Privarea si insomnia

Problema perioadei optime de somn il preocupă atât pe oameni obişnuiţi cat si pe

cercetători,de cât timp avem nevoie pentru somn? Ce se întâmpla atunci când dintr-un motiv
sau altul nu beneficiem de timpul absolut necesar somnului? Acestea sunt intrebări la care
vom incerca să dăm un răspuns căt mai concret bazând pe experimente. Experimentele
bazate pe privarea de somn s-au solicitat cu concluzii incerte.

Iată două cazuri descrise în literatura de specialitate. Un subiect si-a propus să stea treaz 200
ore aprox 8 zile în condiţii de izolare, sub supravegherea medicilor si al
cercetătorilor.Experienţa lui este descrisă de cercetători in următorii termeni: ”Aproape de la
inceput nevoia de a dormi era asa de puternică incât subiectul se lupta cu el însusi pentru a
rămîne treaz. Dupa 2 zile si 2 nopţi,a inceput să aibă iluizii vizuale nemafiind sigur de
propria identitate,desi se comportă ca fiind treaz,creierul reacţiona ca in stare de somn. La
sfârsitul celor 200 de ore halucinaciile de cosmar si realitate se împlăteau,subiectul crezănd
că este victima unei conspiraţii sadice”

Un alt caz este cel al unui student care s-a decis să stea treaz 264 ore (11 zile) in cadrul unui
experiment stiintific,el fiind supravegheat acasă de părinţi,si de un medic si de doi
cercetători in domeniul somnului. In acest timp subiectul discuta cu familia,cu prietenii,si
desfăsura diferite activităţi.A devenit oboşit câteodată părea puţin confuz,ocazional avea
iluzii la sfîrşitul celor 11 zile comportamentul său fiind firesc fără simptomele pe care le
avuse celălalt subiect.

Concluziile extrase au fost total contradictorii: pornindu-se de la primul caz s-a conchis că
privarea de somn duce la manifestarea unor simptome asociate boilor mintale;pornindu-se de
la cel de-al doilea caz s-a ajuns la concluzia că privarea de somn are efecte minore.
Unele afirmaţii aele lui William Dement (1976) un cercetător care s-a ocupat cu studiul
somnului sunt si mai şocante: Orice tânăr bine motivat cu condiţie fizică si psihică bună
afirmă el este capabil să reziste fără somn o perioadă nedefinită de timp.Afirmaţia lui
Dement este contrazisă de descoperirea faptului că perioadele foarte lungi de nesomn sunt
intrerupte de anumite momente nedetectabile de somn,in care ochii subiecţilor rămân totuşi
deschisi (asa numite momente de microsomn). Cert este că refacerea organismului in urma
unei perioade lungi de privare de somn are loc relativ repede. Ex. cel de al doliea subiect
expeimentat,dupa cele 264 de ore de nesomn a dormit timp de 15 ore pentru ca a doua
noapte somnul să revină la durata normală de 8 ore. Chiar si pentru primul subiect s-a
refăcut repede,chiar dacă el s-a plîns de depresiuni usoare timp de 3 luni.

Diversele cercetări au demonstrat că durata somnului variază in funcţie de vârstă (de la 20 de

ore in cazul nou-născutului la 5-6 ore pentru oamenii in vârstă).In experimentele in care s-a
redus durata somnului de la 8 la 5 ore s-a observat o scădere corespunzătoare a
performanţelor pe măsura terceri timpului. Cele mai semificative efect asociate privării de
somn al oameniilor normali au fost:

oboseală extremă,lipsa atenţiei,iritabilitatea,dureri de cap,nivel crescut de deprimare şi nivel

scăzut de energie,prezenţa halucinaţiilor a iluziilor,scăderea randamentului,in special in
activităţile dificile.

Efectele mai mult sau mai puţin asemănătoare apar si in cazul insomniilor.

Insomnia este considerată de cei mai mulţi autori o tulburare a somnului,o incapacitate de a
dormi.
Alţii,in schimb,cred că insomnia nu trebuie catalogată imediat ca o tulburare de somn
această denumire fiind dată in cazul problemelor de adormire de continuitate a somnului sau
pentru somnul relaxant.
Insomniile pot fi trecătoare (tranzitorii) sau permanente (cronice). Indiferent de cauza
generatoare insomniile produc tulburări de comportament, de acea este necesară combaterea
lor.