Plăcuţele piezoelectrice sunt montate într-un ansamblu numit palpator.

După
destinaţie palpatoarele pot fi normale şi înclinate (fig.9.2.).

Elementele componente sunt: oscilatorul piezoelectric 1, electrodul 2, plăcuţă

protectoare 3, legătură electrică 4, corp de amortizare 5, corpul papatorului 6,
fişă pentru cuplaj 7, pană de refracţie (plexiglas) 8.
2.3. Aparatele folosite în vederea determinării defectelor cu ultrasunete se
numesc defectoscoape ultrasonice.Un defectoscop ultrasonic (fig.9.3.)
funcţionează astfel:

Generatorul de înaltă frecvenţă 2 produce un impuls de scurtă durată, care

transformat în palpatorul 6 produce unda ultrasonică în piesa 7. Unda reflactată
este recepţionată de palpator şi transformată într-un impuls electric, amplificat
în amplificatorul 4 şi aplicat plăcilor orizontale de reflecţie ale tubului catodic 5.
Generatorul de impulsuri 1 asigură deplasarea sincronă, odată cu emisia
impulsului, a unui baleiaj prin blocul de baleiaj 3, care aplicat între plăcile
verticale de deflecţie ale tubului catodic 5 formează baza de timp.
Modul de prezentare pe ecranul tubului catodic este de obicei de două feluri:
-prezentarea A – având pe abscisă timpul de parcurs al impulsului şi pe ordonată
intensitatea ultrasonică fig.9.4.a.
-prezentarea B – având pe abscisă drumul efectuat de palpator şi pe ordonată
timpul de parcurs al ultrasunetului fig.9.4.b.

2.4. În practică se folosesc frecvent următoarele metode de defectoscopie:

- metoda ecoului, foloseşte trenuri foarte scurte de unde, alcătuite din oscilaţii
puternic amortizate şi integrate (fig.5.a.), care se succed cu o frecvenţă suficient
de mare, pentru a putea forma pe ecranul unui tub catodic cu remanenţă o
imagine permanentă. Se folosesc palpatoare de emisie-recepţie (ER) cu frecvenţe
mari (f>1MHz). Tehnica de examinare şi apariţia impulsurilor este prezentată
pentru un palpator normal în fig.9.5.b., iar pentru un palpator înclinat în
fig.9.5.c. Cu 1 s-a notat impulsul iniţial, cu 2 impulsul recepţionat în urma
reflexiei la baza piesei, iar cu 3 impulsul reflectat datorită unui defect.
- metoda umbrei foloseşte pentru cercetarea pieselor tot impulsuri întrebuinţând
însă un palpator de emisie E şi unul de recepţie R. Tehnica de examinare prin
această metodă cu palpatoare normale este prezentată în fig. 9.6.a., iar cu
palpatoare înclinate în fig.9.6.b. Existenţa unui defect se observă prin apariţia cu
o înălţime mai mică a impulsului recepţionat, deoarece palpatorul R nu mai
recepţionează întreaga intensitate a undei emise. Sensibilitatea acestei metode
este mai mică faţă de metoda ecoului.
- metoda rezonanţei foloseşte unde ultrasonice a căror frecfenţă este reglabilă.
Practic se măsoară frecvenţa la care apare rezonanţă în zonele examinate, în care
caz se formează unde staţionare. Metoda se aplică în următoarele scopuri:
controlul grosimii pieselor, controlul gradului de coroziune a unor piese metalice,
determinarea defectelor la piese subţiri accesibile dintr-o singură parte.

3. Utilaj aparatură şi materiale folosite

3.1. Defectoscopul din dotare este de tip DI-4T. Poate lucra cu metoda impuls
ecou şi cu metoda umbrei. Alimentarea se face de la o sursă de 12V c.c. fiind dotat
cu alimentator dar putând funcţiona şi cu baterii.
Domeniul maxim de control în oţel este de 10m cu metoda impuls ecou şi 20m cu
metoda umbrei, iar zona moartă este sub 5 mm. Defectoscopul are amplificare
calibrată până la 79 dB, iar frecvenţa de lucru poate varia în limitele 0,8-12 MHz.
Se poate utiliza la piese metalice, ceramice şi mase plastice.
Tabloul de comandă al aparatului este prezentat în fig.9.7.
După pornirea aparatului cu butonul 9 se reglează domeniul de adâncime, care
dorim să apară pe ecranul tubului catodic prin butoanele 12. ( 1; 2.5; 5 cm cu
posibilităţi de multiplicare cu 10 sau 100). Reglarea intensităţii se face prin
butoanele 2 şi 3 care schimbă intensitatea în trepte de 10 db respectiv 1 dB.
Pentru a aduce impulsul iniţial la zero pe scara gradată a ecranului folosim
butonul de defazaj 7, iar pentru a aduce ecoul la capătul scalei manevrăm cu
butonul 13. Pentru a obţine o imagine clară trebuie eliminaţi paraziţii ecoului cu
filtrul 6 sau cu butonul 14. Dacă apar pe ecran ecouri care se întorc prea târziu de
la palpator aşa numitele “ecouri fantomă”, care pot induce în eroare operatorul,
se apasă butonul 11 şi aceste ecouri dispar. Apăsând butoanele 10 (1, 2) se
lucrează cu amplitudini maximale deci cu sensibilitate mărită. Cu butonul 8a şi
8b se poate rgla o diafragmă de lăţime dorită pe scala aparatului,
corespunzătoare zonei pe care dorim să o controlăm. Dacă apare un semnal în
intriorul diafragmei aparatul emite un semnal sonor de atenţionare.
3.2. Palpatoarele care intră în dotarea aparatului sunt normale şi înclinate cu
unghi fix şi variabil. Pe corpul palpatoarelor sunt marcate simboluri care ne dau
indicaţiile necesare la alegerea lor pentru control. Astfel apare o cifră care indică
frecvenţa în MHz urmată de o literă care arată felul undelor produse ( L-
longitudinale, T-transversale). Urmează un alt grup de cifre care arată unghiul de
refracţie a undelor, încă un grup de cifre care arată diametrul oscilatorului
piezoelectric şi în sfârşit o literă care arată natura oscilatorului ( K-cuart, C-
ceramic).
Exemplu de simbolizare: 2 LOo 20 C
2- frecvenţa de lucru 2 MHz
L- unde longitudinale
00- unghiul de refracţie în oţel
20- diametrul oscilatorului 20 mm
C- oscilator ceramic

Transmiterea ultrasunetelor de la palpator în piesă este îngreunată de stratul de

aer intercalat, care produce la o grosime de numai 1μm o reflectare totală a undei.
Acest strat de aer se elimină folosind un mediu cuplant care poate fi ulei, apă,
vazelină etc.
Aparatul mai are în dotare un alimentator, husă de transport, cabluri de legătură,
blocuri de calibrare.

4. Modul de lucru
4.1. Tehnica de lucru. Tehnica de determinare a defectelor cu ultrasunete
cuprinde mai multe faze care vor fi prezentate în cele ce urmează.
4.1.1. Reglarea şi verificarea defectoscopului. Aceasta constă în reglarea optimă a
parametrilor defectoscopului cu ajutorul blocurilor de calibrare A1, A2, A3, A4,
A5 STAS 7802-79. Cel mai frecvent utilizat bloc de calibrare este blocul A1 conf.
STAS 7802-79 (fig.9.8.)
Reglarea şi verificarea defectoscopului cu blocul A1 se excută conf. tabelului 9.1.
4.1.2. Controlul palaptoarelor se excută conf. tabelului 9.2.

4.1.3. Defectoscopia ultrasonică a metalelor, adică încercarea propriu-zisă de

defectoscopie, urmăreşte a determina următorii parametrii ai defectului: poziţia,
mărimea şi natura acestuia. Poziţia defectului se determină de obicei prin metoda
geometrică, faţă de un reper fix (suprafata de incercat). Determinarea mărimii şi
naturii defectului se face greoi, intervenind mulţi factori care pot duce la
nesiguranţă şi o interpretare eronată.
Condiţiile tehnice, procedeele de examinare şi apreciere a defectelor la controlul
ultrasonic manual sunt stabilite în:
- STAS 8866-82 pentru laminate din oţel
- STAS 9552-74 pentru îmbinările sudate cap la cap prin topire
- STAS 10836-77 pentru îmbinările sudate în colţ prin topire
4.2. Desfăşurarerea lucrării. După însuşirea de către studenţi a noţiunilor
teoretice şi a tehnicii de lucru se va trece în laborator la:
4.2.1. familiarizarea cu aparatura din laborator şi cunoaşterea comenzilor de pe
tabloul de comandă al acestuia.
4.2.2. reglarea şi verificarea defectoscopului cu blocul de calibrare A1 conf.
tabelului 9.1.
4.2.3. controlul palpatoarelor folosite în laborator conf. tabelului 9.2.
4.2.4. controlul defectoscopic a unor laminate conf. STAS 8866-82 prin
procedeul de examinare cu ecouri repetate adică:se utilizează palpator normal de
unde longitudinale
- suprafaţa de examinare se curăţă de oxizi, praf, vopsea sau alte corpuri străine.
- Se calibrează baza de timp, reglând aparatul în aşa fel ca pe ecran să apară trei
ecouri de fund echidistante, astfel încât distanţa dintre ecoul de emisie şi primul
ecou de fund să fie suficientă pentru a permite decalarea netă între ecou de fund
şi ecou de defect (fig.9.9.)
- se reglează energia impulsului pentru o
zonă din laminat fără defecte astfel: pentru gosimi sub 60 mm înălţimea celui al
doilea ecou de fund se aduce la 100% din înălţimea ecranului, iar pentru grosimi
peste 60 mm înălţimea primului ecou de fund se aduce la 100% din înălţimea
ecranului
- se consideră defect toatesemnalele pentru care K>0,5 ( K – raportul dintre
înălţimea ecoului de defect şi înălţimea ecoului de fund corespunzător aceleaşi
reflexii)se mai apreciază: suprafaţa defectelor defectate, numărul de defecte pe
unitatea de suprafaţă sau lungime şi numărul de defecte pe suprafaţa totală
controlată
PUBLICAT DE ING. MIHAELA BUCUR
ETICHETE: SM