Sunteți pe pagina 1din 13

Studiul 3 9-15 aprilie

Haina nevinovăţiei

Studiul 3
Pentru studiul de săptămâna aceasta, citeşte:
2 Tim, 3.16.17; Luca 21,36; Gen. 2,20-25; 2,15-17; 3,6-11.21.

Sabat după-amiază
Text de memorat: „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut
după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a
făcut.” (Geneza 1,27)
Aşa cum am văzut în studiul anterior, căderea lui Lucifer nu a afectat
doar cerul. El a venit cu nenorocirile şi amăgirile lui şi pe pământ. Ceea ce
ne uimeşte este cât de bine a reuşit el să pervertească adevărurile cele mai
evidente din Cuvântul lui Dumnezeu şi să determine milioane de oameni
să creadă exact opusul acestor adevăruri.
Spre exemplu, Geneza ne învaţă clar că omul şi-a început existenţa
ca fiinţă superioară celorlalte fiinţe vii de pe Terra. El a fost creat după
chipul lui Dumnezeu. El nu a căpătat acest chip după miliarde de ani
de evoluţie, în urma unor procese naturale, cum susţine evoluţionismul,
care afirmă că omul şi-a început existenţa la un nivel inferior (la nivelul
de microorganism) şi a evoluat în urma unor procese violente şi a luptei
pentru supravieţuire. În contrast cu această teorie, Scriptura ne învaţă că
omul şi-a început existenţa ca o încoronare a creaţiunii, o fiinţă care purta
chipul lui Dumnezeu, dar care a decăzut treptat din cauza păcatului.
Săptămâna aceasta, pe baza simbolurilor vestimentare care apar în
Geneza, vom analiza cum a început omul să decadă şi care este singura
soluţie pentru revenirea lui la poziţia iniţială.

39
Duminică, 10 aprilie Primele zile

1. Citeşte Gen. 1 şi 2 şi încearcă să-ţi imaginezi cum arăta planeta noastră


imediat după ce a ieşit din mâinile Creatorului. Care sunt diferenţele
clare dintre felul cum era atunci şi cum a ajuns în vremea noastră?
Studiul 3

______________________________________________________________
______________________________________________________________

Adam şi Eva au fost aşezaţi într-un mediu care întrece cele mai frumoa-
se închipuiri ale noastre: Edenul era o grădină de o frumuseţe neîntrecută,
plină de plante minunate şi de animale prietenoase. Cei doi admirau pei-
sajele pitoreşti, florile parfumate, păsările şi animalele, bucurându-se de
dragostea lui Dumnezeu şi de dragostea unuia pentru celălalt. Ei nu du-
ceau lipsă de nimic şi îngrijeau grădina aşa cum le spusese Creatorul lor.
Fără îndoială că de-abia aşteptau întâlnirea cu Domnul, când aveau oca-
zia să se plimbe împreună prin grădină şi să comunice activ cu El. Ei ştiau
că El îi iubea şi dragostea lor pentru El creştea de la o zi la alta.
2. Relaţia lui Adam şi a Evei cu Creatorul şi Domnul lor devenea tot mai
strânsă de la o zi la alta. Cum putem avea şi noi o astfel de relaţie cu
Dumnezeu, chiar dacă trăim într-o lume plină de păcat, nenorociri şi
degradare? 2 Tim. 3,16.17; Luca 21,36; Mat. 6,25-34; Ioan 17,3.
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Adam şi Eva se bucurau de o comuniune directă cu Domnul, un privi-
legiu pe care noi nu-l avem acum. Totuşi, ne putem bucura de privile-
giul unei relaţii constante cu Dumnezeu, la fel ca Adam şi Eva. Desigur,
păcatul ne stă în cale, dar, prin Domnul Isus, care a unit cerul cu pământul
pentru totdeauna, ne-a fost pusă la dispoziţie o cale prin care putem să ne
apropiem de Creatorul nostru.
Cât de strânsă este relaţia ta cu Dumnezeu? În timp ce încerci să dai
răspuns, pune-ţi următoarele întrebări: Ce fac eu în mod concret pentru a con-
solida relaţia cu Dumnezeu? Ce lucruri mă împiedică să mă apropii de El? Ce
decizii trebuie să iau acum ca să mă bucur de o relaţie strânsă cu El?

40
Comentarii pentru instructori

Obiectivele instructorului
La nivelul cunoştinţelor: Grupa să compare veşmântul pe care l-au
purtat Adam şi Eva la început cu acoperământul din frunze pe care
şi l-au făcut singuri.

Studiul 3
La nivelul sentimentelor: Membrii grupei să-şi exprime sentimentele
legate de experienţa spirituală a îmbrăcării cu haina neprihănirii
lui Hristos.
La nivel practic: Să accepte haina neprihănirii oferită de Dumnezeu în
locul hainei confecţionate de oameni.

SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Lumină, frunze şi miel
A. Care sunt deosebirile dintre veşmântul de lumină de dinainte de
căderea în păcat şi haina din piele, de după cădere? Care sunt de-
osebirile dintre haina din frunze făcută de Adam şi Eva şi hainele
pe care li le-a oferit Dumnezeu?

II. Sentimente: Goi şi plini de frică


A. Care era starea sufletească a primilor oameni înainte de intrarea
păcatului în lumea noastră?
B. Ce trăiri noi au cunoscut Adam şi Eva după ce au păcătuit? Ce
consecinţe suportăm la nivelul emoţiilor şi al sentimentelor, din
cauza căderii lor?
C. Ce simţăminte ne aduce faptul că suntem acoperiţi cu o haină
corespunzătoare?

III. Practic: Cu preţ de sânge


A. Ce rol a jucat sângele în confecţionarea hainelor pentru Adam şi
Eva?
B. Ce rol a continuat el să aibă până în vremea noastră?

Rezumat: Lumina care îi acoperea pe primii noştri părinţi într-o haină


a nevinovăţiei şi fericirii a fost pierdută odată cu căderea în păcat. Însă
Dumnezeu le-a oferit o altă haină, obţinută prin vărsare de sânge. Haina
aceasta este simbolul lucrării lui Hristos în favoarea noastră.

41
Luni, 11 aprilie Goi, dar fără să le fie ruşine
Întrucât concepţia noastră despre lume şi despre realitate este afectată
şi distorsionată de păcat, ne este foarte greu să ne imaginăm statutul mo-
ral al lui Adam şi al Evei. Ei nu ştiau ce înseamnă durerea, suferinţa,
amăgirea, trădarea, moartea, pierderea, ruşinea (în special, ruşinea legată
Studiul 3

de sexualitate, care este probabil cea mai răspândită într-o lume afectată
de consecinţele păcatului).
3. Despre ce aspecte ale relaţiei dintre Adam şi Eva este vorba în Geneza
2,20-25?
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Fiind un singur trup (Gen. 2,24), Adam şi Eva erau într-o relaţie
apropiată şi unul cu altul, nu numai cu Dumnezeu. Textul este foarte clar,
fără ambiguităţi: ei erau goi şi nu le era ruşine (vers. 25). O referire lim-
pede la puritatea şi la inocenţa lor.
„Perechea fără păcat nu purta niciun veşmânt artificial; ei erau
îmbrăcaţi cu un acoperământ de lumină şi slavă, aşa cum poartă îngerii.
Atâta vreme cât au trăit în ascultare de Dumnezeu, acest acoperământ
de lumină a continuat să-i înveşmânteze.” – Ellen G. White, Patriarhi şi
profeţi, pag. 45
Nu se precizează exact cum arăta această lumină, cum funcţiona şi care
era scopul ei. Chiar şi aşa, raportul biblic spune că ei erau „goi”. Faptul că
nu le era ruşine înseamnă probabil că acest acoperământ de lumină nu le
ascundea complet corpul şi că, în mediul acela fără păcat, lucrul acesta nu
conta – nu avea de ce să le fie ruşine, nu exista ruşine.
Într-un anumit sens, menţionarea goliciunii pare a face referire la
apropierea fizică de care se bucura primul cuplu. Ei aveau o atitudine
deschisă, transparentă, plină de inocenţă în tot ce făceau, fapt care genera
această stare de lucruri. Relaţia dintre ei şi relaţia lor cu Dumnezeu erau
caracterizate de onestitate, deschidere şi spontaneitate. Ei se simţeau pe
deplin liberi unul faţă de celălalt şi amândoi înaintea lui Dumnezeu. De
fapt, aşa rânduise Dumnezeu să fie. Şi trebuie să fi fost foarte frumos!
Este viaţa ta caracterizată de deschidere şi de transparenţă?Ascunzi anu-
mite lucruri, încalci anumite părţi ale principiilor morale, acoperindu-te cu
nişte „veşminte” care nu lasă să se vadă cine eşti de fapt? (Vezi Mat. 10,26).
Ce schimbări trebuie să faci în viaţa ta?

42
Comentarii pentru instructori

PAŞII ÎNVĂŢĂRII
1. MOTIVEAZĂ!
Ideea centrală pentru creştere spirituală: Când au păcătuit, Adam

Studiul 3
şi Eva, primii noştri părinţi, au pierdut nevinovăţia şi puritatea care le
dădeau posibilitatea de a comunica direct cu Dumnezeu, faţă către faţă.
Noi nu putem să ne întoarcem la această stare prin eforturile noastre.
Numai Hristos poate înlocui vinovăţia noastră cu haina neprihănirii Sale.
Pentru instructor: Accentuează faptul că harul lui Dumnezeu a
pregătit o cale prin care Adam şi Eva (şi toţi oamenii) să poată fi salvaţi şi
readuşi la starea de nevinovăţie, pierdută odată cu neascultarea de Dum-
nezeu.
Ai rostit vreodată cuvinte pe care le-ai regretat chiar în momentul în
care le-ai zis? Ai rostit vreodată cuvinte pe care nu ai mai putut să le re-
tragi? Cuvinte atât de dureroase sau de stupide, încât ţi-ai fi dorit să te
înghită pământul, ca să scapi de situaţia în care ele te-au adus?
Sau poate că ai avut posibilitatea de a alege între două variante: o
variantă morală şi corectă şi o altă variantă căreia, deşi era clar greşită, nu
ai putut să i te opui. Într-un moment crucial, ai ales varianta greşită. Ai
fost conştient de acest lucru, dar ai făcut-o. Poate că este vorba de ruperea
unei prietenii, de distrugerea unei căsătorii sau de pierderea unui loc de
muncă. Probabil că ai învăţat multe din această experienţă şi, cu ajutorul
lui Dumnezeu, ţi-ai continuat viaţa, chiar dacă nu ai mai trăit ca până
atunci. În pofida acestui lucru, poţi să prinzi curaj: fapta ta nu a corupt o
planetă întreagă!
Decizia lui Adam şi a Evei de a nu-L asculta pe Dumnezeu face parte
din categoria deciziilor ireversibile şi regretabile, este o decizie importantă
care le-a determinat pe toate celelalte, inclusiv pe ale noastre. Ei şi-au dat
seama imediat că s-a schimbat ceva şi nu era bine: au cunoscut binele şi
răul, aşa cum li se promisese. De asemenea, au cunoscut o mulţime de alte
lucruri: vinovăţia, ruşinea, ipocrizia, laşitatea, egoismul şi înstrăinarea de
Creatorul lor. Ei au pierdut (la propriu şi la figurat) haina nevinovăţiei.
Însă Dumnezeu a putut să transforme chiar şi răul acesta în bine. El ar fi
putut să îi lase să trăiască în frică, nesiguranţă şi disperare; totuşi El a ales
să le dea făgăduinţa că îi va acoperi cu haina neprihănirii.
De discutat: Ce ne spune atitudinea lui Dumnezeu faţă de neascul-
tarea lui Adam şi a Evei despre caracterul Său? Cum reacţionează El faţă
de păcatele noastre?
43
Marţi, 12 aprilie Testul
Studiul de săptămâna trecută prezenta un adevăr crucial: Dumnezeu
le dă libertate tuturor fiinţelor morale pe care le-a creat. Fără această
libertate, ele nu ar putea să facă lucruri „morale”, la fel cum sistemul de
alarmă al unei case, care îi ocroteşte pe oameni de infracţiuni, face ceva
Studiul 3

moral, dar în el însuşi nu este moral. Tot la fel, fiinţele care nu au de ales,
dar care fac ce este bine, nu sunt nici ele morale. Numai fiinţele libere pot
fi morale.
Adam şi Eva au fost supuşi unui test simplu, care să arate dacă ei vor
alege liber să asculte de Domnul. Într-un anumit sens, testul acesta a în-
semnat o perioadă de probă pentru ei – erau liberi şi trebuiau să demon-
streze că vor alege liber să facă binele.
4. Gândindu-ne la mediul în care Adam şi Eva au dat acest test (Geneza
2,15-17), putem afirma că păcatul lor a fost şi mai revoltător, fiindcă a
fost săvârşit într-un mediu desăvârşit?
______________________________________________________________
______________________________________________________________

5. Analizează cu atenţie cuvintele rostite de Satana. Ce adevăr a ameste-


cat el în minciunile lui? Geneza 3,1-4
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Este interesant faptul că pomul era al cunoştinţei „binelui şi răului”,
nu numai al răului. Dumnezeu nu intenţiona să îi lipsească pe Adam şi pe
Eva de vreun bine. În definitiv, tot ce a creat El era bun, chiar foarte bun
(Gen. 1,31). Însă El dorea să-i cruţe de cunoaşterea răului.
Lucrul acesta nu este greu de înţeles, nu-i aşa? Care părinte nu vrea
să-i ocrotească pe copiii lui de cunoaşterea răului? Dumnezeu dorea cu
atât mai mult să-i ocrotească pe Adam şi pe Eva de rău, de cunoaşterea
unui lucru care avea să-i determine să-şi piardă acoperământul de lumină
şi să experimenteze ruşinea, suferinţa şi moartea.
Adesea, răul ia forme mai puţin bătătoare la ochi, mai greu de detectat şi,
uneori, de evitat (în fond, foarte puţini oameni sunt criminali în serie). Răul se
manifestă uneori în mod subtil. Poţi numi câteva manifestări de acest fel? Cum
ne putem deprinde să identificăm aceste forme ale răului şi să ne ferim de ele?

44
Comentarii pentru instructori

2. APROFUNDEAZĂ!
Pentru instructor: Accentuează faptul că noi nu putem recăpăta, prin
propriile eforturi, nevinovăţia pe care au avut-o Adam şi Eva. Numai dacă
acceptăm haina pe care Dumnezeu a „cumpărat-o” pentru noi, prin jertfa

Studiul 3
lui Hristos pe cruce, vom putea intra în comuniune cu Dumnezeu şi vom
putea recăpăta chipul Său.
Comentariu biblic
I. „Li s-au deschis ochii”
(Reciteşte împreună cu grupa Geneza 3,7.)
Înainte de căderea în păcat Adam şi Eva erau acoperiţi de un veşmânt
de lumină, la fel ca îngerii. Cu privire la pierderea acestui veşmânt, El-
len White spune: „Amândoi au mâncat (din fructul interzis), iar ma-
rea înţelepciune pe care au obţinut-o a fost cunoaşterea păcatului şi
simţământul vinovăţiei. Lumina care îi acoperea a dispărut curând şi,
cuprinşi de simţământul vinovăţiei şi al pierderii veşmântului lor divin,
au început să tremure şi au încercat să îşi acopere trupurile dezbrăcate.”
(Istoria mântuirii, p. 37)
„Perechea vinovată avea un simţământ al păcatului. … Atunci, pentru
prima oară, atenţia le-a fost atrasă către exterior. Ei nu fuseseră îmbrăcaţi,
ci învăluiţi în lumină, ca îngerii din cer. Lumina care-i înconjurase până
acum i-a părăsit. Pentru a-şi uşura simţământul de lipsă şi de goliciune
pe care-l aveau, şi-au îndreptat atenţia spre a căuta o învelitoare pentru
trupurile lor, căci cum ar fi putut apărea dezbrăcaţi în ochii lui Dumnezeu
şi ai îngerilor?” (Idem, pag. 38)
În principiu, înainte de a păcătui, Adam şi Eva nu aveau nevoie de
ceea ce îmbrăcămintea ne oferă nouă astăzi: acoperire sau ascundere.
Hainele acoperă părţile de care omului îi este ruşine, iar atunci ruşinea
nu exista. Fiecare dintre noi îşi ştie anumite lucruri de care îi este ruşine,
fie că este vinovat sau nu de ele. De exemplu, oamenilor le este ruşine de
înfăţişarea lor şi, din dorinţa de a-şi ascunde defectele, îi plătesc pe alţii
să le spună cum să se îmbrace. Cu toţii am făcut sau am zis lucruri de care
ne este ruşine şi pe bună dreptate. Cu toţii avem anumite gânduri pe care
nu ar trebui să le rostim în cuvinte. Adam şi Eva însă nu ştiau ce înseamnă
ruşinea, pentru că pur şi simplu nu aveau de ce să le fie ruşine.
De discutat: Imediat ce şi-au dat seama că sunt goi, Adam şi Eva s-au
grăbit să se acopere cu ceva şi să se ascundă de Dumnezeul atotcunoscător
şi iubitor. Încercăm şi noi să ne ascundem de Dumnezeu? Ne este de folos

45
Miercuri, 13 aprilie Haine noi
După cum se ştie, Adam şi Eva au căzut la test, deşi a fost un test sim-
plu. Rezultatele au fost mai mult decât tragice. Cuvântul tragic nu trans-
mite în întregime consecinţele teribile ale neascultării părinţilor noştri.
Studiul 3

6. Care a fost, la început, experienţa prin care au trecut Adam şi Eva (care
confirma cuvintele lui Satana din versetul 5)? Ce înseamnă că „li s-au
deschis ochii”? Care au fost urmările neascultării lor? Geneza 3,6-11
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________

Ochii li s-au deschis într-adevăr, exact aşa cum le spusese Satana, nu-
mai că acum au văzut lumea şi realitatea cu totul altfel. În aceste versete
este reluată tema goliciunii. Ea este motivul dominant al pasajului. Pier-
derea inocenţei, păcatul lor şi noile lor raporturi cu Dumnezeu şi unul cu
altul sunt exprimate prin tema conştientizării goliciunii.
De asemenea, să observăm întrebarea pe care le-a pus-o Domnul: „Cine
ţi-a spus că eşti gol?” (vers. 11). Înţelegem deci că ei nu conştientizaseră
până atunci, în inocenţa lor, că sunt goi, ci li se părea firesc să fie aşa şi nici
nu se gândiseră la lucrul acesta. Acum nu numai că se gândeau la lucrul
acesta, ci erau copleşiţi de ruşine din această cauză.
7. Ce au făcut Adam şi Eva când „au cunoscut că sunt goi”? vers. 7. Care
este semnificaţia acestei reacţii?
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________

Adam şi Eva se ascund în spatele unor tufe, uluiţi de „noua” lor înfăţişare
şi speriaţi de venirea Domnului. Căutând o cale de a se acoperi, s-au gândit că
frunzele de smochin ar putea fi cele mai potrivite. Avem aici prima lecţie despre
îndreptăţirea prin fapte: oamenii încearcă să rezolve problema păcatului prin
propriile lor fapte. Eforturile lor ni se par deplorabile, dar ale noastre sunt mai
vrednice de admirat?

46
Comentarii pentru instructori

să ştim că El cunoaşte intenţiile noastre şi că dorinţa Sa este să ne elibe-


reze de frică?
II. Haină din frunze sau din piele?

Studiul 3
(Reciteşte împreună cu grupa Geneza 3,7.21.)
După săvârşirea primului păcat, Adam şi Eva au recurs la prima
soluţie inadecvată pentru păcat şi au simţit ruşinea şi înstrăinarea pe care
acesta le aduce. La fel ca oricare altă soluţie, şi aceasta era logică, simplă
şi intuitivă. Poate că s-au simţit chiar mândri de rapiditatea cu care au
identificat şi rezolvat problema. Simţământul acela nou al goliciunii şi
vulnerabilităţii le stârnea temerea, dar, atâta vreme cât aveau frunzele de
smochin, se puteau descurca.
Până în momentul acela, tot ce se găsea în grădină îi ajutase să-şi
întreţină viaţa. Dacă puteau să se acopere cu frunzele de smochin, puteau
să îşi continue viaţa ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nu era nevoie
să-L deranjeze pe Dumnezeu cu problema lor. Sau poate că era chiar mai
bine ca, pentru o vreme, să evite să-L întâlnească!
Însă toate lucrurile au suferit o schimbare. Dumnezeu a apărut în
grădină ca de obicei şi primii oameni au fugit de El de frică. Deşi erau
acoperiţi cu frunze de smochin, nu puteau să se arate înaintea Sa ca
altădată când erau goi. La fel ca toate eforturile omeneşti de a ne îndrepta
viaţa fără ajutorul lui Dumnezeu, stratagema cu frunzele de smochin nu a
reuşit să le dea decât un fals simţământ de bine. Soluţia lor a fost o formă
de autoînşelare, care nu a stat în picioare atunci când a fost pusă la probă.
Păcatul lui Adam şi al Evei putea fi iertat şi şters. Relaţia lor cu
Dumnezeu putea fi restabilită. Însă cineva trebuia să sufere. Trebuia să
se verse sânge real şi să se curme o viaţă – un simbol al jertfei lui Hristos.
De discutat: De la căderea în păcat încoace, oamenii au tot încercat să
rezolve singuri problema păcatului, a răului şi a suferinţei. Toate soluţiile
lor s-au dovedit a fi ineficiente. Ce metode omeneşti folosim astăzi pentru
a rezolva problema păcatului?

47
Joi, 14 aprilie Haine din piele

8. Ce fel de haine au primit Adam şi Eva după păcat? Gen. 3,21


Ieri am studiat reacţia lui Adam şi a Evei faţă de păcatul lor. Astăzi
vom analiza reacţia lui Dumnezeu. Textul biblic de mai sus ne oferă, într-un
Studiul 3

anumit sens, o prefigurare a mesajului Evangheliei.


În primul rând, observăm că haina din frunze de smochin, făcută de
Adam şi de Eva, nu era adecvată. Dacă ar fi fost, atunci nu mai era necesar
să moară nişte animale nevinovate, ca ei să fie acoperiţi cu pielea acestora.
Tot la fel, toate eforturile noastre de a păzi Legea suficient de bine, ca să
fim mântuiţi, sunt inadecvate. Dacă ar fi fost adecvate, atunci nu ar fi fost
nevoie ca Hristos să moară pentru noi. Frunzele de smochin au costat mai
puţin şi au durut mai puţin decât moartea unor animale nevinovate. Tot la
fel, faptele noastre ar costa mai puţin decât moartea Fiului lui Dumnezeu.
Însă nici frunzele de smochin, nici faptele noastre nu sunt îndeajuns; de
aceea a trebuit ca Domnul Isus să moară pentru noi; de aceea a trebuit să
fie jertfite animale nevinovate. Altfel nu se putea!
În al doilea rând, care este deosebirea esenţială dintre frunzele de
smochin şi pielea de animal? Ce presupune haina din piele, spre deose-
bire de haina din frunze? Răspunsul este, bineînţeles, sacrificiul, sângele.
Aceasta ne ajută să înţelegem cum apare Evanghelia în Geneza 3,21 (vezi
şi Lev. 17,11; Apoc. 12,11; 1 Petru 1,18.19; Evr. 9,22).
În al treilea rând, probabil că partea cea mai impresionantă a textului
este ultima parte, în care se spune că El „i-a îmbrăcat cu ele” (Gen. 3,21).
Textul ebraic este clar: Domnul este Cel care i-a îmbrăcat în hainele de
piele. A fost acţiunea Sa. Ceea ce a făcut El a reuşit să acopere ruşinea
goliciunii lor. După cum am văzut ieri, consecinţa imediată a păcatului
lor a fost conştientizarea goliciunii; însă acum Dumnezeu rezolvă această
problemă, îmbrăcându-i El Însuşi cu haine făcute din pielea animalelor
jertfite. Textul ne spune numai că le-a dat haine din piele; nu ne spune
din ce fel de piele. Dar nu este greu să ghicim. (Vezi Gen. 22,8; Ioan 1,36;
3,16.)
Prin urmare, Domnul le-a descoperit încă de la început Planul de
Mântuire. Păcatul lui Adam şi al Evei a fost oribil, dar nu a fost mai mare
decât puterea lui Dumnezeu de a mântui din păcat, un lucru pe care nu
trebuie să-l uităm niciodată.
Meditează la făgăduinţa frumoasă a mântuirii prin credinţa în Isus.
Meditează la promisiunea că mântuirea noastră este asigurată prin ceea ce
a făcut El pentru noi şi nu prin ceea ce putem face noi. Cum poate această
făgăduinţă să devină centrul şi temelia vieţii şi experienţei tale cu Domnul?

48
Comentarii pentru instructori

3. APLICĂ!
Pentru instructor: Ajută-i pe membrii grupei să înţeleagă ce au pierdut
Adam şi Eva atunci când au ascultat de îndemnurile lui Satana. Subliniază
faptul că Dumnezeu vrea să ne dea înapoi ce am pierdut.

Studiul 3
Întrebări pentru meditaţie
1. De ce purta pomul interzis numele de „pomul cunoştinţei binelui şi
răului”? Adam şi Eva nu cunoşteau binele şi răul? Dacă nu le cunoşteau,
atunci cum puteau să aleagă în cunoştinţă de cauză?
2. De ce crezi că primul lucru care s-a schimbat în grădină după ce au
luat din fructul interzis a fost simţământul de ruşine de propria goliciune?
Întrebări aplicative
1. Dumnezeu putea să îi scutească pe Adam şi pe Eva de responsabili-
tatea de a alege să I se supună. Putea să-i interzică lui Satana să intre în
grădină şi probabil că nu ar mai fi fost nicio problemă. Ţi s-a întâmplat
până acum să îl laşi pe copilul tău să facă o alegere greşită, deşi ai fi putut
să îl fereşti de probleme?
2. Faptele sunt urmate de consecinţe. Ţi s-a întâmplat să regreţi anu-
mite cuvinte sau fapte greşite şi totodată să-ţi dai seama că simpla expri-
mare a regretului nu era de ajuns?

4. ILUSTREAZĂ!
Pentru instructor: Din istoria lui Adam şi a Evei desprindem două
idei: (1) libertatea este un lucru frumos, dar şi o responsabilitate solemnă;
ea ne permite să-L iubim pe Dumnezeu şi să-I slujim de bunăvoie şi cu bu-
curie, dar le-a îngăduit primilor noştri părinţi să-L părăsească pe Dumnezeu
cu prima ocazie, fapt care a atras moartea Fiului Său; (2) Dumnezeu este
iubitor şi iertător. El a căutat salvarea omenirii.
Aminteşte faptul că Adam şi Eva au căzut la primul şi singurul lor test.
În relaţiile interumane, noi ne pierdem încrederea într-o persoană care
ne-a trădat o singură dată, chiar dacă toată viaţa am socotit-o a fi vrednică
de încredere. Însă Dumnezeu nu a procedat aşa. El ar fi avut toate mo-
tivele să îi abandoneze pe oamenii care L-au dezamăgit, dar nu a făcut-o!
Ce ne spune aceasta despre modul în care ar trebui să ne purtăm unii cu
alţii?

49
Vineri ,15 aprilie Studiu suplimentar

Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, capitolele „Creaţiunea”, „Ispitirea


şi căderea” şi „Planul de Mântuire”.
„Haina albă a inocenţei a fost purtată de primii noştri părinţi când au
fost aşezaţi de Dumnezeu în Edenul sfânt… Omul nu poate inventa nimic
Studiul 3

pentru a înlocui haina pierdută a inocenţei… Numai acoperământul pe


care Hristos Însuşi l-a oferit poate să ne facă în stare să stăm în prezenţa
lui Dumnezeu. În acest acoperământ, haina neprihănirii Sale, îi va îmbrăca
Hristos pe toţi aceia care se pocăiesc şi cred… Haina aceasta, ţesută în
războiul cerului, nu are în ea niciun fir făcut de om. Hristos, în natura
Sa omenească, a realizat un caracter desăvârşit pe care Se oferă să ni-l
împărtăşească.” – Ellen G. White, Maranatha, pag. 78
„Domnul Isus Hristos a pregătit un acoperământ, haina neprihănirii
Sale, cu care îi va îmbrăca pe toţi oamenii pocăiţi şi credincioşi care o vor
primi prin credinţă… Atunci, când Se va uita la păcătosul pocăit, Domnul
nu-l va vedea acoperit cu frunze de smochin, ci în haina neprihănirii Sale…”
– Ellen G. White, Advent Review and Sabbath Herald, 15 noiembrie 1898

Întrebări pentru discuţie


1. Citiţi Geneza 3,6. Cum a reuşit Diavolul să ajungă la sufletul Evei pentru
a o determina să păcătuiască? Mai lucrează el şi astăzi în acelaşi mod?
2. Meditează mai mult la importanţa goliciunii în istoria căderii în păcat.
Cum ne poate ajuta această temă să înţelegem mai bine ce s-a întâm-
plat în Eden?
3. Citiţi cele două paragrafe din Ellen G. White, de la secţiunea de vineri.
Ce învăţăm din ele despre minunatul mesaj al Evangheliei?
4. Citiţi Evrei 5,14. Meditaţi la problema răului. Ce înţelegem prin
cuvântul „rău”? Înţelegem ceva care este întotdeauna absolut şi
neschimbător? Sau răul este ceva relativ, în sensul că anumite lucruri
sunt considerate rele în unele culturi, iar în altele sunt considerate
bune sau că un lucru era considerat rău în trecut, dar acum nu mai
este socotit rău? Cât de mult ne influenţează educaţia şi societatea
concepţia despre ceea ce este rău? Cum putem avea certitudinea că un
lucru este bun sau este rău? Cum putem înţelege Isaia 5,20: „Vai de cei
ce numesc răul bine şi binele rău, care spun că întunericul este lumină
şi lumina întuneric, care dau amărăciune în loc de dulceaţă şi dulceaţă
în loc de amărăciune!”?

50
VEŞTI MISIONARE 16 aprilie
Lumina adevărului
Viaţa era grea pentru familia mea. Eu vindeam pâine pe străzile din
Veracruz (Mexic), însă cheltuiam o bună parte din câştig pe ţigări şi pe
băutură. Într-o zi, a cumpărat pâine de la mine un orb. Orestes era un om
prietenos şi m-a invitat în casa lui, să-mi dea o cană de apă. După aceea,
trecea deseori pe la mine, ca să stăm de vorbă.
Bucuria lui cea mai mare era să vorbească despre Dumnezeu. Când
m-a invitat să studiez Biblia împreună cu el, am acceptat imediat. Noi
mergeam la altă biserică şi soţia mea nu înţelegea de ce vreau să studiez
Biblia cu un om de altă religie. Eu i-am răspuns că doream să cunosc Bi-
blia mai bine şi atunci a acceptat să mă însoţească. Ni s-a alăturat şi sora
mea şi am început să discutăm despre ceea ce aflasem şi despre ceea ce
susţinea religia noastră. Însă am ezitat să ne schimbăm religia. La scurt
timp după aceea, sora mea a murit într-un accident de maşină.
Înţelegând cât de nesigur este viitorul, am decis împreună cu soţia mea
să nu mai amânăm decizia de a accepta adevărul şi de a trăi în confor-
mitate cu el. Instructorul ne-a invitat la biserică. Membrii bisericii ne-au
primit cu prietenie şi căldură; ne-am simţit ca acasă.
De obicei, sâmbăta aveam cea mai mare vânzare şi mă temeam că nu
voi putea supravieţui, dacă nu lucrez în această zi. Totuşi, când încercam
să vând pâine în Sabat, Dumnezeu nu binecuvânta câştigul şi am înţeles
că voi pierde binecuvântarea Lui, dacă nu ascult de porunci. Nu am mai
vândut pâine şi mi-am găsit un loc de muncă, unde am sâmbăta liberă.
Când am înţeles că fumatul şi consumul de băuturi alcoolice sunt
nesănătoase, am renunţat la ele. Din banii pe care-i câştigăm acum, adu-
cem zecimi şi daruri. Am convingerea că suntem acolo unde Dumnezeu
doreşte să fim. Îi invit pe prietenii mei la biserică şi avem o grupă de rugă-
ciune în casa noastră.
Numărul membrilor comunităţii creşte mereu şi rugăciunea mea este
să avem o biserică în care să ne închinăm şi să-i invităm pe prietenii noştri.
M-am născut într-o familie numeroasă (am zece fraţi şi surori, foarte mulţi
nepoţi şi alte rude) şi vreau să-i aduc la Dumnezeu. Aş vrea ca ei să afle că
adevărul Său este valabil pentru toţi oamenii.
Darurile dumneavoastră l-au ajutat pe un orb să ne arate lumina dra-
gostei lui Dumnezeu. Ele vor ajuta şi la ridicarea unei biserici în oraşul
nostru pentru ca mulţi oameni să poată veni la Hristos. Vă mulţumim!
Faustino Mendez îşi împărtăşeşte credinţa în Veracruz, Mexic.

173