Către băncile din biserică

(Pentru duminica dinainte de Miercurea Cenuşii)

Stimate şi onorate bănci!

Avem felurite perioade liturgice în timpul anului bisericesc. Chiar şi timpul dinainte de
Miercurea Cenuşii este o parte din perioada timpului de peste an. Aceasta mă îndreptăţeşte la
o altfel de predică, nu pentru voi, iubiţi credincioşi, ci pentru băncile din biserică. Câte n-aş
avea de zis? Aşadar luaţi aminte!

Voi, băncile, sunteţi de multă vreme în biserică, dar niciodată nu aţi avut parte de o predică
dedicată numai vouă. Ar fi şi cazul să aveţi o predică proprie. Să nu vă deranjeze faptul că
oamenii sunt aşa de atenţi. Ei ştiu precis că nu le predic lor, ci vouă.

Înainte de toate, vreau să vă aduc un cuvânt de laudă. Voi sunteţi totdeauna prezente,
indiferent dacă plouă, ninge sau este frumos. Vouă nu vă este niciodată prea frig sau prea
cald. Niciodată nu aţi lipsit duminica de la biserică. Frumos din partea voastră! Cunoaşteţi
datoriile creştineşti.

Pe lângă aceasta, vă comportaţi ireproşabil în biserică. Nu deranjaţi pe nimeni prin venirea

întârziată în biserică şi astfel nu daţi o pildă rea altora.

Sunteţi foarte liniştite şi nu tuşiţi mai ales în momentele cele mai importante slujbei. În timpul
slujbei nu vă întoarceţi capetele ca să vedeţi cine a venit între timp în biserică sau atunci când
plânge vreun copil. Şi mai ales nici una dintre voi nu doarme în timpul predicii. Bravo!

Aveţi şi o conştiinţă că sunteţi membrii acestei parohii. De aceea, nu mergeţi la alte biserici
dacă nu vă convine ceva. Păstraţi fidelitatea faţă de biserica voastră.

Sunteţi mulţumite chiar şi cu predici mai vechi, nu aveţi pretenţii ca ele să fie pe placul celor
din secolul 21!

Ce aş mai putea să adaug şi să laud?

Hmm... Unele lucruri nu le pot lăuda. Nu îngenuncheaţi niciodată în faţa preasfântului

sacrament. Staţi încremeniţi ca nişte beţe. Slujbele nu vă folosesc la nimic pentru că voi
sunteţi moarte. De aceea nu înţelegeţi nimic din Liturghie şi nici nu vă daţi osteneala să
înţelegeţi ceva! Pentru voi durează toate slujbele la fel de lungi. Nu aveţi noţiunea timpului.

Şi predica este pentru voi în zadar pentru că nu aveţi urechi să audă. Gândiţi-vă de câte ori aţi
ascultat predici şi nici una nu v-a fost de folos. Pe lângă aceasta, voi nu vă rugaţi deloc şi nu
participaţi activ la slujbă. Chiar şi bărbaţii se roagă mai mult decât voi.

Nu vreţi să vă apropiaţi de altar. Totdeauna vreţi să staţi departe de altar. Ştiu, vă bucuraţi
dacă sunteţi ocupate în zi de duminică şi sărbătoare. Băncile din faţă sunt cam supărate pentru
că oamenii care vin la slujbă în timpul săptămânii se refugiază în băncile din spate.
Stimate bănci! Voi nu plătiţi nimic, nici măcar un leuţ. Cei mai mulţi dintre proprietarii voştri
dăruiesc bani de metal. Ne putem da seama după zgomotul făcut la atingerea farfuriei. Dacă
nu se aude nimic, înseamnă că banul este din hârtie. 

Nu putem spune că sunteţi apostolice. Sunteţi bucuroase că sunteţi în biserică, dar nu vă

gândiţi că şi lumea are nevoie de Isus. Staţi aici în biserică ca şoarecele în caşcaval. Nu prea
vă uitaţi afară că lipseşte ordinea, dreptatea în lume. Voi aveţi Lumina lumii, credinţa
creştină. Dar lumina vrea să călătorească şi chiar repede. 300.000 km pe secundă. 

Da, surorilor bănci! Încercaţi să fiţi mai bune! Şi voi, iubiţi credincioşi, mă veţi ierta că de
data aceasta predica nu a fost pentru voi. Sau poate totuşi... un pic? Cine are urechi să audă!

Amin.