Principiul separaţiei puterii în stat

PRINCIPIUL SEPARAŢIEI PUTERILOR ÎN STAT

1

Principiul separaţiei puterii în stat

CUPRINS
Pag.

CAPITOLUL I Separaţia puterilor ca teorie în opera lui John Locke şi Montesquieu
1. Evoluţia explicaţiilor privind teoria separaţiei puterilor în stat 1.1 înlăturarea separaţiei puterilor în regimurile totalitare 1.2 Inadaptarea teoriei separaţiei puterilor în regimurile pluraliste 1.3 Uzura teoriei separaţiei puterilor. 14 17 17 18

CAPITOLUL II Separaţia puterilor în stat conform constituţiilor moderne - S.U.A., Marea Britanie şi Franţa
1. Separaţia puterilor în organizarea de Stat a S.U.A. 1.1 Puterea executivă. 1.1.1. Atribuţiile Preşedintelui 1.2 Puterea Judecătorească 2. Separaţia Puterii în organizarea de stat a Marii Britanii 2.1 Puterea executivă 2.2 Puterea Judecătorească 3. Separaţia puterilor în organizarea de stat a Franţei 3.1 Puterea Judecătorească 3.1.1. Separaţia puterilor de stat conform Constitiţiei Republicii a-II-a 3.1.2. Separaţia puterilor de stat în timpul celei de-a III-a Republici

20

20 25 26 29 33 35 37 38 39 42 44

2

Principiul separaţiei puterii în stat 3.2 Puterea executivă 44 3.2.1. Separaţia Puterilor în organizarea de stat în timpul celei de-a IV-a Republici. 46

3.3 Puterea Judecătorească 3.3.1 Separaţia puterilor în organizarea de stat a Franţei în timpul Republicii a V-a 3.3.2. Puterea Executivă 3.3.3 Competenţa Guvernului 3.3.4. Puterea legislativă 3.3.5. Puterea judecătorească

48 49 49 51 52 52

CAPITOLUL III Formele de guvernământ prin care se realizează principiul separaţiei puterilor în stat. Trăsături caracteristice
1. 2. 3. 4. 5. Republica prezidenţială Republica parlamentară Republica semi-prezidenţială Regimul de adunare Regimul politic marxist

55

56 57 58 59 60

CAPITOLUL IV
61

Separaţia puterilor în istoria constituţionalismului românesc
1. Separaţia puterilor în stat în Constituţia din 1866 61

3

Principiul separaţiei puterii în stat 1.1. 1.2. 2. 3. 4. 4.1 4.2 4.3 4.4 Puterea executivă Puterea Judecătorească Separaţia puterilor în stat după Constituţia din 1923 Constituţia promulgată la 27 februarie 1938 Constituţiile socialiste din România Actele cu valoarea constituţională din perioada 1944 – 1947 Constituţia din 13 aprilie 1948 Constituţia din 24 septembrie 1952 Constituţia din 21 august 1965 63 64 65 67 69 69 70 70 71

CAPITOLUL V Separaţia puterilor de stat în perioada post decembristă CAPITOLUL VI Constituţia din 19 octombrie 2003 CONCLUZII

72 78

81

4

Lucrarea de faţă îşi propune să prezinte mecanismul separaţiei puterilor în stat în istoria constituţionalismului principalelor state care au amnifestat cea mao mare consecvenţă şi coerenţă în aplicarea sa. filozofi şi jurişti. El nu se mulţumeşte doar cu enumerarea celor trei puterilegislativă. De altfel. ca John Locke şi Montesque. Alegerea prezentării acestui principiu aşa cum apare în constituţiile S.au elaborat un nou mecanism al organizării puterilor în stat. asistăm la apariţia zorilor lumii moderne.Principiul separaţiei puterii în stat Consideraţii introductive La sfârşitul secolului al XVII –lea şi începutul celui următor. Ideea principală care se desprinde din prima parte a lucrării este aceea că importanşa principiului separării puterilor în stat a fost luată în considerare atât în timpuri istorice deja apuse cât şi în preuznt. Montesque a fost primul care a conceput un model sistematic privind separaţia puterilor în statul de drept. Această alegere este motivată şi justifivcată de faptul că principiul separaţiei puterilor în sta este un principiu pe care orice domocraţie care se doreşte a fi reală trebuie cu necesitate să-l ia în consideraţie şi să-l pună în aplicare.Locke şi Montesquieu şi în acelaţi timp aşa configurează în constituţiile moderene ale S. noţiune care reclamă o noua formă de organizare.A.judecătorească. În această perioadă de efervescenţă creatoare are loc formarea şi cristalizarea statului.-ci merge mai departe.U.ezecutivă. Marii Britanii şi Franţei.Impulsionaţi de marile explozii care au loc pe tărâmul cunoaşterii ştiinţifice. În cea de-a doua parte lucrarea va prezenta o analiză a principiului mai sus amintit aşa cum apare în spaţiul românesc al deceniilor trecute dar şi al momentului. Cu privire la conţinutul lucrării trebuie spus că aceasta are două părţi distincte.U. este extrem de importantă pentru că aceste ţări au un precedent 5 . stabilindu-se. În acelaţi timp lucrarea se doreşte a fi o demonstraţie a necesităţii separaţiei puterilor în stat şi abeneficiilor care se răsfrâng asupra cetăţenilor privind stabilirea abuzului de putere.. Prim aparte a lucrării prezintă principiul separaţiei puterilor în sata aşa cum este el văzut de filozofii teoreticieni J. în mod riguros atribuţiile fiecăruia. Marii Britanii şi Franţei.A.

Odată cu revoluţia din decembrie 1989. aceasta prezintă principiul separării puterilor în stat în istoria constituţionalismului românesc. Aşadar societatea românească actuală trăieşte un moment important pentru a scrie despre ceea ce înseamnă separaţia puterilor în stat. Analiza constituţiei din 1866. Acest moment este unul extrem de important cu atât mai mult cu cât statul de drept şi deci implicit şi principiul separării puterilor în stat a devenit pentru România criteriu de aderare la Uniunea Europeană (criteriile de la Copenhaga). Cât priveşte conţinutul părţii a doua a lucrării. a celei din 1923. înscriind în documentele sale programatice separaţia puterilor. Acest lucru este consimţit şi în constituţia din Decembrie 1991.Principiul separaţiei puterii în stat democraticatâtz teoretic cât şi practic care constituie un izvor de inspiraţie pentru democraţiile în formare. ca o condiţie sin qua non a instaurării democraţiei şi a statutlui de drept. din 1938. a constituţiilor din perioada comunistă şi a Constituţiei româneşti actuale arată că în spaţiul românesc principiul separaţiei puterilor în stat nu a avut o istorie şi o aplicare solidă şi constantă. chair daca separatia puterilor nu este expres formulată dar atribuţiile lor sunt precis formulate. România reînnoadă firul rupt al tradiţiilor democratice. 6 . cu atât mai mult cu cât democraţia româneacă este încă o democraţie tânără pentru care principiile statului de drept încep să se contureze mai profund. În 2003 societatea românească a votat prin referendum modoficări la Constituţia din 1991.

care deliberează cu privire la afacerile publice. încheierea şi ruperea tratatelor. exilul. pronunţarea pedepsei cu moartea.principiul separaţiei puterilor este filozoful şi juristul englez John Locke. în lucrarea sa “Politica”. statul întreg este în mod necesar bine organizat el însuşi. constata existenţa în stat a unor organe diferite cu atribuţii precis determinate.mai metodic şi intr-o nouă lumină. consideră că în fiecare stat trebuie să existe trei puteri: 7 .” Descrierea făcută de Aristotel avea doar semnificaţia unei simple constatări a necesităţilor de organizare a statului elen şi nu putea fi pusă în nici o legătură cu principiul separaţiei puterilor. căruia trebuie să i se hotărască natura. ”Adunarea Generală trebuia să decidă în mod suveran asupra păcii şi a războiului. Cea dintâi dintre cele trei părţi este Adunarea Generală. Corpul Magistraţilor (funcţionarilor) şi Corpul judecătoresc. confirmarea şi primirea conturilor magistraţilor. a doua este Corpul magistraţilor.pentru a degreva Adunarea Generală de anumite funcţiuni. precum: Adunarea Generală. iar pe altele numai unora dintre ei. adoptarea legilor. Aceste trei părţi. considerat părintele acestui principiu (1632-1704). ”În orice stat – punea Aristotel .sunt trei părţi. În lucrarea sa „Essay on the civil gouvernement” (Despre guvernământul civil). Cel căruia îi revine meritul de a fi cercetat pentru prima dată.” Aristotel susţine că „ori a lăsa toate deciziunile în seama corpului politic între. odată bine organizate. atribuţiile şi modul de numire.”ori a le împărţi şi a le încredinţa pe unele tuturor cetaţenilor. sau a le încredinţa pe toate unei minorităţi.Aristotel. iar a treia este Corpul judecătoresc” În concepţia lui Aristotel.” Filosoful grec avea în vedere înfiinţarea uneia sau a mai multor magistraturi speciale.Principiul separaţiei puterii în stat Capitolul I Separaţia puterilor ca teorie în opera lui John Locke şi Montesquieu Problema puterilor în stat a preocupat chiar şi lumea antică.

de a regla modul în forţele statului pot fi întrebuinţate pentru conservarea comunităţii. urma să fie încredinţată monarhului. Puterea executivă. arată că puterea legislativă trebuie să aparţină Parlamentului şi era considerată puterea supremă. Dar. În al doilea rând. John Locke recunoaşte că dacă cele trei puteri ar fi întrunite în mâna unei singure persoane. La prima vedere ar părea cum Puterea judecătorească poate să facă parte din Puterea legislativă. De aceea. el a dedus că puterea de a judeca aparţine puterii legiuitoare. PUTEREA LEGISLATIVĂ. care veghează aplicarea legilor.el nu consideră Puterea judecătorească o putere autonomă. să fie încredinţate la persoane diferite. John Locke. în caz de pericol. Locke susţine că intr-un stat bine organizat. Locke înţelege puterea care ar avea dreptul de a declara război şi a încheia pace. el mai adaugă a patra putere. prin Puterea federativă. la titulari independenţi unul de altul. care ar cuprinde atribuţiile puterilor lăsate la discreţia executive. PUTEREA FEDERATIVĂ. Puterea judecătorească o consideră ca făcând parte din Puterea legislativă. limitată la aplicarea legilor şi la rezolvarea unor cazuri care nu putea fi prevăzute şi determinate prin lege.În primul rând. deoarece edita reguli de conduită general obligatorii. trebuie să ştim că Locke luase ca model în expunerea teoriei sale. . trebuie să admitem că aceste trei puteri e necesar să fie separate.Principiul separaţiei puterii în stat 1. numită”PREROGATIVĂ”. aceasta ar însemna absolutism şi dacă voiam să asigurăm libertatea cetaţenilor. În fine. 2. ci o include în Puterea legislativă.În formularea pe care o face. Locke desparte în două puterea executivă: . care are dreptul legiferării. de a face şi de a încheia tratate.puterea federativă sau externă. în concepţia sa. reprezintă statul în relaţiile internaţionale. 8 .organizarea politică a statului englez. 3. el se inspira din Constituţia engleză şi fiindcă acolo Camera Lorzilor avea atribuţii de a le judeca. Puterea federativă era încredinţată tot regelui şi avea în competenţa sa dreptul de a declara război. puterea de a face legile trebuie să fie încredinţată unor adunări convocate special pentru acest scop. PUTEREA EXECUTIVĂ.puterea executivă internă.

Locke admite totuşi că acestea pot fi reunite intr-o singură mână. întrucât”dacă puterile federativă şi executivă sunt distincte. Leon Duguit arată că. iar nu prin decrete de circumstanţă.” Dificultatea acesteia. Concluzia lui nu este atât o formulare categorică a separaţiei puterilor.precizează el.” Nu era o separare a puterilor care le-ar fi izolat care ar fi promovat conflicte şi ar fi împiedicat liberul joc al maşinăriei politice. Locke o exprima prin greutăţile pe care le implică exercitarea celor două puteri care simultan pretind concursul forţei publice”…ceea ce este aproape imposibil de a încredinţa forţa statului la mai multe persoane distincte. În concepţia lui Locke. într-un timp dat. Deşi recunoaşte ca distincte Puterile executivă si cea federativă. deoarece “Puterea legislativă este ceea care are dreptul de a determina cum trebuie să fie întrebuinţată forţa statului pentru a proteja comunitatea şi pe membrii săi” 9 . deoarece. în materie de separaţie a puterilor statului cu organizarea fundamentală a statului englez. promulgate şi cunoscute de popor prin judecători imparţiali şi cultivaţi. urmând ca ele să se supună legilor pe care le-au adoptat.Principiul separaţiei puterii în stat După ce au fost adoptate. puterea legislativă şi executivă nu trebuia să fie încredinţată în mâna unei singure persoane. adunările trebuie să se separe din nou. Puterea judecătoreasca se înfăţişează mai degrabă ca un accesoriu al puterii legislative. se observă ca el nu expune in opera sa o teză abstractă. Astfel. era mai degrabă o colaborare a organelor şi o repetiţie a funcţiunilor.Afirmând că legile dăinuiesc multă vreme. la diferite persoane. este totuşi dificil să se separeu şi să se încredinţeze. cât o distincţie a puterii legislative de cea executivă. Astfel Puterea legislativă şi cea executivă trebuie sa fie separate. care nu au între ele nici o subordonare” Pentru Locke. ”cine are Puterea legislativă sau suprema putere intr-o republică este ţinut să guverneze prin legi fixe şi stabile. ci prezintă un tablou sugestiv al organizării constituţionale a Angliei. care sunt însărcinaţi să tranşeze litigiile după aceste legi. ”pentru a asigura acţiunea guvernamentală o pondere reciprocă trebuie să se instituie între diferitele organe. este de trebuinţă – spunea Locke – ca să existe o putere care veşnic să vegheze la executarea legilor care sunt in vigoare.” Din confruntarea concepţiei lui Locke. reclamând o supraveghere continuă cu privire la executarea lor.

adoptă ca model orânduirea de stat a Angliei. Montesquieu pledează pentru separaţia puterilor deoarece susţine că „atunci când în mâinile aceleaşi persoane sau aceluiaşi corp de dregători se află întrunite Puterea legiuitoare si 10 . JUDECĂTOREASCĂ . dar spiritul său a cuprins întreaga umanitate. apărută in 1734 şi tipărită pentru prima dată 1748. lucrarea cunoaşte 22 de ediţii. LEGISLATIVĂ . Născut la 1689.sau de a le abroga pe cele existente. Datorită meritelor sale. Principiul separaţiei puterilor. 3.Principiul separaţiei puterii în stat Încercând să argumenteze necesitatea separării puterii legislative de cea executive.are dreptul de a face legile. iar 1728 devine membru al Academiei franceze.are dreptul de a declara război sau a încheia pace. EXECUTIVĂ .pedepseşte infracţiunile sau judecă litigiile dintre particulari.căci ar putea să se scutească de a se supune legilor pe care ele le fac. care l-a îndemnat la studii de nivel superior. Montesquieu moare la Paris în 1755. Lipsit de vedere şi înaintat în vârstă. iar numele său devine de notorietate internaţională. În doi ani. În întreaga sa carieră a îndeplinit importante funcţii în stat. pentru un anumit timp sau pentru totdeauna. La elaborarea separaţiei puterilor. Locke arată că „tendinţa de a pune mâna pe putere ar fi prea mare dacă aceleaşi persoane care au puterea de a face legile ar avea mâni şi puterea să le execute. Montesquieu dezvoltă şi sistematizează într-un mod cu totul original acest principiu de bază al organizării societăţii într-un stat de drept. avea să fie preluat şi aplicat în mai toate statele dezvoltate. Montesquieu. Capodopera sa. 2.”De l`esprit des lois”(Despre spiritul legilor).” Influenţat de concepţia lui Locke asupra separaţiei puterilor. el a dobândit o serioasă cultură clasică. în castelul Le Brede lângă Bordeaux. Montesquieu.hotarându-se să prefere roba de magistrat. la care era predestinat prin naştere. este înnobilat cu titlul de baron de „La Brede et de Montesquieu”. În felul acesta s-a îndepartat de cariera armelor. ca aceea de consilier al parlamentului din Bordeaux în anul 1714 şi de Preşedinte al acestuia 1716. avea să-i aducă autorului celebritatea.El consideră că in fiecare stat trebuie să existe trei feluri de puteri: 1. într-o familie de mici nobili sub numele de Charles Louis De Secondat.

Pentru Montesquieu „libertatea nu se poate realiza decât prin obstacole în calea abuzului la care ar fi tentat să se dea orice om şi orice organ al statului. dar acordă o anumită preponderenţă puterii executive.” Ce s-ar întâmpla dacă cele trei puteri ar fi nedespărţite şi întrunite în mâna unui singur om? Montesquieu arată „dacă Puterea legislativă ar fi unită cu Puterea judecătorească. libertatea cetăţenilor ar fi arbitrată. iar judecătorul ar fi şi legiuitor.de asemenea. este mai bine reglementată de mai mulţi decât de unul singur. Acest lucru este învederat atribuţiile puterii executive de a conclura şi închide sesiunile parlamentului. deoarece această parte a guvernământului este mai bine exercitată de unul decât mai mulţi.deoarece se poate naşte teama că acelaşi Monarh sau acelaşi Senat să întocmească legi tiranice pe care să le aplice în mod tiranic. precum şi dreptul de veto asupra puterii legislative pe care Montesquieu îl susţine astfel: 11 .”Nu există.libertate dacă Puterea judecătorească nu este separată de cea executivă.” Separaţia puterilor apărea. de a abuza de ea. în concepţia lui Montesquieu a unicului mijloc de a asigura respectul legilor într-un stat în care era posibilă existenţa unui guvern legal. este mai bine reglementată de mai mulţi. dacă el ar fi dotat cu prea multă putere. observăm că Montesquieu a avut în vedere o colaborare în sânul puterilor.” Din analiza raporturilor dintre Puterea legislativă şi Puterea executivă.”După ce stabileşte atribuţiile suveranităţii celor trei puteri. iar libertatea cetăţenilor ar fi cheremul bunului plac al unei singure persoane.nu există libertate. Şi pentru acest abuz al puterii Montesquieu recomandă ca „puterea să înfrângă puterea. judecătorul ar avea forţa unui opresor. El atribuie Puterea executivă unui monarh. ”Pe când ceea ce depinde de puterea legislativă. Montesquieu proclamă necesitatea separării lor. care deţine puterea. ”Pe când ceea ce depinde de puterea legislativă.Principiul separaţiei puterii în stat Puterea executivă. Care ar fi motivele care l-au îndemnat pe Montesquieu să recurgă la acest mecanism? În primul rând înclinaţia naturală a omului. iar dacă ar fi îmbinat şi Puterea executivă.

În felul acesta se ajunge la o primenire a puterii legiuitoare. Toate regimurile politice cunosc o diviziune între multiplele organe guvernamentale. nici de o anumită profesiune. Trebuie însă adăugat că de fapt. că separaţia puterilor comportă două aspecte bine conturate: 12 . atribuindu-şi toată puterea pe care o poate dori. Toţi consideră însă. limitându-i pe unii prin alţii. că separaţia puterilor este în realitate o justificare ideologică a unui scop politic foarte concret: slăbirea puterii guvernanţilor în ansamblu. nefiind legată de nici o categorie socială. una neconsistând decât în voinţa generală a statului. înlocuite cu altele după un anumit interval de timp. Tribunalele nu se puteau înfiinţa decât pe bază de legi. Se consideră. fiecare din aceste corpuri având şedinţele şi dezbaterile sale aparte precum interese şi vederi deosebite. susţine Montesquieu. de asemenea. ”întrucât ele nu se exercită faţă de un particular. ci trebuie să fie exercitată de către persoane recrutate din rândul poporului. că faţă de Locke şi Moutesquieu care au definit cei dintâi aceste puteri.Principiul separaţiei puterii în stat „Dacă puterea executivă nu avea dreptul de a se împotrivi iniţiativelor corpului legislativ. devine. deoarece. termenul desemnând odată funcţia şi organul. În mod firesc. teoriile care au urmat precum şi cele actuale i-au îndepărtat puţin.” Puterea judecătorească nu trebuie încredinţată unui senat permanent. Oamenii nu mai au necontenit pe judecători înaintea ochilor şi se tem de magistratură. după cum nici puterea legislativă nu va îngrădi Puterea executivă în acţiunile ei.” Montesquieu susţine că aceste corpuri care alcătuiesc puterea legislativă trebuie schimbate. Puterea executivă nu se va amesteca în treburile puterii legiuitoare. fiecare fiind mai mult sau mai puţin specializat într-o funcţie. acesta ar fi despotică. nu înseamnă numai diviziune. statul apare natural divizat în mai multe puteri. ”Puterea judecătorească este de temut de către oameni. separaţia puterilor. ci şi independenţa autorităţilor guvernamentale. va anihila toate celelalte puteri. Vom observa de asemenea. Această independenţă se fondează pe existenţa unor funcţii fundamentale distincte prin natura lor şi care pot să fie exercitate numai separat. Montesqueu susţine că legiuitoare va fi încredinţată şi corpul nobililor şi corpul ce va fi ales ca să reprezinte poporul. ca să spunem aşa invizibilă şi nulă. nu de magistraţi…” Puterea legislativă şi executivă ar putea fi încredinţată unor dregători permanenţi sau unor corpuri permanente.” Influenţat de modul de organizare a Angliei. În felul acesta. iar cealaltă decât în exercitarea unei voinţe generale.

Ideile lui Montesquieu sunt foarte clare: într-o ţară nu există mai multe „puteri” statale. Fiecare organ dispune de puterea etatică în plenitudinea ei invizibilă. Astfel. -cea de colaborare a lor în sensul unei activităţi concernate la nivelul unui popor organizat în stat.care creşte în fiecare putere o fracţiune a suveranităţii. În concepţia lui Montesquieu. acestea sunt competenţe care sunt repartizate. Iniţial a fost folosit pentru reducerea autorităţii acestuia .arată că puterea de stat este unică şi indivizibilă. Mult discutata problemă a existenţei uneia sau mai multor „puteri” în stat .cea din care doctrina marxistă a făcut călcâiul lui Achile a teoriei separaţiei puterilor în stat este. Evoluţia explicaţiilor privind teoria separaţiei puterilor în stat În legătură cu forma în care a fost exprimat acest principiu . integrată întrun organ distinct este astăzi total abandonată. sunt repartizate unor categorii distincte de organe. o chestiune dogmatico .juridică. Acest principiu a apărut ca o armă în mâna acelora ce luptă împotriva monarhiei absolute. categoric.se impune o precizare. deţinând în acest scop monopolul creării şi aplicării dreptului). ci mai multe evident. G: Burdeau. 13 . în sensul în care definim noi această categorie (adică-puterea organizată a unui grup care exprimă în Capacitatea de a exprima voinţa şi a asigura realizarea acesteia prin mijloace specifice organizării societăţii în stat.Principiul separaţiei puterii în stat -separaţia parlamentului vis a vis de guvern -separaţia jurisdicţională în raport cu guvernanţii.precizează el . puterea nu este divizată. ”Concepţia revoluţiona . Este o interpretare a teoriei lui Montesquieu pe care o întâlnim la foarte mulţi autori. Este fals să considerăm puterile fiecărui organ de stat ca o delegare distinctă a unei puteri superioare dând naştere unor entităţi separate. În realitate. două cerinţe apar ca fiind indispensabile pentru apărarea libertăţii individului: -cea de delimitare precisă a atribuţiilor fiecărei categorii de organe. fapt ce permite acestora controlul prin judecători independenţi.forţei monarhului opunându-ise puterea adunărilor alese de popor. 1.

mai mult de monarh. iar specialişti se ocupau primordial şi prioritar de analiza adunării lor alese. executivul se degradase aşa de mult. legea. din care una este cea judecătorească. deţinător al puterii executive. După anii 1910-1930. o precizare trebuie făcută cuprivire la cantonarea aprecierilor făcute numai la relaţiile dintre executiv şi legislativ şi la ignorarea rolului celei de-a treia puteri în stat .puterea judecătorească. adică la începutul secolului XX. regele şi miniştrii săi tind să devină simpli executanţi ai politicii dorite de adunările alese care reprezintă ansamblul naţiunii. Nu mai rămân decât două. ideile democratice si-au extins sfera de cuprindere si de acţiune. au susţinut ideea existenţei doar a două 14 . iar miniştrii săi sunt simpli executanţi ai legilor. În legătură cu evoluţia raporturilor dintre puteri. În aceste condiţii. Astfel. încât expresia „putere executivă” dispăruse din studiile de drept Constituţional. expresia voinţei poporului . vorbea de trei puteri în stat. opera adunărilor alese. Astfel el spunea: ”Din cele trei puteri de care am vorbit. devine din nou o putere. Montesquieu spre deosebire de John Locke. au fost şi sunt încă mulţi jurişti care neagă caracterul de „putere”autorităţilor judecătoreşti. deţinută la început. iar executivul este redus la rolul său. dar preciza că dialogul principal se poartă între legislativ şi executiv. etimologic – autoritate care execută. Anibal Teodorescu în România şi alţii.Principiul separaţiei puterii în stat Astfel dintre executiv şi legislativ apărea ca un reflex al antogonismului dintre monarh şi popor. În aceste condiţii şeful statului nu mai are decât o funcţie de reprezentare. Ducrocq în Franţa. Edictată de parlament. La capătul acestei evoluţii. puterea de acţiune. un stat al cetăţenilor care sunt consideraţi de doctrina franceză ca suverani ai puterii. „L`etat c`est moi” este înlocuit cu „l`etat c`est nous”. O dovadă a întăririi executivului o constituie creşterea prestigiului şi competenţei preşedintelui. În timp. puterea executivă. Adunarea aleasă decide în problemele fundamentale ale naţiunii.este considerată a fi deasupra voinţei monarhului. cea de a judeca este întrun anume fel nulă. a fost în mod progresiv restrânsă în favoarea adunărilor alese de popor. precum şi de la realitatea existentă în diferite state.” Pornind de la această afirmaţie. în care dependenţa executivului se pare că a atins apogeul începe o epocă care se caracterizează prin faptul că acesta devine inima instituţiilor politice.

Critica teoriei clasice a separaţiei puterilor se înscrie în contextul evoluţiei acesteia. fie în favoarea executivului) şi regimuri care realizează separaţia puterilor. Apoi se consideră că de fapt două puteri şi anume: puterea executivă şi puterea legislativă. susţin că astăzi în Occident opoziţia nu se mai manifestă între legislativ şi executiv. atât timp cât puterea executivă nu ar fi îngrădită de legi şi cât timp legalitatea actelor de execuţie ale puterii executive nu ar fi cenzurată de un organ jurisdicţional.ca teorie şi realitatea constituţională. şi cei ce apreciază acţiunea. A. Haurian. ca element esenţial al mutaţiilor sociale. B. nu trebuie să se vorbească de o separaţie a puterilor decât în legătură cu regimul prezidenţial.” Evoluţia separaţiilorputerilor. Gaudemet.Principiul separaţiei puterii în stat puteri în stat. M. ceea ce a dus la neglijarea puterii administraţiei şi puterii birocratice. ne mai putem permite două precizări: sunt autori care vorbesc şi de o a patra putere în stat. cu identificarea acestora. continuitatea importanţei şi rezonanţei sale sociale şi politice. Cât priveşte acesta din urmă. În privinţa celei de-a doua poziţii. critica teorie clasice. S-a mers până acolo încât se afirmă că teoria clasică nu mai exprimă realitatea politică. În legătură cu puterile existente în stat. etc. căci regimul parlamentar. între cei care acţionează. Teoria separaţiilor puterilor a cunoscut o mare răspândire în secolul al XIX-lea şi a stat la baza clasificării regiunilor în regimuri care practică confuzia puterilor (fie în favoarea legislativului. Duverger arăta că nu vom avea de a face cu o adevărată separaţie a puterilor. recunoscute până acum şi vorbesc de „alte puteri”. 15 . El este convins că teoria constituţională a insistat exclusiv pe separaţia puterilor. Organele de stat trebuie să depindă unele de altele numai atât cât este necesar formării sau desemnării lor şi eventual exercitării unor atribuţii. Potrivit lui Maurice Duverger ”în adevăratul înţeles. amintim că unii autori-precum A. am vrea să. dacă el presupune o diferenţiere a organelor. sunt autori care neagă opoziţia dintre „puterile” identificate. implcă de asemenea colaborarea necesară şi constantă. diferit de cel care face legea. ele se grupează în regimuri care realizează o separaţie simplă şi regimuri care realizează o separaţie strictă. Cât priveşte conţinutul şi sensurile separaţiei puterilor tot mai des s-a afirmat şi se afirmă că este vorba mai puţin de separare decât de echilibrul puterilor. cuprinde trei mari aspecte şi anume: definirea conţinutului şi sensurile sale. În privinţa celei de-a patra putere „presa”. Neumann. în concepţia unora şi „administraţia” altora. amintim poziţia lui F.

puterea legislativă fiind expresia suveranităţii. teză simplist explicită şi primitiv aplicată. În regimurile parlamentare. aceasta 16 . în doctrinele totalitare puterea era considerată ca u instrument necesar de transformare. legislativul ar fi o stavilă eficientă în faţa eventualelor excese ale executivului. 1. Dacă în filosofia Secolului Luminilor. separaţia puterilor este contrazisă de realităţi în chiar regimuri recunoscute ca democratice. această răspundere trebuie văzută prin realitatea că guvernul este al majorităţii parlamentare şi este puţin probabil ca proiectele sale să nu fie adoptate.Principiul separaţiei puterii în stat deoarece ea a fost înlăturată de regimurile totalitare şi apare depăşită şi învechită în regimurile pluraliste. Apoi. În regimurile totalitare s-a promovat teza unicităţii puterii de stat. trebuie privită cu rezerve ideea în sensul căreia.1 Înlăturarea separaţiei puterilor în regimurile totalitare Acest fenomen a avut şi are ca punct teoretic de plecare o viziune diferită asupra funcţiilor puterii. lipsind astfel motivele de separare sau de limitare. 1. de unde rezulta nevoia separaţiei. puterea era considerată redutabilă şi ameninţatoare. O asemenea frână există numai în regimurile prezidenţiale. Pentru Jean Jack Rousseau. în care guvernul răspunde răspunde în faţa parlamentului. în sistemul parlamentar englez. De exemplu. de majoritatea absolută în Camera Comunelor (de altfel adevărata putere o deţine comitetul dirigent al partidului învingător în alegeri).2 Inlăturarea teoriei separaţiei puterilor în regimurile pluraliste Deşi afirmată. unde se manifestă o anumită „concentrare” a puterii. Ideile lui Montesquieu au fost reluate mai târziu de Jean Jack Rousseau în „Contractul Social” şi tratate la un nivel mult mnai superior. pentru că el dispune în principiu. permitând concentrarea puterii şi desfiinţarea democraţiei. pretutindeni şi totdeauna. Cabinetul concentrează în mare măsură puterea. puterea legislativă se confundă cu atributele suveranităţii ceea ce înseamnă că ea nu poate fi decât emanaţia de voinţă a întregului popor.

întrucât. şi pentru clasa politică care persistă în a o evoca. 1. judecătoreşti.3 Uzura teoriei separaţiei puterilor Această teorie a fost elaborată într-o perioadă în care nu se înfiinţaseră încă partidele politice şi când principalele probleme puse de putere erau de ordin instituţional. determină ca astăzi separarea sau echilibrul să nu se realizeze între parlament şi guvern. puteri ce sunt legislative.30). 1.26.A. Manifestându-se rezerva faţă de teoria clasică a separaţiilor puterilor nu trebuie să se interpreteze că ea şi-a pierdut din importanţă şi actualitate. care în art. ci între majoritate şi opoziţie. spune: “Puterile legislative. unele înscriu explicit acest peincipiu. este Constituţia Republicii şi Cantonului Jura.” Mai multe constituţii denumesc autorităţile statale ca puteri. principiul rtezultă implicit. executivă şi judecătorească sunt separate.3). 166. 1866. Printre constituţiile care menţionează expres acest principiu. Ea a intrat ăn conştiinţa mulţimilor care au receptat-o ca pe cea mai eficientă reţetă contra despotismului şi în favoarea libertăţii şi democraţiei. În acest sens pot fi menţionate constituţiile: Spaniei. S. Dacă examinăm constituţiile statelor lumii vom observa că foarte rar. 17 .U. rolul lor deosebit în configurarea instituţiilor juridice şi politice. politică şi morală.Principiul separaţiei puterii în stat înseamnă că puterea executivă trebuie să fie subordonată celei legislative şi. nimic nu-l poate împiedica să denunţe „contractul” în baza căruia el a investit puterea legiuitoare şi să stabilească o altă rînduială conformă cu dorinţa sa. însă. Elveţia. executive. şi că deci rămâne o teorie a trecutului. (art. În cele mai multe constituţii. (art.25. Belgiei (art.2. intitulat Separaţia puterilor. Apariţia puterilor publice. titularul suveranităţii este poporul. Pierre Pactet arată că se constată un decalaj important între declinul unei teorii. care continuă să creadă în ea. 1923. României (Statutul lui Cuza.29. care pierde progresiv din forţa şi valoarea sa explicativă pentru că ea nu mai corespunde cu adevărat realităţii şi recepţiuonarea sa de către opinia publică. 1938).117). 55. Marea forţă a teoriei separaţiilor puterilor constă în fantastica sa rezonanţă socială.

alte constituţii nu folosesc termenul de putere.Principiul separaţiei puterii în stat În fine. autorităţi jurisdicţionale etc. ci cel de parlament. 18 . autorităţi administrative. guvern. Toate constituţiile statelor democratice realizează însă echilibrul puterilor publice.

Principiul separaţiei puterii în stat Capitolul II Separaţia puterilor în stat conform constituţiilor moderne – SUA. 1926. 29 Dezbates of the federal convention. pag. Paris. Garner. P. încat „strămoşii Constituţiei atribuiau erorile guvernării necunoaşterii separaţiei puterii. Teoria separaţiilor puterilor statului a stat la baza Constituţiei Statelor Unite ale Americii de Nord din 1787 şi a constituţiilor diferitelor state care alcătuiesc această federaţie. 1918. spunea că „nici un adevăr politic nu are o valoare intrinsecă mai mare”. Antecedentes de la Convention federale de 1787. Într-un astfel de climat au loc dezbaterile Convenţiei de la Philadelphia.A. Paris. Notes of James Madison.”23 Madison. principiul separaţiei puterilor în stat s-a manifestat mult mai puternic în S. fiecare descoperise sursa lor în dezordinile şi nebuniile democraţiei.”24 Acest mijloc de frânare a fost găsit în principiul separaţiei puterilor care trebuie să furnizeze o barieră despotismului legislativ. Pag. 16 al Declaraţiei Franceze a drepturilor omului şi cetăţeanului a ridicat-o la rangul de principiu esenţial al oricărei constituţii. Marea Britanie şi Franţa 1. Atît de mult a fost apreciat acest principiu. delegatul statului Virginia la dezbaterile de la Philadelphia – este de a găsi un remediu nenorocirilor în care se zbat Statele Unite.U.45 19 . Separaţia puterilor în organizarea de stat a SUA Iniţiat şi fundamentat în Europa lui John Locke şi a lui Montesquieu. Prin adoptarea acestui principiu s-a avut în vedere înlăturarea din organizarea de stat americană a supremaţiei organului legislativ. ale căror rezultate s-au finalizat prin consacrarea în Constituţia americană a separaţiei puterilor în organizarea de stat. 23 24 James W. vorbind despre separaţia puterilor. edite par Gaillard Hunt et James Brown Scott. „Obiectul general al convenţiei – arăta – M. iar art. Le pauvoir executif american en temps de guerre. că remontând la originea acestor rele. Randolph.L. Între 1775-1777. cartea lui Montesquieu „De l’esprit de lois” era una dintre cele mai citite şi mai disputate cărţi din America. că trebuie găsit mijloc pentru a frâna această tendinţă din guvernarea noastră.

bine echilibrate ( cele două Camere şi Preşedintele) şi Puterea executivă este plasată în două ramuri ( Preşedintele şi Senatul).E. nu ar fi decât o parte al unui sistem mai vast în care statele ar fi contragreutăţile Guvernului federal. unde echilibrul forţelor de atracţie menţine planetele pe orbitele lor. Erlick. care trebuia să fie proporţionale cu „ primejdiile unui atac. a Universului. pag. op. 1 secţiunea I.” „ În această guvernare. se precizează că toate puterile legislative vor fi încredinţate unui Congres al Statelor Unite. dumneavoastră găsiţi toate frânele pe care cei mai mari oameni politici şi scriitori le-au putut concepe. Wilson a numit acest ansamblu de frâne „ o imitaţie inconştientă a teoriei lui Newton. cf. garanţia cea mai sigură.”26 Acest sistem de frâne şi contraponderi.cit. în care Preşedintele se opune Congresului. direct sau indirect.U. 60 20 . spune Hamilton.Principiul separaţiei puterii în stat În felul acesta.Erlick.”25 În felul acesta. op. dând universului simetria şi aranjarea perfectă.M. i-au fost expuşi Preşedintele şi Curtea Supremă. arogându-şi ulterior drepturi şi împuterniciri neprevăzute în Constituţie au devenit în realitate organe ce depăşesc prin atribuţiile lor organul legislativ. care se va compune dintr-un Senat şi dintr-o Cameră a Reprezentanţilor. o preponderenţă asupra celorlalte. pag. 25 26 Observation sur la Virginie Jefferson. încât nici unul să nu poată să treacă de limitele stabilite de constituţie. împotriva unei concentrări progresive a unei puteri în cadrul aceluiaşi organ. constituţionaliştii de la Philadelphia au făcut apel la aşa numitul sistem al frânelor şi contraponderilor pe care Jefferson îl definea astfel: „ Trebuie ca puterile să fie împărţite şi cumpănite între diferite corpuri. Congresul se opune Preşedintelui şi împreună se opun Tribunalului. Congresului S.27 Pe bună dreptate. în concepţia constituţionaliştilor de la Philadelphia acordarea mijloacelor constituţionale necesare de separare. Prin înlăturarea acestor neajunsuri.. Puterea legislativă este plasată în trei ramuri distincte. Dar.55 ccl 27 E. se ajungea la o repartizare a competenţelor care ar fi interzis unui organ să exercite.A. pag251. cit. prefigura. care.. ne putem întreba care sunt puterile statului în temeiul Constituţiei ca o reflectare a principiului separaţiei puterilor? În art.M.

Principiul separaţiei puterii în stat Conform Constituţiei numărul deputaţilor în Camera Reprezentanţilor.3. Cu toate că senatorii sunt aleşi ca reprezentanţi în Congres. se stipulează că nimeni nu poate fi ales senator dacă nu va fi atins vârsta de 34 ani. 2. cu rol de conducere în cadrul Congresului. Membrii Camerei Reprezentanţilor sunt aleşi la fiecare 2 ani. 2 secţiunea III alin. din punct de vedere juridic ei nu au nici o răspundere faţă de organul legislativ al statului sau faţă de statul pe care îl reprezintă. numărul mandatelor a crescut la 437. adoptat de Congres în anul 19?9. Senatul era compus din 2 senatori pentru fiecare stat. Insulele Hawai în 1959). în raport cu mărimea populaţiei. iar cele din a treia categorie după 6 ani. Senatul. Camera Reprezentanţilor alege în prima sesiune a noii legislaturi pe speaker-ul camerei. Conform art. fiecare stat are dreptul de a avea în Camera Reprezentanţilor cel puţin un reprezentant. creat ca formal organ de reprezentare a statelor federale. În art. cele din a doua categorie după 4 ani. este în funcţie de mărimea populaţiei statului. prin actul „ Cu privire la redistribuirea locurilor în Parlament”. S-a stabilit atunci că numărul locurilor din Camera Reprezentanţilor să fie fixat la 435. să fie de 7 ani cetăţean al Statelor Unite şi să locuiască în momentul alegerilor sale în statul în care va fi ales. Camera 21 . În forma sa iniţială. Dar. acordă şi retrage cuvântul. îndeplinea funcţia de Cameră Superioară. Nimeni nu poate fi membru al Camerei reprezentanţilor. se precizează că odată cu convocarea Senatului după primele alegeri senatorii vor fi repartizaţi pe trei categorii cât se poate de egale. 1 secţiunea III. Dar înn urma primirii de noi state membre ale Uniunii (Alaska în 1958. Mandatele senatorilor vor fi vacante după 2 ani. dacă nu a fost cetăţean al Statelor Unite şi dacă nu locuieşte în momentul alegerii în statul în care va fi ales. În art. el conducedezbaterile. După 1913. alin. numeşte membrii comitetelor temporare ale Camerei.1 secţiunea II alin. s-a interzis creşterea numărului membrilor celor două camere.3. precizează acelaşi articol daca nu are vârsta de 25 ani. numiţi pe o perioadă de 6 ani de către adunările legislative ale statului. Rolul său în Camera Reprezentanţilor este deosebit de important. în această funcţie este ales candidatul cel mai influent al partidului care a obţinut majoritatea în Parlament. Prin tradiţie. în aşa fel ca Senatul să fie reînnoit câte o treime la fiecare 2 ani. printr-un amendament s-a stabilit alegerea senatorilor prin sufragiu universal al fiecărui stat.

.U. La rândul său.1 secţiunea VIII atribuţiile sale: de a stabili şi percepe diferite taxe. Rolul lor este adesea decisiv pentru viaţa sau sucombarea unor proiecte de lege. secţiunea IX stipulează interdicţia Congresului de a emite legi cu putere retroactivă. de a întreţine armate de uscat şi flote şi de a stabili regulile de organizare a forţelor armate a S.U.U. precum şi a modelelor străine. Astfel Camera Reprezentanţilor are atribuţii exclusive de iniţiativă legislativă în materie de legi financiare. de a stabili şi sancţiona infracţiunile în marea deschisă. În afara competenţei generale. capelanul. Comitetele sunt constituite din 10 până la 51 de membri. de a stabili sancţiuni pentru falsificarea monedelor naţionale.A. forţele armate. Aceste comitete permanente realizează. după un raport oficial. Preşedintele comitetului conduce dezbaterile şi reglementează procedura în comitetele respective. etc. de a reglementa comerţul exterior şi dintre statele federaţiei. de a contracta împrumuturi în numele S. problemele poliţiei.I. precum şi alte încălcări ale dreptului internaţional. 22 . de a declarea răyboi altor state.Principiul separaţiei puterii în stat Reprezentanţilor mai numeşte şi în alte funcţii persoane cu atribuţii mult mai tehnice ca secretarul camerei (clark).. de a stabili impozite anuale pentru mărfuri transportate de la un stat la altul.A. etc. Atât în Camera Reprezentanţilor cât şi în Senat. Constituţia conferă unele atribuţii de competenţă specială a uneia sau a alteia din cele două Camere. atunci când este pus în imposibilitatea de a-şi exercita funcţiile. 90% din toată activitatea Congresului în materie legislativă şi joacă un rol esenţial în pregătirea legilor.U. care prin Constituţie este şi preşedintele Senatului şi Preşedintele temporar. Art.. de a întreţine servicii de poştă a statelor.A.. Camera Reprezentanţilor şi Senatul sunt ajutate în activitatea lor de un aparat funcţionăresc de 4000 de angajaţi. Senatul are şi el organele. funcţionează un număr însemnat de comitete permanente. de a institui şi de a acorda titluri mobiliare. enumerând în art..U. ofiţer de poliţie. ca: pentru credite. de a organiya şi folosi armate a S. Constituţia stabileşte competenţa Congresului. de a bate monedă şi a fixa valoarea ei. Cele mai importante funcţii sunt Vicepreşedintele S. de a stabili regulile generale cu privire la cetăţenia S.A.A. de a organiza şi folosi forţele poloţieneşti în scopul traducerii în viaţă a legilor uniunii.A. afaceri externe. care îl înlocuieşte pe Preşedintele S. impozite directe şi indirecte.U.

cu înţeles de culoar. privind ridicarea de venituri.A. Denumirea lor provine de la cuvântul englez lobby.. va trebui să fie emis de Camera Reprezentanţilor. ei încearcă şi adeseori reuşesc.A. În conformitate cu Regulamentul Camerei şi cu regulile consfinţite de practică. „Dar.U. 23 . în condiţiile prevăzute de Amendamentul 12 al Constituţiei.Principiul separaţiei puterii în stat Art. aprobă numirile în funcţii publice. precizează că acel proiect de lege.” Camera Reprezentanţilor are dreptul de a alege.A. pronunţându-se favorabil sau nu. La a doua lectură a proiectului de lege au loc discuţiile propriu-zise. lobbiştii exercită puternice presiuni asupra membrilor care fac parte din comitetele respective. proiectul este înaintat Camerei Reprezentanţilor care. secţiunea VII.. proiectele de legi sunt supuse celor „trei lecturi”. Lobbiştii sunt oameni cu experienţă în materie legislativă.U. ţi care implică. după ordinea înregistrării. Pentru a deveni legi. îl programează pentru a intra pe ordinea dezbaterilor.U. alege pe Vicepreşedintele S. proveniţi din foşti membri ai Congresului sau dintre funcţionari ai aparatului de stat. locul în care lobbiştii îşi desfăşoară activitatea. Competenţa specială a Senatului este mai întinsă decât a Camerei Reprezentanţilor: ratifică tratatele încheiate cu alte state. judecă în conformitate cu procedura impeschiamentului.1. Senatul poate contribui şi transmite propunerile sale pe calea amendamentelor. Lobbismul este una din faimoasele practici ale votului în Congresul S. proiectele trebuie votate în fiecare din cele două Camere şi promulgate de Preşedintele S. să determine poziţia acestora faţă de anumite proiecte de legi. După ce Comitetul îşi încheie discuţiile asupra proiectului.A. ca şi pentru celelalte proiecte de legi. În cea de-a treia lectură are loc votarea proiectului. potrivit intereselor cercurilor pe care le reprezintă. În timpul discutării proiectelor de legiîn cadrul Comitetelor permanente. pe baza recomandărilor acute de Comitetul permanent. precum şi dreptul de a porni urmărirea judiciară după procedura impeschiamentului. pe Preţedintele S. în mod simbolic.U. În relaţiile pe care le au cu membrii Camerei Reprezentanţilor sai ai Senatului.

şi votează pe Preşedintele şi pe Vicepreşedintele dintre candidaţii propuşi de Convenţiile celor două partide. Ceremonia instalării oficiale a Preşedintelui şi a Vicepreşedintelui nou ales are loc la 20 ianuarie.Principiul separaţiei puterii în stat Camera Reprezentanţilor discută şi votează cele mai multe proiecte de legi şi numai după aceea. una pentru fiecare partid.A.U. a creat Instituţia Preşedintelui. alegerea 24 . pentru a desemna candidatul partidului. este ales candidatul care întruneşte majoritatea absolută a votului electorilor. Din momentul în care proiectul a obţinut votul celor două Camere. Votul se acordă întregii liste. în prezenţa ambelor camere. care funcţionează pe două planuri: desemnarea candidaţilor de către partidele politice şi acela al alegerii între candidaţii celor două partide. 1. Electorii aleşi se întrunesc în prima luni după cea de a doua zi de miercuri din luna decembrie în capitala S. Procedura desemnării candidatului se împarte în două momente succesive: mai întâi se desemnează candidatul fiecărui partid în cadrul statelor. Numărul electorilor aleşi de fiecare stat este egal cu numărul de deputaţi şi senatori pe care îl are statul respectiv în Congresul S. Potrivit prevederilor constituţionale Preşedintele urma să aibă o poziţie egală cu cea a Congresului. În felul acesta. Campania electorală se încheie cu alegerea Preşedintelui şi a Vicepreşedintelui de către un corp de electori constituit astfel: partidele care participăla alegerile electorale afişează listele electorale în cadrul fiecărui stat. Conform Constituţiei.A. Alegerea electorilor se face la o dată fixă. Constituţia S. Ea începe oficial în prima zi de luni din septembrie şi durează aproximativ două luni. partidul care întruneşte majoritatea voturilor trimite pe toţi electorii statului respectiv.U.U. sunt trimise Senatului.1 Puterea executivă Aplicând cu fermitate principiul separaţiei puterilor în stat.A. în prima marţi din luna noiembrie. Preşedintele şi Vicepreşedintele sunt aleşi de către naţiune prin intermediul unui sistem complex. În ipoteza că nici unul dintre candidaţi nu obţine această majoritate. Delegaţii desemnaţi se reunesc apoi în „convenţie”. Voturile electorilor sunt trimise Congresului care procedează la numărarea lor la 6 ianuarie a anului următor. el este înaintat Preşedintelui pentru a fi promulgat.

Principiul separaţiei puterii în stat Preşedintelui o face Camera Reprezentanţilor din rândul celor trei candidaţi care figurează pe lista candidaţilor şi au întrunit cel mai mare număr de voturi. Alegerea şefului executivului de către popor prin sistemul electorilor prezidenţiale nu a fost prevăzut de Constituţia de la Philadelphia. La origine organele legislative ale statelor desemnau electori prezidenţiali. Dar, în prima jumătate a secolului al XIX- lea diverse state au acordat cetăţenilor lor dreptul de a desemna electorii prezidenţiali. Prin urmare, din patru în patru ani, electorii prezidenţiali votează pentru alegerea Preşedintelui şi a Vicepreşedintelui. Potivit Constituţiei, în forma sa iniţială, Preşedintele era în mod nedefinit reeligibil. Dar Washington a refuzat un al treilea mandat şi această decizie a fost considerată ca un precedent imposibil de încălcat. Preşedintele Franklin Roosevelt a luat asupra sa responsabilitatea de a încălca regula stabilită de Washington, pe motive de circumstanţe excepţionale în care se găsea S.U.A., şi va beneficia de patru alegeri succesive. Prin amendamentul 22 votat în 1947 şi aplicat în 1951 s-a interzis Preşedintelui de a ocupa această funcţie mai mult de două mandate. Faţă de prerogativele Preşedintelui, Vicepreşedintele are un rol mai modest, el îndeplinind acele atribuţii pe care i le încredinţează Preşedintele. Cu toate acestea, instituţia Vicepreşedintelui este importantă pentru că atunci când postul de preşedinte devine vacant prin deces sau demisie, Vicepreşedintele devine Preşedintele ţării. El îşi va exercita prerogativele până la expirarea mandatului Preşedintelui căruia i-a succedat. Conform amendamentului 22 „dacă Vicepreşedintele ocupă funcţia de Preşedinte peste doi ani în cursul mandatului predecesorului său, nu va putea fi ales pentru funcţia de Preşedinte decât o singură dată.”

1.1.1. Atribuţiile Preşedintelui
Conform Constituţiei, Preşedintele este şeful executivului, fiind totodată şeful statului şi al guvernului. Constituţia americană nu cuprinde dispoziţii cu privire la guvern. Practica a stabilit existenţa Cabinetului sau a Guvernului şi a Biroului Preşedintelui ca organe principale ale executivului. Guvernul este format din miniştrii secretari de stat, numiţi de Preşedintele S.U.A. cu acordul Senatului.

25

Principiul separaţiei puterii în stat Secretarii de Stat conduc fiecare câte un Departament de stat şi răspund pentru activitatea lor numai în faţa Preşedintelui S.U.A., în virtutea principiului incompatibilităţii funcţiei de secretar de stat cu cea de membru al Congresului. Cabinetul execută dispoziţiile date de Preşedinte şi este consultat în diferite probleme, fără însă a lua hotărâri. Preşedintele S.U.A. este singura persoană care adoptă hotărâri. Biroul Preşedintelui a fost creat în 1939 de către Franklin Roosevelt şi s-a dezvoltat sub preşedinţia lui Truman. Biroul Preşedintelui se compune din mai multe servicii: Cancelaria Casei Albe, cuprinzând 30 de colaboratori apropiaţi ai Preşedintelui. Prin intermediul Cancelariei, Preşedintele ţine legătura cu Congresul, cu şefii unor organe centrale administrative, cu presa, etc. fiscal: Consiliul Consultanţilor Economici – format din trei consilieri care pregătesc Consiliul Securităţii Naţionale, care coordonează toate deparetamentele civile şi raportul economic semestrial asupra stării Uniunii. militare şi care lucrează în domeniul apărării şi securităţii naţionale. Ca şef al Statului, Preşedintele reprezintă S.U.A., în relaţiile cu alte state, numeste cu avizul si consimtamantulSenatului ambasadorii si consulii, procedeaza la recunoasterea de state, incheie tratate internationale sub rezerva aprobarii acestora cu 2/3 din numarul senatorilor prezenti, amana si gratiaza pedepse pentru crime si delicte contra securitatii S.U.A.(dreptul de gratiere fiind limitat la incalcarile legilor statului federal) este comandantul supreme al armatei. In calitatea sa de sef al puterii executive, Presedintele executa Constitutia, legile, tratatele si deciziile Curtii Supreme si are dreptul regulamente. Fara a putea intervene in activitatea de legiferare, Presedintele are unele prerogative constitutionale care ii permit sa influenteze activitatea Congresului, controlul sesiunilor Congresului, dreptul de veto suspensiv asupra legilor votate de Congresul S.U.A., dreptul de a trimite mesaje celor doua camere. Conform art.1 sectiunea IV alin.2, Congresul S.U.A. se reuneste cel putin o data pe an. Biroul Bugetului, consultat de preşedinte la întocmirea bugetului şi a programului

26

Principiul separaţiei puterii în stat Potrivit prevederilor constitutionale, Presedintele are dreptul ca in situatii extraordinare sa convoace cele doua Camere in sesiuni speciale, sau numai una dintre ele, mod normal Senatul. Presedintele adreseaza Congresului mesaje cu privire la starea Uniunii. Cele trei mesaje adresate de Presedinte Congresului sunt: Mesajul cu privire la starea Uniunii ; Mesajul bugetar ; Mesajul economic ; Aceste trei mesaje constituie cadrul de baza al actiunii executivului. Incepand cu secolul XX asistam la o multiplicare a mesajelor prezidentiale. Presedintele Franklin Rooesvelt a accentuat importanta mesajelor adresate organului legislativ, iar presedintele Wilson a facut din mesajul cu privire la “ starea Uniunii” un veritabil program legislative. Rupand traditia instaurata cu peste 100 de ani in urma, Presedintele Nixon nu a trimis Congresului nici un mesaj cu privire la “ starea Uniunii”, ci o serie de teme sau mesaje care inainte formau capitole ale mesajului presidential. Un alt procedeu prin care Presedintele poate actiona asupra Congresului este dreptul de veto. Prin urmare, cand un proiect de lege este votat de Congres, inainte de a obtine putere de lege, el trebuie supus Presedintelui spre aprobare. dispune de patru facultati : - Semneaza, dupa care billul devine lege ; - Retine billul la el fara sa-l aprobe. La exprimarea unei amanari de 10 zile(duminicile sunt exceptate, cu incepere de la prezentarea sa) si daca Congresul este in sesiune billul devine lege, chiar atunci cand el nu a imbracat semnatura Presedintelui. Abtinerea valoreaza acceptarea. - Retine billul in fata lui sau il pune in buzunarul sau-veto-ul de buzunar. Daca Congresul isi suspenda lucrarile inainte de trecerea celor 10 zile lucratoare si daca Presedintele nu a semnat billul in acest interval de timp, proiectul de lege cade. - Dezaproba billul si-l trimite insotit de obiectiile sale Camerei in care el a fost initial votat(veto-ul direct) Veto-ul de buzunar, cum este denumit el, nu a fost prevazut de Constitutie in termeni expresi ca un veto absolut. Cat priveste veto-ul direct, art.1, sectiunea VII, alin.2 precizeaza ca Presedintele are un drept de veto suspensiv asupra legilor votate de organul Primind proiectul de lege, Presedintele in

27

Principiul separaţiei puterii în stat legislativ. Dupa ce legile sunt adoptate de ambele Camere, trebuie sa fie inaintate Presedintelui, care isi da acordul prin semnarea si publicarea lor in buletinul oficial. In ipoteza in care Presedintele exprima rezerve asupra unor legi adoptate de Congres, el are dreptul ca in termen de 10 zile de la votarea legii sa o restituie organului legislativ cu un mesaj explicativ. Aceasta procedura obliga Congresul sa reia in dezbatere proiectul de lege si numai in cazul in care ambele Camere o voteaza din nou, cu o majoritate de 1/3. Presedintele este obligat sa o semneze. Conform art.2 sectiunea II, Presedintele are dreptul de a incheia tratate cu avizul si ajutorul Senatului. In istoria executivului american au fost perioade cand aceste prevederi constitutionale au fost eludate. Asa de exemplu, Presedintele Roosevelt a semnat singur conventiile de la Teheran din 1943, de la Yalta si Postdam din 1945. Constitutia de la Philadelphia a creat o functie executiva dar preverile referitoare la Presedinte sunt generale, nedefinite si ambigue. Asa cum declara fostul presedinte American Thomas Wilson “Presedintele are libertatea atat dupa lege, cat si dupa constiinta sa fie un om cat de mare poate”, indicand in acest fel intreaga gama a posibilitatilor pe care le are Presedintele S.U.A. in exercitarea functiilor sale.

1.2. Puterea Judecatoreasca In art.3 sectiunea I din Constitutia S.U.A. se stipuleaza ca “puterea judiciara in S.U.A. se exercita de catre Curtea Suprema si de Curtile inferioare pe care Congresul le va infiinta”. In S.L.T.A. a fost creat un system complex de instante, locul principal fiind detinut de Curtea Suprema. Judecatorii de la Curtea Suprema sunt in numar de 9, sunt numiti de Presedintele S.U.A. la propunerea si cu aprobarea Senatului, dintre care avocatii cu un stagiu de cel putin 10 ani. La instanta de recurs si apel, Curtea Suprema judeca recursurile si apelurile date de celelalte instante federale. Ca instanta de fond, judeca infractiunile comise de reprezentantii

28

deoarece influenta politica asupra acesteia. Procesul era pornit de Marbury. pretinzand ca prin fond. pe care le reduce la doua categorii de litigii. Marbury solicita Curtii Supreme sa emita o ordonanta care sa oblige pe ministrul afacerilor externe sa execute numirea.A.3 sectiunea II. Marbury ii atribuie gresit competenta de a decide in calitate de instanta de fond.controlul constitutionalitatii legilor revine Curtii Supreme de Justitie. Fara sa procedeze in prealabil la o verificare a competentei sale. Ca persoane insarcinate sa distribuie impartial justitia. Burns si Peltoson sustin ca judecatorii intrunesc intr-o singura persoana pe tehnicienii juristi si pe politicieni. Apoi. urmare a procesului Marbury contra Madison. ministrul republican al Afacerilor Externe. impotriva lui Madison. judecatorii nu trebuie sa depinda de capriciile puterii executive. Curtea Suprema a examinat actiunea lui Madison. cat si a guvernului. Curtea Suprema a respins si actiunea lui Marbury. in conformitate cu legea. ci fiind anulata ca neconstitutionala. care refuzase sa exercite numirea. Puterea judiciara este considerata ca elementul cel mai stabil al separatiei puterilor in stat. a procedat la o examinare in conformitate cu Constitutia. Marshall. afirmand ca este neconforma cu legea fundamentala si. ale puterii legislative sau ale partilor interesate. numit intr-un post la Ministerul Afacerilor Externe de catre presedintele federalist Adams cu putin inainte de expirarea mandatului sau prezidential.Principiul separaţiei puterii în stat diplomatici si consulari. declarandu-se necompetenta dar nu in virtutea dispozitiilor legii din 1789. unul dintre presedintii Curtii de Justitie a caracterizat controlul constitutionalitatii. cele referitoare la reprezentantii diplomatici si consulari si acelea unde una dintre partile litigiante este statul. Adresandu-se Curtii Supreme . sunt prevazute de Constitutie in art. care isi deriva puterea de la oameni. dupa plecarea lui Adams. Ca persoane care determina principiile fundamentale ale politicii de stat. pe care a declarat-o ilegala. precum si alte litigii in care una din parti este un stat membru al federatiei. ar fi fost extinsa. in consecinta nula. este cea mai mica. Aceasta prerogativa a Curtii Supreme are la baza un precedent judiciar. judecatorii trebuie sa respinga din punct de vedere politic si sa dea seama in public de activitatea lor.U. Potrivit Constitutiei S. 29 .

si solutionarea cauzelor privind incalcarea normelor care ii stabilesc competenta. dintre care cei mai redutabili. 30 . Presedintele a modificat compozitia Curtii numind noi judecatori care au fost mai retinuti in a declara ca neconstitutionale actele Congresului. Judecatorii Curtii Supreme sunt inamovibili.Principiul separaţiei puterii în stat Curtea Suprema nu face decat sa-si exercite puterea judiciara ce i-a fost conferita de Constitutie si sprijinita pe principiul separatiei puterilor in stat. Rolul Curtii Supreme este foarte important pentru ca avand in competenta sa controlul constitutionalitatii legilor prin intermediul caruia o lege votata de Congres si promulgata de Presedinte devine inaplicabila. Ulterior. numiti pe viata de catre Presedinte si confirmati de Senat. Dar presedintele Roosevelt s-a impus in fata Curtii Supreme reusind sa aprobe demisia a doi din cei noua judecatori.

Banca Americană ptr. . DEPARTAMENTE .A.Departamentul Afacerilor .Departamentul Muncii .A.U.U. . .Principiul separaţiei puterii în stat SEPARAŢIA PUTERILOR ÎN S. 31 .N. . .Curţile Districtuale ale S. .Comisiei Comerţului Interstatal.Departamentul de Stat . . .U. .Biblioteca Congresului . .Consiliul Naţional pentru .Grădina Botanică S.Biroul pentru relaţii interguvernamentale . .A.Conferinţa administraţiei a S. . CONSTITUŢIA Executivul Autoritatea judecătorească Preşedintele . Economici .Centrul Federal Judiciar . Educaţiei . . .A.Biroul Casei Albe .Comisia Federală Pentru Comunicaţii .Comisiei Federale de Comerţ.U.A.Arhitectura Capitolului .Administraţia Creditelor agricole .Curţile pentru plângeri ale S.U.A.A. Transporturilor . .Curtea Supremă a S.Agenţia pentru Protecţia Mediului Înconjurător . Aeronautică şi Spaţiu Cosmic . . .Curţi teritoriale . şi Bunăstării .U. . . . . . .Departamentul Finanţelor .Districtul Columbia . . .Comisia pentru energie Atomică . Guvernatorii : . .Curtea pentru vama a S.A.Departam.A.Imprimeria Guvernamentală .Departamentul Justiţiei .U.Biroul pentru ştiinţă şi tehnologie . . Umaniste .Departamentul Apărării . .U. Preşedintelui .Fundaţia Naţională pentru Arte şi Ştiinţe . . .Administraţiei Seviciilor Generale.Consiliul Consilierilor .A.Biroul pentru situaţii de pericol .A. paterne . Legislativul Congresul Senatul Camera reprez.U. Interne .Agenţia de informaţii a S. Import-export .U. .Comisia Federală pentru Asigurări .Consiliul pentru Politica Economică Internaţională . . . economică . . . .Biroul Executiv al .U. .Departamentul Locativ şi al .Departamentul Comerţului Dezvoltării Urbane.Departamentul Sănătăţii.Biroul de Management şi .Departamentul Agriculturii . .Biroul Reprezentanţilor speciali pentru negocieri comerciale .Curţile de Appel ale S. .Biroul pentru politica în domeniul telecomunicaţiilor.A. BIROURI ŞI INSTITUŢII INDEPENDENTE .Curtea pentru taxe al S.Curtea S. . .A.Consiliul pentru Aeronautică Civilă .Administraţia Veteranilor .Biroul General de Presă . .U.Biroul pentru orientare S.A.Biroul administrativ al Curţilor . pentru vamă şi Buget .S. .

un drept cu totul nou. prin care se elogiaza Constitutia engleza. Dreptul statuar ocupa o pozititie prioritara printre multitudinea de izvoare ale Constitutiei engleze. in principiul separatiilor puterilor. comun pentru intreaga Anglie. isi gaseste sorgintea in conceptia doctrinei. Astfel. obiceiul constitutional este nescris. Habeas Corpus si Billul drepturilor. alcatuind asa numitul drept comun. in obiceiul constitutional (conventional rules) precum si in asa numitele norme constitutionale (advisory). Constitutia Marii Britanii este formata din mai multe categorii de norme juridice. Conform doctrinei engleze. care sa cuprinda normele ce reglementeaza organizarea ei social-politica. In doctrina engleza ele sunt cunoscute sub denumirea de « Bibliliile » Constitutiei engleze Magna Charta libertatum. Dreptul judiciar sau al precedentelor.Principiul separaţiei puterii în stat 2. ele au inceput sa piarda din importanta lor specifica. Separatia puterii in organizarea de stat a Marii Britanii Anglia nu are o Constitutie in intelesul stiintific de act fundamental unic. El este alcatuit din statute in intelesul de acte legislative adoptate de Parlament. Spre deosebire de dreptul statuar. Wade si Philips considera ca obiceiul constitutional reprezinta « totalitatea normelor si obiceiurilor dupa care trebuie sa se conduca acei care dirijeaza munca aparatului administrativ ». Aceasta concluzie. Sistemul constitutional britanic este prezentat de doctrina engleza ca expresia cea mai inalta a democratiei parlamentare clasice. care fiind asezat la baza organizarii de stat ar asigura suprematia Parlamentului si principiul dominatiei dreptului. cum mai este denumit de constitutionalistii englezi. Constitutionalistii englezi acorda notiuni de obicei constitutional un sens foarte larg. Obiceiul constitutional apare in doctrina engleza ca un izvor deosebit de important al Constitutiei engleze. 32 . care dateaza din 1215. Fiind adoptate cu multe secole in urma. 1679 si 1689. In sfarsit. este format din totalitatea hotararilor date de instantele judecatoresti. Ele sunt cuprinse in dreptul statuar (statute law) si in dreptul judiciar (common law).

puterea legislativa sa aiba dreptul de a judeca. Puterea executiva spunea el. De altfel. Puterea legislativaeste reprezentata de cele doua Camere ale Parlamentului : -Camera Comunelor -Camera Lorzilor Proiectele de legi trimise Parlamentului se impart in trei categorii : -Proiecte de legi cu caracter general (public bills) -Proiecte de legi cu caracter financiar (financiar sau mone bills) -Proiecte de legi cu caracter particular. Modelul clasic al acestui regim il reprezinta Marea Britanie. era responsabil din punct de vedere politic in fata Parlamentului. spunea ca « elles sont forcees d’aller de concert ». este aprobat de aceasta. a intrat in viguare fara a avea consimtamantul Camerei Lorzilor. se stabilea o colaborare constanta intre seful statului si Parlament. prin intermediul Cabinetului care. Ultimele doua sunt proiecte ce contin reglementari de interes local sau privesc interesele unor persoane fizice sau organizatii particulare (particular bills). Dreptul de initiativa legislativa apartine oricarui membru a Parlamentului. iar in unele cazuri. Legea din 1911 a stabilit ca eventualele neintelegeri se rezolva in cele din urma in favoarea Camerei Comunelor. Camera Lorzilor are dreptul de a propune amendamente prin care daca sunt aprobate de Camera Comunelor. care au fractiuni in Parlament pentru a ajunge la o intelegere. Montesquieu.Principiul separaţiei puterii în stat In forma sa initiala. trebuie sa aiba drept de veto asupra puterii legislative. dupa ce urmeaza procedura prevazuta pentru Camera Comunelor. Astfel. proiectul este trimis monarhului pentru semnare si devine lege. In situatia in care Camera Comunelor nu accepta schimbarile propuse de Camera Lorzilor se face apel la conducatorii partidelor politice. dar numai proiectele provenind din initiativa guvernuluiau au cea mai mare sansa de a deveni legi. legea cu privire la Parlament din 1949. el este inmanat spre dezbatere si aprobare Camerei Lorzilor. Aparatul de guvernare era astfel creat incat sa reflecte colaborarea lor. 33 . pe de o paret impartea conducerea Guvernului cu seful de stat si. Daca proiectul de lege. pe de alta parte. referindu-se la cele trei puteri. sistemul politic englez realiza o separatie suplaa puterilor.

dupa revolutia burgheza Coroana isi obtine puteri de la Parlament. in urma demisiei lui Eden din postul de prim ministru. Dar monarhul mai are si alte prerogative. in 1856. Buttler. inspira doar politica cabinetului. Fara ea. Pentru aceasta.Principiul separaţiei puterii în stat 2. Suveranul trebuie. Un exemplu de alegere a primului ministru de catre monarh a fost cel al Reginei Elisabeta a II a care. 34 . Una dintre cele mai importante prerogative ale Coroanei consta in dreptul de a-l numi pe primul ministru..1. Millian si nu pe R. Cand Seful Cabinetului decedeaza sau isi prezinta demisia. fara a o influenta in mod activ. de persoana care intruchipand in mod simbolic puterea suprema in stat.. l-a numit ca succesor in aceasta functie pe Harold Mc.impotriva multor racile care au afectat si au chinuit aceste tari ». In conceptia medievala. Nici un bill nu devine lege daca nu primeste sanctiunea regala. monarhul trebuie sa aleaga persoana care ii va succeda. Bagehot analizand scopul si rolul monarhiei in Marea Britanie. Cresterea continua a prestigiului Coroanei a mers paralel cu dezvoltarea imperiului. -Cabinet. dar el poate influenta in mare masura aceste hotarari. care detinuse functia de prim loctiitor in Cabinetul lui Eden. Coroana exercita un drept propriu. sa accepte hotararile guvernului.. avand un singur rol de observator. spunea : « Coroana in aceasta tara reprezinta in mare masura mai mult decat a insemnat vreodata in istorie. in Anglia prezenta guvernului englez nu ar izbuti si ar disparea’’.. Puterea executiva In Marea Britanie puterea executiva este alcatuita din: -Coroana. Jaques Chartenet considera ca monarhul este lipsit in mod efectiv de putere. dar este garantia in aceasta tara. W. noul prim-ministru trebuie sa detina o majoritate in Camera Comunelor sis a posede capacitatea de a forma un cabinet. “ Folosirea Coroanei la capacitatea ei demna este incalculabila.fiindca ea nu este ultima veriga a imperiului care este parasit. in ultima instanta.

la randul sau. Seful Cabinetului are datoria sa informeze in permanenta asupra tuturor problemelor importante. -Ministrul pentru problemele commonwealth-ului si al coloniilor . fiind consultat intotdeauna la numirea sefului politiei.este numit de Coroana din randul conducatorilor partidelor politice care intrunesc majoritatea in Camera Comunelor. Primul ministru isi alege colaboratorii. el este factorul decisiv in guvernarea statului si sfatuitorul confidential al Coroanei. Monarhul intretine stranse legaturi cu departamentele apararii si manifesta un interes traditional pentru activitatea Politiei londoneze. singurul membru care nu face parte dintr-un partid ». dreptul de initiativa legislativa apartine in exclusivitate 35 . Monathul dispune de dreptul de a dizolva Parlamentul. Sef al Guvernului si Cabinetului. Atat membrii Cabinetului. -Ministrul Afacerilor Interne . El stabileste problemele ce sunt aduse spre examinare Cabinetului si determina intreaga politica a acestuia. sunt numiti de primul ministru care. -Ministrul Apararii . -Ministrul Finantelor . primul ministru dispune de puteri foarte largi. Aceste largi prerogative ale monarhului l-au determinat pe Jenings sa spuna ca « regele este un membru al cabinetului. In compunerea Cabinetului intra titularii departamentelor mai importante : -Ministrul Afacerilor Externe . in mod curent dintre membrii partidului al carui lider este. In dreptul constitutional englez se face distinctie intre Cabinet si Guvern. Membrii guvernului englez sunt de doua categorii : -ministrii membri ai Cabinetului . In domeniul financiar. atat membrii Cabinetului cat si ai Guvernului. si totodata. Ministrii care exprima pareri divergente fata de hotararile sale sunt obligati sa demisioneze. Prin contactul direct cu monarhul. -Ministrul Comertului. -ministrii care nu fac parte din Cabinet. cat si ai Guvernului. Titlul de prim ministru apare pentru prima oara intr-un document oficial din 1878.Principiul separaţiei puterii în stat Coroana aproba toate numirile ministeriale. cand Benjamin Disraeli semna « Tratatul de la Berlin » in calitate de prim ministru al Angliei.

cat si Curtea Cancelariei au fost desfiintate prin legile din 1873 si 1875 si a luat nastere Inalta Curte de Justitie. adica puterii centrale.2. 2. legea statuara reprezinta numai o parte din normele dupa care se calauzeste justitia. pe calea opiniei publice. sub o forma sau alta. Deci. precum si de Tribunalele municipale.lea. Libertatea judecatorilor este ingradita. in acest sens. Atat vechile Curti de drept comun. cat si dupa regulile echitatii. ceea ce se intelege prin « common law ». Sa precizam insa. de comitate si ocoale. Ele se deosebeau si de Curtea Cancelariei precum si de Curtile Ecleziastice. Autorul precizeaza ca exista in jurul la aproximativ 1000 de volume. sentintele magistratilor. 36 . pe care le consultau avocatii pentru a se orienta asupra normelor de judecata dupa dreptul obiceiului. continua si astazi : Curtea Bancii Regelui. legea obiceiului. ca toate aceste Curti apartineau Regelui. 90% din legile votate in cursul unei legislaturi sunt iesite din proiecte depuse de catre guvern. care controleaza. desi in Anglia nu exista propriu zis un departament al justitiei. deosebindu-se in aceasta privinta de Curtile locale. Membrii de rand ai Parlamentului nu au dreptul sa aduca modificari proiectelor de legi financiare. cuvantul « lege » are mai multe intelesuri. pastrate inca din secolul al XVII. si de la Henric al VIII-lea sub numele de « raports ». In al doilea rand. Apoi sunt colectiile hotararilor emise de Curti. Puterea judecatoreasca Trebuie sa precizam ca in dreptul englez. de pe timpul lui Eduard I. are semnificatia de lege comuna sau. ci un cleric. Lordul cancelar era socotit minstrul de justitie. In timpul lui Henric al III-lea se gaseau deja cristalizate cele trei Curti princiare care. sub numele de « Year booke ». in care se judeca atat dupa regulile dreptului comun. limitata mai intai de simtul de dreptate existent in popor. care in aceasta perioada nu era un jurist laic. Curtea Tezaurului. are intelesul de lege scrisa sau statute « status law ». In primul rand. In competenta Cabinetului intra o serie de atributii care ii asigura in fapte intietatea fata de Parlament. Deasupra celor trei Curti de drept comun se gasea lordul cancelar.Principiul separaţiei puterii în stat Cabinetului. de obicei un episcop.

dispune de dreptul de urmarire penala a ministrilor sau altor functionari de stat acuzati de incalcarea normelor constitutionale ori de complot impotriva statului (art. apropiat monarhiei. autorii Constitutiei nu au urmat modelele Marii Britanii sau ale S. pentru a fi exercitata prin ea » . a fost consfintit intr-un mod deosebit de categoric prin « Declaratia drepturilor omului si cetateanului ».3. Dupa cum se observa. repartizeaza contributia directa intre departamente . in virtutea art. puterea legislativa « este delegata unei Adunari Nationale. compusa din reprezentanti temporari. Art. Conform art. puterea executiva « este delegata regelui pentru a fi exercitata sub autoritatea sa si de catre ministri si alti agenti responsabili » .U. permite sau interzice intrarea trupelor straine pe teritoriul Frantei.2 din 37 .5. in mod liber alesi de catre popor. 2 precizeaza ca problemele pacii si ale razboiului nu pot fi hotarate « decat printr-un decret al Corpului Legislativ dat la propunerea formala a regelui si sanctionatde el » . din 16 august 1789. Potrivit Constitutiei. in sfarsit.. In articolul 16 din declaratie se spunea ca : « In societatea in care garantarea drepturilor nu este garantata si separatia puterior nu este determinata nu exista Constitutie ». prin prevederile art. Titlul III din Constitutia din 1789. in propune si decreteaza legile . intitulat « Puterile publice ». Constitutia de la 1791 incredinteaza puterea legislative unei singure Camere. de teama ca nu cumva cea de a doua Camera sa se transforme intr-un organ reactionar. deosebeste existenta a trei puteri : legislativa. decreteaza crearea sau suprimarea sarcinilor publice . Separatia puterilor in organizarea de stat a Frantei Inainte de a fi inscris in Constitutia de la 1791 principiul separatiei puterilor.A. stabileste si repartizeaza impozitele .Principiul separaţiei puterii în stat 3. puterea judiciara este « delegata judecatorilor alesi pe timp limitat de popor ». competentele Adunarii Nationale sunt : Constitutie).4. Ea este permanenta si se reinnoieste din doi in doi ani. executiva si judecatoreasca.

de alianta si de comert. O lege votata in trei legislaturi consecutive. In materie civila. nici chiar provizorie. este comandant suprem al armatei si al flotei. Regele numeste si acrediteaza pe ambasadori. Adunarea Nationala ratifica tratatele de pace. Constitutia a decretat infiintarea unei Inalte Curti Nationale. dar numai pentru un anumit timp. Puterea executiva suprema este incredintata regelui. art. Potrivit atributiilor sale.2 al aceluiasi capitol stabileste ca tribunalele nu pot « sa se amestece in exercitiul puterii legislative.1. In virtutea prevederilor constitutionale. justitia organiza institutia arbitrajului ca mijloc de rezolvare a litigiilor dintre cetateni. Puterea judiciara. regele numeste si revoca pe ministri. Puterea judecatoreasca Constitutia de la 1791 a incredintat aceasta putere judecatorilor. Art.1 si 2). care judeca crimele politice calificate astfel de Adunarea Nationala. cat si ale regelui. El nu are initiativa legilor si nu poate decat sa recomande un obiect atentiei corpului legislativ. se precizeaza in capitolul V art. 3. monarhul dispune de un drept de veto suspensiv. Art. nici sa suspende executarea legilor ». incheie si semneaza tratate de pace.3 stabilind ca « nici un tratat nu va avea efect decat in urma ratificarii ». Deasupra tuturor instantelor civile sau 38 . numeste pe ofiterii superiori.6 stipuleaza ca puterea executiva nu poate face nici o lege. El consta in dreptul regelui de a refuza sanctiunea legilor votate de catre Adunarea Nationala. art. dupa al treilea vot se considera din oficiu ca aprobata de lege.1 « nu poate in nici un caz sa fie exercitata de Corpul Legislativ sau de rege ». precum si pe functionarii superiori(capitolul IV. « ci numai proclamatii conforme cu legile pentru a ordona sau permite executarea lor ». O asemenea prevedere era favorabila monarhului deoarece putea sa amane punerea in aplicare pentru un timp in care nu erau excluse schimbari in punctele de vedere ale Adunarii Nationale.Principiul separaţiei puterii în stat sfarsit. Ea singura dezbate si adopta legile pe care le supune spre aprobare regelui. de alianta si de comert pe care le supune ulterior spre ratificare Adunarii Nationale. In Constitutia de la 1791 numai Adunarea Nationala are initiativa legilor.

Constitutia a stabilit ca organul legislativ adopta legi si decrete (titlul VII sectiunea II. Titlul V din Constitutie inseamna existenta Consiliului Executiv al Republicii compus din sapte ministri si un secretar. Membrii Consiliului Executiv nu puteau fi revocati de catre Corpul Legislativ.Principiul separaţiei puterii în stat penale se afla Tribunalul de Casatie care se pronunta asupra modului in care au fost sau nu respectate formele procesului. articolul 1).s-au conturat anumite divergente soldate de asta data cu victoria iacobinilor. Acestia din urma reusesc sa impuna 39 . Prima Constitutie republicana (a girondinilor) nu enunta. denumit Camera Revolutionara a Parisului.girondinii si iacobinii. si puteau fi pusi sub acuzare de catre acesta in cazul unor prejudicii aduse statului (titlul V. organism ales de masele populare.6 desemneaza actele Corpului Legislativ cu privire la stabilirea anuala a fortelor terestre si navale la interdictia sau trecerea trupelor straine pe teritoriul francez. Consiliul Executiv nu avea nici un fel de initiativa a legilor . Dar nici sub acest aspect nu era un organ de stricta executie. numit direct de catre Corpul Legislativ. articolul3). Exercitiul puterii legislative apartine in intregime Corpului Legislativ (titlul I sectiunea II. Corpul legislative “va fi format dintr-o singura Camera si reinnoit in fiecare an”. art. conducerea si inspectia armatelor terestre si navale si in general tot ceea ce avea legatura cu apararea tarii tine de competenta Consiliului Executiv. la fixarea anuala a cheltuielilor publice etc. care manifesta toleranta fata de regalitate.3. deoarece pe langa el mai functiona un Corp al Agentilor Principali si ai Administratiei generale. Membrii sai nu se alegeau din randurile Corpului Legislativ si erau admisi sa dea citire unor memorii sau explicatii in legatura cu anumite probleme de stat in fata acestuia din urma.4 precizeaza ca este insarcinat « de a executa si a face sa se execute toate legile sidecretele votate de Corpul Legislativ ». Sub denumirea de decrete. art. articolele 22-30). Aceasta a fost insarcinata cu conducerea miscarii revolutionare.1.masele au recurs la alegerea unui Comitet Central. Urmare a neintelegerilor care au avut loc in sanul Adunarii Legislative (organ ales in baza Constitutiei de la 1791). sectiunea I. in mod expres separarea puterilor in organizarea de stat a Frantei. Intre cele doua grupuri de stanga. In virtutea art. Conform art. care le fixa si competenta in domeniul administratiei de stat. Camera a reusit sa impuna Adunarii Legislative arestarea regelui si proclamarea republicii. Locul Adunarii Legislative a fost preluat de Conventie.

cu reinnoirea unei treimi (art. Durata mandatului pentru Directorat era de cinci ani. Cat priveste Consiliul celor batrani. unde se remarca o intarire a sistemului unicameral. art.Principiul separaţiei puterii în stat propria lor Constitutie din 24 iunie 1793. Consiliul executiv exercita conducerea si supravegherea administratiei generale.53-55).35. -al batranilor. Conform Constitutiei din 1793 ( iacobina). format din 5 membri numiti de Corpul Legislativ (135).44. care reglementeaza formarea Directoratului. ajungandu-se la o anumita specializare si determinare de competenta in interiorul aceluiasi organ. Politica economica. Dispozitiile art. nici prin delegati puterea executiva sau judiciara ». membrii lor fiind alesi de aceeasi electori.86 ii rezerva dreptul de a aproba sau a respinge rezolutiile Consiliului celor 500.77). Constitutia a separat legislativul in doua Consilii : -al celor 500. Ei erau desemnati numai dintre cetatenii care au indeplinit functia de membru al Corpului Legislativ sau de ministru.39) competenta Corpului Legislativ isi pastreaza aceleasi atributii pe care le avea in Constitutia girondinilor (art. 27 iulie 1794. Intre cele doua organe nu exista nici o deosebire.55). Consiliul Executiv nu mai era un simplu agent de executie. alesi de organul legislativ din numarul de persoane desemnat de Adunarile Electorale din fiecare departament. Consiliul celor 500 are initiative legilor si adopta textele (art. nu puteau fi aplicate decat incepand cu anul al noualea al Republicii. art. In art. daca limitele lor nu sunt fixate si responsabilitatea functionarilor publici nu este asigurata ».22 din aceasta Constitutie prevede ca « garantia sociala nu poate exista daca impartirea puterilor nu este stabilita. in schimb competentele sunt diferite. Separatia puterilor a mers mult mai departe. Art.46 se precizeaza ca. Corpul Legislativ « nu poate exercita nici prin el. Corpul Legislativ fiind unic. Puterea executiva a fost incredintata Directoratului. Noua Constitutie declara in mod expres ca la baza sa se afla principiul separatiei puterilor. financiara si militara a iacobinilor a generat o serie intreaga de contradictii culminand cu lovitura de stat din Thermidor. el este alcatuit din 24 de membri. pentru aceeasi perioada. Constitutia a incredintat Directoratului 40 . indivizibil si permanent (art. Daca modul de desemnare a celor doua Consilii este acelasi. ceea ce indica o tendinta de stabilitate a executivului.

Initiativa legislative apartinea atat deputatilor. favorabila conlucrarii si unitatii dintre legislativ si executiv. Iar prin art. cat si ministrilor care actionau in numele Presedintelui Republicii. nici sa citeze in fata tribunalelor administrarii pentru actiuni legate de functiile lor(art. 3.22 precizeaza ca « functiile judiciare nu pot fi exercitate nici de Corpul Legislativ. El era consultat asupra unor proiecte de legi prezentate de guvern sau din initiativa parlamentara (art. se precizeaza in art. Constitutia anului III exprima o maxima separare a puterilor si era opusa celei girondine si iacobine.203). este prima conditie a unei guvernari libere ».20 puterea legislative era delegate Adunarii Nationale. Presedintele dobandea importante prerogative ca: 41 .43.Separatia puterilor de stat conform Constitutiei Republicei a II-a In perioada Revolutiei de la 1848.recrutati din randul Tribunalului de Casatie si din jurati numiti de catre Adunarile Electorale ale Departamentelor.1. « Poporul francez.144-147). se stipula in art. nici dreptul de veto si nu putea retrimite pentru o noua deliberare (art.75). Ea era compusa din 5 judecatori si 2 acuzatori nationali.75). Consiliul de Stat era prezidat de Vicepresedintele Republicii si era compus dim membrii numiti de Adunarea National ape o durata de 6 ani (art. redactata si publicata de Consiliul celor 500(art. numirea conducatorilor armatei. nici de catre puterea executiva ». deleaga puterea executiva unui cetatean care primeste titlul de Presedinte al Republicii ». Art.19.45). In virtutea art. Directoratul nu avea initiativa legilor. Acuzatiile aduse de Corpul Legislativ impotriva propriilor sai membri sau fata de membrii Directoratului executiv sunt judecate de Inalta Curte de Justitie. « Separatia puterilor. fortele armate. Ei nu pot sa hotarasca sau sa suspende executia legilor. Judecatorilor le este interzis sa se amestece in exercitiul puterii legislative. numirea si revocarea ministrilor. Constitutia din 4 noiembrie 1848 incredinta puterea executiva Presedintelui Republicii ales pe o perioada de 4 ani (art.50. Puterea judecatoreasca a fost incredintata judecatorilor.Principiul separaţiei puterii în stat problemele interne si externe. Franta a cunoscut o noua Constitutie.1. Inalta Curte de Justitie nu se forma decat in virtutea unei proclamatii a Corpului Legislativ.267).

dreptul de a negocia si ratifica tratatele.(art. terestre si navale. in urma careia Adunarea Legislativa si Consiliul de Stat au fost dizolvate.64 el numea si revoca ministrii. procurorii generali si alti functionari superiori. incheia tratate de pace. declara razboi. La 14 ianuarie 1852 s-a dat Frantei o noua Constitutie. care a avut loc în condiţiile desfăşurării războiului franco-prusac (1871.Principiul separaţiei puterii în stat . la 2 decembrie 1851. prefectii. s-a produs lovitura de stat. Presedintele Republicii guverna cu ajutorul ministrilor. sub denumirea de Napoleon al III-lea.3). iar Ludovic Napoleon Bonaparte devine imparatul francezilor.Consiliul de Stat. Constitutia acorda executivului puteri discretionare.1.1940). al Senatului si al Corpului Legislativ (art.2. Trei ani mai tarziu. Separaţia puterilor de stat în timpul celei de-a III-a Republici Al doilea Imperiu a fost lichidat în urma Revoluţiei din septembrie 1870. de alianta si de comert. cu partciparea juratilor. Conform art. 42 .53). Corpul Legislativ. Puterea judecatoreasca se exercita de catre judecatori numiti de Presedinte. Alegerile prezidentiale din decembrie 1848 au adus la conducerea statului pe ludovic Napoleon Bonaparte. Prin “senatus-consultus” din 7 noiembrie 1852 a fost proclamat Imperiul. al Consiliului de Stat. cu precizarea ca « nici un tratat nu este definitiv decat dupa ce a fost aprobat de Adunarea Nationala ». 3. agentii diplomatici. Adunarea de la Bordeaux a votat 3 legi principale care stau la baza Constituţiei din 1875: Legea de Organizare a Senatului şi a Camerei. Guvernarea Republicii Franceze era incredintata pe 10 ani lui Ludovic Napoleon Bonaparte. Legislativul nu prea influenta cu nimic executivul. Presedintele promulga legile in numele poporului francez (art. intocmea regulamente si emitea decrete necesare pentru executarea legilor (art. Initiativa legislativa o avea Presedintele.6). . fara insa de a le comanda personal. Erau subordonati presedintelui nu numai ministrii care alcatuiau Guvernul ci si Senatul. Tot presedintele Republicii comanda fortele armate. comandantii armatei.56). cu exceptia cazurilor ce erau de competenta tribunalelor speciale.dreptul de a dispune de fortele armate.

”38 3. 25 februarie şi 16 iulie 1875. ea va rămâne în vigoare 65 de ani. preşedintele.Principiul separaţiei puterii în stat Legea de organizare asupra puterilor publice. ci 3 legi constituţionale din 24 februarie. reunit în Adunarea Naţională. în majoritate monarhistă ea a stabilit Republica – paradox prin durata sa. 2 din Legea din 5 februarie 1875). prin condiţiile de aplicare. Legea cu privire la raporturile dintre Guvern şi Parlament. Jean Chatelain. Votată contra inimii şi aproape cu titlul de soluţie provizorie. promulgă legile şi are dreptul de a dizolva Camera Deputaţilor cu avizul Senatului. nu se află Constituţia de la 1875. Paradox.54. dar şi preocuparea reprezentanţilor curentelor amintite de a-şi asigura conducerea în noua formă de stat. în afara cazurilor de înaltă trădare (art. fără revizii fundamentale. cu posibilitatea de a fi reales (art. 1959. Republica a fost concepută în 1875 ca soluţie provizorie. 6 din Constituţie). “În toată istoria noastră constituţională.2 Puterea executivă În noua Constituţie. aşteptând monarhia. monarhist şi republican. ca un fel de regent. nu este Constituţia mai paradoxală ca cea a Republicii a III a. prin aplicarea ei s-a ajuns în fapt la primatul Parlamentului şi. Preşedintele Republicii nu putea fi destituit ănainte de termen. spunea Jean Chatelain. în special. El era penal şi politic iresponsabil. Preşedintele Republicii se alege de către Senat şi Adunarea Deputaţilor. care să formeze un document coerent. paradox prin conţinutul său. căci. Constituţia acordă o largă competenţă Preşedintelui: 38 are iniţiativa legilor. Paradox prin forma sa. pag. veghind asupra tronului viitorului rege. atribuţiile şefului statului asupra responsabilităţii sale şi a miniştrilor săi. al Camerei Deputaţilor. dacă autorii săi înţeleseseră să stabilească în Franţa un regim parlamentar echilibrat. în fine. Acceptată de către o Cameră. 43 . Paris. împreună cu membrii celor două Camere. Aceste legi exprimau compromisul dintre cele două curente. precum şi inviolabilitatea deputaţilor şi senatorilor. La nouvelle constitution et le regime politique de la France. ca să vorbim direct. Durata mandatului preşedintelui era de 7 ani.

Un exemplu tipic de amestec al preşedintelui în activitatea Guvernului o întâlnim în timpul Preşedintelui Millerand. îşi exercită controlul asupra armatei. putând cere Parlamentului să reia dezbaterile asupra unui proiect de lege. numiţi şi revocaţi de către Preşedinte. ci de miniştrii săi.Principiul separaţiei puterii în stat are dreptul de a negocia şi a ractifica tratatele şi a le aduce la cunoştinţa Camerelor. Dacă proiectul de lege a fost votat a doua oară de către Parlament. iar atunci când dorea să se adreseze Parlamentului o făcea prin intermediul unui minister. El nu a ezitat să declare în 1923 că va uza de toate mijloacele de a combate legea electorală. se întruneau sub preşdinţia Preşedintelui Consiliului de Miniştri. Conform Constituţiei de la 1875. Miniştrii erau răspunzători nu numai de actele contrasemnate. Preşedintele Republicii promulgă legile în luna care urmează de la transmiterea lor de către Guvern. Adevărata putere executivă aparţine Cabinetului. care îi citea mesajul. Preşedintele supraveghează executarea legilor. Miniştrii. Puterea legislativă a fost încredinţată celor două Adunări: Camera Deputaţilor şi Senatul. Puterea executivănu este reprezentată de preşedintele iresponsabil. numeşte şi revocă funcţionarii civili şi militari. În cazul în care Parlamentul nu era în sesiune. Preşedintele este obligat să promulge legea în termen de o lună de la al doilea vot al parlamentului sau în termen de trei zile pentru legile urgente. Preşedintelui Republicii îi este interzis să se amestece în activitatea guvernamentală. în urma avizului Consiliului de Miniştri. Preşedintele nu avea dreptul de a ţine discursuri în Cameră sau Senat. Criticat de presa radical-socialistă pentru intervenţiile sale în luptele directe dintre partide. Millerand s-a văzut constrâns să demisioneze. care delimita riguros neimplicarea Preşedintelui în activitatea guvernamentală. 44 . dar şi de discursurile şi mesajele Preşedintelui. Constituţia de la 1875 a creat incompatibilitatea între mandatul de deputat/senator şi funcţia de Preşedinte. Preşedintele avea dreptul să declare starea de asediu. Avea dreptul de veto suspensiv pe timp de o lună. care răspunde pentru activitatea sa în faţa Parlamentului.

aleşi pe viaţa de Adunarea Naţională. puterile Parlamentului diminuîndu-se în favoarea Cabinetului. În felul acesta rolul Primului Ministru a crescut considerabil. care avea un rol mai mult consultativ. aceasta trebuia să fie voatată în termeni identici de cele două Camere ale Parlamentului. 3. Iniţiativa legilor aparţinea Preşedintelui Republicii şi membrilor Parlamentului.” Puterea legislativă era compusă din două Adunări: ADUNAREA NAŢIONALĂ şi CONSILIUL REPUBLICII. iar Consiliul Republicii pe o perioadă de trei ani. unde proiectele de legi erau depuse mai întâi la biroul Camerei. iar dintre senatori 75 erau inamovibili. cu excepţia probelemelor financiar bugetare. art. 45 . Către sfârşitul celei de a treia Republici. instituţia celor 75 de senatori a fost suprimată.5). Constituţia acorda Senatului dreptul de a se constitui în Curte de Justiţie pentru judecarea cauzelor privitoare la siguranţa statului. urmînd ca la viitoarele alegeri senatorii să devină electivi pe o durată de 9 ani.Principiul separaţiei puterii în stat Deputaţii pentru cameră erau aleşi pentru o durată de 4 ani. realizându-se pe baza decretelor legi. La fiecare 3 ani se reînoia 1/3 din numărul lor. nici separaţia puterilor determinată nu are Constituţie. Guvernul a evoluat către o cvasidictatură. Separaţia puterilor în organizarea de stat în timpul celei de a-IV-a Republici Constituţia din 27 octombrie 1946 nu a prevăzut în mod expres principiul srparaţiei puterilor.1. Republica a-IV-a a înlocuit Senatul cu Consiliul Republicii. dar a inclus în preambulul său articolul 16 din “Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului” din 1789: “Orice societate în care garanţia drepturilor nu este asigurată. Pentru a putea fi promulgată legea. Iniţiativa legislativă aparţine Parlamentului şi Preşedintelui Consiliului de Miniştri (titlul II. Adunarea Naţională era aleasă pe perioadă de cinci ani.2. Prin legea din 9 decembrie 1874. guvernarea sa. Competenţa Senatului era aceeaşi cu a Camerei Deputaţilor.

investeşte pe Preşedintele Consiliului. prezidează Înaltul Consiliul al Uniunii Franceze. demisie ori altă împrejurare (art. se impune voinţa acestuia din urmă. Art. prezidează Consiliul Superior al Apărării. participă la alegerea preşedintelui Republicii. Art. În noua Constituţie. Prerogativele Adunării Naţionale sunt: examinează şi votează bugetul. Preşedintele Adunării devine cu noua Constituţie unul dintre personajele cele mai importante a Republicii. precizând că la începutul fiecărei legislaturi acesta este desemnat de către Preşedintele Republicii. 45 din Constituţie reglementează procedura de numire a Preşedintelui de Consiliu. ratifică şi denunţă tratatele internaţionale. Puterea executivă este reprezentată de către preşedintele Republicii şi Guvern. 29 din Constituţie stipulează că Preşedintele Republcii este ales de Parlament pe o perioadă de 7 ani şi nu poate fi reales decât o singură dată. El asigură interimatul Preşedintelui Repulicii în cazul în care locul acestuia rămâne vacant prin deces. prezidează Consiliul Superior al Magistraturii. Preşedintele are următoarele prerogative: prezidează Consiliul de Miniştri. după consultările prealabile cu partidele politice şi confirmările Parlamentului. Consiliul de Miniştri este format din Preşedintele acestuia şi miniştri. poate obilga Cabinetul să demisioneze în mod colectiv. Preşedintele Republicii promulgă legile în termen de 30 de zile de la data votării lor de către Parlament. Consiliul Republicii acea atribuţii mult mai restrânse faţă de Adunare în condiţiile care un proiect de lege era respins de către Consiliul Republicii şi remis spre dezbatere şi aprobatere Adunării Naţionale.41). 46 .Principiul separaţiei puterii în stat Articolul 13 din Constituţie precizează că Aunarea singură votează legile şi desfiinţează practica guvernării pe baza de decrete legi. După expirarea celor 100 de zile de la adoptare textului de lege de către Adunarea Naţională. prezidează Comitetul Constituţional. controlează activitatea Guvernului.

are ca Preşedinte pe Preşedintele Republicii. la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.Principiul separaţiei puterii în stat Preşedintele Consiliului de miniştri şi miniştrii aleşi sunt numiţi prin Decret Prezidenţial. Cât priveşte competenţa Consiliului de Miniştri. iar ca Vicepreşedinte pe Ministrul de Justiţie.3 Puterea judecătorească Constituţia din 1946 recunoaşte puterea judecătorească ca fiind o putere independentă. 3.1. Consiliul Superior al Magistraturii. demisie sau orice alt motiv. În sfârşit Preşedintele Consiliului de Miniştri putea delega puterile sale unui ministru. 47 din Constituţie: elaborează programul de guvernare. asigură executarea legilor. dispune de iniţiativă legislativă. contrasemnează actele Preşedintelui Republicii. Numirea magistraţiolr se face de către Preşedintele Republicii. ea este reglementată de art. separând-o astfel de puterea executivă. asigură conducerea forţelor armate. Pentru prima dată inamovibilitatea magistraturii este ridicată la rangul de principiu constituţional. 47 . urmând ca aceasta să fie aprobată printr-un referendum în afara Parlamentului. iar dacă locul de Preşedinte al Consiliului de Miniştri rămânea vacant prin deces. compus din 14 membrii. Adunarea Naţională a împuternicit Guvernul să elaboreze proiectul noii Constituţii. Separaţia puterilor în organizarea de stat a Franţei în timpul Republicii a V-a Criza politică agravată şi de războiul Franţei împotriva Algeriei a determinat Adunarea Naţională a Franţei să aducă la 1 iunie 1958 în fruntea Guvernului pe generalul DeGaulle.3. 3. Proiectul de lege eleborat de Guvern trebuia să cuprindă următoarele principii: sufragiul universal este sursa puterii. Consiliul de Miniştri însărcina pe unul dintre membrii săi să exercite în mod provizoriu această funcţie.

Preşedintele poate evita Parlamentul în activitatea legislativă prin supunerea proiectului de lege referendumului la propunerea guvernului sau a celor două Camere. Art. 12 completat cu art. fără aprobarea Parlamentului. Art. 3. Guvernul trebuie să fie responsabil în faţa Parlamentului. membrii ai Parlamentului. puterea legislativă şi executivă trebuie să fie separate.citat. 6 din Constituţie prevede că Preşedintele Republicii este ales pe o perioadă de 7 ani. Prin legea din 6 noiembrie 1962 s-a stabilit că preşedintele este ales de un Corp electoral special. op. pag. după consultarea Primului Ministru şi a preşedinţilor adunărilor. În conformitate cu art.3. precizează că Preşedintele Republicii. Art. ai Consiliilor Generale şi ai Adunărilor Teritoriale. alcătuit din deputaţi.Hauriou. legislative. În favoarea independenţei puterilor statului s-a pronunţat şi generalul DeGaulle în discursurile sale din 16 iunie 1946: “Toate principiile şi experienţele cer ca puterile statului..Principiul separaţiei puterii în stat din sufragiul universal sau din instanţele alese prin el. Autoritatea judecătorească trebuie să rămână independentă pentru a asigura respectul libertăţilor esenţiale definite şi prin “Declaraţia Drepturilor Omului”. este garantul independenţei naţionale şi a integrităţii teritoriului.13). numeşte şi schimbă la propunerea primului ministru pe membrii guvernului. cum spunea A. executive şi judecătoreşti.700 48 . Preşedintele Republicii numeşte pe primul Ministru. derivau puterea legislativă şi executivă.8 din Constituţie. poate pronunţa dizolvarea Adunării Naţionale. 19. să fie net separate şi puternic echilibrate”. Puterea executivă Preşedintele veghează la respectarea Constituţiei. 16 a stabilit un regim special “de stare de criză” sau. “a acordat Preşedintelui posibilitatea de a exercita o dictatură temporară în perioadă de urgenţă” 39 39 Andre Hauriou.2. prin sufragiul universal. Constituţia consacră principiul iresponsabilităţii Preşedintelui în virtutea căruia el nu poate fi tras la răspundere pe cale politică pentru acţiunile sale. Constituţia acordă Preşedintelui dreptul de a dizolva Adunarea Naţională. (art.

Pentru a uza de prerogativele art. Aceste consultări îmbracă mai mult forma unor avize.Principiul separaţiei puterii în stat Formularea art. care nu pot obliga pe Preşedintele Republicii. 49 . Dispune de forţa armată. Preşedintele comunică cu Adunarea Parlamentului prin mesaje prezidenţiale. Preşedintele Republicii îşi exercită o anumită influenţă asupra Curţii Constituţionale.13 acordă Preşedintelui Republicii dreptul de a semna ordonanţele şi decretele deliberate de Consiliul de Miniştrii. pe preşedinţii adunărilor şi Consiliul Constituţional. Constituţia a stabilit că Preşedintele Republicii nu poate să numească miniştrii şi să pună capăt activităţii lor decît la propunerea primului-ministru. 3 sunt numiţi de Preşedintele republicii iar ceilalţi 6 fiind aleşi astfel: 3 de către Preşedintele Adunării Naţionale şi 3 de către Preşedintele Senatului. Preşedintele Republicii prezidează şedinţele Consiliului de Miniştrii. Consilliului Superior al Magistraturii şi ale Comitetelor cu caracter temporar. Mesajul Preşedintelui conţine cele mai importante probleme de politică internă şi externă. Preşedintele Republiciitrebuia să consulte oficuial pe primul-ministru. Art. El trimite mesajul său adunărilor pentru a fi citit. Consiliile şi Comitetele Superioare ale apărării naţionale.16. 20 din Constituţia de la 1958 precizează că: Guvernul determină şi conduce politica naţiunii. fără a da loc la dezbateri. Guvernul Art. Din cei 9 membri numiţi de Consiliul Constituţional. funcţionarea regulată a puterilor să fie întreruptă. În sfârşit. Este responsabil în faţa Parlamentului.56 din Constituţie.16 are la bază ideile generalului DeGaulle – de întărire a puterii executive. Preşedintele Republicii desemnează şi pe Preşedintele Consiliului Constituţional. Preşedintele Republicii trebuia să îndeplinească două condiţii: independenţa naţiunii să fie ameninţată. Conform art.

care iau în mod tradiţional numele de “prpuneri de legi”. art.Principiul separaţiei puterii în stat Constituţia de la 1958 a creat incompatibilitatea între funcţia guvernamentală şi mandatul de parlamentar. este rezervat activităţii Parlamentului. Guvernului şi membrilor Parlamentului.4. Ele nu pot să trateze decât probleme care sunt enumerate în articolul 34 din Constituţie. Puterea legislativă Titlul V al Constituţiei de la 1958.3. Consiliul de Cabinet şi Consiliile Interministeriale. Procedura discutării proiectelor de legi începe prin trimiterea acestora Comisiilor permanente ale Parlamentului. El singur angajează responsabilitatea Guvernului în faţa Parlamentului în legătură cu un program de politică generală. Primulministru poate sesiza Consiliul Constituţional atunci când consideră că o lege votată de Parlament nu este conformă cu Constituţia. Guvernul 50 . primul-ministru poate să suplinească pe Preşedintele Republicii. El asigură executarea legilor.ministru.3.34. În mod excepşional. în virtutea unei delegaţii exprese.3 Competenţa guvernului Activitatea Guvernului este condusă de primul. 3. Aceste consilii sunt prezidate fie de primul ministru fie de şeful statului. În al doilea stadiu de examinare preliminară în comisii. sunt depuse de către membrii Senatului. cerând în acest scop Senatului aprobarea de rigoare. Consiliul de Miniştrii reuneşte pe toţi membrii guvernului sub preşedenţia şefului de stat. Din reglementările constituţionale trebuie reţinută distincţiaa dintre Consiliul de Miniştrii. este responsabil de apărarea naţională. are dreptul de iniţiativă legislativă şi dreptul de a emite regulamente. 3. deopotrivă. Consiliul de Cabinet se reduce la pregătirea problemelor ce urmează a fi discutate şi a hotărârilor ce trebuie să fie luate de către Consiliul de Miniştrii. Iniţiativele Parlamentare. Consiliile Interministeriale reunesc miniştrii interesaţi în reglementarea unor probleme anume determinate. precum şi de membrii Adunării naţionale. Iniţiativa legislativă aparţine.

3. care judecă constituţionalitatea legilor parlamentare. să ceară primei. Teribunalele Administrative. egal în importanţă cu Guvernul şi Parlamentul. de a o statua în mod definitiv.Principiul separaţiei puterii în stat poate cere examinarea proiectelor de legi nu numai în Comisiile permanente. ci unei comisii adhoc (art. Consiliul Constituţional. În Franţa există o pluralitate de organe de judecată: Înalta Curte de Justiţie. care judecă înalta autoritate a Consiliului de Stat. În ipoteza în care nu s-a relizat compromisul de cître comisie sau a fost realizat. Guvernul poate să provoace reunirea unei comisii mixte. competentă în privinţa Preşedintelui Republicii şi a membrilor Guvernului. puterea judiciară nu cuprinde decât jurisdicţiile plasate sub controlul Curţii de Casaţie. Consiliile de conciliere a conflictelor de muncă. Titlurile 8 şi 9 din Constituţie stabilesc normele fundamentale cu privire la competenţa şi organizarea Consiliului Superior al Magistraturii şi a Înaltei Curţi de Justiţie. litigiile dintre particulari şi administraţiile publice. Prin acestea. judecă regularitatea conturilor publice. dupoă o nouă lectură.43).5. figurează jurisdicţii specializate ca: Juriul în materie criminală. În sens strict. Dacă după două lecturi ale textului în dezbateri. dar nu a fost adoptat de către două camere. Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii se limitează la: prezentarea de propuneri pentru numirea judecătorilor Curţii de Casaţie şi al primului Preşedinte al Curţii de 51 . din partea Adunării Naţionale şi a Senatului. Guvernul poate. 3. Puterea Judecătorească Magistratura sau ansamblul organelor cărora le aparţine puterea de a judeca nu a fost considerată în Franţa ca formând un corp autonom. Tribunalele de Comerţ. Curtea de conturi. cele două Camere nu au căzut de acord. Tribunalele Militare.

pentru celelalte numiri el emite un singur aviz cu privire la numirile făcute de Ministrul Justiţiei. fiind iresponsabil. Controlul constituţionalităţii legilor este încredinţat Consiliului Constituţional. câte 12 membrii titulari şi câte 6 supleanţi pe toată durata legislaturii. Înalta Curte de Justiţie este alcătuită dintr-un număr egal de membrii aleşi de către fiecare din cele două Camere ale Parlamentului. Înalta Curte de Justiţie are în competenţa sa judecarea Preşedintelui Republicii. nu numai politic ci şi penal. Trei membrii sunt desemnaţi de Preşedintele Republicii. trei de către Preşedintele Adunprii Naţionale şi trei de către Preşedintele Senatului.Principiul separaţiei puterii în stat Apel. a membrilor Guvernului. precum şi a cetăţenilor simpli pentru crime excepţionale contra securităţii statului când sunt complici cu unii membrii ai Guvernului. SEPARAŢIA PUTERILOR ÎN FRANŢA 52 . Membrii Curţii îşi aleg Preşedintele şi pe cei doi Vicepreşedinţi. pentru crime comise în exerciţiul funcţiunilor. Preşedintele Republicii. El este alcătuit din 9 membrii desemnaţi pe o perioadă de 9 ani. Preşedintele Republicii are dreptul de a desemna pe Preşedintele Consiliului Constituţional. poate fi pus sub acuzare înaintea Înaltei Curţi de Justiţie numai în caz de înaltă trădare.

2. Reprezentanţii cetăţenilor Înfăptuiesc justiţia şi care le-au ales. În fapt.Principiul separaţiei puterii în stat Puterea executivă Preşedintele Republicii + Guvernul Primul ministru Miniştrii Aplică politica naţională şi execută legile votate de adunările legislative. Consiliul economic şi social dă la cererea guvernului. membrii Guvernului şi complicii lor dacă comit crime sau delicte în exerciţiul funcţiunilor lor. această putere este direct legată de ministerele cărora bfiecare administraţie le este subordonată. de a consilia Guvernul în materie de legi. Înalta curte de Justiţie judecă: 1. Puterea legislativă Parlament Adunarea Naţională + Senat Puterea judiciară Magistraţii Independenţa lor este garantată de către Preşedinte. Consiliul de Stat este investit cu o dublă misiune: 1. votează asigură respectarea legile şi controlează ei. avizul său asupra proiectelor de legi. Marele instituţii Consiliul Constituţional Controlează conformitatea legilor cu Constituţia şi rezolvă conflictele electorale. Preşedintele Republicii în caz de înaltă trădare. “puterea administrativă” criticată deseori de cetăţeni pentru ammploarea excesivă. de a rezolva conflictele administraţiei care opun cetăţeanul statului 2. ajutat de Înaltul Consiliu al Magistraturii. funcţionarii locali depimd de cei aleşi pe plan local şi exercită funcţiunile lor în cadrul colectivităţilor locale. 53 . de ordonanţe sau de decrete ţi asupra problemelor economice şi sociale care îi sunt supuse atenţiei. precum şi serviciile administraţiei şi ale sectorului public. Curtea de Conturi controlează conturile publice. executivul. De altfel. Se poate adăuga ca o a patra putere.

În prezent. sau în anumite etape de dezvoltare socială unele din puterile pe care statul le exercită prin anumite organe ale sale pot căpăta o oarecare prioritate. Tăsături caracteristice. sau în anumite etape de dezvoltare socială unele din puterile pe care statul le exercită prin anumite organe ale sale pot căpăta o oarecare prioritate. dezvoltate. în legislativă. Tocmai de aceea. Prin însuţi faptul că puterea aparţine poporului. în funcţie de necesităţile funcţionării sistemelor politice. 1. că între ele există o tottală independenţă şi subordonare. dar aceasta nu duce la anihilarea celorlalte. Principiul separaţiei puterilor. în funcţie de necesităţile funcţionării sistemelor politice. în multe state contemporane. executivă şi judecătorească. corelaţia dintre cele trei puteri se realizează în forme şi modalităţi diferite atât pe planul organizării organelor care realizează aceste puteri. alegerea unor organe de stat de către acesta le conferă o legitimitate aparte în raport cu cele a căror alcatuire se realizează indirect. cum ar fi de pildă puterea executivă. de colaborare. Diviziunea tripartită a puterii statale nu trebuie să fie înţeleasă în mod rigid în sensul că fiecare putere este ruptă în mod total de celelalte două. cum ar fi de pildă puterea executivă. dar aceasta nu duce la anihilarea celorlalte.Principiul separaţiei puterii în stat CAPITOLUL III Formele de guvernământ prin care se realizează principiul separaţiei puterilor în stat. în altele republica parlamentară. cât şi al activităţii acestora. republica prezidenţială sau aşa zisul regim de adunare. În multe state. prin intermediul unor reprezentanţi. de conlucrare. în forma de guvernământ a unor state este întâlnită republica prezidenţială. îşi întemeiază modalităţile diferite de organizare a structurilor statale şi pe sursa formării acestora. Republica prezidenţială 54 . chiar dacă şi ei sunt aleşi de către popor. În multe state. fără nici o zonă de contact.

O altă modalitate prin care se împiedică accesul executivului în activitatea legislativului o reprezintă privarea lui şi a miniştrilor săi de dreptul de iniţiativă legislativă . aceeaşi sursă de putere.A. este republica prezidenţială al cărei prototip îl constituie organizarea şi practica constituţională a S. din acelaşi motiv.A.ministru al Guvernului – deoarece şeful executivului este preşedintele republicii . odată cu alegerile pentru Cameră reînnoindu-se şi mandatul a 1/3 din senatori. într-o primă etapă a alegerii preşedintelui. în ansamblul lor. alegerea preţedintelui făcându-se prin vot direct. de asemenea. Astfel S. în schimb confirmarea numirii lor de către preşedinte necesită încuviinţarea principalei Camere a Congresului – Senatul. iar prevederile constituţionale stabilesc că o persoană nu poate fi aleasă ca preşedinte a republicii decât de două ori. a puterilor.U. În această formă de guvernământ preşedintele republicii. Acesta este unul din elementele fundamentale ce caracterizează separaţia. nici preşedintele nu poate dizolva Congresul. ulterior. dar în acelaşi timp sunt dependente una faţă de cealaltă. prin vot universal. de pildă. Deputaţii din cele 2 Camere lae Congresului sunt aleşi prin vot universal direct. În cele mai multe state latino americane s-a renunţat la acest procedeu. în două tururi de scrutin.U. astfel: senatorii. pe o perioadă de 6 ani. sunt desemnaţi de către cetăţenii din fiecare stat federal un număr de electori care.U.Principiul separaţiei puterii în stat Forma de guvernământ în care două din puteri posedă o legitimare practic egală. considerată drept accentuată. cele mai multe din statele Americii Latine.miniştrii nu sunt aleşi de Parlament.A. atât Parlamentul cât şi Preşedintele deţin de fapt. cât şi parlamentul prin care se înfăptuieşte puterea legislativă. ca reprezentant al puterii executive... aleg pe preşedinte dintre candidaţii propuşi de partidele politice. Ea se exprimă şi în alte modalităţi şi relaţii care. au fost astfel organizate încât fiecare din cele trei puteri acţionează autonom. în statele de tipul republicii prezidenţiale. În S. sunt aleşi de către popor. nici Congresul nu-l poate demite pe Preşedinte. pentru că desemnarea lor în vbederea exercitării funcţiilor ce le revin provine direct din partea poporului. iar membrii Camerei Reprezentanţilor pentru 2 ani. Mandatul prezidenţail este de 4 ani. neavând un Prim. Modalităţi asemănătoare de organizare a exercitării puterii au. Îm acest fel. 55 . acesta fiind rezervat exclusiv deputaţilor.

republicile parlamentare. care deţine un rol prioritar faţă de executiv – care emanaţie a organului legislativ. Parlamentul.Republica parlamentară A doua categoie de regimuri politice întemeiate pe principiul separaţiei puterilor cuprinde marea majoritate a statelor moderne şi anume . iar dintre acestea un rol de mare însemnătate revine Curţii Supreme a S. de multe ori de Primul-ministru.A. decât având încrederea 56 . Nici Congresul. Suedia. Congresul exercită funcţia de control asupra executivului prin comisiile speciale de anchetă. Danemarca. El nu poate acţiona parlamentului şi îndată ce o pierde. Unicul organ ales de popor prin vot direct este Parlamentul. inclusiv a preşedintului ţării. Belgia. Preşedintele republicii parlamentare poate emite acte obligatorii numai contrasemnate de un membru al guvernului. trebuie să demisioneze. Puterea judecătorească este înfăptuită de tribunale. Spania precum şi Japonia). infiiţate pentru fiecare caz în parte şi prin procedura de punere sub acuzare a oricărui funcţionar de stat.În cazuri grave. judecătorii acesteia pot fi puşi sub acuzare de către Senat la fel ca orice alţi funcţionari de stat. nici Preşedintele nu au vreun drept de amestec în activitatea Curţii Supreme. Olanda.Canada. 2.. Spre deosebire de republica prezidenţială. compusă din 9 judecători inamovibli. dar aceste trăsături ale exercitării celor trei puteri se regăsesc şi la cele mai multe monarhii occidentale Marea Britanie. păstrează totuşi importante prerogrative. ca organ de exercitare a puterii legislative.U. Italia. care înlesneşte colaborarea lor reciprocă. responsabil în faţa Parlamentului fiind doar cel din urmă. Orgnul executiv esenţial este însă Guvernul. Regimul parlamentar poseda un executiv care este compus din două organe: şeful statului şi Guvernul. numiţi pe viaţă de către Preşedinte şi confirmaţi de către Senat.Principiul separaţiei puterii în stat La rândul său. regimul parlamentar al acestor state se caracterizeză printr-o separaţie atenuată a celor trei puteri. Prin intermediul lui se realizezază o strânsă colaborare între executiv şi legislativ. între care Germania.

Austria. 3. Spania. Asfel . sau monocamerale Suedia. ca în orce republică parlamentară miniştrii sunt responsabili în faţa Parlamenturlui . înainte de expirarea duratei legale a fucţiei ce îndeplinesc. Exercitarea puterii legislative este încredinţată Parlamentului. Puţine sunt Constituţiile în care să fie consfinţită cu atâta claritate dominarea Parlamentului de către puterea executivă în ce priveşte desfăşurarea activităţii legislative. alături de ceilalţi membrii din guvern. ca în Constituţia franceză actuală. constituţiile ţărilor de tip parlamentar consfinţesc faptul că judecătorii sunt inamovibili şi se supun numai constituţiei şi legilor ţării. pentru activitatea acestuia. faţă de Preşedintele republicii parlamentare. Prtugalia.Principiul separaţiei puterii în stat Miniştrii sunt responsabili în faţa organului legislativ atât personal.care îi poate determina să demisioneze prin mijlocirea votului de neîncredere. regimul politic caracterizindu-se prin colaborarea între puteri. pentru activitatea proprie. prin vot direct de către corpul electoral. în regim de separaţie a puterilor. în două tururi de scrutin Franţa. Grecia. preşedintele este ales. în frunte cu primul-ministru . În legătură cu puterea judecătorească. Danemarca. suspendaţi. Republica semi-prezidenţială O formă mixtă de înfăptuire a principiului caracteristici aparte. A doua componentă a executivului semi-prezidenţial o constituie Guvernul. mutaţi sau pensionaţi împotriva voinţei lor. în care organizarea exercitării prerogativelorstatului are unele 57 . cât şi colectiv. Pe de altă parte. la rândul său. care răspunde de activitatea Guvernului şi asigură executarea legilor. ale căror atribuţii principale sunt de ordin legislativ. Italia etc. separaţiei puterilor o constituie republica semi-prezidenţială. rolul şi funţiile Preşedintelui în republica semi-prezidenţială îi conferă o poziţie superioară în relaţiile sale cu Guvernul. Putera legislativă în statele cu regim parlamentar este exercitată de Adunări bicamerale Marea Britanie. deci nu de către Parlament. ca şi în republica prezidenţială. Aşadar. Controlul executivului este mai mult diminuat faţă de republicile prezidenţiale. Ei nu pot fi revocaţi. Preşedintele poate dizolva Parlamentul. Irlanda ).

care este caracteristic Elveţiei.Principiul separaţiei puterii în stat Parlamentul ratifică tratatele internaţionale încheiate de şeful statului. Puterea legislativă este exercitată de un parlament bicameral. Regimul de adunare O ultimă modalitate de realizare a principiului separaţiei puterilor o constituie aşa zisul regim de adunare. 4. compus din Consiliul Naţional şi Consiliul Statelor. ambele alese pe patru ani. 42 Ibidem. – principiu care in conceptia noastra actioneaza in mod obiectiv in societatile moderne. iar puterea executivă. precum şi reclamaţiile privind încălcarea drepturilor constituţionale ale cetăţenilor. El are competenţa de a judeca. care nu au favorizat utilizarea frecventa a acestor mijloace de control. etc.ni s-ar putea reprosa . Instanţa supremă a Elveţiei este Tribunalul Federal. de un Givern (Consiliul Federal). prin rotaţie pentru un an. in care „ modurille de exercitare a puterii de stat „ mai precis regimurile politice si constitutionale . Preşedintele Republicii.42 5. Regimul politic marxist Privind structura acestui capitol . pag. Din punct de vedere juridic. Dintre mambrii Guvernului este ales. Guvernul este subordonat Adunării care conform Constituţiei. între altele şi conflictele de competenţă între autorităţile federale şi cele cantonale. ales pe 6 ani de către cele două Camere ale Parlamentului. este de menţionat faptul că înfiinţarea unor comisii parlamentare de anchetă este supusă unor norme prohibitive. dezbate moţiunile de cenzură. includerea in cadrul acestei analize a sistemului politic marxist. în şedinţă comună.42 58 . desemnat de Parlament pe aceeaşi perioadă. Cât priveşte controlul asupra Guvernului . alege pe membrii Înaltei de Justiţie. exercită autoritatea supremă în stat. cele dintre cantoane. declară război. sunt clarificate in lumina felului in care sau realizat cerintele principiului separatiei puterilor in stat.

organe judecatoresti . organe executive sau ale administratiei de stat. fiecare categorie de organe avand bine precizata sfera sa de activitate si pozitia fata de celelalte. partajarea competentelor statului tot s-a facut. puterea de stst are caracter unitar si deci ea nu poate fi impartita . judecatoreasca si de asigurare a legalitatii – carora le corespund patru ramuri fundamentale de organe. Chiar in statul socialist.Principiul separaţiei puterii în stat Reprosul s-ar referi la faptul ca acest sistem se bazeaza pe o doctrina care neaga orice valoare principiului separatiei puterilor in stat. De altfel. in stadiul in care nu mai sunt ” clase exploatatoare ” puterea este tot unica – ea apartinind poporului – si indivizibila – deci. 59 . executiva. logic. nu mai vorbim de categorii fundamentale de activitati – legislativa . procuratura Sunt categoriile ”clasice ” de organe . dar si ale sistemului politic.care contribuie la realizarea functiilor statului. precum cele numite la noi ”organe cu dubla natura – de partid si de stat ”. organe ale puterii de stat. chiar daca s-a negat principiul separatiei puterilor in stat. Conceptia lui Marx si Engles precizeaza ca daca la conducere se afla o singura clasa . in ansamblul lui. carora li se vor alatura ulterior si altele.

Orice lege cerea acordul de voinţă al tutror celor trei ramuri ale puterii legiuitoare. Despre acest act. dar. principiul responsabilitatii ministrilor. executivă şi judecătorească „emană de la naţiune. 32. care se împărţea în două: Senatul Adunarea Deputaţilor. Separatia puterilor in stat in Constitutia din 1866 Proiectul de constitutie a fost elaborat de Consiliul de Stat . Conform art. formulat de Montesquieu. al reprezentării. principiul monarhiei ereditare. asa cum preciza C. deoarece Senatul care era prevazut de Statut nu a fost convocat. Nicolae Iorga spunea: ”Constitutia de la 1866 este izvorita dintr-o simpla opera de traducere a unei constitutii apusene. Cele trei puteri publice: legislativă. ea n-are nici o legatura cu trecutul nostru propriu si nu rerprezinta nici o elaborare particulara noua”. art. Puterea legiuitoare se exercită colectiv de către cele trei ramuri ale puterii legiuitoare. care nu le poate exercita decît numai prin delegaţiune”.Principiul separaţiei puterii în stat CAPITOLUL IV Separatia puterilor in istoria constitutionalismului romanesc 1. conform titlului III. principiul separatiei puterilor in stat. formulat de Jean Jack Rousseau. etc.Dinecsu. de Consiliul de Ministrii cu mesajul locotenentei domnesti din 1 mai 1866. principiul inviolabilităţii şi neresponsabilităţii monarhului. Constituţia de la 1866 admitea principiul suveranităţii naţionale. potrivit principiului separaţiei puterilor în stat. Sunt consacrate principiile suveranitatii nationale. „puterea legislativă se exercită colectiv de către rege şi Reprezentanţa Naţională. Organizarea puterii în stat se realizează prin această constituţie. Pentru intiia oara tara si-a dat propia sa Constitutie . 31. principul guvernarii reprezentative. Puterea legiuitoare 60 . în acelaşi timp admitea şi principiul delegaţiunii.A fost votat la 29 iunie in Adunarea Deputatilor { care forma Adunarea Constituanta}.

33 din Constituţie.” După Constituţia din 1866. că „orice lege relativă la veniturile şi cheltuielile statului. dar obârşia lui trebuie căutată în dreptul constituţional englez. 33 din Constituţia de la 1866 a fost copiat întocmai după art. ci un drept de veto suspensiv. Dacă Adunarea va stărui în votul său. Senatul nu putea propune proiecte de legi cu privire la crearea sau desfiinţarea de impozite. Elaborată deci. El spunea.Adunarea Deputaţilor. „Domnul sancţionează. Capul Statului .II. profesorul Dumitrie Gusti se ridica împotriva ideei “împrumutului” Constituţiei. legilor votate de reprezentanţa naţională. Domnul sau va sancţiona legea. Guvernul era ţinut să supună pentru dezbatere şi aprobare proiecte. de unde a trecut în Constituţia franceză. spunea Nicolae Iorga “s-a făcut fără participarea factorului politic care era Mihail Kogălniceanu. promulgă şi aplică legile. De aceea. vol. singurul în legătură cu dezvoltarea noastră constituţională din trecut. Această practică a fost preluată din Constituţia engleză şi trecută în mai toate constituţiile moderne.” 46 Considerând că forma statului este întotdeauna produsul unei epoci istorice. deoarece ea nu 44 45 Ion Deleanu. Constituţia de la 1866 a fost apreciată ca o „haină mult prea largă pentru cel ce trebuie s-o îmbrace. Senatul. mai întâi Adunării Deputaţilor şi apoi Senatului. El poate refuza sancţionarea sa. La rândul său. 1990 constituţia de la 1866. prevăzută la art. dreptul de iniţiativă legiuslativă al Senatului era egal cu cel al Adunării Deputaţilor. În acest caz însă. în acest sens: “O Constituţie nu poate fi împrumutată şi nici 61 . sau va dizolva Adunarea. belgiană şi apoi română. dă dreptul pe care îl avea şeful statului de a da sau a refuza sancţiunea sa. dreptul Parlamentului era îngrădit în materie de legiferare..”46. legea se va prezenta din nou Adunării în sesiunea viitoare. Drept Constituţional şi instituţii politice. dar nu admite un drept de veto absolut. sau la contingentul armatei trebuie să fie votată mai întâi de Adunarea Deputaţilor”. O procedură asemănătoare era folosită şi în cazul legilor care fixau contingentul armatei. 27 din Constituţia Belgiei. după modelul Constituţiei belgiene de la 183145. la împrumuturi sau deschiderea de credite. În toate celelalte materii. Adunarea Deputaţilor avea prioritate faţă de Senat în privinţa elaborării legilor de finanţe.Principiul separaţiei puterii în stat se exercită colectiv de către cele trei ramuri . dreptul de iniţiativă al Senatului era mult mai restrâns decât al Adunării Deputaţilor. precum şi dreptul de a refuza sancţionarea sa. Adunarea Deputaţilor era singura îndreptăţită să voteze bugetul general al statului. sancţiunea va fi dată. Adunarea cea nouă persistând. cu restricţia.44 În sistemul Constituţiei de la 1866. se poate uşor că art. Constituţia de la 1866 a recunoscut Capului Statului dreptul de a sancţiona şi promulga legile.

care prin aceasta chiar devine răspunzător de acel act. 1915 62 . nu poate fi opera unui legislator inspirat. atunci când o lege nu corespunde situaţiilor de fapt cărora se aplică. prin art. de la data morţii regelui şi până la data depunerii jurământului de către Consiliul de Miniştrii. Bucureşti. regele exercită puterea executivă şi participă la exercitarea puterii legislative . În absenţa sa.33. Prin urmare. prezenţa a cel puţin a unui ministru este necesară. unii conteporani mai mult sau mai puţin conştienţi de deosebirea stadiului de dezvoltare socială din România faţă de cea din Belgia de la mijlocul secolului trecut.1 Puterea executivă În Constituţia de la 1866.Principiul separaţiei puterii în stat corespundea nivelului de dezvoltare politică şi socială a României. nici un act al regelui nu avea tărie dacă nu era consemnat de un ministru. ci şi un act programatic. care o exercita în mod regulat prin Constituţie. deoarece el fiind singurul titular efectiv al puterii executive nu putea decât să delege atribuţiile sale. conform art.32. puterea executivă era încredinţată regelui. 47 Constantin Dissescu. Drept constituţional.47 Sub imperiul Constituţiei de la 1866. Paul Negulescu arată că. ea aparţinînd regelui şi numai el o putea exercita.93 se precizeză că la dezbaterea adunărilor.92. Drept urmare.92.93 din Constituţie. Acceptând ideea că o Constituţie nu este doar o lege care reglementează o stare existentă în momentul adoptării ei. au acceptat ideea necesităţii unei astfel de constituţii. când ea nu răspunde unei nevoi a acelui moment. miniştrii lui sunt răspunzători conform art. Numai intr-o singură şi excepţională ocazie. Persoana regelui este inviolabilă. În acest sens. regele lăsa ceea ce Constantin Dissescu numea – cooperaţia regală. Consiliul de Miniştrii nu exercită puterea executivă. Mai mult. iar prin art. reiese că miniştrii nu sânt titulari ai puterii executive. 1. Consiliul de Miniştrii devenea titularul puterii executive. ea riscă să rămână fără aplicaţie . constituţia recunoaşte puterii executive acest drept de iniţiativă a legilor ca şi Adunării Deputaţilor şi Senatului.. Din textul art. Prerogativele regelui sunt precizate în art. văzând în ea un insrument al progresului social.

care erau de competenţa Consiliului. justitia se va da de judecatorii de plasi. principiul separatiei puterilor.. sa retraga actul ilegal care vatamase drepturile reclamantuui. Dar instanţele judecătoreşti nu anulau actele administrative de autoritate aşa cum avea căderea Consiliul de Stat. legea din 12 iulie 1866 pentru împărţirea atribuţiilor Consiliului de Stat. de tribunale. Prin legea de organizare judecatoreasca de la 1865. nici comisii şi tribunale extraordinare. Ele căutau numai să constrângă prin daune comunatorii autoritatea administrativa. incalcind principiul separatiei puterilor si textele formulate de art. Legiuitorul din 1905 a hotarit ca Inalta Curte de Casatie sa anuleze actele administrative si sa ordone inlocuirea lor cu altele. de Curtile de Apel si de Curtea de Casatie. Legea di 1905 a fost abrogata prin legea din octombrie 1910.de asemenea. Puterea judecătorească Capitolul III din titlul III.Principiul separaţiei puterii în stat numeşte şi revocă pe miniştrii săi sancţionează şi promulgă legile. poate refuza sancţionarea legilor: este conducătorul armatei.130-131 din Constitutie. 63 . de Curtea de Jurati..2. 104 al Constituţiei din 1866 precizează că nici o jurisdicţie nu se poate înfiinţa „decât numai în situaţia unei legi. 1. prin care s-a dat in compententa Curtii sa analizeze actele administrative de autoritate anume desemnate de lege. In contra legii din 1905 s-a ridicat legiuitorul de la 1910 – la temelia asezamintului nostru politic exesta un principiu fundamental. care ar fi vatamat un drept al reclamantukui. care până la adoptarea Constituţiei de la 1866 făcea oficiul de jurisdicţie administrativă şi de jurisdicţie propriu-zisă. Sub imperiul Constitutiei de la 1866 s-a facut legea din 1 iunie 1905 pentru organizarea Curtii de Casatie. art. trimitind cercetarea actelor administrative la instantele judecatoresti ordinare. a dat în căderea instanţelor judecătoreşti afacerile de contencios administrativ.” Odată cu desfiinţarea Consiliului de Stat. care revenea la starea de lucruri anterioara.

Principiul separaţiei puterii în stat Cat priveste organizarea si dezvoltarea atributiilor fiecarei puteri. realizând o colaborare suplă a celor trei puteri: legiuitoare. dreptul de a convoca şedinţele Parlamentului. Constituţia din 1923 lărgeşte mult numărul senatorilor de drpt. Principiul constiutţional al sparaţiei puterilor şi imixtiunea puterilor executive şi judecătorească. pag. dreptul de a numi şi revoca pe miniştrii săi. Reprezentaţiunea Naţională se împarte în două: -Senatul -Adunarea Deputaţilor. executivă şi judiciară.35). care prin aceasta chiar devine răspunzător de acel act” (art. (art. 49 George Nedelcu.88) Spre deosebire de Constituţia de la 1866. Separatia puterilor in stat dupa Constitutia din 1923 Constitutia din 1923 cuprinde 138 de articole şi este structurată în 7 titluri. Costitutia de la 1866 se ocupa numai de puterea executiva si legislativa. 64 .32. marginindu-se pentru puterea judecatoreasca numai in a stabili citeva principii creative a independentei sale. Regelui şi Reprezentanţei Naţionale. încredinţează competenţele din acest domeniu. În ceea ce priveşte puterea legislativă. răspunderea politică în faţa Parlamentului fiind reglementată doar pentru cei din urmă. Titlul III reglementează puterile publice pe baza principiului separaţiei puterilor în stat. Puterea executivă este exercitată de rege şi miniştrii săi. Miniştrii lui sunt răspunzători. Iniţiativa legilor este dată fiecăreia din cele trei ramuri ale puterii legislative (art. Orice lege cerea învoirea celor trei ramuri ale puterii legiuitoare. creând condiţţile formării Parlamentului pe baze democratice.49 2. Constituţia din 1923. Noua Constituţie consacră universalitatea votului.87).34). Acestea aveau dreptul de sancţiune a legilor. Nici un act al regelui nu poate avea tărie dacă nu va fi contrasemnat de un ministru. „Persoana Regelui este inviolabilă. 1930. Bucureşti. ca şi cea anterioară. Puterea legislativă se exercită colectiv de către Rege şi Reprezentaţiunea Naţională (art.

1927. Curs de drept constituţional. rolul Parlamentului nu mai este acela de control al puterii executive. aşa cum era reglememntată în Constituţia de la 1923. aşa cum au fost ele reglementate în Constituţai din 1923.130 precizează că numai Curtea de Casaţie în secţii unite. În noua Constituţie. Art. pag. 92 stabileşte că guvernul exercită puterea regelui. De asemenea..7 65 . În legătură cu puterile statului. spre deosebire de vechea Constituţie care făcea referire la miniştrii şi nu la Guvern. Negulescu. Judecătorii sunt inamovibili. Contenciosul administrativ este în căderea puterii judecătoreşti. Negulescu arată că „deşi Constituţia noastră din 1923.93). în mod stabilit prin Constituţie. Art. avea în competenţa sa atât controlul constituţionalităţii legilor.104).Principiul separaţiei puterii în stat P. ca o confirmare că parlamentele nu reprezintă voinşa poporului ci numai voinţa Guvernului. 50 P. s-a criticat includerea în titlul III. cu titlu de preşedinte al Consiliului de Miniştri de acela care a fost însărcinat de rege cu formarea guvernului (art. după cum s-a criticat şi consacrarea ăn cadrul acestui titlu a Consiliului Legislativ – natura juridică a acestuia de organ consulatativ al Parlamentului. în condiţiile speciale pe care legea le va fixa (art. Puterea judecătorească. s-a spus că puterea armată nu constituie o putere în sensul dat al acestui termen de ştiinţele juridico-politice. Miniştrii întruniţi alcătuiesc Consiliul de Miniştri. a normelor privind instituţiile judeţene şi comunale. care este prezidat. puterea executivă atribuie Guvernului o structură aparte. cu toate acestea. adică face din Parlament pivotul vieţii politice. ele sunt dizolvate imediat ce Guvernul a pierdut încrederea Şefului Statului”50 În aceste condiţii.. cât şi limitarea puterii legiuitorului ordinar. 170 interzice cererea de autorităţi speciale de orice fel cu atribuţii de contencios administrativ. susţinăndu-se că acestea nu sunt puteri de stat. care făcea posibilă funcţionarea mecanismului. intitulat „Despre puterile statului”. ci de organ la dispoziţia acestei puteri. are dreptul de a judeca constituţionalitatea legilor şi de a declara inaplicabile pe acelea care sunt contrare Constituţiei.admite regimul parlamentar. Art.

7. Regele nu are alte puteri decît cele date prin constituţie. cu toate că plebiscitul ţinut la 24 februarie nu a urmărit nici măcar formal “aprobarea” acestui act. păstrîndu-se formal principiul potrivit căruia “toate puterile emană de la naţiune” ( art 29). cunoscută sub denumirea de Constituţia lui Carol al II-lea. Regele era declarat în mod expres.Principiul separaţiei puterii în stat Constituţia promulgată la 27 februarie 1938 Constituţia din 1938. Aşa cum s-a arătat de către specialişti. El este deţinătorul principalelor pârghii politice şi juridice. 7. iar nu spre aprobare o nouă constituţie. puterea legislativă. rărmânând acum 66 . Reprezentanţa Naţională art. pe care o exercită prin. regele Carol al II-lea a supus poporului român “spre bună ştiinţă şi învoire. 46 alin. unele urmînd a fi supuse ratificării potrivit art.76 pînă la adoptarea legii privind inamavobilitatea acestora. In domeniul legislativ. Astfel. organizarea lor se făcea în scopul nedesimulat al asigurării preponderenţei executivului. potrivit căruia. Prerogativele lui mărite nu mai sunt supuse principiului.” Din reglementările sale şi mai ales din compararea lor cu normele cuprinse în Constituţia din 1923. În capitolul referitor la puterile puplice sunt cuprinse mai întîi normele privind instituţia regală. şef suprem. Regele deţine. iar altele nu. deţinînd dreptul de a elabora decrete cu putere de lege. a regelui în special. potivit Constituţiei.organul reprezentativ al societăţii – modalitate de abordare care şi ea reflectă poziţia ideologică a constituantului. Fiind considerat inviolabil art. puterea executivă. cap al statului. al tuturor celor trei puteri. a fost considerată o constituţie plebiscitară. cf. care apare ca un organ consultativ şi executiv al voinţei sale si puterea de a sancţiona pe judecător prin decret regal art.art. specific unui regim constituţional. Guvernul saă art.44 pentru actele sale juridice sunt declaraţi responsabili miniştrii săi.31. pe care o exercită prin.dacă mai purem vorbi acum de puteri. acordîndu-se o atenţie sporită acesteia faţă de cele privind parlamentul. apărând ca.98 alin.32. Regele avea întinse prerogative.Asfel. respectarea unor principii democratice în acest domeniu. de a iniţia legi şi de a iniţia revizuirea constituţiei. Constizuţia promulgată la 27 februarie 1938 constituie un important pas înapoi atât în ceea ce priveşte sfera drepturilor şi libertăţilor acordate cetăţenilor cât şi în ceea ce priveşte organizarea autorităţilor publice.

dreptul de sancţiune a legilor. În ceea ce priveşte guvernul este de menţionat că a fost încălcat . miniştrii care le contrasemnează . Miniştrii au devenit astfel funcţionari ai Regelui.Principiul separaţiei puterii în stat singurul titular al acestui drept deoarece Adunările nu-l mai au. dată până la care va interveni cel mai târziu în termen de 6 luni de la promulgarea constituţiei. unul din principiile fundamentale ale sistemului parlamentar. prin această Constituţie. Cu toate că prerogativele Regelui se extind şi în acest domeniu. În materie judecătorească. deoarece puteau participa la vot numai acei cetăţeni români care practicau efectiv o îndeletnicire intrînd în una din următoarele categorii . prin modul de alegere. Pe lângă dreptul de a convoca Parlamentul şi a pronunţa închiderea sesiunii lui. dată până la care se pot aplica sancţiuni disciplinare prin decret regal art. refuzând de a le sancţiona scăpând oricărei limitări sau oricărui control. principiul inamovibilităţii – cerinşă a principiului puterilor în stat – a fost relativizat prin dispoziţia că inamovibilitatea se va statornici printr-o lege specială. Prerogrativele largi sunt prevăzute pentru Rege şi în domeniul executiv. şi anume cel referitor la răspunderea politică Guvernului în faţa Parlamentuli. el continuă să fie declarat de Constituţie inviolabil şi scutit de răspundere. în reprezentantul unor. care-i numea şi îndepărta după bunul său plac.doar a unor.categorii sociale. singurii răspunzători pentru actele sale fiind. În ce priveşte Parlamentul. acum miniştrii având răspundere politică numai faţă de Rege. după cum s-a arătat. Regelui i s-a recunoscut şi dreptul de a dizolva ambele Adunări deodată. fapt care semnifică poziţia superioară a monarhului.76. Guvernul şi miniştrii devenind functionarii săi. agricultura şi munca manuală comerţul şi industria ocupaţii intelectuale Regele putea după bunul său plac să numească un număr de senatori. care va interveni cel mai târziu în termen de 6 luni de la promulgarea constituţiei. au fost luate asemenea măsuri încît s-a urmărit transformarea lui.Tot Regelui îi aparţinea dreptul de convocare a Parlamentului şi dreptul de a pronunţa închiderea sesiunii. 67 . sau numai una din ele şi nu s-a mai stabilit – aşa cum prevedea Constituţia din 1923 – un termen pentru convocarea unor noi alegeri.

de la Moscova şi facilitat de bună credinţă şi naivitatea celor ce au crezut sincer în comunism.1947 După terminarea celui de-al II-lea Război Mondial şi instzaurarea României în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice. întrgul proces politic ce se va desfăşura de acum în ţara noastră va fi condus. de data aceasta se stabileşte principiul unicameralităţii Parlamentutlui. După cum ne amintim. mai mult sau mai puţin făţiş. Pim-ministrul Guvernului fiind investiţi prin Decretul regal nr. Parlamentul dizolvat.Principiul separaţiei puterii în stat La data de 5 septembrie 1940. dar. s-a prevăzut că o lege ulterioară urma să stabilească desfiinţată. Astfel. De asemenea. De asemenea. Constitutiile socialiste din România 41. nemaifiind prevăzut Senatul. prin Decretul 1626/1944 puterea legiuitoare a fost încredinţată Regelui şi Reprezentanţei Naţionale. 3053 –cu puteri depline în conducerea statului român . Decretul nr. S-ar putea spune că. 4. cu unele rezerve în ceea ce priveşte autorităţile statului şi inamovibilitatea judecătorilor. Costituţia din 1923 a fost suspendată. 4. Actele cu valoare constituţională din perioada 1944 . Prin Decretul 1626/1944 a fost repusă în vigoare Constituţia din 1923.2 Constituţia din 13 aprilie 1948 Este prima Constituţie de tip socialist din ţara noastră. s-a prevăzut că un decret ulterior urma să reglementeze modul de organizare a Reprezentanţei Naţionale. evenimentele se desfăşoară categoric în favoarea socialismului. cale de dezvoltare a statului impusă primordial de conjunctura creată în lume după înfrângerea Germaniei şi a aliaţilor ei. În privinţa organelor de stat se 68 „condiţia în acre magistraţii sunt inamovibili” iar instituţia juraţilor rămâne . iar până la organizarea acesteia puterea legiuitoare să fie exercitată de Rege la propunerea Consiliului de Miniştri. este prima Constituţie care consacră forma republicană de guvernământ. aşa cum fusese prevăzut prin Constituţia dinh 1923. 2218 din 1946 a adus importante modificări regulilor privind „partajarea” competenţelor autorităţilor publice.

cu toate caracteristicile cunoscute ale acesteia: afirmarea unor principii fără acoperire în realitate – ca cel privind democraţia populară (exercitarea puterii de stat de către popor). existenţa şi ocrotirea unei proprietăţi care aparţine acestuia. judecătorească şi de „supravaghere” a respectării legii (art. create în 1954.N. se prevede o procedură simplă..C. 4. stabilită pe calea unor acte normative deosebite.103 . şi răspunde în faţa acesteia. 51 Procurorul general este ales de M.A. 69 .R. organizarea puterii de stat pe baza subordonării din traptă până la un organ de vârf (Marea Adunare Naţională). nefiind subordonat Ministerului Justiţiei . desfăşurau o activitate de soluţionare de litigii şi organele arbitrajului de stat. consacrarea unor largi drepturi maselor muncitoare etc. adoptată la 24 septembrie 1952 este o Constituţie tipic socialistă. dar care nu se mai controlează reciproc. executivă. de unde putem deduce “independenţa acestor organe” – faptul că ele formează un subsitem aparte al sistemului organelor de stat reglementate de Constituţia din 1952.afirmându-se cinic principiul „îngrădirii şi eliminării elementelor capitaliste”. organe care urmau o procedură deosebită faţă de cea a instanţelor ordinare. acordarea unui regim juridic bazat pe inegalitatea unor forme deosebite de proprietate ..95) – aparţinând unor categorii distincte de organe. (art. ăn competenţa cărora intrau neînţelegerile dintre „unităţile socialiste”. ale administraţiei judecătoreşti şi procuratură51 – din care prima categorie exercită o activitate subordonată.104). care ne conduce la concluzia unei constituţii suple. În privinţa modificării. Pentru caracterizarea sistemului constituţional din perioada în acre a fost în vigoare această Constituţie mai este necesar să amintim şi faptul că alături de instanţele judecătoreşti (unde păarticipau la judecată şi asesorii populari). organizarea unui sistem electoral pe baza principiilor marxiste.3 Constituţia din 24 septembrie 1952 Constituţia iniţiată de P.Principiul separaţiei puterii în stat conturează deja principiul potrivit căruia în stat se înfăptuiesc patru mari categorii de activităţi – de exercitare a puterii. ci sunt oprganizate potrivit „principiului centralismului democratic”. consacrarea rolului conducător al partidului unic. În acesată Constituţie s-au reglementat patru mari categorii de organe – ale puterii.

Prin aceasta. În privinţa competenţei acestor organe trebuie subliniată funcţia MAN de relizare a controlului constituţionalităţii legilor cu ajutorul. principiul unicităţii puterii. sau prin intermediul Comisiei Constituţionale şi Juridice. începând cu cea din 1948.Principiul separaţiei puterii în stat 4. precum şi o sumedenie de alte legi referitoare la înfiinţarea unor organe care au fost apreciate ca având „o dublă natură – de partid şi de stat”. adoptându-se. fundamentul politic şi juridic al statului de drept – separaţia puterilor în stat – care. chipurile. au pus la baza organizării şi funcţionării statului. sau tot încercat „formule” noi în materie de organizare a procesului de înfăptuire a puterii. judecătoreşti şi procuratura – din care primele desfăşoară o activitate supraordonată. Constituţiile din perioada dictaturii comuniste. poporului „liber şi stăpân pe soarta sa”. După adoptarea acestei Constituţii şi până la evenimentele din decembrie 1989. organizarea procuraturii (Legea 60/168). era în totală contradicţie cu regimul dictatorial. comisie formată din membrii parlamentari dar şi din specialişti (până la 1/3). prin esenţa sa democratică. a întregului sistem de organe al acestuia. instituirea unui nou organ suprem al puterii de stat (Preşedintele Republicii). ca aparţinând. o nouă organizare administrativă a teritoriului. până la Revoluţia din decembrie 1989. în 1974. 70 . în 1968.4 Constituţia din 21 august 1965 În noua Constituţie este de remarcat că nu intervine nici o modificare în ceea ce priveşte concepţia înfăptuirii puterii de stat prin patru mari categorii de organe – ale puterii. ale administraţiei. s-a înlăturat astfel. Fundamentând acest principiu pe elementul politic al conducerii întregii societăţi de către partidul comunist unic şi pe elementul economic bazat pe proprietatea comună asupra bunurilor materiale şi spirituale s-a ajuns la concluzia falsă a unicităţii puterii de stat. noi legi privind organizarea şi funcţionarea organelor locale ale puterii (Legea 57/1968).

Acest decret a prefigurat principiile fundamentale ale programului CFSN. aprobarea competenţei Guvernului. numirea şi revocarea Primului Ministru. În felul acesta se punea capacitatea. reglementarea sistemului electoral. toate structurile de partid şi de stat au fost dizolvate. Prevederile acestui comunicat au fost întărite prin Decretul –lege 2/27 decembrie 1989. printre care statornicea: un sistem pluralist de guvernământ. aprobarea bugetului de stat etc. printr-un comunicat care a fost transmis în seara aceleaşi zile în numele FSN. precum şi emiterea legilor (decrete-legi). organizarea de alegeri liberi. iar întreaga putere a fost preluată de către acesta. Revoluţia din decembrie a pus capăt conducerii bicefale a familiei Ceauşescu şi sa revenit la principiul separaţiei puterilor care facilitează dezvoltarea democraţiei şi statului de drept. Puterile statului erau exercitate de un număr restrâns de activişti de partid care erau mai mult în solda Moscovei decât a ţării din acre făceau parte. alegerea conducătorilor politici pentru maxim 2 mandate. după mai bine de 4 decenii de conducere dictatorială. 71 . în care PCR controla şi îndruma întrega activitate de paretid şi de stat. separaţia puterilor în stat. s-a constituit CFSN ca „organ suprem al puterii de stat”. Printre atribuţiile Consiliului au fost înscrise reglementări specifice unui Parlament. numirea şi revocarea CSJ şi a Procurorului general.Principiul separaţiei puterii în stat CAPITOLUL V Separaţia puterilor de stat în perioada post decembristă Odată cu declanşarea Revoluţiei din 22 Decembrie 1989 şi fuga cuplului dictatorial. Prin decretul-lege 2/1989.

pentru care funcţia de secretar general al PCR însemna totul. când au avut loc dezbateri în Parlament cu privire la instituţia Preşedintelui şi prerogativele acestuia. alcătuind un tot unitar. Dimpotrivă. în 1978. De aceea.6 referitor la bicameralism etc. Decretul 92/1990 prin art. ţară recent eliberată de sub dictatura comunistă. precum cele din articolul 1 referitoare la titularul puterii politice în România şi modul în care această putere se exercită. ci principii constituţionale. cele cuprinse în art. Capitolul II al titlului II din Constituţie este consacrat Instituţiei Preşedintelui României. nu încalcă principiul separaţiei puterilor. atribuţiile lor se interferează şi se completează. Acest decret-lege a fost o mini-constituţie.2 stabilea principiul separaţiei puterilor în stat. Tot în timpul dezbaterilor se acreditase ideea că pentru statutul României. această instituţie avea mai mult un rol decorativ în România comunistă. În realitate. această instituţie avea să mai adauge un titlu în plus la cele pe care şi le însuşise anterior. 2 referitoare la sistemul democratic pluralist şi la separaţia puterilor în stat. un act constituţional care cuprinde nu doar reguli de organizare a alegerilor. dar chiar primejdioase. ar fi mai potrivită o republică parlamentară decât una semiprezidenţială. ţinând cont că România abia ieşise dintr-o cruntă şi îndelungată dictatură şi prea multe prerogative întrunite în mâna unui singur om erau nu numai nepotrivite. 72 .Principiul separaţiei puterii în stat Cel mai important act normativ din această perioadă care constituie un adevărat izvor de drept constituţional. întrucât nu în toate statele există o separaţie absolută a puterilor. cele cuprinse în art. Actul acesta nu cuprinde doar regului electorale. ci daor îl amendează în sensul că toate puterile în stst trebuie să colaboreze în direcţia realizării şi consolidării statului de drept. Aceasta nu înseamnă însă că una din puteri exercită atribuţiile altei puteri. Introdusă pentru prima oară în ţara noastră de către Ceauşescu. cum ar fi Parlamentul sau instituţia Preşedintelui. au fost suficienţi cei care s-au opus. Acest principiu nu şi-a mai găsit o formulare expresă în Conbstituţia din 1991. Instituţia Preşedintelui nu are tradiţie şi nici continuitate în istoria constituţionalismului românesc. a fost Decretul-lege 92/1990 pentru alegerea Parlamentului şi al Preşedintelui României. ci şi reguli de organizare a noilor structuri.

sau dacă nu este întrunită această majoritate. care se publică în Monitorul Oficial. direct şi liber exprimat. miniştrii şi alţi membri stabiliţi prin lege organică. prin votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor acordă investitura de încredere. Programul de guvernare şi lista Guvernului sunt supuse spre aprobarea Parlamentului care. Mandatul Preşedintelui este de 4 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului. asigurarea ordinii publice. cu aprobarea Parlamentului.Principiul separaţiei puterii în stat Cu toate acestea. Preşedintele Romîniei emite decrete. pe unii membrii ai Guvernului. apărarea ţării. Candidatul pentru funcţia de Prim-Ministru este desemnat de Preşedintele României din rândul partidului care a întrunit majoritatea absolută în Parlament. Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice. acreditează şi reclamă la propunerea Guvernului pe reprezentanţii diplomatici. Preşedintele participă la şedinţele Guvernului când se dezbat probleme ca: politica externă. Preşedintele României este Comandantul Forţelor Armate. În exercitarea atribuţiilor sale. Preşedintele Romîniei prezidează şedinţele la care participă. Preşedintele poate dizolva Parlamentul dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de investitură. egal. majoritatea Parlamentului şi-a impus voinţa. susţinuţi şi de cea mai mare parte a electoraltului. 73 . Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României. Preşedintele este ales prin vot universal. al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării. capitolul III din Constituţia României reglementează activitatea Guvernului. Titlul III. Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale. decretează mobilizarea parţială sau generală. Preşedintele adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii. Tot el desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru. Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia. Guvernul este alcătuit din Prim-Ministru. din rândul partidelor reprezentate în Parlament.

depusă în termen de trei zile de la prezentarea programului. Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. prin intermediul preşedinţilor acestora.. Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe. Curţii de Casaţie (echivalentul Curţii Supreme). pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia. Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. 74 .. de Senat sau de Comisiile Parlamentare.Principiul separaţiei puterii în stat În exercitarea atribuţiilor sale. Constituţia din 1991 crează un organism nou – Curtea Constituţională – care. Curtea Constituţională a fost creată ca un organism complex. În timpul controlului. potrivit Legii 92/1992 de organizare şi funcţionare judecătorească. aduce uele elemente noi. sunt inamovibili. solidar cu ceilalţi membri. Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice sunt supuse controlului parlamentar. Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. „Justiţia se relizează prin Curtea Supremă de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.” constituţia din 1991 reînnoadă firul întrerupt al tradiţiilor democratice consfinţite în Constituţia din 1923 dar. iar ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare dată de Parlament. ţn şedinţa comună. prin adoptarea unei moţiuni de cenzură. în plus. pot retrage încrederea acordată Guvernului. Guvernul este obligat să prezinte informaţiile şi documentele cerute de Camera Deputaţilor. Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor. Camera Deputaţilor şi Senatul. Titlul III. „Justiţia se înfăptuieşte în numele legii. numiţi de Preşedintele Romîniei. Guvernul este demis dacă o moţiune de cenzură. a fosr votată în condiţiile art.112. capitolul IV este rezervat autorităţii judecătoreşti. adeclaraţiei de politică generală sau a proiectului de lege. judecă cauzele de contencios constituţional şi electoral al regulamentelor Parlamentului din domeniul aprecierii constituţionalităţii partidelor politice. Dacă Constituţia din 1923 încredinţa dreptul de a judeca constituţionalitatea legilor. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic.” Judecătorii. capabil să contribuie la echilibrarea puterilor în stat şi la asigurarea legalităţii.

în cadrul acestui titlu. Astfel. fie că s-a supus aprobarea Constituţiei prin referendum. Decretul-lege nr.. să spunem chiar unul perfect din punct de vedere al reglementării juridice. raportul dintre ele şi eventual prin integrarea normelor privind Curtea Constituţională. Atât aleşii.Constituţia din 1991. precum Curtea de Conturi.” Aşa cum remarcă dr.Constituţia din 1923. dacă s-ar fi impus un regim monarhic. dar se ignoră o Constituţie care este legitimă şi în vigoare. Vrabie. Un alt aspect. în mod tradiţional. nu şi-a pierdut puterea de pact fundamental al poporului român. „Noua Constituţie este o lege fundamentală. Consiliul Legislativ etc. ţin de domeniul dreptului constituţional. cât şi alegătorii erau formaţi într-o societate cu vederi republicane.2/1989 fiind acest punct de vedere neconstituţional. nulitate confirmată prin „repudierea regimului comunist din 16-22 decembrie 1989”.. Eleodor Focşăneanu. cea a creării unor organe. Sunt reînviate astfel tradiţia privind organizarea autorităţilor pe baza principiului separaţiei puterilor în stat. să ne 75 . confirmă el.. G. 363/30 decembrie 1947. a fost în general aprobat de mulţi. În concluzie. prin care s-a abrogat Constituţia din 1923 şi s-a instaurat Republica. Autoarea susţine că nu printr-o lege ordinară trebuie stabilită forma de guvernămînt a României.. Refuzul puterii de a organiza un referendum cerut de opoziţie anterior adoptării Constituţiei. relaţiile în care. „Dacă s-ar fi procedat altfel. poate se impunea introducerea unui capitol în cadrul titlului II în care să se consacre principiile organizării naturii juridice a unor autorităţi. complexă. aruncând punţi peste ani şi invadând fire rupte de aproape ½ secol. în România se aplică o Constituţie care nu a intrat niciodată în vigoare. care a fost mult discutat este problema legitimităţii noii Constituţii. pornind de la ideea nulităţii absolute a Legii nr. rezulatatul era acelaşi. Fie că se făcea un referendum aparte privind forma de guvernământ. pentru că şi această instituţie constituie o autoritate direct înrudită cu cea judecătorească.Principiul separaţiei puterii în stat Constituţia actuală receptează şi pune în valoare tradiţiile democratice ale statului nostru. cea legitimă. armonios.” Genoveva Vrabie susţine că argumentele invocate de autor sunt perimate. se punea problema funcţionării lui. reglementând în general. cea a organizării bicamerale a Parlamentului. susţine: „Vechea noastră Constituţie.

” 76 .Principiul separaţiei puterii în stat amintim ce spunea Aristotel în privinţa aceasta.” Nu e de ajuns să concepi un guvernământ perfect. trebuie mai ales un guvernământ practicabil.

nu de procuror. cateva modificari clare si realizabile: mandatul presedintelui va fi de 5 ani. Astfel. Pe de alta parte. dupa bunul plac al judecatorului. in cazul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. indiferent de titular". seful statului nu-l mai poate revoca pe primul-ministru. Constitutia ar trebui modificata din nou. Insa. eliminarea obligativitatii stagiului militar. ar fi util de mentionat ca intre vechea Constitutie si cea noua exista aproximativ 123 de deosebiri. se pot identifica. 77 . intrucat noile dispozitii au un caracter mai mult formal. stimuland investitiile straine in Romania si incurajand investitiile romanesti si proprietatea privata. deoarece. ceea ce reprezinta o promisiune ferma de respectare a dreptului de proprietate privata.Principiul separaţiei puterii în stat CAPITOLUL VI Constituţia din 19 octombrie 2003 Pe data de 19 octombrie 2003 cetăţenii din România. in special in domeniul imobiliar. daca nu ar exista conditii echivoce de aplicare. Cateva din modificarile care ar putea fi importante si benefice. precum si un numar mare de procese castigate de contestatarii care s-au adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului. proprietatea privata e garantata de stat. cu drept de vot. Dupa eliminarea acestor schimbari demne de apreciat. sunt. noile modificari ar putea fi caracterizate chiar ca fiind inutile. In noul text al Constitutiei. totusi. In vechiul text al Constitutiei. separarea atributiilor camerelor Parlamentului sau limitarea avalansei de ordonante de urgenta. Mai intai. au aparut abuzurile. indiferent de titular“. au fost chemaţi să voteze revizuirea Constituţiei. acest lucru nu presupune modificari esentiale ale conditiilor socialeconomice din Romania. iar in practica a fost interpretat in modalitati foarte diferite. de exemplu. dat de faptul ca legiuitorii nu au stabilit si masuri concrete de aplicare a acestora. dar dificil de pus in practica. intrucat acesta este un cuvant care poate da nastere la interpretari. iar mandatul de arestare va fi emis de judecator. s-a prevazut ca „proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege. in principal. Aceasta modificare va avea un efect pozitiv asupra investitiilor. reglementarea dreptului strainilor de a achizitiona terenuri in Romania. in termenul „ocrotita“. Motivatia principala a modificarii acestui articol rezida. era prevazut ca „proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege.

dar si o dezvoltare a pietei imobiliare pe termen lung. precum si prin mostenire legala“. Aceasta modificare sisteaza posibilitatea. Rezulta ca acest drept al cetatenilor straini va intra in vigoare numai dupa ce Parlamentul va aproba o lege care sa stabileasca conditiile in care strainii pot cumpara terenuri in Romania. In prezent. conform caruia „serviciul militar este obligatoriu pentru barbatii. sedii de birouri si spatii comerciale. se preconizeaza o crestere a acestora. Din acest motiv. In mod practic insa. care va fi prelungit cu un an. noua Constitutie prevede ca "Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte. care se reinnoieste tot din 30 in 30 de zile. ca pana acum. judecatorul este cel care emite mandatul de arestare. care au implinit varsta de 20 de ani. pe baza de reciprocitate. dar nu poate depasi 180 de zile. In legatura cu acest aspect. Conform noii Constitutii.2 al art. legiuitorul a eliminat controversatul alin. insa puteau cumpara terenul pe o firma infiintata in Romania. aceasta modificare nu va putea schimba absolut deloc situatia existenta in acest moment. in conditiile prevazute prin lege organica. Rezulta ca alegerile prezidentiale nu se mai desfasoara in acelasi timp cu cele parlamentare. de a utiliza candidatul la prezidentiale pentru a obtine cat mai multe voturi pentru formatiunea politica. judecatorii trebuie acum 78 . ce va include mai multe locuinte noi. cetateni romani. Simultan cu aceasta crestere a numarului investitorilor straini. desi sunt obligati sa rezolve zeci de dosare intr-o singura sedinta. Referitor la stagiul militar obligatoriu. care in timp se vor rasfrange si asupra preturilor. conform legislatiei in vigoare. O alta modificare importanta adusa de noua Constitutie se refera la mandatul prezidential. mandatul de arestare este emis de procuror si reinnoit din 30 in 30 de zile. Astfel. prin prisma inlocuirii vechiului text care stabilea ca "cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor“. de care au profitat unele partide. este preconizata si o crestere a preturilor la terenuri. multi investitori straini infiintau firme numai pentru a cumpara terenuri si bunuri imobiliare. la care cetateanul strain era unic actionar sau asociat cu alti cetateni straini. cu exceptia cazurilor prevazute de lege“. durata exercitarii functiei fiind acum de cinci ani. 52 din vechea Constitutie. ca persoane fizice. Altfel spus. si l-au inlocuit cu urmatorul alineat: „conditiile privind indeplinirea indatoririlor militare se stabilesc prin lege organica“.Principiul separaţiei puterii în stat In ce priveste investitiile in domeniul imobiliar. strainii nu puteau cumpara teren in nume propriu.

că este cea mai bună varianta posibilă. impartial. Senatul va fi sesizat prima data. se poate mentiona. proiectul de revizuire mai prevede ca „in conditiile aderarii la Uniunea Europeana. precum si temeiul juridic pentru integrarea euroatlantica a tarii noastre. ca un element nou. 79 . si integrarea in Uniunea Europeana. prevede dreptul cetatenilor romani de a alege si de a fi alesi in Parlamentul European. Referitor la atributiile celor doua Camere.A. Pe de alta parte. Include principiul separatiei si echilibrului puterilor: legislativa. Votand Legea de revizuire cetatenii romani si-au manifestat in fapt adeziunea pentru aderarea la N. Garanteaza egalitatea de sanse intre femei si barbati pentru ocuparea functiilor si demnitatilor publice. in unanimitate.O. armonizeaza prevederile sale cu reglementarile importante ale Uniunii Europene. intr-un termen rezonabil. PRINCIPALELE VALORI ALE LEGII DE REVIZUIRE A CONSTITUTIEI ROMANIEI Creeaza cadrul constitutional adecvat. Stipuleaza dreptul partilor la un proces echitabil. reprezentantii partidelor care au votat pentru forma finala a Constitutiei au spus.Principiul separaţiei puterii în stat sa se ocupe si de emiterea mandatelor de arestare. Astfel.T. Desi multe propuneri importante nu au fost votate si au existat si compromisuri. acestia sunt obligati sa finalizeze orice ancheta in cel mult sase luni. conform careia nu pot vota decat cetatenii romani si nu pot fi alesi decat cetatenii romani cu domiciliul in Romania. Consacra unitatea poporului roman si solidaritatea cetatenilor sai ca fundament al statului. executiva si judecatoreasca. desi numarul procurorilor nu a fost suplimentat. notiunea de „prima camera sesizata“. cetatenii Uniunii care indeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi in autoritatile administratiei publice locale“. Spre deosebire de vechea Constitutie. Camera Deputatilor este prima care ia decizia cu privire la ratificarea tratatelor internationale si proiectele legilor organice in 19 cazuri prevazute de Constitutie. iar in celelalte cazuri.

religioase si altele. fara a se depasi 180 de zile. pe criterii politice. Restrange imunitatea parlamentara la voturile sau opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului. Sporeste rolul Avocatului Poporului al carui mandat va fi 5 ani. sociale.000. Prevede asigurarea unei politici nationale de egalitate a sanselor pentru persoanele cu handicap. Acesta va avea dreptul de a sesiza direct Curtea Constitutionala asupra neconstitutionalitatii unor legi. Prevede scaderea numarului de cetateni care pot promova o initiativa legislativa de la 250. Sporeste rolul si importanta Consiliului Superior al Magistraturii ca fiind garantul independentei justitiei si include in componenta acestuia reprezentanti ai societatii civile. 80 . aceasta perioada se poate prelungi cu cate cel mult 30 de zile. Prevede acordarea de catre stat de burse sociale copiilor si tinerilor proveniti din familii defavorizate si celor institutionalizati.Principiul separaţiei puterii în stat Prevede ca arestarea preventiva se dispune de judecator si numai in cursul procesului penal pentru cel mult 30 de zile. Recunoaste dreptul oricarei persoane la mediu inconjurator sanatos. potrivit traditiei sistemului judiciar romanesc. Transforma Curtea Suprema de Justitie in Inalta Curte de Casatie si Justitie. Realizeaza o mai buna partajare a competentelor legislative ale fiecarei Camere a Parlamentului. Garanteaza accesul la cultura. in loc de 4. Trece activitatea de cercetare penala a politiei judiciare sub conducerea si supravegherea parchetelor de pe langa instantele de judecata. etnice. pentru fluidizarea activitatii de legiferare si eliminarea etapelor de mediere si divergenta. Sunt interzise nationalizarea si orice alte masuri de trecere silita in proprietatea publica a unor bunuri. Instituie raspunderea patrimoniala a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare de orice fel. prevazand si raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea credinta sau grava neglijenta. indiferent de titular. libertatea persoanei de a accede la valorile culturii nationale si universale. Prevede garantarea si ocrotirea proprietatii private.000 la 100.

Mareste mandatul Presedintelui Romaniei la 5 ani si prevede dreptul Presedintelui de a sesiza Curtea Constitutionala pentru solutionarea conflictelor juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice. Restrange posibilitatea Guvernului de a emite ordonante de urgenta numai la situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata si cu obligatia motivarii urgentei in cuprinsul ordonantei respective.Principiul separaţiei puterii în stat Reduce limita de varsta pentru alegerea in Senat la 33 de ani. 81 . Elimina posibilitatea Parlamentului de a anula deciziile de neconstitutionalitate a legilor date de Curtea Constitutionala.

. Separaţia puterilor devine un model fundamental pentru instaurarea democraţiei şi a statului de drept. acest principiu a fost preluat şi înscris în majoritatea constituţiilor in statele moderne ca Marea Britanie. Istoria Constituţionalismului din cadrul statelor enumerate mai sus a demonstart acolo unde sparaţia puterilor este aplicată şi riguros respectată. Franţa şi România etc. Dar nu acest lucru putem afirma privitor la separaţia puterilor în organizaţia de stat a Franţei de-a lungul celor 5 Republici. ci le statorniceşte atribuţiile. Montesquieu adoptă ca model organizarea de stat a angliei din acea perioadă. executivă ţi judecătorească).A. fiindcă el nu se limitează la o simplă enumerare a celor trei puteri (legislativă. De aceea. care nu numai că au înscris în constituţia lor separaţia celor trei puterilor. mecanismul separaţiei puterilor avea să-şi găsească consacrarea definitivă în opera filosofului şi juristului francez Charles Louis de Montesquieu. Meritul lui Montesquieu este incomparabil. fiecare formă de guvernământ trebuie să delege putertea celor trei corpuri sau ramuri distincte ale sale (legislativă. S. fapt demonstrat prin stabilitatwea şi vechimea Constituţiei S. în care mai bine de 200 de ani societatea americană a intervenit cu un număr restrâns de amendamente. dar l-au respectat şi aplicat cu o scrupulozitate de invidiat. 82 . Rezultatele nu au întârziat să apară. asistăm la o dezvoltare fără precedent.Principiul separaţiei puterii în stat Concluzii Desfăşurată pe parcursul a 6 capitole lucrarea de faţă îşi propune să prezinte evoluţia principiului separaţiei puterilor în stat de-a lungul timpului până în zilele noastre.U. Întrezărit de Aristotel şi contural de John Locke. Un model tipic în acest sens îl prezintă S. executivă şi judecătorească). constituind în felul acesta un sistem închegat al puterilor de stat.A. În capodopera sa ”De l’esprit de lois” (Despre spiritul legilor). precum şi modul lor de influenţare. În acelaşi context se înscrie şi organizarea de stat a Marii Britanii. El susţine că pentru a asigura cetăţenilor libertatea acţiunilor lor şi respectarea legilor.A.U.U. a societăţii umane.

executiva si judecatoreasca . se crează un câmp liber instaurării dictaturii. Chiar dacă nu formulează expres separaţia puterilor. ne prezintă modul în care. ce a reîntregirii neamului. Noile constituţii. odată cu instalarea regimului comunist în România şi abrogarea Constituţiei din 1923 se renunţa definitiv la separaţia puterilor.în cadrul democratiei constitutionale. Paternitatea franceză a separaţiei puterilor avea să pătrundă în Constituţiile noastre prin filieră belgiană. Separaţia puterilor cunoaşte o răspândire şi o aplicare atît de largă încât nu putea să nu fie receptată şi în ţara noastră. În felul acesta se crea drum liber abuzurilor. Astfel că .Principiul separaţiei puterii în stat Istoria Constituţionalismului Francez. "(4) Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor legislativa. Noua Constituţie consfinţea o stare de fapt izvorâtp dintr-o nouă realitate. totodată. car a fost adoptată după făurirea Statului Naţional Unitar Român de la 1848. Pe parcursul perioadei prezentate. în frunte cu partidul comunist. noua constitiţie dinm decembrie 1991 reînnoadă firul întrerupt al tradiţiilor democratice cuprinse în Constituţia din 1923. pe parcursul desfăşurării celor 5 Republici. Constituţia de la 1866 este prim acare formulează. Ea avea să rămână în vigoare până în 1947. 83 . într+un mod explicit. şi de evoluţiile care au avut loc pe plan european în domeniul dreptului constituţional. Franţa traversează nu mai puţin de trei dictaturi. atunci când separaţia puterilor în stat nu este expres formulată. începând din 1948. iar de aici a fost preluat şi înscris în Constituţia din 1923. Revoluţia din decembrie 1989 a pus capăt regimului dictatorial şi s-a revenit la principiul separaţiei puterilor. noua constituţie consfinţeşte o realitate de fapt. separaţia puterilor în stat. nedreptăţilor la care a fost supus poporul romîn pe parcursul celor 45 de ani. au fost elaborate prin prisma doctrinei marxiste. ţinând cont. care pune la baza organizării puterilor în stat dictatura proletariatului.

Dezbates of the federal convention.L. 5. cf. Observation sul la Virginie Jefferson. Decretul. 6. 1926. Constituţia din 8 decembrie 1991. E. 3. Paris.Principiul separaţiei puterii în stat BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. 4. 2.2/27 decembrie 1989. 84 . Erlick. Notes of James Madison. 7. Antecedentes de la Contention Federale de 1787. edite par Gaillard Hunt et James Brown Scott.lege nr. Constituţia din 23 martie 1923. Constituţia din 30 iunie 1966. Decretul-lege nr. op. 1920. P. 92/18 martie 1990.M. citat.

1933. Principiul separaţieiputerilor în opera lui Montesquieu. 9. Istoria Constituţională a Romîniei (1859-1991. op. Drept constituţional şi instituţii politice contemporane. 14. Paris. Speech on December 10. De l’esprit des lois. 26. 1882.1/1990. Barbu.2/1990.W. 1947. on the occasion of Edward VIII’s abdication. 17.Principiul separaţiei puterii în stat 8. Iaşi. Genoveva. 27. în româneşte de E. Igor. Le Parlament d’Angleterre. Garner. Geani. Editura Fundaţia ”Chemarea”.citat. J.II. Bucureşti. op. nr. Jaques Chastenet. Droit Constitutionel. 19. Drept constituţionalromân. 1936. Nedelcu. 1992. Iaşi. New York. vol. J. 1952. Bucureşti. Wade and G. Institutions politiques. Goverment by the people. Ioan. Phillips. Bucureşti. Paul. Bucureşti. Aristotel.citat. Politica. 1992. Bucureşti. 13. introduction et notes par Jean Louis Fyot.I. E. 11. vol. I. Principiul constituţional al separaţiei puterilor şi imixtiunea puterilor executivă şi judecătorească.. Le pouvoir executif american en temps de guerre. 24. Muraru. 1993. Londra. 25.S. Jenings. Paris. Editura Fundaţia ”Chemarea” Iaşi. Focşeneanu. Montesquieu. Ioan. Ioan. Essay le pouvoir civil. 15. 22. Constitutional Law. Pelltason. Raportul şi proiectul majorităţii comisiunei parlamentare pentru organizarea puterii judecătoreşti. Deleanu. ediţia a II-a. 1930.G. D. Vrabie. 1964. Paris. traduction. în Studii de drept romînesc. 20. Drept Constituţional şi instituţii politice. 1946. Curs de drept constituţional. Eleodor. 1918. 12. 23. vol. James W. 1954. Paris. John Locke. 16. La nouvelle constitution et le regime politique de la France. George. 10. Andre Hariou. Separaţia puterilor în stat – dogmă sau relitate?. Bucureşti. Negulescu.Bezdeche.C. 1927. Bucureşti. 1924. 1971. 1992. Pierre Pactet. Berceanu.M. 18. 85 . 21. traducere în romîneşte de Armand Roşu.Burns. 1959. Paris.revista Dreptul nr. Jean Chatelain. Deleanu.

Zlătescu. nr. Walter Bagehot. Londra. ediţia din 1949. 1/1991. revista Dreptul. Moroianu. 86 .Principiul separaţiei puterii în stat 28. Irina. 29. James Harvey and Katherine Hood. 1958. The English Constitution (1867)Worlds Classice. cf. The British state.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful