.32.49 2. Iniţiativa legilor este dată fiecăreia din cele trei ramuri ale puterii legislative (art. executivă şi judiciară. răspunderea politică în faţa Parlamentului fiind reglementată doar pentru cei din urmă. 49 George Nedelcu. realizând o colaborare suplă a celor trei puteri: legiuitoare. Miniştrii lui sunt răspunzători.87).

7 65 . Art.Principiul separaţiei puterii în stat P.104). adică face din Parlament pivotul vieţii politice. De asemenea. ci de organ la dispoziţia acestei puteri. Art.. Negulescu arată că „deşi Constituţia noastră din 1923. care făcea posibilă funcţionarea mecanismului. Miniştrii întruniţi alcătuiesc Consiliul de Miniştri. cu toate acestea. are dreptul de a judeca constituţionalitatea legilor şi de a declara inaplicabile pe acelea care sunt contrare Constituţiei.93). s-a spus că puterea armată nu constituie o putere în sensul dat al acestui termen de ştiinţele juridico-politice. 1927. a normelor privind instituţiile judeţene şi comunale. cu titlu de preşedinte al Consiliului de Miniştri de acela care a fost însărcinat de rege cu formarea guvernului (art. Art. s-a criticat includerea în titlul III. rolul Parlamentului nu mai este acela de control al puterii executive. aşa cum era reglememntată în Constituţia de la 1923. Puterea judecătorească. pag. Contenciosul administrativ este în căderea puterii judecătoreşti. ele sunt dizolvate imediat ce Guvernul a pierdut încrederea Şefului Statului”50 În aceste condiţii. Negulescu. Curs de drept constituţional. 92 stabileşte că guvernul exercită puterea regelui.130 precizează că numai Curtea de Casaţie în secţii unite. după cum s-a criticat şi consacrarea ăn cadrul acestui titlu a Consiliului Legislativ – natura juridică a acestuia de organ consulatativ al Parlamentului. susţinăndu-se că acestea nu sunt puteri de stat. puterea executivă atribuie Guvernului o structură aparte. ca o confirmare că parlamentele nu reprezintă voinşa poporului ci numai voinţa Guvernului. 50 P. 170 interzice cererea de autorităţi speciale de orice fel cu atribuţii de contencios administrativ. Judecătorii sunt inamovibili. care este prezidat. În noua Constituţie. spre deosebire de vechea Constituţie care făcea referire la miniştrii şi nu la Guvern.. În legătură cu puterile statului. cât şi limitarea puterii legiuitorului ordinar.admite regimul parlamentar. în mod stabilit prin Constituţie. intitulat „Despre puterile statului”. aşa cum au fost ele reglementate în Constituţai din 1923. avea în competenţa sa atât controlul constituţionalităţii legilor. în condiţiile speciale pe care legea le va fixa (art.

pe care o exercită prin. respectarea unor principii democratice în acest domeniu. Regele deţine.” Din reglementările sale şi mai ales din compararea lor cu normele cuprinse în Constituţia din 1923. 7. Astfel. pe care o exercită prin.art. El este deţinătorul principalelor pârghii politice şi juridice. cu toate că plebiscitul ţinut la 24 februarie nu a urmărit nici măcar formal “aprobarea” acestui act. iar altele nu. Constizuţia promulgată la 27 februarie 1938 constituie un important pas înapoi atât în ceea ce priveşte sfera drepturilor şi libertăţilor acordate cetăţenilor cât şi în ceea ce priveşte organizarea autorităţilor publice. a regelui în special.organul reprezentativ al societăţii – modalitate de abordare care şi ea reflectă poziţia ideologică a constituantului. Aşa cum s-a arătat de către specialişti. cunoscută sub denumirea de Constituţia lui Carol al II-lea. unele urmînd a fi supuse ratificării potrivit art. potivit Constituţiei.98 alin. puterea legislativă. specific unui regim constituţional.32. a fost considerată o constituţie plebiscitară. Prerogativele lui mărite nu mai sunt supuse principiului. Reprezentanţa Naţională art. apărând ca. acordîndu-se o atenţie sporită acesteia faţă de cele privind parlamentul. Fiind considerat inviolabil art.Principiul separaţiei puterii în stat Constituţia promulgată la 27 februarie 1938 Constituţia din 1938. regele Carol al II-lea a supus poporului român “spre bună ştiinţă şi învoire. În capitolul referitor la puterile puplice sunt cuprinse mai întîi normele privind instituţia regală.31. rărmânând acum 66 . potrivit căruia. de a iniţia legi şi de a iniţia revizuirea constituţiei.Asfel.76 pînă la adoptarea legii privind inamavobilitatea acestora. Regele nu are alte puteri decît cele date prin constituţie. al tuturor celor trei puteri. Regele era declarat în mod expres. Regele avea întinse prerogative. 46 alin.dacă mai purem vorbi acum de puteri. iar nu spre aprobare o nouă constituţie. deţinînd dreptul de a elabora decrete cu putere de lege. cf. şef suprem.44 pentru actele sale juridice sunt declaraţi responsabili miniştrii săi. cap al statului. 7. Guvernul saă art. In domeniul legislativ. organizarea lor se făcea în scopul nedesimulat al asigurării preponderenţei executivului. păstrîndu-se formal principiul potrivit căruia “toate puterile emană de la naţiune” ( art 29). puterea executivă. care apare ca un organ consultativ şi executiv al voinţei sale si puterea de a sancţiona pe judecător prin decret regal art.

deoarece puteau participa la vot numai acei cetăţeni români care practicau efectiv o îndeletnicire intrînd în una din următoarele categorii . prin această Constituţie. refuzând de a le sancţiona scăpând oricărei limitări sau oricărui control. În ce priveşte Parlamentul. dată până la care se pot aplica sancţiuni disciplinare prin decret regal art. Prerogrativele largi sunt prevăzute pentru Rege şi în domeniul executiv.Tot Regelui îi aparţinea dreptul de convocare a Parlamentului şi dreptul de a pronunţa închiderea sesiunii. unul din principiile fundamentale ale sistemului parlamentar.doar a unor. miniştrii care le contrasemnează . Cu toate că prerogativele Regelui se extind şi în acest domeniu. Guvernul şi miniştrii devenind functionarii săi.categorii sociale. care-i numea şi îndepărta după bunul său plac. agricultura şi munca manuală comerţul şi industria ocupaţii intelectuale Regele putea după bunul său plac să numească un număr de senatori. care va interveni cel mai târziu în termen de 6 luni de la promulgarea constituţiei. Regelui i s-a recunoscut şi dreptul de a dizolva ambele Adunări deodată. 67 . dreptul de sancţiune a legilor. în reprezentantul unor.Principiul separaţiei puterii în stat singurul titular al acestui drept deoarece Adunările nu-l mai au. În materie judecătorească. el continuă să fie declarat de Constituţie inviolabil şi scutit de răspundere. sau numai una din ele şi nu s-a mai stabilit – aşa cum prevedea Constituţia din 1923 – un termen pentru convocarea unor noi alegeri. prin modul de alegere. au fost luate asemenea măsuri încît s-a urmărit transformarea lui. dată până la care va interveni cel mai târziu în termen de 6 luni de la promulgarea constituţiei. fapt care semnifică poziţia superioară a monarhului. În ceea ce priveşte guvernul este de menţionat că a fost încălcat . şi anume cel referitor la răspunderea politică Guvernului în faţa Parlamentuli. Pe lângă dreptul de a convoca Parlamentul şi a pronunţa închiderea sesiunii lui. acum miniştrii având răspundere politică numai faţă de Rege. principiul inamovibilităţii – cerinşă a principiului puterilor în stat – a fost relativizat prin dispoziţia că inamovibilitatea se va statornici printr-o lege specială. Miniştrii au devenit astfel funcţionari ai Regelui. după cum s-a arătat.76. singurii răspunzători pentru actele sale fiind.

întrgul proces politic ce se va desfăşura de acum în ţara noastră va fi condus. 4. este prima Constituţie care consacră forma republicană de guvernământ. Actele cu valoare constituţională din perioada 1944 . 4.1947 După terminarea celui de-al II-lea Război Mondial şi instzaurarea României în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice. de la Moscova şi facilitat de bună credinţă şi naivitatea celor ce au crezut sincer în comunism. de data aceasta se stabileşte principiul unicameralităţii Parlamentutlui. 2218 din 1946 a adus importante modificări regulilor privind „partajarea” competenţelor autorităţilor publice. Costituţia din 1923 a fost suspendată. dar. După cum ne amintim. Astfel. Decretul nr. s-a prevăzut că o lege ulterioară urma să stabilească desfiinţată. În privinţa organelor de stat se 68 „condiţia în acre magistraţii sunt inamovibili” iar instituţia juraţilor rămâne . Constitutiile socialiste din România 41. cale de dezvoltare a statului impusă primordial de conjunctura creată în lume după înfrângerea Germaniei şi a aliaţilor ei. De asemenea. mai mult sau mai puţin făţiş. S-ar putea spune că. 3053 –cu puteri depline în conducerea statului român . prin Decretul 1626/1944 puterea legiuitoare a fost încredinţată Regelui şi Reprezentanţei Naţionale. aşa cum fusese prevăzut prin Constituţia dinh 1923. nemaifiind prevăzut Senatul.2 Constituţia din 13 aprilie 1948 Este prima Constituţie de tip socialist din ţara noastră. cu unele rezerve în ceea ce priveşte autorităţile statului şi inamovibilitatea judecătorilor. Pim-ministrul Guvernului fiind investiţi prin Decretul regal nr. Prin Decretul 1626/1944 a fost repusă în vigoare Constituţia din 1923.Principiul separaţiei puterii în stat La data de 5 septembrie 1940. Parlamentul dizolvat. evenimentele se desfăşoară categoric în favoarea socialismului. s-a prevăzut că un decret ulterior urma să reglementeze modul de organizare a Reprezentanţei Naţionale. De asemenea. iar până la organizarea acesteia puterea legiuitoare să fie exercitată de Rege la propunerea Consiliului de Miniştri.

acordarea unui regim juridic bazat pe inegalitatea unor forme deosebite de proprietate . (art.R. consacrarea rolului conducător al partidului unic. ci sunt oprganizate potrivit „principiului centralismului democratic”.103 . de unde putem deduce “independenţa acestor organe” – faptul că ele formează un subsitem aparte al sistemului organelor de stat reglementate de Constituţia din 1952. ăn competenţa cărora intrau neînţelegerile dintre „unităţile socialiste”. organe care urmau o procedură deosebită faţă de cea a instanţelor ordinare. desfăşurau o activitate de soluţionare de litigii şi organele arbitrajului de stat. se prevede o procedură simplă. judecătorească şi de „supravaghere” a respectării legii (art.N.95) – aparţinând unor categorii distincte de organe. stabilită pe calea unor acte normative deosebite. care ne conduce la concluzia unei constituţii suple. dar care nu se mai controlează reciproc. 51 Procurorul general este ales de M.C. În privinţa modificării..afirmându-se cinic principiul „îngrădirii şi eliminării elementelor capitaliste”. ale administraţiei judecătoreşti şi procuratură51 – din care prima categorie exercită o activitate subordonată. organizarea unui sistem electoral pe baza principiilor marxiste. În acesată Constituţie s-au reglementat patru mari categorii de organe – ale puterii. 69 . executivă.3 Constituţia din 24 septembrie 1952 Constituţia iniţiată de P. organizarea puterii de stat pe baza subordonării din traptă până la un organ de vârf (Marea Adunare Naţională). Pentru caracterizarea sistemului constituţional din perioada în acre a fost în vigoare această Constituţie mai este necesar să amintim şi faptul că alături de instanţele judecătoreşti (unde păarticipau la judecată şi asesorii populari).A. create în 1954.104). nefiind subordonat Ministerului Justiţiei .. şi răspunde în faţa acesteia. cu toate caracteristicile cunoscute ale acesteia: afirmarea unor principii fără acoperire în realitate – ca cel privind democraţia populară (exercitarea puterii de stat de către popor).Principiul separaţiei puterii în stat conturează deja principiul potrivit căruia în stat se înfăptuiesc patru mari categorii de activităţi – de exercitare a puterii. 4. adoptată la 24 septembrie 1952 este o Constituţie tipic socialistă. existenţa şi ocrotirea unei proprietăţi care aparţine acestuia. consacrarea unor largi drepturi maselor muncitoare etc.

ca aparţinând. judecătoreşti şi procuratura – din care primele desfăşoară o activitate supraordonată. sau tot încercat „formule” noi în materie de organizare a procesului de înfăptuire a puterii. sau prin intermediul Comisiei Constituţionale şi Juridice. comisie formată din membrii parlamentari dar şi din specialişti (până la 1/3). fundamentul politic şi juridic al statului de drept – separaţia puterilor în stat – care. poporului „liber şi stăpân pe soarta sa”. în 1968. principiul unicităţii puterii. adoptându-se. Constituţiile din perioada dictaturii comuniste. Fundamentând acest principiu pe elementul politic al conducerii întregii societăţi de către partidul comunist unic şi pe elementul economic bazat pe proprietatea comună asupra bunurilor materiale şi spirituale s-a ajuns la concluzia falsă a unicităţii puterii de stat. În privinţa competenţei acestor organe trebuie subliniată funcţia MAN de relizare a controlului constituţionalităţii legilor cu ajutorul. organizarea procuraturii (Legea 60/168). s-a înlăturat astfel. După adoptarea acestei Constituţii şi până la evenimentele din decembrie 1989. Prin aceasta. era în totală contradicţie cu regimul dictatorial. 70 .4 Constituţia din 21 august 1965 În noua Constituţie este de remarcat că nu intervine nici o modificare în ceea ce priveşte concepţia înfăptuirii puterii de stat prin patru mari categorii de organe – ale puterii. au pus la baza organizării şi funcţionării statului.Principiul separaţiei puterii în stat 4. începând cu cea din 1948. instituirea unui nou organ suprem al puterii de stat (Preşedintele Republicii). în 1974. noi legi privind organizarea şi funcţionarea organelor locale ale puterii (Legea 57/1968). a întregului sistem de organe al acestuia. prin esenţa sa democratică. până la Revoluţia din decembrie 1989. chipurile. o nouă organizare administrativă a teritoriului. precum şi o sumedenie de alte legi referitoare la înfiinţarea unor organe care au fost apreciate ca având „o dublă natură – de partid şi de stat”. ale administraţiei.

separaţia puterilor în stat. printre care statornicea: un sistem pluralist de guvernământ. precum şi emiterea legilor (decrete-legi). Prevederile acestui comunicat au fost întărite prin Decretul –lege 2/27 decembrie 1989. organizarea de alegeri liberi. Puterile statului erau exercitate de un număr restrâns de activişti de partid care erau mai mult în solda Moscovei decât a ţării din acre făceau parte. Prin decretul-lege 2/1989. reglementarea sistemului electoral. toate structurile de partid şi de stat au fost dizolvate. numirea şi revocarea Primului Ministru. alegerea conducătorilor politici pentru maxim 2 mandate. 71 . Revoluţia din decembrie a pus capăt conducerii bicefale a familiei Ceauşescu şi sa revenit la principiul separaţiei puterilor care facilitează dezvoltarea democraţiei şi statului de drept.Principiul separaţiei puterii în stat CAPITOLUL V Separaţia puterilor de stat în perioada post decembristă Odată cu declanşarea Revoluţiei din 22 Decembrie 1989 şi fuga cuplului dictatorial. Acest decret a prefigurat principiile fundamentale ale programului CFSN. Printre atribuţiile Consiliului au fost înscrise reglementări specifice unui Parlament. s-a constituit CFSN ca „organ suprem al puterii de stat”. printr-un comunicat care a fost transmis în seara aceleaşi zile în numele FSN. aprobarea competenţei Guvernului. iar întreaga putere a fost preluată de către acesta. numirea şi revocarea CSJ şi a Procurorului general. În felul acesta se punea capacitatea. după mai bine de 4 decenii de conducere dictatorială. în care PCR controla şi îndruma întrega activitate de paretid şi de stat. aprobarea bugetului de stat etc.

Aceasta nu înseamnă însă că una din puteri exercită atribuţiile altei puteri. această instituţie avea mai mult un rol decorativ în România comunistă. Instituţia Preşedintelui nu are tradiţie şi nici continuitate în istoria constituţionalismului românesc. cele cuprinse în art. Acest principiu nu şi-a mai găsit o formulare expresă în Conbstituţia din 1991.Principiul separaţiei puterii în stat Cel mai important act normativ din această perioadă care constituie un adevărat izvor de drept constituţional. atribuţiile lor se interferează şi se completează. ci principii constituţionale. Dimpotrivă. alcătuind un tot unitar. un act constituţional care cuprinde nu doar reguli de organizare a alegerilor. această instituţie avea să mai adauge un titlu în plus la cele pe care şi le însuşise anterior. ar fi mai potrivită o republică parlamentară decât una semiprezidenţială. Decretul 92/1990 prin art. au fost suficienţi cei care s-au opus. când au avut loc dezbateri în Parlament cu privire la instituţia Preşedintelui şi prerogativele acestuia. ci daor îl amendează în sensul că toate puterile în stst trebuie să colaboreze în direcţia realizării şi consolidării statului de drept. De aceea. a fost Decretul-lege 92/1990 pentru alegerea Parlamentului şi al Preşedintelui României. Capitolul II al titlului II din Constituţie este consacrat Instituţiei Preşedintelui României. Tot în timpul dezbaterilor se acreditase ideea că pentru statutul României. dar chiar primejdioase. nu încalcă principiul separaţiei puterilor. ţară recent eliberată de sub dictatura comunistă. Acest decret-lege a fost o mini-constituţie. precum cele din articolul 1 referitoare la titularul puterii politice în România şi modul în care această putere se exercită.2 stabilea principiul separaţiei puterilor în stat. în 1978. Introdusă pentru prima oară în ţara noastră de către Ceauşescu. pentru care funcţia de secretar general al PCR însemna totul. întrucât nu în toate statele există o separaţie absolută a puterilor. ţinând cont că România abia ieşise dintr-o cruntă şi îndelungată dictatură şi prea multe prerogative întrunite în mâna unui singur om erau nu numai nepotrivite. Actul acesta nu cuprinde doar regului electorale. cele cuprinse în art. cum ar fi Parlamentul sau instituţia Preşedintelui. 2 referitoare la sistemul democratic pluralist şi la separaţia puterilor în stat. ci şi reguli de organizare a noilor structuri. În realitate.6 referitor la bicameralism etc. 72 .

capitolul III din Constituţia României reglementează activitatea Guvernului. cu aprobarea Parlamentului. Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice. asigurarea ordinii publice. Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia. 73 . apărarea ţării. sau dacă nu este întrunită această majoritate. Preşedintele adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii. al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării. Preşedintele participă la şedinţele Guvernului când se dezbat probleme ca: politica externă. Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României. acreditează şi reclamă la propunerea Guvernului pe reprezentanţii diplomatici. din rândul partidelor reprezentate în Parlament. Preşedintele României este Comandantul Forţelor Armate. Preşedintele Romîniei prezidează şedinţele la care participă. Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale. Preşedintele poate dizolva Parlamentul dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de investitură. Mandatul Preşedintelui este de 4 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului. Guvernul este alcătuit din Prim-Ministru. Tot el desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru. miniştrii şi alţi membri stabiliţi prin lege organică. Preşedintele este ales prin vot universal. Titlul III. Preşedintele Romîniei emite decrete. Programul de guvernare şi lista Guvernului sunt supuse spre aprobarea Parlamentului care. direct şi liber exprimat. egal.Principiul separaţiei puterii în stat Cu toate acestea. care se publică în Monitorul Oficial. În exercitarea atribuţiilor sale. Candidatul pentru funcţia de Prim-Ministru este desemnat de Preşedintele României din rândul partidului care a întrunit majoritatea absolută în Parlament. majoritatea Parlamentului şi-a impus voinţa. susţinuţi şi de cea mai mare parte a electoraltului. prin votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor acordă investitura de încredere. decretează mobilizarea parţială sau generală. pe unii membrii ai Guvernului.

prin adoptarea unei moţiuni de cenzură. potrivit Legii 92/1992 de organizare şi funcţionare judecătorească. pot retrage încrederea acordată Guvernului. Titlul III. capitolul IV este rezervat autorităţii judecătoreşti. iar ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare dată de Parlament. Dacă Constituţia din 1923 încredinţa dreptul de a judeca constituţionalitatea legilor. adeclaraţiei de politică generală sau a proiectului de lege.Principiul separaţiei puterii în stat În exercitarea atribuţiilor sale. Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe. Camera Deputaţilor şi Senatul. „Justiţia se înfăptuieşte în numele legii. aduce uele elemente noi. de Senat sau de Comisiile Parlamentare. capabil să contribuie la echilibrarea puterilor în stat şi la asigurarea legalităţii. Constituţia din 1991 crează un organism nou – Curtea Constituţională – care. Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.112. Curtea Constituţională a fost creată ca un organism complex. Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare.. a fosr votată în condiţiile art. 74 . pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia. solidar cu ceilalţi membri. depusă în termen de trei zile de la prezentarea programului. Curţii de Casaţie (echivalentul Curţii Supreme). Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. în plus..” constituţia din 1991 reînnoadă firul întrerupt al tradiţiilor democratice consfinţite în Constituţia din 1923 dar. ţn şedinţa comună. Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice sunt supuse controlului parlamentar. „Justiţia se relizează prin Curtea Supremă de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. prin intermediul preşedinţilor acestora. În timpul controlului.” Judecătorii. sunt inamovibili. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic. Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. Guvernul este demis dacă o moţiune de cenzură. judecă cauzele de contencios constituţional şi electoral al regulamentelor Parlamentului din domeniul aprecierii constituţionalităţii partidelor politice. numiţi de Preşedintele Romîniei. Guvernul este obligat să prezinte informaţiile şi documentele cerute de Camera Deputaţilor.

poate se impunea introducerea unui capitol în cadrul titlului II în care să se consacre principiile organizării naturii juridice a unor autorităţi. care a fost mult discutat este problema legitimităţii noii Constituţii. „Noua Constituţie este o lege fundamentală. Astfel. ţin de domeniul dreptului constituţional. G. complexă. pornind de la ideea nulităţii absolute a Legii nr. a fost în general aprobat de mulţi. dar se ignoră o Constituţie care este legitimă şi în vigoare.” Genoveva Vrabie susţine că argumentele invocate de autor sunt perimate. Vrabie. aruncând punţi peste ani şi invadând fire rupte de aproape ½ secol. nulitate confirmată prin „repudierea regimului comunist din 16-22 decembrie 1989”.Principiul separaţiei puterii în stat Constituţia actuală receptează şi pune în valoare tradiţiile democratice ale statului nostru.Constituţia din 1991. rezulatatul era acelaşi. să spunem chiar unul perfect din punct de vedere al reglementării juridice. dacă s-ar fi impus un regim monarhic. să ne 75 . prin care s-a abrogat Constituţia din 1923 şi s-a instaurat Republica.. Refuzul puterii de a organiza un referendum cerut de opoziţie anterior adoptării Constituţiei.2/1989 fiind acest punct de vedere neconstituţional. Decretul-lege nr. Fie că se făcea un referendum aparte privind forma de guvernământ. pentru că şi această instituţie constituie o autoritate direct înrudită cu cea judecătorească. fie că s-a supus aprobarea Constituţiei prin referendum. 363/30 decembrie 1947. Autoarea susţine că nu printr-o lege ordinară trebuie stabilită forma de guvernămînt a României. În concluzie. confirmă el. în cadrul acestui titlu. Consiliul Legislativ etc. precum Curtea de Conturi. cea legitimă. Sunt reînviate astfel tradiţia privind organizarea autorităţilor pe baza principiului separaţiei puterilor în stat. cea a creării unor organe. reglementând în general. Un alt aspect. cât şi alegătorii erau formaţi într-o societate cu vederi republicane. în România se aplică o Constituţie care nu a intrat niciodată în vigoare. cea a organizării bicamerale a Parlamentului. nu şi-a pierdut puterea de pact fundamental al poporului român.” Aşa cum remarcă dr. „Dacă s-ar fi procedat altfel. relaţiile în care. Atât aleşii.. se punea problema funcţionării lui. Eleodor Focşăneanu. susţine: „Vechea noastră Constituţie. raportul dintre ele şi eventual prin integrarea normelor privind Curtea Constituţională. armonios.. în mod tradiţional..Constituţia din 1923.

Principiul separaţiei puterii în stat amintim ce spunea Aristotel în privinţa aceasta. trebuie mai ales un guvernământ practicabil.” Nu e de ajuns să concepi un guvernământ perfect.” 76 .

intrucat acesta este un cuvant care poate da nastere la interpretari. Aceasta modificare va avea un efect pozitiv asupra investitiilor. iar mandatul de arestare va fi emis de judecator. au aparut abuzurile. in termenul „ocrotita“.Principiul separaţiei puterii în stat CAPITOLUL VI Constituţia din 19 octombrie 2003 Pe data de 19 octombrie 2003 cetăţenii din România. iar in practica a fost interpretat in modalitati foarte diferite. Mai intai. Dupa eliminarea acestor schimbari demne de apreciat. Cateva din modificarile care ar putea fi importante si benefice. Constitutia ar trebui modificata din nou. au fost chemaţi să voteze revizuirea Constituţiei. era prevazut ca „proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege. cu drept de vot. Insa. ar fi util de mentionat ca intre vechea Constitutie si cea noua exista aproximativ 123 de deosebiri. In noul text al Constitutiei. intrucat noile dispozitii au un caracter mai mult formal. nu de procuror. In vechiul text al Constitutiei. Astfel. seful statului nu-l mai poate revoca pe primul-ministru. indiferent de titular". in cazul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. dar dificil de pus in practica. stimuland investitiile straine in Romania si incurajand investitiile romanesti si proprietatea privata. noile modificari ar putea fi caracterizate chiar ca fiind inutile. totusi. acest lucru nu presupune modificari esentiale ale conditiilor socialeconomice din Romania. deoarece. de exemplu. Motivatia principala a modificarii acestui articol rezida. dat de faptul ca legiuitorii nu au stabilit si masuri concrete de aplicare a acestora. indiferent de titular“. eliminarea obligativitatii stagiului militar. cateva modificari clare si realizabile: mandatul presedintelui va fi de 5 ani. reglementarea dreptului strainilor de a achizitiona terenuri in Romania. daca nu ar exista conditii echivoce de aplicare. separarea atributiilor camerelor Parlamentului sau limitarea avalansei de ordonante de urgenta. sunt. proprietatea privata e garantata de stat. in special in domeniul imobiliar. s-a prevazut ca „proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege. Pe de alta parte. dupa bunul plac al judecatorului. ceea ce reprezinta o promisiune ferma de respectare a dreptului de proprietate privata. in principal. se pot identifica. 77 . precum si un numar mare de procese castigate de contestatarii care s-au adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului.

In mod practic insa. durata exercitarii functiei fiind acum de cinci ani. conform caruia „serviciul militar este obligatoriu pentru barbatii. Astfel.2 al art. cu exceptia cazurilor prevazute de lege“. legiuitorul a eliminat controversatul alin. de a utiliza candidatul la prezidentiale pentru a obtine cat mai multe voturi pentru formatiunea politica. prin prisma inlocuirii vechiului text care stabilea ca "cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor“. aceasta modificare nu va putea schimba absolut deloc situatia existenta in acest moment. Altfel spus. Rezulta ca alegerile prezidentiale nu se mai desfasoara in acelasi timp cu cele parlamentare. care se reinnoieste tot din 30 in 30 de zile. judecatorii trebuie acum 78 . care in timp se vor rasfrange si asupra preturilor. Aceasta modificare sisteaza posibilitatea. desi sunt obligati sa rezolve zeci de dosare intr-o singura sedinta. mandatul de arestare este emis de procuror si reinnoit din 30 in 30 de zile. cetateni romani. este preconizata si o crestere a preturilor la terenuri. multi investitori straini infiintau firme numai pentru a cumpara terenuri si bunuri imobiliare. ce va include mai multe locuinte noi. sedii de birouri si spatii comerciale. dar nu poate depasi 180 de zile. O alta modificare importanta adusa de noua Constitutie se refera la mandatul prezidential. se preconizeaza o crestere a acestora. Rezulta ca acest drept al cetatenilor straini va intra in vigoare numai dupa ce Parlamentul va aproba o lege care sa stabileasca conditiile in care strainii pot cumpara terenuri in Romania. conform legislatiei in vigoare. in conditiile prevazute prin lege organica. pe baza de reciprocitate. strainii nu puteau cumpara teren in nume propriu. la care cetateanul strain era unic actionar sau asociat cu alti cetateni straini. Conform noii Constitutii. precum si prin mostenire legala“. In prezent. ca pana acum. de care au profitat unele partide. care va fi prelungit cu un an. care au implinit varsta de 20 de ani. insa puteau cumpara terenul pe o firma infiintata in Romania. 52 din vechea Constitutie. judecatorul este cel care emite mandatul de arestare. ca persoane fizice. In legatura cu acest aspect.Principiul separaţiei puterii în stat In ce priveste investitiile in domeniul imobiliar. Din acest motiv. noua Constitutie prevede ca "Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte. dar si o dezvoltare a pietei imobiliare pe termen lung. Simultan cu aceasta crestere a numarului investitorilor straini. Referitor la stagiul militar obligatoriu. si l-au inlocuit cu urmatorul alineat: „conditiile privind indeplinirea indatoririlor militare se stabilesc prin lege organica“.

intr-un termen rezonabil. Include principiul separatiei si echilibrului puterilor: legislativa. Camera Deputatilor este prima care ia decizia cu privire la ratificarea tratatelor internationale si proiectele legilor organice in 19 cazuri prevazute de Constitutie. Referitor la atributiile celor doua Camere. executiva si judecatoreasca. armonizeaza prevederile sale cu reglementarile importante ale Uniunii Europene. ca un element nou.T. Spre deosebire de vechea Constitutie. Votand Legea de revizuire cetatenii romani si-au manifestat in fapt adeziunea pentru aderarea la N. Astfel. proiectul de revizuire mai prevede ca „in conditiile aderarii la Uniunea Europeana. Pe de alta parte. in unanimitate. iar in celelalte cazuri. reprezentantii partidelor care au votat pentru forma finala a Constitutiei au spus. Desi multe propuneri importante nu au fost votate si au existat si compromisuri.Principiul separaţiei puterii în stat sa se ocupe si de emiterea mandatelor de arestare. prevede dreptul cetatenilor romani de a alege si de a fi alesi in Parlamentul European. notiunea de „prima camera sesizata“. se poate mentiona. Senatul va fi sesizat prima data.O. acestia sunt obligati sa finalizeze orice ancheta in cel mult sase luni.A. conform careia nu pot vota decat cetatenii romani si nu pot fi alesi decat cetatenii romani cu domiciliul in Romania. desi numarul procurorilor nu a fost suplimentat. cetatenii Uniunii care indeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi in autoritatile administratiei publice locale“. că este cea mai bună varianta posibilă. Garanteaza egalitatea de sanse intre femei si barbati pentru ocuparea functiilor si demnitatilor publice. impartial. PRINCIPALELE VALORI ALE LEGII DE REVIZUIRE A CONSTITUTIEI ROMANIEI Creeaza cadrul constitutional adecvat. Stipuleaza dreptul partilor la un proces echitabil. Consacra unitatea poporului roman si solidaritatea cetatenilor sai ca fundament al statului. precum si temeiul juridic pentru integrarea euroatlantica a tarii noastre. si integrarea in Uniunea Europeana. 79 .

Acesta va avea dreptul de a sesiza direct Curtea Constitutionala asupra neconstitutionalitatii unor legi. in loc de 4. 80 . Sunt interzise nationalizarea si orice alte masuri de trecere silita in proprietatea publica a unor bunuri. Realizeaza o mai buna partajare a competentelor legislative ale fiecarei Camere a Parlamentului. Instituie raspunderea patrimoniala a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare de orice fel. Prevede scaderea numarului de cetateni care pot promova o initiativa legislativa de la 250. Restrange imunitatea parlamentara la voturile sau opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului. prevazand si raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea credinta sau grava neglijenta. Prevede asigurarea unei politici nationale de egalitate a sanselor pentru persoanele cu handicap. libertatea persoanei de a accede la valorile culturii nationale si universale. aceasta perioada se poate prelungi cu cate cel mult 30 de zile. Prevede garantarea si ocrotirea proprietatii private. Trece activitatea de cercetare penala a politiei judiciare sub conducerea si supravegherea parchetelor de pe langa instantele de judecata.Principiul separaţiei puterii în stat Prevede ca arestarea preventiva se dispune de judecator si numai in cursul procesului penal pentru cel mult 30 de zile. Garanteaza accesul la cultura. Prevede acordarea de catre stat de burse sociale copiilor si tinerilor proveniti din familii defavorizate si celor institutionalizati. pe criterii politice. religioase si altele. Sporeste rolul Avocatului Poporului al carui mandat va fi 5 ani.000. Sporeste rolul si importanta Consiliului Superior al Magistraturii ca fiind garantul independentei justitiei si include in componenta acestuia reprezentanti ai societatii civile. fara a se depasi 180 de zile. Transforma Curtea Suprema de Justitie in Inalta Curte de Casatie si Justitie. etnice. potrivit traditiei sistemului judiciar romanesc.000 la 100. sociale. Recunoaste dreptul oricarei persoane la mediu inconjurator sanatos. indiferent de titular. pentru fluidizarea activitatii de legiferare si eliminarea etapelor de mediere si divergenta.

Mareste mandatul Presedintelui Romaniei la 5 ani si prevede dreptul Presedintelui de a sesiza Curtea Constitutionala pentru solutionarea conflictelor juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice. Elimina posibilitatea Parlamentului de a anula deciziile de neconstitutionalitate a legilor date de Curtea Constitutionala. Restrange posibilitatea Guvernului de a emite ordonante de urgenta numai la situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata si cu obligatia motivarii urgentei in cuprinsul ordonantei respective. 81 .Principiul separaţiei puterii în stat Reduce limita de varsta pentru alegerea in Senat la 33 de ani.

executivă şi judecătorească).Principiul separaţiei puterii în stat Concluzii Desfăşurată pe parcursul a 6 capitole lucrarea de faţă îşi propune să prezinte evoluţia principiului separaţiei puterilor în stat de-a lungul timpului până în zilele noastre. 82 . În capodopera sa ”De l’esprit de lois” (Despre spiritul legilor). fiindcă el nu se limitează la o simplă enumerare a celor trei puteri (legislativă. Istoria Constituţionalismului din cadrul statelor enumerate mai sus a demonstart acolo unde sparaţia puterilor este aplicată şi riguros respectată. Dar nu acest lucru putem afirma privitor la separaţia puterilor în organizaţia de stat a Franţei de-a lungul celor 5 Republici. Franţa şi România etc. Rezultatele nu au întârziat să apară. S. Întrezărit de Aristotel şi contural de John Locke.. ci le statorniceşte atribuţiile. fiecare formă de guvernământ trebuie să delege putertea celor trei corpuri sau ramuri distincte ale sale (legislativă.U. mecanismul separaţiei puterilor avea să-şi găsească consacrarea definitivă în opera filosofului şi juristului francez Charles Louis de Montesquieu. a societăţii umane.A.A. El susţine că pentru a asigura cetăţenilor libertatea acţiunilor lor şi respectarea legilor. asistăm la o dezvoltare fără precedent. fapt demonstrat prin stabilitatwea şi vechimea Constituţiei S. Separaţia puterilor devine un model fundamental pentru instaurarea democraţiei şi a statului de drept.U.U. Un model tipic în acest sens îl prezintă S.A. care nu numai că au înscris în constituţia lor separaţia celor trei puterilor. dar l-au respectat şi aplicat cu o scrupulozitate de invidiat. constituind în felul acesta un sistem închegat al puterilor de stat. Meritul lui Montesquieu este incomparabil. precum şi modul lor de influenţare. Montesquieu adoptă ca model organizarea de stat a angliei din acea perioadă. De aceea. acest principiu a fost preluat şi înscris în majoritatea constituţiilor in statele moderne ca Marea Britanie. În acelaşi context se înscrie şi organizarea de stat a Marii Britanii. executivă ţi judecătorească). în care mai bine de 200 de ani societatea americană a intervenit cu un număr restrâns de amendamente.

Astfel că . executiva si judecatoreasca . ţinând cont. separaţia puterilor în stat. Ea avea să rămână în vigoare până în 1947.Principiul separaţiei puterii în stat Istoria Constituţionalismului Francez. car a fost adoptată după făurirea Statului Naţional Unitar Român de la 1848. Noile constituţii. ne prezintă modul în care. "(4) Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor legislativa. pe parcursul desfăşurării celor 5 Republici. noua constitiţie dinm decembrie 1991 reînnoadă firul întrerupt al tradiţiilor democratice cuprinse în Constituţia din 1923. nedreptăţilor la care a fost supus poporul romîn pe parcursul celor 45 de ani.în cadrul democratiei constitutionale. totodată. iar de aici a fost preluat şi înscris în Constituţia din 1923. 83 . odată cu instalarea regimului comunist în România şi abrogarea Constituţiei din 1923 se renunţa definitiv la separaţia puterilor. ce a reîntregirii neamului. în frunte cu partidul comunist. Separaţia puterilor cunoaşte o răspândire şi o aplicare atît de largă încât nu putea să nu fie receptată şi în ţara noastră. începând din 1948. Franţa traversează nu mai puţin de trei dictaturi. Pe parcursul perioadei prezentate. care pune la baza organizării puterilor în stat dictatura proletariatului. Chiar dacă nu formulează expres separaţia puterilor. Revoluţia din decembrie 1989 a pus capăt regimului dictatorial şi s-a revenit la principiul separaţiei puterilor. Noua Constituţie consfinţea o stare de fapt izvorâtp dintr-o nouă realitate. Constituţia de la 1866 este prim acare formulează. au fost elaborate prin prisma doctrinei marxiste. se crează un câmp liber instaurării dictaturii. Paternitatea franceză a separaţiei puterilor avea să pătrundă în Constituţiile noastre prin filieră belgiană. noua constituţie consfinţeşte o realitate de fapt. În felul acesta se crea drum liber abuzurilor. atunci când separaţia puterilor în stat nu este expres formulată. într+un mod explicit. şi de evoluţiile care au avut loc pe plan european în domeniul dreptului constituţional.

5. Constituţia din 23 martie 1923. Constituţia din 30 iunie 1966. Decretul-lege nr. edite par Gaillard Hunt et James Brown Scott. Decretul. op. citat. Notes of James Madison.Principiul separaţiei puterii în stat BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. Antecedentes de la Contention Federale de 1787. 6.L. 3. 2.lege nr. 7. Paris. 4.M. 92/18 martie 1990. 1920. P. Erlick. 1926. 84 . Constituţia din 8 decembrie 1991. cf.2/27 decembrie 1989. E. Dezbates of the federal convention. Observation sul la Virginie Jefferson.

Igor. Iaşi. 1946. La nouvelle constitution et le regime politique de la France. I. 24. Drept constituţional şi instituţii politice contemporane. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. Paris. 13. Bucureşti. John Locke. Deleanu. 1959. 22. 10. Speech on December 10. Politica. 23. Essay le pouvoir civil. 15.W. Paris. Barbu.I. Curs de drept constituţional. 1947.citat. Paris. Jenings.C. 1952. Londra. vol. 27. 1924. 1992. Negulescu. De l’esprit des lois. Wade and G. Drept constituţionalromân. Droit Constitutionel. Paris. New York. Principiul constituţional al separaţiei puterilor şi imixtiunea puterilor executivă şi judecătorească. J. 1918. 1993. traduction. Pierre Pactet.G. 1936. 1964.Principiul separaţiei puterii în stat 8. Deleanu.Burns. 20. 12. op. Geani.M. 85 . J. Garner. Montesquieu. Aristotel. în Studii de drept romînesc. Paris.revista Dreptul nr. George. 9. Ioan. Principiul separaţieiputerilor în opera lui Montesquieu. 16. Pelltason. 26. Le pouvoir executif american en temps de guerre. Focşeneanu. Vrabie. James W. Constitutional Law. 18. Genoveva. Raportul şi proiectul majorităţii comisiunei parlamentare pentru organizarea puterii judecătoreşti. 19. nr. 1971. 1882. Nedelcu. Jaques Chastenet. introduction et notes par Jean Louis Fyot. Goverment by the people. E. 1933. on the occasion of Edward VIII’s abdication.citat. 21. D. Drept Constituţional şi instituţii politice. Eleodor.S. Institutions politiques. Le Parlament d’Angleterre. 1927. Berceanu. 17. Phillips. vol. Editura Fundaţia ”Chemarea” Iaşi. 11.1/1990. Istoria Constituţională a Romîniei (1859-1991. ediţia a II-a. 1992. Editura Fundaţia ”Chemarea”. 1930.Bezdeche. Bucureşti. Separaţia puterilor în stat – dogmă sau relitate?. Paul.. Andre Hariou. 1992. Ioan. Muraru. Iaşi. 25. op. Ioan.2/1990. Bucureşti. 14. traducere în romîneşte de Armand Roşu. în româneşte de E.II. vol. Jean Chatelain. 1954.

29. Irina. 86 . Zlătescu. Londra.Principiul separaţiei puterii în stat 28. Walter Bagehot. ediţia din 1949. The English Constitution (1867)Worlds Classice. 1958. The British state. James Harvey and Katherine Hood. Moroianu. cf. revista Dreptul. nr. 1/1991.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful