Principiul separaţiei puterii în stat

PRINCIPIUL SEPARAŢIEI PUTERILOR ÎN STAT

1

Principiul separaţiei puterii în stat

CUPRINS
Pag.

CAPITOLUL I Separaţia puterilor ca teorie în opera lui John Locke şi Montesquieu
1. Evoluţia explicaţiilor privind teoria separaţiei puterilor în stat 1.1 înlăturarea separaţiei puterilor în regimurile totalitare 1.2 Inadaptarea teoriei separaţiei puterilor în regimurile pluraliste 1.3 Uzura teoriei separaţiei puterilor. 14 17 17 18

CAPITOLUL II Separaţia puterilor în stat conform constituţiilor moderne - S.U.A., Marea Britanie şi Franţa
1. Separaţia puterilor în organizarea de Stat a S.U.A. 1.1 Puterea executivă. 1.1.1. Atribuţiile Preşedintelui 1.2 Puterea Judecătorească 2. Separaţia Puterii în organizarea de stat a Marii Britanii 2.1 Puterea executivă 2.2 Puterea Judecătorească 3. Separaţia puterilor în organizarea de stat a Franţei 3.1 Puterea Judecătorească 3.1.1. Separaţia puterilor de stat conform Constitiţiei Republicii a-II-a 3.1.2. Separaţia puterilor de stat în timpul celei de-a III-a Republici

20

20 25 26 29 33 35 37 38 39 42 44

2

Principiul separaţiei puterii în stat 3.2 Puterea executivă 44 3.2.1. Separaţia Puterilor în organizarea de stat în timpul celei de-a IV-a Republici. 46

3.3 Puterea Judecătorească 3.3.1 Separaţia puterilor în organizarea de stat a Franţei în timpul Republicii a V-a 3.3.2. Puterea Executivă 3.3.3 Competenţa Guvernului 3.3.4. Puterea legislativă 3.3.5. Puterea judecătorească

48 49 49 51 52 52

CAPITOLUL III Formele de guvernământ prin care se realizează principiul separaţiei puterilor în stat. Trăsături caracteristice
1. 2. 3. 4. 5. Republica prezidenţială Republica parlamentară Republica semi-prezidenţială Regimul de adunare Regimul politic marxist

55

56 57 58 59 60

CAPITOLUL IV
61

Separaţia puterilor în istoria constituţionalismului românesc
1. Separaţia puterilor în stat în Constituţia din 1866 61

3

Principiul separaţiei puterii în stat 1.1. 1.2. 2. 3. 4. 4.1 4.2 4.3 4.4 Puterea executivă Puterea Judecătorească Separaţia puterilor în stat după Constituţia din 1923 Constituţia promulgată la 27 februarie 1938 Constituţiile socialiste din România Actele cu valoarea constituţională din perioada 1944 – 1947 Constituţia din 13 aprilie 1948 Constituţia din 24 septembrie 1952 Constituţia din 21 august 1965 63 64 65 67 69 69 70 70 71

CAPITOLUL V Separaţia puterilor de stat în perioada post decembristă CAPITOLUL VI Constituţia din 19 octombrie 2003 CONCLUZII

72 78

81

4

Marii Britanii şi Franţei. În acelaţi timp lucrarea se doreşte a fi o demonstraţie a necesităţii separaţiei puterilor în stat şi abeneficiilor care se răsfrâng asupra cetăţenilor privind stabilirea abuzului de putere. În cea de-a doua parte lucrarea va prezenta o analiză a principiului mai sus amintit aşa cum apare în spaţiul românesc al deceniilor trecute dar şi al momentului.U. El nu se mulţumeşte doar cu enumerarea celor trei puterilegislativă. este extrem de importantă pentru că aceste ţări au un precedent 5 . Montesque a fost primul care a conceput un model sistematic privind separaţia puterilor în statul de drept.U.au elaborat un nou mecanism al organizării puterilor în stat. De altfel.judecătorească. Prim aparte a lucrării prezintă principiul separaţiei puterilor în sata aşa cum este el văzut de filozofii teoreticieni J. noţiune care reclamă o noua formă de organizare. Cu privire la conţinutul lucrării trebuie spus că aceasta are două părţi distincte.. În această perioadă de efervescenţă creatoare are loc formarea şi cristalizarea statului.-ci merge mai departe.A. asistăm la apariţia zorilor lumii moderne.Locke şi Montesquieu şi în acelaţi timp aşa configurează în constituţiile moderene ale S. Lucrarea de faţă îşi propune să prezinte mecanismul separaţiei puterilor în stat în istoria constituţionalismului principalelor state care au amnifestat cea mao mare consecvenţă şi coerenţă în aplicarea sa.Impulsionaţi de marile explozii care au loc pe tărâmul cunoaşterii ştiinţifice. Această alegere este motivată şi justifivcată de faptul că principiul separaţiei puterilor în sta este un principiu pe care orice domocraţie care se doreşte a fi reală trebuie cu necesitate să-l ia în consideraţie şi să-l pună în aplicare.ezecutivă.Principiul separaţiei puterii în stat Consideraţii introductive La sfârşitul secolului al XVII –lea şi începutul celui următor. Alegerea prezentării acestui principiu aşa cum apare în constituţiile S. în mod riguros atribuţiile fiecăruia. Marii Britanii şi Franţei. stabilindu-se.A. filozofi şi jurişti. ca John Locke şi Montesque. Ideea principală care se desprinde din prima parte a lucrării este aceea că importanşa principiului separării puterilor în stat a fost luată în considerare atât în timpuri istorice deja apuse cât şi în preuznt.

înscriind în documentele sale programatice separaţia puterilor. În 2003 societatea românească a votat prin referendum modoficări la Constituţia din 1991. Odată cu revoluţia din decembrie 1989. ca o condiţie sin qua non a instaurării democraţiei şi a statutlui de drept. România reînnoadă firul rupt al tradiţiilor democratice.Principiul separaţiei puterii în stat democraticatâtz teoretic cât şi practic care constituie un izvor de inspiraţie pentru democraţiile în formare. aceasta prezintă principiul separării puterilor în stat în istoria constituţionalismului românesc. Aşadar societatea românească actuală trăieşte un moment important pentru a scrie despre ceea ce înseamnă separaţia puterilor în stat. 6 . Acest lucru este consimţit şi în constituţia din Decembrie 1991. a constituţiilor din perioada comunistă şi a Constituţiei româneşti actuale arată că în spaţiul românesc principiul separaţiei puterilor în stat nu a avut o istorie şi o aplicare solidă şi constantă. cu atât mai mult cu cât democraţia româneacă este încă o democraţie tânără pentru care principiile statului de drept încep să se contureze mai profund. a celei din 1923. Analiza constituţiei din 1866. din 1938. Cât priveşte conţinutul părţii a doua a lucrării. Acest moment este unul extrem de important cu atât mai mult cu cât statul de drept şi deci implicit şi principiul separării puterilor în stat a devenit pentru România criteriu de aderare la Uniunea Europeană (criteriile de la Copenhaga). chair daca separatia puterilor nu este expres formulată dar atribuţiile lor sunt precis formulate.

Aristotel. exilul.” Filosoful grec avea în vedere înfiinţarea uneia sau a mai multor magistraturi speciale.mai metodic şi intr-o nouă lumină. consideră că în fiecare stat trebuie să existe trei puteri: 7 .pentru a degreva Adunarea Generală de anumite funcţiuni. pronunţarea pedepsei cu moartea. încheierea şi ruperea tratatelor. considerat părintele acestui principiu (1632-1704). care deliberează cu privire la afacerile publice. iar pe altele numai unora dintre ei. sau a le încredinţa pe toate unei minorităţi. statul întreg este în mod necesar bine organizat el însuşi. În lucrarea sa „Essay on the civil gouvernement” (Despre guvernământul civil).”ori a le împărţi şi a le încredinţa pe unele tuturor cetaţenilor. confirmarea şi primirea conturilor magistraţilor. a doua este Corpul magistraţilor. constata existenţa în stat a unor organe diferite cu atribuţii precis determinate. atribuţiile şi modul de numire. căruia trebuie să i se hotărască natura. Cea dintâi dintre cele trei părţi este Adunarea Generală. Cel căruia îi revine meritul de a fi cercetat pentru prima dată. precum: Adunarea Generală. iar a treia este Corpul judecătoresc” În concepţia lui Aristotel. ”În orice stat – punea Aristotel . odată bine organizate. Corpul Magistraţilor (funcţionarilor) şi Corpul judecătoresc. Aceste trei părţi. în lucrarea sa “Politica”.” Aristotel susţine că „ori a lăsa toate deciziunile în seama corpului politic între.principiul separaţiei puterilor este filozoful şi juristul englez John Locke.Principiul separaţiei puterii în stat Capitolul I Separaţia puterilor ca teorie în opera lui John Locke şi Montesquieu Problema puterilor în stat a preocupat chiar şi lumea antică. ”Adunarea Generală trebuia să decidă în mod suveran asupra păcii şi a războiului.sunt trei părţi.” Descrierea făcută de Aristotel avea doar semnificaţia unei simple constatări a necesităţilor de organizare a statului elen şi nu putea fi pusă în nici o legătură cu principiul separaţiei puterilor. adoptarea legilor.

În al doilea rând. . prin Puterea federativă. La prima vedere ar părea cum Puterea judecătorească poate să facă parte din Puterea legislativă. John Locke. PUTEREA EXECUTIVĂ. Locke desparte în două puterea executivă: . trebuie să ştim că Locke luase ca model în expunerea teoriei sale. limitată la aplicarea legilor şi la rezolvarea unor cazuri care nu putea fi prevăzute şi determinate prin lege.Principiul separaţiei puterii în stat 1. în concepţia sa.el nu consideră Puterea judecătorească o putere autonomă. 8 . PUTEREA LEGISLATIVĂ. puterea de a face legile trebuie să fie încredinţată unor adunări convocate special pentru acest scop. Puterea executivă. deoarece edita reguli de conduită general obligatorii. el mai adaugă a patra putere. 2. care are dreptul legiferării. reprezintă statul în relaţiile internaţionale. de a regla modul în forţele statului pot fi întrebuinţate pentru conservarea comunităţii.puterea executivă internă. John Locke recunoaşte că dacă cele trei puteri ar fi întrunite în mâna unei singure persoane. el a dedus că puterea de a judeca aparţine puterii legiuitoare. Puterea judecătorească o consideră ca făcând parte din Puterea legislativă. ci o include în Puterea legislativă. Dar.În formularea pe care o face. să fie încredinţate la persoane diferite. În fine. Puterea federativă era încredinţată tot regelui şi avea în competenţa sa dreptul de a declara război. PUTEREA FEDERATIVĂ. trebuie să admitem că aceste trei puteri e necesar să fie separate.puterea federativă sau externă. de a face şi de a încheia tratate. aceasta ar însemna absolutism şi dacă voiam să asigurăm libertatea cetaţenilor.În primul rând. care veghează aplicarea legilor. el se inspira din Constituţia engleză şi fiindcă acolo Camera Lorzilor avea atribuţii de a le judeca.organizarea politică a statului englez. numită”PREROGATIVĂ”. 3. De aceea. arată că puterea legislativă trebuie să aparţină Parlamentului şi era considerată puterea supremă. Locke susţine că intr-un stat bine organizat. în caz de pericol. care ar cuprinde atribuţiile puterilor lăsate la discreţia executive. la titulari independenţi unul de altul. urma să fie încredinţată monarhului. Locke înţelege puterea care ar avea dreptul de a declara război şi a încheia pace.

precizează el.Principiul separaţiei puterii în stat După ce au fost adoptate.” Nu era o separare a puterilor care le-ar fi izolat care ar fi promovat conflicte şi ar fi împiedicat liberul joc al maşinăriei politice. iar nu prin decrete de circumstanţă. puterea legislativă şi executivă nu trebuia să fie încredinţată în mâna unei singure persoane. care sunt însărcinaţi să tranşeze litigiile după aceste legi. Locke admite totuşi că acestea pot fi reunite intr-o singură mână. Astfel Puterea legislativă şi cea executivă trebuie sa fie separate. Locke o exprima prin greutăţile pe care le implică exercitarea celor două puteri care simultan pretind concursul forţei publice”…ceea ce este aproape imposibil de a încredinţa forţa statului la mai multe persoane distincte. întrucât”dacă puterile federativă şi executivă sunt distincte. Astfel. într-un timp dat. ”cine are Puterea legislativă sau suprema putere intr-o republică este ţinut să guverneze prin legi fixe şi stabile. este totuşi dificil să se separeu şi să se încredinţeze. deoarece. ci prezintă un tablou sugestiv al organizării constituţionale a Angliei. care nu au între ele nici o subordonare” Pentru Locke. urmând ca ele să se supună legilor pe care le-au adoptat. se observă ca el nu expune in opera sa o teză abstractă. Puterea judecătoreasca se înfăţişează mai degrabă ca un accesoriu al puterii legislative. Leon Duguit arată că. În concepţia lui Locke.” Din confruntarea concepţiei lui Locke. la diferite persoane. în materie de separaţie a puterilor statului cu organizarea fundamentală a statului englez.Afirmând că legile dăinuiesc multă vreme. Deşi recunoaşte ca distincte Puterile executivă si cea federativă. deoarece “Puterea legislativă este ceea care are dreptul de a determina cum trebuie să fie întrebuinţată forţa statului pentru a proteja comunitatea şi pe membrii săi” 9 . este de trebuinţă – spunea Locke – ca să existe o putere care veşnic să vegheze la executarea legilor care sunt in vigoare. ”pentru a asigura acţiunea guvernamentală o pondere reciprocă trebuie să se instituie între diferitele organe. reclamând o supraveghere continuă cu privire la executarea lor. adunările trebuie să se separe din nou. cât o distincţie a puterii legislative de cea executivă. era mai degrabă o colaborare a organelor şi o repetiţie a funcţiunilor. promulgate şi cunoscute de popor prin judecători imparţiali şi cultivaţi. Concluzia lui nu este atât o formulare categorică a separaţiei puterilor.” Dificultatea acesteia.

”De l`esprit des lois”(Despre spiritul legilor). apărută in 1734 şi tipărită pentru prima dată 1748. Locke arată că „tendinţa de a pune mâna pe putere ar fi prea mare dacă aceleaşi persoane care au puterea de a face legile ar avea mâni şi puterea să le execute.El consideră că in fiecare stat trebuie să existe trei feluri de puteri: 1.” Influenţat de concepţia lui Locke asupra separaţiei puterilor.Principiul separaţiei puterii în stat Încercând să argumenteze necesitatea separării puterii legislative de cea executive. Montesquieu pledează pentru separaţia puterilor deoarece susţine că „atunci când în mâinile aceleaşi persoane sau aceluiaşi corp de dregători se află întrunite Puterea legiuitoare si 10 . EXECUTIVĂ . Montesquieu. La elaborarea separaţiei puterilor. În întreaga sa carieră a îndeplinit importante funcţii în stat. Datorită meritelor sale. la care era predestinat prin naştere. Principiul separaţiei puterilor. ca aceea de consilier al parlamentului din Bordeaux în anul 1714 şi de Preşedinte al acestuia 1716.căci ar putea să se scutească de a se supune legilor pe care ele le fac. În felul acesta s-a îndepartat de cariera armelor.pedepseşte infracţiunile sau judecă litigiile dintre particulari. iar 1728 devine membru al Academiei franceze. iar numele său devine de notorietate internaţională. Lipsit de vedere şi înaintat în vârstă. care l-a îndemnat la studii de nivel superior.are dreptul de a face legile. Capodopera sa. JUDECĂTOREASCĂ . avea să-i aducă autorului celebritatea. Montesquieu dezvoltă şi sistematizează într-un mod cu totul original acest principiu de bază al organizării societăţii într-un stat de drept.are dreptul de a declara război sau a încheia pace. pentru un anumit timp sau pentru totdeauna. dar spiritul său a cuprins întreaga umanitate. LEGISLATIVĂ . în castelul Le Brede lângă Bordeaux. Născut la 1689. Montesquieu moare la Paris în 1755. lucrarea cunoaşte 22 de ediţii. 3.hotarându-se să prefere roba de magistrat. În doi ani. el a dobândit o serioasă cultură clasică. 2. Montesquieu. într-o familie de mici nobili sub numele de Charles Louis De Secondat.sau de a le abroga pe cele existente. avea să fie preluat şi aplicat în mai toate statele dezvoltate. adoptă ca model orânduirea de stat a Angliei. este înnobilat cu titlul de baron de „La Brede et de Montesquieu”.

”După ce stabileşte atribuţiile suveranităţii celor trei puteri.libertate dacă Puterea judecătorească nu este separată de cea executivă. dacă el ar fi dotat cu prea multă putere.de asemenea.”Nu există. Pentru Montesquieu „libertatea nu se poate realiza decât prin obstacole în calea abuzului la care ar fi tentat să se dea orice om şi orice organ al statului. este mai bine reglementată de mai mulţi decât de unul singur. care deţine puterea. în concepţia lui Montesquieu a unicului mijloc de a asigura respectul legilor într-un stat în care era posibilă existenţa unui guvern legal.” Ce s-ar întâmpla dacă cele trei puteri ar fi nedespărţite şi întrunite în mâna unui singur om? Montesquieu arată „dacă Puterea legislativă ar fi unită cu Puterea judecătorească. iar libertatea cetăţenilor ar fi cheremul bunului plac al unei singure persoane. libertatea cetăţenilor ar fi arbitrată. observăm că Montesquieu a avut în vedere o colaborare în sânul puterilor. deoarece această parte a guvernământului este mai bine exercitată de unul decât mai mulţi. de a abuza de ea.nu există libertate. dar acordă o anumită preponderenţă puterii executive. Care ar fi motivele care l-au îndemnat pe Montesquieu să recurgă la acest mecanism? În primul rând înclinaţia naturală a omului.Principiul separaţiei puterii în stat Puterea executivă. iar dacă ar fi îmbinat şi Puterea executivă.” Separaţia puterilor apărea. judecătorul ar avea forţa unui opresor. Montesquieu proclamă necesitatea separării lor. El atribuie Puterea executivă unui monarh. precum şi dreptul de veto asupra puterii legislative pe care Montesquieu îl susţine astfel: 11 . Acest lucru este învederat atribuţiile puterii executive de a conclura şi închide sesiunile parlamentului.” Din analiza raporturilor dintre Puterea legislativă şi Puterea executivă.deoarece se poate naşte teama că acelaşi Monarh sau acelaşi Senat să întocmească legi tiranice pe care să le aplice în mod tiranic. ”Pe când ceea ce depinde de puterea legislativă. ”Pe când ceea ce depinde de puterea legislativă. Şi pentru acest abuz al puterii Montesquieu recomandă ca „puterea să înfrângă puterea. iar judecătorul ar fi şi legiuitor. este mai bine reglementată de mai mulţi.

teoriile care au urmat precum şi cele actuale i-au îndepărtat puţin. ”întrucât ele nu se exercită faţă de un particular. nu înseamnă numai diviziune. va anihila toate celelalte puteri. ci şi independenţa autorităţilor guvernamentale. Această independenţă se fondează pe existenţa unor funcţii fundamentale distincte prin natura lor şi care pot să fie exercitate numai separat. iar cealaltă decât în exercitarea unei voinţe generale. ca să spunem aşa invizibilă şi nulă. Toate regimurile politice cunosc o diviziune între multiplele organe guvernamentale. În felul acesta se ajunge la o primenire a puterii legiuitoare. Vom observa de asemenea. separaţia puterilor. Trebuie însă adăugat că de fapt. una neconsistând decât în voinţa generală a statului. Toţi consideră însă. atribuindu-şi toată puterea pe care o poate dori. statul apare natural divizat în mai multe puteri. limitându-i pe unii prin alţii.Principiul separaţiei puterii în stat „Dacă puterea executivă nu avea dreptul de a se împotrivi iniţiativelor corpului legislativ. Oamenii nu mai au necontenit pe judecători înaintea ochilor şi se tem de magistratură. de asemenea. ”Puterea judecătorească este de temut de către oameni. Tribunalele nu se puteau înfiinţa decât pe bază de legi. fiecare din aceste corpuri având şedinţele şi dezbaterile sale aparte precum interese şi vederi deosebite. fiecare fiind mai mult sau mai puţin specializat într-o funcţie. că separaţia puterilor comportă două aspecte bine conturate: 12 . că separaţia puterilor este în realitate o justificare ideologică a unui scop politic foarte concret: slăbirea puterii guvernanţilor în ansamblu. deoarece.” Influenţat de modul de organizare a Angliei. devine. nici de o anumită profesiune. ci trebuie să fie exercitată de către persoane recrutate din rândul poporului. înlocuite cu altele după un anumit interval de timp. termenul desemnând odată funcţia şi organul. acesta ar fi despotică.” Montesquieu susţine că aceste corpuri care alcătuiesc puterea legislativă trebuie schimbate. nu de magistraţi…” Puterea legislativă şi executivă ar putea fi încredinţată unor dregători permanenţi sau unor corpuri permanente. În felul acesta. Puterea executivă nu se va amesteca în treburile puterii legiuitoare. nefiind legată de nici o categorie socială. că faţă de Locke şi Moutesquieu care au definit cei dintâi aceste puteri.” Puterea judecătorească nu trebuie încredinţată unui senat permanent. după cum nici puterea legislativă nu va îngrădi Puterea executivă în acţiunile ei. susţine Montesquieu. În mod firesc. Montesqueu susţine că legiuitoare va fi încredinţată şi corpul nobililor şi corpul ce va fi ales ca să reprezinte poporul. Se consideră.

Evoluţia explicaţiilor privind teoria separaţiei puterilor în stat În legătură cu forma în care a fost exprimat acest principiu . acestea sunt competenţe care sunt repartizate. Astfel.Principiul separaţiei puterii în stat -separaţia parlamentului vis a vis de guvern -separaţia jurisdicţională în raport cu guvernanţii. ”Concepţia revoluţiona .arată că puterea de stat este unică şi indivizibilă.juridică. deţinând în acest scop monopolul creării şi aplicării dreptului). 1. Mult discutata problemă a existenţei uneia sau mai multor „puteri” în stat . Este fals să considerăm puterile fiecărui organ de stat ca o delegare distinctă a unei puteri superioare dând naştere unor entităţi separate.se impune o precizare. sunt repartizate unor categorii distincte de organe. puterea nu este divizată. Fiecare organ dispune de puterea etatică în plenitudinea ei invizibilă. fapt ce permite acestora controlul prin judecători independenţi. ci mai multe evident. în sensul în care definim noi această categorie (adică-puterea organizată a unui grup care exprimă în Capacitatea de a exprima voinţa şi a asigura realizarea acesteia prin mijloace specifice organizării societăţii în stat. Iniţial a fost folosit pentru reducerea autorităţii acestuia . -cea de colaborare a lor în sensul unei activităţi concernate la nivelul unui popor organizat în stat. În realitate. În concepţia lui Montesquieu. integrată întrun organ distinct este astăzi total abandonată.care creşte în fiecare putere o fracţiune a suveranităţii. Ideile lui Montesquieu sunt foarte clare: într-o ţară nu există mai multe „puteri” statale. Este o interpretare a teoriei lui Montesquieu pe care o întâlnim la foarte mulţi autori. G: Burdeau. categoric. două cerinţe apar ca fiind indispensabile pentru apărarea libertăţii individului: -cea de delimitare precisă a atribuţiilor fiecărei categorii de organe.precizează el .cea din care doctrina marxistă a făcut călcâiul lui Achile a teoriei separaţiei puterilor în stat este. Acest principiu a apărut ca o armă în mâna acelora ce luptă împotriva monarhiei absolute. 13 .forţei monarhului opunându-ise puterea adunărilor alese de popor. o chestiune dogmatico .

Nu mai rămân decât două. un stat al cetăţenilor care sunt consideraţi de doctrina franceză ca suverani ai puterii.este considerată a fi deasupra voinţei monarhului. După anii 1910-1930. Astfel el spunea: ”Din cele trei puteri de care am vorbit. dar preciza că dialogul principal se poartă între legislativ şi executiv. „L`etat c`est moi” este înlocuit cu „l`etat c`est nous”. În aceste condiţii şeful statului nu mai are decât o funcţie de reprezentare. ideile democratice si-au extins sfera de cuprindere si de acţiune.” Pornind de la această afirmaţie. opera adunărilor alese. au susţinut ideea existenţei doar a două 14 . vorbea de trei puteri în stat. executivul se degradase aşa de mult. regele şi miniştrii săi tind să devină simpli executanţi ai politicii dorite de adunările alese care reprezintă ansamblul naţiunii. În timp. a fost în mod progresiv restrânsă în favoarea adunărilor alese de popor. La capătul acestei evoluţii. mai mult de monarh. Astfel. Adunarea aleasă decide în problemele fundamentale ale naţiunii. expresia voinţei poporului . precum şi de la realitatea existentă în diferite state. devine din nou o putere. în care dependenţa executivului se pare că a atins apogeul începe o epocă care se caracterizează prin faptul că acesta devine inima instituţiilor politice. deţinător al puterii executive. iar miniştrii săi sunt simpli executanţi ai legilor. o precizare trebuie făcută cuprivire la cantonarea aprecierilor făcute numai la relaţiile dintre executiv şi legislativ şi la ignorarea rolului celei de-a treia puteri în stat . Anibal Teodorescu în România şi alţii. cea de a judeca este întrun anume fel nulă. Edictată de parlament. din care una este cea judecătorească.Principiul separaţiei puterii în stat Astfel dintre executiv şi legislativ apărea ca un reflex al antogonismului dintre monarh şi popor. Ducrocq în Franţa. puterea de acţiune. adică la începutul secolului XX. legea. În aceste condiţii. În legătură cu evoluţia raporturilor dintre puteri. încât expresia „putere executivă” dispăruse din studiile de drept Constituţional. au fost şi sunt încă mulţi jurişti care neagă caracterul de „putere”autorităţilor judecătoreşti.puterea judecătorească. etimologic – autoritate care execută. iar executivul este redus la rolul său. Montesquieu spre deosebire de John Locke. deţinută la început. O dovadă a întăririi executivului o constituie creşterea prestigiului şi competenţei preşedintelui. puterea executivă. iar specialişti se ocupau primordial şi prioritar de analiza adunării lor alese.

implcă de asemenea colaborarea necesară şi constantă. cu identificarea acestora. critica teorie clasice.Principiul separaţiei puterii în stat puteri în stat. continuitatea importanţei şi rezonanţei sale sociale şi politice. A. Neumann. dacă el presupune o diferenţiere a organelor. Potrivit lui Maurice Duverger ”în adevăratul înţeles. Teoria separaţiilor puterilor a cunoscut o mare răspândire în secolul al XIX-lea şi a stat la baza clasificării regiunilor în regimuri care practică confuzia puterilor (fie în favoarea legislativului. recunoscute până acum şi vorbesc de „alte puteri”. sunt autori care neagă opoziţia dintre „puterile” identificate. ne mai putem permite două precizări: sunt autori care vorbesc şi de o a patra putere în stat. atât timp cât puterea executivă nu ar fi îngrădită de legi şi cât timp legalitatea actelor de execuţie ale puterii executive nu ar fi cenzurată de un organ jurisdicţional. ca element esenţial al mutaţiilor sociale. am vrea să. şi cei ce apreciază acţiunea. nu trebuie să se vorbească de o separaţie a puterilor decât în legătură cu regimul prezidenţial. Apoi se consideră că de fapt două puteri şi anume: puterea executivă şi puterea legislativă. amintim poziţia lui F. În privinţa celei de-a patra putere „presa”. ele se grupează în regimuri care realizează o separaţie simplă şi regimuri care realizează o separaţie strictă. M. În legătură cu puterile existente în stat.ca teorie şi realitatea constituţională. Cât priveşte conţinutul şi sensurile separaţiei puterilor tot mai des s-a afirmat şi se afirmă că este vorba mai puţin de separare decât de echilibrul puterilor. Duverger arăta că nu vom avea de a face cu o adevărată separaţie a puterilor. fie în favoarea executivului) şi regimuri care realizează separaţia puterilor. Haurian. El este convins că teoria constituţională a insistat exclusiv pe separaţia puterilor. în concepţia unora şi „administraţia” altora. S-a mers până acolo încât se afirmă că teoria clasică nu mai exprimă realitatea politică. etc. Cât priveşte acesta din urmă. Organele de stat trebuie să depindă unele de altele numai atât cât este necesar formării sau desemnării lor şi eventual exercitării unor atribuţii. susţin că astăzi în Occident opoziţia nu se mai manifestă între legislativ şi executiv. B. cuprinde trei mari aspecte şi anume: definirea conţinutului şi sensurile sale. căci regimul parlamentar. În privinţa celei de-a doua poziţii. între cei care acţionează. Critica teoriei clasice a separaţiei puterilor se înscrie în contextul evoluţiei acesteia. amintim că unii autori-precum A.” Evoluţia separaţiilorputerilor. diferit de cel care face legea. Gaudemet. ceea ce a dus la neglijarea puterii administraţiei şi puterii birocratice. 15 .

trebuie privită cu rezerve ideea în sensul căreia. unde se manifestă o anumită „concentrare” a puterii. în doctrinele totalitare puterea era considerată ca u instrument necesar de transformare. În regimurile totalitare s-a promovat teza unicităţii puterii de stat. această răspundere trebuie văzută prin realitatea că guvernul este al majorităţii parlamentare şi este puţin probabil ca proiectele sale să nu fie adoptate. O asemenea frână există numai în regimurile prezidenţiale. puterea legislativă se confundă cu atributele suveranităţii ceea ce înseamnă că ea nu poate fi decât emanaţia de voinţă a întregului popor. lipsind astfel motivele de separare sau de limitare. de majoritatea absolută în Camera Comunelor (de altfel adevărata putere o deţine comitetul dirigent al partidului învingător în alegeri). pretutindeni şi totdeauna. pentru că el dispune în principiu. 1.1 Înlăturarea separaţiei puterilor în regimurile totalitare Acest fenomen a avut şi are ca punct teoretic de plecare o viziune diferită asupra funcţiilor puterii. Pentru Jean Jack Rousseau. în care guvernul răspunde răspunde în faţa parlamentului. Apoi. Dacă în filosofia Secolului Luminilor. Ideile lui Montesquieu au fost reluate mai târziu de Jean Jack Rousseau în „Contractul Social” şi tratate la un nivel mult mnai superior.Principiul separaţiei puterii în stat deoarece ea a fost înlăturată de regimurile totalitare şi apare depăşită şi învechită în regimurile pluraliste. 1. de unde rezulta nevoia separaţiei. Cabinetul concentrează în mare măsură puterea. puterea legislativă fiind expresia suveranităţii. puterea era considerată redutabilă şi ameninţatoare. în sistemul parlamentar englez. În regimurile parlamentare. permitând concentrarea puterii şi desfiinţarea democraţiei. De exemplu. legislativul ar fi o stavilă eficientă în faţa eventualelor excese ale executivului. separaţia puterilor este contrazisă de realităţi în chiar regimuri recunoscute ca democratice.2 Inlăturarea teoriei separaţiei puterilor în regimurile pluraliste Deşi afirmată. aceasta 16 . teză simplist explicită şi primitiv aplicată.

întrucât. care în art. şi pentru clasa politică care persistă în a o evoca. spune: “Puterile legislative.26. (art. Manifestându-se rezerva faţă de teoria clasică a separaţiilor puterilor nu trebuie să se interpreteze că ea şi-a pierdut din importanţă şi actualitate.29.117). principiul rtezultă implicit. executivă şi judecătorească sunt separate. nimic nu-l poate împiedica să denunţe „contractul” în baza căruia el a investit puterea legiuitoare şi să stabilească o altă rînduială conformă cu dorinţa sa. 1. Apariţia puterilor publice. 1923. Dacă examinăm constituţiile statelor lumii vom observa că foarte rar. 17 .25.30). unele înscriu explicit acest peincipiu. ci între majoritate şi opoziţie.U. Printre constituţiile care menţionează expres acest principiu. În cele mai multe constituţii. Marea forţă a teoriei separaţiilor puterilor constă în fantastica sa rezonanţă socială. României (Statutul lui Cuza. 1. determină ca astăzi separarea sau echilibrul să nu se realizeze între parlament şi guvern. Pierre Pactet arată că se constată un decalaj important între declinul unei teorii. 55. care pierde progresiv din forţa şi valoarea sa explicativă pentru că ea nu mai corespunde cu adevărat realităţii şi recepţiuonarea sa de către opinia publică. şi că deci rămâne o teorie a trecutului.2. Belgiei (art. 166.Principiul separaţiei puterii în stat înseamnă că puterea executivă trebuie să fie subordonată celei legislative şi. executive. însă. (art. În acest sens pot fi menţionate constituţiile: Spaniei. care continuă să creadă în ea. Ea a intrat ăn conştiinţa mulţimilor care au receptat-o ca pe cea mai eficientă reţetă contra despotismului şi în favoarea libertăţii şi democraţiei. S.A.3). politică şi morală. titularul suveranităţii este poporul. Elveţia.” Mai multe constituţii denumesc autorităţile statale ca puteri.3 Uzura teoriei separaţiei puterilor Această teorie a fost elaborată într-o perioadă în care nu se înfiinţaseră încă partidele politice şi când principalele probleme puse de putere erau de ordin instituţional. rolul lor deosebit în configurarea instituţiilor juridice şi politice. puteri ce sunt legislative. 1938). este Constituţia Republicii şi Cantonului Jura. judecătoreşti. intitulat Separaţia puterilor. 1866.

Toate constituţiile statelor democratice realizează însă echilibrul puterilor publice. guvern. autorităţi jurisdicţionale etc. autorităţi administrative. ci cel de parlament.Principiul separaţiei puterii în stat În fine. alte constituţii nu folosesc termenul de putere. 18 .

1926. Pag. Garner. pag.45 19 . Le pauvoir executif american en temps de guerre. Notes of James Madison. 16 al Declaraţiei Franceze a drepturilor omului şi cetăţeanului a ridicat-o la rangul de principiu esenţial al oricărei constituţii. „Obiectul general al convenţiei – arăta – M. Atît de mult a fost apreciat acest principiu.L. Paris. Teoria separaţiilor puterilor statului a stat la baza Constituţiei Statelor Unite ale Americii de Nord din 1787 şi a constituţiilor diferitelor state care alcătuiesc această federaţie. 29 Dezbates of the federal convention. delegatul statului Virginia la dezbaterile de la Philadelphia – este de a găsi un remediu nenorocirilor în care se zbat Statele Unite. Între 1775-1777.U. 23 24 James W.”24 Acest mijloc de frânare a fost găsit în principiul separaţiei puterilor care trebuie să furnizeze o barieră despotismului legislativ. Separaţia puterilor în organizarea de stat a SUA Iniţiat şi fundamentat în Europa lui John Locke şi a lui Montesquieu. P. edite par Gaillard Hunt et James Brown Scott. cartea lui Montesquieu „De l’esprit de lois” era una dintre cele mai citite şi mai disputate cărţi din America. spunea că „nici un adevăr politic nu are o valoare intrinsecă mai mare”. Marea Britanie şi Franţa 1. Prin adoptarea acestui principiu s-a avut în vedere înlăturarea din organizarea de stat americană a supremaţiei organului legislativ. 1918.Principiul separaţiei puterii în stat Capitolul II Separaţia puterilor în stat conform constituţiilor moderne – SUA. încat „strămoşii Constituţiei atribuiau erorile guvernării necunoaşterii separaţiei puterii. Într-un astfel de climat au loc dezbaterile Convenţiei de la Philadelphia. iar art. că remontând la originea acestor rele. ale căror rezultate s-au finalizat prin consacrarea în Constituţia americană a separaţiei puterilor în organizarea de stat. Paris. vorbind despre separaţia puterilor. Randolph. că trebuie găsit mijloc pentru a frâna această tendinţă din guvernarea noastră. Antecedentes de la Convention federale de 1787. fiecare descoperise sursa lor în dezordinile şi nebuniile democraţiei.”23 Madison.A. principiul separaţiei puterilor în stat s-a manifestat mult mai puternic în S.

Dar. Prin înlăturarea acestor neajunsuri...” „ În această guvernare. bine echilibrate ( cele două Camere şi Preşedintele) şi Puterea executivă este plasată în două ramuri ( Preşedintele şi Senatul).E. prefigura. în care Preşedintele se opune Congresului. care trebuia să fie proporţionale cu „ primejdiile unui atac.U. pag251. se ajungea la o repartizare a competenţelor care ar fi interzis unui organ să exercite. Puterea legislativă este plasată în trei ramuri distincte. direct sau indirect. spune Hamilton. Congresului S. 1 secţiunea I. op. a Universului.”26 Acest sistem de frâne şi contraponderi.cit.55 ccl 27 E. pag. Erlick. se precizează că toate puterile legislative vor fi încredinţate unui Congres al Statelor Unite. ne putem întreba care sunt puterile statului în temeiul Constituţiei ca o reflectare a principiului separaţiei puterilor? În art. cit. care. op. garanţia cea mai sigură.”25 În felul acesta. încât nici unul să nu poată să treacă de limitele stabilite de constituţie. arogându-şi ulterior drepturi şi împuterniciri neprevăzute în Constituţie au devenit în realitate organe ce depăşesc prin atribuţiile lor organul legislativ.M. cf. împotriva unei concentrări progresive a unei puteri în cadrul aceluiaşi organ. constituţionaliştii de la Philadelphia au făcut apel la aşa numitul sistem al frânelor şi contraponderilor pe care Jefferson îl definea astfel: „ Trebuie ca puterile să fie împărţite şi cumpănite între diferite corpuri. Congresul se opune Preşedintelui şi împreună se opun Tribunalului.Erlick.27 Pe bună dreptate. Wilson a numit acest ansamblu de frâne „ o imitaţie inconştientă a teoriei lui Newton. dând universului simetria şi aranjarea perfectă. unde echilibrul forţelor de atracţie menţine planetele pe orbitele lor. în concepţia constituţionaliştilor de la Philadelphia acordarea mijloacelor constituţionale necesare de separare.Principiul separaţiei puterii în stat În felul acesta. dumneavoastră găsiţi toate frânele pe care cei mai mari oameni politici şi scriitori le-au putut concepe. pag.M. i-au fost expuşi Preşedintele şi Curtea Supremă.A. nu ar fi decât o parte al unui sistem mai vast în care statele ar fi contragreutăţile Guvernului federal. 60 20 . o preponderenţă asupra celorlalte. 25 26 Observation sur la Virginie Jefferson. care se va compune dintr-un Senat şi dintr-o Cameră a Reprezentanţilor.

După 1913. el conducedezbaterile. Nimeni nu poate fi membru al Camerei reprezentanţilor. adoptat de Congres în anul 19?9. printr-un amendament s-a stabilit alegerea senatorilor prin sufragiu universal al fiecărui stat. creat ca formal organ de reprezentare a statelor federale. din punct de vedere juridic ei nu au nici o răspundere faţă de organul legislativ al statului sau faţă de statul pe care îl reprezintă. 2 secţiunea III alin. Camera 21 . Senatul. cu rol de conducere în cadrul Congresului. Insulele Hawai în 1959). fiecare stat are dreptul de a avea în Camera Reprezentanţilor cel puţin un reprezentant. iar cele din a treia categorie după 6 ani. în această funcţie este ales candidatul cel mai influent al partidului care a obţinut majoritatea în Parlament. 2. acordă şi retrage cuvântul. numeşte membrii comitetelor temporare ale Camerei. În forma sa iniţială. în aşa fel ca Senatul să fie reînnoit câte o treime la fiecare 2 ani. cele din a doua categorie după 4 ani. numărul mandatelor a crescut la 437. Dar înn urma primirii de noi state membre ale Uniunii (Alaska în 1958. Camera Reprezentanţilor alege în prima sesiune a noii legislaturi pe speaker-ul camerei. se precizează că odată cu convocarea Senatului după primele alegeri senatorii vor fi repartizaţi pe trei categorii cât se poate de egale. Senatul era compus din 2 senatori pentru fiecare stat. Mandatele senatorilor vor fi vacante după 2 ani. S-a stabilit atunci că numărul locurilor din Camera Reprezentanţilor să fie fixat la 435. Conform art. precizează acelaşi articol daca nu are vârsta de 25 ani. în raport cu mărimea populaţiei. Prin tradiţie. dacă nu a fost cetăţean al Statelor Unite şi dacă nu locuieşte în momentul alegerii în statul în care va fi ales. Membrii Camerei Reprezentanţilor sunt aleşi la fiecare 2 ani.1 secţiunea II alin. Dar. Cu toate că senatorii sunt aleşi ca reprezentanţi în Congres. îndeplinea funcţia de Cameră Superioară.3.3.Principiul separaţiei puterii în stat Conform Constituţiei numărul deputaţilor în Camera Reprezentanţilor. este în funcţie de mărimea populaţiei statului. se stipulează că nimeni nu poate fi ales senator dacă nu va fi atins vârsta de 34 ani. alin. prin actul „ Cu privire la redistribuirea locurilor în Parlament”. 1 secţiunea III. Rolul său în Camera Reprezentanţilor este deosebit de important. să fie de 7 ani cetăţean al Statelor Unite şi să locuiască în momentul alegerilor sale în statul în care va fi ales. s-a interzis creşterea numărului membrilor celor două camere. numiţi pe o perioadă de 6 ani de către adunările legislative ale statului. În art. În art.

Art. de a stabili impozite anuale pentru mărfuri transportate de la un stat la altul.U. forţele armate. după un raport oficial... precum şi a modelelor străine. Camera Reprezentanţilor şi Senatul sunt ajutate în activitatea lor de un aparat funcţionăresc de 4000 de angajaţi. de a organiya şi folosi armate a S. La rândul său. 22 . 90% din toată activitatea Congresului în materie legislativă şi joacă un rol esenţial în pregătirea legilor. În afara competenţei generale. etc.. de a declarea răyboi altor state. impozite directe şi indirecte. enumerând în art. de a bate monedă şi a fixa valoarea ei. Astfel Camera Reprezentanţilor are atribuţii exclusive de iniţiativă legislativă în materie de legi financiare. Aceste comitete permanente realizează. Senatul are şi el organele.A.Principiul separaţiei puterii în stat Reprezentanţilor mai numeşte şi în alte funcţii persoane cu atribuţii mult mai tehnice ca secretarul camerei (clark).U.U. de a stabili sancţiuni pentru falsificarea monedelor naţionale. ca: pentru credite. problemele poliţiei.A..A. secţiunea IX stipulează interdicţia Congresului de a emite legi cu putere retroactivă. capelanul. de a institui şi de a acorda titluri mobiliare. Atât în Camera Reprezentanţilor cât şi în Senat. de a contracta împrumuturi în numele S.A.U. de a reglementa comerţul exterior şi dintre statele federaţiei. Rolul lor este adesea decisiv pentru viaţa sau sucombarea unor proiecte de lege. precum şi alte încălcări ale dreptului internaţional. etc. Comitetele sunt constituite din 10 până la 51 de membri. Preşedintele comitetului conduce dezbaterile şi reglementează procedura în comitetele respective.1 secţiunea VIII atribuţiile sale: de a stabili şi percepe diferite taxe. de a întreţine armate de uscat şi flote şi de a stabili regulile de organizare a forţelor armate a S.I. care prin Constituţie este şi preşedintele Senatului şi Preşedintele temporar. de a stabili şi sancţiona infracţiunile în marea deschisă. de a stabili regulile generale cu privire la cetăţenia S. Constituţia conferă unele atribuţii de competenţă specială a uneia sau a alteia din cele două Camere. funcţionează un număr însemnat de comitete permanente.A. Cele mai importante funcţii sunt Vicepreşedintele S.U. ofiţer de poliţie.A. de a întreţine servicii de poştă a statelor. afaceri externe. de a organiza şi folosi forţele poloţieneşti în scopul traducerii în viaţă a legilor uniunii. care îl înlocuieşte pe Preşedintele S. atunci când este pus în imposibilitatea de a-şi exercita funcţiile.U.. Constituţia stabileşte competenţa Congresului.

proiectele trebuie votate în fiecare din cele două Camere şi promulgate de Preşedintele S. cu înţeles de culoar. ca şi pentru celelalte proiecte de legi. după ordinea înregistrării. pronunţându-se favorabil sau nu. 23 . locul în care lobbiştii îşi desfăşoară activitatea.U. în mod simbolic. în condiţiile prevăzute de Amendamentul 12 al Constituţiei. ei încearcă şi adeseori reuşesc. Competenţa specială a Senatului este mai întinsă decât a Camerei Reprezentanţilor: ratifică tratatele încheiate cu alte state. Lobbiştii sunt oameni cu experienţă în materie legislativă. îl programează pentru a intra pe ordinea dezbaterilor. precizează că acel proiect de lege.U.Principiul separaţiei puterii în stat Art. proveniţi din foşti membri ai Congresului sau dintre funcţionari ai aparatului de stat. proiectele de legi sunt supuse celor „trei lecturi”. În conformitate cu Regulamentul Camerei şi cu regulile consfinţite de practică. să determine poziţia acestora faţă de anumite proiecte de legi. ţi care implică. pe baza recomandărilor acute de Comitetul permanent. aprobă numirile în funcţii publice. secţiunea VII.A. Lobbismul este una din faimoasele practici ale votului în Congresul S.A.U.” Camera Reprezentanţilor are dreptul de a alege. judecă în conformitate cu procedura impeschiamentului. va trebui să fie emis de Camera Reprezentanţilor. În cea de-a treia lectură are loc votarea proiectului. pe Preţedintele S. precum şi dreptul de a porni urmărirea judiciară după procedura impeschiamentului. „Dar. Pentru a deveni legi. La a doua lectură a proiectului de lege au loc discuţiile propriu-zise. potrivit intereselor cercurilor pe care le reprezintă. lobbiştii exercită puternice presiuni asupra membrilor care fac parte din comitetele respective...A.1.U. proiectul este înaintat Camerei Reprezentanţilor care. Denumirea lor provine de la cuvântul englez lobby. În relaţiile pe care le au cu membrii Camerei Reprezentanţilor sai ai Senatului. privind ridicarea de venituri. După ce Comitetul îşi încheie discuţiile asupra proiectului. alege pe Vicepreşedintele S. În timpul discutării proiectelor de legiîn cadrul Comitetelor permanente.A. Senatul poate contribui şi transmite propunerile sale pe calea amendamentelor.

1. Preşedintele şi Vicepreşedintele sunt aleşi de către naţiune prin intermediul unui sistem complex. una pentru fiecare partid. care funcţionează pe două planuri: desemnarea candidaţilor de către partidele politice şi acela al alegerii între candidaţii celor două partide. Alegerea electorilor se face la o dată fixă. În felul acesta.A. în prezenţa ambelor camere. Campania electorală se încheie cu alegerea Preşedintelui şi a Vicepreşedintelui de către un corp de electori constituit astfel: partidele care participăla alegerile electorale afişează listele electorale în cadrul fiecărui stat. în prima marţi din luna noiembrie. Procedura desemnării candidatului se împarte în două momente succesive: mai întâi se desemnează candidatul fiecărui partid în cadrul statelor. este ales candidatul care întruneşte majoritatea absolută a votului electorilor. Votul se acordă întregii liste. Numărul electorilor aleşi de fiecare stat este egal cu numărul de deputaţi şi senatori pe care îl are statul respectiv în Congresul S. Potrivit prevederilor constituţionale Preşedintele urma să aibă o poziţie egală cu cea a Congresului.A. Conform Constituţiei.U. sunt trimise Senatului. Din momentul în care proiectul a obţinut votul celor două Camere. el este înaintat Preşedintelui pentru a fi promulgat.U. În ipoteza că nici unul dintre candidaţi nu obţine această majoritate. Ceremonia instalării oficiale a Preşedintelui şi a Vicepreşedintelui nou ales are loc la 20 ianuarie. şi votează pe Preşedintele şi pe Vicepreşedintele dintre candidaţii propuşi de Convenţiile celor două partide. alegerea 24 .Principiul separaţiei puterii în stat Camera Reprezentanţilor discută şi votează cele mai multe proiecte de legi şi numai după aceea. Constituţia S. Ea începe oficial în prima zi de luni din septembrie şi durează aproximativ două luni.A.U. Electorii aleşi se întrunesc în prima luni după cea de a doua zi de miercuri din luna decembrie în capitala S. pentru a desemna candidatul partidului. Delegaţii desemnaţi se reunesc apoi în „convenţie”. a creat Instituţia Preşedintelui.1 Puterea executivă Aplicând cu fermitate principiul separaţiei puterilor în stat. Voturile electorilor sunt trimise Congresului care procedează la numărarea lor la 6 ianuarie a anului următor. partidul care întruneşte majoritatea voturilor trimite pe toţi electorii statului respectiv.

Principiul separaţiei puterii în stat Preşedintelui o face Camera Reprezentanţilor din rândul celor trei candidaţi care figurează pe lista candidaţilor şi au întrunit cel mai mare număr de voturi. Alegerea şefului executivului de către popor prin sistemul electorilor prezidenţiale nu a fost prevăzut de Constituţia de la Philadelphia. La origine organele legislative ale statelor desemnau electori prezidenţiali. Dar, în prima jumătate a secolului al XIX- lea diverse state au acordat cetăţenilor lor dreptul de a desemna electorii prezidenţiali. Prin urmare, din patru în patru ani, electorii prezidenţiali votează pentru alegerea Preşedintelui şi a Vicepreşedintelui. Potivit Constituţiei, în forma sa iniţială, Preşedintele era în mod nedefinit reeligibil. Dar Washington a refuzat un al treilea mandat şi această decizie a fost considerată ca un precedent imposibil de încălcat. Preşedintele Franklin Roosevelt a luat asupra sa responsabilitatea de a încălca regula stabilită de Washington, pe motive de circumstanţe excepţionale în care se găsea S.U.A., şi va beneficia de patru alegeri succesive. Prin amendamentul 22 votat în 1947 şi aplicat în 1951 s-a interzis Preşedintelui de a ocupa această funcţie mai mult de două mandate. Faţă de prerogativele Preşedintelui, Vicepreşedintele are un rol mai modest, el îndeplinind acele atribuţii pe care i le încredinţează Preşedintele. Cu toate acestea, instituţia Vicepreşedintelui este importantă pentru că atunci când postul de preşedinte devine vacant prin deces sau demisie, Vicepreşedintele devine Preşedintele ţării. El îşi va exercita prerogativele până la expirarea mandatului Preşedintelui căruia i-a succedat. Conform amendamentului 22 „dacă Vicepreşedintele ocupă funcţia de Preşedinte peste doi ani în cursul mandatului predecesorului său, nu va putea fi ales pentru funcţia de Preşedinte decât o singură dată.”

1.1.1. Atribuţiile Preşedintelui
Conform Constituţiei, Preşedintele este şeful executivului, fiind totodată şeful statului şi al guvernului. Constituţia americană nu cuprinde dispoziţii cu privire la guvern. Practica a stabilit existenţa Cabinetului sau a Guvernului şi a Biroului Preşedintelui ca organe principale ale executivului. Guvernul este format din miniştrii secretari de stat, numiţi de Preşedintele S.U.A. cu acordul Senatului.

25

Principiul separaţiei puterii în stat Secretarii de Stat conduc fiecare câte un Departament de stat şi răspund pentru activitatea lor numai în faţa Preşedintelui S.U.A., în virtutea principiului incompatibilităţii funcţiei de secretar de stat cu cea de membru al Congresului. Cabinetul execută dispoziţiile date de Preşedinte şi este consultat în diferite probleme, fără însă a lua hotărâri. Preşedintele S.U.A. este singura persoană care adoptă hotărâri. Biroul Preşedintelui a fost creat în 1939 de către Franklin Roosevelt şi s-a dezvoltat sub preşedinţia lui Truman. Biroul Preşedintelui se compune din mai multe servicii: Cancelaria Casei Albe, cuprinzând 30 de colaboratori apropiaţi ai Preşedintelui. Prin intermediul Cancelariei, Preşedintele ţine legătura cu Congresul, cu şefii unor organe centrale administrative, cu presa, etc. fiscal: Consiliul Consultanţilor Economici – format din trei consilieri care pregătesc Consiliul Securităţii Naţionale, care coordonează toate deparetamentele civile şi raportul economic semestrial asupra stării Uniunii. militare şi care lucrează în domeniul apărării şi securităţii naţionale. Ca şef al Statului, Preşedintele reprezintă S.U.A., în relaţiile cu alte state, numeste cu avizul si consimtamantulSenatului ambasadorii si consulii, procedeaza la recunoasterea de state, incheie tratate internationale sub rezerva aprobarii acestora cu 2/3 din numarul senatorilor prezenti, amana si gratiaza pedepse pentru crime si delicte contra securitatii S.U.A.(dreptul de gratiere fiind limitat la incalcarile legilor statului federal) este comandantul supreme al armatei. In calitatea sa de sef al puterii executive, Presedintele executa Constitutia, legile, tratatele si deciziile Curtii Supreme si are dreptul regulamente. Fara a putea intervene in activitatea de legiferare, Presedintele are unele prerogative constitutionale care ii permit sa influenteze activitatea Congresului, controlul sesiunilor Congresului, dreptul de veto suspensiv asupra legilor votate de Congresul S.U.A., dreptul de a trimite mesaje celor doua camere. Conform art.1 sectiunea IV alin.2, Congresul S.U.A. se reuneste cel putin o data pe an. Biroul Bugetului, consultat de preşedinte la întocmirea bugetului şi a programului

26

Principiul separaţiei puterii în stat Potrivit prevederilor constitutionale, Presedintele are dreptul ca in situatii extraordinare sa convoace cele doua Camere in sesiuni speciale, sau numai una dintre ele, mod normal Senatul. Presedintele adreseaza Congresului mesaje cu privire la starea Uniunii. Cele trei mesaje adresate de Presedinte Congresului sunt: Mesajul cu privire la starea Uniunii ; Mesajul bugetar ; Mesajul economic ; Aceste trei mesaje constituie cadrul de baza al actiunii executivului. Incepand cu secolul XX asistam la o multiplicare a mesajelor prezidentiale. Presedintele Franklin Rooesvelt a accentuat importanta mesajelor adresate organului legislativ, iar presedintele Wilson a facut din mesajul cu privire la “ starea Uniunii” un veritabil program legislative. Rupand traditia instaurata cu peste 100 de ani in urma, Presedintele Nixon nu a trimis Congresului nici un mesaj cu privire la “ starea Uniunii”, ci o serie de teme sau mesaje care inainte formau capitole ale mesajului presidential. Un alt procedeu prin care Presedintele poate actiona asupra Congresului este dreptul de veto. Prin urmare, cand un proiect de lege este votat de Congres, inainte de a obtine putere de lege, el trebuie supus Presedintelui spre aprobare. dispune de patru facultati : - Semneaza, dupa care billul devine lege ; - Retine billul la el fara sa-l aprobe. La exprimarea unei amanari de 10 zile(duminicile sunt exceptate, cu incepere de la prezentarea sa) si daca Congresul este in sesiune billul devine lege, chiar atunci cand el nu a imbracat semnatura Presedintelui. Abtinerea valoreaza acceptarea. - Retine billul in fata lui sau il pune in buzunarul sau-veto-ul de buzunar. Daca Congresul isi suspenda lucrarile inainte de trecerea celor 10 zile lucratoare si daca Presedintele nu a semnat billul in acest interval de timp, proiectul de lege cade. - Dezaproba billul si-l trimite insotit de obiectiile sale Camerei in care el a fost initial votat(veto-ul direct) Veto-ul de buzunar, cum este denumit el, nu a fost prevazut de Constitutie in termeni expresi ca un veto absolut. Cat priveste veto-ul direct, art.1, sectiunea VII, alin.2 precizeaza ca Presedintele are un drept de veto suspensiv asupra legilor votate de organul Primind proiectul de lege, Presedintele in

27

Principiul separaţiei puterii în stat legislativ. Dupa ce legile sunt adoptate de ambele Camere, trebuie sa fie inaintate Presedintelui, care isi da acordul prin semnarea si publicarea lor in buletinul oficial. In ipoteza in care Presedintele exprima rezerve asupra unor legi adoptate de Congres, el are dreptul ca in termen de 10 zile de la votarea legii sa o restituie organului legislativ cu un mesaj explicativ. Aceasta procedura obliga Congresul sa reia in dezbatere proiectul de lege si numai in cazul in care ambele Camere o voteaza din nou, cu o majoritate de 1/3. Presedintele este obligat sa o semneze. Conform art.2 sectiunea II, Presedintele are dreptul de a incheia tratate cu avizul si ajutorul Senatului. In istoria executivului american au fost perioade cand aceste prevederi constitutionale au fost eludate. Asa de exemplu, Presedintele Roosevelt a semnat singur conventiile de la Teheran din 1943, de la Yalta si Postdam din 1945. Constitutia de la Philadelphia a creat o functie executiva dar preverile referitoare la Presedinte sunt generale, nedefinite si ambigue. Asa cum declara fostul presedinte American Thomas Wilson “Presedintele are libertatea atat dupa lege, cat si dupa constiinta sa fie un om cat de mare poate”, indicand in acest fel intreaga gama a posibilitatilor pe care le are Presedintele S.U.A. in exercitarea functiilor sale.

1.2. Puterea Judecatoreasca In art.3 sectiunea I din Constitutia S.U.A. se stipuleaza ca “puterea judiciara in S.U.A. se exercita de catre Curtea Suprema si de Curtile inferioare pe care Congresul le va infiinta”. In S.L.T.A. a fost creat un system complex de instante, locul principal fiind detinut de Curtea Suprema. Judecatorii de la Curtea Suprema sunt in numar de 9, sunt numiti de Presedintele S.U.A. la propunerea si cu aprobarea Senatului, dintre care avocatii cu un stagiu de cel putin 10 ani. La instanta de recurs si apel, Curtea Suprema judeca recursurile si apelurile date de celelalte instante federale. Ca instanta de fond, judeca infractiunile comise de reprezentantii

28

Marbury solicita Curtii Supreme sa emita o ordonanta care sa oblige pe ministrul afacerilor externe sa execute numirea.A. in consecinta nula. Aceasta prerogativa a Curtii Supreme are la baza un precedent judiciar. pe care le reduce la doua categorii de litigii. Curtea Suprema a examinat actiunea lui Madison. Fara sa procedeze in prealabil la o verificare a competentei sale. cele referitoare la reprezentantii diplomatici si consulari si acelea unde una dintre partile litigiante este statul. afirmand ca este neconforma cu legea fundamentala si. ar fi fost extinsa. in conformitate cu legea. judecatorii trebuie sa respinga din punct de vedere politic si sa dea seama in public de activitatea lor. Curtea Suprema a respins si actiunea lui Marbury.3 sectiunea II. ci fiind anulata ca neconstitutionala. Ca persoane insarcinate sa distribuie impartial justitia. Burns si Peltoson sustin ca judecatorii intrunesc intr-o singura persoana pe tehnicienii juristi si pe politicieni. sunt prevazute de Constitutie in art. deoarece influenta politica asupra acesteia. numit intr-un post la Ministerul Afacerilor Externe de catre presedintele federalist Adams cu putin inainte de expirarea mandatului sau prezidential. a procedat la o examinare in conformitate cu Constitutia. unul dintre presedintii Curtii de Justitie a caracterizat controlul constitutionalitatii. impotriva lui Madison. Adresandu-se Curtii Supreme . dupa plecarea lui Adams. pretinzand ca prin fond. declarandu-se necompetenta dar nu in virtutea dispozitiilor legii din 1789. este cea mai mica. care isi deriva puterea de la oameni. Procesul era pornit de Marbury. pe care a declarat-o ilegala. cat si a guvernului. Marshall. ale puterii legislative sau ale partilor interesate. judecatorii nu trebuie sa depinda de capriciile puterii executive. urmare a procesului Marbury contra Madison. 29 . Potrivit Constitutiei S. care refuzase sa exercite numirea.Principiul separaţiei puterii în stat diplomatici si consulari. Puterea judiciara este considerata ca elementul cel mai stabil al separatiei puterilor in stat. ministrul republican al Afacerilor Externe. Apoi. Marbury ii atribuie gresit competenta de a decide in calitate de instanta de fond.controlul constitutionalitatii legilor revine Curtii Supreme de Justitie. Ca persoane care determina principiile fundamentale ale politicii de stat. precum si alte litigii in care una din parti este un stat membru al federatiei.U.

30 . Presedintele a modificat compozitia Curtii numind noi judecatori care au fost mai retinuti in a declara ca neconstitutionale actele Congresului. Dar presedintele Roosevelt s-a impus in fata Curtii Supreme reusind sa aprobe demisia a doi din cei noua judecatori. dintre care cei mai redutabili.si solutionarea cauzelor privind incalcarea normelor care ii stabilesc competenta. Ulterior. Rolul Curtii Supreme este foarte important pentru ca avand in competenta sa controlul constitutionalitatii legilor prin intermediul caruia o lege votata de Congres si promulgata de Presedinte devine inaplicabila. Judecatorii Curtii Supreme sunt inamovibili. numiti pe viata de catre Presedinte si confirmati de Senat.Principiul separaţiei puterii în stat Curtea Suprema nu face decat sa-si exercite puterea judiciara ce i-a fost conferita de Constitutie si sprijinita pe principiul separatiei puterilor in stat.

Comisia Federală Pentru Comunicaţii . . . .U. . . 31 .Biroul administrativ al Curţilor . Preşedintelui . . .Centrul Federal Judiciar .A.A.Departamentul Finanţelor . . Transporturilor . . Import-export .Administraţia Creditelor agricole . Aeronautică şi Spaţiu Cosmic . şi Bunăstării .Fundaţia Naţională pentru Arte şi Ştiinţe .Comisia Federală pentru Asigurări .A. .Curţile pentru plângeri ale S.Administraţia Veteranilor . . .U. . .Agenţia de informaţii a S. .Curtea S.Departamentul Agriculturii .Biblioteca Congresului . .Grădina Botanică S. .Biroul pentru orientare S.A. Guvernatorii : .U.S.Departamentul Apărării .Administraţiei Seviciilor Generale.Agenţia pentru Protecţia Mediului Înconjurător .Banca Americană ptr.Consiliul pentru Politica Economică Internaţională . .Biroul pentru relaţii interguvernamentale . Economici . Educaţiei .Curtea Supremă a S.U. Interne . .Conferinţa administraţiei a S.Biroul Executiv al . .Departamentul Comerţului Dezvoltării Urbane.Curţile Districtuale ale S. . .U.U. . . . . paterne . Umaniste .Departamentul de Stat .Districtul Columbia . . Legislativul Congresul Senatul Camera reprez.A. . . DEPARTAMENTE .Departamentul Locativ şi al .U. . .Curtea pentru taxe al S.Departamentul Justiţiei .A. . .Biroul Casei Albe .Arhitectura Capitolului .A.U.Curţi teritoriale .Principiul separaţiei puterii în stat SEPARAŢIA PUTERILOR ÎN S.A.Biroul pentru politica în domeniul telecomunicaţiilor.Biroul pentru situaţii de pericol .A.Biroul pentru ştiinţă şi tehnologie . . .Curţile de Appel ale S. . pentru vamă şi Buget .Departamentul Sănătăţii.Consiliul pentru Aeronautică Civilă .U.Biroul de Management şi . .Biroul General de Presă . .A.Curtea pentru vama a S.U.U.Comisiei Federale de Comerţ. .Consiliul Naţional pentru .Comisia pentru energie Atomică . . .Departamentul Afacerilor . BIROURI ŞI INSTITUŢII INDEPENDENTE .A.A.Biroul Reprezentanţilor speciali pentru negocieri comerciale . .A. CONSTITUŢIA Executivul Autoritatea judecătorească Preşedintele .Comisiei Comerţului Interstatal.U. economică .Imprimeria Guvernamentală .Departam.A. .Departamentul Muncii .Consiliul Consilierilor .N.

Separatia puterii in organizarea de stat a Marii Britanii Anglia nu are o Constitutie in intelesul stiintific de act fundamental unic. un drept cu totul nou. 1679 si 1689. Ele sunt cuprinse in dreptul statuar (statute law) si in dreptul judiciar (common law). in obiceiul constitutional (conventional rules) precum si in asa numitele norme constitutionale (advisory). Habeas Corpus si Billul drepturilor. prin care se elogiaza Constitutia engleza. Aceasta concluzie. care sa cuprinda normele ce reglementeaza organizarea ei social-politica. isi gaseste sorgintea in conceptia doctrinei.Principiul separaţiei puterii în stat 2. In sfarsit. in principiul separatiilor puterilor. Obiceiul constitutional apare in doctrina engleza ca un izvor deosebit de important al Constitutiei engleze. cum mai este denumit de constitutionalistii englezi. care dateaza din 1215. este format din totalitatea hotararilor date de instantele judecatoresti. In doctrina engleza ele sunt cunoscute sub denumirea de « Bibliliile » Constitutiei engleze Magna Charta libertatum. care fiind asezat la baza organizarii de stat ar asigura suprematia Parlamentului si principiul dominatiei dreptului. Conform doctrinei engleze. Spre deosebire de dreptul statuar. Fiind adoptate cu multe secole in urma. ele au inceput sa piarda din importanta lor specifica. alcatuind asa numitul drept comun. Constitutia Marii Britanii este formata din mai multe categorii de norme juridice. Astfel. Dreptul statuar ocupa o pozititie prioritara printre multitudinea de izvoare ale Constitutiei engleze. comun pentru intreaga Anglie. 32 . El este alcatuit din statute in intelesul de acte legislative adoptate de Parlament. Constitutionalistii englezi acorda notiuni de obicei constitutional un sens foarte larg. Dreptul judiciar sau al precedentelor. obiceiul constitutional este nescris. Sistemul constitutional britanic este prezentat de doctrina engleza ca expresia cea mai inalta a democratiei parlamentare clasice. Wade si Philips considera ca obiceiul constitutional reprezinta « totalitatea normelor si obiceiurilor dupa care trebuie sa se conduca acei care dirijeaza munca aparatului administrativ ».

proiectul este trimis monarhului pentru semnare si devine lege. a intrat in viguare fara a avea consimtamantul Camerei Lorzilor. Camera Lorzilor are dreptul de a propune amendamente prin care daca sunt aprobate de Camera Comunelor. Puterea executiva spunea el. Astfel. spunea ca « elles sont forcees d’aller de concert ». pe de o paret impartea conducerea Guvernului cu seful de stat si. 33 . Dreptul de initiativa legislativa apartine oricarui membru a Parlamentului. dupa ce urmeaza procedura prevazuta pentru Camera Comunelor. trebuie sa aiba drept de veto asupra puterii legislative. dar numai proiectele provenind din initiativa guvernuluiau au cea mai mare sansa de a deveni legi. Modelul clasic al acestui regim il reprezinta Marea Britanie. Legea din 1911 a stabilit ca eventualele neintelegeri se rezolva in cele din urma in favoarea Camerei Comunelor. iar in unele cazuri. el este inmanat spre dezbatere si aprobare Camerei Lorzilor. Puterea legislativaeste reprezentata de cele doua Camere ale Parlamentului : -Camera Comunelor -Camera Lorzilor Proiectele de legi trimise Parlamentului se impart in trei categorii : -Proiecte de legi cu caracter general (public bills) -Proiecte de legi cu caracter financiar (financiar sau mone bills) -Proiecte de legi cu caracter particular. care au fractiuni in Parlament pentru a ajunge la o intelegere. puterea legislativa sa aiba dreptul de a judeca. sistemul politic englez realiza o separatie suplaa puterilor. In situatia in care Camera Comunelor nu accepta schimbarile propuse de Camera Lorzilor se face apel la conducatorii partidelor politice. se stabilea o colaborare constanta intre seful statului si Parlament. Montesquieu. Ultimele doua sunt proiecte ce contin reglementari de interes local sau privesc interesele unor persoane fizice sau organizatii particulare (particular bills). referindu-se la cele trei puteri. De altfel. pe de alta parte. era responsabil din punct de vedere politic in fata Parlamentului. legea cu privire la Parlament din 1949.Principiul separaţiei puterii în stat In forma sa initiala. prin intermediul Cabinetului care. Aparatul de guvernare era astfel creat incat sa reflecte colaborarea lor. este aprobat de aceasta. Daca proiectul de lege.

.. spunea : « Coroana in aceasta tara reprezinta in mare masura mai mult decat a insemnat vreodata in istorie. noul prim-ministru trebuie sa detina o majoritate in Camera Comunelor sis a posede capacitatea de a forma un cabinet. Una dintre cele mai importante prerogative ale Coroanei consta in dreptul de a-l numi pe primul ministru.fiindca ea nu este ultima veriga a imperiului care este parasit. Dar monarhul mai are si alte prerogative. Fara ea. dar este garantia in aceasta tara. Millian si nu pe R. monarhul trebuie sa aleaga persoana care ii va succeda. -Cabinet. l-a numit ca succesor in aceasta functie pe Harold Mc.impotriva multor racile care au afectat si au chinuit aceste tari ». Coroana exercita un drept propriu.. avand un singur rol de observator. Cand Seful Cabinetului decedeaza sau isi prezinta demisia.Principiul separaţiei puterii în stat 2. In conceptia medievala. inspira doar politica cabinetului. Nici un bill nu devine lege daca nu primeste sanctiunea regala. Suveranul trebuie. fara a o influenta in mod activ. in Anglia prezenta guvernului englez nu ar izbuti si ar disparea’’. Puterea executiva In Marea Britanie puterea executiva este alcatuita din: -Coroana. de persoana care intruchipand in mod simbolic puterea suprema in stat. Un exemplu de alegere a primului ministru de catre monarh a fost cel al Reginei Elisabeta a II a care.. in 1856. Jaques Chartenet considera ca monarhul este lipsit in mod efectiv de putere. Pentru aceasta. sa accepte hotararile guvernului. Bagehot analizand scopul si rolul monarhiei in Marea Britanie.1. in urma demisiei lui Eden din postul de prim ministru. W. dupa revolutia burgheza Coroana isi obtine puteri de la Parlament. 34 . Buttler. “ Folosirea Coroanei la capacitatea ei demna este incalculabila. Cresterea continua a prestigiului Coroanei a mers paralel cu dezvoltarea imperiului. dar el poate influenta in mare masura aceste hotarari. care detinuse functia de prim loctiitor in Cabinetul lui Eden. in ultima instanta.

-Ministrul Comertului. In compunerea Cabinetului intra titularii departamentelor mai importante : -Ministrul Afacerilor Externe . Seful Cabinetului are datoria sa informeze in permanenta asupra tuturor problemelor importante. In dreptul constitutional englez se face distinctie intre Cabinet si Guvern. sunt numiti de primul ministru care. primul ministru dispune de puteri foarte largi. El stabileste problemele ce sunt aduse spre examinare Cabinetului si determina intreaga politica a acestuia. atat membrii Cabinetului cat si ai Guvernului. Sef al Guvernului si Cabinetului. Primul ministru isi alege colaboratorii. -ministrii care nu fac parte din Cabinet. -Ministrul Afacerilor Interne . la randul sau. Monarhul intretine stranse legaturi cu departamentele apararii si manifesta un interes traditional pentru activitatea Politiei londoneze. Membrii guvernului englez sunt de doua categorii : -ministrii membri ai Cabinetului . Titlul de prim ministru apare pentru prima oara intr-un document oficial din 1878. el este factorul decisiv in guvernarea statului si sfatuitorul confidential al Coroanei. Aceste largi prerogative ale monarhului l-au determinat pe Jenings sa spuna ca « regele este un membru al cabinetului. cat si ai Guvernului.este numit de Coroana din randul conducatorilor partidelor politice care intrunesc majoritatea in Camera Comunelor. si totodata. cand Benjamin Disraeli semna « Tratatul de la Berlin » in calitate de prim ministru al Angliei. in mod curent dintre membrii partidului al carui lider este. In domeniul financiar. dreptul de initiativa legislativa apartine in exclusivitate 35 . Atat membrii Cabinetului. Prin contactul direct cu monarhul. Monathul dispune de dreptul de a dizolva Parlamentul. -Ministrul Apararii . fiind consultat intotdeauna la numirea sefului politiei. -Ministrul Finantelor . -Ministrul pentru problemele commonwealth-ului si al coloniilor . Ministrii care exprima pareri divergente fata de hotararile sale sunt obligati sa demisioneze. singurul membru care nu face parte dintr-un partid ».Principiul separaţiei puterii în stat Coroana aproba toate numirile ministeriale.

cuvantul « lege » are mai multe intelesuri. sentintele magistratilor.Principiul separaţiei puterii în stat Cabinetului. are intelesul de lege scrisa sau statute « status law ». ca toate aceste Curti apartineau Regelui. legea obiceiului. Sa precizam insa. Puterea judecatoreasca Trebuie sa precizam ca in dreptul englez. 2. de comitate si ocoale. care controleaza. si de la Henric al VIII-lea sub numele de « raports ». Curtea Tezaurului. In competenta Cabinetului intra o serie de atributii care ii asigura in fapte intietatea fata de Parlament. Apoi sunt colectiile hotararilor emise de Curti. legea statuara reprezinta numai o parte din normele dupa care se calauzeste justitia. Autorul precizeaza ca exista in jurul la aproximativ 1000 de volume. de obicei un episcop. in acest sens. Deci. pe calea opiniei publice.2. are semnificatia de lege comuna sau. Deasupra celor trei Curti de drept comun se gasea lordul cancelar. cat si Curtea Cancelariei au fost desfiintate prin legile din 1873 si 1875 si a luat nastere Inalta Curte de Justitie. care in aceasta perioada nu era un jurist laic. Ele se deosebeau si de Curtea Cancelariei precum si de Curtile Ecleziastice. precum si de Tribunalele municipale. Lordul cancelar era socotit minstrul de justitie. In primul rand. continua si astazi : Curtea Bancii Regelui. de pe timpul lui Eduard I. sub numele de « Year booke ». In al doilea rand. adica puterii centrale. limitata mai intai de simtul de dreptate existent in popor. ci un cleric. Libertatea judecatorilor este ingradita. 36 . 90% din legile votate in cursul unei legislaturi sunt iesite din proiecte depuse de catre guvern. ceea ce se intelege prin « common law ». deosebindu-se in aceasta privinta de Curtile locale. desi in Anglia nu exista propriu zis un departament al justitiei. Atat vechile Curti de drept comun. Membrii de rand ai Parlamentului nu au dreptul sa aduca modificari proiectelor de legi financiare. pastrate inca din secolul al XVII. In timpul lui Henric al III-lea se gaseau deja cristalizate cele trei Curti princiare care. in care se judeca atat dupa regulile dreptului comun.lea. pe care le consultau avocatii pentru a se orienta asupra normelor de judecata dupa dreptul obiceiului. cat si dupa regulile echitatii. sub o forma sau alta.

In articolul 16 din declaratie se spunea ca : « In societatea in care garantarea drepturilor nu este garantata si separatia puterior nu este determinata nu exista Constitutie ». Potrivit Constitutiei. in sfarsit. Constitutia de la 1791 incredinteaza puterea legislative unei singure Camere.U. 2 precizeaza ca problemele pacii si ale razboiului nu pot fi hotarate « decat printr-un decret al Corpului Legislativ dat la propunerea formala a regelui si sanctionatde el » . Conform art. Art. a fost consfintit intr-un mod deosebit de categoric prin « Declaratia drepturilor omului si cetateanului ». pentru a fi exercitata prin ea » . in virtutea art. apropiat monarhiei. compusa din reprezentanti temporari. intitulat « Puterile publice ». dispune de dreptul de urmarire penala a ministrilor sau altor functionari de stat acuzati de incalcarea normelor constitutionale ori de complot impotriva statului (art. autorii Constitutiei nu au urmat modelele Marii Britanii sau ale S. prin prevederile art. deosebeste existenta a trei puteri : legislativa.A.Principiul separaţiei puterii în stat 3. in propune si decreteaza legile . executiva si judecatoreasca. permite sau interzice intrarea trupelor straine pe teritoriul Frantei. Ea este permanenta si se reinnoieste din doi in doi ani. stabileste si repartizeaza impozitele . de teama ca nu cumva cea de a doua Camera sa se transforme intr-un organ reactionar. din 16 august 1789. decreteaza crearea sau suprimarea sarcinilor publice .3.4.. puterea judiciara este « delegata judecatorilor alesi pe timp limitat de popor ». puterea legislativa « este delegata unei Adunari Nationale. competentele Adunarii Nationale sunt : Constitutie). Separatia puterilor in organizarea de stat a Frantei Inainte de a fi inscris in Constitutia de la 1791 principiul separatiei puterilor. Dupa cum se observa. Titlul III din Constitutia din 1789. in mod liber alesi de catre popor. puterea executiva « este delegata regelui pentru a fi exercitata sub autoritatea sa si de catre ministri si alti agenti responsabili » . repartizeaza contributia directa intre departamente .2 din 37 .5.

Constitutia a decretat infiintarea unei Inalte Curti Nationale. regele numeste si revoca pe ministri. El nu are initiativa legilor si nu poate decat sa recomande un obiect atentiei corpului legislativ. Deasupra tuturor instantelor civile sau 38 .1. Ea singura dezbate si adopta legile pe care le supune spre aprobare regelui.2 al aceluiasi capitol stabileste ca tribunalele nu pot « sa se amestece in exercitiul puterii legislative. Regele numeste si acrediteaza pe ambasadori. O asemenea prevedere era favorabila monarhului deoarece putea sa amane punerea in aplicare pentru un timp in care nu erau excluse schimbari in punctele de vedere ale Adunarii Nationale. 3. Art. art. Puterea judecatoreasca Constitutia de la 1791 a incredintat aceasta putere judecatorilor. de alianta si de comert pe care le supune ulterior spre ratificare Adunarii Nationale. O lege votata in trei legislaturi consecutive. se precizeaza in capitolul V art. Potrivit atributiilor sale. Puterea executiva suprema este incredintata regelui. cat si ale regelui. Art. art. In virtutea prevederilor constitutionale.1 « nu poate in nici un caz sa fie exercitata de Corpul Legislativ sau de rege ». care judeca crimele politice calificate astfel de Adunarea Nationala. El consta in dreptul regelui de a refuza sanctiunea legilor votate de catre Adunarea Nationala. dar numai pentru un anumit timp.Principiul separaţiei puterii în stat sfarsit. numeste pe ofiterii superiori. nici chiar provizorie. Adunarea Nationala ratifica tratatele de pace. Puterea judiciara. justitia organiza institutia arbitrajului ca mijloc de rezolvare a litigiilor dintre cetateni. monarhul dispune de un drept de veto suspensiv. incheie si semneaza tratate de pace.1 si 2). In Constitutia de la 1791 numai Adunarea Nationala are initiativa legilor.6 stipuleaza ca puterea executiva nu poate face nici o lege. In materie civila. « ci numai proclamatii conforme cu legile pentru a ordona sau permite executarea lor ».3 stabilind ca « nici un tratat nu va avea efect decat in urma ratificarii ». de alianta si de comert. precum si pe functionarii superiori(capitolul IV. nici sa suspende executarea legilor ». este comandant suprem al armatei si al flotei. dupa al treilea vot se considera din oficiu ca aprobata de lege.

articolul 1).Principiul separaţiei puterii în stat penale se afla Tribunalul de Casatie care se pronunta asupra modului in care au fost sau nu respectate formele procesului. art. deoarece pe langa el mai functiona un Corp al Agentilor Principali si ai Administratiei generale. Prima Constitutie republicana (a girondinilor) nu enunta. Dar nici sub acest aspect nu era un organ de stricta executie. Sub denumirea de decrete.3. Intre cele doua grupuri de stanga. articolele 22-30).1. Camera a reusit sa impuna Adunarii Legislative arestarea regelui si proclamarea republicii.4 precizeaza ca este insarcinat « de a executa si a face sa se execute toate legile sidecretele votate de Corpul Legislativ ». Aceasta a fost insarcinata cu conducerea miscarii revolutionare. Titlul V din Constitutie inseamna existenta Consiliului Executiv al Republicii compus din sapte ministri si un secretar.s-au conturat anumite divergente soldate de asta data cu victoria iacobinilor. Membrii sai nu se alegeau din randurile Corpului Legislativ si erau admisi sa dea citire unor memorii sau explicatii in legatura cu anumite probleme de stat in fata acestuia din urma. art. Acestia din urma reusesc sa impuna 39 . Corpul legislative “va fi format dintr-o singura Camera si reinnoit in fiecare an”. care le fixa si competenta in domeniul administratiei de stat. Exercitiul puterii legislative apartine in intregime Corpului Legislativ (titlul I sectiunea II. articolul3). denumit Camera Revolutionara a Parisului. Constitutia a stabilit ca organul legislativ adopta legi si decrete (titlul VII sectiunea II. Urmare a neintelegerilor care au avut loc in sanul Adunarii Legislative (organ ales in baza Constitutiei de la 1791). in mod expres separarea puterilor in organizarea de stat a Frantei. numit direct de catre Corpul Legislativ. sectiunea I. In virtutea art. Locul Adunarii Legislative a fost preluat de Conventie.girondinii si iacobinii. Membrii Consiliului Executiv nu puteau fi revocati de catre Corpul Legislativ.6 desemneaza actele Corpului Legislativ cu privire la stabilirea anuala a fortelor terestre si navale la interdictia sau trecerea trupelor straine pe teritoriul francez.masele au recurs la alegerea unui Comitet Central. la fixarea anuala a cheltuielilor publice etc. organism ales de masele populare. conducerea si inspectia armatelor terestre si navale si in general tot ceea ce avea legatura cu apararea tarii tine de competenta Consiliului Executiv. si puteau fi pusi sub acuzare de catre acesta in cazul unor prejudicii aduse statului (titlul V. Conform art. care manifesta toleranta fata de regalitate. Consiliul Executiv nu avea nici un fel de initiativa a legilor .

daca limitele lor nu sunt fixate si responsabilitatea functionarilor publici nu este asigurata ». Puterea executiva a fost incredintata Directoratului. Conform Constitutiei din 1793 ( iacobina).53-55). Consiliul celor 500 are initiative legilor si adopta textele (art.39) competenta Corpului Legislativ isi pastreaza aceleasi atributii pe care le avea in Constitutia girondinilor (art. Ei erau desemnati numai dintre cetatenii care au indeplinit functia de membru al Corpului Legislativ sau de ministru. Art. nici prin delegati puterea executiva sau judiciara ». Dispozitiile art. Consiliul executiv exercita conducerea si supravegherea administratiei generale. membrii lor fiind alesi de aceeasi electori.77). -al batranilor. Constitutia a separat legislativul in doua Consilii : -al celor 500. Corpul Legislativ fiind unic.Principiul separaţiei puterii în stat propria lor Constitutie din 24 iunie 1793. el este alcatuit din 24 de membri. pentru aceeasi perioada.22 din aceasta Constitutie prevede ca « garantia sociala nu poate exista daca impartirea puterilor nu este stabilita. Durata mandatului pentru Directorat era de cinci ani. cu reinnoirea unei treimi (art.55). art.44. alesi de organul legislativ din numarul de persoane desemnat de Adunarile Electorale din fiecare departament. Noua Constitutie declara in mod expres ca la baza sa se afla principiul separatiei puterilor. Corpul Legislativ « nu poate exercita nici prin el. in schimb competentele sunt diferite. ajungandu-se la o anumita specializare si determinare de competenta in interiorul aceluiasi organ. format din 5 membri numiti de Corpul Legislativ (135).35. Separatia puterilor a mers mult mai departe. Constitutia a incredintat Directoratului 40 . Consiliul Executiv nu mai era un simplu agent de executie. care reglementeaza formarea Directoratului. In art. Politica economica. 27 iulie 1794. nu puteau fi aplicate decat incepand cu anul al noualea al Republicii. Daca modul de desemnare a celor doua Consilii este acelasi. art.46 se precizeaza ca. financiara si militara a iacobinilor a generat o serie intreaga de contradictii culminand cu lovitura de stat din Thermidor. Intre cele doua organe nu exista nici o deosebire. indivizibil si permanent (art. Cat priveste Consiliul celor batrani.86 ii rezerva dreptul de a aproba sau a respinge rezolutiile Consiliului celor 500. ceea ce indica o tendinta de stabilitate a executivului. unde se remarca o intarire a sistemului unicameral.

203). Iar prin art.75). Franta a cunoscut o noua Constitutie.50. Consiliul de Stat era prezidat de Vicepresedintele Republicii si era compus dim membrii numiti de Adunarea National ape o durata de 6 ani (art. Art. nici dreptul de veto si nu putea retrimite pentru o noua deliberare (art. Acuzatiile aduse de Corpul Legislativ impotriva propriilor sai membri sau fata de membrii Directoratului executiv sunt judecate de Inalta Curte de Justitie.Principiul separaţiei puterii în stat problemele interne si externe.1.45). « Separatia puterilor. cat si ministrilor care actionau in numele Presedintelui Republicii.19. este prima conditie a unei guvernari libere ».267). se precizeaza in art. deleaga puterea executiva unui cetatean care primeste titlul de Presedinte al Republicii ».1.20 puterea legislative era delegate Adunarii Nationale. 3. numirea conducatorilor armatei. Ei nu pot sa hotarasca sau sa suspende executia legilor. Initiativa legislative apartinea atat deputatilor. Directoratul nu avea initiativa legilor. favorabila conlucrarii si unitatii dintre legislativ si executiv. nici de catre puterea executiva ». se stipula in art. In virtutea art. numirea si revocarea ministrilor. « Poporul francez.43. Puterea judecatoreasca a fost incredintata judecatorilor.22 precizeaza ca « functiile judiciare nu pot fi exercitate nici de Corpul Legislativ. Constitutia din 4 noiembrie 1848 incredinta puterea executiva Presedintelui Republicii ales pe o perioada de 4 ani (art. Presedintele dobandea importante prerogative ca: 41 . El era consultat asupra unor proiecte de legi prezentate de guvern sau din initiativa parlamentara (art. Ea era compusa din 5 judecatori si 2 acuzatori nationali.Separatia puterilor de stat conform Constitutiei Republicei a II-a In perioada Revolutiei de la 1848. Judecatorilor le este interzis sa se amestece in exercitiul puterii legislative.144-147). Inalta Curte de Justitie nu se forma decat in virtutea unei proclamatii a Corpului Legislativ. nici sa citeze in fata tribunalelor administrarii pentru actiuni legate de functiile lor(art.75). redactata si publicata de Consiliul celor 500(art. fortele armate. Constitutia anului III exprima o maxima separare a puterilor si era opusa celei girondine si iacobine.recrutati din randul Tribunalului de Casatie si din jurati numiti de catre Adunarile Electorale ale Departamentelor.

Adunarea de la Bordeaux a votat 3 legi principale care stau la baza Constituţiei din 1875: Legea de Organizare a Senatului şi a Camerei.dreptul de a dispune de fortele armate. cu precizarea ca « nici un tratat nu este definitiv decat dupa ce a fost aprobat de Adunarea Nationala ». terestre si navale. Initiativa legislativa o avea Presedintele. 42 . Puterea judecatoreasca se exercita de catre judecatori numiti de Presedinte. sub denumirea de Napoleon al III-lea. s-a produs lovitura de stat. la 2 decembrie 1851. declara razboi.(art. incheia tratate de pace. procurorii generali si alti functionari superiori. . Guvernarea Republicii Franceze era incredintata pe 10 ani lui Ludovic Napoleon Bonaparte.Principiul separaţiei puterii în stat . Tot presedintele Republicii comanda fortele armate. Erau subordonati presedintelui nu numai ministrii care alcatuiau Guvernul ci si Senatul. Corpul Legislativ.1. intocmea regulamente si emitea decrete necesare pentru executarea legilor (art. Trei ani mai tarziu. comandantii armatei. de alianta si de comert.53).64 el numea si revoca ministrii. Presedintele promulga legile in numele poporului francez (art. La 14 ianuarie 1852 s-a dat Frantei o noua Constitutie. cu partciparea juratilor. prefectii.1940). fara insa de a le comanda personal.56).dreptul de a negocia si ratifica tratatele. Separaţia puterilor de stat în timpul celei de-a III-a Republici Al doilea Imperiu a fost lichidat în urma Revoluţiei din septembrie 1870. Prin “senatus-consultus” din 7 noiembrie 1852 a fost proclamat Imperiul. Alegerile prezidentiale din decembrie 1848 au adus la conducerea statului pe ludovic Napoleon Bonaparte. Constitutia acorda executivului puteri discretionare.2. Legislativul nu prea influenta cu nimic executivul. al Consiliului de Stat. 3.Consiliul de Stat. agentii diplomatici. iar Ludovic Napoleon Bonaparte devine imparatul francezilor.6). al Senatului si al Corpului Legislativ (art. cu exceptia cazurilor ce erau de competenta tribunalelor speciale. care a avut loc în condiţiile desfăşurării războiului franco-prusac (1871.3). Conform art. Presedintele Republicii guverna cu ajutorul ministrilor. in urma careia Adunarea Legislativa si Consiliul de Stat au fost dizolvate.

atribuţiile şefului statului asupra responsabilităţii sale şi a miniştrilor săi. Acceptată de către o Cameră. cu posibilitatea de a fi reales (art. prin aplicarea ei s-a ajuns în fapt la primatul Parlamentului şi. în fine. reunit în Adunarea Naţională. fără revizii fundamentale. prin condiţiile de aplicare. 6 din Constituţie).Principiul separaţiei puterii în stat Legea de organizare asupra puterilor publice. nu este Constituţia mai paradoxală ca cea a Republicii a III a. aşteptând monarhia. veghind asupra tronului viitorului rege. Paradox prin forma sa. în special. în afara cazurilor de înaltă trădare (art. El era penal şi politic iresponsabil. Durata mandatului preşedintelui era de 7 ani. Paris. pag. spunea Jean Chatelain.54. căci. Aceste legi exprimau compromisul dintre cele două curente. 25 februarie şi 16 iulie 1875.”38 3. Preşedintele Republicii se alege de către Senat şi Adunarea Deputaţilor. monarhist şi republican. 1959. 43 . împreună cu membrii celor două Camere. preşedintele. ea va rămâne în vigoare 65 de ani. Jean Chatelain. La nouvelle constitution et le regime politique de la France. promulgă legile şi are dreptul de a dizolva Camera Deputaţilor cu avizul Senatului. în majoritate monarhistă ea a stabilit Republica – paradox prin durata sa. ca un fel de regent. Preşedintele Republicii nu putea fi destituit ănainte de termen. ca să vorbim direct. Republica a fost concepută în 1875 ca soluţie provizorie. dar şi preocuparea reprezentanţilor curentelor amintite de a-şi asigura conducerea în noua formă de stat. dacă autorii săi înţeleseseră să stabilească în Franţa un regim parlamentar echilibrat. Constituţia acordă o largă competenţă Preşedintelui: 38 are iniţiativa legilor. al Camerei Deputaţilor. paradox prin conţinutul său. nu se află Constituţia de la 1875. precum şi inviolabilitatea deputaţilor şi senatorilor. Votată contra inimii şi aproape cu titlul de soluţie provizorie. Paradox. Legea cu privire la raporturile dintre Guvern şi Parlament. care să formeze un document coerent.2 Puterea executivă În noua Constituţie. “În toată istoria noastră constituţională. ci 3 legi constituţionale din 24 februarie. 2 din Legea din 5 februarie 1875).

Avea dreptul de veto suspensiv pe timp de o lună. Miniştrii erau răspunzători nu numai de actele contrasemnate. Preşedintele supraveghează executarea legilor. numiţi şi revocaţi de către Preşedinte. Adevărata putere executivă aparţine Cabinetului. Miniştrii. Preşedintele avea dreptul să declare starea de asediu. Puterea legislativă a fost încredinţată celor două Adunări: Camera Deputaţilor şi Senatul. dar şi de discursurile şi mesajele Preşedintelui. Conform Constituţiei de la 1875. Preşedintelui Republicii îi este interzis să se amestece în activitatea guvernamentală. Criticat de presa radical-socialistă pentru intervenţiile sale în luptele directe dintre partide. Constituţia de la 1875 a creat incompatibilitatea între mandatul de deputat/senator şi funcţia de Preşedinte. care îi citea mesajul. Preşedintele nu avea dreptul de a ţine discursuri în Cameră sau Senat. iar atunci când dorea să se adreseze Parlamentului o făcea prin intermediul unui minister. numeşte şi revocă funcţionarii civili şi militari. Preşedintele Republicii promulgă legile în luna care urmează de la transmiterea lor de către Guvern. ci de miniştrii săi. îşi exercită controlul asupra armatei. care răspunde pentru activitatea sa în faţa Parlamentului. în urma avizului Consiliului de Miniştri. 44 . Un exemplu tipic de amestec al preşedintelui în activitatea Guvernului o întâlnim în timpul Preşedintelui Millerand. se întruneau sub preşdinţia Preşedintelui Consiliului de Miniştri. care delimita riguros neimplicarea Preşedintelui în activitatea guvernamentală. El nu a ezitat să declare în 1923 că va uza de toate mijloacele de a combate legea electorală. putând cere Parlamentului să reia dezbaterile asupra unui proiect de lege. Dacă proiectul de lege a fost votat a doua oară de către Parlament. Preşedintele este obligat să promulge legea în termen de o lună de la al doilea vot al parlamentului sau în termen de trei zile pentru legile urgente.Principiul separaţiei puterii în stat are dreptul de a negocia şi a ractifica tratatele şi a le aduce la cunoştinţa Camerelor. Puterea executivănu este reprezentată de preşedintele iresponsabil. În cazul în care Parlamentul nu era în sesiune. Millerand s-a văzut constrâns să demisioneze.

Prin legea din 9 decembrie 1874. iar Consiliul Republicii pe o perioadă de trei ani. Separaţia puterilor în organizarea de stat în timpul celei de a-IV-a Republici Constituţia din 27 octombrie 1946 nu a prevăzut în mod expres principiul srparaţiei puterilor. unde proiectele de legi erau depuse mai întâi la biroul Camerei. realizându-se pe baza decretelor legi. Competenţa Senatului era aceeaşi cu a Camerei Deputaţilor. instituţia celor 75 de senatori a fost suprimată. 3. Guvernul a evoluat către o cvasidictatură. În felul acesta rolul Primului Ministru a crescut considerabil. care avea un rol mai mult consultativ. aleşi pe viaţa de Adunarea Naţională.2.Principiul separaţiei puterii în stat Deputaţii pentru cameră erau aleşi pentru o durată de 4 ani. art. guvernarea sa.” Puterea legislativă era compusă din două Adunări: ADUNAREA NAŢIONALĂ şi CONSILIUL REPUBLICII.1. Către sfârşitul celei de a treia Republici. urmînd ca la viitoarele alegeri senatorii să devină electivi pe o durată de 9 ani. cu excepţia probelemelor financiar bugetare. Adunarea Naţională era aleasă pe perioadă de cinci ani. puterile Parlamentului diminuîndu-se în favoarea Cabinetului. Republica a-IV-a a înlocuit Senatul cu Consiliul Republicii.5). nici separaţia puterilor determinată nu are Constituţie. Iniţiativa legislativă aparţine Parlamentului şi Preşedintelui Consiliului de Miniştri (titlul II. Pentru a putea fi promulgată legea. dar a inclus în preambulul său articolul 16 din “Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului” din 1789: “Orice societate în care garanţia drepturilor nu este asigurată. Iniţiativa legilor aparţinea Preşedintelui Republicii şi membrilor Parlamentului. iar dintre senatori 75 erau inamovibili. 45 . aceasta trebuia să fie voatată în termeni identici de cele două Camere ale Parlamentului. Constituţia acorda Senatului dreptul de a se constitui în Curte de Justiţie pentru judecarea cauzelor privitoare la siguranţa statului. La fiecare 3 ani se reînoia 1/3 din numărul lor.

Preşedintele are următoarele prerogative: prezidează Consiliul de Miniştri. prezidează Consiliul Superior al Magistraturii. după consultările prealabile cu partidele politice şi confirmările Parlamentului. Art. Preşedintele Adunării devine cu noua Constituţie unul dintre personajele cele mai importante a Republicii. prezidează Consiliul Superior al Apărării. 46 . prezidează Comitetul Constituţional. poate obilga Cabinetul să demisioneze în mod colectiv. controlează activitatea Guvernului. ratifică şi denunţă tratatele internaţionale. 45 din Constituţie reglementează procedura de numire a Preşedintelui de Consiliu. precizând că la începutul fiecărei legislaturi acesta este desemnat de către Preşedintele Republicii. Consiliul de Miniştri este format din Preşedintele acestuia şi miniştri. Puterea executivă este reprezentată de către preşedintele Republicii şi Guvern.41). demisie ori altă împrejurare (art. prezidează Înaltul Consiliul al Uniunii Franceze. Consiliul Republicii acea atribuţii mult mai restrânse faţă de Adunare în condiţiile care un proiect de lege era respins de către Consiliul Republicii şi remis spre dezbatere şi aprobatere Adunării Naţionale. Prerogativele Adunării Naţionale sunt: examinează şi votează bugetul. După expirarea celor 100 de zile de la adoptare textului de lege de către Adunarea Naţională. 29 din Constituţie stipulează că Preşedintele Republcii este ales de Parlament pe o perioadă de 7 ani şi nu poate fi reales decât o singură dată. El asigură interimatul Preşedintelui Repulicii în cazul în care locul acestuia rămâne vacant prin deces. se impune voinţa acestuia din urmă.Principiul separaţiei puterii în stat Articolul 13 din Constituţie precizează că Aunarea singură votează legile şi desfiinţează practica guvernării pe baza de decrete legi. investeşte pe Preşedintele Consiliului. Art. Preşedintele Republicii promulgă legile în termen de 30 de zile de la data votării lor de către Parlament. participă la alegerea preşedintelui Republicii. În noua Constituţie.

are ca Preşedinte pe Preşedintele Republicii. compus din 14 membrii.1. 3. În sfârşit Preşedintele Consiliului de Miniştri putea delega puterile sale unui ministru. iar dacă locul de Preşedinte al Consiliului de Miniştri rămânea vacant prin deces. demisie sau orice alt motiv. Proiectul de lege eleborat de Guvern trebuia să cuprindă următoarele principii: sufragiul universal este sursa puterii. Pentru prima dată inamovibilitatea magistraturii este ridicată la rangul de principiu constituţional. 3.3 Puterea judecătorească Constituţia din 1946 recunoaşte puterea judecătorească ca fiind o putere independentă. Cât priveşte competenţa Consiliului de Miniştri.3. 47 din Constituţie: elaborează programul de guvernare. Numirea magistraţiolr se face de către Preşedintele Republicii. contrasemnează actele Preşedintelui Republicii. separând-o astfel de puterea executivă. asigură executarea legilor. asigură conducerea forţelor armate. 47 . urmând ca aceasta să fie aprobată printr-un referendum în afara Parlamentului. Consiliul de Miniştri însărcina pe unul dintre membrii săi să exercite în mod provizoriu această funcţie.Principiul separaţiei puterii în stat Preşedintele Consiliului de miniştri şi miniştrii aleşi sunt numiţi prin Decret Prezidenţial. Separaţia puterilor în organizarea de stat a Franţei în timpul Republicii a V-a Criza politică agravată şi de războiul Franţei împotriva Algeriei a determinat Adunarea Naţională a Franţei să aducă la 1 iunie 1958 în fruntea Guvernului pe generalul DeGaulle. iar ca Vicepreşedinte pe Ministrul de Justiţie. Adunarea Naţională a împuternicit Guvernul să elaboreze proiectul noii Constituţii. dispune de iniţiativă legislativă. Consiliul Superior al Magistraturii. la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. ea este reglementată de art.

legislative.700 48 . 16 a stabilit un regim special “de stare de criză” sau. Guvernul trebuie să fie responsabil în faţa Parlamentului. Constituţia consacră principiul iresponsabilităţii Preşedintelui în virtutea căruia el nu poate fi tras la răspundere pe cale politică pentru acţiunile sale. cum spunea A. numeşte şi schimbă la propunerea primului ministru pe membrii guvernului. Preşedintele Republicii numeşte pe primul Ministru. Autoritatea judecătorească trebuie să rămână independentă pentru a asigura respectul libertăţilor esenţiale definite şi prin “Declaraţia Drepturilor Omului”.citat. să fie net separate şi puternic echilibrate”.. Puterea executivă Preşedintele veghează la respectarea Constituţiei. Prin legea din 6 noiembrie 1962 s-a stabilit că preşedintele este ales de un Corp electoral special. precizează că Preşedintele Republicii. este garantul independenţei naţionale şi a integrităţii teritoriului. 3. Preşedintele poate evita Parlamentul în activitatea legislativă prin supunerea proiectului de lege referendumului la propunerea guvernului sau a celor două Camere. ai Consiliilor Generale şi ai Adunărilor Teritoriale. poate pronunţa dizolvarea Adunării Naţionale.8 din Constituţie.Hauriou. alcătuit din deputaţi. “a acordat Preşedintelui posibilitatea de a exercita o dictatură temporară în perioadă de urgenţă” 39 39 Andre Hauriou. Art. (art. op. executive şi judecătoreşti. Art. pag. membrii ai Parlamentului. 19. puterea legislativă şi executivă trebuie să fie separate. prin sufragiul universal. În conformitate cu art. 12 completat cu art.2. derivau puterea legislativă şi executivă.3.13).Principiul separaţiei puterii în stat din sufragiul universal sau din instanţele alese prin el. după consultarea Primului Ministru şi a preşedinţilor adunărilor. 6 din Constituţie prevede că Preşedintele Republicii este ales pe o perioadă de 7 ani. Art. Constituţia acordă Preşedintelui dreptul de a dizolva Adunarea Naţională. fără aprobarea Parlamentului. În favoarea independenţei puterilor statului s-a pronunţat şi generalul DeGaulle în discursurile sale din 16 iunie 1946: “Toate principiile şi experienţele cer ca puterile statului.

Aceste consultări îmbracă mai mult forma unor avize. Preşedintele Republicii îşi exercită o anumită influenţă asupra Curţii Constituţionale. Constituţia a stabilit că Preşedintele Republicii nu poate să numească miniştrii şi să pună capăt activităţii lor decît la propunerea primului-ministru. Preşedintele Republicii prezidează şedinţele Consiliului de Miniştrii. Art. Este responsabil în faţa Parlamentului. Din cei 9 membri numiţi de Consiliul Constituţional. 3 sunt numiţi de Preşedintele republicii iar ceilalţi 6 fiind aleşi astfel: 3 de către Preşedintele Adunării Naţionale şi 3 de către Preşedintele Senatului.16 are la bază ideile generalului DeGaulle – de întărire a puterii executive. fără a da loc la dezbateri. Guvernul Art. El trimite mesajul său adunărilor pentru a fi citit. Consiliile şi Comitetele Superioare ale apărării naţionale. Conform art. În sfârşit. 49 . Mesajul Preşedintelui conţine cele mai importante probleme de politică internă şi externă. care nu pot obliga pe Preşedintele Republicii. funcţionarea regulată a puterilor să fie întreruptă. Preşedintele Republicii desemnează şi pe Preşedintele Consiliului Constituţional. pe preşedinţii adunărilor şi Consiliul Constituţional.16. Preşedintele Republiciitrebuia să consulte oficuial pe primul-ministru. Dispune de forţa armată.Principiul separaţiei puterii în stat Formularea art.56 din Constituţie. Pentru a uza de prerogativele art. 20 din Constituţia de la 1958 precizează că: Guvernul determină şi conduce politica naţiunii. Preşedintele comunică cu Adunarea Parlamentului prin mesaje prezidenţiale. Consilliului Superior al Magistraturii şi ale Comitetelor cu caracter temporar.13 acordă Preşedintelui Republicii dreptul de a semna ordonanţele şi decretele deliberate de Consiliul de Miniştrii. Preşedintele Republicii trebuia să îndeplinească două condiţii: independenţa naţiunii să fie ameninţată.

are dreptul de iniţiativă legislativă şi dreptul de a emite regulamente. care iau în mod tradiţional numele de “prpuneri de legi”. Primulministru poate sesiza Consiliul Constituţional atunci când consideră că o lege votată de Parlament nu este conformă cu Constituţia. Procedura discutării proiectelor de legi începe prin trimiterea acestora Comisiilor permanente ale Parlamentului. Ele nu pot să trateze decât probleme care sunt enumerate în articolul 34 din Constituţie.3. cerând în acest scop Senatului aprobarea de rigoare.34. Consiliile Interministeriale reunesc miniştrii interesaţi în reglementarea unor probleme anume determinate. primul-ministru poate să suplinească pe Preşedintele Republicii. Guvernului şi membrilor Parlamentului. Puterea legislativă Titlul V al Constituţiei de la 1958.3 Competenţa guvernului Activitatea Guvernului este condusă de primul. Din reglementările constituţionale trebuie reţinută distincţiaa dintre Consiliul de Miniştrii. El asigură executarea legilor. art. precum şi de membrii Adunării naţionale. este rezervat activităţii Parlamentului. Consiliul de Cabinet se reduce la pregătirea problemelor ce urmează a fi discutate şi a hotărârilor ce trebuie să fie luate de către Consiliul de Miniştrii. În al doilea stadiu de examinare preliminară în comisii. În mod excepşional. El singur angajează responsabilitatea Guvernului în faţa Parlamentului în legătură cu un program de politică generală. 3.4. este responsabil de apărarea naţională. 3.ministru. Guvernul 50 . deopotrivă. Consiliul de Cabinet şi Consiliile Interministeriale. în virtutea unei delegaţii exprese. Consiliul de Miniştrii reuneşte pe toţi membrii guvernului sub preşedenţia şefului de stat. Aceste consilii sunt prezidate fie de primul ministru fie de şeful statului. Iniţiativa legislativă aparţine.Principiul separaţiei puterii în stat Constituţia de la 1958 a creat incompatibilitatea între funcţia guvernamentală şi mandatul de parlamentar. Iniţiativele Parlamentare.3. sunt depuse de către membrii Senatului.

Tribunalele de Comerţ. Teribunalele Administrative. figurează jurisdicţii specializate ca: Juriul în materie criminală. egal în importanţă cu Guvernul şi Parlamentul. Tribunalele Militare. Dacă după două lecturi ale textului în dezbateri.3. dar nu a fost adoptat de către două camere. judecă regularitatea conturilor publice. În ipoteza în care nu s-a relizat compromisul de cître comisie sau a fost realizat. ci unei comisii adhoc (art. din partea Adunării Naţionale şi a Senatului. În Franţa există o pluralitate de organe de judecată: Înalta Curte de Justiţie. Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii se limitează la: prezentarea de propuneri pentru numirea judecătorilor Curţii de Casaţie şi al primului Preşedinte al Curţii de 51 . competentă în privinţa Preşedintelui Republicii şi a membrilor Guvernului. Curtea de conturi. litigiile dintre particulari şi administraţiile publice. de a o statua în mod definitiv.Principiul separaţiei puterii în stat poate cere examinarea proiectelor de legi nu numai în Comisiile permanente. Consiliul Constituţional. 3. care judecă constituţionalitatea legilor parlamentare. În sens strict. puterea judiciară nu cuprinde decât jurisdicţiile plasate sub controlul Curţii de Casaţie. să ceară primei. Prin acestea. Guvernul poate. care judecă înalta autoritate a Consiliului de Stat. Consiliile de conciliere a conflictelor de muncă. cele două Camere nu au căzut de acord. dupoă o nouă lectură. Guvernul poate să provoace reunirea unei comisii mixte. Puterea Judecătorească Magistratura sau ansamblul organelor cărora le aparţine puterea de a judeca nu a fost considerată în Franţa ca formând un corp autonom.43).5. Titlurile 8 şi 9 din Constituţie stabilesc normele fundamentale cu privire la competenţa şi organizarea Consiliului Superior al Magistraturii şi a Înaltei Curţi de Justiţie.

pentru crime comise în exerciţiul funcţiunilor. El este alcătuit din 9 membrii desemnaţi pe o perioadă de 9 ani. fiind iresponsabil. Preşedintele Republicii are dreptul de a desemna pe Preşedintele Consiliului Constituţional. nu numai politic ci şi penal. Trei membrii sunt desemnaţi de Preşedintele Republicii. precum şi a cetăţenilor simpli pentru crime excepţionale contra securităţii statului când sunt complici cu unii membrii ai Guvernului. Înalta Curte de Justiţie este alcătuită dintr-un număr egal de membrii aleşi de către fiecare din cele două Camere ale Parlamentului.Principiul separaţiei puterii în stat Apel. pentru celelalte numiri el emite un singur aviz cu privire la numirile făcute de Ministrul Justiţiei. SEPARAŢIA PUTERILOR ÎN FRANŢA 52 . câte 12 membrii titulari şi câte 6 supleanţi pe toată durata legislaturii. a membrilor Guvernului. Înalta Curte de Justiţie are în competenţa sa judecarea Preşedintelui Republicii. trei de către Preşedintele Adunprii Naţionale şi trei de către Preşedintele Senatului. poate fi pus sub acuzare înaintea Înaltei Curţi de Justiţie numai în caz de înaltă trădare. Membrii Curţii îşi aleg Preşedintele şi pe cei doi Vicepreşedinţi. Controlul constituţionalităţii legilor este încredinţat Consiliului Constituţional. Preşedintele Republicii.

de a consilia Guvernul în materie de legi. de ordonanţe sau de decrete ţi asupra problemelor economice şi sociale care îi sunt supuse atenţiei. Marele instituţii Consiliul Constituţional Controlează conformitatea legilor cu Constituţia şi rezolvă conflictele electorale. Consiliul economic şi social dă la cererea guvernului. De altfel. Se poate adăuga ca o a patra putere. Preşedintele Republicii în caz de înaltă trădare. această putere este direct legată de ministerele cărora bfiecare administraţie le este subordonată. Curtea de Conturi controlează conturile publice. Consiliul de Stat este investit cu o dublă misiune: 1. Puterea legislativă Parlament Adunarea Naţională + Senat Puterea judiciară Magistraţii Independenţa lor este garantată de către Preşedinte. precum şi serviciile administraţiei şi ale sectorului public. 53 .Principiul separaţiei puterii în stat Puterea executivă Preşedintele Republicii + Guvernul Primul ministru Miniştrii Aplică politica naţională şi execută legile votate de adunările legislative. 2. Reprezentanţii cetăţenilor Înfăptuiesc justiţia şi care le-au ales. funcţionarii locali depimd de cei aleşi pe plan local şi exercită funcţiunile lor în cadrul colectivităţilor locale. Înalta curte de Justiţie judecă: 1. de a rezolva conflictele administraţiei care opun cetăţeanul statului 2. “puterea administrativă” criticată deseori de cetăţeni pentru ammploarea excesivă. membrii Guvernului şi complicii lor dacă comit crime sau delicte în exerciţiul funcţiunilor lor. În fapt. executivul. votează asigură respectarea legile şi controlează ei. ajutat de Înaltul Consiliu al Magistraturii. avizul său asupra proiectelor de legi.

1. cum ar fi de pildă puterea executivă. în funcţie de necesităţile funcţionării sistemelor politice. alegerea unor organe de stat de către acesta le conferă o legitimitate aparte în raport cu cele a căror alcatuire se realizează indirect.Principiul separaţiei puterii în stat CAPITOLUL III Formele de guvernământ prin care se realizează principiul separaţiei puterilor în stat. în multe state contemporane. Tăsături caracteristice. dar aceasta nu duce la anihilarea celorlalte. fără nici o zonă de contact. cât şi al activităţii acestora. Diviziunea tripartită a puterii statale nu trebuie să fie înţeleasă în mod rigid în sensul că fiecare putere este ruptă în mod total de celelalte două. executivă şi judecătorească. prin intermediul unor reprezentanţi. dar aceasta nu duce la anihilarea celorlalte. dezvoltate. de colaborare. republica prezidenţială sau aşa zisul regim de adunare. corelaţia dintre cele trei puteri se realizează în forme şi modalităţi diferite atât pe planul organizării organelor care realizează aceste puteri. în funcţie de necesităţile funcţionării sistemelor politice. În prezent. că între ele există o tottală independenţă şi subordonare. de conlucrare. Republica prezidenţială 54 . Principiul separaţiei puterilor. în forma de guvernământ a unor state este întâlnită republica prezidenţială. Prin însuţi faptul că puterea aparţine poporului. cum ar fi de pildă puterea executivă. În multe state. sau în anumite etape de dezvoltare socială unele din puterile pe care statul le exercită prin anumite organe ale sale pot căpăta o oarecare prioritate. în legislativă. sau în anumite etape de dezvoltare socială unele din puterile pe care statul le exercită prin anumite organe ale sale pot căpăta o oarecare prioritate. În multe state. în altele republica parlamentară. îşi întemeiază modalităţile diferite de organizare a structurilor statale şi pe sursa formării acestora. Tocmai de aceea. chiar dacă şi ei sunt aleşi de către popor.

Acesta este unul din elementele fundamentale ce caracterizează separaţia. pe o perioadă de 6 ani. aleg pe preşedinte dintre candidaţii propuşi de partidele politice.A. în două tururi de scrutin. a puterilor. de asemenea. atât Parlamentul cât şi Preşedintele deţin de fapt. Ea se exprimă şi în alte modalităţi şi relaţii care.U. cele mai multe din statele Americii Latine. neavând un Prim. iar membrii Camerei Reprezentanţilor pentru 2 ani. Îm acest fel. Modalităţi asemănătoare de organizare a exercitării puterii au. de pildă. acesta fiind rezervat exclusiv deputaţilor. în schimb confirmarea numirii lor de către preşedinte necesită încuviinţarea principalei Camere a Congresului – Senatul. Deputaţii din cele 2 Camere lae Congresului sunt aleşi prin vot universal direct. cât şi parlamentul prin care se înfăptuieşte puterea legislativă. În această formă de guvernământ preşedintele republicii.miniştrii nu sunt aleşi de Parlament. au fost astfel organizate încât fiecare din cele trei puteri acţionează autonom.A. În cele mai multe state latino americane s-a renunţat la acest procedeu. ulterior.U. sunt aleşi de către popor.Principiul separaţiei puterii în stat Forma de guvernământ în care două din puteri posedă o legitimare practic egală. dar în acelaşi timp sunt dependente una faţă de cealaltă. sunt desemnaţi de către cetăţenii din fiecare stat federal un număr de electori care. este republica prezidenţială al cărei prototip îl constituie organizarea şi practica constituţională a S. odată cu alegerile pentru Cameră reînnoindu-se şi mandatul a 1/3 din senatori. din acelaşi motiv. 55 . alegerea preţedintelui făcându-se prin vot direct.. în statele de tipul republicii prezidenţiale. pentru că desemnarea lor în vbederea exercitării funcţiilor ce le revin provine direct din partea poporului. În S. în ansamblul lor.A. Mandatul prezidenţail este de 4 ani. aceeaşi sursă de putere. astfel: senatorii.U. iar prevederile constituţionale stabilesc că o persoană nu poate fi aleasă ca preşedinte a republicii decât de două ori.ministru al Guvernului – deoarece şeful executivului este preşedintele republicii . Astfel S. ca reprezentant al puterii executive. considerată drept accentuată. nici Congresul nu-l poate demite pe Preşedinte. nici preşedintele nu poate dizolva Congresul. O altă modalitate prin care se împiedică accesul executivului în activitatea legislativului o reprezintă privarea lui şi a miniştrilor săi de dreptul de iniţiativă legislativă . prin vot universal. într-o primă etapă a alegerii preşedintelui..

regimul parlamentar al acestor state se caracterizeză printr-o separaţie atenuată a celor trei puteri. Congresul exercită funcţia de control asupra executivului prin comisiile speciale de anchetă. nici Preşedintele nu au vreun drept de amestec în activitatea Curţii Supreme. Preşedintele republicii parlamentare poate emite acte obligatorii numai contrasemnate de un membru al guvernului. Regimul parlamentar poseda un executiv care este compus din două organe: şeful statului şi Guvernul.U.republicile parlamentare. decât având încrederea 56 .. dar aceste trăsături ale exercitării celor trei puteri se regăsesc şi la cele mai multe monarhii occidentale Marea Britanie. iar dintre acestea un rol de mare însemnătate revine Curţii Supreme a S. El nu poate acţiona parlamentului şi îndată ce o pierde. Parlamentul.A. Unicul organ ales de popor prin vot direct este Parlamentul.Principiul separaţiei puterii în stat La rândul său. Italia. Danemarca. responsabil în faţa Parlamentului fiind doar cel din urmă. care deţine un rol prioritar faţă de executiv – care emanaţie a organului legislativ. trebuie să demisioneze. numiţi pe viaţă de către Preşedinte şi confirmaţi de către Senat. Suedia.Republica parlamentară A doua categoie de regimuri politice întemeiate pe principiul separaţiei puterilor cuprinde marea majoritate a statelor moderne şi anume . judecătorii acesteia pot fi puşi sub acuzare de către Senat la fel ca orice alţi funcţionari de stat. compusă din 9 judecători inamovibli. 2.În cazuri grave. de multe ori de Primul-ministru. care înlesneşte colaborarea lor reciprocă. Spre deosebire de republica prezidenţială. Spania precum şi Japonia). Orgnul executiv esenţial este însă Guvernul.Canada. ca organ de exercitare a puterii legislative. infiiţate pentru fiecare caz în parte şi prin procedura de punere sub acuzare a oricărui funcţionar de stat. Prin intermediul lui se realizezază o strânsă colaborare între executiv şi legislativ. Olanda. inclusiv a preşedintului ţării. păstrează totuşi importante prerogrative. Belgia. între care Germania. Nici Congresul. Puterea judecătorească este înfăptuită de tribunale.

Republica semi-prezidenţială O formă mixtă de înfăptuire a principiului caracteristici aparte. ca în Constituţia franceză actuală. Spania. 3. pentru activitatea acestuia. Aşadar. ale căror atribuţii principale sunt de ordin legislativ. ca în orce republică parlamentară miniştrii sunt responsabili în faţa Parlamenturlui . cât şi colectiv.care îi poate determina să demisioneze prin mijlocirea votului de neîncredere. deci nu de către Parlament. separaţiei puterilor o constituie republica semi-prezidenţială. Preşedintele poate dizolva Parlamentul. preşedintele este ales. în regim de separaţie a puterilor. Pe de altă parte. pentru activitatea proprie. prin vot direct de către corpul electoral. la rândul său. suspendaţi. faţă de Preşedintele republicii parlamentare. rolul şi funţiile Preşedintelui în republica semi-prezidenţială îi conferă o poziţie superioară în relaţiile sale cu Guvernul. Italia etc. în care organizarea exercitării prerogativelorstatului are unele 57 . constituţiile ţărilor de tip parlamentar consfinţesc faptul că judecătorii sunt inamovibili şi se supun numai constituţiei şi legilor ţării. Controlul executivului este mai mult diminuat faţă de republicile prezidenţiale. mutaţi sau pensionaţi împotriva voinţei lor. sau monocamerale Suedia. Puţine sunt Constituţiile în care să fie consfinţită cu atâta claritate dominarea Parlamentului de către puterea executivă în ce priveşte desfăşurarea activităţii legislative. care răspunde de activitatea Guvernului şi asigură executarea legilor. Exercitarea puterii legislative este încredinţată Parlamentului. alături de ceilalţi membrii din guvern. Danemarca. regimul politic caracterizindu-se prin colaborarea între puteri. ca şi în republica prezidenţială. Grecia. Prtugalia. în două tururi de scrutin Franţa. A doua componentă a executivului semi-prezidenţial o constituie Guvernul.Principiul separaţiei puterii în stat Miniştrii sunt responsabili în faţa organului legislativ atât personal. Ei nu pot fi revocaţi. Austria. În legătură cu puterea judecătorească. înainte de expirarea duratei legale a fucţiei ce îndeplinesc. în frunte cu primul-ministru . Asfel . Putera legislativă în statele cu regim parlamentar este exercitată de Adunări bicamerale Marea Britanie. Irlanda ).

declară război. de un Givern (Consiliul Federal). prin rotaţie pentru un an. El are competenţa de a judeca. 42 Ibidem. exercită autoritatea supremă în stat. sunt clarificate in lumina felului in care sau realizat cerintele principiului separatiei puterilor in stat.42 5. precum şi reclamaţiile privind încălcarea drepturilor constituţionale ale cetăţenilor. cele dintre cantoane. Regimul de adunare O ultimă modalitate de realizare a principiului separaţiei puterilor o constituie aşa zisul regim de adunare. pag. Preşedintele Republicii. ales pe 6 ani de către cele două Camere ale Parlamentului. ambele alese pe patru ani. Din punct de vedere juridic. care este caracteristic Elveţiei. Puterea legislativă este exercitată de un parlament bicameral. includerea in cadrul acestei analize a sistemului politic marxist. – principiu care in conceptia noastra actioneaza in mod obiectiv in societatile moderne. care nu au favorizat utilizarea frecventa a acestor mijloace de control. alege pe membrii Înaltei de Justiţie.Principiul separaţiei puterii în stat Parlamentul ratifică tratatele internaţionale încheiate de şeful statului. compus din Consiliul Naţional şi Consiliul Statelor. iar puterea executivă. etc. in care „ modurille de exercitare a puterii de stat „ mai precis regimurile politice si constitutionale . 4.ni s-ar putea reprosa . între altele şi conflictele de competenţă între autorităţile federale şi cele cantonale. Dintre mambrii Guvernului este ales. Guvernul este subordonat Adunării care conform Constituţiei. este de menţionat faptul că înfiinţarea unor comisii parlamentare de anchetă este supusă unor norme prohibitive. dezbate moţiunile de cenzură. desemnat de Parlament pe aceeaşi perioadă. în şedinţă comună. Regimul politic marxist Privind structura acestui capitol .42 58 . Cât priveşte controlul asupra Guvernului . Instanţa supremă a Elveţiei este Tribunalul Federal.

care contribuie la realizarea functiilor statului. Chiar in statul socialist. organe ale puterii de stat. fiecare categorie de organe avand bine precizata sfera sa de activitate si pozitia fata de celelalte. carora li se vor alatura ulterior si altele. executiva. partajarea competentelor statului tot s-a facut. De altfel. organe executive sau ale administratiei de stat. dar si ale sistemului politic. organe judecatoresti . procuratura Sunt categoriile ”clasice ” de organe . judecatoreasca si de asigurare a legalitatii – carora le corespund patru ramuri fundamentale de organe. in stadiul in care nu mai sunt ” clase exploatatoare ” puterea este tot unica – ea apartinind poporului – si indivizibila – deci.Principiul separaţiei puterii în stat Reprosul s-ar referi la faptul ca acest sistem se bazeaza pe o doctrina care neaga orice valoare principiului separatiei puterilor in stat. puterea de stst are caracter unitar si deci ea nu poate fi impartita . in ansamblul lui. logic. precum cele numite la noi ”organe cu dubla natura – de partid si de stat ”. chiar daca s-a negat principiul separatiei puterilor in stat. nu mai vorbim de categorii fundamentale de activitati – legislativa . 59 . Conceptia lui Marx si Engles precizeaza ca daca la conducere se afla o singura clasa .

care se împărţea în două: Senatul Adunarea Deputaţilor. deoarece Senatul care era prevazut de Statut nu a fost convocat. Cele trei puteri publice: legislativă. art. principul guvernarii reprezentative. principiul monarhiei ereditare. Puterea legiuitoare 60 . formulat de Montesquieu. conform titlului III. Conform art. asa cum preciza C. care nu le poate exercita decît numai prin delegaţiune”.Principiul separaţiei puterii în stat CAPITOLUL IV Separatia puterilor in istoria constitutionalismului romanesc 1. Sunt consacrate principiile suveranitatii nationale. „puterea legislativă se exercită colectiv de către rege şi Reprezentanţa Naţională. executivă şi judecătorească „emană de la naţiune. principiul responsabilitatii ministrilor. etc.A fost votat la 29 iunie in Adunarea Deputatilor { care forma Adunarea Constituanta}.Dinecsu. în acelaşi timp admitea şi principiul delegaţiunii. principiul inviolabilităţii şi neresponsabilităţii monarhului. de Consiliul de Ministrii cu mesajul locotenentei domnesti din 1 mai 1866. Nicolae Iorga spunea: ”Constitutia de la 1866 este izvorita dintr-o simpla opera de traducere a unei constitutii apusene. Constituţia de la 1866 admitea principiul suveranităţii naţionale. al reprezentării. Organizarea puterii în stat se realizează prin această constituţie. Despre acest act. potrivit principiului separaţiei puterilor în stat. 32. principiul separatiei puterilor in stat. ea n-are nici o legatura cu trecutul nostru propriu si nu rerprezinta nici o elaborare particulara noua”. Orice lege cerea acordul de voinţă al tutror celor trei ramuri ale puterii legiuitoare. Separatia puterilor in stat in Constitutia din 1866 Proiectul de constitutie a fost elaborat de Consiliul de Stat . Puterea legiuitoare se exercită colectiv de către cele trei ramuri ale puterii legiuitoare. 31. Pentru intiia oara tara si-a dat propia sa Constitutie . formulat de Jean Jack Rousseau. dar.

În acest caz însă. legea se va prezenta din nou Adunării în sesiunea viitoare. Constituţia de la 1866 a recunoscut Capului Statului dreptul de a sancţiona şi promulga legile. dar obârşia lui trebuie căutată în dreptul constituţional englez. O procedură asemănătoare era folosită şi în cazul legilor care fixau contingentul armatei. precum şi dreptul de a refuza sancţionarea sa. în acest sens: “O Constituţie nu poate fi împrumutată şi nici 61 . Elaborată deci. după modelul Constituţiei belgiene de la 183145. Senatul. dreptul de iniţiativă legiuslativă al Senatului era egal cu cel al Adunării Deputaţilor. singurul în legătură cu dezvoltarea noastră constituţională din trecut. Capul Statului . dă dreptul pe care îl avea şeful statului de a da sau a refuza sancţiunea sa.”46. Adunarea Deputaţilor avea prioritate faţă de Senat în privinţa elaborării legilor de finanţe. deoarece ea nu 44 45 Ion Deleanu.44 În sistemul Constituţiei de la 1866.” După Constituţia din 1866. La rândul său. În toate celelalte materii. se poate uşor că art. Senatul nu putea propune proiecte de legi cu privire la crearea sau desfiinţarea de impozite. legilor votate de reprezentanţa naţională. prevăzută la art. dreptul de iniţiativă al Senatului era mult mai restrâns decât al Adunării Deputaţilor. dreptul Parlamentului era îngrădit în materie de legiferare.” 46 Considerând că forma statului este întotdeauna produsul unei epoci istorice. „Domnul sancţionează. că „orice lege relativă la veniturile şi cheltuielile statului. 33 din Constituţia de la 1866 a fost copiat întocmai după art.Principiul separaţiei puterii în stat se exercită colectiv de către cele trei ramuri . El poate refuza sancţionarea sa.. cu restricţia. Adunarea cea nouă persistând. Adunarea Deputaţilor era singura îndreptăţită să voteze bugetul general al statului.33 din Constituţie. sancţiunea va fi dată. sau la contingentul armatei trebuie să fie votată mai întâi de Adunarea Deputaţilor”. de unde a trecut în Constituţia franceză. El spunea.II. Guvernul era ţinut să supună pentru dezbatere şi aprobare proiecte.Adunarea Deputaţilor. Această practică a fost preluată din Constituţia engleză şi trecută în mai toate constituţiile moderne. la împrumuturi sau deschiderea de credite. mai întâi Adunării Deputaţilor şi apoi Senatului. Dacă Adunarea va stărui în votul său. Drept Constituţional şi instituţii politice. Constituţia de la 1866 a fost apreciată ca o „haină mult prea largă pentru cel ce trebuie s-o îmbrace. belgiană şi apoi română. vol. 27 din Constituţia Belgiei. ci un drept de veto suspensiv. De aceea. dar nu admite un drept de veto absolut. profesorul Dumitrie Gusti se ridica împotriva ideei “împrumutului” Constituţiei. Domnul sau va sancţiona legea. promulgă şi aplică legile. sau va dizolva Adunarea. 1990 constituţia de la 1866. spunea Nicolae Iorga “s-a făcut fără participarea factorului politic care era Mihail Kogălniceanu.

prin art. care o exercita în mod regulat prin Constituţie.92.92.47 Sub imperiul Constituţiei de la 1866. Acceptând ideea că o Constituţie nu este doar o lege care reglementează o stare existentă în momentul adoptării ei. puterea executivă era încredinţată regelui. de la data morţii regelui şi până la data depunerii jurământului de către Consiliul de Miniştrii. nici un act al regelui nu avea tărie dacă nu era consemnat de un ministru. Prerogativele regelui sunt precizate în art. au acceptat ideea necesităţii unei astfel de constituţii. Numai intr-o singură şi excepţională ocazie. ea riscă să rămână fără aplicaţie . Bucureşti.32. În absenţa sa. Consiliul de Miniştrii devenea titularul puterii executive. Mai mult. Din textul art. atunci când o lege nu corespunde situaţiilor de fapt cărora se aplică. Drept constituţional. iar prin art. când ea nu răspunde unei nevoi a acelui moment. Paul Negulescu arată că. 1. deoarece el fiind singurul titular efectiv al puterii executive nu putea decât să delege atribuţiile sale. miniştrii lui sunt răspunzători conform art. regele lăsa ceea ce Constantin Dissescu numea – cooperaţia regală. constituţia recunoaşte puterii executive acest drept de iniţiativă a legilor ca şi Adunării Deputaţilor şi Senatului.93 din Constituţie. regele exercită puterea executivă şi participă la exercitarea puterii legislative . Persoana regelui este inviolabilă. unii conteporani mai mult sau mai puţin conştienţi de deosebirea stadiului de dezvoltare socială din România faţă de cea din Belgia de la mijlocul secolului trecut. 1915 62 . Consiliul de Miniştrii nu exercită puterea executivă. ea aparţinînd regelui şi numai el o putea exercita. În acest sens.1 Puterea executivă În Constituţia de la 1866. 47 Constantin Dissescu. reiese că miniştrii nu sânt titulari ai puterii executive.Principiul separaţiei puterii în stat corespundea nivelului de dezvoltare politică şi socială a României.93 se precizeză că la dezbaterea adunărilor. prezenţa a cel puţin a unui ministru este necesară.33. care prin aceasta chiar devine răspunzător de acel act. nu poate fi opera unui legislator inspirat. Drept urmare. Prin urmare. conform art.. ci şi un act programatic. văzând în ea un insrument al progresului social.

63 . Sub imperiul Constitutiei de la 1866 s-a facut legea din 1 iunie 1905 pentru organizarea Curtii de Casatie. care până la adoptarea Constituţiei de la 1866 făcea oficiul de jurisdicţie administrativă şi de jurisdicţie propriu-zisă. 1. art. Puterea judecătorească Capitolul III din titlul III.. care erau de competenţa Consiliului. a dat în căderea instanţelor judecătoreşti afacerile de contencios administrativ. justitia se va da de judecatorii de plasi. 104 al Constituţiei din 1866 precizează că nici o jurisdicţie nu se poate înfiinţa „decât numai în situaţia unei legi. poate refuza sancţionarea legilor: este conducătorul armatei.. trimitind cercetarea actelor administrative la instantele judecatoresti ordinare. de Curtile de Apel si de Curtea de Casatie. Prin legea de organizare judecatoreasca de la 1865. care revenea la starea de lucruri anterioara. sa retraga actul ilegal care vatamase drepturile reclamantuui. de Curtea de Jurati. Ele căutau numai să constrângă prin daune comunatorii autoritatea administrativa. incalcind principiul separatiei puterilor si textele formulate de art.” Odată cu desfiinţarea Consiliului de Stat.Principiul separaţiei puterii în stat numeşte şi revocă pe miniştrii săi sancţionează şi promulgă legile.de asemenea. In contra legii din 1905 s-a ridicat legiuitorul de la 1910 – la temelia asezamintului nostru politic exesta un principiu fundamental. Legiuitorul din 1905 a hotarit ca Inalta Curte de Casatie sa anuleze actele administrative si sa ordone inlocuirea lor cu altele. Dar instanţele judecătoreşti nu anulau actele administrative de autoritate aşa cum avea căderea Consiliul de Stat.130-131 din Constitutie. Legea di 1905 a fost abrogata prin legea din octombrie 1910. nici comisii şi tribunale extraordinare. care ar fi vatamat un drept al reclamantukui.2. legea din 12 iulie 1866 pentru împărţirea atribuţiilor Consiliului de Stat. de tribunale. principiul separatiei puterilor. prin care s-a dat in compententa Curtii sa analizeze actele administrative de autoritate anume desemnate de lege.

ca şi cea anterioară.35). Orice lege cerea învoirea celor trei ramuri ale puterii legiuitoare.88) Spre deosebire de Constituţia de la 1866. dreptul de a numi şi revoca pe miniştrii săi. care prin aceasta chiar devine răspunzător de acel act” (art.34). realizând o colaborare suplă a celor trei puteri: legiuitoare. Reprezentaţiunea Naţională se împarte în două: -Senatul -Adunarea Deputaţilor. „Persoana Regelui este inviolabilă. Constituţia din 1923.32. Separatia puterilor in stat dupa Constitutia din 1923 Constitutia din 1923 cuprinde 138 de articole şi este structurată în 7 titluri. 1930. Acestea aveau dreptul de sancţiune a legilor. Costitutia de la 1866 se ocupa numai de puterea executiva si legislativa. pag. Constituţia din 1923 lărgeşte mult numărul senatorilor de drpt. Nici un act al regelui nu poate avea tărie dacă nu va fi contrasemnat de un ministru. Miniştrii lui sunt răspunzători.Principiul separaţiei puterii în stat Cat priveste organizarea si dezvoltarea atributiilor fiecarei puteri. 64 . (art. Regelui şi Reprezentanţei Naţionale. dreptul de a convoca şedinţele Parlamentului. Bucureşti. încredinţează competenţele din acest domeniu. creând condiţţile formării Parlamentului pe baze democratice. marginindu-se pentru puterea judecatoreasca numai in a stabili citeva principii creative a independentei sale. Principiul constiutţional al sparaţiei puterilor şi imixtiunea puterilor executive şi judecătorească. executivă şi judiciară.87). În ceea ce priveşte puterea legislativă. răspunderea politică în faţa Parlamentului fiind reglementată doar pentru cei din urmă. Iniţiativa legilor este dată fiecăreia din cele trei ramuri ale puterii legislative (art. Titlul III reglementează puterile publice pe baza principiului separaţiei puterilor în stat. Puterea legislativă se exercită colectiv de către Rege şi Reprezentaţiunea Naţională (art. 49 George Nedelcu. Puterea executivă este exercitată de rege şi miniştrii săi. Noua Constituţie consacră universalitatea votului.49 2.

92 stabileşte că guvernul exercită puterea regelui. care făcea posibilă funcţionarea mecanismului. Curs de drept constituţional. 50 P.7 65 .. Art.130 precizează că numai Curtea de Casaţie în secţii unite. care este prezidat. În legătură cu puterile statului. pag. puterea executivă atribuie Guvernului o structură aparte. Judecătorii sunt inamovibili. Puterea judecătorească. În noua Constituţie. spre deosebire de vechea Constituţie care făcea referire la miniştrii şi nu la Guvern. Art. ca o confirmare că parlamentele nu reprezintă voinşa poporului ci numai voinţa Guvernului. Miniştrii întruniţi alcătuiesc Consiliul de Miniştri. cât şi limitarea puterii legiuitorului ordinar. în mod stabilit prin Constituţie. aşa cum era reglememntată în Constituţia de la 1923. ele sunt dizolvate imediat ce Guvernul a pierdut încrederea Şefului Statului”50 În aceste condiţii.104).admite regimul parlamentar. cu titlu de preşedinte al Consiliului de Miniştri de acela care a fost însărcinat de rege cu formarea guvernului (art. în condiţiile speciale pe care legea le va fixa (art. 1927. Art. s-a spus că puterea armată nu constituie o putere în sensul dat al acestui termen de ştiinţele juridico-politice. cu toate acestea. după cum s-a criticat şi consacrarea ăn cadrul acestui titlu a Consiliului Legislativ – natura juridică a acestuia de organ consulatativ al Parlamentului. avea în competenţa sa atât controlul constituţionalităţii legilor. 170 interzice cererea de autorităţi speciale de orice fel cu atribuţii de contencios administrativ. aşa cum au fost ele reglementate în Constituţai din 1923. De asemenea. ci de organ la dispoziţia acestei puteri..Principiul separaţiei puterii în stat P. Negulescu arată că „deşi Constituţia noastră din 1923. rolul Parlamentului nu mai este acela de control al puterii executive. are dreptul de a judeca constituţionalitatea legilor şi de a declara inaplicabile pe acelea care sunt contrare Constituţiei. s-a criticat includerea în titlul III. susţinăndu-se că acestea nu sunt puteri de stat. a normelor privind instituţiile judeţene şi comunale. adică face din Parlament pivotul vieţii politice. Contenciosul administrativ este în căderea puterii judecătoreşti.93). Negulescu. intitulat „Despre puterile statului”.

pe care o exercită prin. de a iniţia legi şi de a iniţia revizuirea constituţiei. regele Carol al II-lea a supus poporului român “spre bună ştiinţă şi învoire.98 alin. respectarea unor principii democratice în acest domeniu. puterea executivă. rărmânând acum 66 . unele urmînd a fi supuse ratificării potrivit art. cu toate că plebiscitul ţinut la 24 februarie nu a urmărit nici măcar formal “aprobarea” acestui act.dacă mai purem vorbi acum de puteri. care apare ca un organ consultativ şi executiv al voinţei sale si puterea de a sancţiona pe judecător prin decret regal art. acordîndu-se o atenţie sporită acesteia faţă de cele privind parlamentul. cf. El este deţinătorul principalelor pârghii politice şi juridice. Regele era declarat în mod expres. Guvernul saă art.44 pentru actele sale juridice sunt declaraţi responsabili miniştrii săi. 7. organizarea lor se făcea în scopul nedesimulat al asigurării preponderenţei executivului. păstrîndu-se formal principiul potrivit căruia “toate puterile emană de la naţiune” ( art 29).organul reprezentativ al societăţii – modalitate de abordare care şi ea reflectă poziţia ideologică a constituantului. Regele avea întinse prerogative.art. cunoscută sub denumirea de Constituţia lui Carol al II-lea. Prerogativele lui mărite nu mai sunt supuse principiului. Fiind considerat inviolabil art. şef suprem. apărând ca. potivit Constituţiei. al tuturor celor trei puteri. iar nu spre aprobare o nouă constituţie. iar altele nu. În capitolul referitor la puterile puplice sunt cuprinse mai întîi normele privind instituţia regală. In domeniul legislativ. 7. puterea legislativă. Regele deţine.32. Astfel. Regele nu are alte puteri decît cele date prin constituţie. specific unui regim constituţional. Constizuţia promulgată la 27 februarie 1938 constituie un important pas înapoi atât în ceea ce priveşte sfera drepturilor şi libertăţilor acordate cetăţenilor cât şi în ceea ce priveşte organizarea autorităţilor publice.” Din reglementările sale şi mai ales din compararea lor cu normele cuprinse în Constituţia din 1923. deţinînd dreptul de a elabora decrete cu putere de lege. Reprezentanţa Naţională art. pe care o exercită prin.76 pînă la adoptarea legii privind inamavobilitatea acestora. a fost considerată o constituţie plebiscitară.Asfel.Principiul separaţiei puterii în stat Constituţia promulgată la 27 februarie 1938 Constituţia din 1938. Aşa cum s-a arătat de către specialişti. cap al statului.31. potrivit căruia. 46 alin. a regelui în special.

agricultura şi munca manuală comerţul şi industria ocupaţii intelectuale Regele putea după bunul său plac să numească un număr de senatori. 67 .Tot Regelui îi aparţinea dreptul de convocare a Parlamentului şi dreptul de a pronunţa închiderea sesiunii. prin modul de alegere. Guvernul şi miniştrii devenind functionarii săi. În materie judecătorească. dată până la care se pot aplica sancţiuni disciplinare prin decret regal art.76. Miniştrii au devenit astfel funcţionari ai Regelui. Cu toate că prerogativele Regelui se extind şi în acest domeniu. în reprezentantul unor. singurii răspunzători pentru actele sale fiind. unul din principiile fundamentale ale sistemului parlamentar. dată până la care va interveni cel mai târziu în termen de 6 luni de la promulgarea constituţiei. după cum s-a arătat. Prerogrativele largi sunt prevăzute pentru Rege şi în domeniul executiv.doar a unor. el continuă să fie declarat de Constituţie inviolabil şi scutit de răspundere. principiul inamovibilităţii – cerinşă a principiului puterilor în stat – a fost relativizat prin dispoziţia că inamovibilitatea se va statornici printr-o lege specială. acum miniştrii având răspundere politică numai faţă de Rege. În ce priveşte Parlamentul. care va interveni cel mai târziu în termen de 6 luni de la promulgarea constituţiei. care-i numea şi îndepărta după bunul său plac. prin această Constituţie. fapt care semnifică poziţia superioară a monarhului. refuzând de a le sancţiona scăpând oricărei limitări sau oricărui control. dreptul de sancţiune a legilor. Regelui i s-a recunoscut şi dreptul de a dizolva ambele Adunări deodată. deoarece puteau participa la vot numai acei cetăţeni români care practicau efectiv o îndeletnicire intrînd în una din următoarele categorii . Pe lângă dreptul de a convoca Parlamentul şi a pronunţa închiderea sesiunii lui. au fost luate asemenea măsuri încît s-a urmărit transformarea lui. miniştrii care le contrasemnează . şi anume cel referitor la răspunderea politică Guvernului în faţa Parlamentuli.categorii sociale. sau numai una din ele şi nu s-a mai stabilit – aşa cum prevedea Constituţia din 1923 – un termen pentru convocarea unor noi alegeri.Principiul separaţiei puterii în stat singurul titular al acestui drept deoarece Adunările nu-l mai au. În ceea ce priveşte guvernul este de menţionat că a fost încălcat .

Costituţia din 1923 a fost suspendată. Pim-ministrul Guvernului fiind investiţi prin Decretul regal nr. După cum ne amintim.Principiul separaţiei puterii în stat La data de 5 septembrie 1940.2 Constituţia din 13 aprilie 1948 Este prima Constituţie de tip socialist din ţara noastră. Parlamentul dizolvat. nemaifiind prevăzut Senatul. întrgul proces politic ce se va desfăşura de acum în ţara noastră va fi condus. 4. S-ar putea spune că. de la Moscova şi facilitat de bună credinţă şi naivitatea celor ce au crezut sincer în comunism.1947 După terminarea celui de-al II-lea Război Mondial şi instzaurarea României în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice. s-a prevăzut că o lege ulterioară urma să stabilească desfiinţată. Actele cu valoare constituţională din perioada 1944 . mai mult sau mai puţin făţiş. Astfel. dar. prin Decretul 1626/1944 puterea legiuitoare a fost încredinţată Regelui şi Reprezentanţei Naţionale. s-a prevăzut că un decret ulterior urma să reglementeze modul de organizare a Reprezentanţei Naţionale. În privinţa organelor de stat se 68 „condiţia în acre magistraţii sunt inamovibili” iar instituţia juraţilor rămâne . Prin Decretul 1626/1944 a fost repusă în vigoare Constituţia din 1923. Constitutiile socialiste din România 41. iar până la organizarea acesteia puterea legiuitoare să fie exercitată de Rege la propunerea Consiliului de Miniştri. aşa cum fusese prevăzut prin Constituţia dinh 1923. 4. cu unele rezerve în ceea ce priveşte autorităţile statului şi inamovibilitatea judecătorilor. de data aceasta se stabileşte principiul unicameralităţii Parlamentutlui. 3053 –cu puteri depline în conducerea statului român . Decretul nr. De asemenea. evenimentele se desfăşoară categoric în favoarea socialismului. cale de dezvoltare a statului impusă primordial de conjunctura creată în lume după înfrângerea Germaniei şi a aliaţilor ei. 2218 din 1946 a adus importante modificări regulilor privind „partajarea” competenţelor autorităţilor publice. este prima Constituţie care consacră forma republicană de guvernământ. De asemenea.

4. create în 1954.95) – aparţinând unor categorii distincte de organe. organizarea unui sistem electoral pe baza principiilor marxiste. judecătorească şi de „supravaghere” a respectării legii (art. În acesată Constituţie s-au reglementat patru mari categorii de organe – ale puterii. organizarea puterii de stat pe baza subordonării din traptă până la un organ de vârf (Marea Adunare Naţională). desfăşurau o activitate de soluţionare de litigii şi organele arbitrajului de stat.afirmându-se cinic principiul „îngrădirii şi eliminării elementelor capitaliste”. care ne conduce la concluzia unei constituţii suple.3 Constituţia din 24 septembrie 1952 Constituţia iniţiată de P. cu toate caracteristicile cunoscute ale acesteia: afirmarea unor principii fără acoperire în realitate – ca cel privind democraţia populară (exercitarea puterii de stat de către popor). organe care urmau o procedură deosebită faţă de cea a instanţelor ordinare. Pentru caracterizarea sistemului constituţional din perioada în acre a fost în vigoare această Constituţie mai este necesar să amintim şi faptul că alături de instanţele judecătoreşti (unde păarticipau la judecată şi asesorii populari). stabilită pe calea unor acte normative deosebite.. nefiind subordonat Ministerului Justiţiei . 69 . (art. ci sunt oprganizate potrivit „principiului centralismului democratic”. consacrarea unor largi drepturi maselor muncitoare etc.103 . ăn competenţa cărora intrau neînţelegerile dintre „unităţile socialiste”.. consacrarea rolului conducător al partidului unic.Principiul separaţiei puterii în stat conturează deja principiul potrivit căruia în stat se înfăptuiesc patru mari categorii de activităţi – de exercitare a puterii. 51 Procurorul general este ales de M.A. ale administraţiei judecătoreşti şi procuratură51 – din care prima categorie exercită o activitate subordonată.N.C. executivă. şi răspunde în faţa acesteia. acordarea unui regim juridic bazat pe inegalitatea unor forme deosebite de proprietate . dar care nu se mai controlează reciproc. În privinţa modificării. se prevede o procedură simplă.104). adoptată la 24 septembrie 1952 este o Constituţie tipic socialistă.R. existenţa şi ocrotirea unei proprietăţi care aparţine acestuia. de unde putem deduce “independenţa acestor organe” – faptul că ele formează un subsitem aparte al sistemului organelor de stat reglementate de Constituţia din 1952.

precum şi o sumedenie de alte legi referitoare la înfiinţarea unor organe care au fost apreciate ca având „o dublă natură – de partid şi de stat”. prin esenţa sa democratică. poporului „liber şi stăpân pe soarta sa”. sau tot încercat „formule” noi în materie de organizare a procesului de înfăptuire a puterii. comisie formată din membrii parlamentari dar şi din specialişti (până la 1/3). Fundamentând acest principiu pe elementul politic al conducerii întregii societăţi de către partidul comunist unic şi pe elementul economic bazat pe proprietatea comună asupra bunurilor materiale şi spirituale s-a ajuns la concluzia falsă a unicităţii puterii de stat. chipurile. a întregului sistem de organe al acestuia.4 Constituţia din 21 august 1965 În noua Constituţie este de remarcat că nu intervine nici o modificare în ceea ce priveşte concepţia înfăptuirii puterii de stat prin patru mari categorii de organe – ale puterii. organizarea procuraturii (Legea 60/168). era în totală contradicţie cu regimul dictatorial. După adoptarea acestei Constituţii şi până la evenimentele din decembrie 1989. au pus la baza organizării şi funcţionării statului.Principiul separaţiei puterii în stat 4. o nouă organizare administrativă a teritoriului. În privinţa competenţei acestor organe trebuie subliniată funcţia MAN de relizare a controlului constituţionalităţii legilor cu ajutorul. în 1968. până la Revoluţia din decembrie 1989. fundamentul politic şi juridic al statului de drept – separaţia puterilor în stat – care. 70 . adoptându-se. Constituţiile din perioada dictaturii comuniste. ca aparţinând. ale administraţiei. s-a înlăturat astfel. instituirea unui nou organ suprem al puterii de stat (Preşedintele Republicii). Prin aceasta. noi legi privind organizarea şi funcţionarea organelor locale ale puterii (Legea 57/1968). sau prin intermediul Comisiei Constituţionale şi Juridice. în 1974. începând cu cea din 1948. judecătoreşti şi procuratura – din care primele desfăşoară o activitate supraordonată. principiul unicităţii puterii.

Puterile statului erau exercitate de un număr restrâns de activişti de partid care erau mai mult în solda Moscovei decât a ţării din acre făceau parte. Printre atribuţiile Consiliului au fost înscrise reglementări specifice unui Parlament. numirea şi revocarea CSJ şi a Procurorului general. 71 . iar întreaga putere a fost preluată de către acesta. reglementarea sistemului electoral. alegerea conducătorilor politici pentru maxim 2 mandate. în care PCR controla şi îndruma întrega activitate de paretid şi de stat. Prin decretul-lege 2/1989. În felul acesta se punea capacitatea. Revoluţia din decembrie a pus capăt conducerii bicefale a familiei Ceauşescu şi sa revenit la principiul separaţiei puterilor care facilitează dezvoltarea democraţiei şi statului de drept. Prevederile acestui comunicat au fost întărite prin Decretul –lege 2/27 decembrie 1989. Acest decret a prefigurat principiile fundamentale ale programului CFSN. organizarea de alegeri liberi.Principiul separaţiei puterii în stat CAPITOLUL V Separaţia puterilor de stat în perioada post decembristă Odată cu declanşarea Revoluţiei din 22 Decembrie 1989 şi fuga cuplului dictatorial. aprobarea bugetului de stat etc. toate structurile de partid şi de stat au fost dizolvate. aprobarea competenţei Guvernului. numirea şi revocarea Primului Ministru. s-a constituit CFSN ca „organ suprem al puterii de stat”. precum şi emiterea legilor (decrete-legi). după mai bine de 4 decenii de conducere dictatorială. printre care statornicea: un sistem pluralist de guvernământ. separaţia puterilor în stat. printr-un comunicat care a fost transmis în seara aceleaşi zile în numele FSN.

Decretul 92/1990 prin art. Acest decret-lege a fost o mini-constituţie.2 stabilea principiul separaţiei puterilor în stat. ar fi mai potrivită o republică parlamentară decât una semiprezidenţială. în 1978. când au avut loc dezbateri în Parlament cu privire la instituţia Preşedintelui şi prerogativele acestuia. nu încalcă principiul separaţiei puterilor. ci şi reguli de organizare a noilor structuri. ţară recent eliberată de sub dictatura comunistă. Capitolul II al titlului II din Constituţie este consacrat Instituţiei Preşedintelui României. cele cuprinse în art. atribuţiile lor se interferează şi se completează. pentru care funcţia de secretar general al PCR însemna totul. Dimpotrivă. au fost suficienţi cei care s-au opus. întrucât nu în toate statele există o separaţie absolută a puterilor. dar chiar primejdioase. Aceasta nu înseamnă însă că una din puteri exercită atribuţiile altei puteri.6 referitor la bicameralism etc. cum ar fi Parlamentul sau instituţia Preşedintelui. 2 referitoare la sistemul democratic pluralist şi la separaţia puterilor în stat. 72 . această instituţie avea să mai adauge un titlu în plus la cele pe care şi le însuşise anterior. ţinând cont că România abia ieşise dintr-o cruntă şi îndelungată dictatură şi prea multe prerogative întrunite în mâna unui singur om erau nu numai nepotrivite. În realitate. ci daor îl amendează în sensul că toate puterile în stst trebuie să colaboreze în direcţia realizării şi consolidării statului de drept. precum cele din articolul 1 referitoare la titularul puterii politice în România şi modul în care această putere se exercită. Introdusă pentru prima oară în ţara noastră de către Ceauşescu. ci principii constituţionale. De aceea. Acest principiu nu şi-a mai găsit o formulare expresă în Conbstituţia din 1991. cele cuprinse în art. Actul acesta nu cuprinde doar regului electorale. această instituţie avea mai mult un rol decorativ în România comunistă.Principiul separaţiei puterii în stat Cel mai important act normativ din această perioadă care constituie un adevărat izvor de drept constituţional. a fost Decretul-lege 92/1990 pentru alegerea Parlamentului şi al Preşedintelui României. Instituţia Preşedintelui nu are tradiţie şi nici continuitate în istoria constituţionalismului românesc. Tot în timpul dezbaterilor se acreditase ideea că pentru statutul României. alcătuind un tot unitar. un act constituţional care cuprinde nu doar reguli de organizare a alegerilor.

73 . Preşedintele României este Comandantul Forţelor Armate. Preşedintele este ales prin vot universal. miniştrii şi alţi membri stabiliţi prin lege organică. Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice. Preşedintele Romîniei emite decrete. Mandatul Preşedintelui este de 4 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului. egal.Principiul separaţiei puterii în stat Cu toate acestea. care se publică în Monitorul Oficial. Preşedintele Romîniei prezidează şedinţele la care participă. Titlul III. Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale. asigurarea ordinii publice. apărarea ţării. din rândul partidelor reprezentate în Parlament. prin votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor acordă investitura de încredere. majoritatea Parlamentului şi-a impus voinţa. decretează mobilizarea parţială sau generală. susţinuţi şi de cea mai mare parte a electoraltului. capitolul III din Constituţia României reglementează activitatea Guvernului. Preşedintele poate dizolva Parlamentul dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de investitură. Preşedintele adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii. acreditează şi reclamă la propunerea Guvernului pe reprezentanţii diplomatici. sau dacă nu este întrunită această majoritate. În exercitarea atribuţiilor sale. al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării. direct şi liber exprimat. Candidatul pentru funcţia de Prim-Ministru este desemnat de Preşedintele României din rândul partidului care a întrunit majoritatea absolută în Parlament. Tot el desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru. Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României. pe unii membrii ai Guvernului. Programul de guvernare şi lista Guvernului sunt supuse spre aprobarea Parlamentului care. Guvernul este alcătuit din Prim-Ministru. cu aprobarea Parlamentului. Preşedintele participă la şedinţele Guvernului când se dezbat probleme ca: politica externă. Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia.

adeclaraţiei de politică generală sau a proiectului de lege. pot retrage încrederea acordată Guvernului. depusă în termen de trei zile de la prezentarea programului.. capabil să contribuie la echilibrarea puterilor în stat şi la asigurarea legalităţii. Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. aduce uele elemente noi. „Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.. iar ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare dată de Parlament. de Senat sau de Comisiile Parlamentare.Principiul separaţiei puterii în stat În exercitarea atribuţiilor sale. a fosr votată în condiţiile art. capitolul IV este rezervat autorităţii judecătoreşti. în plus. În timpul controlului. solidar cu ceilalţi membri. prin adoptarea unei moţiuni de cenzură. judecă cauzele de contencios constituţional şi electoral al regulamentelor Parlamentului din domeniul aprecierii constituţionalităţii partidelor politice. pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia. Guvernul este demis dacă o moţiune de cenzură.” constituţia din 1991 reînnoadă firul întrerupt al tradiţiilor democratice consfinţite în Constituţia din 1923 dar. Titlul III. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic. Constituţia din 1991 crează un organism nou – Curtea Constituţională – care. sunt inamovibili.112.” Judecătorii. 74 . „Justiţia se relizează prin Curtea Supremă de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. Camera Deputaţilor şi Senatul. Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice sunt supuse controlului parlamentar. Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe. potrivit Legii 92/1992 de organizare şi funcţionare judecătorească. Curţii de Casaţie (echivalentul Curţii Supreme). Curtea Constituţională a fost creată ca un organism complex. Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor. ţn şedinţa comună. Dacă Constituţia din 1923 încredinţa dreptul de a judeca constituţionalitatea legilor. prin intermediul preşedinţilor acestora. numiţi de Preşedintele Romîniei. Guvernul este obligat să prezinte informaţiile şi documentele cerute de Camera Deputaţilor.

cât şi alegătorii erau formaţi într-o societate cu vederi republicane.. armonios.. aruncând punţi peste ani şi invadând fire rupte de aproape ½ secol. cea legitimă. Atât aleşii. ţin de domeniul dreptului constituţional. cea a organizării bicamerale a Parlamentului. Decretul-lege nr. să spunem chiar unul perfect din punct de vedere al reglementării juridice. rezulatatul era acelaşi. Astfel.. dacă s-ar fi impus un regim monarhic.Constituţia din 1923. nu şi-a pierdut puterea de pact fundamental al poporului român. Refuzul puterii de a organiza un referendum cerut de opoziţie anterior adoptării Constituţiei. a fost în general aprobat de mulţi. confirmă el. 363/30 decembrie 1947. Vrabie. în cadrul acestui titlu.2/1989 fiind acest punct de vedere neconstituţional. Autoarea susţine că nu printr-o lege ordinară trebuie stabilită forma de guvernămînt a României.” Genoveva Vrabie susţine că argumentele invocate de autor sunt perimate. să ne 75 . Sunt reînviate astfel tradiţia privind organizarea autorităţilor pe baza principiului separaţiei puterilor în stat. relaţiile în care. Eleodor Focşăneanu. prin care s-a abrogat Constituţia din 1923 şi s-a instaurat Republica. precum Curtea de Conturi. complexă.. în România se aplică o Constituţie care nu a intrat niciodată în vigoare. pentru că şi această instituţie constituie o autoritate direct înrudită cu cea judecătorească. G. raportul dintre ele şi eventual prin integrarea normelor privind Curtea Constituţională.” Aşa cum remarcă dr. Consiliul Legislativ etc. poate se impunea introducerea unui capitol în cadrul titlului II în care să se consacre principiile organizării naturii juridice a unor autorităţi. în mod tradiţional. „Dacă s-ar fi procedat altfel. susţine: „Vechea noastră Constituţie. Fie că se făcea un referendum aparte privind forma de guvernământ. Un alt aspect. nulitate confirmată prin „repudierea regimului comunist din 16-22 decembrie 1989”. fie că s-a supus aprobarea Constituţiei prin referendum.Constituţia din 1991. se punea problema funcţionării lui. „Noua Constituţie este o lege fundamentală. pornind de la ideea nulităţii absolute a Legii nr. dar se ignoră o Constituţie care este legitimă şi în vigoare. cea a creării unor organe. care a fost mult discutat este problema legitimităţii noii Constituţii. În concluzie. reglementând în general.Principiul separaţiei puterii în stat Constituţia actuală receptează şi pune în valoare tradiţiile democratice ale statului nostru.

” Nu e de ajuns să concepi un guvernământ perfect.Principiul separaţiei puterii în stat amintim ce spunea Aristotel în privinţa aceasta.” 76 . trebuie mai ales un guvernământ practicabil.

in termenul „ocrotita“. de exemplu. precum si un numar mare de procese castigate de contestatarii care s-au adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului. iar mandatul de arestare va fi emis de judecator. dupa bunul plac al judecatorului. Dupa eliminarea acestor schimbari demne de apreciat. eliminarea obligativitatii stagiului militar. dar dificil de pus in practica. reglementarea dreptului strainilor de a achizitiona terenuri in Romania. noile modificari ar putea fi caracterizate chiar ca fiind inutile. seful statului nu-l mai poate revoca pe primul-ministru. totusi. Cateva din modificarile care ar putea fi importante si benefice. daca nu ar exista conditii echivoce de aplicare. cateva modificari clare si realizabile: mandatul presedintelui va fi de 5 ani. au fost chemaţi să voteze revizuirea Constituţiei. sunt. intrucat noile dispozitii au un caracter mai mult formal. in principal. In noul text al Constitutiei. dat de faptul ca legiuitorii nu au stabilit si masuri concrete de aplicare a acestora. Astfel. s-a prevazut ca „proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege. Insa. cu drept de vot. nu de procuror. iar in practica a fost interpretat in modalitati foarte diferite. era prevazut ca „proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege. stimuland investitiile straine in Romania si incurajand investitiile romanesti si proprietatea privata. Motivatia principala a modificarii acestui articol rezida. indiferent de titular“. ceea ce reprezinta o promisiune ferma de respectare a dreptului de proprietate privata. In vechiul text al Constitutiei. ar fi util de mentionat ca intre vechea Constitutie si cea noua exista aproximativ 123 de deosebiri. in cazul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. indiferent de titular". proprietatea privata e garantata de stat. acest lucru nu presupune modificari esentiale ale conditiilor socialeconomice din Romania. Constitutia ar trebui modificata din nou.Principiul separaţiei puterii în stat CAPITOLUL VI Constituţia din 19 octombrie 2003 Pe data de 19 octombrie 2003 cetăţenii din România. in special in domeniul imobiliar. Mai intai. se pot identifica. 77 . Aceasta modificare va avea un efect pozitiv asupra investitiilor. deoarece. Pe de alta parte. separarea atributiilor camerelor Parlamentului sau limitarea avalansei de ordonante de urgenta. au aparut abuzurile. intrucat acesta este un cuvant care poate da nastere la interpretari.

insa puteau cumpara terenul pe o firma infiintata in Romania. strainii nu puteau cumpara teren in nume propriu. conform caruia „serviciul militar este obligatoriu pentru barbatii. prin prisma inlocuirii vechiului text care stabilea ca "cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor“. aceasta modificare nu va putea schimba absolut deloc situatia existenta in acest moment. la care cetateanul strain era unic actionar sau asociat cu alti cetateni straini. Altfel spus. Simultan cu aceasta crestere a numarului investitorilor straini. este preconizata si o crestere a preturilor la terenuri. In mod practic insa. Din acest motiv. care va fi prelungit cu un an. se preconizeaza o crestere a acestora. 52 din vechea Constitutie. legiuitorul a eliminat controversatul alin. judecatorii trebuie acum 78 . pe baza de reciprocitate. Referitor la stagiul militar obligatoriu. mandatul de arestare este emis de procuror si reinnoit din 30 in 30 de zile. durata exercitarii functiei fiind acum de cinci ani. de a utiliza candidatul la prezidentiale pentru a obtine cat mai multe voturi pentru formatiunea politica. care se reinnoieste tot din 30 in 30 de zile. Astfel. si l-au inlocuit cu urmatorul alineat: „conditiile privind indeplinirea indatoririlor militare se stabilesc prin lege organica“.2 al art. ca pana acum. Rezulta ca alegerile prezidentiale nu se mai desfasoara in acelasi timp cu cele parlamentare. Aceasta modificare sisteaza posibilitatea. sedii de birouri si spatii comerciale. ca persoane fizice. precum si prin mostenire legala“. O alta modificare importanta adusa de noua Constitutie se refera la mandatul prezidential. care in timp se vor rasfrange si asupra preturilor. in conditiile prevazute prin lege organica. de care au profitat unele partide. In legatura cu acest aspect. noua Constitutie prevede ca "Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte.Principiul separaţiei puterii în stat In ce priveste investitiile in domeniul imobiliar. conform legislatiei in vigoare. care au implinit varsta de 20 de ani. multi investitori straini infiintau firme numai pentru a cumpara terenuri si bunuri imobiliare. dar si o dezvoltare a pietei imobiliare pe termen lung. Rezulta ca acest drept al cetatenilor straini va intra in vigoare numai dupa ce Parlamentul va aproba o lege care sa stabileasca conditiile in care strainii pot cumpara terenuri in Romania. In prezent. dar nu poate depasi 180 de zile. cu exceptia cazurilor prevazute de lege“. ce va include mai multe locuinte noi. judecatorul este cel care emite mandatul de arestare. Conform noii Constitutii. desi sunt obligati sa rezolve zeci de dosare intr-o singura sedinta. cetateni romani.

79 . Stipuleaza dreptul partilor la un proces echitabil. Consacra unitatea poporului roman si solidaritatea cetatenilor sai ca fundament al statului. Votand Legea de revizuire cetatenii romani si-au manifestat in fapt adeziunea pentru aderarea la N. armonizeaza prevederile sale cu reglementarile importante ale Uniunii Europene. Desi multe propuneri importante nu au fost votate si au existat si compromisuri. proiectul de revizuire mai prevede ca „in conditiile aderarii la Uniunea Europeana. prevede dreptul cetatenilor romani de a alege si de a fi alesi in Parlamentul European.O. intr-un termen rezonabil. ca un element nou. Include principiul separatiei si echilibrului puterilor: legislativa.A. precum si temeiul juridic pentru integrarea euroatlantica a tarii noastre. iar in celelalte cazuri. Senatul va fi sesizat prima data. notiunea de „prima camera sesizata“. reprezentantii partidelor care au votat pentru forma finala a Constitutiei au spus.Principiul separaţiei puterii în stat sa se ocupe si de emiterea mandatelor de arestare.T. Spre deosebire de vechea Constitutie. Referitor la atributiile celor doua Camere. cetatenii Uniunii care indeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi in autoritatile administratiei publice locale“. Garanteaza egalitatea de sanse intre femei si barbati pentru ocuparea functiilor si demnitatilor publice. Pe de alta parte. impartial. in unanimitate. conform careia nu pot vota decat cetatenii romani si nu pot fi alesi decat cetatenii romani cu domiciliul in Romania. PRINCIPALELE VALORI ALE LEGII DE REVIZUIRE A CONSTITUTIEI ROMANIEI Creeaza cadrul constitutional adecvat. Camera Deputatilor este prima care ia decizia cu privire la ratificarea tratatelor internationale si proiectele legilor organice in 19 cazuri prevazute de Constitutie. executiva si judecatoreasca. si integrarea in Uniunea Europeana. Astfel. desi numarul procurorilor nu a fost suplimentat. se poate mentiona. că este cea mai bună varianta posibilă. acestia sunt obligati sa finalizeze orice ancheta in cel mult sase luni.

Trece activitatea de cercetare penala a politiei judiciare sub conducerea si supravegherea parchetelor de pe langa instantele de judecata. prevazand si raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea credinta sau grava neglijenta. aceasta perioada se poate prelungi cu cate cel mult 30 de zile. in loc de 4. Acesta va avea dreptul de a sesiza direct Curtea Constitutionala asupra neconstitutionalitatii unor legi. Prevede asigurarea unei politici nationale de egalitate a sanselor pentru persoanele cu handicap. indiferent de titular. libertatea persoanei de a accede la valorile culturii nationale si universale. Restrange imunitatea parlamentara la voturile sau opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului. pentru fluidizarea activitatii de legiferare si eliminarea etapelor de mediere si divergenta. religioase si altele. fara a se depasi 180 de zile. sociale. Sporeste rolul si importanta Consiliului Superior al Magistraturii ca fiind garantul independentei justitiei si include in componenta acestuia reprezentanti ai societatii civile. Prevede scaderea numarului de cetateni care pot promova o initiativa legislativa de la 250. Garanteaza accesul la cultura. Prevede garantarea si ocrotirea proprietatii private.000.000 la 100. Sporeste rolul Avocatului Poporului al carui mandat va fi 5 ani. Recunoaste dreptul oricarei persoane la mediu inconjurator sanatos. Prevede acordarea de catre stat de burse sociale copiilor si tinerilor proveniti din familii defavorizate si celor institutionalizati. Sunt interzise nationalizarea si orice alte masuri de trecere silita in proprietatea publica a unor bunuri. Realizeaza o mai buna partajare a competentelor legislative ale fiecarei Camere a Parlamentului. etnice. potrivit traditiei sistemului judiciar romanesc. Transforma Curtea Suprema de Justitie in Inalta Curte de Casatie si Justitie. pe criterii politice. 80 .Principiul separaţiei puterii în stat Prevede ca arestarea preventiva se dispune de judecator si numai in cursul procesului penal pentru cel mult 30 de zile. Instituie raspunderea patrimoniala a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare de orice fel.

Elimina posibilitatea Parlamentului de a anula deciziile de neconstitutionalitate a legilor date de Curtea Constitutionala. Restrange posibilitatea Guvernului de a emite ordonante de urgenta numai la situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata si cu obligatia motivarii urgentei in cuprinsul ordonantei respective.Principiul separaţiei puterii în stat Reduce limita de varsta pentru alegerea in Senat la 33 de ani. 81 . Mareste mandatul Presedintelui Romaniei la 5 ani si prevede dreptul Presedintelui de a sesiza Curtea Constitutionala pentru solutionarea conflictelor juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice.

Meritul lui Montesquieu este incomparabil.U. a societăţii umane. asistăm la o dezvoltare fără precedent. În capodopera sa ”De l’esprit de lois” (Despre spiritul legilor). Întrezărit de Aristotel şi contural de John Locke. mecanismul separaţiei puterilor avea să-şi găsească consacrarea definitivă în opera filosofului şi juristului francez Charles Louis de Montesquieu. Un model tipic în acest sens îl prezintă S. în care mai bine de 200 de ani societatea americană a intervenit cu un număr restrâns de amendamente. acest principiu a fost preluat şi înscris în majoritatea constituţiilor in statele moderne ca Marea Britanie. precum şi modul lor de influenţare. executivă ţi judecătorească). Rezultatele nu au întârziat să apară.A. 82 . care nu numai că au înscris în constituţia lor separaţia celor trei puterilor. executivă şi judecătorească).U. Istoria Constituţionalismului din cadrul statelor enumerate mai sus a demonstart acolo unde sparaţia puterilor este aplicată şi riguros respectată. Franţa şi România etc.U.A. fiecare formă de guvernământ trebuie să delege putertea celor trei corpuri sau ramuri distincte ale sale (legislativă. dar l-au respectat şi aplicat cu o scrupulozitate de invidiat. Montesquieu adoptă ca model organizarea de stat a angliei din acea perioadă.A. El susţine că pentru a asigura cetăţenilor libertatea acţiunilor lor şi respectarea legilor. Separaţia puterilor devine un model fundamental pentru instaurarea democraţiei şi a statului de drept. fiindcă el nu se limitează la o simplă enumerare a celor trei puteri (legislativă.Principiul separaţiei puterii în stat Concluzii Desfăşurată pe parcursul a 6 capitole lucrarea de faţă îşi propune să prezinte evoluţia principiului separaţiei puterilor în stat de-a lungul timpului până în zilele noastre.. În acelaşi context se înscrie şi organizarea de stat a Marii Britanii. ci le statorniceşte atribuţiile. S. constituind în felul acesta un sistem închegat al puterilor de stat. De aceea. Dar nu acest lucru putem afirma privitor la separaţia puterilor în organizaţia de stat a Franţei de-a lungul celor 5 Republici. fapt demonstrat prin stabilitatwea şi vechimea Constituţiei S.

separaţia puterilor în stat. într+un mod explicit. Separaţia puterilor cunoaşte o răspândire şi o aplicare atît de largă încât nu putea să nu fie receptată şi în ţara noastră. executiva si judecatoreasca . totodată.Principiul separaţiei puterii în stat Istoria Constituţionalismului Francez. începând din 1948. Paternitatea franceză a separaţiei puterilor avea să pătrundă în Constituţiile noastre prin filieră belgiană. iar de aici a fost preluat şi înscris în Constituţia din 1923. Astfel că . Ea avea să rămână în vigoare până în 1947. Chiar dacă nu formulează expres separaţia puterilor. În felul acesta se crea drum liber abuzurilor. "(4) Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor legislativa. care pune la baza organizării puterilor în stat dictatura proletariatului. Constituţia de la 1866 este prim acare formulează. Noile constituţii. pe parcursul desfăşurării celor 5 Republici. ce a reîntregirii neamului. Revoluţia din decembrie 1989 a pus capăt regimului dictatorial şi s-a revenit la principiul separaţiei puterilor. în frunte cu partidul comunist. 83 .în cadrul democratiei constitutionale. ne prezintă modul în care. odată cu instalarea regimului comunist în România şi abrogarea Constituţiei din 1923 se renunţa definitiv la separaţia puterilor. noua constitiţie dinm decembrie 1991 reînnoadă firul întrerupt al tradiţiilor democratice cuprinse în Constituţia din 1923. nedreptăţilor la care a fost supus poporul romîn pe parcursul celor 45 de ani. Pe parcursul perioadei prezentate. au fost elaborate prin prisma doctrinei marxiste. se crează un câmp liber instaurării dictaturii. Noua Constituţie consfinţea o stare de fapt izvorâtp dintr-o nouă realitate. atunci când separaţia puterilor în stat nu este expres formulată. ţinând cont. Franţa traversează nu mai puţin de trei dictaturi. şi de evoluţiile care au avut loc pe plan european în domeniul dreptului constituţional. car a fost adoptată după făurirea Statului Naţional Unitar Român de la 1848. noua constituţie consfinţeşte o realitate de fapt.

Notes of James Madison. 2. Erlick. Observation sul la Virginie Jefferson. Constituţia din 8 decembrie 1991. Constituţia din 23 martie 1923.2/27 decembrie 1989. cf. Constituţia din 30 iunie 1966. 92/18 martie 1990. 5. 7. citat. Decretul-lege nr. E. 4.L. Antecedentes de la Contention Federale de 1787. Dezbates of the federal convention. 1926. 84 .M.Principiul separaţiei puterii în stat BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. op.lege nr. 3. edite par Gaillard Hunt et James Brown Scott. 6. P. Decretul. Paris. 1920.

Bucureşti. Pelltason. vol. Paris. Vrabie.Principiul separaţiei puterii în stat 8. Bucureşti. 9.revista Dreptul nr. Wade and G. 18. vol. J. Londra. Ioan. Montesquieu. Curs de drept constituţional. Drept constituţional şi instituţii politice contemporane. Deleanu. 25. 11. Genoveva. 1927. op. George. Paris. Pierre Pactet. Bucureşti. Jaques Chastenet. I. ediţia a II-a. Barbu. Ioan. 22.Burns. traduction. 1924. Aristotel. 24. Le pouvoir executif american en temps de guerre. Principiul constituţional al separaţiei puterilor şi imixtiunea puterilor executivă şi judecătorească. Paris. Nedelcu. Principiul separaţieiputerilor în opera lui Montesquieu. 1992. Jean Chatelain. 1930. vol. 1918. J. Geani. Drept Constituţional şi instituţii politice. Iaşi. 27. Editura Fundaţia ”Chemarea”. James W. 1933. Paris. Paris. Berceanu. Focşeneanu. 1952. Raportul şi proiectul majorităţii comisiunei parlamentare pentru organizarea puterii judecătoreşti. 1882. 19.citat. Politica. 13. Speech on December 10. Ioan. Goverment by the people. Le Parlament d’Angleterre. Eleodor. La nouvelle constitution et le regime politique de la France. Bucureşti. Institutions politiques.M. New York. John Locke. 1992. introduction et notes par Jean Louis Fyot. 1993. 1971. 1954. Editura Fundaţia ”Chemarea” Iaşi. 26. Phillips. Negulescu. Droit Constitutionel.II. 20. Separaţia puterilor în stat – dogmă sau relitate?. 15. 85 . Bucureşti. 1946. De l’esprit des lois. 10. D. nr. 23. 1964.W.I. Andre Hariou.S. E. 16.Bezdeche.1/1990. Bucureşti. 21. 17. Iaşi. 1959. Essay le pouvoir civil. Deleanu. 1947. Jenings. Igor. on the occasion of Edward VIII’s abdication. Bucureşti.citat. în Studii de drept romînesc. 14.. Istoria Constituţională a Romîniei (1859-1991.G. în româneşte de E. 12.2/1990. op. 1936.C. traducere în romîneşte de Armand Roşu. Paul. Garner. Drept constituţionalromân. Muraru. 1992. Constitutional Law.

86 . 1958. Moroianu. ediţia din 1949. The British state. nr. cf. revista Dreptul. 1/1991. Zlătescu. The English Constitution (1867)Worlds Classice. Irina. Walter Bagehot. James Harvey and Katherine Hood. 29.Principiul separaţiei puterii în stat 28. Londra.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful