CURSUL 5: ANALIZA CHELTUIELILOR ÎNTREPRINDERII

Cuprinsul cursului:

5.1. Cheltuielile întreprinderii – abordare sistemică, conceptuală şi practică

în formarea gândirii economice a specialiştilor
5.2. Analiza-diagnostic a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri
5.3. Analiza eficienţei cheltuielilor cu personalul
5.4. Analiza cheltuielilor cu dobânzile bancare
 5.1. Cheltuielile întreprinderii – abordare sistemică, conceptuală şi practică în
formarea gândirii economice a specialiştilor

 Conform reglementărilor contabile în vigoare, cheltuielile reprezintă diminuări ale

beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de
ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale datoriilor, care se concretizează
în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora
către acţionari.
 Costul reprezintă totalitatea consumurilor de resurse pe care le efectuează
întreprinderea pentru realizarea unei unităţi de produs sau unui serviciu, în expresie
monetară. Costul este un instrument important în gestiunea întreprinderii, având atât
 rolul de informare a managerilor asupra activităţii desfăşurate, cât şi de identificare a
unor direcţii strategice de acţiune în activitatea viitoare.
Ţinând seama de utilitatea cunoaşterii diferitelor categorii de cheltuieli şi fără a fi
prezentată exhaustiv, clasificarea cheltuielilor include următoarele tipuri de cheltuieli:
1. Grupate după natura lor, aşa cum sunt regăsite în Contul de profit şi pierdere:
a) cheltuieli de exploatare, care cuprind:
 cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile; costul de achiziţie al
obiectelor de inventar consumate; costul de achiziţie al materialelor nestocate;
contravaloarea energiei şi apei consumate; valoarea animalelor şi păsărilor; costul
mărfurilor vândute şi al ambalajelor;
 cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi (redevenţe, locaţii de gestiune
şi chirii etc.); cheltuieli cu alte servicii executate de terţi (protocol, reclamă,
transport, cheltuieli poştale, bancare etc.);
 cheltuieli cu personalul (salarii şi cheltuieli asimilate acestora);
 cheltuieli cu amortizarea şi provizioanele aferente exploatării;
 alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creanţe şi debitori diverşi; despăgubiri,
amenzi, donaţii; cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţiuni de capital etc.)
b) cheltuieli financiare, care cuprind:
 pierderi din creanţe legate de participaţii;
 cheltuieli privind investiţii financiare cedate;
 diferenţe nefavorabile de curs valutar;
 dobânzile aferente creditelor atrase, privind exerciţiul financiar în curs;
  sconturi acordate clienţilor etc.;
c) cheltuieli extraordinare, legate de evenimente cu caracter întâmplător, care nu
pot fi controlate de întreprindere: pierderi din calamităţi, etc.

2. Grupate după comportamentul faţă de volumul producţiei:

a) cheltuieli variabile, care sunt dependente de volumul de activitate şi conţin:
cheltuieli cu materii prime şi materiale aferente obţinerii producţiei, cheltuielile cu
salariile personalului productiv, cheltuieli cu servicii şi lucrări prestate de terţi cu
scopul obţinerii producţiei etc.;
b) cheltuieli fixe, al căror nivel este constant, pe termen limitat, în raport cu volumul
de activitate, dar dependent de capacitatea de producţie şi distribuţie (valoarea
mijloacelor fixe de care dispune întreprinderea); cheltuielile fixe sunt formate, în
 principal, din amortizare şi alte cheltuieli indirecte cu caracter fix (materiale,
salariale).

3. Grupate după modul de identificare şi repartizare pe produs:

a) cheltuieli, respectiv costuri directe, afectate nemijlocit pentru realizarea unui
produs sau pentru activitatea unei unităţi operaţionale (consumuri de materii
prime, materiale, salarii pentru personal direct productiv etc.);
b) cheltuieli, respectiv costuri indirecte, efectuate la nivelul întregii producţii şi
repartizate pe produs cu ajutorul unor criterii de repartiţie (cheltuieli de reparaţii şi
întreţinere, salarii TESA, energie, apă, amortizare etc.).

4. Grupate după conţinutul lor, avem:

 a) cheltuieli materiale, care cuprind consumuri de resurse materiale şi amortizarea
mijloacelor fixe;
b) cheltuieli cu salariile şi aferente utilizării personalului (asigurări şi protecţie
socială).
5. Grupate după incidenţa asupra fluxurilor de trezorerie:
a) cheltuieli monetare, respectiv plătite sau plătibile;
b) cheltuieli nemonetare sau calculate (amortizările şi provizioanele).

5.2. Analiza-diagnostic a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri

Analiza factorială a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri se face prin utilizarea
următorului model de analiză:
 g
Δinflaţie
Σq v c
C1000 = ⋅ 1000 p
Σq v p

Δp
c
în care:
qv = volumul fizic al producţiei vândute pe produse;
g = structura producţiei vândute pe produse;
p = preţul mediu de vânzare unitar (exclusiv TVA);
c = costul complet unitar.
 Pentru aplicarea metodologiei de analiză a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri, se
vor folosi următoarele date:

lei
Întreprinderea A
Indicatori
Prevăzut Realizat
1. Producţia vândută exprimată în preţuri de vânzare 4.500 5.000
(exclusiv TVA)
2. Producţia vândută exprimată în costuri 3.150 3.550
3. Volumul efectiv al producţiei vândute la preţ de - 5.200
vânzare prevăzut
4. Volumul efectiv al producţiei vândute la cost - 3.718,1
prevăzut
5. Cheltuieli la 1000 lei cifră de afaceri – lei 700 710

1. Influenţa structurii cifrei de afaceri:

Σqv1c 0 Σqv 0 c 0 3.718 .100 3.150 .000
∆g i = ×1000 − × 1000 = ×1000 − ×1000 = 715 − 700 = +15 lei
Σqv1 p 0 Σqv 0 p 0 5.200 .000 4.500 .000

2. Influenţa modificării preţului de vânzare:

Σqv1c0 Σqv1c 0 3.718 .100 3.718 .100

∆p = ×1000 − × 1000 = ×1000 − ×1000 = 743 ,6 − 715 = +28,6 lei
Σqv 1 p1 Σqv 1 p 0 5.000 .000 5.200 .000

2.1 Influenţa inflaţiei:

 Σqv1c 0 Σqv1c 0 3.718 .100 3.718 .100
∆i = ×1000 − × 1000 = ×1000 − ×1000 = 650 − 715 = − 65 lei
Σqv1 p 0 Ip Σqv1 p 0 5.200 .000 ⋅1,10 5.200 .000

2.2 Influenţa preţului de vânzare exclusiv efectul inflaţiei:

Σqv 1c 0 Σqv 1c0 3.718 .100 3.718 .100
∆p = ×1000 − × 1000 = ×1000 − ×1000 = 743 ,6 − 650 = + 93,6 lei
Σqv 1 p1 Σqv 1 p 0 Ip 5.000 .000 5.200 .000 ⋅1,10

3. Influenţa modificării costului pe produs:

Σqv1c1 Σqv1c0 3.550 .000 3.718 .100
∆c = ×1000 − × 1000 = ×1000 − ×1000 = 710 − 743 ,6 = − 33,6 lei
Σqv 1 p1 Σqv 1 p1 5.000 .000 5.000 .000

În exemplul dat, cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri au fost depăşite cu 10 lei, ceea
ce reflectă o situaţie nefavorabilă, deoarece se diminuează profitul aferent cifrei de afaceri
şi alţi indicatori de eficienţă determinaţi pe baza acestuia. Se remarcă faptul că cei trei
factori direcţi au avut influenţe diferite ca sens şi mărime.
 Structura cifrei de afaceri a determinat depăşirea nivelului cheltuielilor la 1000 lei
cifră de afaceri cu 15 lei, ca urmare a creşterii ponderii produselor cu o cheltuială
prevăzută la 1000 lei mai mare decât cheltuiala medie programată. Această influenţă poate
fi apreciată favorabil în cazul în care este determinată de modificarea cererii, iar obligaţiile
contractuale au fost îndeplinite faţă de toţi clienţii.
Preţurile de vânzare (exclusiv TVA) au influenţat, de asemenea, nefavorabil,
contribuind la depăşirea nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri cu 28,6 lei, ca
urmare a reducerii lor faţă de program. Modificarea preţurilor de vânzare se poate realiza
în condiţii dependente de întreprindere – îmbunătăţirea calităţii produselor, raportul
cerere-ofertă, poziţia pe piaţă a firmei etc. – şi independente de întreprindere – nivelul
inflaţiei. În cazul analizat, nivelul inflaţiei a determinat reducerea cheltuielilor la 1000 lei
cifră de afaceri cu 65 lei, iar modificarea preţurilor de vânzare a produselor, o depăşire a
acestora cu 93,6 lei. De aici se desprinde concluzia că managerii unităţii trebuie să adopte
măsuri prin care să se îmbunătăţească calitatea produselor şi creşterea preţurilor de
vânzare.
Costul unitar a influenţat în mod favorabil, determinând reducerea cheltuielilor la 1000
lei cifră de afaceri cu 33,6 lei.

5.2.1. Analiza-diagnostic a cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri

Cheltuielile variabile la 1000 lei cifră de afaceri sunt definite ca parte a cheltuielilor
de producţie care se modifică în funcţie de volumul fizic al producţiei şi care pot fi direct
proporţionale, progresiv variabile şi regresiv variabile. Încadrarea acestor cheltuieli într-o
anumită grupă se face pe baza comportamentului lor în raport cu dinamica volumului
producţiei.
Pornind de la structurarea cheltuielilor întreprinderii, cheltuielile variabile la 1000 lei
cifră de afaceri se determină după următoarea relaţie:
Δg
Σq v c v Δp
Cv1000 = × 1000
Σq v p
Δcv

5.2.2. Analiza eficienţei cheltuielilor fixe

Cheltuielile fixe sau constante se apreciază în funcţie de comportamentul pe care îl au

faţă de modificarea volumului fizic al producţiei. Acestea rămân aceleaşi, indiferent de
gradul de folosire a capacităţii de producţie a întreprinderii. Cheltuielile fixe cuprind
următoarele categorii de cheltuieli:
 cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe;
 cheltuieli cu serviciile telefonice;
 cheltuieli cu abonamente radio-tv;
 prime de asigurare;
 impozite şi taxe legale.
Aceste cheltuieli sunt legate nemijlocit de existenţa întreprinderii şi se înregistrează
chiar şi atunci când activitatea este oprită temporar.
O altă categorie de cheltuieli fixe se află într-o anumită relaţie cu gradul de folosire a
capacităţii de producţie a întreprinderii. Aici sunt cuprinse salariile personalului de
conducere, TESA, cheltuielile cu deservire a secţiilor, cheltuielile cu protecţia mediului
înconjurător, cheltuielile de birou şi alte cheltuieli administrativ-gospodăreşti.
Pentru a realiza un nivel scăzut al cheltuielilor fixe, se impune eliminarea acelor
cheltuieli care nu se justifică concomitent cu adoptarea unor măsuri de creştere a
volumului fizic al producţiei. Aceasta presupune exploatarea eficientă a maşinilor şi
utilajelor, a capacităţilor de producţie.

Eficienţa cheltuielilor fixe se apreciază prin nivelul lor la 1000 lei venituri din
exploatare sau cifra de afaceri.
 Cheltuielile fixe la 1000 lei cifră de afaceri se determină după următorul model:
qv
Chf
Cf 1000
= ×1000 p
Σqvp

Chf

în care:
Chf = suma cheltuielilor fixe;
Σqvp = cifra de afaceri;
Cf1000 = cheltuieli fixe la 1000 lei.
 5.3. Analiza eficienţei cheltuielilor cu personalul

Cheltuielile cu personalul sunt rezultatul utilizării factorului uman şi reflectă o parte a

valorii nou create. În cadrul acestor cheltuieli se includ cheltuielile cu remuneraţia
personalului (salarii), cheltuielile cu asigurările sociale şi protecţia socială.

Analiza cheltuielilor cu salariile se realizează atât în mărimi absolute, cât şi la 1000

lei cifră de afaceri, venituri din exploatare sau valoare adăugată prin utilizarea unor
modele de corelaţie sau modele multiplicative.
5.3.1.Analiza cheltuielilor cu salariile in marimi absolute
Ns

1. Cs =N s ×S

t
S

sh

Ns

2. Cs =N s ×S Wa
S Wh

Ns
 CA Cs CA
3. Cs = Ns × × ( Wa )
Ns CA Ns
s

În vederea utilizării metodologiei de analiză se folosesc datele din următorul tabel:

Simbol Întreprinderea A
Indicatori
Prevăzut Realizat
1. Cheltuieli cu salariile (lei) Cs 7.560.000 7.217.100
2. Cifra de afaceri (lei) CA 54.000.000 53.460.000
3. Număr mediu salariaţi Ns 120 110
4. Fond total de timp (ore) T 240.000 209.000
5. Productivitatea anuală (lei) Wa= Ca/Ns 450.000 486.000
6. Salariu mediu anual (lei) S=Cs/Ns 63.000 65.610
7. Număr mediu de ore lucrate t = T/Ns 2000 1900
8. Productivitatea orară (lei) Wh=Wa/t 225 255,8
9. Salariu mediu orar (lei) sh = S/t 31,5 34,5
10. Cheltuieli cu salariile la 1000 Cs1000 140 135
lei cifră de afaceri
11. Cheltuieli cu salariile la 1leu s 0,14 0,135
cifră de afaceri

Pe baza datelor din tabel, la întreprinderea A modificarea cheltuielilor cu salariile a

fost de:

ΔChs = 7.217.100 – 7.560.000 = – 342.900 lei

După primul model, influenţa factorilor se prezintă astfel:

1. Influenţa modificării numărului mediu de personal:
∆Ns = ( Ns1 − Ns 0 ) × S0 = (110 −120 ) ×63 .000 = − 630 .000 lei

2. Influenţa modificării salariului mediu anual:

∆S = Ns1 ( S1 − S0 ) =110 (65 .610 − 63 .000 ) = + 287 .100 lei
din care datorită:
2.1. Influenţa modificării timpului lucrat:
∆t = N s1 (t1 −t 0 ) × sh 0 =110 (1900 − 2000 ) ×31,5 = − 346 .500 lei

2.2. Influenţa modificării salariului orar:

∆sh = N s1 ×t1 ( sh1 − sh 0 ) =110 ×1900 (34 ,5 − 31,5) = 633 .600 lei

După cel de-al doilea model influenţele factorilor primari sunt identice cu cele ale
primului model, diferenţele intervenind la factorii de gradul doi, respectiv:
2.1. Influenţa modificării productivităţii anuale:
∆Wa = Ns1 ( Wa 1 − Wa 0 ) × s 0 =
= 110 (486 .000 − 450 .000 ) × 0,14 = 554 .400 lei

din care:
2.1.1. Influenţa modificării timpului lucrat:
 ∆t = Ns1 ( t 1 − t 0 ) × Wh 0 × s 0 =
= 110 (1900 − 2000 ) × 225 × 0,14 = − 346 .500 lei

2.1.2. Influenţa modificării productivităţii orare:

∆Wh = N s1 × t1 (W h1 − W h0 ) × s 0 =
= 110 ×1900 (255 ,8 − 225 ) × 0,14 = 900 .900 lei

2.2. Influenţa modificării salariului mediu la 1 leu cifră de afaceri:

∆s = N s1 ×W a1 ( s1 − s 0 ) =
= 110 × 486 .000 (0,135 − 0,14 ) = − 267 .300 lei

Analiza factorială a cheltuielilor cu salariile evidenţiază economii de 342.900 lei.

Reducerea cheltuielilor cu salariile a fost obţinută pe seama micşorării numărului de
personal. Creşterea salariului mediu anual cu 2.610 lei a contribuit la depăşirea cheltuielilor
cu salariile cu 287.100 lei. Aprofundând analiza pe factorii de gradul doi, se observă că
reducerea timpului mediu cu 100 ore a determinat economii de 346.500 lei, în timp ce
creşterea salariului orar cu 3 lei a influenţat asupra depăşirii cheltuielilor cu salariile cu
633.600 lei. Se apreciază favorabil atunci când ICA > ICs.

5.3.2. Anlaliza cheltuielilor cu salariile la 1000 lei cifra de afaceri (Analiza corelaţiei
dintre dinamica productivităţii muncii şi dinamica salariului mediu)

Respectarea corelaţiei dintre creşterea productivităţii muncii şi cea a salariului mediu se

reflectă în reducerea cheltuielilor cu salariile la 1000 lei cifră de afaceri.
Corelaţia dintre creşterea productivităţii muncii şi cea a salariului mediu se reflectă cu
ajutorul indicelui de corelaţie stabilit după una dintre relaţiile:
IS
Ic = sau
I Wa
 IS −100
Ic = - se foloseşte numai atunci când cei doi indici au valori mai mari decât
I W a −100

100.
Se apreciază favorabil atunci când Ic < 1, respectiv productivitatea muncii a înregistrat
un ritm superior de creştere faţă de salariul mediu. Pe baza datelor din tabelul de mai sus,
indicele corelaţiei, determinat pe baza dinamicii celor doi indicatori, se prezintă astfel:
Is 104 ,1
Ic = = = 0,964
IW 108

Cu cât valoarea indicelui de corelaţie se depărtează de 1, cu atât productivitatea

muncii va înregistra un ritm de creştere mai mare şi respectiv o sporire a eficienţei muncii
şi a profitului din exploatare.
 Respectarea corelaţiei dintre dinamica productivităţii muncii şi dinamica salariului
mediu poate fi evidenţiată şi în cazul indicatorului cheltuieli cu salariile la 1000 lei cifră
de afaceri (venituri din exploatare). Modelul de analiză este următorul:

Wa
Cs Ns × C s Cs
Cs 1000 = ×1000 = ×1000 = ×1000
CA Ns × Wa Wa
Cs

Pe baza datelor din tabel, cheltuielile cu salariile la 1000 lei cifră de afaceri se reduc
cu 5 lei.

ΔCs1000 = 135 – 140 = - 5 lei

1. Influenţa modificării productivităţii anuale:

 S0 S 63 .000 63 .000
∆W a = ×1000 − 0 ×1000 = ×1000 − ×1000 = 129 ,6 − 140 = − 10,4 lei
W a1 W a0 486 .000 450 .000
2.
Influenţa cheltuielilor medii anuale cu salariile:
S1 S0 65 .610 63 .000
∆S = ×1000 − ×1000 = ×1000 − ×1000 = 135 −129 ,6 = + 5,4 lei
W a1 W a1 486 .000 486 .000

Reducerea cheltuielilor cu salariile la 1000 lei cifră de afaceri cu 5 lei este rezultatul
respectării corelaţiei în sensul creşterii mai accentuate a productivităţii, care a determinat
reducerea acestora cu 10,4 lei, în timp ce salariul mediu a influenţat nefavorabil cu 5,4 lei.

5.3.3. Analiza eficienţei cheltuielilor cu personalul

Eficienţa cheltuielilor cu personalul are în vedere determinarea următorilor indicatori:

1. Cheltuieli cu personalul la 1000 lei venituri din exploatare:

Ns
Ve
Cp N s Cp
Cp 1000 = ×1000 = × ×1000
Ve Ve N s
Cp
Ns

2. Cheltuielile cu personalul la 1000 lei cifră de afaceri:

Ns
CA
Cp Ns Cp
Cp 1000 = ×1000 = × ×1000
CA CA Ns
Cp
Ns
 3. Cheltuieli cu personalul la 1000 lei valoare adăugată:

Ns
VA
Cp N s Cp
Cp 1000 = ×1000 = × ×1000
VA VA N s
Cp
Ns
unde:
Ns Ns Ns
,
Ve CA
şi
VA
reprezintă forma inversă de reflectare a productivităţii anuale,

determinată pe baza veniturilor din exploatare, a cifrei de afaceri şi valorii adăugate;

Cp
Ns
- salariul mediu anual.
 5.4. Analiza cheltuielilor cu dobânzile bancare

Dobânzile reprezintă costuri ale capitalului împrumutat care fac parte din categoria
cheltuielilor financiare. Ele nu se includ în costurile de producţie, dar prezintă interes
pentru analiza economică, întrucât reducerea lor se regăseşte în creşterea rezultatului
financiar.
Pentru analiza eficienţei cheltuielilor cu dobânzile se folosesc următoarele modele:
A c × K × pd
Sd 100 2
a ) Cd 1000
= ×1000 = ×1000
CA CA

în care:
Cd1000 = cheltuielile cu dobânzile la 1000 lei cifră de afaceri;
Sd = suma cheltuielilor cu dobânzile;
 Ac = soldul mediu al activelor circulante;
K = cota medie de participare a creditului la acoperirea activelor circulante;
Cr = soldul mediu al creditelor pe termen scurt;
pd = rata medie a dobânzii.

Bibliografie
C. Angelescu şi colectiv Economie, Editura Economică, Bucureşti, 2003
O. Călin (coordonator) Contabilitatea de gestiune, Editura Tribuna Economică,
Bucureşti, 2000
A. Işfănescu, V. Robu, A. M. Analiză economico-financiară, Editura ASE, Bucureşti,
Hristea, C. Vasilescu 2002
D. Mărgulescu Analiza economico-financiară a întreprinderii, Editura
(coordonator) Tribuna Economică, Bucureşti, 1994
D. Mărgulescu, M. Diagnostic economico-financiar – concepte, metode şi
Niculescu, V. Robu tehnici, Editura RomCart, Bucureşti, 1994
D. Mărgulescu, Gh. Analiza economico-financiară, Editura Fundaţiei
Vâlceanu, I. D. Cişmaşu, C. „România de Mâine“, Bucureşti, 1999
Şerban
V. Robu, N. Georgescu Analiza economico-financiară, Editura Omnia UNI
S.A.S.T., Braşov, 2000