Sunteți pe pagina 1din 3

LOCUL ACUPUNCTURII ÎN CADRUL MEDICINII CHINEZE

Adaptare a unui fragment preluat din articolul:


TEODORESCU L., LADEA I., IONESCU-TÎRGOVIùTE C. - ApariĠia acupuncturii în China antică.
Revista Română de Acupunctură, 1998, VII, 1-2, pp. 73-80.

Locul pe care acupunctura îl ocupă în cadrul medicinii chineze reiese din


analiza ideogramei yi , prin care este desemnată
noĠiunea de medicină în limba chineză: superior observăm
(a) o săgeată închisă într-un fel de tolbă sau cutie, expri-
mând ideea de săgeată nevătămătoare, miúcată de (b)
mâna dreaptă cu
miúcări unduitoare precum (c) bătăile
aripii unei păsări, cu referire deci la prac-
tica acupuncturii, iar inferior (d), un vas
acoperit cu un capac, conĠinând o subs-
tanĠă lichidă, indicând remediul medica-
mentos.
Această explicaĠie este preluată du-
pă Jacques Lavier1.
Léon Wieger însă, cu toate că ex-
plică la fel radicalii componenĠi2, inter-
pretează ideograma yi drept "a lansa
săgeĠi contra influenĠelor maligne ca-
re au produs boala , úi a da pa-
cientului elixire pentru a-l întrema
" 3, în acord cu DicĠiona-
rul analitic al caracterelor (Shuowen jie
zi ).
Hu houxuan , în Studiul Pagina din Shuowen jiezi în
bolilor din dinastia Yin (Yinren jibing care este analizată ideograma yi
kao ), publicat în 1954, ne
semnalează că, în timpul domniei regelui Wuding (1324 î.e.n.), ideograma yi
, prin care era desemnată medicina, avea în partea inferioară radicalul wu =
vrăjitor, de-abia după organizarea ritualurilor (yishi ) úi a administraĠiei (li
), breasla medicilor desprinzându-se definitiv de breasla vrăjitorilor . În
comentariile lui Zhuxi la Convorbirile (Lunyu ) lui Confucius (Kongzi

1
Jacques Lavier - Histoire, doctrine et pratique de l'acupuncture, Éd. Claude Tchou, 1966, p. 22.
2
Léon Wieger - Caractères chinois, 7 édit., Taichung, Kuangchi Press, 1962, Leçons étymologiques
131 A, p. 300 pentru , 10 B, p. 34 pentru , 22 D, p. 65 pentru úi 41 G, p. 117 pentru .
3
Léon Wieger - op. cit., Leçons étymologiques, 131 C, p. 300.
2 Locul acupuncturii în cadrul medicinii chineze
____________________________________________________________________

551- 479 î.e.n.), găsim medicina (yi ) clasată în categoria útiinĠelor minore
(xiaodao ), alături de agricultură (nong ), grădinărit (pu ) úi divinaĠie
4
(bu ) , pentru ca, în timpul dinastiei Zhou (1121-403 î.e.n.), mai precis în jurul
anului 700 î.e.n., medicii să fie deja împărĠiĠi în patru specialităĠi: medicină generală
(medici de boli: jiyi ), dieteticieni (shiyi ), chirurgi (medici de ulcere:
yangyi ) úi veterinari (medici de animale: shouyi )5.

Despre începuturile civilizaĠiei chineze úi implicit a artei vindecării pe acele


meleaguri nu se cunosc decât date cu valoare legendară, cele mai vechi documente
arheologice fiind inscripĠiile pe oase úi carapace de broască Ġestoasă (jiaguwen
), descoperite în 1899 la Xiaotun , în districtul Anyang , ates-
tând că, în jurul secolului XIV î.e.n., scrierea chineză fusese deja inventată úi că în
acea perioadă exista un stat organizat.
Date de natură filologică ne conduc spre ideea că acupunctura a fost practicată
în China antică cu mult înaintea cunoaúterii prelucrării metalelor. În DicĠionarul ana-
litic al caracterelor - Shuowen jiezi întâlnim termenul bian expli-
cat astfel: "bian înseamnă înĠeparea cu ace din piatră pentru tratarea bolilor"6,
aceasta reprezentând probabil prima formă de practicare a acupuncturii.
În timpul dinastiei Shang (sec. XVI-XI î.e.n.), o dată cu dezvoltarea
tehnicii prelucrării bronzului, iar mai târziu a fierului, acele din piatră au fost înlo-
cuite cu ace metalice, numite zhen .
În partea stângă a ideogramei zhen întâlnim (a) radi-
calul metal, iar în partea dreaptă alte două simboluri: (b) hale-
barda úi (c) urma pe care o lasă o gură, sensul fiind acela de a
muúca, a răni cu gura7, deci metalul care muúcă, prin extensie:
ac.
De remarcat că se mai foloseúte úi varianta grafică ,
unde este, în acest caz, imaginea unui ac de cusut.

4
în Lunyu (cap. 19, § 4) se afirmă: "Chiar úi
útiinĠele minore [sau meseriile cele mai umile] trebuiesc luate în considerare", iar Zhuxi
(1130-1200), în Sishu zhangju - Analiza sintactică úi semantică a celor Patru CărĠi,
comentând acest pasaj, explică: Š "útiinĠe minore - agricultura,
grădinăritul, medicina úi divinaĠia aparĠin acestei categorii".
5
Zhouli - Ritualurile dinastiei Zhou, capitolul Tianguan zhongzai .
6
Š
7
cf. Bernhard Karlgren - Analytic Dictionary of Chinese and Sino-Japanese, Dover Publications
Inc., New York, 1923, section 148.
Dr. LaurenĠiu Teodorescu 3
____________________________________________________________________

Dar, atunci când se referă la acupunctură8, alături de ideograma zhen , chi-


nezii mai plasează úi o altă ideogramă, jiu , provenind din radicalul foc la ca-
re se adaugă semnul lentorii ( un om al cărui mers este îngreunat de un soi de
trenă), deci foc mocnit, sau căldură controlată, care desem-
nează cauterizarea punctelor active cu un mic cilindru incan-
descent, obĠinut din tulpina plantei Artemisia vulgaris, nu-
mită în limba chineză ai , termenul fiind tradus de către
Engelbert Kæmpfer (1651-1716)9 prin moxa, din latinizarea
japonezului mogusa = planta care arde.
Deci, traducerea prin acupunctură a chinezescului
zhenjiu este, din păcate, incompletă, întrucât nu face
referire decât la folosirea acelor, motiv pentru care autorii de limbă engleza folosesc
din ce în ce mai mult traducerea prin acu-moxa therapy.

© LaurenĠiu Teodorescu - 2006 teodorescu@dr.com

8
din lat. acus = ac úi pungere = a înĠepa, termen folosit pentru prima dată de Wilhelm Ten Rhyne
(1649-1700) în lucrarea sa - Dissertatio de Arthritide: Mantissa Schematica: De Acupunctura: Et
Orationes Tres, publicată în 1683.
9
Engelbert Kæmpfer - Amoenitatum exoticarum politico-physico-medicarum fasciculi 5, Meyer,
Lemgoviae, 1712 (Fasciculus III - Contines Observationes Physico-Medicas Curiosas, Observatio
12 - Moxa, praestantissima Cauteriorum materia, Sinensibus Japonibusque multum usitata, pp. 589-
605), precum úi Engelbert Kæmpfer - The History of Japan (Translation by J. C. Scheuchzer), T.
Woodward and Charles Davis, London, 1727 (Appendix IV - An account of the Moxa, an excellent
Caustic of the Chinese and Japanese, with a Scheme shewing what parts of the human body are to
be burnt with that Plant in several distempers).