Interesul pentru conexiunea dintre religie şi sănătate a crescut vizibil ȋn ultimii

ani. Cu zece ani ȋn urmă şi chiar mai recent, sugestia că religia poate influenţa sănătatea

psihică sau mentală a fost ȋntâmpinată cu scepticism şi chiar cu ostilitate de numeroşi

cercetători din domeniul sănătăţii. Ȋnsă, ȋn ultimul timp, ȋn cercurile universitare acest

interes este alimentat (susţinut) de programe de cercetare dinamice şi inovante ȋn mai

multe domenii precum: sociologie, psihologie, gerontologie, psihiatrie, epidemiologie

socială dar şi ȋn domeniul sănătăţii. Calitatea muncii privind conexiunea religie- sănătate

a crescut rapid şi au apărut o multitudine de studii care să sublinieze diferite aspecte ale

legăturii dintre religiozitate şi sănătate ȋn general.

Religiozitatea şi sănătatea fizică

Ȋn 1902 William James publica o serie de prelegeri despre Religie şi Neurologie,

afirmând că valorile spirituale pot determina anumite schimbări fiziologice (Seeman et al,

2003), aşadar ȋncă de la ȋnceputul secolului XX au existat ȋncercări de a legitima

introducerea religiei printre domeniile de studiu ale psihologiei şi medicinei.

John Templeton Foundation ȋn anul 1997 ȋn colaborare cu National Institute of

Healthcare Research (NIHR) au sponsorizat efortul depus ȋn acest domeniu. Astfel s-a

constituit un corp de specialişti ai NIHR-ului, ȋn departamentul OBSSR (Office of

Behavioral and Social Sciences Research) pentru a examina critic cercetările ştiinţifice

axate pe legătura dintre religiozitate/ spiritualitate şi sănătate. Matthews, Koenig,

Thoresen şi Friedman, membrii ai NIHR-ului, au raportat un consens al studiilor ce

evidenţiază legătura dintre implicarea religioasă văzută ca frecvenţa participării la

servicile religioase şi factori ai sănătăţii fizice precum: (1) rate joase (scăzute) a bolilor

coraniene, emfizem, ciroză şi sinucidere (Comstock GW., Partige KB.), (2) reducerea
tensiunii arteriale (Larson DB., Koenig HG., Kaplan BH.), (3) rate mai mici de infarct

miocardic (Madalie JH., Kahn HA., Neufeld HN.), (4) ȋmbunătăţirea funcţionării fizice,

respectarea regimului medical la pacienţii cu transplant de inimă (Harris RC., Dew MA.,

Lee A.) (5) reducerea nivelului de durere la pacienţii cu cancer (Yates JW., Chalmer BJ,

St James) (6) scăderea handicapului funcţional la vârstnici care beneficiază de asistenţă

socială (Idler EL, Kasl SV) Majoritatea studiilor amintite au fost longitudinale, pe

eşantioane selective ȋn ceea ce priveşte caracteristicile participanţilor (ex: etnie, educaţie,

stare de sănătate) şi aria geografică (zona de sud- est a Statelor Unite ale Americii).

Koenig et al (2001) trec ȋn revistă 101 studii care examinează relaţia dintre

religiozitate şi mortalitate (lungimea supravieţuirii) şi găsesc că indivizii cu o practică

religioasă (afiliaţie la doctrina sa gradul de participare la slujba religioasă) prezintă o

incidenţă mai mică a bolilor coraniene, a hipertensiunii arteriale, a cancerului şi un nivel

scăzut al colesterolului plasmatic. Se consideră că această relţie este mediată de stilul de

viaţă sănătos, de o dietă moderată, de prezenţa unui suport social activ şi protectiv, de o

stimă de sine mai mare şi o gândire optimistă şi senină şi de existenţa unor resurse

psihosociale uşor disponibile (Seybold, 2007).