Separarea Puterilor in Stat

Principiul separaţiei puterii în stat

PRINCIPIUL SEPARAŢIEI PUTERILOR ÎN STAT

1

Principiul separaţiei puterii în stat

CUPRINS
Pag.

CAPITOLUL I Separaţia puterilor ca teorie în opera lui John Locke şi Montesquieu
1. Evoluţia explicaţiilor privind teoria separaţiei puterilor în stat 1.1 înlăturarea separaţiei puterilor în regimurile totalitare 1.2 Inadaptarea teoriei separaţiei puterilor în regimurile pluraliste 1.3 Uzura teoriei separaţiei puterilor. 14 17 17 18

CAPITOLUL II Separaţia puterilor în stat conform constituţiilor moderne - S.U.A., Marea Britanie şi Franţa
1. Separaţia puterilor în organizarea de Stat a S.U.A. 1.1 Puterea executivă. 1.1.1. Atribuţiile Preşedintelui 1.2 Puterea Judecătorească 2. Separaţia Puterii în organizarea de stat a Marii Britanii 2.1 Puterea executivă 2.2 Puterea Judecătorească 3. Separaţia puterilor în organizarea de stat a Franţei 3.1 Puterea Judecătorească 3.1.1. Separaţia puterilor de stat conform Constitiţiei Republicii a-II-a 3.1.2. Separaţia puterilor de stat în timpul celei de-a III-a Republici

20

20 25 26 29 33 35 37 38 39 42 44

2

Principiul separaţiei puterii în stat 3.2 Puterea executivă 44 3.2.1. Separaţia Puterilor în organizarea de stat în timpul celei de-a IV-a Republici. 46

3.3 Puterea Judecătorească 3.3.1 Separaţia puterilor în organizarea de stat a Franţei în timpul Republicii a V-a 3.3.2. Puterea Executivă 3.3.3 Competenţa Guvernului 3.3.4. Puterea legislativă 3.3.5. Puterea judecătorească

48 49 49 51 52 52

CAPITOLUL III Formele de guvernământ prin care se realizează principiul separaţiei puterilor în stat. Trăsături caracteristice
1. 2. 3. 4. 5. Republica prezidenţială Republica parlamentară Republica semi-prezidenţială Regimul de adunare Regimul politic marxist

55

56 57 58 59 60

CAPITOLUL IV
61

Separaţia puterilor în istoria constituţionalismului românesc
1. Separaţia puterilor în stat în Constituţia din 1866 61

3

Principiul separaţiei puterii în stat 1.1. 1.2. 2. 3. 4. 4.1 4.2 4.3 4.4 Puterea executivă Puterea Judecătorească Separaţia puterilor în stat după Constituţia din 1923 Constituţia promulgată la 27 februarie 1938 Constituţiile socialiste din România Actele cu valoarea constituţională din perioada 1944 – 1947 Constituţia din 13 aprilie 1948 Constituţia din 24 septembrie 1952 Constituţia din 21 august 1965 63 64 65 67 69 69 70 70 71

CAPITOLUL V Separaţia puterilor de stat în perioada post decembristă CAPITOLUL VI Constituţia din 19 octombrie 2003 CONCLUZII

72 78

81

4

ezecutivă.A. În cea de-a doua parte lucrarea va prezenta o analiză a principiului mai sus amintit aşa cum apare în spaţiul românesc al deceniilor trecute dar şi al momentului..U. El nu se mulţumeşte doar cu enumerarea celor trei puterilegislativă.Principiul separaţiei puterii în stat Consideraţii introductive La sfârşitul secolului al XVII –lea şi începutul celui următor. Lucrarea de faţă îşi propune să prezinte mecanismul separaţiei puterilor în stat în istoria constituţionalismului principalelor state care au amnifestat cea mao mare consecvenţă şi coerenţă în aplicarea sa. filozofi şi jurişti. Prim aparte a lucrării prezintă principiul separaţiei puterilor în sata aşa cum este el văzut de filozofii teoreticieni J. în mod riguros atribuţiile fiecăruia.A. Montesque a fost primul care a conceput un model sistematic privind separaţia puterilor în statul de drept.U. Ideea principală care se desprinde din prima parte a lucrării este aceea că importanşa principiului separării puterilor în stat a fost luată în considerare atât în timpuri istorice deja apuse cât şi în preuznt. Cu privire la conţinutul lucrării trebuie spus că aceasta are două părţi distincte.Impulsionaţi de marile explozii care au loc pe tărâmul cunoaşterii ştiinţifice.au elaborat un nou mecanism al organizării puterilor în stat. Această alegere este motivată şi justifivcată de faptul că principiul separaţiei puterilor în sta este un principiu pe care orice domocraţie care se doreşte a fi reală trebuie cu necesitate să-l ia în consideraţie şi să-l pună în aplicare. Alegerea prezentării acestui principiu aşa cum apare în constituţiile S. asistăm la apariţia zorilor lumii moderne. În acelaţi timp lucrarea se doreşte a fi o demonstraţie a necesităţii separaţiei puterilor în stat şi abeneficiilor care se răsfrâng asupra cetăţenilor privind stabilirea abuzului de putere.Locke şi Montesquieu şi în acelaţi timp aşa configurează în constituţiile moderene ale S. este extrem de importantă pentru că aceste ţări au un precedent 5 . În această perioadă de efervescenţă creatoare are loc formarea şi cristalizarea statului. De altfel. noţiune care reclamă o noua formă de organizare.judecătorească. Marii Britanii şi Franţei. ca John Locke şi Montesque.-ci merge mai departe. Marii Britanii şi Franţei. stabilindu-se.

a celei din 1923. Aşadar societatea românească actuală trăieşte un moment important pentru a scrie despre ceea ce înseamnă separaţia puterilor în stat. a constituţiilor din perioada comunistă şi a Constituţiei româneşti actuale arată că în spaţiul românesc principiul separaţiei puterilor în stat nu a avut o istorie şi o aplicare solidă şi constantă. Acest lucru este consimţit şi în constituţia din Decembrie 1991. România reînnoadă firul rupt al tradiţiilor democratice. chair daca separatia puterilor nu este expres formulată dar atribuţiile lor sunt precis formulate.Principiul separaţiei puterii în stat democraticatâtz teoretic cât şi practic care constituie un izvor de inspiraţie pentru democraţiile în formare. aceasta prezintă principiul separării puterilor în stat în istoria constituţionalismului românesc. Analiza constituţiei din 1866. din 1938. În 2003 societatea românească a votat prin referendum modoficări la Constituţia din 1991. înscriind în documentele sale programatice separaţia puterilor. 6 . Cât priveşte conţinutul părţii a doua a lucrării. Odată cu revoluţia din decembrie 1989. cu atât mai mult cu cât democraţia româneacă este încă o democraţie tânără pentru care principiile statului de drept încep să se contureze mai profund. ca o condiţie sin qua non a instaurării democraţiei şi a statutlui de drept. Acest moment este unul extrem de important cu atât mai mult cu cât statul de drept şi deci implicit şi principiul separării puterilor în stat a devenit pentru România criteriu de aderare la Uniunea Europeană (criteriile de la Copenhaga).

iar pe altele numai unora dintre ei.sunt trei părţi. exilul.” Descrierea făcută de Aristotel avea doar semnificaţia unei simple constatări a necesităţilor de organizare a statului elen şi nu putea fi pusă în nici o legătură cu principiul separaţiei puterilor. Cel căruia îi revine meritul de a fi cercetat pentru prima dată. adoptarea legilor.mai metodic şi intr-o nouă lumină.Principiul separaţiei puterii în stat Capitolul I Separaţia puterilor ca teorie în opera lui John Locke şi Montesquieu Problema puterilor în stat a preocupat chiar şi lumea antică. în lucrarea sa “Politica”. În lucrarea sa „Essay on the civil gouvernement” (Despre guvernământul civil). precum: Adunarea Generală. atribuţiile şi modul de numire. pronunţarea pedepsei cu moartea.” Aristotel susţine că „ori a lăsa toate deciziunile în seama corpului politic între. considerat părintele acestui principiu (1632-1704).Aristotel. Aceste trei părţi.principiul separaţiei puterilor este filozoful şi juristul englez John Locke. Cea dintâi dintre cele trei părţi este Adunarea Generală.pentru a degreva Adunarea Generală de anumite funcţiuni.”ori a le împărţi şi a le încredinţa pe unele tuturor cetaţenilor. încheierea şi ruperea tratatelor. confirmarea şi primirea conturilor magistraţilor. ”În orice stat – punea Aristotel . sau a le încredinţa pe toate unei minorităţi. Corpul Magistraţilor (funcţionarilor) şi Corpul judecătoresc. ”Adunarea Generală trebuia să decidă în mod suveran asupra păcii şi a războiului. odată bine organizate.” Filosoful grec avea în vedere înfiinţarea uneia sau a mai multor magistraturi speciale. consideră că în fiecare stat trebuie să existe trei puteri: 7 . constata existenţa în stat a unor organe diferite cu atribuţii precis determinate. statul întreg este în mod necesar bine organizat el însuşi. a doua este Corpul magistraţilor. iar a treia este Corpul judecătoresc” În concepţia lui Aristotel. căruia trebuie să i se hotărască natura. care deliberează cu privire la afacerile publice.

Puterea executivă. care veghează aplicarea legilor. prin Puterea federativă.În formularea pe care o face. urma să fie încredinţată monarhului. să fie încredinţate la persoane diferite. În fine. Puterea federativă era încredinţată tot regelui şi avea în competenţa sa dreptul de a declara război. în concepţia sa. care are dreptul legiferării. De aceea. John Locke recunoaşte că dacă cele trei puteri ar fi întrunite în mâna unei singure persoane. PUTEREA EXECUTIVĂ. Dar. trebuie să ştim că Locke luase ca model în expunerea teoriei sale. el se inspira din Constituţia engleză şi fiindcă acolo Camera Lorzilor avea atribuţii de a le judeca.puterea federativă sau externă. de a regla modul în forţele statului pot fi întrebuinţate pentru conservarea comunităţii. el mai adaugă a patra putere. limitată la aplicarea legilor şi la rezolvarea unor cazuri care nu putea fi prevăzute şi determinate prin lege. Puterea judecătorească o consideră ca făcând parte din Puterea legislativă. Locke desparte în două puterea executivă: . reprezintă statul în relaţiile internaţionale. el a dedus că puterea de a judeca aparţine puterii legiuitoare. 3. În al doilea rând. la titulari independenţi unul de altul. trebuie să admitem că aceste trei puteri e necesar să fie separate.În primul rând. PUTEREA FEDERATIVĂ. Locke susţine că intr-un stat bine organizat. care ar cuprinde atribuţiile puterilor lăsate la discreţia executive.organizarea politică a statului englez. 2. în caz de pericol.puterea executivă internă. deoarece edita reguli de conduită general obligatorii. ci o include în Puterea legislativă. numită”PREROGATIVĂ”. 8 . arată că puterea legislativă trebuie să aparţină Parlamentului şi era considerată puterea supremă. . puterea de a face legile trebuie să fie încredinţată unor adunări convocate special pentru acest scop. aceasta ar însemna absolutism şi dacă voiam să asigurăm libertatea cetaţenilor. John Locke. Locke înţelege puterea care ar avea dreptul de a declara război şi a încheia pace.el nu consideră Puterea judecătorească o putere autonomă. La prima vedere ar părea cum Puterea judecătorească poate să facă parte din Puterea legislativă.Principiul separaţiei puterii în stat 1. de a face şi de a încheia tratate. PUTEREA LEGISLATIVĂ.

” Dificultatea acesteia. iar nu prin decrete de circumstanţă. Leon Duguit arată că. puterea legislativă şi executivă nu trebuia să fie încredinţată în mâna unei singure persoane. reclamând o supraveghere continuă cu privire la executarea lor. ”pentru a asigura acţiunea guvernamentală o pondere reciprocă trebuie să se instituie între diferitele organe. ”cine are Puterea legislativă sau suprema putere intr-o republică este ţinut să guverneze prin legi fixe şi stabile. adunările trebuie să se separe din nou. care nu au între ele nici o subordonare” Pentru Locke.precizează el. Puterea judecătoreasca se înfăţişează mai degrabă ca un accesoriu al puterii legislative. în materie de separaţie a puterilor statului cu organizarea fundamentală a statului englez. deoarece. promulgate şi cunoscute de popor prin judecători imparţiali şi cultivaţi. se observă ca el nu expune in opera sa o teză abstractă.Principiul separaţiei puterii în stat După ce au fost adoptate.” Din confruntarea concepţiei lui Locke. deoarece “Puterea legislativă este ceea care are dreptul de a determina cum trebuie să fie întrebuinţată forţa statului pentru a proteja comunitatea şi pe membrii săi” 9 . cât o distincţie a puterii legislative de cea executivă. Concluzia lui nu este atât o formulare categorică a separaţiei puterilor. care sunt însărcinaţi să tranşeze litigiile după aceste legi.Afirmând că legile dăinuiesc multă vreme. Astfel. ci prezintă un tablou sugestiv al organizării constituţionale a Angliei. Locke o exprima prin greutăţile pe care le implică exercitarea celor două puteri care simultan pretind concursul forţei publice”…ceea ce este aproape imposibil de a încredinţa forţa statului la mai multe persoane distincte. la diferite persoane. este de trebuinţă – spunea Locke – ca să existe o putere care veşnic să vegheze la executarea legilor care sunt in vigoare. era mai degrabă o colaborare a organelor şi o repetiţie a funcţiunilor. este totuşi dificil să se separeu şi să se încredinţeze.” Nu era o separare a puterilor care le-ar fi izolat care ar fi promovat conflicte şi ar fi împiedicat liberul joc al maşinăriei politice. În concepţia lui Locke. Deşi recunoaşte ca distincte Puterile executivă si cea federativă. Locke admite totuşi că acestea pot fi reunite intr-o singură mână. într-un timp dat. Astfel Puterea legislativă şi cea executivă trebuie sa fie separate. întrucât”dacă puterile federativă şi executivă sunt distincte. urmând ca ele să se supună legilor pe care le-au adoptat.

în castelul Le Brede lângă Bordeaux. la care era predestinat prin naştere. Montesquieu moare la Paris în 1755. ca aceea de consilier al parlamentului din Bordeaux în anul 1714 şi de Preşedinte al acestuia 1716. într-o familie de mici nobili sub numele de Charles Louis De Secondat. Principiul separaţiei puterilor. avea să-i aducă autorului celebritatea. avea să fie preluat şi aplicat în mai toate statele dezvoltate. lucrarea cunoaşte 22 de ediţii.El consideră că in fiecare stat trebuie să existe trei feluri de puteri: 1.” Influenţat de concepţia lui Locke asupra separaţiei puterilor. este înnobilat cu titlul de baron de „La Brede et de Montesquieu”. JUDECĂTOREASCĂ . care l-a îndemnat la studii de nivel superior. 2. pentru un anumit timp sau pentru totdeauna.Principiul separaţiei puterii în stat Încercând să argumenteze necesitatea separării puterii legislative de cea executive. adoptă ca model orânduirea de stat a Angliei. iar numele său devine de notorietate internaţională. apărută in 1734 şi tipărită pentru prima dată 1748. În doi ani. În felul acesta s-a îndepartat de cariera armelor.hotarându-se să prefere roba de magistrat. Montesquieu dezvoltă şi sistematizează într-un mod cu totul original acest principiu de bază al organizării societăţii într-un stat de drept. În întreaga sa carieră a îndeplinit importante funcţii în stat. EXECUTIVĂ . el a dobândit o serioasă cultură clasică. Născut la 1689. Montesquieu. Lipsit de vedere şi înaintat în vârstă. iar 1728 devine membru al Academiei franceze. Locke arată că „tendinţa de a pune mâna pe putere ar fi prea mare dacă aceleaşi persoane care au puterea de a face legile ar avea mâni şi puterea să le execute.pedepseşte infracţiunile sau judecă litigiile dintre particulari. Datorită meritelor sale.sau de a le abroga pe cele existente. 3. dar spiritul său a cuprins întreaga umanitate. Montesquieu pledează pentru separaţia puterilor deoarece susţine că „atunci când în mâinile aceleaşi persoane sau aceluiaşi corp de dregători se află întrunite Puterea legiuitoare si 10 .are dreptul de a declara război sau a încheia pace. LEGISLATIVĂ . La elaborarea separaţiei puterilor. Montesquieu.are dreptul de a face legile.”De l`esprit des lois”(Despre spiritul legilor).căci ar putea să se scutească de a se supune legilor pe care ele le fac. Capodopera sa.

nu există libertate. ”Pe când ceea ce depinde de puterea legislativă. Pentru Montesquieu „libertatea nu se poate realiza decât prin obstacole în calea abuzului la care ar fi tentat să se dea orice om şi orice organ al statului.” Din analiza raporturilor dintre Puterea legislativă şi Puterea executivă.” Separaţia puterilor apărea. dar acordă o anumită preponderenţă puterii executive. Montesquieu proclamă necesitatea separării lor. Care ar fi motivele care l-au îndemnat pe Montesquieu să recurgă la acest mecanism? În primul rând înclinaţia naturală a omului. ”Pe când ceea ce depinde de puterea legislativă. este mai bine reglementată de mai mulţi. observăm că Montesquieu a avut în vedere o colaborare în sânul puterilor.” Ce s-ar întâmpla dacă cele trei puteri ar fi nedespărţite şi întrunite în mâna unui singur om? Montesquieu arată „dacă Puterea legislativă ar fi unită cu Puterea judecătorească.Principiul separaţiei puterii în stat Puterea executivă. El atribuie Puterea executivă unui monarh. iar judecătorul ar fi şi legiuitor.”Nu există. judecătorul ar avea forţa unui opresor. care deţine puterea.de asemenea. precum şi dreptul de veto asupra puterii legislative pe care Montesquieu îl susţine astfel: 11 . de a abuza de ea. dacă el ar fi dotat cu prea multă putere. este mai bine reglementată de mai mulţi decât de unul singur. libertatea cetăţenilor ar fi arbitrată. în concepţia lui Montesquieu a unicului mijloc de a asigura respectul legilor într-un stat în care era posibilă existenţa unui guvern legal.libertate dacă Puterea judecătorească nu este separată de cea executivă. iar dacă ar fi îmbinat şi Puterea executivă. iar libertatea cetăţenilor ar fi cheremul bunului plac al unei singure persoane.”După ce stabileşte atribuţiile suveranităţii celor trei puteri. Şi pentru acest abuz al puterii Montesquieu recomandă ca „puterea să înfrângă puterea. deoarece această parte a guvernământului este mai bine exercitată de unul decât mai mulţi.deoarece se poate naşte teama că acelaşi Monarh sau acelaşi Senat să întocmească legi tiranice pe care să le aplice în mod tiranic. Acest lucru este învederat atribuţiile puterii executive de a conclura şi închide sesiunile parlamentului.

”Puterea judecătorească este de temut de către oameni. limitându-i pe unii prin alţii. va anihila toate celelalte puteri.” Influenţat de modul de organizare a Angliei. Această independenţă se fondează pe existenţa unor funcţii fundamentale distincte prin natura lor şi care pot să fie exercitate numai separat. Toate regimurile politice cunosc o diviziune între multiplele organe guvernamentale. atribuindu-şi toată puterea pe care o poate dori. statul apare natural divizat în mai multe puteri. Tribunalele nu se puteau înfiinţa decât pe bază de legi. după cum nici puterea legislativă nu va îngrădi Puterea executivă în acţiunile ei. În felul acesta se ajunge la o primenire a puterii legiuitoare. ”întrucât ele nu se exercită faţă de un particular. că separaţia puterilor este în realitate o justificare ideologică a unui scop politic foarte concret: slăbirea puterii guvernanţilor în ansamblu. Toţi consideră însă. fiecare fiind mai mult sau mai puţin specializat într-o funcţie. fiecare din aceste corpuri având şedinţele şi dezbaterile sale aparte precum interese şi vederi deosebite. că separaţia puterilor comportă două aspecte bine conturate: 12 . devine. una neconsistând decât în voinţa generală a statului. că faţă de Locke şi Moutesquieu care au definit cei dintâi aceste puteri. Vom observa de asemenea. nu înseamnă numai diviziune. iar cealaltă decât în exercitarea unei voinţe generale. susţine Montesquieu. ca să spunem aşa invizibilă şi nulă. de asemenea. ci trebuie să fie exercitată de către persoane recrutate din rândul poporului. deoarece.Principiul separaţiei puterii în stat „Dacă puterea executivă nu avea dreptul de a se împotrivi iniţiativelor corpului legislativ. Trebuie însă adăugat că de fapt. acesta ar fi despotică. Puterea executivă nu se va amesteca în treburile puterii legiuitoare. înlocuite cu altele după un anumit interval de timp. Montesqueu susţine că legiuitoare va fi încredinţată şi corpul nobililor şi corpul ce va fi ales ca să reprezinte poporul. În felul acesta. teoriile care au urmat precum şi cele actuale i-au îndepărtat puţin. Oamenii nu mai au necontenit pe judecători înaintea ochilor şi se tem de magistratură. termenul desemnând odată funcţia şi organul. separaţia puterilor.” Montesquieu susţine că aceste corpuri care alcătuiesc puterea legislativă trebuie schimbate. ci şi independenţa autorităţilor guvernamentale. În mod firesc. nici de o anumită profesiune. nu de magistraţi…” Puterea legislativă şi executivă ar putea fi încredinţată unor dregători permanenţi sau unor corpuri permanente.” Puterea judecătorească nu trebuie încredinţată unui senat permanent. nefiind legată de nici o categorie socială. Se consideră.

Mult discutata problemă a existenţei uneia sau mai multor „puteri” în stat . În realitate. deţinând în acest scop monopolul creării şi aplicării dreptului).se impune o precizare.arată că puterea de stat este unică şi indivizibilă. Astfel. ci mai multe evident.care creşte în fiecare putere o fracţiune a suveranităţii. Iniţial a fost folosit pentru reducerea autorităţii acestuia . 13 . Este o interpretare a teoriei lui Montesquieu pe care o întâlnim la foarte mulţi autori. Evoluţia explicaţiilor privind teoria separaţiei puterilor în stat În legătură cu forma în care a fost exprimat acest principiu . Acest principiu a apărut ca o armă în mâna acelora ce luptă împotriva monarhiei absolute.Principiul separaţiei puterii în stat -separaţia parlamentului vis a vis de guvern -separaţia jurisdicţională în raport cu guvernanţii.forţei monarhului opunându-ise puterea adunărilor alese de popor.precizează el . Ideile lui Montesquieu sunt foarte clare: într-o ţară nu există mai multe „puteri” statale. fapt ce permite acestora controlul prin judecători independenţi. Fiecare organ dispune de puterea etatică în plenitudinea ei invizibilă. integrată întrun organ distinct este astăzi total abandonată. 1. -cea de colaborare a lor în sensul unei activităţi concernate la nivelul unui popor organizat în stat. acestea sunt competenţe care sunt repartizate.juridică. două cerinţe apar ca fiind indispensabile pentru apărarea libertăţii individului: -cea de delimitare precisă a atribuţiilor fiecărei categorii de organe. puterea nu este divizată.cea din care doctrina marxistă a făcut călcâiul lui Achile a teoriei separaţiei puterilor în stat este. ”Concepţia revoluţiona . în sensul în care definim noi această categorie (adică-puterea organizată a unui grup care exprimă în Capacitatea de a exprima voinţa şi a asigura realizarea acesteia prin mijloace specifice organizării societăţii în stat. În concepţia lui Montesquieu. o chestiune dogmatico . categoric. sunt repartizate unor categorii distincte de organe. Este fals să considerăm puterile fiecărui organ de stat ca o delegare distinctă a unei puteri superioare dând naştere unor entităţi separate. G: Burdeau.

executivul se degradase aşa de mult.” Pornind de la această afirmaţie. au fost şi sunt încă mulţi jurişti care neagă caracterul de „putere”autorităţilor judecătoreşti. Anibal Teodorescu în România şi alţii. a fost în mod progresiv restrânsă în favoarea adunărilor alese de popor. expresia voinţei poporului . În timp. etimologic – autoritate care execută. iar executivul este redus la rolul său. În aceste condiţii şeful statului nu mai are decât o funcţie de reprezentare. precum şi de la realitatea existentă în diferite state.Principiul separaţiei puterii în stat Astfel dintre executiv şi legislativ apărea ca un reflex al antogonismului dintre monarh şi popor. Nu mai rămân decât două. legea. puterea executivă. puterea de acţiune. Edictată de parlament. regele şi miniştrii săi tind să devină simpli executanţi ai politicii dorite de adunările alese care reprezintă ansamblul naţiunii. În legătură cu evoluţia raporturilor dintre puteri. vorbea de trei puteri în stat. Astfel el spunea: ”Din cele trei puteri de care am vorbit. La capătul acestei evoluţii. o precizare trebuie făcută cuprivire la cantonarea aprecierilor făcute numai la relaţiile dintre executiv şi legislativ şi la ignorarea rolului celei de-a treia puteri în stat . mai mult de monarh.este considerată a fi deasupra voinţei monarhului. în care dependenţa executivului se pare că a atins apogeul începe o epocă care se caracterizează prin faptul că acesta devine inima instituţiilor politice. Astfel. devine din nou o putere. dar preciza că dialogul principal se poartă între legislativ şi executiv. încât expresia „putere executivă” dispăruse din studiile de drept Constituţional. Montesquieu spre deosebire de John Locke. O dovadă a întăririi executivului o constituie creşterea prestigiului şi competenţei preşedintelui. adică la începutul secolului XX. deţinător al puterii executive. „L`etat c`est moi” este înlocuit cu „l`etat c`est nous”. După anii 1910-1930. ideile democratice si-au extins sfera de cuprindere si de acţiune. În aceste condiţii. iar miniştrii săi sunt simpli executanţi ai legilor. deţinută la început. Adunarea aleasă decide în problemele fundamentale ale naţiunii. din care una este cea judecătorească. au susţinut ideea existenţei doar a două 14 . iar specialişti se ocupau primordial şi prioritar de analiza adunării lor alese. cea de a judeca este întrun anume fel nulă. Ducrocq în Franţa. un stat al cetăţenilor care sunt consideraţi de doctrina franceză ca suverani ai puterii. opera adunărilor alese.puterea judecătorească.

atât timp cât puterea executivă nu ar fi îngrădită de legi şi cât timp legalitatea actelor de execuţie ale puterii executive nu ar fi cenzurată de un organ jurisdicţional. nu trebuie să se vorbească de o separaţie a puterilor decât în legătură cu regimul prezidenţial. Duverger arăta că nu vom avea de a face cu o adevărată separaţie a puterilor. cu identificarea acestora. În legătură cu puterile existente în stat. În privinţa celei de-a doua poziţii. Potrivit lui Maurice Duverger ”în adevăratul înţeles. căci regimul parlamentar. Cât priveşte acesta din urmă. A. ele se grupează în regimuri care realizează o separaţie simplă şi regimuri care realizează o separaţie strictă. şi cei ce apreciază acţiunea. B. etc. Neumann. recunoscute până acum şi vorbesc de „alte puteri”. Haurian. între cei care acţionează. critica teorie clasice. Gaudemet. Apoi se consideră că de fapt două puteri şi anume: puterea executivă şi puterea legislativă. Teoria separaţiilor puterilor a cunoscut o mare răspândire în secolul al XIX-lea şi a stat la baza clasificării regiunilor în regimuri care practică confuzia puterilor (fie în favoarea legislativului.Principiul separaţiei puterii în stat puteri în stat. sunt autori care neagă opoziţia dintre „puterile” identificate. Cât priveşte conţinutul şi sensurile separaţiei puterilor tot mai des s-a afirmat şi se afirmă că este vorba mai puţin de separare decât de echilibrul puterilor. ceea ce a dus la neglijarea puterii administraţiei şi puterii birocratice.” Evoluţia separaţiilorputerilor. 15 . El este convins că teoria constituţională a insistat exclusiv pe separaţia puterilor. am vrea să. M. continuitatea importanţei şi rezonanţei sale sociale şi politice. ca element esenţial al mutaţiilor sociale. în concepţia unora şi „administraţia” altora. implcă de asemenea colaborarea necesară şi constantă. amintim poziţia lui F. În privinţa celei de-a patra putere „presa”. cuprinde trei mari aspecte şi anume: definirea conţinutului şi sensurile sale. fie în favoarea executivului) şi regimuri care realizează separaţia puterilor. S-a mers până acolo încât se afirmă că teoria clasică nu mai exprimă realitatea politică. diferit de cel care face legea. Organele de stat trebuie să depindă unele de altele numai atât cât este necesar formării sau desemnării lor şi eventual exercitării unor atribuţii. susţin că astăzi în Occident opoziţia nu se mai manifestă între legislativ şi executiv. dacă el presupune o diferenţiere a organelor. Critica teoriei clasice a separaţiei puterilor se înscrie în contextul evoluţiei acesteia. ne mai putem permite două precizări: sunt autori care vorbesc şi de o a patra putere în stat. amintim că unii autori-precum A.ca teorie şi realitatea constituţională.

De exemplu. Ideile lui Montesquieu au fost reluate mai târziu de Jean Jack Rousseau în „Contractul Social” şi tratate la un nivel mult mnai superior. puterea legislativă se confundă cu atributele suveranităţii ceea ce înseamnă că ea nu poate fi decât emanaţia de voinţă a întregului popor. această răspundere trebuie văzută prin realitatea că guvernul este al majorităţii parlamentare şi este puţin probabil ca proiectele sale să nu fie adoptate. pentru că el dispune în principiu. permitând concentrarea puterii şi desfiinţarea democraţiei.1 Înlăturarea separaţiei puterilor în regimurile totalitare Acest fenomen a avut şi are ca punct teoretic de plecare o viziune diferită asupra funcţiilor puterii. În regimurile parlamentare. Dacă în filosofia Secolului Luminilor. trebuie privită cu rezerve ideea în sensul căreia. în doctrinele totalitare puterea era considerată ca u instrument necesar de transformare. pretutindeni şi totdeauna. Apoi. lipsind astfel motivele de separare sau de limitare. în sistemul parlamentar englez.2 Inlăturarea teoriei separaţiei puterilor în regimurile pluraliste Deşi afirmată.Principiul separaţiei puterii în stat deoarece ea a fost înlăturată de regimurile totalitare şi apare depăşită şi învechită în regimurile pluraliste. de majoritatea absolută în Camera Comunelor (de altfel adevărata putere o deţine comitetul dirigent al partidului învingător în alegeri). separaţia puterilor este contrazisă de realităţi în chiar regimuri recunoscute ca democratice. puterea era considerată redutabilă şi ameninţatoare. Pentru Jean Jack Rousseau. Cabinetul concentrează în mare măsură puterea. În regimurile totalitare s-a promovat teza unicităţii puterii de stat. puterea legislativă fiind expresia suveranităţii. unde se manifestă o anumită „concentrare” a puterii. 1. 1. O asemenea frână există numai în regimurile prezidenţiale. în care guvernul răspunde răspunde în faţa parlamentului. de unde rezulta nevoia separaţiei. legislativul ar fi o stavilă eficientă în faţa eventualelor excese ale executivului. teză simplist explicită şi primitiv aplicată. aceasta 16 .

determină ca astăzi separarea sau echilibrul să nu se realizeze între parlament şi guvern. (art. 1.2.3).Principiul separaţiei puterii în stat înseamnă că puterea executivă trebuie să fie subordonată celei legislative şi. Printre constituţiile care menţionează expres acest principiu. puteri ce sunt legislative. 1. rolul lor deosebit în configurarea instituţiilor juridice şi politice. ci între majoritate şi opoziţie.A. principiul rtezultă implicit.29. politică şi morală. spune: “Puterile legislative. 17 . însă. Ea a intrat ăn conştiinţa mulţimilor care au receptat-o ca pe cea mai eficientă reţetă contra despotismului şi în favoarea libertăţii şi democraţiei. În acest sens pot fi menţionate constituţiile: Spaniei.” Mai multe constituţii denumesc autorităţile statale ca puteri. este Constituţia Republicii şi Cantonului Jura.U. În cele mai multe constituţii. titularul suveranităţii este poporul. care pierde progresiv din forţa şi valoarea sa explicativă pentru că ea nu mai corespunde cu adevărat realităţii şi recepţiuonarea sa de către opinia publică. Apariţia puterilor publice. Marea forţă a teoriei separaţiilor puterilor constă în fantastica sa rezonanţă socială. care în art. S. şi pentru clasa politică care persistă în a o evoca. unele înscriu explicit acest peincipiu. executive.30). 166. Dacă examinăm constituţiile statelor lumii vom observa că foarte rar. care continuă să creadă în ea.26. 1923. Elveţia. executivă şi judecătorească sunt separate. Manifestându-se rezerva faţă de teoria clasică a separaţiilor puterilor nu trebuie să se interpreteze că ea şi-a pierdut din importanţă şi actualitate. judecătoreşti. Belgiei (art. intitulat Separaţia puterilor. 55. nimic nu-l poate împiedica să denunţe „contractul” în baza căruia el a investit puterea legiuitoare şi să stabilească o altă rînduială conformă cu dorinţa sa.117). şi că deci rămâne o teorie a trecutului.3 Uzura teoriei separaţiei puterilor Această teorie a fost elaborată într-o perioadă în care nu se înfiinţaseră încă partidele politice şi când principalele probleme puse de putere erau de ordin instituţional. (art. întrucât. Pierre Pactet arată că se constată un decalaj important între declinul unei teorii.25. 1866. 1938). României (Statutul lui Cuza.

18 . autorităţi administrative. ci cel de parlament. guvern. autorităţi jurisdicţionale etc.Principiul separaţiei puterii în stat În fine. Toate constituţiile statelor democratice realizează însă echilibrul puterilor publice. alte constituţii nu folosesc termenul de putere.

principiul separaţiei puterilor în stat s-a manifestat mult mai puternic în S. 1926.Principiul separaţiei puterii în stat Capitolul II Separaţia puterilor în stat conform constituţiilor moderne – SUA. fiecare descoperise sursa lor în dezordinile şi nebuniile democraţiei. Garner.”24 Acest mijloc de frânare a fost găsit în principiul separaţiei puterilor care trebuie să furnizeze o barieră despotismului legislativ.45 19 . Paris. 23 24 James W. spunea că „nici un adevăr politic nu are o valoare intrinsecă mai mare”. P.L. Între 1775-1777. iar art. Notes of James Madison. vorbind despre separaţia puterilor.”23 Madison. cartea lui Montesquieu „De l’esprit de lois” era una dintre cele mai citite şi mai disputate cărţi din America. pag. Le pauvoir executif american en temps de guerre. „Obiectul general al convenţiei – arăta – M. că remontând la originea acestor rele. Antecedentes de la Convention federale de 1787. Prin adoptarea acestui principiu s-a avut în vedere înlăturarea din organizarea de stat americană a supremaţiei organului legislativ. 29 Dezbates of the federal convention. delegatul statului Virginia la dezbaterile de la Philadelphia – este de a găsi un remediu nenorocirilor în care se zbat Statele Unite. Separaţia puterilor în organizarea de stat a SUA Iniţiat şi fundamentat în Europa lui John Locke şi a lui Montesquieu. Atît de mult a fost apreciat acest principiu.A. Marea Britanie şi Franţa 1. Paris. Într-un astfel de climat au loc dezbaterile Convenţiei de la Philadelphia. ale căror rezultate s-au finalizat prin consacrarea în Constituţia americană a separaţiei puterilor în organizarea de stat. Pag. 1918.U. că trebuie găsit mijloc pentru a frâna această tendinţă din guvernarea noastră. Randolph. Teoria separaţiilor puterilor statului a stat la baza Constituţiei Statelor Unite ale Americii de Nord din 1787 şi a constituţiilor diferitelor state care alcătuiesc această federaţie. încat „strămoşii Constituţiei atribuiau erorile guvernării necunoaşterii separaţiei puterii. 16 al Declaraţiei Franceze a drepturilor omului şi cetăţeanului a ridicat-o la rangul de principiu esenţial al oricărei constituţii. edite par Gaillard Hunt et James Brown Scott.

55 ccl 27 E. se ajungea la o repartizare a competenţelor care ar fi interzis unui organ să exercite. 60 20 . încât nici unul să nu poată să treacă de limitele stabilite de constituţie. unde echilibrul forţelor de atracţie menţine planetele pe orbitele lor. i-au fost expuşi Preşedintele şi Curtea Supremă. pag. arogându-şi ulterior drepturi şi împuterniciri neprevăzute în Constituţie au devenit în realitate organe ce depăşesc prin atribuţiile lor organul legislativ. o preponderenţă asupra celorlalte. se precizează că toate puterile legislative vor fi încredinţate unui Congres al Statelor Unite.A.M. direct sau indirect. Erlick. cit.E. în care Preşedintele se opune Congresului. care trebuia să fie proporţionale cu „ primejdiile unui atac. care. bine echilibrate ( cele două Camere şi Preşedintele) şi Puterea executivă este plasată în două ramuri ( Preşedintele şi Senatul).Erlick. spune Hamilton.”26 Acest sistem de frâne şi contraponderi. ne putem întreba care sunt puterile statului în temeiul Constituţiei ca o reflectare a principiului separaţiei puterilor? În art. dând universului simetria şi aranjarea perfectă.”25 În felul acesta. cf. garanţia cea mai sigură.U. dumneavoastră găsiţi toate frânele pe care cei mai mari oameni politici şi scriitori le-au putut concepe. Wilson a numit acest ansamblu de frâne „ o imitaţie inconştientă a teoriei lui Newton. împotriva unei concentrări progresive a unei puteri în cadrul aceluiaşi organ. Dar.M.” „ În această guvernare. Congresul se opune Preşedintelui şi împreună se opun Tribunalului. 1 secţiunea I. Congresului S. pag.. în concepţia constituţionaliştilor de la Philadelphia acordarea mijloacelor constituţionale necesare de separare. pag251. a Universului.27 Pe bună dreptate. nu ar fi decât o parte al unui sistem mai vast în care statele ar fi contragreutăţile Guvernului federal. 25 26 Observation sur la Virginie Jefferson. constituţionaliştii de la Philadelphia au făcut apel la aşa numitul sistem al frânelor şi contraponderilor pe care Jefferson îl definea astfel: „ Trebuie ca puterile să fie împărţite şi cumpănite între diferite corpuri. Prin înlăturarea acestor neajunsuri. Puterea legislativă este plasată în trei ramuri distincte. care se va compune dintr-un Senat şi dintr-o Cameră a Reprezentanţilor. op.cit..Principiul separaţiei puterii în stat În felul acesta. op. prefigura.

În art. alin. Membrii Camerei Reprezentanţilor sunt aleşi la fiecare 2 ani. s-a interzis creşterea numărului membrilor celor două camere.Principiul separaţiei puterii în stat Conform Constituţiei numărul deputaţilor în Camera Reprezentanţilor. iar cele din a treia categorie după 6 ani. Insulele Hawai în 1959). din punct de vedere juridic ei nu au nici o răspundere faţă de organul legislativ al statului sau faţă de statul pe care îl reprezintă. în raport cu mărimea populaţiei. este în funcţie de mărimea populaţiei statului. Nimeni nu poate fi membru al Camerei reprezentanţilor. Dar înn urma primirii de noi state membre ale Uniunii (Alaska în 1958. cele din a doua categorie după 4 ani. Senatul. creat ca formal organ de reprezentare a statelor federale. În forma sa iniţială. acordă şi retrage cuvântul. 2 secţiunea III alin. Camera 21 . numeşte membrii comitetelor temporare ale Camerei. S-a stabilit atunci că numărul locurilor din Camera Reprezentanţilor să fie fixat la 435. îndeplinea funcţia de Cameră Superioară. numiţi pe o perioadă de 6 ani de către adunările legislative ale statului. Cu toate că senatorii sunt aleşi ca reprezentanţi în Congres. 2.1 secţiunea II alin. precizează acelaşi articol daca nu are vârsta de 25 ani. să fie de 7 ani cetăţean al Statelor Unite şi să locuiască în momentul alegerilor sale în statul în care va fi ales. Senatul era compus din 2 senatori pentru fiecare stat. printr-un amendament s-a stabilit alegerea senatorilor prin sufragiu universal al fiecărui stat. numărul mandatelor a crescut la 437. el conducedezbaterile. prin actul „ Cu privire la redistribuirea locurilor în Parlament”. se precizează că odată cu convocarea Senatului după primele alegeri senatorii vor fi repartizaţi pe trei categorii cât se poate de egale. adoptat de Congres în anul 19?9. În art. Camera Reprezentanţilor alege în prima sesiune a noii legislaturi pe speaker-ul camerei. Mandatele senatorilor vor fi vacante după 2 ani. în aşa fel ca Senatul să fie reînnoit câte o treime la fiecare 2 ani. cu rol de conducere în cadrul Congresului. fiecare stat are dreptul de a avea în Camera Reprezentanţilor cel puţin un reprezentant. se stipulează că nimeni nu poate fi ales senator dacă nu va fi atins vârsta de 34 ani.3. După 1913. 1 secţiunea III. dacă nu a fost cetăţean al Statelor Unite şi dacă nu locuieşte în momentul alegerii în statul în care va fi ales. în această funcţie este ales candidatul cel mai influent al partidului care a obţinut majoritatea în Parlament. Rolul său în Camera Reprezentanţilor este deosebit de important. Prin tradiţie. Dar. Conform art.3.

A. precum şi a modelelor străine. afaceri externe. forţele armate. după un raport oficial.1 secţiunea VIII atribuţiile sale: de a stabili şi percepe diferite taxe.. de a reglementa comerţul exterior şi dintre statele federaţiei.A. de a stabili şi sancţiona infracţiunile în marea deschisă. Rolul lor este adesea decisiv pentru viaţa sau sucombarea unor proiecte de lege. atunci când este pus în imposibilitatea de a-şi exercita funcţiile. etc. În afara competenţei generale.U. Preşedintele comitetului conduce dezbaterile şi reglementează procedura în comitetele respective. de a stabili regulile generale cu privire la cetăţenia S. Constituţia conferă unele atribuţii de competenţă specială a uneia sau a alteia din cele două Camere. care prin Constituţie este şi preşedintele Senatului şi Preşedintele temporar.. de a stabili sancţiuni pentru falsificarea monedelor naţionale. 22 . care îl înlocuieşte pe Preşedintele S. de a organiza şi folosi forţele poloţieneşti în scopul traducerii în viaţă a legilor uniunii. de a contracta împrumuturi în numele S. de a declarea răyboi altor state.. Cele mai importante funcţii sunt Vicepreşedintele S. de a organiya şi folosi armate a S. precum şi alte încălcări ale dreptului internaţional.Principiul separaţiei puterii în stat Reprezentanţilor mai numeşte şi în alte funcţii persoane cu atribuţii mult mai tehnice ca secretarul camerei (clark). de a institui şi de a acorda titluri mobiliare.. Comitetele sunt constituite din 10 până la 51 de membri. de a bate monedă şi a fixa valoarea ei. funcţionează un număr însemnat de comitete permanente. Atât în Camera Reprezentanţilor cât şi în Senat. ofiţer de poliţie. ca: pentru credite. Astfel Camera Reprezentanţilor are atribuţii exclusive de iniţiativă legislativă în materie de legi financiare.A.U. Art.U. 90% din toată activitatea Congresului în materie legislativă şi joacă un rol esenţial în pregătirea legilor.. Camera Reprezentanţilor şi Senatul sunt ajutate în activitatea lor de un aparat funcţionăresc de 4000 de angajaţi.U. Constituţia stabileşte competenţa Congresului. enumerând în art.A. de a întreţine servicii de poştă a statelor. capelanul.U.U. problemele poliţiei. de a întreţine armate de uscat şi flote şi de a stabili regulile de organizare a forţelor armate a S. impozite directe şi indirecte.A.A. Aceste comitete permanente realizează. Senatul are şi el organele. La rândul său.I. etc. de a stabili impozite anuale pentru mărfuri transportate de la un stat la altul. secţiunea IX stipulează interdicţia Congresului de a emite legi cu putere retroactivă.

în mod simbolic. să determine poziţia acestora faţă de anumite proiecte de legi.1.A. ţi care implică.A. Pentru a deveni legi. proveniţi din foşti membri ai Congresului sau dintre funcţionari ai aparatului de stat. după ordinea înregistrării. îl programează pentru a intra pe ordinea dezbaterilor. lobbiştii exercită puternice presiuni asupra membrilor care fac parte din comitetele respective. ei încearcă şi adeseori reuşesc. aprobă numirile în funcţii publice.Principiul separaţiei puterii în stat Art. Senatul poate contribui şi transmite propunerile sale pe calea amendamentelor. alege pe Vicepreşedintele S.U. Competenţa specială a Senatului este mai întinsă decât a Camerei Reprezentanţilor: ratifică tratatele încheiate cu alte state. Lobbiştii sunt oameni cu experienţă în materie legislativă. ca şi pentru celelalte proiecte de legi. După ce Comitetul îşi încheie discuţiile asupra proiectului. secţiunea VII. va trebui să fie emis de Camera Reprezentanţilor. În conformitate cu Regulamentul Camerei şi cu regulile consfinţite de practică. În timpul discutării proiectelor de legiîn cadrul Comitetelor permanente. proiectele trebuie votate în fiecare din cele două Camere şi promulgate de Preşedintele S.U.U. pe baza recomandărilor acute de Comitetul permanent.A. Lobbismul este una din faimoasele practici ale votului în Congresul S. proiectul este înaintat Camerei Reprezentanţilor care. pe Preţedintele S. potrivit intereselor cercurilor pe care le reprezintă. „Dar.” Camera Reprezentanţilor are dreptul de a alege. precizează că acel proiect de lege.U.. În cea de-a treia lectură are loc votarea proiectului.A. privind ridicarea de venituri. judecă în conformitate cu procedura impeschiamentului. în condiţiile prevăzute de Amendamentul 12 al Constituţiei. Denumirea lor provine de la cuvântul englez lobby. La a doua lectură a proiectului de lege au loc discuţiile propriu-zise. 23 . cu înţeles de culoar. pronunţându-se favorabil sau nu. În relaţiile pe care le au cu membrii Camerei Reprezentanţilor sai ai Senatului. proiectele de legi sunt supuse celor „trei lecturi”. precum şi dreptul de a porni urmărirea judiciară după procedura impeschiamentului. locul în care lobbiştii îşi desfăşoară activitatea..

Preşedintele şi Vicepreşedintele sunt aleşi de către naţiune prin intermediul unui sistem complex.U. pentru a desemna candidatul partidului.1 Puterea executivă Aplicând cu fermitate principiul separaţiei puterilor în stat. Campania electorală se încheie cu alegerea Preşedintelui şi a Vicepreşedintelui de către un corp de electori constituit astfel: partidele care participăla alegerile electorale afişează listele electorale în cadrul fiecărui stat. Din momentul în care proiectul a obţinut votul celor două Camere. sunt trimise Senatului.A. a creat Instituţia Preşedintelui. în prima marţi din luna noiembrie. Votul se acordă întregii liste. Delegaţii desemnaţi se reunesc apoi în „convenţie”. Voturile electorilor sunt trimise Congresului care procedează la numărarea lor la 6 ianuarie a anului următor. Electorii aleşi se întrunesc în prima luni după cea de a doua zi de miercuri din luna decembrie în capitala S. Potrivit prevederilor constituţionale Preşedintele urma să aibă o poziţie egală cu cea a Congresului. Ceremonia instalării oficiale a Preşedintelui şi a Vicepreşedintelui nou ales are loc la 20 ianuarie. Numărul electorilor aleşi de fiecare stat este egal cu numărul de deputaţi şi senatori pe care îl are statul respectiv în Congresul S. este ales candidatul care întruneşte majoritatea absolută a votului electorilor.U. În ipoteza că nici unul dintre candidaţi nu obţine această majoritate. partidul care întruneşte majoritatea voturilor trimite pe toţi electorii statului respectiv. Ea începe oficial în prima zi de luni din septembrie şi durează aproximativ două luni.A.Principiul separaţiei puterii în stat Camera Reprezentanţilor discută şi votează cele mai multe proiecte de legi şi numai după aceea. una pentru fiecare partid. alegerea 24 . Alegerea electorilor se face la o dată fixă. şi votează pe Preşedintele şi pe Vicepreşedintele dintre candidaţii propuşi de Convenţiile celor două partide. care funcţionează pe două planuri: desemnarea candidaţilor de către partidele politice şi acela al alegerii între candidaţii celor două partide. 1. Conform Constituţiei. în prezenţa ambelor camere.A. Procedura desemnării candidatului se împarte în două momente succesive: mai întâi se desemnează candidatul fiecărui partid în cadrul statelor. el este înaintat Preşedintelui pentru a fi promulgat. În felul acesta. Constituţia S.U.

Principiul separaţiei puterii în stat Preşedintelui o face Camera Reprezentanţilor din rândul celor trei candidaţi care figurează pe lista candidaţilor şi au întrunit cel mai mare număr de voturi. Alegerea şefului executivului de către popor prin sistemul electorilor prezidenţiale nu a fost prevăzut de Constituţia de la Philadelphia. La origine organele legislative ale statelor desemnau electori prezidenţiali. Dar, în prima jumătate a secolului al XIX- lea diverse state au acordat cetăţenilor lor dreptul de a desemna electorii prezidenţiali. Prin urmare, din patru în patru ani, electorii prezidenţiali votează pentru alegerea Preşedintelui şi a Vicepreşedintelui. Potivit Constituţiei, în forma sa iniţială, Preşedintele era în mod nedefinit reeligibil. Dar Washington a refuzat un al treilea mandat şi această decizie a fost considerată ca un precedent imposibil de încălcat. Preşedintele Franklin Roosevelt a luat asupra sa responsabilitatea de a încălca regula stabilită de Washington, pe motive de circumstanţe excepţionale în care se găsea S.U.A., şi va beneficia de patru alegeri succesive. Prin amendamentul 22 votat în 1947 şi aplicat în 1951 s-a interzis Preşedintelui de a ocupa această funcţie mai mult de două mandate. Faţă de prerogativele Preşedintelui, Vicepreşedintele are un rol mai modest, el îndeplinind acele atribuţii pe care i le încredinţează Preşedintele. Cu toate acestea, instituţia Vicepreşedintelui este importantă pentru că atunci când postul de preşedinte devine vacant prin deces sau demisie, Vicepreşedintele devine Preşedintele ţării. El îşi va exercita prerogativele până la expirarea mandatului Preşedintelui căruia i-a succedat. Conform amendamentului 22 „dacă Vicepreşedintele ocupă funcţia de Preşedinte peste doi ani în cursul mandatului predecesorului său, nu va putea fi ales pentru funcţia de Preşedinte decât o singură dată.”

1.1.1. Atribuţiile Preşedintelui
Conform Constituţiei, Preşedintele este şeful executivului, fiind totodată şeful statului şi al guvernului. Constituţia americană nu cuprinde dispoziţii cu privire la guvern. Practica a stabilit existenţa Cabinetului sau a Guvernului şi a Biroului Preşedintelui ca organe principale ale executivului. Guvernul este format din miniştrii secretari de stat, numiţi de Preşedintele S.U.A. cu acordul Senatului.

25

Principiul separaţiei puterii în stat Secretarii de Stat conduc fiecare câte un Departament de stat şi răspund pentru activitatea lor numai în faţa Preşedintelui S.U.A., în virtutea principiului incompatibilităţii funcţiei de secretar de stat cu cea de membru al Congresului. Cabinetul execută dispoziţiile date de Preşedinte şi este consultat în diferite probleme, fără însă a lua hotărâri. Preşedintele S.U.A. este singura persoană care adoptă hotărâri. Biroul Preşedintelui a fost creat în 1939 de către Franklin Roosevelt şi s-a dezvoltat sub preşedinţia lui Truman. Biroul Preşedintelui se compune din mai multe servicii: Cancelaria Casei Albe, cuprinzând 30 de colaboratori apropiaţi ai Preşedintelui. Prin intermediul Cancelariei, Preşedintele ţine legătura cu Congresul, cu şefii unor organe centrale administrative, cu presa, etc. fiscal: Consiliul Consultanţilor Economici – format din trei consilieri care pregătesc Consiliul Securităţii Naţionale, care coordonează toate deparetamentele civile şi raportul economic semestrial asupra stării Uniunii. militare şi care lucrează în domeniul apărării şi securităţii naţionale. Ca şef al Statului, Preşedintele reprezintă S.U.A., în relaţiile cu alte state, numeste cu avizul si consimtamantulSenatului ambasadorii si consulii, procedeaza la recunoasterea de state, incheie tratate internationale sub rezerva aprobarii acestora cu 2/3 din numarul senatorilor prezenti, amana si gratiaza pedepse pentru crime si delicte contra securitatii S.U.A.(dreptul de gratiere fiind limitat la incalcarile legilor statului federal) este comandantul supreme al armatei. In calitatea sa de sef al puterii executive, Presedintele executa Constitutia, legile, tratatele si deciziile Curtii Supreme si are dreptul regulamente. Fara a putea intervene in activitatea de legiferare, Presedintele are unele prerogative constitutionale care ii permit sa influenteze activitatea Congresului, controlul sesiunilor Congresului, dreptul de veto suspensiv asupra legilor votate de Congresul S.U.A., dreptul de a trimite mesaje celor doua camere. Conform art.1 sectiunea IV alin.2, Congresul S.U.A. se reuneste cel putin o data pe an. Biroul Bugetului, consultat de preşedinte la întocmirea bugetului şi a programului

26

Principiul separaţiei puterii în stat Potrivit prevederilor constitutionale, Presedintele are dreptul ca in situatii extraordinare sa convoace cele doua Camere in sesiuni speciale, sau numai una dintre ele, mod normal Senatul. Presedintele adreseaza Congresului mesaje cu privire la starea Uniunii. Cele trei mesaje adresate de Presedinte Congresului sunt: Mesajul cu privire la starea Uniunii ; Mesajul bugetar ; Mesajul economic ; Aceste trei mesaje constituie cadrul de baza al actiunii executivului. Incepand cu secolul XX asistam la o multiplicare a mesajelor prezidentiale. Presedintele Franklin Rooesvelt a accentuat importanta mesajelor adresate organului legislativ, iar presedintele Wilson a facut din mesajul cu privire la “ starea Uniunii” un veritabil program legislative. Rupand traditia instaurata cu peste 100 de ani in urma, Presedintele Nixon nu a trimis Congresului nici un mesaj cu privire la “ starea Uniunii”, ci o serie de teme sau mesaje care inainte formau capitole ale mesajului presidential. Un alt procedeu prin care Presedintele poate actiona asupra Congresului este dreptul de veto. Prin urmare, cand un proiect de lege este votat de Congres, inainte de a obtine putere de lege, el trebuie supus Presedintelui spre aprobare. dispune de patru facultati : - Semneaza, dupa care billul devine lege ; - Retine billul la el fara sa-l aprobe. La exprimarea unei amanari de 10 zile(duminicile sunt exceptate, cu incepere de la prezentarea sa) si daca Congresul este in sesiune billul devine lege, chiar atunci cand el nu a imbracat semnatura Presedintelui. Abtinerea valoreaza acceptarea. - Retine billul in fata lui sau il pune in buzunarul sau-veto-ul de buzunar. Daca Congresul isi suspenda lucrarile inainte de trecerea celor 10 zile lucratoare si daca Presedintele nu a semnat billul in acest interval de timp, proiectul de lege cade. - Dezaproba billul si-l trimite insotit de obiectiile sale Camerei in care el a fost initial votat(veto-ul direct) Veto-ul de buzunar, cum este denumit el, nu a fost prevazut de Constitutie in termeni expresi ca un veto absolut. Cat priveste veto-ul direct, art.1, sectiunea VII, alin.2 precizeaza ca Presedintele are un drept de veto suspensiv asupra legilor votate de organul Primind proiectul de lege, Presedintele in

27

Principiul separaţiei puterii în stat legislativ. Dupa ce legile sunt adoptate de ambele Camere, trebuie sa fie inaintate Presedintelui, care isi da acordul prin semnarea si publicarea lor in buletinul oficial. In ipoteza in care Presedintele exprima rezerve asupra unor legi adoptate de Congres, el are dreptul ca in termen de 10 zile de la votarea legii sa o restituie organului legislativ cu un mesaj explicativ. Aceasta procedura obliga Congresul sa reia in dezbatere proiectul de lege si numai in cazul in care ambele Camere o voteaza din nou, cu o majoritate de 1/3. Presedintele este obligat sa o semneze. Conform art.2 sectiunea II, Presedintele are dreptul de a incheia tratate cu avizul si ajutorul Senatului. In istoria executivului american au fost perioade cand aceste prevederi constitutionale au fost eludate. Asa de exemplu, Presedintele Roosevelt a semnat singur conventiile de la Teheran din 1943, de la Yalta si Postdam din 1945. Constitutia de la Philadelphia a creat o functie executiva dar preverile referitoare la Presedinte sunt generale, nedefinite si ambigue. Asa cum declara fostul presedinte American Thomas Wilson “Presedintele are libertatea atat dupa lege, cat si dupa constiinta sa fie un om cat de mare poate”, indicand in acest fel intreaga gama a posibilitatilor pe care le are Presedintele S.U.A. in exercitarea functiilor sale.

1.2. Puterea Judecatoreasca In art.3 sectiunea I din Constitutia S.U.A. se stipuleaza ca “puterea judiciara in S.U.A. se exercita de catre Curtea Suprema si de Curtile inferioare pe care Congresul le va infiinta”. In S.L.T.A. a fost creat un system complex de instante, locul principal fiind detinut de Curtea Suprema. Judecatorii de la Curtea Suprema sunt in numar de 9, sunt numiti de Presedintele S.U.A. la propunerea si cu aprobarea Senatului, dintre care avocatii cu un stagiu de cel putin 10 ani. La instanta de recurs si apel, Curtea Suprema judeca recursurile si apelurile date de celelalte instante federale. Ca instanta de fond, judeca infractiunile comise de reprezentantii

28

Ca persoane care determina principiile fundamentale ale politicii de stat.Principiul separaţiei puterii în stat diplomatici si consulari. declarandu-se necompetenta dar nu in virtutea dispozitiilor legii din 1789. deoarece influenta politica asupra acesteia. in conformitate cu legea. cat si a guvernului. pe care le reduce la doua categorii de litigii.A.controlul constitutionalitatii legilor revine Curtii Supreme de Justitie. numit intr-un post la Ministerul Afacerilor Externe de catre presedintele federalist Adams cu putin inainte de expirarea mandatului sau prezidential. Burns si Peltoson sustin ca judecatorii intrunesc intr-o singura persoana pe tehnicienii juristi si pe politicieni. sunt prevazute de Constitutie in art. Curtea Suprema a respins si actiunea lui Marbury. pe care a declarat-o ilegala. Puterea judiciara este considerata ca elementul cel mai stabil al separatiei puterilor in stat. Ca persoane insarcinate sa distribuie impartial justitia. afirmand ca este neconforma cu legea fundamentala si. Marbury ii atribuie gresit competenta de a decide in calitate de instanta de fond. dupa plecarea lui Adams. pretinzand ca prin fond. Curtea Suprema a examinat actiunea lui Madison. in consecinta nula. Aceasta prerogativa a Curtii Supreme are la baza un precedent judiciar. 29 . Adresandu-se Curtii Supreme . impotriva lui Madison.3 sectiunea II. Marshall. Marbury solicita Curtii Supreme sa emita o ordonanta care sa oblige pe ministrul afacerilor externe sa execute numirea. ar fi fost extinsa. Potrivit Constitutiei S. Fara sa procedeze in prealabil la o verificare a competentei sale. judecatorii nu trebuie sa depinda de capriciile puterii executive. judecatorii trebuie sa respinga din punct de vedere politic si sa dea seama in public de activitatea lor. ministrul republican al Afacerilor Externe. este cea mai mica. care refuzase sa exercite numirea. Apoi. ci fiind anulata ca neconstitutionala. unul dintre presedintii Curtii de Justitie a caracterizat controlul constitutionalitatii. care isi deriva puterea de la oameni. ale puterii legislative sau ale partilor interesate.U. a procedat la o examinare in conformitate cu Constitutia. Procesul era pornit de Marbury. urmare a procesului Marbury contra Madison. precum si alte litigii in care una din parti este un stat membru al federatiei. cele referitoare la reprezentantii diplomatici si consulari si acelea unde una dintre partile litigiante este statul.

Presedintele a modificat compozitia Curtii numind noi judecatori care au fost mai retinuti in a declara ca neconstitutionale actele Congresului.Principiul separaţiei puterii în stat Curtea Suprema nu face decat sa-si exercite puterea judiciara ce i-a fost conferita de Constitutie si sprijinita pe principiul separatiei puterilor in stat.si solutionarea cauzelor privind incalcarea normelor care ii stabilesc competenta. 30 . dintre care cei mai redutabili. Rolul Curtii Supreme este foarte important pentru ca avand in competenta sa controlul constitutionalitatii legilor prin intermediul caruia o lege votata de Congres si promulgata de Presedinte devine inaplicabila. Judecatorii Curtii Supreme sunt inamovibili. Ulterior. Dar presedintele Roosevelt s-a impus in fata Curtii Supreme reusind sa aprobe demisia a doi din cei noua judecatori. numiti pe viata de catre Presedinte si confirmati de Senat.

. .Agenţia pentru Protecţia Mediului Înconjurător . .Conferinţa administraţiei a S.Departamentul Sănătăţii. . . . .A.Curţile Districtuale ale S.U. Legislativul Congresul Senatul Camera reprez.Biblioteca Congresului .U.Consiliul Consilierilor .Comisiei Federale de Comerţ.Curtea pentru taxe al S. .Departamentul Muncii .Administraţia Creditelor agricole .Arhitectura Capitolului .Biroul pentru ştiinţă şi tehnologie .Consiliul Naţional pentru . Interne .Departam. CONSTITUŢIA Executivul Autoritatea judecătorească Preşedintele .A. . . . . . .Biroul pentru orientare S. . .Biroul Casei Albe . Economici . Preşedintelui .Departamentul Afacerilor .Consiliul pentru Aeronautică Civilă .Grădina Botanică S.Agenţia de informaţii a S. .U. pentru vamă şi Buget .Departamentul Justiţiei .Curtea S. Aeronautică şi Spaţiu Cosmic .Administraţia Veteranilor .Departamentul Locativ şi al .A.Biroul pentru relaţii interguvernamentale .U.Comisia Federală pentru Asigurări .Comisiei Comerţului Interstatal.U.Biroul Reprezentanţilor speciali pentru negocieri comerciale . DEPARTAMENTE .Biroul General de Presă .Administraţiei Seviciilor Generale. Import-export .Departamentul Comerţului Dezvoltării Urbane.Imprimeria Guvernamentală . . Educaţiei .Curţile de Appel ale S. . .Banca Americană ptr. 31 .A. .Principiul separaţiei puterii în stat SEPARAŢIA PUTERILOR ÎN S.U. .U.Centrul Federal Judiciar . . .Consiliul pentru Politica Economică Internaţională .N.A. . .Departamentul Agriculturii .U.A.A. . BIROURI ŞI INSTITUŢII INDEPENDENTE .Fundaţia Naţională pentru Arte şi Ştiinţe . . .Departamentul Apărării .A.Curtea pentru vama a S. .Biroul Executiv al .U. .U.Biroul administrativ al Curţilor . .Biroul pentru situaţii de pericol .Biroul de Management şi . Transporturilor .A.A. paterne . . şi Bunăstării .A. .A. . Umaniste . Guvernatorii : . economică . . . .Districtul Columbia . .Comisia Federală Pentru Comunicaţii .U. .U.A. . . .S.Departamentul de Stat .Curţi teritoriale .Biroul pentru politica în domeniul telecomunicaţiilor.Comisia pentru energie Atomică .A.Curţile pentru plângeri ale S.Departamentul Finanţelor .Curtea Supremă a S.

un drept cu totul nou. Dreptul statuar ocupa o pozititie prioritara printre multitudinea de izvoare ale Constitutiei engleze. in obiceiul constitutional (conventional rules) precum si in asa numitele norme constitutionale (advisory).Principiul separaţiei puterii în stat 2. este format din totalitatea hotararilor date de instantele judecatoresti. Wade si Philips considera ca obiceiul constitutional reprezinta « totalitatea normelor si obiceiurilor dupa care trebuie sa se conduca acei care dirijeaza munca aparatului administrativ ». care dateaza din 1215. Fiind adoptate cu multe secole in urma. isi gaseste sorgintea in conceptia doctrinei. Separatia puterii in organizarea de stat a Marii Britanii Anglia nu are o Constitutie in intelesul stiintific de act fundamental unic. Habeas Corpus si Billul drepturilor. alcatuind asa numitul drept comun. Spre deosebire de dreptul statuar. care fiind asezat la baza organizarii de stat ar asigura suprematia Parlamentului si principiul dominatiei dreptului. cum mai este denumit de constitutionalistii englezi. Dreptul judiciar sau al precedentelor. ele au inceput sa piarda din importanta lor specifica. In doctrina engleza ele sunt cunoscute sub denumirea de « Bibliliile » Constitutiei engleze Magna Charta libertatum. obiceiul constitutional este nescris. prin care se elogiaza Constitutia engleza. Ele sunt cuprinse in dreptul statuar (statute law) si in dreptul judiciar (common law). comun pentru intreaga Anglie. 32 . Obiceiul constitutional apare in doctrina engleza ca un izvor deosebit de important al Constitutiei engleze. 1679 si 1689. care sa cuprinda normele ce reglementeaza organizarea ei social-politica. Aceasta concluzie. Sistemul constitutional britanic este prezentat de doctrina engleza ca expresia cea mai inalta a democratiei parlamentare clasice. in principiul separatiilor puterilor. Constitutionalistii englezi acorda notiuni de obicei constitutional un sens foarte larg. El este alcatuit din statute in intelesul de acte legislative adoptate de Parlament. Constitutia Marii Britanii este formata din mai multe categorii de norme juridice. In sfarsit. Astfel. Conform doctrinei engleze.

Daca proiectul de lege. proiectul este trimis monarhului pentru semnare si devine lege. De altfel. Astfel. Legea din 1911 a stabilit ca eventualele neintelegeri se rezolva in cele din urma in favoarea Camerei Comunelor. dar numai proiectele provenind din initiativa guvernuluiau au cea mai mare sansa de a deveni legi. Montesquieu. sistemul politic englez realiza o separatie suplaa puterilor. puterea legislativa sa aiba dreptul de a judeca. era responsabil din punct de vedere politic in fata Parlamentului. Aparatul de guvernare era astfel creat incat sa reflecte colaborarea lor. Ultimele doua sunt proiecte ce contin reglementari de interes local sau privesc interesele unor persoane fizice sau organizatii particulare (particular bills). trebuie sa aiba drept de veto asupra puterii legislative. pe de alta parte. se stabilea o colaborare constanta intre seful statului si Parlament. 33 . spunea ca « elles sont forcees d’aller de concert ». dupa ce urmeaza procedura prevazuta pentru Camera Comunelor. Puterea legislativaeste reprezentata de cele doua Camere ale Parlamentului : -Camera Comunelor -Camera Lorzilor Proiectele de legi trimise Parlamentului se impart in trei categorii : -Proiecte de legi cu caracter general (public bills) -Proiecte de legi cu caracter financiar (financiar sau mone bills) -Proiecte de legi cu caracter particular. pe de o paret impartea conducerea Guvernului cu seful de stat si. legea cu privire la Parlament din 1949. referindu-se la cele trei puteri.Principiul separaţiei puterii în stat In forma sa initiala. Modelul clasic al acestui regim il reprezinta Marea Britanie. Dreptul de initiativa legislativa apartine oricarui membru a Parlamentului. care au fractiuni in Parlament pentru a ajunge la o intelegere. este aprobat de aceasta. a intrat in viguare fara a avea consimtamantul Camerei Lorzilor. el este inmanat spre dezbatere si aprobare Camerei Lorzilor. In situatia in care Camera Comunelor nu accepta schimbarile propuse de Camera Lorzilor se face apel la conducatorii partidelor politice. iar in unele cazuri. prin intermediul Cabinetului care. Camera Lorzilor are dreptul de a propune amendamente prin care daca sunt aprobate de Camera Comunelor. Puterea executiva spunea el.

In conceptia medievala. Buttler. care detinuse functia de prim loctiitor in Cabinetul lui Eden. Nici un bill nu devine lege daca nu primeste sanctiunea regala. Puterea executiva In Marea Britanie puterea executiva este alcatuita din: -Coroana. Bagehot analizand scopul si rolul monarhiei in Marea Britanie. Cresterea continua a prestigiului Coroanei a mers paralel cu dezvoltarea imperiului. dar este garantia in aceasta tara. Coroana exercita un drept propriu.Principiul separaţiei puterii în stat 2. Millian si nu pe R. in Anglia prezenta guvernului englez nu ar izbuti si ar disparea’’.. dar el poate influenta in mare masura aceste hotarari. noul prim-ministru trebuie sa detina o majoritate in Camera Comunelor sis a posede capacitatea de a forma un cabinet. Pentru aceasta. “ Folosirea Coroanei la capacitatea ei demna este incalculabila.. Suveranul trebuie. W.. in 1856. spunea : « Coroana in aceasta tara reprezinta in mare masura mai mult decat a insemnat vreodata in istorie. 34 . -Cabinet.impotriva multor racile care au afectat si au chinuit aceste tari ». fara a o influenta in mod activ. in urma demisiei lui Eden din postul de prim ministru. avand un singur rol de observator. Un exemplu de alegere a primului ministru de catre monarh a fost cel al Reginei Elisabeta a II a care. Fara ea.1. Una dintre cele mai importante prerogative ale Coroanei consta in dreptul de a-l numi pe primul ministru. Cand Seful Cabinetului decedeaza sau isi prezinta demisia.. monarhul trebuie sa aleaga persoana care ii va succeda.fiindca ea nu este ultima veriga a imperiului care este parasit. sa accepte hotararile guvernului. de persoana care intruchipand in mod simbolic puterea suprema in stat. inspira doar politica cabinetului. Jaques Chartenet considera ca monarhul este lipsit in mod efectiv de putere. Dar monarhul mai are si alte prerogative. l-a numit ca succesor in aceasta functie pe Harold Mc. in ultima instanta. dupa revolutia burgheza Coroana isi obtine puteri de la Parlament.

este numit de Coroana din randul conducatorilor partidelor politice care intrunesc majoritatea in Camera Comunelor. El stabileste problemele ce sunt aduse spre examinare Cabinetului si determina intreaga politica a acestuia. Atat membrii Cabinetului. In domeniul financiar. Ministrii care exprima pareri divergente fata de hotararile sale sunt obligati sa demisioneze. Monathul dispune de dreptul de a dizolva Parlamentul. el este factorul decisiv in guvernarea statului si sfatuitorul confidential al Coroanei. Aceste largi prerogative ale monarhului l-au determinat pe Jenings sa spuna ca « regele este un membru al cabinetului. cat si ai Guvernului. sunt numiti de primul ministru care. Sef al Guvernului si Cabinetului. la randul sau.Principiul separaţiei puterii în stat Coroana aproba toate numirile ministeriale. -Ministrul Afacerilor Interne . -ministrii care nu fac parte din Cabinet. si totodata. Monarhul intretine stranse legaturi cu departamentele apararii si manifesta un interes traditional pentru activitatea Politiei londoneze. atat membrii Cabinetului cat si ai Guvernului. -Ministrul Apararii . -Ministrul Finantelor . -Ministrul Comertului. Titlul de prim ministru apare pentru prima oara intr-un document oficial din 1878. singurul membru care nu face parte dintr-un partid ». In dreptul constitutional englez se face distinctie intre Cabinet si Guvern. cand Benjamin Disraeli semna « Tratatul de la Berlin » in calitate de prim ministru al Angliei. fiind consultat intotdeauna la numirea sefului politiei. In compunerea Cabinetului intra titularii departamentelor mai importante : -Ministrul Afacerilor Externe . Primul ministru isi alege colaboratorii. in mod curent dintre membrii partidului al carui lider este. -Ministrul pentru problemele commonwealth-ului si al coloniilor . Prin contactul direct cu monarhul. primul ministru dispune de puteri foarte largi. dreptul de initiativa legislativa apartine in exclusivitate 35 . Seful Cabinetului are datoria sa informeze in permanenta asupra tuturor problemelor importante. Membrii guvernului englez sunt de doua categorii : -ministrii membri ai Cabinetului .

de obicei un episcop. legea statuara reprezinta numai o parte din normele dupa care se calauzeste justitia. sub o forma sau alta. limitata mai intai de simtul de dreptate existent in popor. sub numele de « Year booke ». ci un cleric. care in aceasta perioada nu era un jurist laic. Lordul cancelar era socotit minstrul de justitie. In timpul lui Henric al III-lea se gaseau deja cristalizate cele trei Curti princiare care. ca toate aceste Curti apartineau Regelui. Curtea Tezaurului. cat si Curtea Cancelariei au fost desfiintate prin legile din 1873 si 1875 si a luat nastere Inalta Curte de Justitie. ceea ce se intelege prin « common law ». Atat vechile Curti de drept comun. sentintele magistratilor. pe calea opiniei publice. Apoi sunt colectiile hotararilor emise de Curti. desi in Anglia nu exista propriu zis un departament al justitiei. Membrii de rand ai Parlamentului nu au dreptul sa aduca modificari proiectelor de legi financiare. precum si de Tribunalele municipale. pastrate inca din secolul al XVII. Deci. are intelesul de lege scrisa sau statute « status law ». legea obiceiului. Autorul precizeaza ca exista in jurul la aproximativ 1000 de volume. In al doilea rand.Principiul separaţiei puterii în stat Cabinetului. cuvantul « lege » are mai multe intelesuri. adica puterii centrale. deosebindu-se in aceasta privinta de Curtile locale. Deasupra celor trei Curti de drept comun se gasea lordul cancelar. care controleaza.2. 2. Sa precizam insa.lea. 36 . In competenta Cabinetului intra o serie de atributii care ii asigura in fapte intietatea fata de Parlament. in care se judeca atat dupa regulile dreptului comun. 90% din legile votate in cursul unei legislaturi sunt iesite din proiecte depuse de catre guvern. In primul rand. Libertatea judecatorilor este ingradita. continua si astazi : Curtea Bancii Regelui. are semnificatia de lege comuna sau. Ele se deosebeau si de Curtea Cancelariei precum si de Curtile Ecleziastice. de pe timpul lui Eduard I. si de la Henric al VIII-lea sub numele de « raports ». Puterea judecatoreasca Trebuie sa precizam ca in dreptul englez. de comitate si ocoale. cat si dupa regulile echitatii. in acest sens. pe care le consultau avocatii pentru a se orienta asupra normelor de judecata dupa dreptul obiceiului.

In articolul 16 din declaratie se spunea ca : « In societatea in care garantarea drepturilor nu este garantata si separatia puterior nu este determinata nu exista Constitutie ». compusa din reprezentanti temporari. deosebeste existenta a trei puteri : legislativa.5. puterea executiva « este delegata regelui pentru a fi exercitata sub autoritatea sa si de catre ministri si alti agenti responsabili » . Potrivit Constitutiei. competentele Adunarii Nationale sunt : Constitutie). pentru a fi exercitata prin ea » . puterea legislativa « este delegata unei Adunari Nationale.4. din 16 august 1789. Titlul III din Constitutia din 1789. autorii Constitutiei nu au urmat modelele Marii Britanii sau ale S. Dupa cum se observa. executiva si judecatoreasca. Constitutia de la 1791 incredinteaza puterea legislative unei singure Camere. intitulat « Puterile publice ». in mod liber alesi de catre popor. 2 precizeaza ca problemele pacii si ale razboiului nu pot fi hotarate « decat printr-un decret al Corpului Legislativ dat la propunerea formala a regelui si sanctionatde el » . in sfarsit.Principiul separaţiei puterii în stat 3. decreteaza crearea sau suprimarea sarcinilor publice . prin prevederile art. in virtutea art.. stabileste si repartizeaza impozitele .U. in propune si decreteaza legile . Art.3. repartizeaza contributia directa intre departamente . a fost consfintit intr-un mod deosebit de categoric prin « Declaratia drepturilor omului si cetateanului ». Separatia puterilor in organizarea de stat a Frantei Inainte de a fi inscris in Constitutia de la 1791 principiul separatiei puterilor.A.2 din 37 . puterea judiciara este « delegata judecatorilor alesi pe timp limitat de popor ». permite sau interzice intrarea trupelor straine pe teritoriul Frantei. de teama ca nu cumva cea de a doua Camera sa se transforme intr-un organ reactionar. Ea este permanenta si se reinnoieste din doi in doi ani. Conform art. apropiat monarhiei. dispune de dreptul de urmarire penala a ministrilor sau altor functionari de stat acuzati de incalcarea normelor constitutionale ori de complot impotriva statului (art.

numeste pe ofiterii superiori. Deasupra tuturor instantelor civile sau 38 .3 stabilind ca « nici un tratat nu va avea efect decat in urma ratificarii ». de alianta si de comert.1. justitia organiza institutia arbitrajului ca mijloc de rezolvare a litigiilor dintre cetateni. In materie civila. Ea singura dezbate si adopta legile pe care le supune spre aprobare regelui. 3. este comandant suprem al armatei si al flotei. dar numai pentru un anumit timp. incheie si semneaza tratate de pace. care judeca crimele politice calificate astfel de Adunarea Nationala. art. Puterea judecatoreasca Constitutia de la 1791 a incredintat aceasta putere judecatorilor. El consta in dreptul regelui de a refuza sanctiunea legilor votate de catre Adunarea Nationala. O asemenea prevedere era favorabila monarhului deoarece putea sa amane punerea in aplicare pentru un timp in care nu erau excluse schimbari in punctele de vedere ale Adunarii Nationale. Potrivit atributiilor sale.1 « nu poate in nici un caz sa fie exercitata de Corpul Legislativ sau de rege ». dupa al treilea vot se considera din oficiu ca aprobata de lege. Art. se precizeaza in capitolul V art. de alianta si de comert pe care le supune ulterior spre ratificare Adunarii Nationale. El nu are initiativa legilor si nu poate decat sa recomande un obiect atentiei corpului legislativ. art. « ci numai proclamatii conforme cu legile pentru a ordona sau permite executarea lor ». cat si ale regelui. Constitutia a decretat infiintarea unei Inalte Curti Nationale. Puterea executiva suprema este incredintata regelui. O lege votata in trei legislaturi consecutive. monarhul dispune de un drept de veto suspensiv.2 al aceluiasi capitol stabileste ca tribunalele nu pot « sa se amestece in exercitiul puterii legislative. regele numeste si revoca pe ministri.1 si 2). nici sa suspende executarea legilor ». Adunarea Nationala ratifica tratatele de pace.6 stipuleaza ca puterea executiva nu poate face nici o lege. In virtutea prevederilor constitutionale. Puterea judiciara. nici chiar provizorie. Art. precum si pe functionarii superiori(capitolul IV. In Constitutia de la 1791 numai Adunarea Nationala are initiativa legilor. Regele numeste si acrediteaza pe ambasadori.Principiul separaţiei puterii în stat sfarsit.

Prima Constitutie republicana (a girondinilor) nu enunta.masele au recurs la alegerea unui Comitet Central. Membrii sai nu se alegeau din randurile Corpului Legislativ si erau admisi sa dea citire unor memorii sau explicatii in legatura cu anumite probleme de stat in fata acestuia din urma. si puteau fi pusi sub acuzare de catre acesta in cazul unor prejudicii aduse statului (titlul V. Dar nici sub acest aspect nu era un organ de stricta executie.4 precizeaza ca este insarcinat « de a executa si a face sa se execute toate legile sidecretele votate de Corpul Legislativ ». Aceasta a fost insarcinata cu conducerea miscarii revolutionare. conducerea si inspectia armatelor terestre si navale si in general tot ceea ce avea legatura cu apararea tarii tine de competenta Consiliului Executiv. Titlul V din Constitutie inseamna existenta Consiliului Executiv al Republicii compus din sapte ministri si un secretar.1. Sub denumirea de decrete. care manifesta toleranta fata de regalitate. art. Locul Adunarii Legislative a fost preluat de Conventie. denumit Camera Revolutionara a Parisului.6 desemneaza actele Corpului Legislativ cu privire la stabilirea anuala a fortelor terestre si navale la interdictia sau trecerea trupelor straine pe teritoriul francez. Acestia din urma reusesc sa impuna 39 .Principiul separaţiei puterii în stat penale se afla Tribunalul de Casatie care se pronunta asupra modului in care au fost sau nu respectate formele procesului. in mod expres separarea puterilor in organizarea de stat a Frantei. Consiliul Executiv nu avea nici un fel de initiativa a legilor . organism ales de masele populare. Camera a reusit sa impuna Adunarii Legislative arestarea regelui si proclamarea republicii. numit direct de catre Corpul Legislativ. sectiunea I. In virtutea art. articolul3). la fixarea anuala a cheltuielilor publice etc. Intre cele doua grupuri de stanga. articolele 22-30). Constitutia a stabilit ca organul legislativ adopta legi si decrete (titlul VII sectiunea II. care le fixa si competenta in domeniul administratiei de stat.3. articolul 1).s-au conturat anumite divergente soldate de asta data cu victoria iacobinilor. Corpul legislative “va fi format dintr-o singura Camera si reinnoit in fiecare an”. deoarece pe langa el mai functiona un Corp al Agentilor Principali si ai Administratiei generale. Urmare a neintelegerilor care au avut loc in sanul Adunarii Legislative (organ ales in baza Constitutiei de la 1791). Membrii Consiliului Executiv nu puteau fi revocati de catre Corpul Legislativ.girondinii si iacobinii. art. Exercitiul puterii legislative apartine in intregime Corpului Legislativ (titlul I sectiunea II. Conform art.

indivizibil si permanent (art. Puterea executiva a fost incredintata Directoratului. in schimb competentele sunt diferite. pentru aceeasi perioada.Principiul separaţiei puterii în stat propria lor Constitutie din 24 iunie 1793. Consiliul Executiv nu mai era un simplu agent de executie.39) competenta Corpului Legislativ isi pastreaza aceleasi atributii pe care le avea in Constitutia girondinilor (art. format din 5 membri numiti de Corpul Legislativ (135). care reglementeaza formarea Directoratului. Consiliul celor 500 are initiative legilor si adopta textele (art. ceea ce indica o tendinta de stabilitate a executivului. Cat priveste Consiliul celor batrani. Noua Constitutie declara in mod expres ca la baza sa se afla principiul separatiei puterilor. art.53-55).46 se precizeaza ca. daca limitele lor nu sunt fixate si responsabilitatea functionarilor publici nu este asigurata ». -al batranilor. Art. cu reinnoirea unei treimi (art. Constitutia a incredintat Directoratului 40 . Constitutia a separat legislativul in doua Consilii : -al celor 500. art. 27 iulie 1794.77). Ei erau desemnati numai dintre cetatenii care au indeplinit functia de membru al Corpului Legislativ sau de ministru.22 din aceasta Constitutie prevede ca « garantia sociala nu poate exista daca impartirea puterilor nu este stabilita. Politica economica. ajungandu-se la o anumita specializare si determinare de competenta in interiorul aceluiasi organ. nu puteau fi aplicate decat incepand cu anul al noualea al Republicii. alesi de organul legislativ din numarul de persoane desemnat de Adunarile Electorale din fiecare departament.35.44. el este alcatuit din 24 de membri. Intre cele doua organe nu exista nici o deosebire. unde se remarca o intarire a sistemului unicameral. Daca modul de desemnare a celor doua Consilii este acelasi. membrii lor fiind alesi de aceeasi electori. In art. Separatia puterilor a mers mult mai departe. Conform Constitutiei din 1793 ( iacobina).86 ii rezerva dreptul de a aproba sau a respinge rezolutiile Consiliului celor 500. Dispozitiile art. financiara si militara a iacobinilor a generat o serie intreaga de contradictii culminand cu lovitura de stat din Thermidor. Consiliul executiv exercita conducerea si supravegherea administratiei generale.55). Corpul Legislativ « nu poate exercita nici prin el. Durata mandatului pentru Directorat era de cinci ani. Corpul Legislativ fiind unic. nici prin delegati puterea executiva sau judiciara ».

Judecatorilor le este interzis sa se amestece in exercitiul puterii legislative. se precizeaza in art.1. cat si ministrilor care actionau in numele Presedintelui Republicii. numirea si revocarea ministrilor. Ei nu pot sa hotarasca sau sa suspende executia legilor.50. fortele armate. Iar prin art. Constitutia din 4 noiembrie 1848 incredinta puterea executiva Presedintelui Republicii ales pe o perioada de 4 ani (art. Acuzatiile aduse de Corpul Legislativ impotriva propriilor sai membri sau fata de membrii Directoratului executiv sunt judecate de Inalta Curte de Justitie.45). favorabila conlucrarii si unitatii dintre legislativ si executiv. numirea conducatorilor armatei. Consiliul de Stat era prezidat de Vicepresedintele Republicii si era compus dim membrii numiti de Adunarea National ape o durata de 6 ani (art. redactata si publicata de Consiliul celor 500(art.19.1. « Separatia puterilor.Separatia puterilor de stat conform Constitutiei Republicei a II-a In perioada Revolutiei de la 1848. In virtutea art. nici sa citeze in fata tribunalelor administrarii pentru actiuni legate de functiile lor(art. Initiativa legislative apartinea atat deputatilor. El era consultat asupra unor proiecte de legi prezentate de guvern sau din initiativa parlamentara (art. Art.144-147).recrutati din randul Tribunalului de Casatie si din jurati numiti de catre Adunarile Electorale ale Departamentelor. 3. nici de catre puterea executiva ».75). Constitutia anului III exprima o maxima separare a puterilor si era opusa celei girondine si iacobine. Inalta Curte de Justitie nu se forma decat in virtutea unei proclamatii a Corpului Legislativ.75).22 precizeaza ca « functiile judiciare nu pot fi exercitate nici de Corpul Legislativ. se stipula in art. Franta a cunoscut o noua Constitutie.Principiul separaţiei puterii în stat problemele interne si externe.20 puterea legislative era delegate Adunarii Nationale. deleaga puterea executiva unui cetatean care primeste titlul de Presedinte al Republicii ». Ea era compusa din 5 judecatori si 2 acuzatori nationali. Presedintele dobandea importante prerogative ca: 41 . nici dreptul de veto si nu putea retrimite pentru o noua deliberare (art. este prima conditie a unei guvernari libere ». « Poporul francez. Directoratul nu avea initiativa legilor.203). Puterea judecatoreasca a fost incredintata judecatorilor.267).43.

sub denumirea de Napoleon al III-lea. s-a produs lovitura de stat. Erau subordonati presedintelui nu numai ministrii care alcatuiau Guvernul ci si Senatul. de alianta si de comert. Conform art. incheia tratate de pace. fara insa de a le comanda personal. in urma careia Adunarea Legislativa si Consiliul de Stat au fost dizolvate. intocmea regulamente si emitea decrete necesare pentru executarea legilor (art. al Consiliului de Stat.1940). agentii diplomatici. Presedintele Republicii guverna cu ajutorul ministrilor. Trei ani mai tarziu.64 el numea si revoca ministrii. Legislativul nu prea influenta cu nimic executivul. cu exceptia cazurilor ce erau de competenta tribunalelor speciale. care a avut loc în condiţiile desfăşurării războiului franco-prusac (1871.1. cu partciparea juratilor.56). 42 .2. declara razboi.(art.Principiul separaţiei puterii în stat . Prin “senatus-consultus” din 7 noiembrie 1852 a fost proclamat Imperiul.3).dreptul de a negocia si ratifica tratatele.6). iar Ludovic Napoleon Bonaparte devine imparatul francezilor. Alegerile prezidentiale din decembrie 1848 au adus la conducerea statului pe ludovic Napoleon Bonaparte. prefectii.dreptul de a dispune de fortele armate.Consiliul de Stat. cu precizarea ca « nici un tratat nu este definitiv decat dupa ce a fost aprobat de Adunarea Nationala ». Presedintele promulga legile in numele poporului francez (art. . la 2 decembrie 1851. Guvernarea Republicii Franceze era incredintata pe 10 ani lui Ludovic Napoleon Bonaparte. Constitutia acorda executivului puteri discretionare. Adunarea de la Bordeaux a votat 3 legi principale care stau la baza Constituţiei din 1875: Legea de Organizare a Senatului şi a Camerei. terestre si navale. comandantii armatei. La 14 ianuarie 1852 s-a dat Frantei o noua Constitutie. Corpul Legislativ. Puterea judecatoreasca se exercita de catre judecatori numiti de Presedinte. Initiativa legislativa o avea Presedintele. Tot presedintele Republicii comanda fortele armate. 3. procurorii generali si alti functionari superiori.53). Separaţia puterilor de stat în timpul celei de-a III-a Republici Al doilea Imperiu a fost lichidat în urma Revoluţiei din septembrie 1870. al Senatului si al Corpului Legislativ (art.

veghind asupra tronului viitorului rege. Durata mandatului preşedintelui era de 7 ani.2 Puterea executivă În noua Constituţie. reunit în Adunarea Naţională. preşedintele. nu se află Constituţia de la 1875.54. 1959. Preşedintele Republicii nu putea fi destituit ănainte de termen. dar şi preocuparea reprezentanţilor curentelor amintite de a-şi asigura conducerea în noua formă de stat. Paradox prin forma sa. precum şi inviolabilitatea deputaţilor şi senatorilor. Legea cu privire la raporturile dintre Guvern şi Parlament. promulgă legile şi are dreptul de a dizolva Camera Deputaţilor cu avizul Senatului. prin aplicarea ei s-a ajuns în fapt la primatul Parlamentului şi. ea va rămâne în vigoare 65 de ani. 43 . prin condiţiile de aplicare. nu este Constituţia mai paradoxală ca cea a Republicii a III a. monarhist şi republican. Aceste legi exprimau compromisul dintre cele două curente. aşteptând monarhia. La nouvelle constitution et le regime politique de la France. 2 din Legea din 5 februarie 1875). pag. spunea Jean Chatelain. “În toată istoria noastră constituţională. în special. atribuţiile şefului statului asupra responsabilităţii sale şi a miniştrilor săi.Principiul separaţiei puterii în stat Legea de organizare asupra puterilor publice. cu posibilitatea de a fi reales (art.”38 3. dacă autorii săi înţeleseseră să stabilească în Franţa un regim parlamentar echilibrat. în fine. ci 3 legi constituţionale din 24 februarie. Paradox. care să formeze un document coerent. căci. El era penal şi politic iresponsabil. Preşedintele Republicii se alege de către Senat şi Adunarea Deputaţilor. 6 din Constituţie). Republica a fost concepută în 1875 ca soluţie provizorie. Paris. fără revizii fundamentale. ca un fel de regent. al Camerei Deputaţilor. ca să vorbim direct. în afara cazurilor de înaltă trădare (art. Jean Chatelain. împreună cu membrii celor două Camere. Votată contra inimii şi aproape cu titlul de soluţie provizorie. Acceptată de către o Cameră. paradox prin conţinutul său. în majoritate monarhistă ea a stabilit Republica – paradox prin durata sa. 25 februarie şi 16 iulie 1875. Constituţia acordă o largă competenţă Preşedintelui: 38 are iniţiativa legilor.

care îi citea mesajul. Criticat de presa radical-socialistă pentru intervenţiile sale în luptele directe dintre partide. se întruneau sub preşdinţia Preşedintelui Consiliului de Miniştri. Puterea executivănu este reprezentată de preşedintele iresponsabil. ci de miniştrii săi. Preşedintele Republicii promulgă legile în luna care urmează de la transmiterea lor de către Guvern. putând cere Parlamentului să reia dezbaterile asupra unui proiect de lege. Un exemplu tipic de amestec al preşedintelui în activitatea Guvernului o întâlnim în timpul Preşedintelui Millerand. Constituţia de la 1875 a creat incompatibilitatea între mandatul de deputat/senator şi funcţia de Preşedinte. Miniştrii erau răspunzători nu numai de actele contrasemnate. numiţi şi revocaţi de către Preşedinte. care delimita riguros neimplicarea Preşedintelui în activitatea guvernamentală. Preşedintele nu avea dreptul de a ţine discursuri în Cameră sau Senat. Puterea legislativă a fost încredinţată celor două Adunări: Camera Deputaţilor şi Senatul. Preşedintelui Republicii îi este interzis să se amestece în activitatea guvernamentală. Miniştrii. Millerand s-a văzut constrâns să demisioneze. Preşedintele avea dreptul să declare starea de asediu. El nu a ezitat să declare în 1923 că va uza de toate mijloacele de a combate legea electorală. Avea dreptul de veto suspensiv pe timp de o lună. Conform Constituţiei de la 1875. 44 . În cazul în care Parlamentul nu era în sesiune. iar atunci când dorea să se adreseze Parlamentului o făcea prin intermediul unui minister. Preşedintele este obligat să promulge legea în termen de o lună de la al doilea vot al parlamentului sau în termen de trei zile pentru legile urgente. îşi exercită controlul asupra armatei.Principiul separaţiei puterii în stat are dreptul de a negocia şi a ractifica tratatele şi a le aduce la cunoştinţa Camerelor. numeşte şi revocă funcţionarii civili şi militari. Dacă proiectul de lege a fost votat a doua oară de către Parlament. Preşedintele supraveghează executarea legilor. care răspunde pentru activitatea sa în faţa Parlamentului. dar şi de discursurile şi mesajele Preşedintelui. Adevărata putere executivă aparţine Cabinetului. în urma avizului Consiliului de Miniştri.

dar a inclus în preambulul său articolul 16 din “Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului” din 1789: “Orice societate în care garanţia drepturilor nu este asigurată. Guvernul a evoluat către o cvasidictatură. Adunarea Naţională era aleasă pe perioadă de cinci ani. unde proiectele de legi erau depuse mai întâi la biroul Camerei. Prin legea din 9 decembrie 1874. cu excepţia probelemelor financiar bugetare.” Puterea legislativă era compusă din două Adunări: ADUNAREA NAŢIONALĂ şi CONSILIUL REPUBLICII. Iniţiativa legislativă aparţine Parlamentului şi Preşedintelui Consiliului de Miniştri (titlul II. aleşi pe viaţa de Adunarea Naţională. În felul acesta rolul Primului Ministru a crescut considerabil. Către sfârşitul celei de a treia Republici. aceasta trebuia să fie voatată în termeni identici de cele două Camere ale Parlamentului. puterile Parlamentului diminuîndu-se în favoarea Cabinetului.5). urmînd ca la viitoarele alegeri senatorii să devină electivi pe o durată de 9 ani.2.1. care avea un rol mai mult consultativ. guvernarea sa. Separaţia puterilor în organizarea de stat în timpul celei de a-IV-a Republici Constituţia din 27 octombrie 1946 nu a prevăzut în mod expres principiul srparaţiei puterilor. art. iar Consiliul Republicii pe o perioadă de trei ani. Republica a-IV-a a înlocuit Senatul cu Consiliul Republicii. 3.Principiul separaţiei puterii în stat Deputaţii pentru cameră erau aleşi pentru o durată de 4 ani. instituţia celor 75 de senatori a fost suprimată. Pentru a putea fi promulgată legea. La fiecare 3 ani se reînoia 1/3 din numărul lor. iar dintre senatori 75 erau inamovibili. Constituţia acorda Senatului dreptul de a se constitui în Curte de Justiţie pentru judecarea cauzelor privitoare la siguranţa statului. Iniţiativa legilor aparţinea Preşedintelui Republicii şi membrilor Parlamentului. nici separaţia puterilor determinată nu are Constituţie. Competenţa Senatului era aceeaşi cu a Camerei Deputaţilor. realizându-se pe baza decretelor legi. 45 .

după consultările prealabile cu partidele politice şi confirmările Parlamentului. 46 . se impune voinţa acestuia din urmă. În noua Constituţie. Art. 29 din Constituţie stipulează că Preşedintele Republcii este ales de Parlament pe o perioadă de 7 ani şi nu poate fi reales decât o singură dată. investeşte pe Preşedintele Consiliului. Puterea executivă este reprezentată de către preşedintele Republicii şi Guvern. Preşedintele Republicii promulgă legile în termen de 30 de zile de la data votării lor de către Parlament. prezidează Consiliul Superior al Magistraturii.41). prezidează Înaltul Consiliul al Uniunii Franceze. Preşedintele Adunării devine cu noua Constituţie unul dintre personajele cele mai importante a Republicii. poate obilga Cabinetul să demisioneze în mod colectiv. ratifică şi denunţă tratatele internaţionale. După expirarea celor 100 de zile de la adoptare textului de lege de către Adunarea Naţională.Principiul separaţiei puterii în stat Articolul 13 din Constituţie precizează că Aunarea singură votează legile şi desfiinţează practica guvernării pe baza de decrete legi. Consiliul Republicii acea atribuţii mult mai restrânse faţă de Adunare în condiţiile care un proiect de lege era respins de către Consiliul Republicii şi remis spre dezbatere şi aprobatere Adunării Naţionale. Art. Prerogativele Adunării Naţionale sunt: examinează şi votează bugetul. precizând că la începutul fiecărei legislaturi acesta este desemnat de către Preşedintele Republicii. El asigură interimatul Preşedintelui Repulicii în cazul în care locul acestuia rămâne vacant prin deces. demisie ori altă împrejurare (art. Consiliul de Miniştri este format din Preşedintele acestuia şi miniştri. prezidează Comitetul Constituţional. participă la alegerea preşedintelui Republicii. prezidează Consiliul Superior al Apărării. Preşedintele are următoarele prerogative: prezidează Consiliul de Miniştri. 45 din Constituţie reglementează procedura de numire a Preşedintelui de Consiliu. controlează activitatea Guvernului.

asigură executarea legilor. Proiectul de lege eleborat de Guvern trebuia să cuprindă următoarele principii: sufragiul universal este sursa puterii. iar dacă locul de Preşedinte al Consiliului de Miniştri rămânea vacant prin deces. la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. ea este reglementată de art. 47 din Constituţie: elaborează programul de guvernare. Numirea magistraţiolr se face de către Preşedintele Republicii. 3.3 Puterea judecătorească Constituţia din 1946 recunoaşte puterea judecătorească ca fiind o putere independentă. Consiliul Superior al Magistraturii. Cât priveşte competenţa Consiliului de Miniştri. urmând ca aceasta să fie aprobată printr-un referendum în afara Parlamentului. Consiliul de Miniştri însărcina pe unul dintre membrii săi să exercite în mod provizoriu această funcţie. Pentru prima dată inamovibilitatea magistraturii este ridicată la rangul de principiu constituţional.1. separând-o astfel de puterea executivă. dispune de iniţiativă legislativă. asigură conducerea forţelor armate. Separaţia puterilor în organizarea de stat a Franţei în timpul Republicii a V-a Criza politică agravată şi de războiul Franţei împotriva Algeriei a determinat Adunarea Naţională a Franţei să aducă la 1 iunie 1958 în fruntea Guvernului pe generalul DeGaulle.Principiul separaţiei puterii în stat Preşedintele Consiliului de miniştri şi miniştrii aleşi sunt numiţi prin Decret Prezidenţial. demisie sau orice alt motiv. 47 . compus din 14 membrii. Adunarea Naţională a împuternicit Guvernul să elaboreze proiectul noii Constituţii. contrasemnează actele Preşedintelui Republicii. iar ca Vicepreşedinte pe Ministrul de Justiţie.3. 3. În sfârşit Preşedintele Consiliului de Miniştri putea delega puterile sale unui ministru. are ca Preşedinte pe Preşedintele Republicii.

În conformitate cu art. Art. Puterea executivă Preşedintele veghează la respectarea Constituţiei. Preşedintele Republicii numeşte pe primul Ministru.Principiul separaţiei puterii în stat din sufragiul universal sau din instanţele alese prin el.8 din Constituţie. legislative.13). op.3. pag. Constituţia acordă Preşedintelui dreptul de a dizolva Adunarea Naţională. 16 a stabilit un regim special “de stare de criză” sau. În favoarea independenţei puterilor statului s-a pronunţat şi generalul DeGaulle în discursurile sale din 16 iunie 1946: “Toate principiile şi experienţele cer ca puterile statului. executive şi judecătoreşti. membrii ai Parlamentului.Hauriou. Guvernul trebuie să fie responsabil în faţa Parlamentului.citat.. fără aprobarea Parlamentului. cum spunea A. (art. Art. “a acordat Preşedintelui posibilitatea de a exercita o dictatură temporară în perioadă de urgenţă” 39 39 Andre Hauriou. numeşte şi schimbă la propunerea primului ministru pe membrii guvernului. Autoritatea judecătorească trebuie să rămână independentă pentru a asigura respectul libertăţilor esenţiale definite şi prin “Declaraţia Drepturilor Omului”. Preşedintele poate evita Parlamentul în activitatea legislativă prin supunerea proiectului de lege referendumului la propunerea guvernului sau a celor două Camere. ai Consiliilor Generale şi ai Adunărilor Teritoriale. 19. Constituţia consacră principiul iresponsabilităţii Preşedintelui în virtutea căruia el nu poate fi tras la răspundere pe cale politică pentru acţiunile sale. alcătuit din deputaţi.2. 12 completat cu art. să fie net separate şi puternic echilibrate”. 3. prin sufragiul universal.700 48 . este garantul independenţei naţionale şi a integrităţii teritoriului. Art. precizează că Preşedintele Republicii. Prin legea din 6 noiembrie 1962 s-a stabilit că preşedintele este ales de un Corp electoral special. derivau puterea legislativă şi executivă. poate pronunţa dizolvarea Adunării Naţionale. după consultarea Primului Ministru şi a preşedinţilor adunărilor. 6 din Constituţie prevede că Preşedintele Republicii este ales pe o perioadă de 7 ani. puterea legislativă şi executivă trebuie să fie separate.

care nu pot obliga pe Preşedintele Republicii.Principiul separaţiei puterii în stat Formularea art. Conform art.56 din Constituţie. Constituţia a stabilit că Preşedintele Republicii nu poate să numească miniştrii şi să pună capăt activităţii lor decît la propunerea primului-ministru. Dispune de forţa armată. Din cei 9 membri numiţi de Consiliul Constituţional. Este responsabil în faţa Parlamentului. Preşedintele Republicii prezidează şedinţele Consiliului de Miniştrii. Guvernul Art. Preşedintele Republicii trebuia să îndeplinească două condiţii: independenţa naţiunii să fie ameninţată.13 acordă Preşedintelui Republicii dreptul de a semna ordonanţele şi decretele deliberate de Consiliul de Miniştrii. Consilliului Superior al Magistraturii şi ale Comitetelor cu caracter temporar.16 are la bază ideile generalului DeGaulle – de întărire a puterii executive. pe preşedinţii adunărilor şi Consiliul Constituţional. Mesajul Preşedintelui conţine cele mai importante probleme de politică internă şi externă. fără a da loc la dezbateri. Aceste consultări îmbracă mai mult forma unor avize. 20 din Constituţia de la 1958 precizează că: Guvernul determină şi conduce politica naţiunii. funcţionarea regulată a puterilor să fie întreruptă. 49 . 3 sunt numiţi de Preşedintele republicii iar ceilalţi 6 fiind aleşi astfel: 3 de către Preşedintele Adunării Naţionale şi 3 de către Preşedintele Senatului. Preşedintele Republiciitrebuia să consulte oficuial pe primul-ministru. Preşedintele Republicii desemnează şi pe Preşedintele Consiliului Constituţional. Preşedintele comunică cu Adunarea Parlamentului prin mesaje prezidenţiale. El trimite mesajul său adunărilor pentru a fi citit. Consiliile şi Comitetele Superioare ale apărării naţionale. Art. Pentru a uza de prerogativele art. În sfârşit.16. Preşedintele Republicii îşi exercită o anumită influenţă asupra Curţii Constituţionale.

4. În al doilea stadiu de examinare preliminară în comisii. care iau în mod tradiţional numele de “prpuneri de legi”. Ele nu pot să trateze decât probleme care sunt enumerate în articolul 34 din Constituţie. este rezervat activităţii Parlamentului. Procedura discutării proiectelor de legi începe prin trimiterea acestora Comisiilor permanente ale Parlamentului. primul-ministru poate să suplinească pe Preşedintele Republicii. El singur angajează responsabilitatea Guvernului în faţa Parlamentului în legătură cu un program de politică generală.3 Competenţa guvernului Activitatea Guvernului este condusă de primul. Consiliul de Miniştrii reuneşte pe toţi membrii guvernului sub preşedenţia şefului de stat. Aceste consilii sunt prezidate fie de primul ministru fie de şeful statului.ministru. are dreptul de iniţiativă legislativă şi dreptul de a emite regulamente. Iniţiativa legislativă aparţine.3. 3. deopotrivă. Puterea legislativă Titlul V al Constituţiei de la 1958. Consiliul de Cabinet se reduce la pregătirea problemelor ce urmează a fi discutate şi a hotărârilor ce trebuie să fie luate de către Consiliul de Miniştrii.34. precum şi de membrii Adunării naţionale. Guvernului şi membrilor Parlamentului. Guvernul 50 . Consiliul de Cabinet şi Consiliile Interministeriale. Din reglementările constituţionale trebuie reţinută distincţiaa dintre Consiliul de Miniştrii. sunt depuse de către membrii Senatului. Primulministru poate sesiza Consiliul Constituţional atunci când consideră că o lege votată de Parlament nu este conformă cu Constituţia. în virtutea unei delegaţii exprese. este responsabil de apărarea naţională.3. În mod excepşional. Iniţiativele Parlamentare. Consiliile Interministeriale reunesc miniştrii interesaţi în reglementarea unor probleme anume determinate. art.Principiul separaţiei puterii în stat Constituţia de la 1958 a creat incompatibilitatea între funcţia guvernamentală şi mandatul de parlamentar. cerând în acest scop Senatului aprobarea de rigoare. 3. El asigură executarea legilor.

Titlurile 8 şi 9 din Constituţie stabilesc normele fundamentale cu privire la competenţa şi organizarea Consiliului Superior al Magistraturii şi a Înaltei Curţi de Justiţie. În Franţa există o pluralitate de organe de judecată: Înalta Curte de Justiţie.3. puterea judiciară nu cuprinde decât jurisdicţiile plasate sub controlul Curţii de Casaţie. competentă în privinţa Preşedintelui Republicii şi a membrilor Guvernului. Consiliul Constituţional. ci unei comisii adhoc (art.43). Consiliile de conciliere a conflictelor de muncă. de a o statua în mod definitiv. În sens strict. Teribunalele Administrative. Tribunalele Militare. care judecă înalta autoritate a Consiliului de Stat. Guvernul poate. dar nu a fost adoptat de către două camere.Principiul separaţiei puterii în stat poate cere examinarea proiectelor de legi nu numai în Comisiile permanente. figurează jurisdicţii specializate ca: Juriul în materie criminală. Tribunalele de Comerţ.5. din partea Adunării Naţionale şi a Senatului. litigiile dintre particulari şi administraţiile publice. Guvernul poate să provoace reunirea unei comisii mixte. să ceară primei. cele două Camere nu au căzut de acord. dupoă o nouă lectură. Dacă după două lecturi ale textului în dezbateri. 3. Prin acestea. egal în importanţă cu Guvernul şi Parlamentul. Curtea de conturi. judecă regularitatea conturilor publice. Puterea Judecătorească Magistratura sau ansamblul organelor cărora le aparţine puterea de a judeca nu a fost considerată în Franţa ca formând un corp autonom. Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii se limitează la: prezentarea de propuneri pentru numirea judecătorilor Curţii de Casaţie şi al primului Preşedinte al Curţii de 51 . În ipoteza în care nu s-a relizat compromisul de cître comisie sau a fost realizat. care judecă constituţionalitatea legilor parlamentare.

nu numai politic ci şi penal. trei de către Preşedintele Adunprii Naţionale şi trei de către Preşedintele Senatului. Înalta Curte de Justiţie este alcătuită dintr-un număr egal de membrii aleşi de către fiecare din cele două Camere ale Parlamentului. Membrii Curţii îşi aleg Preşedintele şi pe cei doi Vicepreşedinţi. El este alcătuit din 9 membrii desemnaţi pe o perioadă de 9 ani. poate fi pus sub acuzare înaintea Înaltei Curţi de Justiţie numai în caz de înaltă trădare. câte 12 membrii titulari şi câte 6 supleanţi pe toată durata legislaturii. Înalta Curte de Justiţie are în competenţa sa judecarea Preşedintelui Republicii. SEPARAŢIA PUTERILOR ÎN FRANŢA 52 .Principiul separaţiei puterii în stat Apel. Preşedintele Republicii are dreptul de a desemna pe Preşedintele Consiliului Constituţional. precum şi a cetăţenilor simpli pentru crime excepţionale contra securităţii statului când sunt complici cu unii membrii ai Guvernului. Controlul constituţionalităţii legilor este încredinţat Consiliului Constituţional. Preşedintele Republicii. pentru crime comise în exerciţiul funcţiunilor. a membrilor Guvernului. pentru celelalte numiri el emite un singur aviz cu privire la numirile făcute de Ministrul Justiţiei. Trei membrii sunt desemnaţi de Preşedintele Republicii. fiind iresponsabil.

Se poate adăuga ca o a patra putere. Înalta curte de Justiţie judecă: 1. de ordonanţe sau de decrete ţi asupra problemelor economice şi sociale care îi sunt supuse atenţiei. Reprezentanţii cetăţenilor Înfăptuiesc justiţia şi care le-au ales. 2. votează asigură respectarea legile şi controlează ei. avizul său asupra proiectelor de legi. Puterea legislativă Parlament Adunarea Naţională + Senat Puterea judiciară Magistraţii Independenţa lor este garantată de către Preşedinte. Marele instituţii Consiliul Constituţional Controlează conformitatea legilor cu Constituţia şi rezolvă conflictele electorale. această putere este direct legată de ministerele cărora bfiecare administraţie le este subordonată. ajutat de Înaltul Consiliu al Magistraturii. funcţionarii locali depimd de cei aleşi pe plan local şi exercită funcţiunile lor în cadrul colectivităţilor locale. De altfel. Preşedintele Republicii în caz de înaltă trădare. Consiliul de Stat este investit cu o dublă misiune: 1. Curtea de Conturi controlează conturile publice. executivul. “puterea administrativă” criticată deseori de cetăţeni pentru ammploarea excesivă. Consiliul economic şi social dă la cererea guvernului.Principiul separaţiei puterii în stat Puterea executivă Preşedintele Republicii + Guvernul Primul ministru Miniştrii Aplică politica naţională şi execută legile votate de adunările legislative. membrii Guvernului şi complicii lor dacă comit crime sau delicte în exerciţiul funcţiunilor lor. de a rezolva conflictele administraţiei care opun cetăţeanul statului 2. de a consilia Guvernul în materie de legi. În fapt. 53 . precum şi serviciile administraţiei şi ale sectorului public.

cum ar fi de pildă puterea executivă. Tăsături caracteristice. În multe state. sau în anumite etape de dezvoltare socială unele din puterile pe care statul le exercită prin anumite organe ale sale pot căpăta o oarecare prioritate. fără nici o zonă de contact. de conlucrare. corelaţia dintre cele trei puteri se realizează în forme şi modalităţi diferite atât pe planul organizării organelor care realizează aceste puteri. în funcţie de necesităţile funcţionării sistemelor politice. în altele republica parlamentară. chiar dacă şi ei sunt aleşi de către popor. prin intermediul unor reprezentanţi. Principiul separaţiei puterilor. 1. dar aceasta nu duce la anihilarea celorlalte. sau în anumite etape de dezvoltare socială unele din puterile pe care statul le exercită prin anumite organe ale sale pot căpăta o oarecare prioritate. în forma de guvernământ a unor state este întâlnită republica prezidenţială. Diviziunea tripartită a puterii statale nu trebuie să fie înţeleasă în mod rigid în sensul că fiecare putere este ruptă în mod total de celelalte două. republica prezidenţială sau aşa zisul regim de adunare. executivă şi judecătorească. În multe state. în multe state contemporane.Principiul separaţiei puterii în stat CAPITOLUL III Formele de guvernământ prin care se realizează principiul separaţiei puterilor în stat. Republica prezidenţială 54 . cât şi al activităţii acestora. îşi întemeiază modalităţile diferite de organizare a structurilor statale şi pe sursa formării acestora. în legislativă. alegerea unor organe de stat de către acesta le conferă o legitimitate aparte în raport cu cele a căror alcatuire se realizează indirect. că între ele există o tottală independenţă şi subordonare. cum ar fi de pildă puterea executivă. de colaborare. dar aceasta nu duce la anihilarea celorlalte. dezvoltate. Prin însuţi faptul că puterea aparţine poporului. În prezent. în funcţie de necesităţile funcţionării sistemelor politice. Tocmai de aceea.

Principiul separaţiei puterii în stat Forma de guvernământ în care două din puteri posedă o legitimare practic egală. neavând un Prim. Îm acest fel. ca reprezentant al puterii executive. a puterilor. 55 . cele mai multe din statele Americii Latine.U. acesta fiind rezervat exclusiv deputaţilor. de pildă. alegerea preţedintelui făcându-se prin vot direct. nici Congresul nu-l poate demite pe Preşedinte.miniştrii nu sunt aleşi de Parlament. este republica prezidenţială al cărei prototip îl constituie organizarea şi practica constituţională a S. iar prevederile constituţionale stabilesc că o persoană nu poate fi aleasă ca preşedinte a republicii decât de două ori. considerată drept accentuată. din acelaşi motiv.A. Mandatul prezidenţail este de 4 ani. cât şi parlamentul prin care se înfăptuieşte puterea legislativă.U. Acesta este unul din elementele fundamentale ce caracterizează separaţia.ministru al Guvernului – deoarece şeful executivului este preşedintele republicii . atât Parlamentul cât şi Preşedintele deţin de fapt. prin vot universal.A. pentru că desemnarea lor în vbederea exercitării funcţiilor ce le revin provine direct din partea poporului. În S. aleg pe preşedinte dintre candidaţii propuşi de partidele politice. astfel: senatorii. iar membrii Camerei Reprezentanţilor pentru 2 ani. În cele mai multe state latino americane s-a renunţat la acest procedeu. nici preşedintele nu poate dizolva Congresul.A. ulterior. în statele de tipul republicii prezidenţiale. aceeaşi sursă de putere. dar în acelaşi timp sunt dependente una faţă de cealaltă. Astfel S. în schimb confirmarea numirii lor de către preşedinte necesită încuviinţarea principalei Camere a Congresului – Senatul. în ansamblul lor. au fost astfel organizate încât fiecare din cele trei puteri acţionează autonom. pe o perioadă de 6 ani.. O altă modalitate prin care se împiedică accesul executivului în activitatea legislativului o reprezintă privarea lui şi a miniştrilor săi de dreptul de iniţiativă legislativă . de asemenea. sunt desemnaţi de către cetăţenii din fiecare stat federal un număr de electori care.. Deputaţii din cele 2 Camere lae Congresului sunt aleşi prin vot universal direct. Modalităţi asemănătoare de organizare a exercitării puterii au. odată cu alegerile pentru Cameră reînnoindu-se şi mandatul a 1/3 din senatori. într-o primă etapă a alegerii preşedintelui. în două tururi de scrutin.U. Ea se exprimă şi în alte modalităţi şi relaţii care. sunt aleşi de către popor. În această formă de guvernământ preşedintele republicii.

păstrează totuşi importante prerogrative. judecătorii acesteia pot fi puşi sub acuzare de către Senat la fel ca orice alţi funcţionari de stat. nici Preşedintele nu au vreun drept de amestec în activitatea Curţii Supreme. trebuie să demisioneze. inclusiv a preşedintului ţării. Orgnul executiv esenţial este însă Guvernul. decât având încrederea 56 . între care Germania. infiiţate pentru fiecare caz în parte şi prin procedura de punere sub acuzare a oricărui funcţionar de stat. Italia. Unicul organ ales de popor prin vot direct este Parlamentul. Prin intermediul lui se realizezază o strânsă colaborare între executiv şi legislativ.U. Belgia. 2.Principiul separaţiei puterii în stat La rândul său.Canada. Nici Congresul. Preşedintele republicii parlamentare poate emite acte obligatorii numai contrasemnate de un membru al guvernului. Olanda. iar dintre acestea un rol de mare însemnătate revine Curţii Supreme a S. care deţine un rol prioritar faţă de executiv – care emanaţie a organului legislativ. de multe ori de Primul-ministru. Suedia. Spania precum şi Japonia). regimul parlamentar al acestor state se caracterizeză printr-o separaţie atenuată a celor trei puteri.A. compusă din 9 judecători inamovibli. ca organ de exercitare a puterii legislative. Parlamentul. Danemarca. Spre deosebire de republica prezidenţială. Puterea judecătorească este înfăptuită de tribunale. responsabil în faţa Parlamentului fiind doar cel din urmă.Republica parlamentară A doua categoie de regimuri politice întemeiate pe principiul separaţiei puterilor cuprinde marea majoritate a statelor moderne şi anume . care înlesneşte colaborarea lor reciprocă.republicile parlamentare. Regimul parlamentar poseda un executiv care este compus din două organe: şeful statului şi Guvernul. numiţi pe viaţă de către Preşedinte şi confirmaţi de către Senat.În cazuri grave. El nu poate acţiona parlamentului şi îndată ce o pierde. dar aceste trăsături ale exercitării celor trei puteri se regăsesc şi la cele mai multe monarhii occidentale Marea Britanie. Congresul exercită funcţia de control asupra executivului prin comisiile speciale de anchetă..

ca şi în republica prezidenţială. regimul politic caracterizindu-se prin colaborarea între puteri. înainte de expirarea duratei legale a fucţiei ce îndeplinesc. mutaţi sau pensionaţi împotriva voinţei lor. rolul şi funţiile Preşedintelui în republica semi-prezidenţială îi conferă o poziţie superioară în relaţiile sale cu Guvernul. Italia etc. Pe de altă parte. ca în Constituţia franceză actuală. Putera legislativă în statele cu regim parlamentar este exercitată de Adunări bicamerale Marea Britanie.care îi poate determina să demisioneze prin mijlocirea votului de neîncredere. A doua componentă a executivului semi-prezidenţial o constituie Guvernul. pentru activitatea proprie. pentru activitatea acestuia. Prtugalia. prin vot direct de către corpul electoral. faţă de Preşedintele republicii parlamentare. Ei nu pot fi revocaţi.Principiul separaţiei puterii în stat Miniştrii sunt responsabili în faţa organului legislativ atât personal. Grecia. În legătură cu puterea judecătorească. în regim de separaţie a puterilor. Spania. Republica semi-prezidenţială O formă mixtă de înfăptuire a principiului caracteristici aparte. în care organizarea exercitării prerogativelorstatului are unele 57 . în frunte cu primul-ministru . cât şi colectiv. Irlanda ). Exercitarea puterii legislative este încredinţată Parlamentului. la rândul său. Aşadar. constituţiile ţărilor de tip parlamentar consfinţesc faptul că judecătorii sunt inamovibili şi se supun numai constituţiei şi legilor ţării. Asfel . deci nu de către Parlament. ca în orce republică parlamentară miniştrii sunt responsabili în faţa Parlamenturlui . Danemarca. alături de ceilalţi membrii din guvern. în două tururi de scrutin Franţa. Controlul executivului este mai mult diminuat faţă de republicile prezidenţiale. Austria. separaţiei puterilor o constituie republica semi-prezidenţială. Puţine sunt Constituţiile în care să fie consfinţită cu atâta claritate dominarea Parlamentului de către puterea executivă în ce priveşte desfăşurarea activităţii legislative. care răspunde de activitatea Guvernului şi asigură executarea legilor. ale căror atribuţii principale sunt de ordin legislativ. preşedintele este ales. Preşedintele poate dizolva Parlamentul. 3. suspendaţi. sau monocamerale Suedia.

care nu au favorizat utilizarea frecventa a acestor mijloace de control. ales pe 6 ani de către cele două Camere ale Parlamentului. in care „ modurille de exercitare a puterii de stat „ mai precis regimurile politice si constitutionale . declară război.ni s-ar putea reprosa . Preşedintele Republicii. Guvernul este subordonat Adunării care conform Constituţiei. Dintre mambrii Guvernului este ales. Instanţa supremă a Elveţiei este Tribunalul Federal. 42 Ibidem. în şedinţă comună. iar puterea executivă. între altele şi conflictele de competenţă între autorităţile federale şi cele cantonale. sunt clarificate in lumina felului in care sau realizat cerintele principiului separatiei puterilor in stat.42 58 . – principiu care in conceptia noastra actioneaza in mod obiectiv in societatile moderne. Din punct de vedere juridic. 4. prin rotaţie pentru un an. Puterea legislativă este exercitată de un parlament bicameral. El are competenţa de a judeca. de un Givern (Consiliul Federal). ambele alese pe patru ani. exercită autoritatea supremă în stat. Cât priveşte controlul asupra Guvernului . alege pe membrii Înaltei de Justiţie. Regimul de adunare O ultimă modalitate de realizare a principiului separaţiei puterilor o constituie aşa zisul regim de adunare. desemnat de Parlament pe aceeaşi perioadă.42 5. care este caracteristic Elveţiei. Regimul politic marxist Privind structura acestui capitol . etc. precum şi reclamaţiile privind încălcarea drepturilor constituţionale ale cetăţenilor.Principiul separaţiei puterii în stat Parlamentul ratifică tratatele internaţionale încheiate de şeful statului. cele dintre cantoane. pag. este de menţionat faptul că înfiinţarea unor comisii parlamentare de anchetă este supusă unor norme prohibitive. compus din Consiliul Naţional şi Consiliul Statelor. includerea in cadrul acestei analize a sistemului politic marxist. dezbate moţiunile de cenzură.

carora li se vor alatura ulterior si altele. partajarea competentelor statului tot s-a facut. organe ale puterii de stat. in ansamblul lui. Chiar in statul socialist.care contribuie la realizarea functiilor statului. fiecare categorie de organe avand bine precizata sfera sa de activitate si pozitia fata de celelalte. in stadiul in care nu mai sunt ” clase exploatatoare ” puterea este tot unica – ea apartinind poporului – si indivizibila – deci. organe executive sau ale administratiei de stat. puterea de stst are caracter unitar si deci ea nu poate fi impartita .Principiul separaţiei puterii în stat Reprosul s-ar referi la faptul ca acest sistem se bazeaza pe o doctrina care neaga orice valoare principiului separatiei puterilor in stat. logic. executiva. Conceptia lui Marx si Engles precizeaza ca daca la conducere se afla o singura clasa . 59 . nu mai vorbim de categorii fundamentale de activitati – legislativa . precum cele numite la noi ”organe cu dubla natura – de partid si de stat ”. procuratura Sunt categoriile ”clasice ” de organe . judecatoreasca si de asigurare a legalitatii – carora le corespund patru ramuri fundamentale de organe. organe judecatoresti . chiar daca s-a negat principiul separatiei puterilor in stat. dar si ale sistemului politic. De altfel.

Cele trei puteri publice: legislativă. etc. „puterea legislativă se exercită colectiv de către rege şi Reprezentanţa Naţională.Principiul separaţiei puterii în stat CAPITOLUL IV Separatia puterilor in istoria constitutionalismului romanesc 1. dar. Orice lege cerea acordul de voinţă al tutror celor trei ramuri ale puterii legiuitoare. principiul separatiei puterilor in stat. în acelaşi timp admitea şi principiul delegaţiunii. principiul inviolabilităţii şi neresponsabilităţii monarhului. conform titlului III. Despre acest act. deoarece Senatul care era prevazut de Statut nu a fost convocat. Puterea legiuitoare 60 . principiul responsabilitatii ministrilor. Constituţia de la 1866 admitea principiul suveranităţii naţionale. art. 31. principiul monarhiei ereditare. potrivit principiului separaţiei puterilor în stat.Dinecsu. principul guvernarii reprezentative. Separatia puterilor in stat in Constitutia din 1866 Proiectul de constitutie a fost elaborat de Consiliul de Stat . ea n-are nici o legatura cu trecutul nostru propriu si nu rerprezinta nici o elaborare particulara noua”. Organizarea puterii în stat se realizează prin această constituţie. care se împărţea în două: Senatul Adunarea Deputaţilor. executivă şi judecătorească „emană de la naţiune. care nu le poate exercita decît numai prin delegaţiune”. 32. Sunt consacrate principiile suveranitatii nationale. asa cum preciza C. Nicolae Iorga spunea: ”Constitutia de la 1866 este izvorita dintr-o simpla opera de traducere a unei constitutii apusene. formulat de Jean Jack Rousseau. Puterea legiuitoare se exercită colectiv de către cele trei ramuri ale puterii legiuitoare. Pentru intiia oara tara si-a dat propia sa Constitutie . al reprezentării. formulat de Montesquieu.A fost votat la 29 iunie in Adunarea Deputatilor { care forma Adunarea Constituanta}. de Consiliul de Ministrii cu mesajul locotenentei domnesti din 1 mai 1866. Conform art.

dreptul de iniţiativă al Senatului era mult mai restrâns decât al Adunării Deputaţilor. dreptul de iniţiativă legiuslativă al Senatului era egal cu cel al Adunării Deputaţilor. Guvernul era ţinut să supună pentru dezbatere şi aprobare proiecte. deoarece ea nu 44 45 Ion Deleanu.33 din Constituţie. De aceea. promulgă şi aplică legile. spunea Nicolae Iorga “s-a făcut fără participarea factorului politic care era Mihail Kogălniceanu. precum şi dreptul de a refuza sancţionarea sa. că „orice lege relativă la veniturile şi cheltuielile statului. vol. profesorul Dumitrie Gusti se ridica împotriva ideei “împrumutului” Constituţiei. după modelul Constituţiei belgiene de la 183145. În toate celelalte materii. legilor votate de reprezentanţa naţională.”46. Elaborată deci. 33 din Constituţia de la 1866 a fost copiat întocmai după art. belgiană şi apoi română.Adunarea Deputaţilor. dar nu admite un drept de veto absolut. 27 din Constituţia Belgiei. dar obârşia lui trebuie căutată în dreptul constituţional englez. O procedură asemănătoare era folosită şi în cazul legilor care fixau contingentul armatei. În acest caz însă. se poate uşor că art. sancţiunea va fi dată. dă dreptul pe care îl avea şeful statului de a da sau a refuza sancţiunea sa.” După Constituţia din 1866. Adunarea Deputaţilor era singura îndreptăţită să voteze bugetul general al statului. Senatul nu putea propune proiecte de legi cu privire la crearea sau desfiinţarea de impozite. sau va dizolva Adunarea. dreptul Parlamentului era îngrădit în materie de legiferare. legea se va prezenta din nou Adunării în sesiunea viitoare.Principiul separaţiei puterii în stat se exercită colectiv de către cele trei ramuri . singurul în legătură cu dezvoltarea noastră constituţională din trecut. El spunea. ci un drept de veto suspensiv. cu restricţia. la împrumuturi sau deschiderea de credite. Domnul sau va sancţiona legea. Dacă Adunarea va stărui în votul său. Capul Statului . Constituţia de la 1866 a recunoscut Capului Statului dreptul de a sancţiona şi promulga legile. Constituţia de la 1866 a fost apreciată ca o „haină mult prea largă pentru cel ce trebuie s-o îmbrace. La rândul său. prevăzută la art.44 În sistemul Constituţiei de la 1866. mai întâi Adunării Deputaţilor şi apoi Senatului. în acest sens: “O Constituţie nu poate fi împrumutată şi nici 61 . El poate refuza sancţionarea sa. de unde a trecut în Constituţia franceză.” 46 Considerând că forma statului este întotdeauna produsul unei epoci istorice. sau la contingentul armatei trebuie să fie votată mai întâi de Adunarea Deputaţilor”.. Drept Constituţional şi instituţii politice.II. Senatul. Adunarea cea nouă persistând. „Domnul sancţionează. 1990 constituţia de la 1866. Această practică a fost preluată din Constituţia engleză şi trecută în mai toate constituţiile moderne. Adunarea Deputaţilor avea prioritate faţă de Senat în privinţa elaborării legilor de finanţe.

Principiul separaţiei puterii în stat corespundea nivelului de dezvoltare politică şi socială a României.1 Puterea executivă În Constituţia de la 1866. puterea executivă era încredinţată regelui.47 Sub imperiul Constituţiei de la 1866. ea riscă să rămână fără aplicaţie . Mai mult. ea aparţinînd regelui şi numai el o putea exercita. de la data morţii regelui şi până la data depunerii jurământului de către Consiliul de Miniştrii. conform art. nici un act al regelui nu avea tărie dacă nu era consemnat de un ministru.92. Prin urmare. nu poate fi opera unui legislator inspirat. regele exercită puterea executivă şi participă la exercitarea puterii legislative . Paul Negulescu arată că. unii conteporani mai mult sau mai puţin conştienţi de deosebirea stadiului de dezvoltare socială din România faţă de cea din Belgia de la mijlocul secolului trecut.32. prezenţa a cel puţin a unui ministru este necesară. regele lăsa ceea ce Constantin Dissescu numea – cooperaţia regală. prin art. Bucureşti. au acceptat ideea necesităţii unei astfel de constituţii. Din textul art. constituţia recunoaşte puterii executive acest drept de iniţiativă a legilor ca şi Adunării Deputaţilor şi Senatului. care prin aceasta chiar devine răspunzător de acel act.. Prerogativele regelui sunt precizate în art. Drept constituţional. văzând în ea un insrument al progresului social.93 din Constituţie. În acest sens. 1915 62 . Consiliul de Miniştrii devenea titularul puterii executive. Drept urmare. Acceptând ideea că o Constituţie nu este doar o lege care reglementează o stare existentă în momentul adoptării ei. Consiliul de Miniştrii nu exercită puterea executivă. deoarece el fiind singurul titular efectiv al puterii executive nu putea decât să delege atribuţiile sale. 1. atunci când o lege nu corespunde situaţiilor de fapt cărora se aplică. care o exercita în mod regulat prin Constituţie. Numai intr-o singură şi excepţională ocazie. ci şi un act programatic. miniştrii lui sunt răspunzători conform art. iar prin art. Persoana regelui este inviolabilă.92. 47 Constantin Dissescu. când ea nu răspunde unei nevoi a acelui moment.33. În absenţa sa. reiese că miniştrii nu sânt titulari ai puterii executive.93 se precizeză că la dezbaterea adunărilor.

Legea di 1905 a fost abrogata prin legea din octombrie 1910. art. justitia se va da de judecatorii de plasi.. legea din 12 iulie 1866 pentru împărţirea atribuţiilor Consiliului de Stat. Sub imperiul Constitutiei de la 1866 s-a facut legea din 1 iunie 1905 pentru organizarea Curtii de Casatie. Prin legea de organizare judecatoreasca de la 1865.130-131 din Constitutie. principiul separatiei puterilor. a dat în căderea instanţelor judecătoreşti afacerile de contencios administrativ. prin care s-a dat in compententa Curtii sa analizeze actele administrative de autoritate anume desemnate de lege. 104 al Constituţiei din 1866 precizează că nici o jurisdicţie nu se poate înfiinţa „decât numai în situaţia unei legi. poate refuza sancţionarea legilor: este conducătorul armatei. Legiuitorul din 1905 a hotarit ca Inalta Curte de Casatie sa anuleze actele administrative si sa ordone inlocuirea lor cu altele. de Curtile de Apel si de Curtea de Casatie.” Odată cu desfiinţarea Consiliului de Stat. incalcind principiul separatiei puterilor si textele formulate de art. sa retraga actul ilegal care vatamase drepturile reclamantuui. trimitind cercetarea actelor administrative la instantele judecatoresti ordinare.Principiul separaţiei puterii în stat numeşte şi revocă pe miniştrii săi sancţionează şi promulgă legile. nici comisii şi tribunale extraordinare. de Curtea de Jurati. 1. Puterea judecătorească Capitolul III din titlul III. In contra legii din 1905 s-a ridicat legiuitorul de la 1910 – la temelia asezamintului nostru politic exesta un principiu fundamental. 63 . Dar instanţele judecătoreşti nu anulau actele administrative de autoritate aşa cum avea căderea Consiliul de Stat.de asemenea. care ar fi vatamat un drept al reclamantukui. care revenea la starea de lucruri anterioara. de tribunale. care până la adoptarea Constituţiei de la 1866 făcea oficiul de jurisdicţie administrativă şi de jurisdicţie propriu-zisă..2. care erau de competenţa Consiliului. Ele căutau numai să constrângă prin daune comunatorii autoritatea administrativa.

49 2. Puterea legislativă se exercită colectiv de către Rege şi Reprezentaţiunea Naţională (art. Miniştrii lui sunt răspunzători. 64 . Costitutia de la 1866 se ocupa numai de puterea executiva si legislativa. pag. Titlul III reglementează puterile publice pe baza principiului separaţiei puterilor în stat. Acestea aveau dreptul de sancţiune a legilor. ca şi cea anterioară.34). Constituţia din 1923 lărgeşte mult numărul senatorilor de drpt.32. Regelui şi Reprezentanţei Naţionale. creând condiţţile formării Parlamentului pe baze democratice. (art. încredinţează competenţele din acest domeniu. marginindu-se pentru puterea judecatoreasca numai in a stabili citeva principii creative a independentei sale. „Persoana Regelui este inviolabilă. Nici un act al regelui nu poate avea tărie dacă nu va fi contrasemnat de un ministru. 1930. executivă şi judiciară. realizând o colaborare suplă a celor trei puteri: legiuitoare. Reprezentaţiunea Naţională se împarte în două: -Senatul -Adunarea Deputaţilor.35). Separatia puterilor in stat dupa Constitutia din 1923 Constitutia din 1923 cuprinde 138 de articole şi este structurată în 7 titluri. Constituţia din 1923. Bucureşti. 49 George Nedelcu. Principiul constiutţional al sparaţiei puterilor şi imixtiunea puterilor executive şi judecătorească. Orice lege cerea învoirea celor trei ramuri ale puterii legiuitoare. care prin aceasta chiar devine răspunzător de acel act” (art. dreptul de a numi şi revoca pe miniştrii săi. Iniţiativa legilor este dată fiecăreia din cele trei ramuri ale puterii legislative (art.87). dreptul de a convoca şedinţele Parlamentului.88) Spre deosebire de Constituţia de la 1866. Noua Constituţie consacră universalitatea votului. Puterea executivă este exercitată de rege şi miniştrii săi.Principiul separaţiei puterii în stat Cat priveste organizarea si dezvoltarea atributiilor fiecarei puteri. În ceea ce priveşte puterea legislativă. răspunderea politică în faţa Parlamentului fiind reglementată doar pentru cei din urmă.

. Judecătorii sunt inamovibili. Contenciosul administrativ este în căderea puterii judecătoreşti. în mod stabilit prin Constituţie. după cum s-a criticat şi consacrarea ăn cadrul acestui titlu a Consiliului Legislativ – natura juridică a acestuia de organ consulatativ al Parlamentului. s-a criticat includerea în titlul III. Art. ci de organ la dispoziţia acestei puteri. Curs de drept constituţional. Art. În legătură cu puterile statului. De asemenea. 50 P. intitulat „Despre puterile statului”.. rolul Parlamentului nu mai este acela de control al puterii executive. cu toate acestea. 1927. în condiţiile speciale pe care legea le va fixa (art. 170 interzice cererea de autorităţi speciale de orice fel cu atribuţii de contencios administrativ. cât şi limitarea puterii legiuitorului ordinar. aşa cum au fost ele reglementate în Constituţai din 1923.130 precizează că numai Curtea de Casaţie în secţii unite. aşa cum era reglememntată în Constituţia de la 1923.7 65 . susţinăndu-se că acestea nu sunt puteri de stat.Principiul separaţiei puterii în stat P. care făcea posibilă funcţionarea mecanismului. s-a spus că puterea armată nu constituie o putere în sensul dat al acestui termen de ştiinţele juridico-politice. spre deosebire de vechea Constituţie care făcea referire la miniştrii şi nu la Guvern. puterea executivă atribuie Guvernului o structură aparte. pag. adică face din Parlament pivotul vieţii politice. ca o confirmare că parlamentele nu reprezintă voinşa poporului ci numai voinţa Guvernului.104). avea în competenţa sa atât controlul constituţionalităţii legilor. a normelor privind instituţiile judeţene şi comunale. care este prezidat. Negulescu. Miniştrii întruniţi alcătuiesc Consiliul de Miniştri. cu titlu de preşedinte al Consiliului de Miniştri de acela care a fost însărcinat de rege cu formarea guvernului (art. are dreptul de a judeca constituţionalitatea legilor şi de a declara inaplicabile pe acelea care sunt contrare Constituţiei.admite regimul parlamentar. În noua Constituţie. ele sunt dizolvate imediat ce Guvernul a pierdut încrederea Şefului Statului”50 În aceste condiţii. Puterea judecătorească. 92 stabileşte că guvernul exercită puterea regelui. Negulescu arată că „deşi Constituţia noastră din 1923.93). Art.

In domeniul legislativ. 7. care apare ca un organ consultativ şi executiv al voinţei sale si puterea de a sancţiona pe judecător prin decret regal art. apărând ca. iar altele nu. Fiind considerat inviolabil art.Principiul separaţiei puterii în stat Constituţia promulgată la 27 februarie 1938 Constituţia din 1938. iar nu spre aprobare o nouă constituţie. pe care o exercită prin. Constizuţia promulgată la 27 februarie 1938 constituie un important pas înapoi atât în ceea ce priveşte sfera drepturilor şi libertăţilor acordate cetăţenilor cât şi în ceea ce priveşte organizarea autorităţilor publice.76 pînă la adoptarea legii privind inamavobilitatea acestora. a fost considerată o constituţie plebiscitară. Regele era declarat în mod expres. Reprezentanţa Naţională art. Regele deţine.art. potrivit căruia. Aşa cum s-a arătat de către specialişti. Regele avea întinse prerogative. 46 alin. de a iniţia legi şi de a iniţia revizuirea constituţiei. păstrîndu-se formal principiul potrivit căruia “toate puterile emană de la naţiune” ( art 29).32. deţinînd dreptul de a elabora decrete cu putere de lege. cf. a regelui în special. pe care o exercită prin. El este deţinătorul principalelor pârghii politice şi juridice. puterea executivă. specific unui regim constituţional.organul reprezentativ al societăţii – modalitate de abordare care şi ea reflectă poziţia ideologică a constituantului. Prerogativele lui mărite nu mai sunt supuse principiului. al tuturor celor trei puteri.44 pentru actele sale juridice sunt declaraţi responsabili miniştrii săi. regele Carol al II-lea a supus poporului român “spre bună ştiinţă şi învoire. puterea legislativă. În capitolul referitor la puterile puplice sunt cuprinse mai întîi normele privind instituţia regală. rărmânând acum 66 . organizarea lor se făcea în scopul nedesimulat al asigurării preponderenţei executivului. 7. respectarea unor principii democratice în acest domeniu.” Din reglementările sale şi mai ales din compararea lor cu normele cuprinse în Constituţia din 1923. Guvernul saă art. cu toate că plebiscitul ţinut la 24 februarie nu a urmărit nici măcar formal “aprobarea” acestui act. potivit Constituţiei. acordîndu-se o atenţie sporită acesteia faţă de cele privind parlamentul. Astfel.Asfel. cap al statului.31.dacă mai purem vorbi acum de puteri. Regele nu are alte puteri decît cele date prin constituţie. şef suprem.98 alin. unele urmînd a fi supuse ratificării potrivit art. cunoscută sub denumirea de Constituţia lui Carol al II-lea.

agricultura şi munca manuală comerţul şi industria ocupaţii intelectuale Regele putea după bunul său plac să numească un număr de senatori. care-i numea şi îndepărta după bunul său plac. dată până la care va interveni cel mai târziu în termen de 6 luni de la promulgarea constituţiei. acum miniştrii având răspundere politică numai faţă de Rege. şi anume cel referitor la răspunderea politică Guvernului în faţa Parlamentuli. după cum s-a arătat. au fost luate asemenea măsuri încît s-a urmărit transformarea lui. Pe lângă dreptul de a convoca Parlamentul şi a pronunţa închiderea sesiunii lui. sau numai una din ele şi nu s-a mai stabilit – aşa cum prevedea Constituţia din 1923 – un termen pentru convocarea unor noi alegeri. principiul inamovibilităţii – cerinşă a principiului puterilor în stat – a fost relativizat prin dispoziţia că inamovibilitatea se va statornici printr-o lege specială.doar a unor. Prerogrativele largi sunt prevăzute pentru Rege şi în domeniul executiv. în reprezentantul unor. el continuă să fie declarat de Constituţie inviolabil şi scutit de răspundere. Regelui i s-a recunoscut şi dreptul de a dizolva ambele Adunări deodată. Cu toate că prerogativele Regelui se extind şi în acest domeniu. miniştrii care le contrasemnează . 67 . dată până la care se pot aplica sancţiuni disciplinare prin decret regal art.76. deoarece puteau participa la vot numai acei cetăţeni români care practicau efectiv o îndeletnicire intrînd în una din următoarele categorii .Principiul separaţiei puterii în stat singurul titular al acestui drept deoarece Adunările nu-l mai au. singurii răspunzători pentru actele sale fiind. unul din principiile fundamentale ale sistemului parlamentar. În ce priveşte Parlamentul. În materie judecătorească.Tot Regelui îi aparţinea dreptul de convocare a Parlamentului şi dreptul de a pronunţa închiderea sesiunii. Guvernul şi miniştrii devenind functionarii săi.categorii sociale. În ceea ce priveşte guvernul este de menţionat că a fost încălcat . refuzând de a le sancţiona scăpând oricărei limitări sau oricărui control. Miniştrii au devenit astfel funcţionari ai Regelui. fapt care semnifică poziţia superioară a monarhului. prin această Constituţie. care va interveni cel mai târziu în termen de 6 luni de la promulgarea constituţiei. dreptul de sancţiune a legilor. prin modul de alegere.

nemaifiind prevăzut Senatul. prin Decretul 1626/1944 puterea legiuitoare a fost încredinţată Regelui şi Reprezentanţei Naţionale. S-ar putea spune că. Astfel. este prima Constituţie care consacră forma republicană de guvernământ.1947 După terminarea celui de-al II-lea Război Mondial şi instzaurarea României în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice. cale de dezvoltare a statului impusă primordial de conjunctura creată în lume după înfrângerea Germaniei şi a aliaţilor ei. Prin Decretul 1626/1944 a fost repusă în vigoare Constituţia din 1923. întrgul proces politic ce se va desfăşura de acum în ţara noastră va fi condus.Principiul separaţiei puterii în stat La data de 5 septembrie 1940. cu unele rezerve în ceea ce priveşte autorităţile statului şi inamovibilitatea judecătorilor. Parlamentul dizolvat. 3053 –cu puteri depline în conducerea statului român . Pim-ministrul Guvernului fiind investiţi prin Decretul regal nr. mai mult sau mai puţin făţiş. 4. Decretul nr. s-a prevăzut că un decret ulterior urma să reglementeze modul de organizare a Reprezentanţei Naţionale. De asemenea. După cum ne amintim. de la Moscova şi facilitat de bună credinţă şi naivitatea celor ce au crezut sincer în comunism. s-a prevăzut că o lege ulterioară urma să stabilească desfiinţată. aşa cum fusese prevăzut prin Constituţia dinh 1923.2 Constituţia din 13 aprilie 1948 Este prima Constituţie de tip socialist din ţara noastră. De asemenea. Constitutiile socialiste din România 41. iar până la organizarea acesteia puterea legiuitoare să fie exercitată de Rege la propunerea Consiliului de Miniştri. 4. evenimentele se desfăşoară categoric în favoarea socialismului. dar. Costituţia din 1923 a fost suspendată. de data aceasta se stabileşte principiul unicameralităţii Parlamentutlui. În privinţa organelor de stat se 68 „condiţia în acre magistraţii sunt inamovibili” iar instituţia juraţilor rămâne . 2218 din 1946 a adus importante modificări regulilor privind „partajarea” competenţelor autorităţilor publice. Actele cu valoare constituţională din perioada 1944 .

Principiul separaţiei puterii în stat conturează deja principiul potrivit căruia în stat se înfăptuiesc patru mari categorii de activităţi – de exercitare a puterii. consacrarea unor largi drepturi maselor muncitoare etc.. create în 1954. consacrarea rolului conducător al partidului unic. se prevede o procedură simplă. În acesată Constituţie s-au reglementat patru mari categorii de organe – ale puterii. cu toate caracteristicile cunoscute ale acesteia: afirmarea unor principii fără acoperire în realitate – ca cel privind democraţia populară (exercitarea puterii de stat de către popor).afirmându-se cinic principiul „îngrădirii şi eliminării elementelor capitaliste”.95) – aparţinând unor categorii distincte de organe. nefiind subordonat Ministerului Justiţiei .. organizarea unui sistem electoral pe baza principiilor marxiste. de unde putem deduce “independenţa acestor organe” – faptul că ele formează un subsitem aparte al sistemului organelor de stat reglementate de Constituţia din 1952. 4. acordarea unui regim juridic bazat pe inegalitatea unor forme deosebite de proprietate . ăn competenţa cărora intrau neînţelegerile dintre „unităţile socialiste”. care ne conduce la concluzia unei constituţii suple. ci sunt oprganizate potrivit „principiului centralismului democratic”. adoptată la 24 septembrie 1952 este o Constituţie tipic socialistă. (art.C. ale administraţiei judecătoreşti şi procuratură51 – din care prima categorie exercită o activitate subordonată. organe care urmau o procedură deosebită faţă de cea a instanţelor ordinare.A. Pentru caracterizarea sistemului constituţional din perioada în acre a fost în vigoare această Constituţie mai este necesar să amintim şi faptul că alături de instanţele judecătoreşti (unde păarticipau la judecată şi asesorii populari). şi răspunde în faţa acesteia.R.3 Constituţia din 24 septembrie 1952 Constituţia iniţiată de P.104).103 . existenţa şi ocrotirea unei proprietăţi care aparţine acestuia. judecătorească şi de „supravaghere” a respectării legii (art. 69 . În privinţa modificării. executivă. dar care nu se mai controlează reciproc. stabilită pe calea unor acte normative deosebite. desfăşurau o activitate de soluţionare de litigii şi organele arbitrajului de stat. organizarea puterii de stat pe baza subordonării din traptă până la un organ de vârf (Marea Adunare Naţională). 51 Procurorul general este ales de M.N.

instituirea unui nou organ suprem al puterii de stat (Preşedintele Republicii). a întregului sistem de organe al acestuia. în 1974. s-a înlăturat astfel. principiul unicităţii puterii. ca aparţinând. În privinţa competenţei acestor organe trebuie subliniată funcţia MAN de relizare a controlului constituţionalităţii legilor cu ajutorul. prin esenţa sa democratică. noi legi privind organizarea şi funcţionarea organelor locale ale puterii (Legea 57/1968). După adoptarea acestei Constituţii şi până la evenimentele din decembrie 1989. au pus la baza organizării şi funcţionării statului. comisie formată din membrii parlamentari dar şi din specialişti (până la 1/3). Constituţiile din perioada dictaturii comuniste. în 1968. până la Revoluţia din decembrie 1989. adoptându-se. Fundamentând acest principiu pe elementul politic al conducerii întregii societăţi de către partidul comunist unic şi pe elementul economic bazat pe proprietatea comună asupra bunurilor materiale şi spirituale s-a ajuns la concluzia falsă a unicităţii puterii de stat.Principiul separaţiei puterii în stat 4. Prin aceasta. chipurile. era în totală contradicţie cu regimul dictatorial. fundamentul politic şi juridic al statului de drept – separaţia puterilor în stat – care. 70 . organizarea procuraturii (Legea 60/168). judecătoreşti şi procuratura – din care primele desfăşoară o activitate supraordonată. începând cu cea din 1948.4 Constituţia din 21 august 1965 În noua Constituţie este de remarcat că nu intervine nici o modificare în ceea ce priveşte concepţia înfăptuirii puterii de stat prin patru mari categorii de organe – ale puterii. sau tot încercat „formule” noi în materie de organizare a procesului de înfăptuire a puterii. sau prin intermediul Comisiei Constituţionale şi Juridice. precum şi o sumedenie de alte legi referitoare la înfiinţarea unor organe care au fost apreciate ca având „o dublă natură – de partid şi de stat”. o nouă organizare administrativă a teritoriului. ale administraţiei. poporului „liber şi stăpân pe soarta sa”.

Printre atribuţiile Consiliului au fost înscrise reglementări specifice unui Parlament. precum şi emiterea legilor (decrete-legi). Revoluţia din decembrie a pus capăt conducerii bicefale a familiei Ceauşescu şi sa revenit la principiul separaţiei puterilor care facilitează dezvoltarea democraţiei şi statului de drept. organizarea de alegeri liberi. în care PCR controla şi îndruma întrega activitate de paretid şi de stat. printr-un comunicat care a fost transmis în seara aceleaşi zile în numele FSN. Acest decret a prefigurat principiile fundamentale ale programului CFSN. aprobarea competenţei Guvernului. aprobarea bugetului de stat etc. numirea şi revocarea CSJ şi a Procurorului general. alegerea conducătorilor politici pentru maxim 2 mandate. separaţia puterilor în stat. toate structurile de partid şi de stat au fost dizolvate. Prevederile acestui comunicat au fost întărite prin Decretul –lege 2/27 decembrie 1989. după mai bine de 4 decenii de conducere dictatorială. iar întreaga putere a fost preluată de către acesta. 71 . s-a constituit CFSN ca „organ suprem al puterii de stat”. Puterile statului erau exercitate de un număr restrâns de activişti de partid care erau mai mult în solda Moscovei decât a ţării din acre făceau parte. În felul acesta se punea capacitatea. printre care statornicea: un sistem pluralist de guvernământ. reglementarea sistemului electoral. numirea şi revocarea Primului Ministru.Principiul separaţiei puterii în stat CAPITOLUL V Separaţia puterilor de stat în perioada post decembristă Odată cu declanşarea Revoluţiei din 22 Decembrie 1989 şi fuga cuplului dictatorial. Prin decretul-lege 2/1989.

nu încalcă principiul separaţiei puterilor.2 stabilea principiul separaţiei puterilor în stat. când au avut loc dezbateri în Parlament cu privire la instituţia Preşedintelui şi prerogativele acestuia. ci şi reguli de organizare a noilor structuri. au fost suficienţi cei care s-au opus. Introdusă pentru prima oară în ţara noastră de către Ceauşescu. atribuţiile lor se interferează şi se completează. această instituţie avea mai mult un rol decorativ în România comunistă. precum cele din articolul 1 referitoare la titularul puterii politice în România şi modul în care această putere se exercită. Acest principiu nu şi-a mai găsit o formulare expresă în Conbstituţia din 1991. în 1978. 72 . un act constituţional care cuprinde nu doar reguli de organizare a alegerilor.Principiul separaţiei puterii în stat Cel mai important act normativ din această perioadă care constituie un adevărat izvor de drept constituţional. ţinând cont că România abia ieşise dintr-o cruntă şi îndelungată dictatură şi prea multe prerogative întrunite în mâna unui singur om erau nu numai nepotrivite. Acest decret-lege a fost o mini-constituţie. Aceasta nu înseamnă însă că una din puteri exercită atribuţiile altei puteri. 2 referitoare la sistemul democratic pluralist şi la separaţia puterilor în stat. ţară recent eliberată de sub dictatura comunistă. Tot în timpul dezbaterilor se acreditase ideea că pentru statutul României. ci principii constituţionale. Capitolul II al titlului II din Constituţie este consacrat Instituţiei Preşedintelui României. Actul acesta nu cuprinde doar regului electorale. Instituţia Preşedintelui nu are tradiţie şi nici continuitate în istoria constituţionalismului românesc. cum ar fi Parlamentul sau instituţia Preşedintelui. această instituţie avea să mai adauge un titlu în plus la cele pe care şi le însuşise anterior. Decretul 92/1990 prin art. cele cuprinse în art. ci daor îl amendează în sensul că toate puterile în stst trebuie să colaboreze în direcţia realizării şi consolidării statului de drept. În realitate. ar fi mai potrivită o republică parlamentară decât una semiprezidenţială. Dimpotrivă. De aceea. cele cuprinse în art. pentru care funcţia de secretar general al PCR însemna totul. întrucât nu în toate statele există o separaţie absolută a puterilor. dar chiar primejdioase. a fost Decretul-lege 92/1990 pentru alegerea Parlamentului şi al Preşedintelui României.6 referitor la bicameralism etc. alcătuind un tot unitar.

Guvernul este alcătuit din Prim-Ministru. prin votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor acordă investitura de încredere. Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale. Tot el desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru. care se publică în Monitorul Oficial. capitolul III din Constituţia României reglementează activitatea Guvernului. apărarea ţării. cu aprobarea Parlamentului. din rândul partidelor reprezentate în Parlament. Mandatul Preşedintelui este de 4 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului. În exercitarea atribuţiilor sale. Preşedintele Romîniei emite decrete. majoritatea Parlamentului şi-a impus voinţa. pe unii membrii ai Guvernului. Programul de guvernare şi lista Guvernului sunt supuse spre aprobarea Parlamentului care. Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României. Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice. Preşedintele adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii. miniştrii şi alţi membri stabiliţi prin lege organică. 73 . decretează mobilizarea parţială sau generală. asigurarea ordinii publice. sau dacă nu este întrunită această majoritate. Candidatul pentru funcţia de Prim-Ministru este desemnat de Preşedintele României din rândul partidului care a întrunit majoritatea absolută în Parlament. Preşedintele este ales prin vot universal. Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia. Preşedintele participă la şedinţele Guvernului când se dezbat probleme ca: politica externă. Preşedintele Romîniei prezidează şedinţele la care participă. egal. acreditează şi reclamă la propunerea Guvernului pe reprezentanţii diplomatici. susţinuţi şi de cea mai mare parte a electoraltului. direct şi liber exprimat. Preşedintele poate dizolva Parlamentul dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de investitură. al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării. Preşedintele României este Comandantul Forţelor Armate. Titlul III.Principiul separaţiei puterii în stat Cu toate acestea.

„Justiţia se înfăptuieşte în numele legii. Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. pot retrage încrederea acordată Guvernului.. Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. Dacă Constituţia din 1923 încredinţa dreptul de a judeca constituţionalitatea legilor. Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice sunt supuse controlului parlamentar.112. solidar cu ceilalţi membri. „Justiţia se relizează prin Curtea Supremă de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. depusă în termen de trei zile de la prezentarea programului.Principiul separaţiei puterii în stat În exercitarea atribuţiilor sale. aduce uele elemente noi. Titlul III. adeclaraţiei de politică generală sau a proiectului de lege. Guvernul este obligat să prezinte informaţiile şi documentele cerute de Camera Deputaţilor. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic. pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia. în plus. Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.” constituţia din 1991 reînnoadă firul întrerupt al tradiţiilor democratice consfinţite în Constituţia din 1923 dar. judecă cauzele de contencios constituţional şi electoral al regulamentelor Parlamentului din domeniul aprecierii constituţionalităţii partidelor politice. sunt inamovibili.. Guvernul este demis dacă o moţiune de cenzură. 74 . Constituţia din 1991 crează un organism nou – Curtea Constituţională – care. Curtea Constituţională a fost creată ca un organism complex. iar ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare dată de Parlament. Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe. potrivit Legii 92/1992 de organizare şi funcţionare judecătorească. Curţii de Casaţie (echivalentul Curţii Supreme). capabil să contribuie la echilibrarea puterilor în stat şi la asigurarea legalităţii. prin adoptarea unei moţiuni de cenzură. prin intermediul preşedinţilor acestora. de Senat sau de Comisiile Parlamentare. ţn şedinţa comună. a fosr votată în condiţiile art.” Judecătorii. Camera Deputaţilor şi Senatul. capitolul IV este rezervat autorităţii judecătoreşti. În timpul controlului. numiţi de Preşedintele Romîniei.

Constituţia din 1991. nulitate confirmată prin „repudierea regimului comunist din 16-22 decembrie 1989”. susţine: „Vechea noastră Constituţie. Un alt aspect. aruncând punţi peste ani şi invadând fire rupte de aproape ½ secol. poate se impunea introducerea unui capitol în cadrul titlului II în care să se consacre principiile organizării naturii juridice a unor autorităţi.” Aşa cum remarcă dr.” Genoveva Vrabie susţine că argumentele invocate de autor sunt perimate. 363/30 decembrie 1947. Vrabie. Decretul-lege nr. în România se aplică o Constituţie care nu a intrat niciodată în vigoare. „Dacă s-ar fi procedat altfel. complexă. „Noua Constituţie este o lege fundamentală.. în mod tradiţional. armonios. pornind de la ideea nulităţii absolute a Legii nr. nu şi-a pierdut puterea de pact fundamental al poporului român. cea a organizării bicamerale a Parlamentului. confirmă el.. reglementând în general. Fie că se făcea un referendum aparte privind forma de guvernământ.Constituţia din 1923. dar se ignoră o Constituţie care este legitimă şi în vigoare. se punea problema funcţionării lui. În concluzie. Consiliul Legislativ etc. Autoarea susţine că nu printr-o lege ordinară trebuie stabilită forma de guvernămînt a României. să ne 75 . prin care s-a abrogat Constituţia din 1923 şi s-a instaurat Republica. în cadrul acestui titlu. ţin de domeniul dreptului constituţional. Refuzul puterii de a organiza un referendum cerut de opoziţie anterior adoptării Constituţiei. să spunem chiar unul perfect din punct de vedere al reglementării juridice. G. Eleodor Focşăneanu.2/1989 fiind acest punct de vedere neconstituţional. dacă s-ar fi impus un regim monarhic. Sunt reînviate astfel tradiţia privind organizarea autorităţilor pe baza principiului separaţiei puterilor în stat. relaţiile în care. raportul dintre ele şi eventual prin integrarea normelor privind Curtea Constituţională. Atât aleşii.Principiul separaţiei puterii în stat Constituţia actuală receptează şi pune în valoare tradiţiile democratice ale statului nostru. Astfel. cea legitimă. care a fost mult discutat este problema legitimităţii noii Constituţii. precum Curtea de Conturi. cea a creării unor organe. cât şi alegătorii erau formaţi într-o societate cu vederi republicane... pentru că şi această instituţie constituie o autoritate direct înrudită cu cea judecătorească. a fost în general aprobat de mulţi. fie că s-a supus aprobarea Constituţiei prin referendum. rezulatatul era acelaşi.

trebuie mai ales un guvernământ practicabil.” 76 .Principiul separaţiei puterii în stat amintim ce spunea Aristotel în privinţa aceasta.” Nu e de ajuns să concepi un guvernământ perfect.

iar in practica a fost interpretat in modalitati foarte diferite. Mai intai. dat de faptul ca legiuitorii nu au stabilit si masuri concrete de aplicare a acestora. Pe de alta parte. cu drept de vot. nu de procuror.Principiul separaţiei puterii în stat CAPITOLUL VI Constituţia din 19 octombrie 2003 Pe data de 19 octombrie 2003 cetăţenii din România. 77 . sunt. Cateva din modificarile care ar putea fi importante si benefice. reglementarea dreptului strainilor de a achizitiona terenuri in Romania. In vechiul text al Constitutiei. deoarece. Insa. proprietatea privata e garantata de stat. Constitutia ar trebui modificata din nou. Aceasta modificare va avea un efect pozitiv asupra investitiilor. indiferent de titular“. in cazul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. s-a prevazut ca „proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege. era prevazut ca „proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege. dupa bunul plac al judecatorului. indiferent de titular". Astfel. seful statului nu-l mai poate revoca pe primul-ministru. in termenul „ocrotita“. In noul text al Constitutiei. cateva modificari clare si realizabile: mandatul presedintelui va fi de 5 ani. intrucat noile dispozitii au un caracter mai mult formal. iar mandatul de arestare va fi emis de judecator. se pot identifica. ceea ce reprezinta o promisiune ferma de respectare a dreptului de proprietate privata. daca nu ar exista conditii echivoce de aplicare. intrucat acesta este un cuvant care poate da nastere la interpretari. Motivatia principala a modificarii acestui articol rezida. eliminarea obligativitatii stagiului militar. au aparut abuzurile. separarea atributiilor camerelor Parlamentului sau limitarea avalansei de ordonante de urgenta. totusi. noile modificari ar putea fi caracterizate chiar ca fiind inutile. de exemplu. dar dificil de pus in practica. stimuland investitiile straine in Romania si incurajand investitiile romanesti si proprietatea privata. in principal. precum si un numar mare de procese castigate de contestatarii care s-au adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului. acest lucru nu presupune modificari esentiale ale conditiilor socialeconomice din Romania. in special in domeniul imobiliar. ar fi util de mentionat ca intre vechea Constitutie si cea noua exista aproximativ 123 de deosebiri. au fost chemaţi să voteze revizuirea Constituţiei. Dupa eliminarea acestor schimbari demne de apreciat.

mandatul de arestare este emis de procuror si reinnoit din 30 in 30 de zile. ca pana acum. care in timp se vor rasfrange si asupra preturilor. conform legislatiei in vigoare. In prezent. Simultan cu aceasta crestere a numarului investitorilor straini. In legatura cu acest aspect.Principiul separaţiei puterii în stat In ce priveste investitiile in domeniul imobiliar. care va fi prelungit cu un an. durata exercitarii functiei fiind acum de cinci ani. Aceasta modificare sisteaza posibilitatea. dar nu poate depasi 180 de zile. care au implinit varsta de 20 de ani. de care au profitat unele partide. si l-au inlocuit cu urmatorul alineat: „conditiile privind indeplinirea indatoririlor militare se stabilesc prin lege organica“. judecatorul este cel care emite mandatul de arestare. se preconizeaza o crestere a acestora. O alta modificare importanta adusa de noua Constitutie se refera la mandatul prezidential. multi investitori straini infiintau firme numai pentru a cumpara terenuri si bunuri imobiliare. legiuitorul a eliminat controversatul alin. in conditiile prevazute prin lege organica. pe baza de reciprocitate. la care cetateanul strain era unic actionar sau asociat cu alti cetateni straini. Rezulta ca alegerile prezidentiale nu se mai desfasoara in acelasi timp cu cele parlamentare. prin prisma inlocuirii vechiului text care stabilea ca "cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor“. In mod practic insa. Din acest motiv. care se reinnoieste tot din 30 in 30 de zile. ce va include mai multe locuinte noi. precum si prin mostenire legala“. noua Constitutie prevede ca "Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte. cetateni romani. Altfel spus. sedii de birouri si spatii comerciale. 52 din vechea Constitutie. conform caruia „serviciul militar este obligatoriu pentru barbatii. Rezulta ca acest drept al cetatenilor straini va intra in vigoare numai dupa ce Parlamentul va aproba o lege care sa stabileasca conditiile in care strainii pot cumpara terenuri in Romania. cu exceptia cazurilor prevazute de lege“. ca persoane fizice. este preconizata si o crestere a preturilor la terenuri. judecatorii trebuie acum 78 . Referitor la stagiul militar obligatoriu. dar si o dezvoltare a pietei imobiliare pe termen lung. Conform noii Constitutii.2 al art. strainii nu puteau cumpara teren in nume propriu. insa puteau cumpara terenul pe o firma infiintata in Romania. de a utiliza candidatul la prezidentiale pentru a obtine cat mai multe voturi pentru formatiunea politica. aceasta modificare nu va putea schimba absolut deloc situatia existenta in acest moment. desi sunt obligati sa rezolve zeci de dosare intr-o singura sedinta. Astfel.

T. Garanteaza egalitatea de sanse intre femei si barbati pentru ocuparea functiilor si demnitatilor publice. prevede dreptul cetatenilor romani de a alege si de a fi alesi in Parlamentul European. iar in celelalte cazuri. Camera Deputatilor este prima care ia decizia cu privire la ratificarea tratatelor internationale si proiectele legilor organice in 19 cazuri prevazute de Constitutie. cetatenii Uniunii care indeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi in autoritatile administratiei publice locale“. si integrarea in Uniunea Europeana. armonizeaza prevederile sale cu reglementarile importante ale Uniunii Europene. reprezentantii partidelor care au votat pentru forma finala a Constitutiei au spus. Pe de alta parte. că este cea mai bună varianta posibilă. Senatul va fi sesizat prima data.O. Desi multe propuneri importante nu au fost votate si au existat si compromisuri.A. acestia sunt obligati sa finalizeze orice ancheta in cel mult sase luni. Stipuleaza dreptul partilor la un proces echitabil. intr-un termen rezonabil. in unanimitate. ca un element nou. Include principiul separatiei si echilibrului puterilor: legislativa. notiunea de „prima camera sesizata“. proiectul de revizuire mai prevede ca „in conditiile aderarii la Uniunea Europeana. se poate mentiona. Astfel. Consacra unitatea poporului roman si solidaritatea cetatenilor sai ca fundament al statului. executiva si judecatoreasca. impartial. PRINCIPALELE VALORI ALE LEGII DE REVIZUIRE A CONSTITUTIEI ROMANIEI Creeaza cadrul constitutional adecvat. precum si temeiul juridic pentru integrarea euroatlantica a tarii noastre. Referitor la atributiile celor doua Camere.Principiul separaţiei puterii în stat sa se ocupe si de emiterea mandatelor de arestare. Votand Legea de revizuire cetatenii romani si-au manifestat in fapt adeziunea pentru aderarea la N. conform careia nu pot vota decat cetatenii romani si nu pot fi alesi decat cetatenii romani cu domiciliul in Romania. 79 . Spre deosebire de vechea Constitutie. desi numarul procurorilor nu a fost suplimentat.

Trece activitatea de cercetare penala a politiei judiciare sub conducerea si supravegherea parchetelor de pe langa instantele de judecata.000 la 100. pe criterii politice.000. Recunoaste dreptul oricarei persoane la mediu inconjurator sanatos. Instituie raspunderea patrimoniala a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare de orice fel. libertatea persoanei de a accede la valorile culturii nationale si universale. Transforma Curtea Suprema de Justitie in Inalta Curte de Casatie si Justitie. 80 . in loc de 4. fara a se depasi 180 de zile. Sunt interzise nationalizarea si orice alte masuri de trecere silita in proprietatea publica a unor bunuri. etnice. potrivit traditiei sistemului judiciar romanesc. Prevede garantarea si ocrotirea proprietatii private. prevazand si raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea credinta sau grava neglijenta. Prevede asigurarea unei politici nationale de egalitate a sanselor pentru persoanele cu handicap. Sporeste rolul si importanta Consiliului Superior al Magistraturii ca fiind garantul independentei justitiei si include in componenta acestuia reprezentanti ai societatii civile. Sporeste rolul Avocatului Poporului al carui mandat va fi 5 ani. sociale. Prevede scaderea numarului de cetateni care pot promova o initiativa legislativa de la 250. Garanteaza accesul la cultura. pentru fluidizarea activitatii de legiferare si eliminarea etapelor de mediere si divergenta. Realizeaza o mai buna partajare a competentelor legislative ale fiecarei Camere a Parlamentului. Prevede acordarea de catre stat de burse sociale copiilor si tinerilor proveniti din familii defavorizate si celor institutionalizati. aceasta perioada se poate prelungi cu cate cel mult 30 de zile. religioase si altele. Acesta va avea dreptul de a sesiza direct Curtea Constitutionala asupra neconstitutionalitatii unor legi. indiferent de titular. Restrange imunitatea parlamentara la voturile sau opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului.Principiul separaţiei puterii în stat Prevede ca arestarea preventiva se dispune de judecator si numai in cursul procesului penal pentru cel mult 30 de zile.

Principiul separaţiei puterii în stat Reduce limita de varsta pentru alegerea in Senat la 33 de ani. Mareste mandatul Presedintelui Romaniei la 5 ani si prevede dreptul Presedintelui de a sesiza Curtea Constitutionala pentru solutionarea conflictelor juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice. Restrange posibilitatea Guvernului de a emite ordonante de urgenta numai la situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata si cu obligatia motivarii urgentei in cuprinsul ordonantei respective. 81 . Elimina posibilitatea Parlamentului de a anula deciziile de neconstitutionalitate a legilor date de Curtea Constitutionala.

Meritul lui Montesquieu este incomparabil. El susţine că pentru a asigura cetăţenilor libertatea acţiunilor lor şi respectarea legilor. executivă şi judecătorească). Întrezărit de Aristotel şi contural de John Locke. S. fapt demonstrat prin stabilitatwea şi vechimea Constituţiei S. precum şi modul lor de influenţare.U. acest principiu a fost preluat şi înscris în majoritatea constituţiilor in statele moderne ca Marea Britanie. În acelaşi context se înscrie şi organizarea de stat a Marii Britanii. în care mai bine de 200 de ani societatea americană a intervenit cu un număr restrâns de amendamente. fiecare formă de guvernământ trebuie să delege putertea celor trei corpuri sau ramuri distincte ale sale (legislativă.A. De aceea. 82 .A. fiindcă el nu se limitează la o simplă enumerare a celor trei puteri (legislativă. Un model tipic în acest sens îl prezintă S. Dar nu acest lucru putem afirma privitor la separaţia puterilor în organizaţia de stat a Franţei de-a lungul celor 5 Republici. care nu numai că au înscris în constituţia lor separaţia celor trei puterilor. Franţa şi România etc.. ci le statorniceşte atribuţiile. Separaţia puterilor devine un model fundamental pentru instaurarea democraţiei şi a statului de drept. Montesquieu adoptă ca model organizarea de stat a angliei din acea perioadă.U. Rezultatele nu au întârziat să apară. asistăm la o dezvoltare fără precedent. mecanismul separaţiei puterilor avea să-şi găsească consacrarea definitivă în opera filosofului şi juristului francez Charles Louis de Montesquieu. dar l-au respectat şi aplicat cu o scrupulozitate de invidiat. Istoria Constituţionalismului din cadrul statelor enumerate mai sus a demonstart acolo unde sparaţia puterilor este aplicată şi riguros respectată.A. a societăţii umane. executivă ţi judecătorească). constituind în felul acesta un sistem închegat al puterilor de stat.U. În capodopera sa ”De l’esprit de lois” (Despre spiritul legilor).Principiul separaţiei puterii în stat Concluzii Desfăşurată pe parcursul a 6 capitole lucrarea de faţă îşi propune să prezinte evoluţia principiului separaţiei puterilor în stat de-a lungul timpului până în zilele noastre.

Chiar dacă nu formulează expres separaţia puterilor. car a fost adoptată după făurirea Statului Naţional Unitar Român de la 1848. totodată. ce a reîntregirii neamului. iar de aici a fost preluat şi înscris în Constituţia din 1923. În felul acesta se crea drum liber abuzurilor. Franţa traversează nu mai puţin de trei dictaturi. ne prezintă modul în care. într+un mod explicit. pe parcursul desfăşurării celor 5 Republici. noua constituţie consfinţeşte o realitate de fapt. noua constitiţie dinm decembrie 1991 reînnoadă firul întrerupt al tradiţiilor democratice cuprinse în Constituţia din 1923. care pune la baza organizării puterilor în stat dictatura proletariatului.în cadrul democratiei constitutionale. Noua Constituţie consfinţea o stare de fapt izvorâtp dintr-o nouă realitate. şi de evoluţiile care au avut loc pe plan european în domeniul dreptului constituţional. executiva si judecatoreasca . odată cu instalarea regimului comunist în România şi abrogarea Constituţiei din 1923 se renunţa definitiv la separaţia puterilor. ţinând cont. Pe parcursul perioadei prezentate. separaţia puterilor în stat. în frunte cu partidul comunist. Revoluţia din decembrie 1989 a pus capăt regimului dictatorial şi s-a revenit la principiul separaţiei puterilor. Constituţia de la 1866 este prim acare formulează. Noile constituţii. nedreptăţilor la care a fost supus poporul romîn pe parcursul celor 45 de ani. Ea avea să rămână în vigoare până în 1947. "(4) Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor legislativa. începând din 1948. Separaţia puterilor cunoaşte o răspândire şi o aplicare atît de largă încât nu putea să nu fie receptată şi în ţara noastră. 83 . Paternitatea franceză a separaţiei puterilor avea să pătrundă în Constituţiile noastre prin filieră belgiană. se crează un câmp liber instaurării dictaturii.Principiul separaţiei puterii în stat Istoria Constituţionalismului Francez. atunci când separaţia puterilor în stat nu este expres formulată. Astfel că . au fost elaborate prin prisma doctrinei marxiste.

1920. Decretul. 5. 6. Constituţia din 23 martie 1923.2/27 decembrie 1989. citat. Observation sul la Virginie Jefferson. Paris. 3. 4. Dezbates of the federal convention. edite par Gaillard Hunt et James Brown Scott. Erlick. 2.Principiul separaţiei puterii în stat BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. cf. Decretul-lege nr. 7. Notes of James Madison. op.M. Constituţia din 8 decembrie 1991.L.lege nr. 1926. E. 84 . Constituţia din 30 iunie 1966. Antecedentes de la Contention Federale de 1787. P. 92/18 martie 1990.

Bucureşti. 1924.Burns. Ioan. Berceanu. Principiul separaţieiputerilor în opera lui Montesquieu. nr. 15. 16. Deleanu. 10. Paris. Editura Fundaţia ”Chemarea” Iaşi. on the occasion of Edward VIII’s abdication. Paris. 26.1/1990. Igor. 1882. Ioan. 1946. James W. J. 20. Goverment by the people. D. op.II.citat. I. Le Parlament d’Angleterre.W.S. George. 1993. Politica. 19. 27. în Studii de drept romînesc. 1964. John Locke. 1947.Bezdeche. vol. Separaţia puterilor în stat – dogmă sau relitate?. op. Iaşi. Deleanu. 85 . Drept Constituţional şi instituţii politice. Istoria Constituţională a Romîniei (1859-1991. 1992. Constitutional Law. Speech on December 10.citat. 17. Bucureşti.. Focşeneanu. Genoveva. 22. Montesquieu. 25. 1936. Curs de drept constituţional. Editura Fundaţia ”Chemarea”. 13. Institutions politiques. Principiul constituţional al separaţiei puterilor şi imixtiunea puterilor executivă şi judecătorească. Garner. 1933. 1992. De l’esprit des lois. Paris. Paris. Geani. ediţia a II-a.2/1990. Paris. 18. Iaşi. Bucureşti. Ioan. Pierre Pactet. La nouvelle constitution et le regime politique de la France.Principiul separaţiei puterii în stat 8. J. introduction et notes par Jean Louis Fyot. 11. Negulescu. 23. Paul. 1952. vol. Barbu. Pelltason. 24. Bucureşti. Drept constituţionalromân. 1930. Raportul şi proiectul majorităţii comisiunei parlamentare pentru organizarea puterii judecătoreşti. Jaques Chastenet.C. Muraru. Le pouvoir executif american en temps de guerre.M. 1971. Wade and G. 1927. 21. Nedelcu. vol. Bucureşti. Essay le pouvoir civil. Vrabie. E. traduction. Droit Constitutionel. New York. 1992. traducere în romîneşte de Armand Roşu.revista Dreptul nr. în româneşte de E. Bucureşti. Jenings. 1918. Andre Hariou. 14. Londra. Aristotel.G. 12. Jean Chatelain. 9. Eleodor. 1954.I. Drept constituţional şi instituţii politice contemporane. Bucureşti. 1959. Phillips.

Walter Bagehot. 86 . nr. The English Constitution (1867)Worlds Classice. Londra. The British state. Irina. Moroianu. cf. Zlătescu. 29. revista Dreptul. 1/1991. ediţia din 1949. 1958.Principiul separaţiei puterii în stat 28. James Harvey and Katherine Hood.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful