P. 1
Separarea Puterilor in Stat

Separarea Puterilor in Stat

|Views: 5,478|Likes:
Published by parvustelian1

More info:

Published by: parvustelian1 on Apr 20, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/01/2013

pdf

text

original

Principiul separaţiei puterii în stat

PRINCIPIUL SEPARAŢIEI PUTERILOR ÎN STAT

1

Principiul separaţiei puterii în stat

CUPRINS
Pag.

CAPITOLUL I Separaţia puterilor ca teorie în opera lui John Locke şi Montesquieu
1. Evoluţia explicaţiilor privind teoria separaţiei puterilor în stat 1.1 înlăturarea separaţiei puterilor în regimurile totalitare 1.2 Inadaptarea teoriei separaţiei puterilor în regimurile pluraliste 1.3 Uzura teoriei separaţiei puterilor. 14 17 17 18

CAPITOLUL II Separaţia puterilor în stat conform constituţiilor moderne - S.U.A., Marea Britanie şi Franţa
1. Separaţia puterilor în organizarea de Stat a S.U.A. 1.1 Puterea executivă. 1.1.1. Atribuţiile Preşedintelui 1.2 Puterea Judecătorească 2. Separaţia Puterii în organizarea de stat a Marii Britanii 2.1 Puterea executivă 2.2 Puterea Judecătorească 3. Separaţia puterilor în organizarea de stat a Franţei 3.1 Puterea Judecătorească 3.1.1. Separaţia puterilor de stat conform Constitiţiei Republicii a-II-a 3.1.2. Separaţia puterilor de stat în timpul celei de-a III-a Republici

20

20 25 26 29 33 35 37 38 39 42 44

2

Principiul separaţiei puterii în stat 3.2 Puterea executivă 44 3.2.1. Separaţia Puterilor în organizarea de stat în timpul celei de-a IV-a Republici. 46

3.3 Puterea Judecătorească 3.3.1 Separaţia puterilor în organizarea de stat a Franţei în timpul Republicii a V-a 3.3.2. Puterea Executivă 3.3.3 Competenţa Guvernului 3.3.4. Puterea legislativă 3.3.5. Puterea judecătorească

48 49 49 51 52 52

CAPITOLUL III Formele de guvernământ prin care se realizează principiul separaţiei puterilor în stat. Trăsături caracteristice
1. 2. 3. 4. 5. Republica prezidenţială Republica parlamentară Republica semi-prezidenţială Regimul de adunare Regimul politic marxist

55

56 57 58 59 60

CAPITOLUL IV
61

Separaţia puterilor în istoria constituţionalismului românesc
1. Separaţia puterilor în stat în Constituţia din 1866 61

3

Principiul separaţiei puterii în stat 1.1. 1.2. 2. 3. 4. 4.1 4.2 4.3 4.4 Puterea executivă Puterea Judecătorească Separaţia puterilor în stat după Constituţia din 1923 Constituţia promulgată la 27 februarie 1938 Constituţiile socialiste din România Actele cu valoarea constituţională din perioada 1944 – 1947 Constituţia din 13 aprilie 1948 Constituţia din 24 septembrie 1952 Constituţia din 21 august 1965 63 64 65 67 69 69 70 70 71

CAPITOLUL V Separaţia puterilor de stat în perioada post decembristă CAPITOLUL VI Constituţia din 19 octombrie 2003 CONCLUZII

72 78

81

4

ezecutivă.-ci merge mai departe.A. în mod riguros atribuţiile fiecăruia.U. Lucrarea de faţă îşi propune să prezinte mecanismul separaţiei puterilor în stat în istoria constituţionalismului principalelor state care au amnifestat cea mao mare consecvenţă şi coerenţă în aplicarea sa. Marii Britanii şi Franţei. În acelaţi timp lucrarea se doreşte a fi o demonstraţie a necesităţii separaţiei puterilor în stat şi abeneficiilor care se răsfrâng asupra cetăţenilor privind stabilirea abuzului de putere.Principiul separaţiei puterii în stat Consideraţii introductive La sfârşitul secolului al XVII –lea şi începutul celui următor.U.Impulsionaţi de marile explozii care au loc pe tărâmul cunoaşterii ştiinţifice. ca John Locke şi Montesque. În cea de-a doua parte lucrarea va prezenta o analiză a principiului mai sus amintit aşa cum apare în spaţiul românesc al deceniilor trecute dar şi al momentului. Alegerea prezentării acestui principiu aşa cum apare în constituţiile S. este extrem de importantă pentru că aceste ţări au un precedent 5 ..Locke şi Montesquieu şi în acelaţi timp aşa configurează în constituţiile moderene ale S. filozofi şi jurişti. În această perioadă de efervescenţă creatoare are loc formarea şi cristalizarea statului. Cu privire la conţinutul lucrării trebuie spus că aceasta are două părţi distincte. Marii Britanii şi Franţei. Ideea principală care se desprinde din prima parte a lucrării este aceea că importanşa principiului separării puterilor în stat a fost luată în considerare atât în timpuri istorice deja apuse cât şi în preuznt. noţiune care reclamă o noua formă de organizare.A. De altfel.au elaborat un nou mecanism al organizării puterilor în stat. asistăm la apariţia zorilor lumii moderne. Această alegere este motivată şi justifivcată de faptul că principiul separaţiei puterilor în sta este un principiu pe care orice domocraţie care se doreşte a fi reală trebuie cu necesitate să-l ia în consideraţie şi să-l pună în aplicare. Prim aparte a lucrării prezintă principiul separaţiei puterilor în sata aşa cum este el văzut de filozofii teoreticieni J. Montesque a fost primul care a conceput un model sistematic privind separaţia puterilor în statul de drept.judecătorească. El nu se mulţumeşte doar cu enumerarea celor trei puterilegislativă. stabilindu-se.

România reînnoadă firul rupt al tradiţiilor democratice. Odată cu revoluţia din decembrie 1989. ca o condiţie sin qua non a instaurării democraţiei şi a statutlui de drept. aceasta prezintă principiul separării puterilor în stat în istoria constituţionalismului românesc. chair daca separatia puterilor nu este expres formulată dar atribuţiile lor sunt precis formulate. Acest moment este unul extrem de important cu atât mai mult cu cât statul de drept şi deci implicit şi principiul separării puterilor în stat a devenit pentru România criteriu de aderare la Uniunea Europeană (criteriile de la Copenhaga).Principiul separaţiei puterii în stat democraticatâtz teoretic cât şi practic care constituie un izvor de inspiraţie pentru democraţiile în formare. Acest lucru este consimţit şi în constituţia din Decembrie 1991. a celei din 1923. cu atât mai mult cu cât democraţia româneacă este încă o democraţie tânără pentru care principiile statului de drept încep să se contureze mai profund. din 1938. Cât priveşte conţinutul părţii a doua a lucrării. În 2003 societatea românească a votat prin referendum modoficări la Constituţia din 1991. Analiza constituţiei din 1866. înscriind în documentele sale programatice separaţia puterilor. a constituţiilor din perioada comunistă şi a Constituţiei româneşti actuale arată că în spaţiul românesc principiul separaţiei puterilor în stat nu a avut o istorie şi o aplicare solidă şi constantă. Aşadar societatea românească actuală trăieşte un moment important pentru a scrie despre ceea ce înseamnă separaţia puterilor în stat. 6 .

adoptarea legilor. statul întreg este în mod necesar bine organizat el însuşi. odată bine organizate. Cel căruia îi revine meritul de a fi cercetat pentru prima dată. sau a le încredinţa pe toate unei minorităţi. a doua este Corpul magistraţilor. pronunţarea pedepsei cu moartea. căruia trebuie să i se hotărască natura. ”În orice stat – punea Aristotel .Aristotel.”ori a le împărţi şi a le încredinţa pe unele tuturor cetaţenilor.Principiul separaţiei puterii în stat Capitolul I Separaţia puterilor ca teorie în opera lui John Locke şi Montesquieu Problema puterilor în stat a preocupat chiar şi lumea antică. Corpul Magistraţilor (funcţionarilor) şi Corpul judecătoresc.sunt trei părţi. exilul.principiul separaţiei puterilor este filozoful şi juristul englez John Locke. în lucrarea sa “Politica”.” Aristotel susţine că „ori a lăsa toate deciziunile în seama corpului politic între. încheierea şi ruperea tratatelor.pentru a degreva Adunarea Generală de anumite funcţiuni. precum: Adunarea Generală. ”Adunarea Generală trebuia să decidă în mod suveran asupra păcii şi a războiului. Aceste trei părţi. atribuţiile şi modul de numire. confirmarea şi primirea conturilor magistraţilor. În lucrarea sa „Essay on the civil gouvernement” (Despre guvernământul civil).mai metodic şi intr-o nouă lumină.” Filosoful grec avea în vedere înfiinţarea uneia sau a mai multor magistraturi speciale. considerat părintele acestui principiu (1632-1704). constata existenţa în stat a unor organe diferite cu atribuţii precis determinate. iar a treia este Corpul judecătoresc” În concepţia lui Aristotel.” Descrierea făcută de Aristotel avea doar semnificaţia unei simple constatări a necesităţilor de organizare a statului elen şi nu putea fi pusă în nici o legătură cu principiul separaţiei puterilor. consideră că în fiecare stat trebuie să existe trei puteri: 7 . care deliberează cu privire la afacerile publice. iar pe altele numai unora dintre ei. Cea dintâi dintre cele trei părţi este Adunarea Generală.

deoarece edita reguli de conduită general obligatorii. PUTEREA EXECUTIVĂ. PUTEREA LEGISLATIVĂ. La prima vedere ar părea cum Puterea judecătorească poate să facă parte din Puterea legislativă. Puterea federativă era încredinţată tot regelui şi avea în competenţa sa dreptul de a declara război. Dar. prin Puterea federativă. care veghează aplicarea legilor.Principiul separaţiei puterii în stat 1. Puterea judecătorească o consideră ca făcând parte din Puterea legislativă. el mai adaugă a patra putere. PUTEREA FEDERATIVĂ. aceasta ar însemna absolutism şi dacă voiam să asigurăm libertatea cetaţenilor.organizarea politică a statului englez. reprezintă statul în relaţiile internaţionale. John Locke recunoaşte că dacă cele trei puteri ar fi întrunite în mâna unei singure persoane.el nu consideră Puterea judecătorească o putere autonomă. Puterea executivă. arată că puterea legislativă trebuie să aparţină Parlamentului şi era considerată puterea supremă. să fie încredinţate la persoane diferite. În al doilea rând. Locke susţine că intr-un stat bine organizat. Locke înţelege puterea care ar avea dreptul de a declara război şi a încheia pace.puterea executivă internă. 2. el a dedus că puterea de a judeca aparţine puterii legiuitoare. trebuie să admitem că aceste trei puteri e necesar să fie separate. de a regla modul în forţele statului pot fi întrebuinţate pentru conservarea comunităţii. trebuie să ştim că Locke luase ca model în expunerea teoriei sale. puterea de a face legile trebuie să fie încredinţată unor adunări convocate special pentru acest scop. care are dreptul legiferării. . la titulari independenţi unul de altul.puterea federativă sau externă. limitată la aplicarea legilor şi la rezolvarea unor cazuri care nu putea fi prevăzute şi determinate prin lege. John Locke. De aceea. el se inspira din Constituţia engleză şi fiindcă acolo Camera Lorzilor avea atribuţii de a le judeca. În fine. în caz de pericol. urma să fie încredinţată monarhului. în concepţia sa. 8 . 3. care ar cuprinde atribuţiile puterilor lăsate la discreţia executive. numită”PREROGATIVĂ”. ci o include în Puterea legislativă.În primul rând. Locke desparte în două puterea executivă: .În formularea pe care o face. de a face şi de a încheia tratate.

care nu au între ele nici o subordonare” Pentru Locke. ”pentru a asigura acţiunea guvernamentală o pondere reciprocă trebuie să se instituie între diferitele organe. se observă ca el nu expune in opera sa o teză abstractă.Afirmând că legile dăinuiesc multă vreme. Locke o exprima prin greutăţile pe care le implică exercitarea celor două puteri care simultan pretind concursul forţei publice”…ceea ce este aproape imposibil de a încredinţa forţa statului la mai multe persoane distincte. deoarece. cât o distincţie a puterii legislative de cea executivă. iar nu prin decrete de circumstanţă. la diferite persoane. puterea legislativă şi executivă nu trebuia să fie încredinţată în mâna unei singure persoane.precizează el. era mai degrabă o colaborare a organelor şi o repetiţie a funcţiunilor. Astfel Puterea legislativă şi cea executivă trebuie sa fie separate. Locke admite totuşi că acestea pot fi reunite intr-o singură mână. întrucât”dacă puterile federativă şi executivă sunt distincte. care sunt însărcinaţi să tranşeze litigiile după aceste legi. în materie de separaţie a puterilor statului cu organizarea fundamentală a statului englez. este totuşi dificil să se separeu şi să se încredinţeze. ci prezintă un tablou sugestiv al organizării constituţionale a Angliei. Concluzia lui nu este atât o formulare categorică a separaţiei puterilor. Astfel. promulgate şi cunoscute de popor prin judecători imparţiali şi cultivaţi. este de trebuinţă – spunea Locke – ca să existe o putere care veşnic să vegheze la executarea legilor care sunt in vigoare. Leon Duguit arată că. Deşi recunoaşte ca distincte Puterile executivă si cea federativă.Principiul separaţiei puterii în stat După ce au fost adoptate. ”cine are Puterea legislativă sau suprema putere intr-o republică este ţinut să guverneze prin legi fixe şi stabile. reclamând o supraveghere continuă cu privire la executarea lor.” Din confruntarea concepţiei lui Locke. într-un timp dat. urmând ca ele să se supună legilor pe care le-au adoptat. deoarece “Puterea legislativă este ceea care are dreptul de a determina cum trebuie să fie întrebuinţată forţa statului pentru a proteja comunitatea şi pe membrii săi” 9 . Puterea judecătoreasca se înfăţişează mai degrabă ca un accesoriu al puterii legislative. În concepţia lui Locke. adunările trebuie să se separe din nou.” Nu era o separare a puterilor care le-ar fi izolat care ar fi promovat conflicte şi ar fi împiedicat liberul joc al maşinăriei politice.” Dificultatea acesteia.

Montesquieu pledează pentru separaţia puterilor deoarece susţine că „atunci când în mâinile aceleaşi persoane sau aceluiaşi corp de dregători se află întrunite Puterea legiuitoare si 10 . Capodopera sa. în castelul Le Brede lângă Bordeaux.”De l`esprit des lois”(Despre spiritul legilor). Născut la 1689. EXECUTIVĂ . pentru un anumit timp sau pentru totdeauna.sau de a le abroga pe cele existente. lucrarea cunoaşte 22 de ediţii. adoptă ca model orânduirea de stat a Angliei. la care era predestinat prin naştere. Datorită meritelor sale. care l-a îndemnat la studii de nivel superior.hotarându-se să prefere roba de magistrat. avea să-i aducă autorului celebritatea. În doi ani. Montesquieu dezvoltă şi sistematizează într-un mod cu totul original acest principiu de bază al organizării societăţii într-un stat de drept. este înnobilat cu titlul de baron de „La Brede et de Montesquieu”. Montesquieu. Principiul separaţiei puterilor. Locke arată că „tendinţa de a pune mâna pe putere ar fi prea mare dacă aceleaşi persoane care au puterea de a face legile ar avea mâni şi puterea să le execute. 2. LEGISLATIVĂ .El consideră că in fiecare stat trebuie să existe trei feluri de puteri: 1.căci ar putea să se scutească de a se supune legilor pe care ele le fac.pedepseşte infracţiunile sau judecă litigiile dintre particulari. iar 1728 devine membru al Academiei franceze. avea să fie preluat şi aplicat în mai toate statele dezvoltate.Principiul separaţiei puterii în stat Încercând să argumenteze necesitatea separării puterii legislative de cea executive. Lipsit de vedere şi înaintat în vârstă. La elaborarea separaţiei puterilor. apărută in 1734 şi tipărită pentru prima dată 1748.are dreptul de a declara război sau a încheia pace. În felul acesta s-a îndepartat de cariera armelor. 3. el a dobândit o serioasă cultură clasică. iar numele său devine de notorietate internaţională. dar spiritul său a cuprins întreaga umanitate. În întreaga sa carieră a îndeplinit importante funcţii în stat. JUDECĂTOREASCĂ . într-o familie de mici nobili sub numele de Charles Louis De Secondat.are dreptul de a face legile. Montesquieu moare la Paris în 1755. Montesquieu.” Influenţat de concepţia lui Locke asupra separaţiei puterilor. ca aceea de consilier al parlamentului din Bordeaux în anul 1714 şi de Preşedinte al acestuia 1716.

este mai bine reglementată de mai mulţi.Principiul separaţiei puterii în stat Puterea executivă.” Ce s-ar întâmpla dacă cele trei puteri ar fi nedespărţite şi întrunite în mâna unui singur om? Montesquieu arată „dacă Puterea legislativă ar fi unită cu Puterea judecătorească. iar judecătorul ar fi şi legiuitor.”Nu există.” Din analiza raporturilor dintre Puterea legislativă şi Puterea executivă. care deţine puterea. ”Pe când ceea ce depinde de puterea legislativă. în concepţia lui Montesquieu a unicului mijloc de a asigura respectul legilor într-un stat în care era posibilă existenţa unui guvern legal.libertate dacă Puterea judecătorească nu este separată de cea executivă. de a abuza de ea. Montesquieu proclamă necesitatea separării lor. iar dacă ar fi îmbinat şi Puterea executivă. El atribuie Puterea executivă unui monarh.” Separaţia puterilor apărea. este mai bine reglementată de mai mulţi decât de unul singur.”După ce stabileşte atribuţiile suveranităţii celor trei puteri. Pentru Montesquieu „libertatea nu se poate realiza decât prin obstacole în calea abuzului la care ar fi tentat să se dea orice om şi orice organ al statului.de asemenea. deoarece această parte a guvernământului este mai bine exercitată de unul decât mai mulţi. dar acordă o anumită preponderenţă puterii executive. Şi pentru acest abuz al puterii Montesquieu recomandă ca „puterea să înfrângă puterea. Care ar fi motivele care l-au îndemnat pe Montesquieu să recurgă la acest mecanism? În primul rând înclinaţia naturală a omului. observăm că Montesquieu a avut în vedere o colaborare în sânul puterilor. libertatea cetăţenilor ar fi arbitrată. ”Pe când ceea ce depinde de puterea legislativă. iar libertatea cetăţenilor ar fi cheremul bunului plac al unei singure persoane. dacă el ar fi dotat cu prea multă putere. precum şi dreptul de veto asupra puterii legislative pe care Montesquieu îl susţine astfel: 11 .nu există libertate. judecătorul ar avea forţa unui opresor.deoarece se poate naşte teama că acelaşi Monarh sau acelaşi Senat să întocmească legi tiranice pe care să le aplice în mod tiranic. Acest lucru este învederat atribuţiile puterii executive de a conclura şi închide sesiunile parlamentului.

nu de magistraţi…” Puterea legislativă şi executivă ar putea fi încredinţată unor dregători permanenţi sau unor corpuri permanente. Toţi consideră însă. Această independenţă se fondează pe existenţa unor funcţii fundamentale distincte prin natura lor şi care pot să fie exercitate numai separat. statul apare natural divizat în mai multe puteri. nu înseamnă numai diviziune. Puterea executivă nu se va amesteca în treburile puterii legiuitoare. Oamenii nu mai au necontenit pe judecători înaintea ochilor şi se tem de magistratură. ci şi independenţa autorităţilor guvernamentale. ci trebuie să fie exercitată de către persoane recrutate din rândul poporului. după cum nici puterea legislativă nu va îngrădi Puterea executivă în acţiunile ei. În felul acesta.” Montesquieu susţine că aceste corpuri care alcătuiesc puterea legislativă trebuie schimbate. atribuindu-şi toată puterea pe care o poate dori. că faţă de Locke şi Moutesquieu care au definit cei dintâi aceste puteri.” Influenţat de modul de organizare a Angliei. ca să spunem aşa invizibilă şi nulă. nici de o anumită profesiune. Toate regimurile politice cunosc o diviziune între multiplele organe guvernamentale. În felul acesta se ajunge la o primenire a puterii legiuitoare. iar cealaltă decât în exercitarea unei voinţe generale. Se consideră. fiecare din aceste corpuri având şedinţele şi dezbaterile sale aparte precum interese şi vederi deosebite. În mod firesc. ”întrucât ele nu se exercită faţă de un particular. că separaţia puterilor comportă două aspecte bine conturate: 12 . de asemenea. va anihila toate celelalte puteri. teoriile care au urmat precum şi cele actuale i-au îndepărtat puţin. limitându-i pe unii prin alţii. Trebuie însă adăugat că de fapt. susţine Montesquieu. că separaţia puterilor este în realitate o justificare ideologică a unui scop politic foarte concret: slăbirea puterii guvernanţilor în ansamblu. ”Puterea judecătorească este de temut de către oameni. Tribunalele nu se puteau înfiinţa decât pe bază de legi. fiecare fiind mai mult sau mai puţin specializat într-o funcţie. separaţia puterilor. devine. una neconsistând decât în voinţa generală a statului. nefiind legată de nici o categorie socială. termenul desemnând odată funcţia şi organul.Principiul separaţiei puterii în stat „Dacă puterea executivă nu avea dreptul de a se împotrivi iniţiativelor corpului legislativ. Vom observa de asemenea. înlocuite cu altele după un anumit interval de timp. acesta ar fi despotică.” Puterea judecătorească nu trebuie încredinţată unui senat permanent. Montesqueu susţine că legiuitoare va fi încredinţată şi corpul nobililor şi corpul ce va fi ales ca să reprezinte poporul. deoarece.

Principiul separaţiei puterii în stat -separaţia parlamentului vis a vis de guvern -separaţia jurisdicţională în raport cu guvernanţii.arată că puterea de stat este unică şi indivizibilă. integrată întrun organ distinct este astăzi total abandonată. 1. 13 . două cerinţe apar ca fiind indispensabile pentru apărarea libertăţii individului: -cea de delimitare precisă a atribuţiilor fiecărei categorii de organe. în sensul în care definim noi această categorie (adică-puterea organizată a unui grup care exprimă în Capacitatea de a exprima voinţa şi a asigura realizarea acesteia prin mijloace specifice organizării societăţii în stat. Evoluţia explicaţiilor privind teoria separaţiei puterilor în stat În legătură cu forma în care a fost exprimat acest principiu . categoric. Fiecare organ dispune de puterea etatică în plenitudinea ei invizibilă. În concepţia lui Montesquieu. deţinând în acest scop monopolul creării şi aplicării dreptului).juridică. Iniţial a fost folosit pentru reducerea autorităţii acestuia . fapt ce permite acestora controlul prin judecători independenţi. Astfel. În realitate. -cea de colaborare a lor în sensul unei activităţi concernate la nivelul unui popor organizat în stat. Acest principiu a apărut ca o armă în mâna acelora ce luptă împotriva monarhiei absolute. sunt repartizate unor categorii distincte de organe.se impune o precizare. Este o interpretare a teoriei lui Montesquieu pe care o întâlnim la foarte mulţi autori. acestea sunt competenţe care sunt repartizate. ”Concepţia revoluţiona . Mult discutata problemă a existenţei uneia sau mai multor „puteri” în stat . Ideile lui Montesquieu sunt foarte clare: într-o ţară nu există mai multe „puteri” statale. Este fals să considerăm puterile fiecărui organ de stat ca o delegare distinctă a unei puteri superioare dând naştere unor entităţi separate.cea din care doctrina marxistă a făcut călcâiul lui Achile a teoriei separaţiei puterilor în stat este. G: Burdeau. puterea nu este divizată.care creşte în fiecare putere o fracţiune a suveranităţii. ci mai multe evident.forţei monarhului opunându-ise puterea adunărilor alese de popor.precizează el . o chestiune dogmatico .

a fost în mod progresiv restrânsă în favoarea adunărilor alese de popor. din care una este cea judecătorească. etimologic – autoritate care execută. „L`etat c`est moi” este înlocuit cu „l`etat c`est nous”. Astfel. expresia voinţei poporului . iar miniştrii săi sunt simpli executanţi ai legilor. au fost şi sunt încă mulţi jurişti care neagă caracterul de „putere”autorităţilor judecătoreşti. Anibal Teodorescu în România şi alţii. executivul se degradase aşa de mult. Astfel el spunea: ”Din cele trei puteri de care am vorbit. mai mult de monarh. O dovadă a întăririi executivului o constituie creşterea prestigiului şi competenţei preşedintelui. deţinător al puterii executive. puterea de acţiune. au susţinut ideea existenţei doar a două 14 . ideile democratice si-au extins sfera de cuprindere si de acţiune. un stat al cetăţenilor care sunt consideraţi de doctrina franceză ca suverani ai puterii.puterea judecătorească. dar preciza că dialogul principal se poartă între legislativ şi executiv. Adunarea aleasă decide în problemele fundamentale ale naţiunii.este considerată a fi deasupra voinţei monarhului.” Pornind de la această afirmaţie. În legătură cu evoluţia raporturilor dintre puteri. încât expresia „putere executivă” dispăruse din studiile de drept Constituţional. deţinută la început. iar specialişti se ocupau primordial şi prioritar de analiza adunării lor alese. adică la începutul secolului XX. După anii 1910-1930. În aceste condiţii. opera adunărilor alese. în care dependenţa executivului se pare că a atins apogeul începe o epocă care se caracterizează prin faptul că acesta devine inima instituţiilor politice. cea de a judeca este întrun anume fel nulă. Edictată de parlament. precum şi de la realitatea existentă în diferite state. Ducrocq în Franţa. regele şi miniştrii săi tind să devină simpli executanţi ai politicii dorite de adunările alese care reprezintă ansamblul naţiunii. Montesquieu spre deosebire de John Locke. legea. iar executivul este redus la rolul său. vorbea de trei puteri în stat. Nu mai rămân decât două. În timp. În aceste condiţii şeful statului nu mai are decât o funcţie de reprezentare. La capătul acestei evoluţii.Principiul separaţiei puterii în stat Astfel dintre executiv şi legislativ apărea ca un reflex al antogonismului dintre monarh şi popor. puterea executivă. devine din nou o putere. o precizare trebuie făcută cuprivire la cantonarea aprecierilor făcute numai la relaţiile dintre executiv şi legislativ şi la ignorarea rolului celei de-a treia puteri în stat .

ele se grupează în regimuri care realizează o separaţie simplă şi regimuri care realizează o separaţie strictă.Principiul separaţiei puterii în stat puteri în stat. etc. În legătură cu puterile existente în stat. În privinţa celei de-a doua poziţii. fie în favoarea executivului) şi regimuri care realizează separaţia puterilor. cu identificarea acestora. în concepţia unora şi „administraţia” altora. amintim poziţia lui F. ceea ce a dus la neglijarea puterii administraţiei şi puterii birocratice. Gaudemet. ne mai putem permite două precizări: sunt autori care vorbesc şi de o a patra putere în stat. continuitatea importanţei şi rezonanţei sale sociale şi politice. În privinţa celei de-a patra putere „presa”. 15 . căci regimul parlamentar. implcă de asemenea colaborarea necesară şi constantă. Apoi se consideră că de fapt două puteri şi anume: puterea executivă şi puterea legislativă. M. Cât priveşte conţinutul şi sensurile separaţiei puterilor tot mai des s-a afirmat şi se afirmă că este vorba mai puţin de separare decât de echilibrul puterilor. Teoria separaţiilor puterilor a cunoscut o mare răspândire în secolul al XIX-lea şi a stat la baza clasificării regiunilor în regimuri care practică confuzia puterilor (fie în favoarea legislativului. şi cei ce apreciază acţiunea. ca element esenţial al mutaţiilor sociale. critica teorie clasice.ca teorie şi realitatea constituţională. am vrea să. dacă el presupune o diferenţiere a organelor. Haurian. între cei care acţionează. B. Critica teoriei clasice a separaţiei puterilor se înscrie în contextul evoluţiei acesteia. amintim că unii autori-precum A. Organele de stat trebuie să depindă unele de altele numai atât cât este necesar formării sau desemnării lor şi eventual exercitării unor atribuţii. nu trebuie să se vorbească de o separaţie a puterilor decât în legătură cu regimul prezidenţial. atât timp cât puterea executivă nu ar fi îngrădită de legi şi cât timp legalitatea actelor de execuţie ale puterii executive nu ar fi cenzurată de un organ jurisdicţional. susţin că astăzi în Occident opoziţia nu se mai manifestă între legislativ şi executiv. cuprinde trei mari aspecte şi anume: definirea conţinutului şi sensurile sale. El este convins că teoria constituţională a insistat exclusiv pe separaţia puterilor. Neumann. S-a mers până acolo încât se afirmă că teoria clasică nu mai exprimă realitatea politică. A. Duverger arăta că nu vom avea de a face cu o adevărată separaţie a puterilor.” Evoluţia separaţiilorputerilor. diferit de cel care face legea. recunoscute până acum şi vorbesc de „alte puteri”. Cât priveşte acesta din urmă. Potrivit lui Maurice Duverger ”în adevăratul înţeles. sunt autori care neagă opoziţia dintre „puterile” identificate.

puterea era considerată redutabilă şi ameninţatoare.1 Înlăturarea separaţiei puterilor în regimurile totalitare Acest fenomen a avut şi are ca punct teoretic de plecare o viziune diferită asupra funcţiilor puterii. legislativul ar fi o stavilă eficientă în faţa eventualelor excese ale executivului. Dacă în filosofia Secolului Luminilor. Ideile lui Montesquieu au fost reluate mai târziu de Jean Jack Rousseau în „Contractul Social” şi tratate la un nivel mult mnai superior. în care guvernul răspunde răspunde în faţa parlamentului. De exemplu. de majoritatea absolută în Camera Comunelor (de altfel adevărata putere o deţine comitetul dirigent al partidului învingător în alegeri). puterea legislativă se confundă cu atributele suveranităţii ceea ce înseamnă că ea nu poate fi decât emanaţia de voinţă a întregului popor. În regimurile totalitare s-a promovat teza unicităţii puterii de stat. pentru că el dispune în principiu. Pentru Jean Jack Rousseau. 1. Apoi.2 Inlăturarea teoriei separaţiei puterilor în regimurile pluraliste Deşi afirmată. în doctrinele totalitare puterea era considerată ca u instrument necesar de transformare. această răspundere trebuie văzută prin realitatea că guvernul este al majorităţii parlamentare şi este puţin probabil ca proiectele sale să nu fie adoptate. O asemenea frână există numai în regimurile prezidenţiale. permitând concentrarea puterii şi desfiinţarea democraţiei.Principiul separaţiei puterii în stat deoarece ea a fost înlăturată de regimurile totalitare şi apare depăşită şi învechită în regimurile pluraliste. puterea legislativă fiind expresia suveranităţii. În regimurile parlamentare. Cabinetul concentrează în mare măsură puterea. lipsind astfel motivele de separare sau de limitare. teză simplist explicită şi primitiv aplicată. aceasta 16 . separaţia puterilor este contrazisă de realităţi în chiar regimuri recunoscute ca democratice. pretutindeni şi totdeauna. trebuie privită cu rezerve ideea în sensul căreia. în sistemul parlamentar englez. unde se manifestă o anumită „concentrare” a puterii. 1. de unde rezulta nevoia separaţiei.

Marea forţă a teoriei separaţiilor puterilor constă în fantastica sa rezonanţă socială. Ea a intrat ăn conştiinţa mulţimilor care au receptat-o ca pe cea mai eficientă reţetă contra despotismului şi în favoarea libertăţii şi democraţiei. titularul suveranităţii este poporul. Printre constituţiile care menţionează expres acest principiu.2. Apariţia puterilor publice. puteri ce sunt legislative. 1938).3). Manifestându-se rezerva faţă de teoria clasică a separaţiilor puterilor nu trebuie să se interpreteze că ea şi-a pierdut din importanţă şi actualitate. nimic nu-l poate împiedica să denunţe „contractul” în baza căruia el a investit puterea legiuitoare şi să stabilească o altă rînduială conformă cu dorinţa sa. Pierre Pactet arată că se constată un decalaj important între declinul unei teorii. determină ca astăzi separarea sau echilibrul să nu se realizeze între parlament şi guvern.29. 55.A. În cele mai multe constituţii. 1. Belgiei (art. 166.Principiul separaţiei puterii în stat înseamnă că puterea executivă trebuie să fie subordonată celei legislative şi.3 Uzura teoriei separaţiei puterilor Această teorie a fost elaborată într-o perioadă în care nu se înfiinţaseră încă partidele politice şi când principalele probleme puse de putere erau de ordin instituţional. care continuă să creadă în ea. 17 . şi pentru clasa politică care persistă în a o evoca. întrucât. judecătoreşti. executivă şi judecătorească sunt separate. este Constituţia Republicii şi Cantonului Jura. 1923. însă. executive. 1866.26. În acest sens pot fi menţionate constituţiile: Spaniei.25. unele înscriu explicit acest peincipiu. României (Statutul lui Cuza.117). Elveţia. principiul rtezultă implicit. S. care pierde progresiv din forţa şi valoarea sa explicativă pentru că ea nu mai corespunde cu adevărat realităţii şi recepţiuonarea sa de către opinia publică. politică şi morală. spune: “Puterile legislative. care în art.U. intitulat Separaţia puterilor.30).” Mai multe constituţii denumesc autorităţile statale ca puteri. (art. ci între majoritate şi opoziţie. rolul lor deosebit în configurarea instituţiilor juridice şi politice. Dacă examinăm constituţiile statelor lumii vom observa că foarte rar. şi că deci rămâne o teorie a trecutului. (art. 1.

guvern.Principiul separaţiei puterii în stat În fine. 18 . alte constituţii nu folosesc termenul de putere. autorităţi jurisdicţionale etc. Toate constituţiile statelor democratice realizează însă echilibrul puterilor publice. autorităţi administrative. ci cel de parlament.

vorbind despre separaţia puterilor. Randolph. edite par Gaillard Hunt et James Brown Scott. 16 al Declaraţiei Franceze a drepturilor omului şi cetăţeanului a ridicat-o la rangul de principiu esenţial al oricărei constituţii. Într-un astfel de climat au loc dezbaterile Convenţiei de la Philadelphia.L. principiul separaţiei puterilor în stat s-a manifestat mult mai puternic în S. Atît de mult a fost apreciat acest principiu. 1918. ale căror rezultate s-au finalizat prin consacrarea în Constituţia americană a separaţiei puterilor în organizarea de stat.U. Separaţia puterilor în organizarea de stat a SUA Iniţiat şi fundamentat în Europa lui John Locke şi a lui Montesquieu. fiecare descoperise sursa lor în dezordinile şi nebuniile democraţiei. Garner.A. că remontând la originea acestor rele.45 19 . 1926. că trebuie găsit mijloc pentru a frâna această tendinţă din guvernarea noastră. delegatul statului Virginia la dezbaterile de la Philadelphia – este de a găsi un remediu nenorocirilor în care se zbat Statele Unite. 23 24 James W. Antecedentes de la Convention federale de 1787. încat „strămoşii Constituţiei atribuiau erorile guvernării necunoaşterii separaţiei puterii. Între 1775-1777. Notes of James Madison. spunea că „nici un adevăr politic nu are o valoare intrinsecă mai mare”.”24 Acest mijloc de frânare a fost găsit în principiul separaţiei puterilor care trebuie să furnizeze o barieră despotismului legislativ. P.Principiul separaţiei puterii în stat Capitolul II Separaţia puterilor în stat conform constituţiilor moderne – SUA. „Obiectul general al convenţiei – arăta – M. Paris. Marea Britanie şi Franţa 1. iar art. pag. Pag. 29 Dezbates of the federal convention. Prin adoptarea acestui principiu s-a avut în vedere înlăturarea din organizarea de stat americană a supremaţiei organului legislativ. cartea lui Montesquieu „De l’esprit de lois” era una dintre cele mai citite şi mai disputate cărţi din America. Teoria separaţiilor puterilor statului a stat la baza Constituţiei Statelor Unite ale Americii de Nord din 1787 şi a constituţiilor diferitelor state care alcătuiesc această federaţie.”23 Madison. Le pauvoir executif american en temps de guerre. Paris.

Congresul se opune Preşedintelui şi împreună se opun Tribunalului. Dar.”26 Acest sistem de frâne şi contraponderi. care se va compune dintr-un Senat şi dintr-o Cameră a Reprezentanţilor. arogându-şi ulterior drepturi şi împuterniciri neprevăzute în Constituţie au devenit în realitate organe ce depăşesc prin atribuţiile lor organul legislativ.. Congresului S. constituţionaliştii de la Philadelphia au făcut apel la aşa numitul sistem al frânelor şi contraponderilor pe care Jefferson îl definea astfel: „ Trebuie ca puterile să fie împărţite şi cumpănite între diferite corpuri. op. Wilson a numit acest ansamblu de frâne „ o imitaţie inconştientă a teoriei lui Newton.55 ccl 27 E.Principiul separaţiei puterii în stat În felul acesta. împotriva unei concentrări progresive a unei puteri în cadrul aceluiaşi organ. 1 secţiunea I. prefigura.. ne putem întreba care sunt puterile statului în temeiul Constituţiei ca o reflectare a principiului separaţiei puterilor? În art. garanţia cea mai sigură. în concepţia constituţionaliştilor de la Philadelphia acordarea mijloacelor constituţionale necesare de separare.M. a Universului. în care Preşedintele se opune Congresului. bine echilibrate ( cele două Camere şi Preşedintele) şi Puterea executivă este plasată în două ramuri ( Preşedintele şi Senatul). spune Hamilton. se precizează că toate puterile legislative vor fi încredinţate unui Congres al Statelor Unite. i-au fost expuşi Preşedintele şi Curtea Supremă. se ajungea la o repartizare a competenţelor care ar fi interzis unui organ să exercite. care trebuia să fie proporţionale cu „ primejdiile unui atac. Prin înlăturarea acestor neajunsuri.” „ În această guvernare.27 Pe bună dreptate.Erlick. care. nu ar fi decât o parte al unui sistem mai vast în care statele ar fi contragreutăţile Guvernului federal. op. cit.cit. 25 26 Observation sur la Virginie Jefferson.E. Puterea legislativă este plasată în trei ramuri distincte.”25 În felul acesta. pag251. încât nici unul să nu poată să treacă de limitele stabilite de constituţie.A. dând universului simetria şi aranjarea perfectă. 60 20 .U.M. cf. dumneavoastră găsiţi toate frânele pe care cei mai mari oameni politici şi scriitori le-au putut concepe. unde echilibrul forţelor de atracţie menţine planetele pe orbitele lor. pag. o preponderenţă asupra celorlalte. direct sau indirect. pag. Erlick.

Senatul. fiecare stat are dreptul de a avea în Camera Reprezentanţilor cel puţin un reprezentant. alin. Cu toate că senatorii sunt aleşi ca reprezentanţi în Congres. din punct de vedere juridic ei nu au nici o răspundere faţă de organul legislativ al statului sau faţă de statul pe care îl reprezintă. 2.3. în raport cu mărimea populaţiei. să fie de 7 ani cetăţean al Statelor Unite şi să locuiască în momentul alegerilor sale în statul în care va fi ales. Camera 21 . Camera Reprezentanţilor alege în prima sesiune a noii legislaturi pe speaker-ul camerei. 2 secţiunea III alin. iar cele din a treia categorie după 6 ani.1 secţiunea II alin. precizează acelaşi articol daca nu are vârsta de 25 ani. În art. În forma sa iniţială. dacă nu a fost cetăţean al Statelor Unite şi dacă nu locuieşte în momentul alegerii în statul în care va fi ales. După 1913. Mandatele senatorilor vor fi vacante după 2 ani. este în funcţie de mărimea populaţiei statului. S-a stabilit atunci că numărul locurilor din Camera Reprezentanţilor să fie fixat la 435. numărul mandatelor a crescut la 437. s-a interzis creşterea numărului membrilor celor două camere. Dar înn urma primirii de noi state membre ale Uniunii (Alaska în 1958. Conform art. Rolul său în Camera Reprezentanţilor este deosebit de important. printr-un amendament s-a stabilit alegerea senatorilor prin sufragiu universal al fiecărui stat. Membrii Camerei Reprezentanţilor sunt aleşi la fiecare 2 ani. se stipulează că nimeni nu poate fi ales senator dacă nu va fi atins vârsta de 34 ani. creat ca formal organ de reprezentare a statelor federale.Principiul separaţiei puterii în stat Conform Constituţiei numărul deputaţilor în Camera Reprezentanţilor. În art. Dar. îndeplinea funcţia de Cameră Superioară. Senatul era compus din 2 senatori pentru fiecare stat. cele din a doua categorie după 4 ani. numeşte membrii comitetelor temporare ale Camerei. acordă şi retrage cuvântul. Nimeni nu poate fi membru al Camerei reprezentanţilor. Insulele Hawai în 1959). cu rol de conducere în cadrul Congresului. în aşa fel ca Senatul să fie reînnoit câte o treime la fiecare 2 ani. numiţi pe o perioadă de 6 ani de către adunările legislative ale statului.3. prin actul „ Cu privire la redistribuirea locurilor în Parlament”. se precizează că odată cu convocarea Senatului după primele alegeri senatorii vor fi repartizaţi pe trei categorii cât se poate de egale. adoptat de Congres în anul 19?9. Prin tradiţie. 1 secţiunea III. el conducedezbaterile. în această funcţie este ales candidatul cel mai influent al partidului care a obţinut majoritatea în Parlament.

precum şi a modelelor străine. atunci când este pus în imposibilitatea de a-şi exercita funcţiile. Senatul are şi el organele. de a institui şi de a acorda titluri mobiliare.U. ofiţer de poliţie.A. secţiunea IX stipulează interdicţia Congresului de a emite legi cu putere retroactivă. problemele poliţiei. de a stabili sancţiuni pentru falsificarea monedelor naţionale. care prin Constituţie este şi preşedintele Senatului şi Preşedintele temporar. Preşedintele comitetului conduce dezbaterile şi reglementează procedura în comitetele respective. 22 . care îl înlocuieşte pe Preşedintele S. Atât în Camera Reprezentanţilor cât şi în Senat.A. enumerând în art. În afara competenţei generale. etc. de a declarea răyboi altor state. de a stabili şi sancţiona infracţiunile în marea deschisă. Constituţia stabileşte competenţa Congresului. ca: pentru credite.I.. precum şi alte încălcări ale dreptului internaţional. afaceri externe. 90% din toată activitatea Congresului în materie legislativă şi joacă un rol esenţial în pregătirea legilor.A. Cele mai importante funcţii sunt Vicepreşedintele S..U. impozite directe şi indirecte. Constituţia conferă unele atribuţii de competenţă specială a uneia sau a alteia din cele două Camere. Comitetele sunt constituite din 10 până la 51 de membri. după un raport oficial. de a organiya şi folosi armate a S.U. capelanul. Rolul lor este adesea decisiv pentru viaţa sau sucombarea unor proiecte de lege. La rândul său.U. forţele armate. Astfel Camera Reprezentanţilor are atribuţii exclusive de iniţiativă legislativă în materie de legi financiare. de a contracta împrumuturi în numele S.A.U. etc.U. funcţionează un număr însemnat de comitete permanente.A. de a întreţine servicii de poştă a statelor.. de a stabili regulile generale cu privire la cetăţenia S. de a reglementa comerţul exterior şi dintre statele federaţiei. Aceste comitete permanente realizează..1 secţiunea VIII atribuţiile sale: de a stabili şi percepe diferite taxe. de a organiza şi folosi forţele poloţieneşti în scopul traducerii în viaţă a legilor uniunii.. de a întreţine armate de uscat şi flote şi de a stabili regulile de organizare a forţelor armate a S. de a stabili impozite anuale pentru mărfuri transportate de la un stat la altul.Principiul separaţiei puterii în stat Reprezentanţilor mai numeşte şi în alte funcţii persoane cu atribuţii mult mai tehnice ca secretarul camerei (clark).A. de a bate monedă şi a fixa valoarea ei. Art. Camera Reprezentanţilor şi Senatul sunt ajutate în activitatea lor de un aparat funcţionăresc de 4000 de angajaţi.

Senatul poate contribui şi transmite propunerile sale pe calea amendamentelor.” Camera Reprezentanţilor are dreptul de a alege.U. „Dar. potrivit intereselor cercurilor pe care le reprezintă. Lobbismul este una din faimoasele practici ale votului în Congresul S. ca şi pentru celelalte proiecte de legi.U. proveniţi din foşti membri ai Congresului sau dintre funcţionari ai aparatului de stat. După ce Comitetul îşi încheie discuţiile asupra proiectului. locul în care lobbiştii îşi desfăşoară activitatea. proiectele trebuie votate în fiecare din cele două Camere şi promulgate de Preşedintele S. La a doua lectură a proiectului de lege au loc discuţiile propriu-zise. ei încearcă şi adeseori reuşesc. Pentru a deveni legi. În timpul discutării proiectelor de legiîn cadrul Comitetelor permanente. îl programează pentru a intra pe ordinea dezbaterilor. va trebui să fie emis de Camera Reprezentanţilor.A.Principiul separaţiei puterii în stat Art. lobbiştii exercită puternice presiuni asupra membrilor care fac parte din comitetele respective. În conformitate cu Regulamentul Camerei şi cu regulile consfinţite de practică. pe baza recomandărilor acute de Comitetul permanent. judecă în conformitate cu procedura impeschiamentului. precum şi dreptul de a porni urmărirea judiciară după procedura impeschiamentului. în condiţiile prevăzute de Amendamentul 12 al Constituţiei. 23 . aprobă numirile în funcţii publice. ţi care implică. pe Preţedintele S.U. Denumirea lor provine de la cuvântul englez lobby. alege pe Vicepreşedintele S. privind ridicarea de venituri.A.U. după ordinea înregistrării. proiectul este înaintat Camerei Reprezentanţilor care.A. secţiunea VII.. cu înţeles de culoar. Lobbiştii sunt oameni cu experienţă în materie legislativă.1. proiectele de legi sunt supuse celor „trei lecturi”.A. precizează că acel proiect de lege. În cea de-a treia lectură are loc votarea proiectului. să determine poziţia acestora faţă de anumite proiecte de legi. în mod simbolic. Competenţa specială a Senatului este mai întinsă decât a Camerei Reprezentanţilor: ratifică tratatele încheiate cu alte state. În relaţiile pe care le au cu membrii Camerei Reprezentanţilor sai ai Senatului. pronunţându-se favorabil sau nu..

U. şi votează pe Preşedintele şi pe Vicepreşedintele dintre candidaţii propuşi de Convenţiile celor două partide.1 Puterea executivă Aplicând cu fermitate principiul separaţiei puterilor în stat. Electorii aleşi se întrunesc în prima luni după cea de a doua zi de miercuri din luna decembrie în capitala S.U. Din momentul în care proiectul a obţinut votul celor două Camere. Potrivit prevederilor constituţionale Preşedintele urma să aibă o poziţie egală cu cea a Congresului. În ipoteza că nici unul dintre candidaţi nu obţine această majoritate. Ea începe oficial în prima zi de luni din septembrie şi durează aproximativ două luni. Conform Constituţiei. Delegaţii desemnaţi se reunesc apoi în „convenţie”.A.Principiul separaţiei puterii în stat Camera Reprezentanţilor discută şi votează cele mai multe proiecte de legi şi numai după aceea. pentru a desemna candidatul partidului.U. Alegerea electorilor se face la o dată fixă. Votul se acordă întregii liste. Ceremonia instalării oficiale a Preşedintelui şi a Vicepreşedintelui nou ales are loc la 20 ianuarie. Procedura desemnării candidatului se împarte în două momente succesive: mai întâi se desemnează candidatul fiecărui partid în cadrul statelor. Voturile electorilor sunt trimise Congresului care procedează la numărarea lor la 6 ianuarie a anului următor. care funcţionează pe două planuri: desemnarea candidaţilor de către partidele politice şi acela al alegerii între candidaţii celor două partide.A.A. este ales candidatul care întruneşte majoritatea absolută a votului electorilor. el este înaintat Preşedintelui pentru a fi promulgat. a creat Instituţia Preşedintelui. În felul acesta. Preşedintele şi Vicepreşedintele sunt aleşi de către naţiune prin intermediul unui sistem complex. una pentru fiecare partid. în prezenţa ambelor camere. alegerea 24 . Constituţia S. în prima marţi din luna noiembrie. 1. Campania electorală se încheie cu alegerea Preşedintelui şi a Vicepreşedintelui de către un corp de electori constituit astfel: partidele care participăla alegerile electorale afişează listele electorale în cadrul fiecărui stat. sunt trimise Senatului. partidul care întruneşte majoritatea voturilor trimite pe toţi electorii statului respectiv. Numărul electorilor aleşi de fiecare stat este egal cu numărul de deputaţi şi senatori pe care îl are statul respectiv în Congresul S.

Principiul separaţiei puterii în stat Preşedintelui o face Camera Reprezentanţilor din rândul celor trei candidaţi care figurează pe lista candidaţilor şi au întrunit cel mai mare număr de voturi. Alegerea şefului executivului de către popor prin sistemul electorilor prezidenţiale nu a fost prevăzut de Constituţia de la Philadelphia. La origine organele legislative ale statelor desemnau electori prezidenţiali. Dar, în prima jumătate a secolului al XIX- lea diverse state au acordat cetăţenilor lor dreptul de a desemna electorii prezidenţiali. Prin urmare, din patru în patru ani, electorii prezidenţiali votează pentru alegerea Preşedintelui şi a Vicepreşedintelui. Potivit Constituţiei, în forma sa iniţială, Preşedintele era în mod nedefinit reeligibil. Dar Washington a refuzat un al treilea mandat şi această decizie a fost considerată ca un precedent imposibil de încălcat. Preşedintele Franklin Roosevelt a luat asupra sa responsabilitatea de a încălca regula stabilită de Washington, pe motive de circumstanţe excepţionale în care se găsea S.U.A., şi va beneficia de patru alegeri succesive. Prin amendamentul 22 votat în 1947 şi aplicat în 1951 s-a interzis Preşedintelui de a ocupa această funcţie mai mult de două mandate. Faţă de prerogativele Preşedintelui, Vicepreşedintele are un rol mai modest, el îndeplinind acele atribuţii pe care i le încredinţează Preşedintele. Cu toate acestea, instituţia Vicepreşedintelui este importantă pentru că atunci când postul de preşedinte devine vacant prin deces sau demisie, Vicepreşedintele devine Preşedintele ţării. El îşi va exercita prerogativele până la expirarea mandatului Preşedintelui căruia i-a succedat. Conform amendamentului 22 „dacă Vicepreşedintele ocupă funcţia de Preşedinte peste doi ani în cursul mandatului predecesorului său, nu va putea fi ales pentru funcţia de Preşedinte decât o singură dată.”

1.1.1. Atribuţiile Preşedintelui
Conform Constituţiei, Preşedintele este şeful executivului, fiind totodată şeful statului şi al guvernului. Constituţia americană nu cuprinde dispoziţii cu privire la guvern. Practica a stabilit existenţa Cabinetului sau a Guvernului şi a Biroului Preşedintelui ca organe principale ale executivului. Guvernul este format din miniştrii secretari de stat, numiţi de Preşedintele S.U.A. cu acordul Senatului.

25

Principiul separaţiei puterii în stat Secretarii de Stat conduc fiecare câte un Departament de stat şi răspund pentru activitatea lor numai în faţa Preşedintelui S.U.A., în virtutea principiului incompatibilităţii funcţiei de secretar de stat cu cea de membru al Congresului. Cabinetul execută dispoziţiile date de Preşedinte şi este consultat în diferite probleme, fără însă a lua hotărâri. Preşedintele S.U.A. este singura persoană care adoptă hotărâri. Biroul Preşedintelui a fost creat în 1939 de către Franklin Roosevelt şi s-a dezvoltat sub preşedinţia lui Truman. Biroul Preşedintelui se compune din mai multe servicii: Cancelaria Casei Albe, cuprinzând 30 de colaboratori apropiaţi ai Preşedintelui. Prin intermediul Cancelariei, Preşedintele ţine legătura cu Congresul, cu şefii unor organe centrale administrative, cu presa, etc. fiscal: Consiliul Consultanţilor Economici – format din trei consilieri care pregătesc Consiliul Securităţii Naţionale, care coordonează toate deparetamentele civile şi raportul economic semestrial asupra stării Uniunii. militare şi care lucrează în domeniul apărării şi securităţii naţionale. Ca şef al Statului, Preşedintele reprezintă S.U.A., în relaţiile cu alte state, numeste cu avizul si consimtamantulSenatului ambasadorii si consulii, procedeaza la recunoasterea de state, incheie tratate internationale sub rezerva aprobarii acestora cu 2/3 din numarul senatorilor prezenti, amana si gratiaza pedepse pentru crime si delicte contra securitatii S.U.A.(dreptul de gratiere fiind limitat la incalcarile legilor statului federal) este comandantul supreme al armatei. In calitatea sa de sef al puterii executive, Presedintele executa Constitutia, legile, tratatele si deciziile Curtii Supreme si are dreptul regulamente. Fara a putea intervene in activitatea de legiferare, Presedintele are unele prerogative constitutionale care ii permit sa influenteze activitatea Congresului, controlul sesiunilor Congresului, dreptul de veto suspensiv asupra legilor votate de Congresul S.U.A., dreptul de a trimite mesaje celor doua camere. Conform art.1 sectiunea IV alin.2, Congresul S.U.A. se reuneste cel putin o data pe an. Biroul Bugetului, consultat de preşedinte la întocmirea bugetului şi a programului

26

Principiul separaţiei puterii în stat Potrivit prevederilor constitutionale, Presedintele are dreptul ca in situatii extraordinare sa convoace cele doua Camere in sesiuni speciale, sau numai una dintre ele, mod normal Senatul. Presedintele adreseaza Congresului mesaje cu privire la starea Uniunii. Cele trei mesaje adresate de Presedinte Congresului sunt: Mesajul cu privire la starea Uniunii ; Mesajul bugetar ; Mesajul economic ; Aceste trei mesaje constituie cadrul de baza al actiunii executivului. Incepand cu secolul XX asistam la o multiplicare a mesajelor prezidentiale. Presedintele Franklin Rooesvelt a accentuat importanta mesajelor adresate organului legislativ, iar presedintele Wilson a facut din mesajul cu privire la “ starea Uniunii” un veritabil program legislative. Rupand traditia instaurata cu peste 100 de ani in urma, Presedintele Nixon nu a trimis Congresului nici un mesaj cu privire la “ starea Uniunii”, ci o serie de teme sau mesaje care inainte formau capitole ale mesajului presidential. Un alt procedeu prin care Presedintele poate actiona asupra Congresului este dreptul de veto. Prin urmare, cand un proiect de lege este votat de Congres, inainte de a obtine putere de lege, el trebuie supus Presedintelui spre aprobare. dispune de patru facultati : - Semneaza, dupa care billul devine lege ; - Retine billul la el fara sa-l aprobe. La exprimarea unei amanari de 10 zile(duminicile sunt exceptate, cu incepere de la prezentarea sa) si daca Congresul este in sesiune billul devine lege, chiar atunci cand el nu a imbracat semnatura Presedintelui. Abtinerea valoreaza acceptarea. - Retine billul in fata lui sau il pune in buzunarul sau-veto-ul de buzunar. Daca Congresul isi suspenda lucrarile inainte de trecerea celor 10 zile lucratoare si daca Presedintele nu a semnat billul in acest interval de timp, proiectul de lege cade. - Dezaproba billul si-l trimite insotit de obiectiile sale Camerei in care el a fost initial votat(veto-ul direct) Veto-ul de buzunar, cum este denumit el, nu a fost prevazut de Constitutie in termeni expresi ca un veto absolut. Cat priveste veto-ul direct, art.1, sectiunea VII, alin.2 precizeaza ca Presedintele are un drept de veto suspensiv asupra legilor votate de organul Primind proiectul de lege, Presedintele in

27

Principiul separaţiei puterii în stat legislativ. Dupa ce legile sunt adoptate de ambele Camere, trebuie sa fie inaintate Presedintelui, care isi da acordul prin semnarea si publicarea lor in buletinul oficial. In ipoteza in care Presedintele exprima rezerve asupra unor legi adoptate de Congres, el are dreptul ca in termen de 10 zile de la votarea legii sa o restituie organului legislativ cu un mesaj explicativ. Aceasta procedura obliga Congresul sa reia in dezbatere proiectul de lege si numai in cazul in care ambele Camere o voteaza din nou, cu o majoritate de 1/3. Presedintele este obligat sa o semneze. Conform art.2 sectiunea II, Presedintele are dreptul de a incheia tratate cu avizul si ajutorul Senatului. In istoria executivului american au fost perioade cand aceste prevederi constitutionale au fost eludate. Asa de exemplu, Presedintele Roosevelt a semnat singur conventiile de la Teheran din 1943, de la Yalta si Postdam din 1945. Constitutia de la Philadelphia a creat o functie executiva dar preverile referitoare la Presedinte sunt generale, nedefinite si ambigue. Asa cum declara fostul presedinte American Thomas Wilson “Presedintele are libertatea atat dupa lege, cat si dupa constiinta sa fie un om cat de mare poate”, indicand in acest fel intreaga gama a posibilitatilor pe care le are Presedintele S.U.A. in exercitarea functiilor sale.

1.2. Puterea Judecatoreasca In art.3 sectiunea I din Constitutia S.U.A. se stipuleaza ca “puterea judiciara in S.U.A. se exercita de catre Curtea Suprema si de Curtile inferioare pe care Congresul le va infiinta”. In S.L.T.A. a fost creat un system complex de instante, locul principal fiind detinut de Curtea Suprema. Judecatorii de la Curtea Suprema sunt in numar de 9, sunt numiti de Presedintele S.U.A. la propunerea si cu aprobarea Senatului, dintre care avocatii cu un stagiu de cel putin 10 ani. La instanta de recurs si apel, Curtea Suprema judeca recursurile si apelurile date de celelalte instante federale. Ca instanta de fond, judeca infractiunile comise de reprezentantii

28

Marbury solicita Curtii Supreme sa emita o ordonanta care sa oblige pe ministrul afacerilor externe sa execute numirea. judecatorii nu trebuie sa depinda de capriciile puterii executive. precum si alte litigii in care una din parti este un stat membru al federatiei.U. Potrivit Constitutiei S. este cea mai mica. Ca persoane care determina principiile fundamentale ale politicii de stat. Adresandu-se Curtii Supreme .3 sectiunea II. sunt prevazute de Constitutie in art.Principiul separaţiei puterii în stat diplomatici si consulari. ale puterii legislative sau ale partilor interesate. Apoi. pretinzand ca prin fond. 29 . in conformitate cu legea. impotriva lui Madison. Fara sa procedeze in prealabil la o verificare a competentei sale. care isi deriva puterea de la oameni. care refuzase sa exercite numirea. unul dintre presedintii Curtii de Justitie a caracterizat controlul constitutionalitatii. pe care le reduce la doua categorii de litigii. afirmand ca este neconforma cu legea fundamentala si. ministrul republican al Afacerilor Externe. urmare a procesului Marbury contra Madison.controlul constitutionalitatii legilor revine Curtii Supreme de Justitie. a procedat la o examinare in conformitate cu Constitutia. Procesul era pornit de Marbury. Curtea Suprema a respins si actiunea lui Marbury. Marbury ii atribuie gresit competenta de a decide in calitate de instanta de fond.A. declarandu-se necompetenta dar nu in virtutea dispozitiilor legii din 1789. deoarece influenta politica asupra acesteia. Aceasta prerogativa a Curtii Supreme are la baza un precedent judiciar. ar fi fost extinsa. Puterea judiciara este considerata ca elementul cel mai stabil al separatiei puterilor in stat. dupa plecarea lui Adams. Ca persoane insarcinate sa distribuie impartial justitia. Burns si Peltoson sustin ca judecatorii intrunesc intr-o singura persoana pe tehnicienii juristi si pe politicieni. pe care a declarat-o ilegala. Marshall. cele referitoare la reprezentantii diplomatici si consulari si acelea unde una dintre partile litigiante este statul. in consecinta nula. numit intr-un post la Ministerul Afacerilor Externe de catre presedintele federalist Adams cu putin inainte de expirarea mandatului sau prezidential. judecatorii trebuie sa respinga din punct de vedere politic si sa dea seama in public de activitatea lor. ci fiind anulata ca neconstitutionala. cat si a guvernului. Curtea Suprema a examinat actiunea lui Madison.

Principiul separaţiei puterii în stat Curtea Suprema nu face decat sa-si exercite puterea judiciara ce i-a fost conferita de Constitutie si sprijinita pe principiul separatiei puterilor in stat.si solutionarea cauzelor privind incalcarea normelor care ii stabilesc competenta. Rolul Curtii Supreme este foarte important pentru ca avand in competenta sa controlul constitutionalitatii legilor prin intermediul caruia o lege votata de Congres si promulgata de Presedinte devine inaplicabila. dintre care cei mai redutabili. Ulterior. numiti pe viata de catre Presedinte si confirmati de Senat. Judecatorii Curtii Supreme sunt inamovibili. Presedintele a modificat compozitia Curtii numind noi judecatori care au fost mai retinuti in a declara ca neconstitutionale actele Congresului. 30 . Dar presedintele Roosevelt s-a impus in fata Curtii Supreme reusind sa aprobe demisia a doi din cei noua judecatori.

A.Centrul Federal Judiciar .A.A.U.Departamentul Muncii . economică . . .U.Comisia Federală Pentru Comunicaţii .A. Preşedintelui .Principiul separaţiei puterii în stat SEPARAŢIA PUTERILOR ÎN S.A. .Biroul pentru situaţii de pericol .Curţile Districtuale ale S.A. . Import-export .Curţile pentru plângeri ale S.Agenţia de informaţii a S.A.Banca Americană ptr. .Biroul pentru relaţii interguvernamentale . Educaţiei . .Conferinţa administraţiei a S.Departam. Economici .Imprimeria Guvernamentală . Umaniste .Biroul Executiv al .U.Biroul Reprezentanţilor speciali pentru negocieri comerciale .Comisiei Federale de Comerţ.Departamentul Afacerilor . şi Bunăstării . .U.Administraţia Creditelor agricole .N.Curţi teritoriale . .Administraţiei Seviciilor Generale. Guvernatorii : . .Administraţia Veteranilor . .A.Departamentul Comerţului Dezvoltării Urbane. .Consiliul Naţional pentru . .Consiliul pentru Aeronautică Civilă .Departamentul Agriculturii .Biroul pentru ştiinţă şi tehnologie . .Curţile de Appel ale S. . CONSTITUŢIA Executivul Autoritatea judecătorească Preşedintele . . . .Curtea pentru vama a S. paterne . .A. .Consiliul pentru Politica Economică Internaţională . Transporturilor .Curtea S.Districtul Columbia .U. .A. .Comisiei Comerţului Interstatal.Arhitectura Capitolului . . . . pentru vamă şi Buget .Departamentul Apărării .Consiliul Consilierilor .Departamentul Finanţelor . .Agenţia pentru Protecţia Mediului Înconjurător . .Comisia pentru energie Atomică .A. . . .S. . .U. Aeronautică şi Spaţiu Cosmic . .Fundaţia Naţională pentru Arte şi Ştiinţe .U.A.Biblioteca Congresului . . .A.U.A. .Grădina Botanică S.Curtea pentru taxe al S. .Curtea Supremă a S.Biroul pentru politica în domeniul telecomunicaţiilor.Biroul pentru orientare S.U. Legislativul Congresul Senatul Camera reprez. . . Interne . .Comisia Federală pentru Asigurări .Biroul Casei Albe .Departamentul Locativ şi al . 31 . .Biroul General de Presă .Departamentul Justiţiei . BIROURI ŞI INSTITUŢII INDEPENDENTE .Biroul administrativ al Curţilor . . DEPARTAMENTE .U.Biroul de Management şi .U. .Departamentul Sănătăţii. .Departamentul de Stat .U.

1679 si 1689. alcatuind asa numitul drept comun. un drept cu totul nou. Spre deosebire de dreptul statuar. care dateaza din 1215. 32 . care fiind asezat la baza organizarii de stat ar asigura suprematia Parlamentului si principiul dominatiei dreptului. Constitutia Marii Britanii este formata din mai multe categorii de norme juridice. comun pentru intreaga Anglie. cum mai este denumit de constitutionalistii englezi. Separatia puterii in organizarea de stat a Marii Britanii Anglia nu are o Constitutie in intelesul stiintific de act fundamental unic. este format din totalitatea hotararilor date de instantele judecatoresti. Astfel. in obiceiul constitutional (conventional rules) precum si in asa numitele norme constitutionale (advisory). Sistemul constitutional britanic este prezentat de doctrina engleza ca expresia cea mai inalta a democratiei parlamentare clasice. Habeas Corpus si Billul drepturilor. In sfarsit. care sa cuprinda normele ce reglementeaza organizarea ei social-politica.Principiul separaţiei puterii în stat 2. Dreptul judiciar sau al precedentelor. ele au inceput sa piarda din importanta lor specifica. prin care se elogiaza Constitutia engleza. obiceiul constitutional este nescris. Dreptul statuar ocupa o pozititie prioritara printre multitudinea de izvoare ale Constitutiei engleze. Conform doctrinei engleze. El este alcatuit din statute in intelesul de acte legislative adoptate de Parlament. Constitutionalistii englezi acorda notiuni de obicei constitutional un sens foarte larg. Fiind adoptate cu multe secole in urma. isi gaseste sorgintea in conceptia doctrinei. Obiceiul constitutional apare in doctrina engleza ca un izvor deosebit de important al Constitutiei engleze. in principiul separatiilor puterilor. Wade si Philips considera ca obiceiul constitutional reprezinta « totalitatea normelor si obiceiurilor dupa care trebuie sa se conduca acei care dirijeaza munca aparatului administrativ ». In doctrina engleza ele sunt cunoscute sub denumirea de « Bibliliile » Constitutiei engleze Magna Charta libertatum. Ele sunt cuprinse in dreptul statuar (statute law) si in dreptul judiciar (common law). Aceasta concluzie.

33 . prin intermediul Cabinetului care. Dreptul de initiativa legislativa apartine oricarui membru a Parlamentului. pe de o paret impartea conducerea Guvernului cu seful de stat si. De altfel. trebuie sa aiba drept de veto asupra puterii legislative. este aprobat de aceasta. Daca proiectul de lege. In situatia in care Camera Comunelor nu accepta schimbarile propuse de Camera Lorzilor se face apel la conducatorii partidelor politice. Legea din 1911 a stabilit ca eventualele neintelegeri se rezolva in cele din urma in favoarea Camerei Comunelor. Ultimele doua sunt proiecte ce contin reglementari de interes local sau privesc interesele unor persoane fizice sau organizatii particulare (particular bills). puterea legislativa sa aiba dreptul de a judeca. era responsabil din punct de vedere politic in fata Parlamentului. a intrat in viguare fara a avea consimtamantul Camerei Lorzilor. iar in unele cazuri. sistemul politic englez realiza o separatie suplaa puterilor. Camera Lorzilor are dreptul de a propune amendamente prin care daca sunt aprobate de Camera Comunelor. dupa ce urmeaza procedura prevazuta pentru Camera Comunelor. se stabilea o colaborare constanta intre seful statului si Parlament. el este inmanat spre dezbatere si aprobare Camerei Lorzilor. dar numai proiectele provenind din initiativa guvernuluiau au cea mai mare sansa de a deveni legi. care au fractiuni in Parlament pentru a ajunge la o intelegere. Montesquieu. Aparatul de guvernare era astfel creat incat sa reflecte colaborarea lor. legea cu privire la Parlament din 1949. proiectul este trimis monarhului pentru semnare si devine lege. pe de alta parte. spunea ca « elles sont forcees d’aller de concert ». Puterea executiva spunea el. Modelul clasic al acestui regim il reprezinta Marea Britanie. Astfel. referindu-se la cele trei puteri. Puterea legislativaeste reprezentata de cele doua Camere ale Parlamentului : -Camera Comunelor -Camera Lorzilor Proiectele de legi trimise Parlamentului se impart in trei categorii : -Proiecte de legi cu caracter general (public bills) -Proiecte de legi cu caracter financiar (financiar sau mone bills) -Proiecte de legi cu caracter particular.Principiul separaţiei puterii în stat In forma sa initiala.

avand un singur rol de observator. in ultima instanta. -Cabinet. Nici un bill nu devine lege daca nu primeste sanctiunea regala. in Anglia prezenta guvernului englez nu ar izbuti si ar disparea’’. Jaques Chartenet considera ca monarhul este lipsit in mod efectiv de putere.1. Dar monarhul mai are si alte prerogative.. dupa revolutia burgheza Coroana isi obtine puteri de la Parlament. de persoana care intruchipand in mod simbolic puterea suprema in stat.fiindca ea nu este ultima veriga a imperiului care este parasit. In conceptia medievala. Un exemplu de alegere a primului ministru de catre monarh a fost cel al Reginei Elisabeta a II a care. Coroana exercita un drept propriu. Bagehot analizand scopul si rolul monarhiei in Marea Britanie. spunea : « Coroana in aceasta tara reprezinta in mare masura mai mult decat a insemnat vreodata in istorie. l-a numit ca succesor in aceasta functie pe Harold Mc. Fara ea. Buttler. “ Folosirea Coroanei la capacitatea ei demna este incalculabila. noul prim-ministru trebuie sa detina o majoritate in Camera Comunelor sis a posede capacitatea de a forma un cabinet. Millian si nu pe R. dar este garantia in aceasta tara.Principiul separaţiei puterii în stat 2.. Cand Seful Cabinetului decedeaza sau isi prezinta demisia. W.impotriva multor racile care au afectat si au chinuit aceste tari ». Puterea executiva In Marea Britanie puterea executiva este alcatuita din: -Coroana. 34 . care detinuse functia de prim loctiitor in Cabinetul lui Eden. Pentru aceasta. fara a o influenta in mod activ. dar el poate influenta in mare masura aceste hotarari. inspira doar politica cabinetului. Una dintre cele mai importante prerogative ale Coroanei consta in dreptul de a-l numi pe primul ministru.. sa accepte hotararile guvernului. in urma demisiei lui Eden din postul de prim ministru.. in 1856. Suveranul trebuie. Cresterea continua a prestigiului Coroanei a mers paralel cu dezvoltarea imperiului. monarhul trebuie sa aleaga persoana care ii va succeda.

Ministrii care exprima pareri divergente fata de hotararile sale sunt obligati sa demisioneze. el este factorul decisiv in guvernarea statului si sfatuitorul confidential al Coroanei. Atat membrii Cabinetului. Titlul de prim ministru apare pentru prima oara intr-un document oficial din 1878. primul ministru dispune de puteri foarte largi. singurul membru care nu face parte dintr-un partid ». -Ministrul Afacerilor Interne . Aceste largi prerogative ale monarhului l-au determinat pe Jenings sa spuna ca « regele este un membru al cabinetului. -Ministrul pentru problemele commonwealth-ului si al coloniilor . in mod curent dintre membrii partidului al carui lider este. In dreptul constitutional englez se face distinctie intre Cabinet si Guvern. Primul ministru isi alege colaboratorii. Sef al Guvernului si Cabinetului. cat si ai Guvernului. In domeniul financiar. Seful Cabinetului are datoria sa informeze in permanenta asupra tuturor problemelor importante. -Ministrul Finantelor . El stabileste problemele ce sunt aduse spre examinare Cabinetului si determina intreaga politica a acestuia. fiind consultat intotdeauna la numirea sefului politiei. dreptul de initiativa legislativa apartine in exclusivitate 35 . cand Benjamin Disraeli semna « Tratatul de la Berlin » in calitate de prim ministru al Angliei. si totodata. Membrii guvernului englez sunt de doua categorii : -ministrii membri ai Cabinetului . sunt numiti de primul ministru care. Monarhul intretine stranse legaturi cu departamentele apararii si manifesta un interes traditional pentru activitatea Politiei londoneze. -Ministrul Apararii . -ministrii care nu fac parte din Cabinet. -Ministrul Comertului. atat membrii Cabinetului cat si ai Guvernului. la randul sau.este numit de Coroana din randul conducatorilor partidelor politice care intrunesc majoritatea in Camera Comunelor. Monathul dispune de dreptul de a dizolva Parlamentul. Prin contactul direct cu monarhul.Principiul separaţiei puterii în stat Coroana aproba toate numirile ministeriale. In compunerea Cabinetului intra titularii departamentelor mai importante : -Ministrul Afacerilor Externe .

de comitate si ocoale. In al doilea rand. Membrii de rand ai Parlamentului nu au dreptul sa aduca modificari proiectelor de legi financiare. Apoi sunt colectiile hotararilor emise de Curti. In competenta Cabinetului intra o serie de atributii care ii asigura in fapte intietatea fata de Parlament. Puterea judecatoreasca Trebuie sa precizam ca in dreptul englez.2. adica puterii centrale. care in aceasta perioada nu era un jurist laic. 36 . care controleaza. in acest sens. Atat vechile Curti de drept comun. limitata mai intai de simtul de dreptate existent in popor. are intelesul de lege scrisa sau statute « status law ». cat si Curtea Cancelariei au fost desfiintate prin legile din 1873 si 1875 si a luat nastere Inalta Curte de Justitie. in care se judeca atat dupa regulile dreptului comun. are semnificatia de lege comuna sau. ceea ce se intelege prin « common law ». sub numele de « Year booke ». pastrate inca din secolul al XVII. Lordul cancelar era socotit minstrul de justitie. Curtea Tezaurului.lea. legea statuara reprezinta numai o parte din normele dupa care se calauzeste justitia. Deasupra celor trei Curti de drept comun se gasea lordul cancelar. cuvantul « lege » are mai multe intelesuri. desi in Anglia nu exista propriu zis un departament al justitiei.Principiul separaţiei puterii în stat Cabinetului. Deci. deosebindu-se in aceasta privinta de Curtile locale. legea obiceiului. sentintele magistratilor. cat si dupa regulile echitatii. sub o forma sau alta. de pe timpul lui Eduard I. Autorul precizeaza ca exista in jurul la aproximativ 1000 de volume. ci un cleric. 90% din legile votate in cursul unei legislaturi sunt iesite din proiecte depuse de catre guvern. 2. In primul rand. Ele se deosebeau si de Curtea Cancelariei precum si de Curtile Ecleziastice. In timpul lui Henric al III-lea se gaseau deja cristalizate cele trei Curti princiare care. pe calea opiniei publice. continua si astazi : Curtea Bancii Regelui. precum si de Tribunalele municipale. si de la Henric al VIII-lea sub numele de « raports ». Sa precizam insa. ca toate aceste Curti apartineau Regelui. de obicei un episcop. Libertatea judecatorilor este ingradita. pe care le consultau avocatii pentru a se orienta asupra normelor de judecata dupa dreptul obiceiului.

pentru a fi exercitata prin ea » . Constitutia de la 1791 incredinteaza puterea legislative unei singure Camere.Principiul separaţiei puterii în stat 3.4. Conform art. decreteaza crearea sau suprimarea sarcinilor publice .U. Ea este permanenta si se reinnoieste din doi in doi ani. In articolul 16 din declaratie se spunea ca : « In societatea in care garantarea drepturilor nu este garantata si separatia puterior nu este determinata nu exista Constitutie ». autorii Constitutiei nu au urmat modelele Marii Britanii sau ale S. deosebeste existenta a trei puteri : legislativa. competentele Adunarii Nationale sunt : Constitutie). in mod liber alesi de catre popor. Potrivit Constitutiei.3. Dupa cum se observa. de teama ca nu cumva cea de a doua Camera sa se transforme intr-un organ reactionar. repartizeaza contributia directa intre departamente . stabileste si repartizeaza impozitele . puterea judiciara este « delegata judecatorilor alesi pe timp limitat de popor ». Titlul III din Constitutia din 1789.A. in propune si decreteaza legile . in virtutea art. puterea legislativa « este delegata unei Adunari Nationale. Art. executiva si judecatoreasca. in sfarsit.. Separatia puterilor in organizarea de stat a Frantei Inainte de a fi inscris in Constitutia de la 1791 principiul separatiei puterilor. intitulat « Puterile publice ».2 din 37 . a fost consfintit intr-un mod deosebit de categoric prin « Declaratia drepturilor omului si cetateanului ». dispune de dreptul de urmarire penala a ministrilor sau altor functionari de stat acuzati de incalcarea normelor constitutionale ori de complot impotriva statului (art.5. din 16 august 1789. puterea executiva « este delegata regelui pentru a fi exercitata sub autoritatea sa si de catre ministri si alti agenti responsabili » . 2 precizeaza ca problemele pacii si ale razboiului nu pot fi hotarate « decat printr-un decret al Corpului Legislativ dat la propunerea formala a regelui si sanctionatde el » . permite sau interzice intrarea trupelor straine pe teritoriul Frantei. prin prevederile art. compusa din reprezentanti temporari. apropiat monarhiei.

Constitutia a decretat infiintarea unei Inalte Curti Nationale. 3.Principiul separaţiei puterii în stat sfarsit. cat si ale regelui. In materie civila. Potrivit atributiilor sale.1 si 2). Puterea judiciara. Adunarea Nationala ratifica tratatele de pace. de alianta si de comert.1 « nu poate in nici un caz sa fie exercitata de Corpul Legislativ sau de rege ». justitia organiza institutia arbitrajului ca mijloc de rezolvare a litigiilor dintre cetateni.1. « ci numai proclamatii conforme cu legile pentru a ordona sau permite executarea lor ». nici sa suspende executarea legilor ». Art. art. El nu are initiativa legilor si nu poate decat sa recomande un obiect atentiei corpului legislativ. Ea singura dezbate si adopta legile pe care le supune spre aprobare regelui. dupa al treilea vot se considera din oficiu ca aprobata de lege. In Constitutia de la 1791 numai Adunarea Nationala are initiativa legilor.6 stipuleaza ca puterea executiva nu poate face nici o lege. se precizeaza in capitolul V art. Regele numeste si acrediteaza pe ambasadori. O asemenea prevedere era favorabila monarhului deoarece putea sa amane punerea in aplicare pentru un timp in care nu erau excluse schimbari in punctele de vedere ale Adunarii Nationale. regele numeste si revoca pe ministri.2 al aceluiasi capitol stabileste ca tribunalele nu pot « sa se amestece in exercitiul puterii legislative. dar numai pentru un anumit timp. Puterea judecatoreasca Constitutia de la 1791 a incredintat aceasta putere judecatorilor. de alianta si de comert pe care le supune ulterior spre ratificare Adunarii Nationale. Art. monarhul dispune de un drept de veto suspensiv. O lege votata in trei legislaturi consecutive. Deasupra tuturor instantelor civile sau 38 . nici chiar provizorie. Puterea executiva suprema este incredintata regelui. care judeca crimele politice calificate astfel de Adunarea Nationala. numeste pe ofiterii superiori. El consta in dreptul regelui de a refuza sanctiunea legilor votate de catre Adunarea Nationala. precum si pe functionarii superiori(capitolul IV. este comandant suprem al armatei si al flotei.3 stabilind ca « nici un tratat nu va avea efect decat in urma ratificarii ». In virtutea prevederilor constitutionale. incheie si semneaza tratate de pace. art.

la fixarea anuala a cheltuielilor publice etc. Conform art. Dar nici sub acest aspect nu era un organ de stricta executie. articolul 1). Membrii sai nu se alegeau din randurile Corpului Legislativ si erau admisi sa dea citire unor memorii sau explicatii in legatura cu anumite probleme de stat in fata acestuia din urma.masele au recurs la alegerea unui Comitet Central. Exercitiul puterii legislative apartine in intregime Corpului Legislativ (titlul I sectiunea II. Corpul legislative “va fi format dintr-o singura Camera si reinnoit in fiecare an”. Aceasta a fost insarcinata cu conducerea miscarii revolutionare. Intre cele doua grupuri de stanga. numit direct de catre Corpul Legislativ. In virtutea art. Constitutia a stabilit ca organul legislativ adopta legi si decrete (titlul VII sectiunea II.3. Prima Constitutie republicana (a girondinilor) nu enunta. conducerea si inspectia armatelor terestre si navale si in general tot ceea ce avea legatura cu apararea tarii tine de competenta Consiliului Executiv. articolul3). Titlul V din Constitutie inseamna existenta Consiliului Executiv al Republicii compus din sapte ministri si un secretar. denumit Camera Revolutionara a Parisului.4 precizeaza ca este insarcinat « de a executa si a face sa se execute toate legile sidecretele votate de Corpul Legislativ ». Camera a reusit sa impuna Adunarii Legislative arestarea regelui si proclamarea republicii.6 desemneaza actele Corpului Legislativ cu privire la stabilirea anuala a fortelor terestre si navale la interdictia sau trecerea trupelor straine pe teritoriul francez. sectiunea I. Urmare a neintelegerilor care au avut loc in sanul Adunarii Legislative (organ ales in baza Constitutiei de la 1791).Principiul separaţiei puterii în stat penale se afla Tribunalul de Casatie care se pronunta asupra modului in care au fost sau nu respectate formele procesului. Acestia din urma reusesc sa impuna 39 . Sub denumirea de decrete. articolele 22-30). care manifesta toleranta fata de regalitate. art.girondinii si iacobinii.1. Locul Adunarii Legislative a fost preluat de Conventie. art. si puteau fi pusi sub acuzare de catre acesta in cazul unor prejudicii aduse statului (titlul V. care le fixa si competenta in domeniul administratiei de stat. deoarece pe langa el mai functiona un Corp al Agentilor Principali si ai Administratiei generale. organism ales de masele populare.s-au conturat anumite divergente soldate de asta data cu victoria iacobinilor. Consiliul Executiv nu avea nici un fel de initiativa a legilor . Membrii Consiliului Executiv nu puteau fi revocati de catre Corpul Legislativ. in mod expres separarea puterilor in organizarea de stat a Frantei.

22 din aceasta Constitutie prevede ca « garantia sociala nu poate exista daca impartirea puterilor nu este stabilita. Durata mandatului pentru Directorat era de cinci ani. Corpul Legislativ « nu poate exercita nici prin el. cu reinnoirea unei treimi (art. Ei erau desemnati numai dintre cetatenii care au indeplinit functia de membru al Corpului Legislativ sau de ministru. indivizibil si permanent (art. Consiliul executiv exercita conducerea si supravegherea administratiei generale.86 ii rezerva dreptul de a aproba sau a respinge rezolutiile Consiliului celor 500. art.53-55).55). alesi de organul legislativ din numarul de persoane desemnat de Adunarile Electorale din fiecare departament. Constitutia a separat legislativul in doua Consilii : -al celor 500. membrii lor fiind alesi de aceeasi electori. nu puteau fi aplicate decat incepand cu anul al noualea al Republicii. pentru aceeasi perioada. Constitutia a incredintat Directoratului 40 . art. Consiliul Executiv nu mai era un simplu agent de executie.77). nici prin delegati puterea executiva sau judiciara ».35. ajungandu-se la o anumita specializare si determinare de competenta in interiorul aceluiasi organ. ceea ce indica o tendinta de stabilitate a executivului. Daca modul de desemnare a celor doua Consilii este acelasi. In art. Consiliul celor 500 are initiative legilor si adopta textele (art.46 se precizeaza ca. Art.39) competenta Corpului Legislativ isi pastreaza aceleasi atributii pe care le avea in Constitutia girondinilor (art. Dispozitiile art. 27 iulie 1794. Corpul Legislativ fiind unic. Intre cele doua organe nu exista nici o deosebire. Noua Constitutie declara in mod expres ca la baza sa se afla principiul separatiei puterilor. Cat priveste Consiliul celor batrani. Politica economica. care reglementeaza formarea Directoratului. Conform Constitutiei din 1793 ( iacobina). Puterea executiva a fost incredintata Directoratului.44. Separatia puterilor a mers mult mai departe. in schimb competentele sunt diferite. daca limitele lor nu sunt fixate si responsabilitatea functionarilor publici nu este asigurata ». unde se remarca o intarire a sistemului unicameral.Principiul separaţiei puterii în stat propria lor Constitutie din 24 iunie 1793. el este alcatuit din 24 de membri. -al batranilor. financiara si militara a iacobinilor a generat o serie intreaga de contradictii culminand cu lovitura de stat din Thermidor. format din 5 membri numiti de Corpul Legislativ (135).

cat si ministrilor care actionau in numele Presedintelui Republicii. deleaga puterea executiva unui cetatean care primeste titlul de Presedinte al Republicii ». numirea conducatorilor armatei. Franta a cunoscut o noua Constitutie.19.1. Initiativa legislative apartinea atat deputatilor. Ei nu pot sa hotarasca sau sa suspende executia legilor.75).50. « Poporul francez. nici de catre puterea executiva ».75).Separatia puterilor de stat conform Constitutiei Republicei a II-a In perioada Revolutiei de la 1848. Acuzatiile aduse de Corpul Legislativ impotriva propriilor sai membri sau fata de membrii Directoratului executiv sunt judecate de Inalta Curte de Justitie.recrutati din randul Tribunalului de Casatie si din jurati numiti de catre Adunarile Electorale ale Departamentelor. Consiliul de Stat era prezidat de Vicepresedintele Republicii si era compus dim membrii numiti de Adunarea National ape o durata de 6 ani (art. El era consultat asupra unor proiecte de legi prezentate de guvern sau din initiativa parlamentara (art. Directoratul nu avea initiativa legilor. redactata si publicata de Consiliul celor 500(art. Constitutia din 4 noiembrie 1848 incredinta puterea executiva Presedintelui Republicii ales pe o perioada de 4 ani (art. Inalta Curte de Justitie nu se forma decat in virtutea unei proclamatii a Corpului Legislativ. este prima conditie a unei guvernari libere ». Presedintele dobandea importante prerogative ca: 41 . Art.203). Constitutia anului III exprima o maxima separare a puterilor si era opusa celei girondine si iacobine.Principiul separaţiei puterii în stat problemele interne si externe. fortele armate.20 puterea legislative era delegate Adunarii Nationale. In virtutea art. favorabila conlucrarii si unitatii dintre legislativ si executiv. se stipula in art.43. nici dreptul de veto si nu putea retrimite pentru o noua deliberare (art. nici sa citeze in fata tribunalelor administrarii pentru actiuni legate de functiile lor(art. numirea si revocarea ministrilor. Judecatorilor le este interzis sa se amestece in exercitiul puterii legislative. se precizeaza in art.22 precizeaza ca « functiile judiciare nu pot fi exercitate nici de Corpul Legislativ.1. « Separatia puterilor. Puterea judecatoreasca a fost incredintata judecatorilor.45). Iar prin art. Ea era compusa din 5 judecatori si 2 acuzatori nationali. 3.267).144-147).

Puterea judecatoreasca se exercita de catre judecatori numiti de Presedinte. Alegerile prezidentiale din decembrie 1848 au adus la conducerea statului pe ludovic Napoleon Bonaparte.Principiul separaţiei puterii în stat . cu partciparea juratilor. la 2 decembrie 1851. Tot presedintele Republicii comanda fortele armate.(art. Adunarea de la Bordeaux a votat 3 legi principale care stau la baza Constituţiei din 1875: Legea de Organizare a Senatului şi a Camerei. iar Ludovic Napoleon Bonaparte devine imparatul francezilor. prefectii. in urma careia Adunarea Legislativa si Consiliul de Stat au fost dizolvate.53). al Consiliului de Stat. declara razboi. Presedintele Republicii guverna cu ajutorul ministrilor. Guvernarea Republicii Franceze era incredintata pe 10 ani lui Ludovic Napoleon Bonaparte.dreptul de a dispune de fortele armate. comandantii armatei. Initiativa legislativa o avea Presedintele. La 14 ianuarie 1852 s-a dat Frantei o noua Constitutie.dreptul de a negocia si ratifica tratatele.Consiliul de Stat. Legislativul nu prea influenta cu nimic executivul. cu exceptia cazurilor ce erau de competenta tribunalelor speciale.3). s-a produs lovitura de stat.56). care a avut loc în condiţiile desfăşurării războiului franco-prusac (1871. Trei ani mai tarziu. Erau subordonati presedintelui nu numai ministrii care alcatuiau Guvernul ci si Senatul. Constitutia acorda executivului puteri discretionare.64 el numea si revoca ministrii. procurorii generali si alti functionari superiori. Prin “senatus-consultus” din 7 noiembrie 1852 a fost proclamat Imperiul.2. Presedintele promulga legile in numele poporului francez (art. terestre si navale. incheia tratate de pace. cu precizarea ca « nici un tratat nu este definitiv decat dupa ce a fost aprobat de Adunarea Nationala ». de alianta si de comert.6). Conform art. Separaţia puterilor de stat în timpul celei de-a III-a Republici Al doilea Imperiu a fost lichidat în urma Revoluţiei din septembrie 1870. al Senatului si al Corpului Legislativ (art. agentii diplomatici.1940). Corpul Legislativ. . fara insa de a le comanda personal. intocmea regulamente si emitea decrete necesare pentru executarea legilor (art.1. sub denumirea de Napoleon al III-lea. 3. 42 .

54. Paradox. pag. aşteptând monarhia. Aceste legi exprimau compromisul dintre cele două curente. ca să vorbim direct. La nouvelle constitution et le regime politique de la France. Acceptată de către o Cameră. ca un fel de regent. al Camerei Deputaţilor. nu se află Constituţia de la 1875.2 Puterea executivă În noua Constituţie.Principiul separaţiei puterii în stat Legea de organizare asupra puterilor publice. căci. Legea cu privire la raporturile dintre Guvern şi Parlament. promulgă legile şi are dreptul de a dizolva Camera Deputaţilor cu avizul Senatului.”38 3. 2 din Legea din 5 februarie 1875). în majoritate monarhistă ea a stabilit Republica – paradox prin durata sa. 43 . Preşedintele Republicii se alege de către Senat şi Adunarea Deputaţilor. cu posibilitatea de a fi reales (art. precum şi inviolabilitatea deputaţilor şi senatorilor. El era penal şi politic iresponsabil. preşedintele. atribuţiile şefului statului asupra responsabilităţii sale şi a miniştrilor săi. ea va rămâne în vigoare 65 de ani. Republica a fost concepută în 1875 ca soluţie provizorie. Paris. Jean Chatelain. Durata mandatului preşedintelui era de 7 ani. reunit în Adunarea Naţională. Paradox prin forma sa. împreună cu membrii celor două Camere. 25 februarie şi 16 iulie 1875. în special. prin condiţiile de aplicare. monarhist şi republican. dar şi preocuparea reprezentanţilor curentelor amintite de a-şi asigura conducerea în noua formă de stat. prin aplicarea ei s-a ajuns în fapt la primatul Parlamentului şi. 1959. “În toată istoria noastră constituţională. fără revizii fundamentale. care să formeze un document coerent. Votată contra inimii şi aproape cu titlul de soluţie provizorie. spunea Jean Chatelain. Preşedintele Republicii nu putea fi destituit ănainte de termen. în afara cazurilor de înaltă trădare (art. 6 din Constituţie). Constituţia acordă o largă competenţă Preşedintelui: 38 are iniţiativa legilor. veghind asupra tronului viitorului rege. ci 3 legi constituţionale din 24 februarie. paradox prin conţinutul său. în fine. nu este Constituţia mai paradoxală ca cea a Republicii a III a. dacă autorii săi înţeleseseră să stabilească în Franţa un regim parlamentar echilibrat.

Millerand s-a văzut constrâns să demisioneze. care îi citea mesajul.Principiul separaţiei puterii în stat are dreptul de a negocia şi a ractifica tratatele şi a le aduce la cunoştinţa Camerelor. Preşedintele este obligat să promulge legea în termen de o lună de la al doilea vot al parlamentului sau în termen de trei zile pentru legile urgente. Preşedintele avea dreptul să declare starea de asediu. Avea dreptul de veto suspensiv pe timp de o lună. Preşedintelui Republicii îi este interzis să se amestece în activitatea guvernamentală. se întruneau sub preşdinţia Preşedintelui Consiliului de Miniştri. care delimita riguros neimplicarea Preşedintelui în activitatea guvernamentală. numiţi şi revocaţi de către Preşedinte. dar şi de discursurile şi mesajele Preşedintelui. 44 . iar atunci când dorea să se adreseze Parlamentului o făcea prin intermediul unui minister. Constituţia de la 1875 a creat incompatibilitatea între mandatul de deputat/senator şi funcţia de Preşedinte. îşi exercită controlul asupra armatei. El nu a ezitat să declare în 1923 că va uza de toate mijloacele de a combate legea electorală. Preşedintele Republicii promulgă legile în luna care urmează de la transmiterea lor de către Guvern. Preşedintele supraveghează executarea legilor. Adevărata putere executivă aparţine Cabinetului. în urma avizului Consiliului de Miniştri. Preşedintele nu avea dreptul de a ţine discursuri în Cameră sau Senat. care răspunde pentru activitatea sa în faţa Parlamentului. numeşte şi revocă funcţionarii civili şi militari. Dacă proiectul de lege a fost votat a doua oară de către Parlament. Conform Constituţiei de la 1875. Miniştrii erau răspunzători nu numai de actele contrasemnate. În cazul în care Parlamentul nu era în sesiune. Puterea legislativă a fost încredinţată celor două Adunări: Camera Deputaţilor şi Senatul. ci de miniştrii săi. Un exemplu tipic de amestec al preşedintelui în activitatea Guvernului o întâlnim în timpul Preşedintelui Millerand. Puterea executivănu este reprezentată de preşedintele iresponsabil. Criticat de presa radical-socialistă pentru intervenţiile sale în luptele directe dintre partide. Miniştrii. putând cere Parlamentului să reia dezbaterile asupra unui proiect de lege.

iar dintre senatori 75 erau inamovibili. Adunarea Naţională era aleasă pe perioadă de cinci ani. puterile Parlamentului diminuîndu-se în favoarea Cabinetului. Constituţia acorda Senatului dreptul de a se constitui în Curte de Justiţie pentru judecarea cauzelor privitoare la siguranţa statului. Iniţiativa legilor aparţinea Preşedintelui Republicii şi membrilor Parlamentului.5). Republica a-IV-a a înlocuit Senatul cu Consiliul Republicii. Iniţiativa legislativă aparţine Parlamentului şi Preşedintelui Consiliului de Miniştri (titlul II. Guvernul a evoluat către o cvasidictatură. aceasta trebuia să fie voatată în termeni identici de cele două Camere ale Parlamentului. realizându-se pe baza decretelor legi. Prin legea din 9 decembrie 1874. iar Consiliul Republicii pe o perioadă de trei ani. La fiecare 3 ani se reînoia 1/3 din numărul lor. instituţia celor 75 de senatori a fost suprimată. În felul acesta rolul Primului Ministru a crescut considerabil. care avea un rol mai mult consultativ. dar a inclus în preambulul său articolul 16 din “Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului” din 1789: “Orice societate în care garanţia drepturilor nu este asigurată.Principiul separaţiei puterii în stat Deputaţii pentru cameră erau aleşi pentru o durată de 4 ani. Separaţia puterilor în organizarea de stat în timpul celei de a-IV-a Republici Constituţia din 27 octombrie 1946 nu a prevăzut în mod expres principiul srparaţiei puterilor. 45 . cu excepţia probelemelor financiar bugetare.1. Competenţa Senatului era aceeaşi cu a Camerei Deputaţilor. unde proiectele de legi erau depuse mai întâi la biroul Camerei. urmînd ca la viitoarele alegeri senatorii să devină electivi pe o durată de 9 ani. Către sfârşitul celei de a treia Republici. art.2. nici separaţia puterilor determinată nu are Constituţie. guvernarea sa. 3. aleşi pe viaţa de Adunarea Naţională.” Puterea legislativă era compusă din două Adunări: ADUNAREA NAŢIONALĂ şi CONSILIUL REPUBLICII. Pentru a putea fi promulgată legea.

ratifică şi denunţă tratatele internaţionale. În noua Constituţie. precizând că la începutul fiecărei legislaturi acesta este desemnat de către Preşedintele Republicii.Principiul separaţiei puterii în stat Articolul 13 din Constituţie precizează că Aunarea singură votează legile şi desfiinţează practica guvernării pe baza de decrete legi. El asigură interimatul Preşedintelui Repulicii în cazul în care locul acestuia rămâne vacant prin deces. investeşte pe Preşedintele Consiliului. prezidează Comitetul Constituţional. 46 . Preşedintele Adunării devine cu noua Constituţie unul dintre personajele cele mai importante a Republicii. poate obilga Cabinetul să demisioneze în mod colectiv. Consiliul de Miniştri este format din Preşedintele acestuia şi miniştri. prezidează Înaltul Consiliul al Uniunii Franceze. participă la alegerea preşedintelui Republicii. Puterea executivă este reprezentată de către preşedintele Republicii şi Guvern. controlează activitatea Guvernului. 45 din Constituţie reglementează procedura de numire a Preşedintelui de Consiliu. Preşedintele Republicii promulgă legile în termen de 30 de zile de la data votării lor de către Parlament. demisie ori altă împrejurare (art. Art. prezidează Consiliul Superior al Magistraturii. Art. După expirarea celor 100 de zile de la adoptare textului de lege de către Adunarea Naţională. 29 din Constituţie stipulează că Preşedintele Republcii este ales de Parlament pe o perioadă de 7 ani şi nu poate fi reales decât o singură dată. Prerogativele Adunării Naţionale sunt: examinează şi votează bugetul. Consiliul Republicii acea atribuţii mult mai restrânse faţă de Adunare în condiţiile care un proiect de lege era respins de către Consiliul Republicii şi remis spre dezbatere şi aprobatere Adunării Naţionale. Preşedintele are următoarele prerogative: prezidează Consiliul de Miniştri.41). după consultările prealabile cu partidele politice şi confirmările Parlamentului. se impune voinţa acestuia din urmă. prezidează Consiliul Superior al Apărării.

În sfârşit Preşedintele Consiliului de Miniştri putea delega puterile sale unui ministru. compus din 14 membrii. urmând ca aceasta să fie aprobată printr-un referendum în afara Parlamentului. iar dacă locul de Preşedinte al Consiliului de Miniştri rămânea vacant prin deces. Adunarea Naţională a împuternicit Guvernul să elaboreze proiectul noii Constituţii. 3. 47 . iar ca Vicepreşedinte pe Ministrul de Justiţie. are ca Preşedinte pe Preşedintele Republicii. Proiectul de lege eleborat de Guvern trebuia să cuprindă următoarele principii: sufragiul universal este sursa puterii. la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Pentru prima dată inamovibilitatea magistraturii este ridicată la rangul de principiu constituţional.3.1. asigură conducerea forţelor armate. 47 din Constituţie: elaborează programul de guvernare.3 Puterea judecătorească Constituţia din 1946 recunoaşte puterea judecătorească ca fiind o putere independentă. Consiliul Superior al Magistraturii. Numirea magistraţiolr se face de către Preşedintele Republicii. Consiliul de Miniştri însărcina pe unul dintre membrii săi să exercite în mod provizoriu această funcţie. Separaţia puterilor în organizarea de stat a Franţei în timpul Republicii a V-a Criza politică agravată şi de războiul Franţei împotriva Algeriei a determinat Adunarea Naţională a Franţei să aducă la 1 iunie 1958 în fruntea Guvernului pe generalul DeGaulle. 3.Principiul separaţiei puterii în stat Preşedintele Consiliului de miniştri şi miniştrii aleşi sunt numiţi prin Decret Prezidenţial. ea este reglementată de art. demisie sau orice alt motiv. Cât priveşte competenţa Consiliului de Miniştri. separând-o astfel de puterea executivă. contrasemnează actele Preşedintelui Republicii. asigură executarea legilor. dispune de iniţiativă legislativă.

precizează că Preşedintele Republicii. În favoarea independenţei puterilor statului s-a pronunţat şi generalul DeGaulle în discursurile sale din 16 iunie 1946: “Toate principiile şi experienţele cer ca puterile statului. puterea legislativă şi executivă trebuie să fie separate.8 din Constituţie. În conformitate cu art.citat. 16 a stabilit un regim special “de stare de criză” sau. Art. să fie net separate şi puternic echilibrate”. Autoritatea judecătorească trebuie să rămână independentă pentru a asigura respectul libertăţilor esenţiale definite şi prin “Declaraţia Drepturilor Omului”.Hauriou. membrii ai Parlamentului.700 48 . 12 completat cu art. op. Guvernul trebuie să fie responsabil în faţa Parlamentului. Art. Prin legea din 6 noiembrie 1962 s-a stabilit că preşedintele este ales de un Corp electoral special.2. “a acordat Preşedintelui posibilitatea de a exercita o dictatură temporară în perioadă de urgenţă” 39 39 Andre Hauriou. 19. este garantul independenţei naţionale şi a integrităţii teritoriului. pag. cum spunea A. Constituţia acordă Preşedintelui dreptul de a dizolva Adunarea Naţională.3.Principiul separaţiei puterii în stat din sufragiul universal sau din instanţele alese prin el. 3. Art. legislative. poate pronunţa dizolvarea Adunării Naţionale. fără aprobarea Parlamentului. Preşedintele poate evita Parlamentul în activitatea legislativă prin supunerea proiectului de lege referendumului la propunerea guvernului sau a celor două Camere. ai Consiliilor Generale şi ai Adunărilor Teritoriale. Constituţia consacră principiul iresponsabilităţii Preşedintelui în virtutea căruia el nu poate fi tras la răspundere pe cale politică pentru acţiunile sale. (art. derivau puterea legislativă şi executivă. 6 din Constituţie prevede că Preşedintele Republicii este ales pe o perioadă de 7 ani.. numeşte şi schimbă la propunerea primului ministru pe membrii guvernului. Preşedintele Republicii numeşte pe primul Ministru. după consultarea Primului Ministru şi a preşedinţilor adunărilor. Puterea executivă Preşedintele veghează la respectarea Constituţiei. prin sufragiul universal. alcătuit din deputaţi.13). executive şi judecătoreşti.

Mesajul Preşedintelui conţine cele mai importante probleme de politică internă şi externă. Preşedintele comunică cu Adunarea Parlamentului prin mesaje prezidenţiale. Preşedintele Republicii desemnează şi pe Preşedintele Consiliului Constituţional. Dispune de forţa armată. Preşedintele Republicii îşi exercită o anumită influenţă asupra Curţii Constituţionale. 3 sunt numiţi de Preşedintele republicii iar ceilalţi 6 fiind aleşi astfel: 3 de către Preşedintele Adunării Naţionale şi 3 de către Preşedintele Senatului. Consiliile şi Comitetele Superioare ale apărării naţionale. Conform art. Guvernul Art. Aceste consultări îmbracă mai mult forma unor avize. pe preşedinţii adunărilor şi Consiliul Constituţional. fără a da loc la dezbateri. Preşedintele Republicii trebuia să îndeplinească două condiţii: independenţa naţiunii să fie ameninţată. Din cei 9 membri numiţi de Consiliul Constituţional. funcţionarea regulată a puterilor să fie întreruptă.13 acordă Preşedintelui Republicii dreptul de a semna ordonanţele şi decretele deliberate de Consiliul de Miniştrii.16. 49 . El trimite mesajul său adunărilor pentru a fi citit. Este responsabil în faţa Parlamentului.16 are la bază ideile generalului DeGaulle – de întărire a puterii executive. În sfârşit. Preşedintele Republiciitrebuia să consulte oficuial pe primul-ministru. 20 din Constituţia de la 1958 precizează că: Guvernul determină şi conduce politica naţiunii. Preşedintele Republicii prezidează şedinţele Consiliului de Miniştrii. Consilliului Superior al Magistraturii şi ale Comitetelor cu caracter temporar.Principiul separaţiei puterii în stat Formularea art. Pentru a uza de prerogativele art.56 din Constituţie. Art. Constituţia a stabilit că Preşedintele Republicii nu poate să numească miniştrii şi să pună capăt activităţii lor decît la propunerea primului-ministru. care nu pot obliga pe Preşedintele Republicii.

Din reglementările constituţionale trebuie reţinută distincţiaa dintre Consiliul de Miniştrii.3. Puterea legislativă Titlul V al Constituţiei de la 1958.34. Consiliile Interministeriale reunesc miniştrii interesaţi în reglementarea unor probleme anume determinate. Guvernul 50 . Ele nu pot să trateze decât probleme care sunt enumerate în articolul 34 din Constituţie. În al doilea stadiu de examinare preliminară în comisii. cerând în acest scop Senatului aprobarea de rigoare. are dreptul de iniţiativă legislativă şi dreptul de a emite regulamente. 3. deopotrivă. art. Primulministru poate sesiza Consiliul Constituţional atunci când consideră că o lege votată de Parlament nu este conformă cu Constituţia. primul-ministru poate să suplinească pe Preşedintele Republicii.3 Competenţa guvernului Activitatea Guvernului este condusă de primul. Guvernului şi membrilor Parlamentului. care iau în mod tradiţional numele de “prpuneri de legi”. Procedura discutării proiectelor de legi începe prin trimiterea acestora Comisiilor permanente ale Parlamentului. este rezervat activităţii Parlamentului.3. precum şi de membrii Adunării naţionale. sunt depuse de către membrii Senatului.Principiul separaţiei puterii în stat Constituţia de la 1958 a creat incompatibilitatea între funcţia guvernamentală şi mandatul de parlamentar. în virtutea unei delegaţii exprese. Iniţiativa legislativă aparţine. 3.4. este responsabil de apărarea naţională. Consiliul de Cabinet şi Consiliile Interministeriale. El asigură executarea legilor. Aceste consilii sunt prezidate fie de primul ministru fie de şeful statului. În mod excepşional. Consiliul de Cabinet se reduce la pregătirea problemelor ce urmează a fi discutate şi a hotărârilor ce trebuie să fie luate de către Consiliul de Miniştrii.ministru. Consiliul de Miniştrii reuneşte pe toţi membrii guvernului sub preşedenţia şefului de stat. Iniţiativele Parlamentare. El singur angajează responsabilitatea Guvernului în faţa Parlamentului în legătură cu un program de politică generală.

3. judecă regularitatea conturilor publice. puterea judiciară nu cuprinde decât jurisdicţiile plasate sub controlul Curţii de Casaţie. dupoă o nouă lectură. litigiile dintre particulari şi administraţiile publice. Dacă după două lecturi ale textului în dezbateri. competentă în privinţa Preşedintelui Republicii şi a membrilor Guvernului. În sens strict. de a o statua în mod definitiv. Guvernul poate să provoace reunirea unei comisii mixte. ci unei comisii adhoc (art. Titlurile 8 şi 9 din Constituţie stabilesc normele fundamentale cu privire la competenţa şi organizarea Consiliului Superior al Magistraturii şi a Înaltei Curţi de Justiţie. Guvernul poate. Atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii se limitează la: prezentarea de propuneri pentru numirea judecătorilor Curţii de Casaţie şi al primului Preşedinte al Curţii de 51 .43). În Franţa există o pluralitate de organe de judecată: Înalta Curte de Justiţie. cele două Camere nu au căzut de acord. Teribunalele Administrative. Consiliul Constituţional. figurează jurisdicţii specializate ca: Juriul în materie criminală. 3. egal în importanţă cu Guvernul şi Parlamentul. să ceară primei.5. Consiliile de conciliere a conflictelor de muncă. Puterea Judecătorească Magistratura sau ansamblul organelor cărora le aparţine puterea de a judeca nu a fost considerată în Franţa ca formând un corp autonom. care judecă constituţionalitatea legilor parlamentare. din partea Adunării Naţionale şi a Senatului. În ipoteza în care nu s-a relizat compromisul de cître comisie sau a fost realizat. care judecă înalta autoritate a Consiliului de Stat. Prin acestea. Tribunalele de Comerţ. dar nu a fost adoptat de către două camere.Principiul separaţiei puterii în stat poate cere examinarea proiectelor de legi nu numai în Comisiile permanente. Tribunalele Militare. Curtea de conturi.

El este alcătuit din 9 membrii desemnaţi pe o perioadă de 9 ani.Principiul separaţiei puterii în stat Apel. precum şi a cetăţenilor simpli pentru crime excepţionale contra securităţii statului când sunt complici cu unii membrii ai Guvernului. câte 12 membrii titulari şi câte 6 supleanţi pe toată durata legislaturii. pentru crime comise în exerciţiul funcţiunilor. nu numai politic ci şi penal. poate fi pus sub acuzare înaintea Înaltei Curţi de Justiţie numai în caz de înaltă trădare. Preşedintele Republicii are dreptul de a desemna pe Preşedintele Consiliului Constituţional. Preşedintele Republicii. pentru celelalte numiri el emite un singur aviz cu privire la numirile făcute de Ministrul Justiţiei. Înalta Curte de Justiţie este alcătuită dintr-un număr egal de membrii aleşi de către fiecare din cele două Camere ale Parlamentului. trei de către Preşedintele Adunprii Naţionale şi trei de către Preşedintele Senatului. Trei membrii sunt desemnaţi de Preşedintele Republicii. fiind iresponsabil. Înalta Curte de Justiţie are în competenţa sa judecarea Preşedintelui Republicii. Membrii Curţii îşi aleg Preşedintele şi pe cei doi Vicepreşedinţi. SEPARAŢIA PUTERILOR ÎN FRANŢA 52 . a membrilor Guvernului. Controlul constituţionalităţii legilor este încredinţat Consiliului Constituţional.

această putere este direct legată de ministerele cărora bfiecare administraţie le este subordonată.Principiul separaţiei puterii în stat Puterea executivă Preşedintele Republicii + Guvernul Primul ministru Miniştrii Aplică politica naţională şi execută legile votate de adunările legislative. avizul său asupra proiectelor de legi. de ordonanţe sau de decrete ţi asupra problemelor economice şi sociale care îi sunt supuse atenţiei. Curtea de Conturi controlează conturile publice. Înalta curte de Justiţie judecă: 1. Preşedintele Republicii în caz de înaltă trădare. ajutat de Înaltul Consiliu al Magistraturii. funcţionarii locali depimd de cei aleşi pe plan local şi exercită funcţiunile lor în cadrul colectivităţilor locale. precum şi serviciile administraţiei şi ale sectorului public. În fapt. Marele instituţii Consiliul Constituţional Controlează conformitatea legilor cu Constituţia şi rezolvă conflictele electorale. Consiliul de Stat este investit cu o dublă misiune: 1. De altfel. votează asigură respectarea legile şi controlează ei. 2. 53 . de a rezolva conflictele administraţiei care opun cetăţeanul statului 2. Puterea legislativă Parlament Adunarea Naţională + Senat Puterea judiciară Magistraţii Independenţa lor este garantată de către Preşedinte. “puterea administrativă” criticată deseori de cetăţeni pentru ammploarea excesivă. Se poate adăuga ca o a patra putere. membrii Guvernului şi complicii lor dacă comit crime sau delicte în exerciţiul funcţiunilor lor. Consiliul economic şi social dă la cererea guvernului. executivul. de a consilia Guvernul în materie de legi. Reprezentanţii cetăţenilor Înfăptuiesc justiţia şi care le-au ales.

În multe state. cum ar fi de pildă puterea executivă. În multe state. îşi întemeiază modalităţile diferite de organizare a structurilor statale şi pe sursa formării acestora. dar aceasta nu duce la anihilarea celorlalte. în funcţie de necesităţile funcţionării sistemelor politice. Diviziunea tripartită a puterii statale nu trebuie să fie înţeleasă în mod rigid în sensul că fiecare putere este ruptă în mod total de celelalte două. în multe state contemporane. alegerea unor organe de stat de către acesta le conferă o legitimitate aparte în raport cu cele a căror alcatuire se realizează indirect. corelaţia dintre cele trei puteri se realizează în forme şi modalităţi diferite atât pe planul organizării organelor care realizează aceste puteri. 1. republica prezidenţială sau aşa zisul regim de adunare. fără nici o zonă de contact. chiar dacă şi ei sunt aleşi de către popor. sau în anumite etape de dezvoltare socială unele din puterile pe care statul le exercită prin anumite organe ale sale pot căpăta o oarecare prioritate. În prezent. dar aceasta nu duce la anihilarea celorlalte. dezvoltate. cât şi al activităţii acestora. sau în anumite etape de dezvoltare socială unele din puterile pe care statul le exercită prin anumite organe ale sale pot căpăta o oarecare prioritate. că între ele există o tottală independenţă şi subordonare. de colaborare. prin intermediul unor reprezentanţi. de conlucrare. în legislativă. în altele republica parlamentară. în funcţie de necesităţile funcţionării sistemelor politice. Principiul separaţiei puterilor. Tocmai de aceea. Republica prezidenţială 54 .Principiul separaţiei puterii în stat CAPITOLUL III Formele de guvernământ prin care se realizează principiul separaţiei puterilor în stat. Tăsături caracteristice. Prin însuţi faptul că puterea aparţine poporului. executivă şi judecătorească. cum ar fi de pildă puterea executivă. în forma de guvernământ a unor state este întâlnită republica prezidenţială.

iar prevederile constituţionale stabilesc că o persoană nu poate fi aleasă ca preşedinte a republicii decât de două ori. pe o perioadă de 6 ani. cele mai multe din statele Americii Latine.A. prin vot universal. Deputaţii din cele 2 Camere lae Congresului sunt aleşi prin vot universal direct. nici preşedintele nu poate dizolva Congresul. dar în acelaşi timp sunt dependente una faţă de cealaltă.miniştrii nu sunt aleşi de Parlament. nici Congresul nu-l poate demite pe Preşedinte. în schimb confirmarea numirii lor de către preşedinte necesită încuviinţarea principalei Camere a Congresului – Senatul. sunt aleşi de către popor. cât şi parlamentul prin care se înfăptuieşte puterea legislativă. atât Parlamentul cât şi Preşedintele deţin de fapt. Modalităţi asemănătoare de organizare a exercitării puterii au. ulterior. ca reprezentant al puterii executive. aceeaşi sursă de putere.A. de pildă. 55 . iar membrii Camerei Reprezentanţilor pentru 2 ani. a puterilor. considerată drept accentuată. pentru că desemnarea lor în vbederea exercitării funcţiilor ce le revin provine direct din partea poporului. acesta fiind rezervat exclusiv deputaţilor.Principiul separaţiei puterii în stat Forma de guvernământ în care două din puteri posedă o legitimare practic egală. au fost astfel organizate încât fiecare din cele trei puteri acţionează autonom. aleg pe preşedinte dintre candidaţii propuşi de partidele politice. O altă modalitate prin care se împiedică accesul executivului în activitatea legislativului o reprezintă privarea lui şi a miniştrilor săi de dreptul de iniţiativă legislativă .. astfel: senatorii.U. din acelaşi motiv. Acesta este unul din elementele fundamentale ce caracterizează separaţia. În această formă de guvernământ preşedintele republicii.ministru al Guvernului – deoarece şeful executivului este preşedintele republicii . În S. În cele mai multe state latino americane s-a renunţat la acest procedeu. într-o primă etapă a alegerii preşedintelui. odată cu alegerile pentru Cameră reînnoindu-se şi mandatul a 1/3 din senatori. Astfel S.U.U. alegerea preţedintelui făcându-se prin vot direct. neavând un Prim. în statele de tipul republicii prezidenţiale. este republica prezidenţială al cărei prototip îl constituie organizarea şi practica constituţională a S. în ansamblul lor. Îm acest fel. sunt desemnaţi de către cetăţenii din fiecare stat federal un număr de electori care. Mandatul prezidenţail este de 4 ani. de asemenea.. în două tururi de scrutin.A. Ea se exprimă şi în alte modalităţi şi relaţii care.

.În cazuri grave.A. Prin intermediul lui se realizezază o strânsă colaborare între executiv şi legislativ. iar dintre acestea un rol de mare însemnătate revine Curţii Supreme a S. Unicul organ ales de popor prin vot direct este Parlamentul. nici Preşedintele nu au vreun drept de amestec în activitatea Curţii Supreme. judecătorii acesteia pot fi puşi sub acuzare de către Senat la fel ca orice alţi funcţionari de stat. Orgnul executiv esenţial este însă Guvernul. numiţi pe viaţă de către Preşedinte şi confirmaţi de către Senat. Congresul exercită funcţia de control asupra executivului prin comisiile speciale de anchetă.Canada. Spania precum şi Japonia). inclusiv a preşedintului ţării. ca organ de exercitare a puterii legislative. Spre deosebire de republica prezidenţială. Italia. compusă din 9 judecători inamovibli. Preşedintele republicii parlamentare poate emite acte obligatorii numai contrasemnate de un membru al guvernului. care deţine un rol prioritar faţă de executiv – care emanaţie a organului legislativ. păstrează totuşi importante prerogrative. dar aceste trăsături ale exercitării celor trei puteri se regăsesc şi la cele mai multe monarhii occidentale Marea Britanie. de multe ori de Primul-ministru. Parlamentul. El nu poate acţiona parlamentului şi îndată ce o pierde.republicile parlamentare.U. trebuie să demisioneze. Puterea judecătorească este înfăptuită de tribunale. 2. regimul parlamentar al acestor state se caracterizeză printr-o separaţie atenuată a celor trei puteri. Olanda. decât având încrederea 56 .Principiul separaţiei puterii în stat La rândul său. infiiţate pentru fiecare caz în parte şi prin procedura de punere sub acuzare a oricărui funcţionar de stat. Nici Congresul. Danemarca. Belgia. între care Germania.Republica parlamentară A doua categoie de regimuri politice întemeiate pe principiul separaţiei puterilor cuprinde marea majoritate a statelor moderne şi anume . Regimul parlamentar poseda un executiv care este compus din două organe: şeful statului şi Guvernul. responsabil în faţa Parlamentului fiind doar cel din urmă. Suedia. care înlesneşte colaborarea lor reciprocă.

Aşadar. deci nu de către Parlament. preşedintele este ales. Putera legislativă în statele cu regim parlamentar este exercitată de Adunări bicamerale Marea Britanie. în regim de separaţie a puterilor. Austria. la rândul său. ca în Constituţia franceză actuală. în frunte cu primul-ministru . ca în orce republică parlamentară miniştrii sunt responsabili în faţa Parlamenturlui . alături de ceilalţi membrii din guvern. separaţiei puterilor o constituie republica semi-prezidenţială. pentru activitatea proprie. ca şi în republica prezidenţială. 3. în care organizarea exercitării prerogativelorstatului are unele 57 . Preşedintele poate dizolva Parlamentul. care răspunde de activitatea Guvernului şi asigură executarea legilor. prin vot direct de către corpul electoral. în două tururi de scrutin Franţa. În legătură cu puterea judecătorească. ale căror atribuţii principale sunt de ordin legislativ. Irlanda ). faţă de Preşedintele republicii parlamentare. rolul şi funţiile Preşedintelui în republica semi-prezidenţială îi conferă o poziţie superioară în relaţiile sale cu Guvernul. pentru activitatea acestuia. cât şi colectiv. Pe de altă parte. Asfel . mutaţi sau pensionaţi împotriva voinţei lor. A doua componentă a executivului semi-prezidenţial o constituie Guvernul. regimul politic caracterizindu-se prin colaborarea între puteri.Principiul separaţiei puterii în stat Miniştrii sunt responsabili în faţa organului legislativ atât personal. Prtugalia. suspendaţi. sau monocamerale Suedia. Puţine sunt Constituţiile în care să fie consfinţită cu atâta claritate dominarea Parlamentului de către puterea executivă în ce priveşte desfăşurarea activităţii legislative. înainte de expirarea duratei legale a fucţiei ce îndeplinesc. Ei nu pot fi revocaţi. Danemarca.care îi poate determina să demisioneze prin mijlocirea votului de neîncredere. constituţiile ţărilor de tip parlamentar consfinţesc faptul că judecătorii sunt inamovibili şi se supun numai constituţiei şi legilor ţării. Italia etc. Spania. Republica semi-prezidenţială O formă mixtă de înfăptuire a principiului caracteristici aparte. Grecia. Controlul executivului este mai mult diminuat faţă de republicile prezidenţiale. Exercitarea puterii legislative este încredinţată Parlamentului.

alege pe membrii Înaltei de Justiţie. includerea in cadrul acestei analize a sistemului politic marxist. care este caracteristic Elveţiei. – principiu care in conceptia noastra actioneaza in mod obiectiv in societatile moderne. iar puterea executivă. etc. Preşedintele Republicii. Regimul de adunare O ultimă modalitate de realizare a principiului separaţiei puterilor o constituie aşa zisul regim de adunare. compus din Consiliul Naţional şi Consiliul Statelor.42 5.42 58 .Principiul separaţiei puterii în stat Parlamentul ratifică tratatele internaţionale încheiate de şeful statului. cele dintre cantoane. care nu au favorizat utilizarea frecventa a acestor mijloace de control. Guvernul este subordonat Adunării care conform Constituţiei. exercită autoritatea supremă în stat. de un Givern (Consiliul Federal). prin rotaţie pentru un an. precum şi reclamaţiile privind încălcarea drepturilor constituţionale ale cetăţenilor. Din punct de vedere juridic.ni s-ar putea reprosa . Cât priveşte controlul asupra Guvernului . dezbate moţiunile de cenzură. pag. ales pe 6 ani de către cele două Camere ale Parlamentului. în şedinţă comună. ambele alese pe patru ani. Regimul politic marxist Privind structura acestui capitol . este de menţionat faptul că înfiinţarea unor comisii parlamentare de anchetă este supusă unor norme prohibitive. sunt clarificate in lumina felului in care sau realizat cerintele principiului separatiei puterilor in stat. Puterea legislativă este exercitată de un parlament bicameral. in care „ modurille de exercitare a puterii de stat „ mai precis regimurile politice si constitutionale . declară război. Dintre mambrii Guvernului este ales. Instanţa supremă a Elveţiei este Tribunalul Federal. 4. desemnat de Parlament pe aceeaşi perioadă. El are competenţa de a judeca. 42 Ibidem. între altele şi conflictele de competenţă între autorităţile federale şi cele cantonale.

partajarea competentelor statului tot s-a facut. logic. 59 . dar si ale sistemului politic. precum cele numite la noi ”organe cu dubla natura – de partid si de stat ”. in ansamblul lui. Conceptia lui Marx si Engles precizeaza ca daca la conducere se afla o singura clasa . nu mai vorbim de categorii fundamentale de activitati – legislativa . fiecare categorie de organe avand bine precizata sfera sa de activitate si pozitia fata de celelalte. executiva. chiar daca s-a negat principiul separatiei puterilor in stat. procuratura Sunt categoriile ”clasice ” de organe . organe executive sau ale administratiei de stat. organe judecatoresti .Principiul separaţiei puterii în stat Reprosul s-ar referi la faptul ca acest sistem se bazeaza pe o doctrina care neaga orice valoare principiului separatiei puterilor in stat. judecatoreasca si de asigurare a legalitatii – carora le corespund patru ramuri fundamentale de organe. organe ale puterii de stat. De altfel. carora li se vor alatura ulterior si altele. in stadiul in care nu mai sunt ” clase exploatatoare ” puterea este tot unica – ea apartinind poporului – si indivizibila – deci. puterea de stst are caracter unitar si deci ea nu poate fi impartita . Chiar in statul socialist.care contribuie la realizarea functiilor statului.

Separatia puterilor in stat in Constitutia din 1866 Proiectul de constitutie a fost elaborat de Consiliul de Stat . care nu le poate exercita decît numai prin delegaţiune”. Nicolae Iorga spunea: ”Constitutia de la 1866 este izvorita dintr-o simpla opera de traducere a unei constitutii apusene. 31. Puterea legiuitoare 60 . Cele trei puteri publice: legislativă. formulat de Montesquieu. Constituţia de la 1866 admitea principiul suveranităţii naţionale. 32. asa cum preciza C. principul guvernarii reprezentative. în acelaşi timp admitea şi principiul delegaţiunii. ea n-are nici o legatura cu trecutul nostru propriu si nu rerprezinta nici o elaborare particulara noua”. executivă şi judecătorească „emană de la naţiune. Conform art. Pentru intiia oara tara si-a dat propia sa Constitutie . Puterea legiuitoare se exercită colectiv de către cele trei ramuri ale puterii legiuitoare.A fost votat la 29 iunie in Adunarea Deputatilor { care forma Adunarea Constituanta}.Principiul separaţiei puterii în stat CAPITOLUL IV Separatia puterilor in istoria constitutionalismului romanesc 1. formulat de Jean Jack Rousseau. „puterea legislativă se exercită colectiv de către rege şi Reprezentanţa Naţională. care se împărţea în două: Senatul Adunarea Deputaţilor.Dinecsu. etc. art. principiul monarhiei ereditare. dar. conform titlului III. Sunt consacrate principiile suveranitatii nationale. deoarece Senatul care era prevazut de Statut nu a fost convocat. principiul inviolabilităţii şi neresponsabilităţii monarhului. al reprezentării. de Consiliul de Ministrii cu mesajul locotenentei domnesti din 1 mai 1866. Organizarea puterii în stat se realizează prin această constituţie. potrivit principiului separaţiei puterilor în stat. principiul separatiei puterilor in stat. Orice lege cerea acordul de voinţă al tutror celor trei ramuri ale puterii legiuitoare. principiul responsabilitatii ministrilor. Despre acest act.

mai întâi Adunării Deputaţilor şi apoi Senatului. profesorul Dumitrie Gusti se ridica împotriva ideei “împrumutului” Constituţiei. dreptul de iniţiativă legiuslativă al Senatului era egal cu cel al Adunării Deputaţilor. legilor votate de reprezentanţa naţională. ci un drept de veto suspensiv. după modelul Constituţiei belgiene de la 183145. sau la contingentul armatei trebuie să fie votată mai întâi de Adunarea Deputaţilor”. La rândul său.”46. dreptul de iniţiativă al Senatului era mult mai restrâns decât al Adunării Deputaţilor.II. belgiană şi apoi română. deoarece ea nu 44 45 Ion Deleanu. se poate uşor că art. sancţiunea va fi dată. la împrumuturi sau deschiderea de credite. promulgă şi aplică legile. În acest caz însă. Domnul sau va sancţiona legea. de unde a trecut în Constituţia franceză.. Adunarea cea nouă persistând. Constituţia de la 1866 a fost apreciată ca o „haină mult prea largă pentru cel ce trebuie s-o îmbrace. spunea Nicolae Iorga “s-a făcut fără participarea factorului politic care era Mihail Kogălniceanu. precum şi dreptul de a refuza sancţionarea sa.33 din Constituţie. Adunarea Deputaţilor avea prioritate faţă de Senat în privinţa elaborării legilor de finanţe. Senatul. dreptul Parlamentului era îngrădit în materie de legiferare. cu restricţia. El poate refuza sancţionarea sa. dă dreptul pe care îl avea şeful statului de a da sau a refuza sancţiunea sa. dar obârşia lui trebuie căutată în dreptul constituţional englez. sau va dizolva Adunarea. că „orice lege relativă la veniturile şi cheltuielile statului. O procedură asemănătoare era folosită şi în cazul legilor care fixau contingentul armatei.44 În sistemul Constituţiei de la 1866.” 46 Considerând că forma statului este întotdeauna produsul unei epoci istorice. Guvernul era ţinut să supună pentru dezbatere şi aprobare proiecte. El spunea. Drept Constituţional şi instituţii politice. Constituţia de la 1866 a recunoscut Capului Statului dreptul de a sancţiona şi promulga legile. Adunarea Deputaţilor era singura îndreptăţită să voteze bugetul general al statului. Senatul nu putea propune proiecte de legi cu privire la crearea sau desfiinţarea de impozite. 1990 constituţia de la 1866. vol. Elaborată deci. În toate celelalte materii. „Domnul sancţionează. 27 din Constituţia Belgiei. 33 din Constituţia de la 1866 a fost copiat întocmai după art.Principiul separaţiei puterii în stat se exercită colectiv de către cele trei ramuri . Capul Statului . De aceea.Adunarea Deputaţilor.” După Constituţia din 1866. legea se va prezenta din nou Adunării în sesiunea viitoare. Dacă Adunarea va stărui în votul său. în acest sens: “O Constituţie nu poate fi împrumutată şi nici 61 . Această practică a fost preluată din Constituţia engleză şi trecută în mai toate constituţiile moderne. dar nu admite un drept de veto absolut. prevăzută la art. singurul în legătură cu dezvoltarea noastră constituţională din trecut.

Persoana regelui este inviolabilă. Din textul art. regele lăsa ceea ce Constantin Dissescu numea – cooperaţia regală. când ea nu răspunde unei nevoi a acelui moment. Prin urmare. atunci când o lege nu corespunde situaţiilor de fapt cărora se aplică. regele exercită puterea executivă şi participă la exercitarea puterii legislative .92. reiese că miniştrii nu sânt titulari ai puterii executive. prin art.93 din Constituţie. Prerogativele regelui sunt precizate în art.Principiul separaţiei puterii în stat corespundea nivelului de dezvoltare politică şi socială a României. În acest sens.32. 47 Constantin Dissescu. Consiliul de Miniştrii devenea titularul puterii executive. unii conteporani mai mult sau mai puţin conştienţi de deosebirea stadiului de dezvoltare socială din România faţă de cea din Belgia de la mijlocul secolului trecut. Bucureşti. puterea executivă era încredinţată regelui. nici un act al regelui nu avea tărie dacă nu era consemnat de un ministru. nu poate fi opera unui legislator inspirat. ci şi un act programatic. văzând în ea un insrument al progresului social. Acceptând ideea că o Constituţie nu este doar o lege care reglementează o stare existentă în momentul adoptării ei. Consiliul de Miniştrii nu exercită puterea executivă. care prin aceasta chiar devine răspunzător de acel act. prezenţa a cel puţin a unui ministru este necesară. Drept constituţional. iar prin art. miniştrii lui sunt răspunzători conform art. 1915 62 . conform art. În absenţa sa. Numai intr-o singură şi excepţională ocazie. Paul Negulescu arată că. 1. deoarece el fiind singurul titular efectiv al puterii executive nu putea decât să delege atribuţiile sale. constituţia recunoaşte puterii executive acest drept de iniţiativă a legilor ca şi Adunării Deputaţilor şi Senatului.33. Drept urmare.1 Puterea executivă În Constituţia de la 1866.92.. au acceptat ideea necesităţii unei astfel de constituţii. care o exercita în mod regulat prin Constituţie. de la data morţii regelui şi până la data depunerii jurământului de către Consiliul de Miniştrii.47 Sub imperiul Constituţiei de la 1866. ea aparţinînd regelui şi numai el o putea exercita.93 se precizeză că la dezbaterea adunărilor. ea riscă să rămână fără aplicaţie . Mai mult.

legea din 12 iulie 1866 pentru împărţirea atribuţiilor Consiliului de Stat. Prin legea de organizare judecatoreasca de la 1865. Dar instanţele judecătoreşti nu anulau actele administrative de autoritate aşa cum avea căderea Consiliul de Stat. de tribunale. incalcind principiul separatiei puterilor si textele formulate de art. principiul separatiei puterilor. sa retraga actul ilegal care vatamase drepturile reclamantuui. poate refuza sancţionarea legilor: este conducătorul armatei. art. care ar fi vatamat un drept al reclamantukui.. Ele căutau numai să constrângă prin daune comunatorii autoritatea administrativa. 104 al Constituţiei din 1866 precizează că nici o jurisdicţie nu se poate înfiinţa „decât numai în situaţia unei legi. care până la adoptarea Constituţiei de la 1866 făcea oficiul de jurisdicţie administrativă şi de jurisdicţie propriu-zisă. 1.2.Principiul separaţiei puterii în stat numeşte şi revocă pe miniştrii săi sancţionează şi promulgă legile.130-131 din Constitutie. Legiuitorul din 1905 a hotarit ca Inalta Curte de Casatie sa anuleze actele administrative si sa ordone inlocuirea lor cu altele.de asemenea. 63 . Legea di 1905 a fost abrogata prin legea din octombrie 1910. justitia se va da de judecatorii de plasi. trimitind cercetarea actelor administrative la instantele judecatoresti ordinare. In contra legii din 1905 s-a ridicat legiuitorul de la 1910 – la temelia asezamintului nostru politic exesta un principiu fundamental.. Puterea judecătorească Capitolul III din titlul III. care revenea la starea de lucruri anterioara.” Odată cu desfiinţarea Consiliului de Stat. care erau de competenţa Consiliului. de Curtile de Apel si de Curtea de Casatie. prin care s-a dat in compententa Curtii sa analizeze actele administrative de autoritate anume desemnate de lege. nici comisii şi tribunale extraordinare. de Curtea de Jurati. Sub imperiul Constitutiei de la 1866 s-a facut legea din 1 iunie 1905 pentru organizarea Curtii de Casatie. a dat în căderea instanţelor judecătoreşti afacerile de contencios administrativ.

Miniştrii lui sunt răspunzători. Constituţia din 1923 lărgeşte mult numărul senatorilor de drpt.34). Costitutia de la 1866 se ocupa numai de puterea executiva si legislativa.Principiul separaţiei puterii în stat Cat priveste organizarea si dezvoltarea atributiilor fiecarei puteri. ca şi cea anterioară. „Persoana Regelui este inviolabilă. dreptul de a numi şi revoca pe miniştrii săi. realizând o colaborare suplă a celor trei puteri: legiuitoare. Puterea legislativă se exercită colectiv de către Rege şi Reprezentaţiunea Naţională (art. Titlul III reglementează puterile publice pe baza principiului separaţiei puterilor în stat. executivă şi judiciară. marginindu-se pentru puterea judecatoreasca numai in a stabili citeva principii creative a independentei sale. Bucureşti. Constituţia din 1923.49 2. 64 .35). încredinţează competenţele din acest domeniu. Orice lege cerea învoirea celor trei ramuri ale puterii legiuitoare. Noua Constituţie consacră universalitatea votului. Iniţiativa legilor este dată fiecăreia din cele trei ramuri ale puterii legislative (art. (art. răspunderea politică în faţa Parlamentului fiind reglementată doar pentru cei din urmă. Separatia puterilor in stat dupa Constitutia din 1923 Constitutia din 1923 cuprinde 138 de articole şi este structurată în 7 titluri. pag.88) Spre deosebire de Constituţia de la 1866. Nici un act al regelui nu poate avea tărie dacă nu va fi contrasemnat de un ministru. 1930. Principiul constiutţional al sparaţiei puterilor şi imixtiunea puterilor executive şi judecătorească.87). care prin aceasta chiar devine răspunzător de acel act” (art. 49 George Nedelcu. Reprezentaţiunea Naţională se împarte în două: -Senatul -Adunarea Deputaţilor. În ceea ce priveşte puterea legislativă. creând condiţţile formării Parlamentului pe baze democratice. dreptul de a convoca şedinţele Parlamentului.32. Acestea aveau dreptul de sancţiune a legilor. Puterea executivă este exercitată de rege şi miniştrii săi. Regelui şi Reprezentanţei Naţionale.

1927. ele sunt dizolvate imediat ce Guvernul a pierdut încrederea Şefului Statului”50 În aceste condiţii. intitulat „Despre puterile statului”. Curs de drept constituţional. De asemenea. aşa cum era reglememntată în Constituţia de la 1923. 92 stabileşte că guvernul exercită puterea regelui. Art.admite regimul parlamentar.104). în condiţiile speciale pe care legea le va fixa (art. adică face din Parlament pivotul vieţii politice.. cât şi limitarea puterii legiuitorului ordinar. Miniştrii întruniţi alcătuiesc Consiliul de Miniştri. după cum s-a criticat şi consacrarea ăn cadrul acestui titlu a Consiliului Legislativ – natura juridică a acestuia de organ consulatativ al Parlamentului. susţinăndu-se că acestea nu sunt puteri de stat. cu toate acestea. În legătură cu puterile statului. rolul Parlamentului nu mai este acela de control al puterii executive. s-a spus că puterea armată nu constituie o putere în sensul dat al acestui termen de ştiinţele juridico-politice. puterea executivă atribuie Guvernului o structură aparte. 170 interzice cererea de autorităţi speciale de orice fel cu atribuţii de contencios administrativ. Contenciosul administrativ este în căderea puterii judecătoreşti.130 precizează că numai Curtea de Casaţie în secţii unite. ci de organ la dispoziţia acestei puteri. care făcea posibilă funcţionarea mecanismului.7 65 . spre deosebire de vechea Constituţie care făcea referire la miniştrii şi nu la Guvern. 50 P. a normelor privind instituţiile judeţene şi comunale. Art. s-a criticat includerea în titlul III. aşa cum au fost ele reglementate în Constituţai din 1923. Negulescu arată că „deşi Constituţia noastră din 1923.Principiul separaţiei puterii în stat P. Negulescu. avea în competenţa sa atât controlul constituţionalităţii legilor. Judecătorii sunt inamovibili. În noua Constituţie. ca o confirmare că parlamentele nu reprezintă voinşa poporului ci numai voinţa Guvernului. în mod stabilit prin Constituţie. are dreptul de a judeca constituţionalitatea legilor şi de a declara inaplicabile pe acelea care sunt contrare Constituţiei. Art. care este prezidat. cu titlu de preşedinte al Consiliului de Miniştri de acela care a fost însărcinat de rege cu formarea guvernului (art.. pag. Puterea judecătorească.93).

rărmânând acum 66 . regele Carol al II-lea a supus poporului român “spre bună ştiinţă şi învoire. unele urmînd a fi supuse ratificării potrivit art. Regele deţine. Constizuţia promulgată la 27 februarie 1938 constituie un important pas înapoi atât în ceea ce priveşte sfera drepturilor şi libertăţilor acordate cetăţenilor cât şi în ceea ce priveşte organizarea autorităţilor publice. Fiind considerat inviolabil art.organul reprezentativ al societăţii – modalitate de abordare care şi ea reflectă poziţia ideologică a constituantului. cu toate că plebiscitul ţinut la 24 februarie nu a urmărit nici măcar formal “aprobarea” acestui act.31. a fost considerată o constituţie plebiscitară. iar nu spre aprobare o nouă constituţie. acordîndu-se o atenţie sporită acesteia faţă de cele privind parlamentul. El este deţinătorul principalelor pârghii politice şi juridice. specific unui regim constituţional. deţinînd dreptul de a elabora decrete cu putere de lege. Reprezentanţa Naţională art.Asfel.Principiul separaţiei puterii în stat Constituţia promulgată la 27 februarie 1938 Constituţia din 1938. al tuturor celor trei puteri. organizarea lor se făcea în scopul nedesimulat al asigurării preponderenţei executivului.art.44 pentru actele sale juridice sunt declaraţi responsabili miniştrii săi. iar altele nu. Aşa cum s-a arătat de către specialişti. apărând ca. Astfel. păstrîndu-se formal principiul potrivit căruia “toate puterile emană de la naţiune” ( art 29). 46 alin. In domeniul legislativ. potrivit căruia. 7. Regele era declarat în mod expres. Regele nu are alte puteri decît cele date prin constituţie. 7. pe care o exercită prin. de a iniţia legi şi de a iniţia revizuirea constituţiei. cunoscută sub denumirea de Constituţia lui Carol al II-lea. şef suprem. puterea legislativă. care apare ca un organ consultativ şi executiv al voinţei sale si puterea de a sancţiona pe judecător prin decret regal art. Regele avea întinse prerogative.dacă mai purem vorbi acum de puteri.32. respectarea unor principii democratice în acest domeniu. cap al statului.” Din reglementările sale şi mai ales din compararea lor cu normele cuprinse în Constituţia din 1923. puterea executivă. cf. Guvernul saă art. Prerogativele lui mărite nu mai sunt supuse principiului. pe care o exercită prin.76 pînă la adoptarea legii privind inamavobilitatea acestora. potivit Constituţiei.98 alin. a regelui în special. În capitolul referitor la puterile puplice sunt cuprinse mai întîi normele privind instituţia regală.

prin modul de alegere. Regelui i s-a recunoscut şi dreptul de a dizolva ambele Adunări deodată.Principiul separaţiei puterii în stat singurul titular al acestui drept deoarece Adunările nu-l mai au. Cu toate că prerogativele Regelui se extind şi în acest domeniu. miniştrii care le contrasemnează .76. în reprezentantul unor. Miniştrii au devenit astfel funcţionari ai Regelui. după cum s-a arătat. În ce priveşte Parlamentul. 67 .doar a unor. prin această Constituţie. dată până la care se pot aplica sancţiuni disciplinare prin decret regal art. deoarece puteau participa la vot numai acei cetăţeni români care practicau efectiv o îndeletnicire intrînd în una din următoarele categorii . care va interveni cel mai târziu în termen de 6 luni de la promulgarea constituţiei. principiul inamovibilităţii – cerinşă a principiului puterilor în stat – a fost relativizat prin dispoziţia că inamovibilitatea se va statornici printr-o lege specială. fapt care semnifică poziţia superioară a monarhului. În ceea ce priveşte guvernul este de menţionat că a fost încălcat .categorii sociale. el continuă să fie declarat de Constituţie inviolabil şi scutit de răspundere. Prerogrativele largi sunt prevăzute pentru Rege şi în domeniul executiv. singurii răspunzători pentru actele sale fiind. agricultura şi munca manuală comerţul şi industria ocupaţii intelectuale Regele putea după bunul său plac să numească un număr de senatori. dată până la care va interveni cel mai târziu în termen de 6 luni de la promulgarea constituţiei. care-i numea şi îndepărta după bunul său plac. În materie judecătorească. sau numai una din ele şi nu s-a mai stabilit – aşa cum prevedea Constituţia din 1923 – un termen pentru convocarea unor noi alegeri. Guvernul şi miniştrii devenind functionarii săi. acum miniştrii având răspundere politică numai faţă de Rege.Tot Regelui îi aparţinea dreptul de convocare a Parlamentului şi dreptul de a pronunţa închiderea sesiunii. dreptul de sancţiune a legilor. şi anume cel referitor la răspunderea politică Guvernului în faţa Parlamentuli. Pe lângă dreptul de a convoca Parlamentul şi a pronunţa închiderea sesiunii lui. refuzând de a le sancţiona scăpând oricărei limitări sau oricărui control. unul din principiile fundamentale ale sistemului parlamentar. au fost luate asemenea măsuri încît s-a urmărit transformarea lui.

4. 3053 –cu puteri depline în conducerea statului român . Costituţia din 1923 a fost suspendată. cu unele rezerve în ceea ce priveşte autorităţile statului şi inamovibilitatea judecătorilor. De asemenea.Principiul separaţiei puterii în stat La data de 5 septembrie 1940. Prin Decretul 1626/1944 a fost repusă în vigoare Constituţia din 1923. de data aceasta se stabileşte principiul unicameralităţii Parlamentutlui. evenimentele se desfăşoară categoric în favoarea socialismului. 2218 din 1946 a adus importante modificări regulilor privind „partajarea” competenţelor autorităţilor publice.2 Constituţia din 13 aprilie 1948 Este prima Constituţie de tip socialist din ţara noastră. După cum ne amintim. este prima Constituţie care consacră forma republicană de guvernământ. S-ar putea spune că. s-a prevăzut că un decret ulterior urma să reglementeze modul de organizare a Reprezentanţei Naţionale. Parlamentul dizolvat. dar. de la Moscova şi facilitat de bună credinţă şi naivitatea celor ce au crezut sincer în comunism. Pim-ministrul Guvernului fiind investiţi prin Decretul regal nr. nemaifiind prevăzut Senatul. s-a prevăzut că o lege ulterioară urma să stabilească desfiinţată. cale de dezvoltare a statului impusă primordial de conjunctura creată în lume după înfrângerea Germaniei şi a aliaţilor ei. În privinţa organelor de stat se 68 „condiţia în acre magistraţii sunt inamovibili” iar instituţia juraţilor rămâne . prin Decretul 1626/1944 puterea legiuitoare a fost încredinţată Regelui şi Reprezentanţei Naţionale. Actele cu valoare constituţională din perioada 1944 . Astfel. Decretul nr.1947 După terminarea celui de-al II-lea Război Mondial şi instzaurarea României în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice. aşa cum fusese prevăzut prin Constituţia dinh 1923. 4. De asemenea. Constitutiile socialiste din România 41. întrgul proces politic ce se va desfăşura de acum în ţara noastră va fi condus. mai mult sau mai puţin făţiş. iar până la organizarea acesteia puterea legiuitoare să fie exercitată de Rege la propunerea Consiliului de Miniştri.

stabilită pe calea unor acte normative deosebite. create în 1954. care ne conduce la concluzia unei constituţii suple. cu toate caracteristicile cunoscute ale acesteia: afirmarea unor principii fără acoperire în realitate – ca cel privind democraţia populară (exercitarea puterii de stat de către popor).95) – aparţinând unor categorii distincte de organe.103 . ci sunt oprganizate potrivit „principiului centralismului democratic”. 4. de unde putem deduce “independenţa acestor organe” – faptul că ele formează un subsitem aparte al sistemului organelor de stat reglementate de Constituţia din 1952. desfăşurau o activitate de soluţionare de litigii şi organele arbitrajului de stat. nefiind subordonat Ministerului Justiţiei .. consacrarea unor largi drepturi maselor muncitoare etc.Principiul separaţiei puterii în stat conturează deja principiul potrivit căruia în stat se înfăptuiesc patru mari categorii de activităţi – de exercitare a puterii. organizarea puterii de stat pe baza subordonării din traptă până la un organ de vârf (Marea Adunare Naţională).A. existenţa şi ocrotirea unei proprietăţi care aparţine acestuia. În acesată Constituţie s-au reglementat patru mari categorii de organe – ale puterii.afirmându-se cinic principiul „îngrădirii şi eliminării elementelor capitaliste”.104). ale administraţiei judecătoreşti şi procuratură51 – din care prima categorie exercită o activitate subordonată. se prevede o procedură simplă. Pentru caracterizarea sistemului constituţional din perioada în acre a fost în vigoare această Constituţie mai este necesar să amintim şi faptul că alături de instanţele judecătoreşti (unde păarticipau la judecată şi asesorii populari). 51 Procurorul general este ales de M.R. dar care nu se mai controlează reciproc. adoptată la 24 septembrie 1952 este o Constituţie tipic socialistă. şi răspunde în faţa acesteia. (art.. ăn competenţa cărora intrau neînţelegerile dintre „unităţile socialiste”.C. În privinţa modificării.N. organe care urmau o procedură deosebită faţă de cea a instanţelor ordinare. judecătorească şi de „supravaghere” a respectării legii (art. executivă. 69 .3 Constituţia din 24 septembrie 1952 Constituţia iniţiată de P. acordarea unui regim juridic bazat pe inegalitatea unor forme deosebite de proprietate . organizarea unui sistem electoral pe baza principiilor marxiste. consacrarea rolului conducător al partidului unic.

sau prin intermediul Comisiei Constituţionale şi Juridice. ca aparţinând. Prin aceasta. noi legi privind organizarea şi funcţionarea organelor locale ale puterii (Legea 57/1968). chipurile. sau tot încercat „formule” noi în materie de organizare a procesului de înfăptuire a puterii. era în totală contradicţie cu regimul dictatorial. începând cu cea din 1948. poporului „liber şi stăpân pe soarta sa”. prin esenţa sa democratică.4 Constituţia din 21 august 1965 În noua Constituţie este de remarcat că nu intervine nici o modificare în ceea ce priveşte concepţia înfăptuirii puterii de stat prin patru mari categorii de organe – ale puterii. o nouă organizare administrativă a teritoriului. principiul unicităţii puterii. judecătoreşti şi procuratura – din care primele desfăşoară o activitate supraordonată. instituirea unui nou organ suprem al puterii de stat (Preşedintele Republicii). Constituţiile din perioada dictaturii comuniste. precum şi o sumedenie de alte legi referitoare la înfiinţarea unor organe care au fost apreciate ca având „o dublă natură – de partid şi de stat”. organizarea procuraturii (Legea 60/168). 70 . comisie formată din membrii parlamentari dar şi din specialişti (până la 1/3). în 1974. În privinţa competenţei acestor organe trebuie subliniată funcţia MAN de relizare a controlului constituţionalităţii legilor cu ajutorul. au pus la baza organizării şi funcţionării statului. până la Revoluţia din decembrie 1989. a întregului sistem de organe al acestuia. ale administraţiei.Principiul separaţiei puterii în stat 4. în 1968. Fundamentând acest principiu pe elementul politic al conducerii întregii societăţi de către partidul comunist unic şi pe elementul economic bazat pe proprietatea comună asupra bunurilor materiale şi spirituale s-a ajuns la concluzia falsă a unicităţii puterii de stat. După adoptarea acestei Constituţii şi până la evenimentele din decembrie 1989. adoptându-se. fundamentul politic şi juridic al statului de drept – separaţia puterilor în stat – care. s-a înlăturat astfel.

alegerea conducătorilor politici pentru maxim 2 mandate. separaţia puterilor în stat. Printre atribuţiile Consiliului au fost înscrise reglementări specifice unui Parlament. numirea şi revocarea Primului Ministru. organizarea de alegeri liberi. Acest decret a prefigurat principiile fundamentale ale programului CFSN. toate structurile de partid şi de stat au fost dizolvate. numirea şi revocarea CSJ şi a Procurorului general. 71 . reglementarea sistemului electoral.Principiul separaţiei puterii în stat CAPITOLUL V Separaţia puterilor de stat în perioada post decembristă Odată cu declanşarea Revoluţiei din 22 Decembrie 1989 şi fuga cuplului dictatorial. precum şi emiterea legilor (decrete-legi). Prevederile acestui comunicat au fost întărite prin Decretul –lege 2/27 decembrie 1989. printr-un comunicat care a fost transmis în seara aceleaşi zile în numele FSN. Revoluţia din decembrie a pus capăt conducerii bicefale a familiei Ceauşescu şi sa revenit la principiul separaţiei puterilor care facilitează dezvoltarea democraţiei şi statului de drept. aprobarea competenţei Guvernului. în care PCR controla şi îndruma întrega activitate de paretid şi de stat. printre care statornicea: un sistem pluralist de guvernământ. Puterile statului erau exercitate de un număr restrâns de activişti de partid care erau mai mult în solda Moscovei decât a ţării din acre făceau parte. Prin decretul-lege 2/1989. aprobarea bugetului de stat etc. după mai bine de 4 decenii de conducere dictatorială. s-a constituit CFSN ca „organ suprem al puterii de stat”. În felul acesta se punea capacitatea. iar întreaga putere a fost preluată de către acesta.

Aceasta nu înseamnă însă că una din puteri exercită atribuţiile altei puteri. cele cuprinse în art. De aceea. ţară recent eliberată de sub dictatura comunistă. Dimpotrivă. În realitate. această instituţie avea mai mult un rol decorativ în România comunistă. Introdusă pentru prima oară în ţara noastră de către Ceauşescu. cele cuprinse în art. întrucât nu în toate statele există o separaţie absolută a puterilor.Principiul separaţiei puterii în stat Cel mai important act normativ din această perioadă care constituie un adevărat izvor de drept constituţional. ţinând cont că România abia ieşise dintr-o cruntă şi îndelungată dictatură şi prea multe prerogative întrunite în mâna unui singur om erau nu numai nepotrivite. Acest decret-lege a fost o mini-constituţie. cum ar fi Parlamentul sau instituţia Preşedintelui. ci principii constituţionale. când au avut loc dezbateri în Parlament cu privire la instituţia Preşedintelui şi prerogativele acestuia. nu încalcă principiul separaţiei puterilor. atribuţiile lor se interferează şi se completează. Tot în timpul dezbaterilor se acreditase ideea că pentru statutul României. ar fi mai potrivită o republică parlamentară decât una semiprezidenţială.6 referitor la bicameralism etc. 72 . ci şi reguli de organizare a noilor structuri.2 stabilea principiul separaţiei puterilor în stat. Decretul 92/1990 prin art. alcătuind un tot unitar. Actul acesta nu cuprinde doar regului electorale. un act constituţional care cuprinde nu doar reguli de organizare a alegerilor. dar chiar primejdioase. Instituţia Preşedintelui nu are tradiţie şi nici continuitate în istoria constituţionalismului românesc. pentru care funcţia de secretar general al PCR însemna totul. Capitolul II al titlului II din Constituţie este consacrat Instituţiei Preşedintelui României. ci daor îl amendează în sensul că toate puterile în stst trebuie să colaboreze în direcţia realizării şi consolidării statului de drept. au fost suficienţi cei care s-au opus. 2 referitoare la sistemul democratic pluralist şi la separaţia puterilor în stat. Acest principiu nu şi-a mai găsit o formulare expresă în Conbstituţia din 1991. această instituţie avea să mai adauge un titlu în plus la cele pe care şi le însuşise anterior. în 1978. precum cele din articolul 1 referitoare la titularul puterii politice în România şi modul în care această putere se exercită. a fost Decretul-lege 92/1990 pentru alegerea Parlamentului şi al Preşedintelui României.

Preşedintele participă la şedinţele Guvernului când se dezbat probleme ca: politica externă. Guvernul este alcătuit din Prim-Ministru. acreditează şi reclamă la propunerea Guvernului pe reprezentanţii diplomatici. 73 . al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării. Preşedintele adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii.Principiul separaţiei puterii în stat Cu toate acestea. Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României. asigurarea ordinii publice. decretează mobilizarea parţială sau generală. Programul de guvernare şi lista Guvernului sunt supuse spre aprobarea Parlamentului care. capitolul III din Constituţia României reglementează activitatea Guvernului. egal. În exercitarea atribuţiilor sale. Preşedintele României este Comandantul Forţelor Armate. Preşedintele Romîniei prezidează şedinţele la care participă. Candidatul pentru funcţia de Prim-Ministru este desemnat de Preşedintele României din rândul partidului care a întrunit majoritatea absolută în Parlament. Mandatul Preşedintelui este de 4 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului. apărarea ţării. Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia. sau dacă nu este întrunită această majoritate. prin votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor acordă investitura de încredere. Preşedintele Romîniei emite decrete. din rândul partidelor reprezentate în Parlament. miniştrii şi alţi membri stabiliţi prin lege organică. care se publică în Monitorul Oficial. Preşedintele poate dizolva Parlamentul dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de investitură. Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale. Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice. cu aprobarea Parlamentului. Tot el desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru. Titlul III. susţinuţi şi de cea mai mare parte a electoraltului. Preşedintele este ales prin vot universal. pe unii membrii ai Guvernului. direct şi liber exprimat. majoritatea Parlamentului şi-a impus voinţa.

Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor. Guvernul este demis dacă o moţiune de cenzură. 74 . în plus. numiţi de Preşedintele Romîniei. „Justiţia se înfăptuieşte în numele legii. Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare.Principiul separaţiei puterii în stat În exercitarea atribuţiilor sale. adeclaraţiei de politică generală sau a proiectului de lege. solidar cu ceilalţi membri. aduce uele elemente noi. iar ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare dată de Parlament. capabil să contribuie la echilibrarea puterilor în stat şi la asigurarea legalităţii. ţn şedinţa comună.. În timpul controlului. Constituţia din 1991 crează un organism nou – Curtea Constituţională – care. judecă cauzele de contencios constituţional şi electoral al regulamentelor Parlamentului din domeniul aprecierii constituţionalităţii partidelor politice. Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. „Justiţia se relizează prin Curtea Supremă de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. Dacă Constituţia din 1923 încredinţa dreptul de a judeca constituţionalitatea legilor. Curţii de Casaţie (echivalentul Curţii Supreme). Fiecare membru al Guvernului răspunde politic. Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe. potrivit Legii 92/1992 de organizare şi funcţionare judecătorească. capitolul IV este rezervat autorităţii judecătoreşti.. Titlul III.” Judecătorii. Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice sunt supuse controlului parlamentar. prin intermediul preşedinţilor acestora. de Senat sau de Comisiile Parlamentare. pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia.” constituţia din 1991 reînnoadă firul întrerupt al tradiţiilor democratice consfinţite în Constituţia din 1923 dar.112. depusă în termen de trei zile de la prezentarea programului. prin adoptarea unei moţiuni de cenzură. Curtea Constituţională a fost creată ca un organism complex. a fosr votată în condiţiile art. Camera Deputaţilor şi Senatul. Guvernul este obligat să prezinte informaţiile şi documentele cerute de Camera Deputaţilor. sunt inamovibili. pot retrage încrederea acordată Guvernului.

G.” Genoveva Vrabie susţine că argumentele invocate de autor sunt perimate. să ne 75 . armonios. Vrabie. Refuzul puterii de a organiza un referendum cerut de opoziţie anterior adoptării Constituţiei. Consiliul Legislativ etc..Constituţia din 1991.Constituţia din 1923. în cadrul acestui titlu.” Aşa cum remarcă dr. care a fost mult discutat este problema legitimităţii noii Constituţii.2/1989 fiind acest punct de vedere neconstituţional. a fost în general aprobat de mulţi. pentru că şi această instituţie constituie o autoritate direct înrudită cu cea judecătorească. pornind de la ideea nulităţii absolute a Legii nr.. ţin de domeniul dreptului constituţional. fie că s-a supus aprobarea Constituţiei prin referendum. Fie că se făcea un referendum aparte privind forma de guvernământ. dacă s-ar fi impus un regim monarhic. aruncând punţi peste ani şi invadând fire rupte de aproape ½ secol. în mod tradiţional. „Dacă s-ar fi procedat altfel. se punea problema funcţionării lui. Atât aleşii. cea legitimă. rezulatatul era acelaşi. cea a creării unor organe. 363/30 decembrie 1947.Principiul separaţiei puterii în stat Constituţia actuală receptează şi pune în valoare tradiţiile democratice ale statului nostru. cât şi alegătorii erau formaţi într-o societate cu vederi republicane. complexă. Astfel. confirmă el. Decretul-lege nr. reglementând în general. dar se ignoră o Constituţie care este legitimă şi în vigoare. relaţiile în care. să spunem chiar unul perfect din punct de vedere al reglementării juridice.. în România se aplică o Constituţie care nu a intrat niciodată în vigoare. nu şi-a pierdut puterea de pact fundamental al poporului român. nulitate confirmată prin „repudierea regimului comunist din 16-22 decembrie 1989”. Sunt reînviate astfel tradiţia privind organizarea autorităţilor pe baza principiului separaţiei puterilor în stat. În concluzie. Eleodor Focşăneanu. prin care s-a abrogat Constituţia din 1923 şi s-a instaurat Republica. poate se impunea introducerea unui capitol în cadrul titlului II în care să se consacre principiile organizării naturii juridice a unor autorităţi. precum Curtea de Conturi. susţine: „Vechea noastră Constituţie. Autoarea susţine că nu printr-o lege ordinară trebuie stabilită forma de guvernămînt a României. raportul dintre ele şi eventual prin integrarea normelor privind Curtea Constituţională. „Noua Constituţie este o lege fundamentală. cea a organizării bicamerale a Parlamentului. Un alt aspect..

trebuie mai ales un guvernământ practicabil.” Nu e de ajuns să concepi un guvernământ perfect.Principiul separaţiei puterii în stat amintim ce spunea Aristotel în privinţa aceasta.” 76 .

sunt. iar in practica a fost interpretat in modalitati foarte diferite. Aceasta modificare va avea un efect pozitiv asupra investitiilor. eliminarea obligativitatii stagiului militar. acest lucru nu presupune modificari esentiale ale conditiilor socialeconomice din Romania. Insa. Astfel. totusi. in special in domeniul imobiliar. au fost chemaţi să voteze revizuirea Constituţiei. separarea atributiilor camerelor Parlamentului sau limitarea avalansei de ordonante de urgenta. deoarece. indiferent de titular“. reglementarea dreptului strainilor de a achizitiona terenuri in Romania. ar fi util de mentionat ca intre vechea Constitutie si cea noua exista aproximativ 123 de deosebiri. seful statului nu-l mai poate revoca pe primul-ministru. Dupa eliminarea acestor schimbari demne de apreciat. daca nu ar exista conditii echivoce de aplicare. in principal. s-a prevazut ca „proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege. au aparut abuzurile. Mai intai. proprietatea privata e garantata de stat. precum si un numar mare de procese castigate de contestatarii care s-au adresat Curtii Europene a Drepturilor Omului. in termenul „ocrotita“. dar dificil de pus in practica. cateva modificari clare si realizabile: mandatul presedintelui va fi de 5 ani. cu drept de vot. era prevazut ca „proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege. Cateva din modificarile care ar putea fi importante si benefice. iar mandatul de arestare va fi emis de judecator. dupa bunul plac al judecatorului. intrucat acesta este un cuvant care poate da nastere la interpretari. dat de faptul ca legiuitorii nu au stabilit si masuri concrete de aplicare a acestora. indiferent de titular". in cazul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. In noul text al Constitutiei. stimuland investitiile straine in Romania si incurajand investitiile romanesti si proprietatea privata. noile modificari ar putea fi caracterizate chiar ca fiind inutile. de exemplu. Pe de alta parte. Motivatia principala a modificarii acestui articol rezida. In vechiul text al Constitutiei. nu de procuror. se pot identifica. intrucat noile dispozitii au un caracter mai mult formal. Constitutia ar trebui modificata din nou.Principiul separaţiei puterii în stat CAPITOLUL VI Constituţia din 19 octombrie 2003 Pe data de 19 octombrie 2003 cetăţenii din România. 77 . ceea ce reprezinta o promisiune ferma de respectare a dreptului de proprietate privata.

sedii de birouri si spatii comerciale. Rezulta ca acest drept al cetatenilor straini va intra in vigoare numai dupa ce Parlamentul va aproba o lege care sa stabileasca conditiile in care strainii pot cumpara terenuri in Romania. precum si prin mostenire legala“. de care au profitat unele partide.Principiul separaţiei puterii în stat In ce priveste investitiile in domeniul imobiliar. In legatura cu acest aspect. Referitor la stagiul militar obligatoriu. si l-au inlocuit cu urmatorul alineat: „conditiile privind indeplinirea indatoririlor militare se stabilesc prin lege organica“. mandatul de arestare este emis de procuror si reinnoit din 30 in 30 de zile. conform caruia „serviciul militar este obligatoriu pentru barbatii. dar nu poate depasi 180 de zile. cetateni romani. ca pana acum. judecatorii trebuie acum 78 . durata exercitarii functiei fiind acum de cinci ani. Din acest motiv. cu exceptia cazurilor prevazute de lege“. Aceasta modificare sisteaza posibilitatea.2 al art. Altfel spus. aceasta modificare nu va putea schimba absolut deloc situatia existenta in acest moment. conform legislatiei in vigoare. care se reinnoieste tot din 30 in 30 de zile. Astfel. O alta modificare importanta adusa de noua Constitutie se refera la mandatul prezidential. Rezulta ca alegerile prezidentiale nu se mai desfasoara in acelasi timp cu cele parlamentare. In prezent. de a utiliza candidatul la prezidentiale pentru a obtine cat mai multe voturi pentru formatiunea politica. Simultan cu aceasta crestere a numarului investitorilor straini. strainii nu puteau cumpara teren in nume propriu. In mod practic insa. pe baza de reciprocitate. la care cetateanul strain era unic actionar sau asociat cu alti cetateni straini. Conform noii Constitutii. in conditiile prevazute prin lege organica. ce va include mai multe locuinte noi. 52 din vechea Constitutie. multi investitori straini infiintau firme numai pentru a cumpara terenuri si bunuri imobiliare. ca persoane fizice. prin prisma inlocuirii vechiului text care stabilea ca "cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor“. judecatorul este cel care emite mandatul de arestare. desi sunt obligati sa rezolve zeci de dosare intr-o singura sedinta. se preconizeaza o crestere a acestora. este preconizata si o crestere a preturilor la terenuri. care au implinit varsta de 20 de ani. care in timp se vor rasfrange si asupra preturilor. dar si o dezvoltare a pietei imobiliare pe termen lung. care va fi prelungit cu un an. legiuitorul a eliminat controversatul alin. insa puteau cumpara terenul pe o firma infiintata in Romania. noua Constitutie prevede ca "Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte.

se poate mentiona. proiectul de revizuire mai prevede ca „in conditiile aderarii la Uniunea Europeana.O. Include principiul separatiei si echilibrului puterilor: legislativa. Camera Deputatilor este prima care ia decizia cu privire la ratificarea tratatelor internationale si proiectele legilor organice in 19 cazuri prevazute de Constitutie. executiva si judecatoreasca. Spre deosebire de vechea Constitutie. Senatul va fi sesizat prima data. impartial. precum si temeiul juridic pentru integrarea euroatlantica a tarii noastre.T. reprezentantii partidelor care au votat pentru forma finala a Constitutiei au spus. Garanteaza egalitatea de sanse intre femei si barbati pentru ocuparea functiilor si demnitatilor publice. notiunea de „prima camera sesizata“. ca un element nou. Desi multe propuneri importante nu au fost votate si au existat si compromisuri. 79 . si integrarea in Uniunea Europeana.Principiul separaţiei puterii în stat sa se ocupe si de emiterea mandatelor de arestare. conform careia nu pot vota decat cetatenii romani si nu pot fi alesi decat cetatenii romani cu domiciliul in Romania. armonizeaza prevederile sale cu reglementarile importante ale Uniunii Europene. intr-un termen rezonabil. prevede dreptul cetatenilor romani de a alege si de a fi alesi in Parlamentul European. Astfel. desi numarul procurorilor nu a fost suplimentat. acestia sunt obligati sa finalizeze orice ancheta in cel mult sase luni.A. in unanimitate. Referitor la atributiile celor doua Camere. PRINCIPALELE VALORI ALE LEGII DE REVIZUIRE A CONSTITUTIEI ROMANIEI Creeaza cadrul constitutional adecvat. Consacra unitatea poporului roman si solidaritatea cetatenilor sai ca fundament al statului. Stipuleaza dreptul partilor la un proces echitabil. Pe de alta parte. iar in celelalte cazuri. că este cea mai bună varianta posibilă. Votand Legea de revizuire cetatenii romani si-au manifestat in fapt adeziunea pentru aderarea la N. cetatenii Uniunii care indeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi in autoritatile administratiei publice locale“.

Prevede scaderea numarului de cetateni care pot promova o initiativa legislativa de la 250. pentru fluidizarea activitatii de legiferare si eliminarea etapelor de mediere si divergenta. Recunoaste dreptul oricarei persoane la mediu inconjurator sanatos.000. etnice. in loc de 4. Sunt interzise nationalizarea si orice alte masuri de trecere silita in proprietatea publica a unor bunuri. pe criterii politice. Garanteaza accesul la cultura. potrivit traditiei sistemului judiciar romanesc. fara a se depasi 180 de zile. aceasta perioada se poate prelungi cu cate cel mult 30 de zile. Prevede acordarea de catre stat de burse sociale copiilor si tinerilor proveniti din familii defavorizate si celor institutionalizati. Prevede garantarea si ocrotirea proprietatii private. Acesta va avea dreptul de a sesiza direct Curtea Constitutionala asupra neconstitutionalitatii unor legi.Principiul separaţiei puterii în stat Prevede ca arestarea preventiva se dispune de judecator si numai in cursul procesului penal pentru cel mult 30 de zile. 80 . sociale. Transforma Curtea Suprema de Justitie in Inalta Curte de Casatie si Justitie. Realizeaza o mai buna partajare a competentelor legislative ale fiecarei Camere a Parlamentului. Instituie raspunderea patrimoniala a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare de orice fel. Prevede asigurarea unei politici nationale de egalitate a sanselor pentru persoanele cu handicap. libertatea persoanei de a accede la valorile culturii nationale si universale. Trece activitatea de cercetare penala a politiei judiciare sub conducerea si supravegherea parchetelor de pe langa instantele de judecata. Sporeste rolul si importanta Consiliului Superior al Magistraturii ca fiind garantul independentei justitiei si include in componenta acestuia reprezentanti ai societatii civile. prevazand si raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea credinta sau grava neglijenta. religioase si altele.000 la 100. Restrange imunitatea parlamentara la voturile sau opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului. indiferent de titular. Sporeste rolul Avocatului Poporului al carui mandat va fi 5 ani.

Mareste mandatul Presedintelui Romaniei la 5 ani si prevede dreptul Presedintelui de a sesiza Curtea Constitutionala pentru solutionarea conflictelor juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice. Elimina posibilitatea Parlamentului de a anula deciziile de neconstitutionalitate a legilor date de Curtea Constitutionala. Restrange posibilitatea Guvernului de a emite ordonante de urgenta numai la situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata si cu obligatia motivarii urgentei in cuprinsul ordonantei respective.Principiul separaţiei puterii în stat Reduce limita de varsta pentru alegerea in Senat la 33 de ani. 81 .

U. executivă ţi judecătorească).A.A. 82 . executivă şi judecătorească). În acelaşi context se înscrie şi organizarea de stat a Marii Britanii. mecanismul separaţiei puterilor avea să-şi găsească consacrarea definitivă în opera filosofului şi juristului francez Charles Louis de Montesquieu. dar l-au respectat şi aplicat cu o scrupulozitate de invidiat. Montesquieu adoptă ca model organizarea de stat a angliei din acea perioadă. a societăţii umane.. El susţine că pentru a asigura cetăţenilor libertatea acţiunilor lor şi respectarea legilor.U.U. S. precum şi modul lor de influenţare. Franţa şi România etc. fapt demonstrat prin stabilitatwea şi vechimea Constituţiei S. fiecare formă de guvernământ trebuie să delege putertea celor trei corpuri sau ramuri distincte ale sale (legislativă.Principiul separaţiei puterii în stat Concluzii Desfăşurată pe parcursul a 6 capitole lucrarea de faţă îşi propune să prezinte evoluţia principiului separaţiei puterilor în stat de-a lungul timpului până în zilele noastre. Meritul lui Montesquieu este incomparabil. fiindcă el nu se limitează la o simplă enumerare a celor trei puteri (legislativă. asistăm la o dezvoltare fără precedent. Istoria Constituţionalismului din cadrul statelor enumerate mai sus a demonstart acolo unde sparaţia puterilor este aplicată şi riguros respectată. În capodopera sa ”De l’esprit de lois” (Despre spiritul legilor). Un model tipic în acest sens îl prezintă S. care nu numai că au înscris în constituţia lor separaţia celor trei puterilor. Rezultatele nu au întârziat să apară. acest principiu a fost preluat şi înscris în majoritatea constituţiilor in statele moderne ca Marea Britanie.A. Separaţia puterilor devine un model fundamental pentru instaurarea democraţiei şi a statului de drept. Întrezărit de Aristotel şi contural de John Locke. De aceea. ci le statorniceşte atribuţiile. în care mai bine de 200 de ani societatea americană a intervenit cu un număr restrâns de amendamente. Dar nu acest lucru putem afirma privitor la separaţia puterilor în organizaţia de stat a Franţei de-a lungul celor 5 Republici. constituind în felul acesta un sistem închegat al puterilor de stat.

într+un mod explicit. au fost elaborate prin prisma doctrinei marxiste. se crează un câmp liber instaurării dictaturii. începând din 1948. totodată. executiva si judecatoreasca . care pune la baza organizării puterilor în stat dictatura proletariatului. ţinând cont. pe parcursul desfăşurării celor 5 Republici. noua constituţie consfinţeşte o realitate de fapt. Paternitatea franceză a separaţiei puterilor avea să pătrundă în Constituţiile noastre prin filieră belgiană. nedreptăţilor la care a fost supus poporul romîn pe parcursul celor 45 de ani. ce a reîntregirii neamului. Chiar dacă nu formulează expres separaţia puterilor. în frunte cu partidul comunist. ne prezintă modul în care. Separaţia puterilor cunoaşte o răspândire şi o aplicare atît de largă încât nu putea să nu fie receptată şi în ţara noastră. Revoluţia din decembrie 1989 a pus capăt regimului dictatorial şi s-a revenit la principiul separaţiei puterilor. 83 . separaţia puterilor în stat. atunci când separaţia puterilor în stat nu este expres formulată. Noua Constituţie consfinţea o stare de fapt izvorâtp dintr-o nouă realitate.în cadrul democratiei constitutionale.Principiul separaţiei puterii în stat Istoria Constituţionalismului Francez. Astfel că . Noile constituţii. odată cu instalarea regimului comunist în România şi abrogarea Constituţiei din 1923 se renunţa definitiv la separaţia puterilor. Ea avea să rămână în vigoare până în 1947. şi de evoluţiile care au avut loc pe plan european în domeniul dreptului constituţional. Pe parcursul perioadei prezentate. iar de aici a fost preluat şi înscris în Constituţia din 1923. În felul acesta se crea drum liber abuzurilor. "(4) Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor legislativa. Constituţia de la 1866 este prim acare formulează. Franţa traversează nu mai puţin de trei dictaturi. car a fost adoptată după făurirea Statului Naţional Unitar Român de la 1848. noua constitiţie dinm decembrie 1991 reînnoadă firul întrerupt al tradiţiilor democratice cuprinse în Constituţia din 1923.

4. 84 . 7. Paris. Observation sul la Virginie Jefferson. 92/18 martie 1990.2/27 decembrie 1989.M. op. Decretul. 3. 2. E. Erlick. cf. P. citat. 1926. Notes of James Madison. Constituţia din 30 iunie 1966. Dezbates of the federal convention. edite par Gaillard Hunt et James Brown Scott.L. Constituţia din 23 martie 1923. Constituţia din 8 decembrie 1991. 6.lege nr. Antecedentes de la Contention Federale de 1787.Principiul separaţiei puterii în stat BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. Decretul-lege nr. 1920. 5.

Garner. 15. Wade and G. Bucureşti. Andre Hariou. Iaşi. Bucureşti. op. Drept constituţionalromân.Bezdeche.C. E. Principiul separaţieiputerilor în opera lui Montesquieu. Paris. 1933. Igor. Berceanu. I. Vrabie. Paris. 21. Editura Fundaţia ”Chemarea” Iaşi. Drept constituţional şi instituţii politice contemporane. Deleanu. Bucureşti. Phillips. La nouvelle constitution et le regime politique de la France. 1882. 14. Focşeneanu.citat.II. Speech on December 10. Principiul constituţional al separaţiei puterilor şi imixtiunea puterilor executivă şi judecătorească. 13. 27. Aristotel. Ioan. vol. 1946. traducere în romîneşte de Armand Roşu.I. 1992. Deleanu. Pierre Pactet. 1927. Istoria Constituţională a Romîniei (1859-1991. 85 . Curs de drept constituţional. Iaşi. 1952. Essay le pouvoir civil. în româneşte de E. 23. vol. 1930.Principiul separaţiei puterii în stat 8. Ioan. George.1/1990. 12. 22. Le pouvoir executif american en temps de guerre. ediţia a II-a. J. Bucureşti. Constitutional Law. 10. vol. Barbu. 20. Droit Constitutionel. 24. Negulescu. 1954. 19.revista Dreptul nr. New York. Goverment by the people. Ioan. Jean Chatelain. 25. Montesquieu. De l’esprit des lois.Burns. 1947. Le Parlament d’Angleterre. Paris.G. 11. James W. 1992. traduction. on the occasion of Edward VIII’s abdication. Bucureşti.2/1990. 17. 1993. Drept Constituţional şi instituţii politice. nr. în Studii de drept romînesc.S. Jenings. 1924. J. 1992. Muraru. D. Raportul şi proiectul majorităţii comisiunei parlamentare pentru organizarea puterii judecătoreşti.. 1918. 1964. Eleodor. Paris. 1971. Jaques Chastenet. Pelltason.W. Bucureşti. Londra.M. Paul. 1936. 16. 9. 18. Institutions politiques.citat. Paris. introduction et notes par Jean Louis Fyot. 26. Geani. Separaţia puterilor în stat – dogmă sau relitate?. 1959. Editura Fundaţia ”Chemarea”. Nedelcu. John Locke. Politica. Genoveva. Bucureşti. op.

revista Dreptul. 29. 1958. Walter Bagehot. The English Constitution (1867)Worlds Classice. James Harvey and Katherine Hood.Principiul separaţiei puterii în stat 28. Londra. The British state. nr. 1/1991. Moroianu. Zlătescu. cf. Irina. 86 . ediţia din 1949.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->