Sunteți pe pagina 1din 3

Tipuri de medii de viata

Zona temperata
Este un spatiu tipic de asezari geografice in cea mai mare parte din intinderea sa. Anul are patru
anotimpuri, cu mari diferente de temperature intre anotimpurile extreme. Precipitatiile atmosferice
sunt repartizate neuniform in cursul anului.

Zona temperată indică în geografie cele două zone din emisferele nordică și sudică care sunt
cuprinse între latitudinile tropicelor și ale cercurilor polare. Schimbările climaterice generale
dintre vară șiiarnă în aceste zone sunt treptate, indiferent dacă vremea se încălzește ori că se răcește,
generând două anotimpuri intermediare, primăvara și toamna, între extremele temperaturilor celor mai
scăzute (iarna) și a celor mai ridicate (vara). Indiferent de "vremea obișnuită" și de localizare geografică,
climatul zonelor temperate poate oferi uneori vreme extrem de schimbătoare și greu de prezis.

Zona temperată nordică se extinde între Tropicul racului, de la aproximativ 23,5 grade latitudine


nordică până la Cercul polar arctic, la circa 66,5 latitudine nordică. Corespunzător, zona temperată
sudică se găsește între Tropicul capricornului, situat la 23,5 grade latitudine sudică până la Cercul polar
antarctic, la 66,5 latitudine sudică.

Climatul corespunzător zonei temperate se numește climat temperat. Oricum, denumirea este


generică și vagă, întrucât în cadrul larg al "climatului temperat" există o multitudine de climate tipice,
atipice sau specifice, care sunt grupate în general în climat temperat continental și climat temperat
oceanic (sau maritim).

Climatul oceanic sau maritim este evident influențat de masele mari de apă
sărată, oceane și mări, a căror prezență ajută sensibil la stabilizarea umidității și a temperaturii de-a
lungul unui an întreg. Deoarece în zonele temperate, vânturile predominante sunt cele care bat
dinspre vest, climatul maritim este tipic pentru marginea vestică continentelor din emisfera nordică.
Astfel, în Europa, întreg vestul acesteia, din sudul Portugaliei până la jumătatea Norvegiei, la circa 65° -
66° latitudine nordică, respectiv întreaga coastă americană a Statelor Unite și a Canadei la Oceanul
Pacific, între 40° și 60° latitudine nordică sunt exemple tipice de climat oceanic.

Climatul temperat continental este de obicei situat în interiorul continentelor, unde există
suprafețe mari de uscat în toate direcțiile, deși alteori este determinat de orientările lanțurilor
muntoase. Masa mare de uscat amplifică efectul climatului continental atât în absorbția cât și în
pierderea căldurii. Spre exemplu, în Asia, Siberia, Mongolia și Asia Centrală ilustrează foarte clar rolul
maselor mari de uscat în definirea climatului temperat continental tipic. Celălalt factor determinant îl
reprezintă lanțurile muntoase înalte, care rețin umiditatea transportată de nori. Spre exemplu,
în America de Nord, din cauza orientării lanțului Munților Stâncoși de la nord spre sud-vest și sud-sud-
vest, toate zonele situate la est de aceștia au climă temperat continentală, din cauza barieriei naturale a
Stâncoșilor. Ca uncontraexemplu se poate menționa lanțul Alpilor, care deși suficient de înalt, fiind
orientat de la vest la est, nu blochează accesul masiv al umidității oceanice înspre interiorul
continentului european.

Cea mai mare parte a populației umane a planetei noastre locuiește în zonele temperate, și în
special în emisfera nordică.
Mediul de viata din spatial padurilor boreale
Este present in emisfera nordica. Clima este tremperat rece cu valori medii de -40 C ͦ in
luna cea mai rece si de +10 Cͦ in luna cea mai calda. Astfel, in Asia, Europa si America de Nord se
intind padurile de conifer sau taigaua intre 55 ͦ si 56 ͦ latitudine. Mediul de viata este aspru si
incomod, acestuia datorandu-se densitatea scazuta a populatiei.
Explorarea lemnului, a unor zacaminte de carbuni, de minereuri feroase, neferoase si de
petrol explica aparitia asezarilor cu profil industrial si antropizarea de tip punctiform.
La marginea sudica a padurilor de rasinoase sis pre oceane, in conditiile unui climat
temperat umed si cu variatii termice mai mici, mediul de viata se expune printr-un spatiu
antropizat, prin asezari urbane, industrial si terenuri agricole. Populatia mai densa atesta o
puternica adaptare active a omului la conditiile de mediu, in sud-estul Australiei, Noua Zeelanda,
vestul Canadei si sudul ststului Chile.

Mediul de viata temperat umed


Se reprezinta la periferia continentelor, sub influenta oceanelor sip e insule, cu
precipitatii tot anul si variatii termice mai mici. Este puternic antropizat, in mare parte urbanizat
si industrializat. Padurile au fost intens defrisate.

Mediul stepelor si pustiurilor reci


Se identifica cu mediul de viata continental, cu un climat temperat-continental, very
calduroase si secetoase si ierni uscate si geroase. Gradul sporit de favorabilitate al stepelor se
asociaza cu densa populare si intense activitate economica si sociala din Europa, America de
Nord si Asia, in emisfera nordica. In partea central a Asiei, deserturile reci se reprezinta printr-un
mediu de viata arid si putin propice locuirii.

Mediul de viata mediteranean


Prezinta un grad sporit de favorabilitate pentru locuire la latitudini de 30 ͦ- 40 .ͦ Climatul
mediteranean, cu ierni blande si veri calde, a favorizat locuirea si desitatea mare a populatiei
inca din Antichitate.
Viata si activitatile omenesti se caracterizeaza prin ritm si constanta in bazinul
Mediteranei, California, sudul Africii, sud-vestul Australiei si in partea centrala a statului Chile.
Zona calda
Intre limitele zonei calde existao larga diversitate a conditiilor de mediu, de la padurile
ecuatoriale si ierburile de savanna pana la deserturle tropicale. Etereogenitatea zonei calde este data de
contrastele climatice care se regasesc in deosebirile dintre mediile de viata.

Mediul de viata desertic tropical


Este specific in deserturi si semideserturi, pe mari intinderi in emisfera nordica (Sahara,
Arabiei, Luth, Thar) si in emisfera sudica (Atacama, Kalahri, Gibson, Victoria). Conditiile ostile,
date de temperaturile foarte ridicate explica gradul redus de favorabilitate a locuirii si activitatii
omenesti, aceastea facandu-se prezente in cadrul vailor (Nil, Niger) si oaze. Ocupatiile de baza
ale populatiei sunt cresterea animalelor (camile, caprine si cabaline) si exploatarea unor resurse
ale subsolului.
Adiacent acest mediu de viata este cel tropical uscat, care se refera la stepa de tip Sahel.
In limitele acestui mediu de viata exista un lung sezon arid, cu precipitatii ce variaza annual intre
100 si 300 mm. Populatia este rara si se ocupa cu cresterea extensive a bovinelor si caprinelor.

Mediul de viata din savanna


Se desfasoara intre 5 ͦ si 25 ͦ latitudine, in conditiile unui climat cu doua sezoane: uscat
si umed. Padurile dense si ierburile de savanna sunt dominante ale mediului, in Africa, America
de Sud, Asia si Australia. Adaptarea active a omului la conditiile solurilor, care sustun o
agricultura itinerant, cu productivitate redusa. Populatia este repartizata mai mult in asezari
rurale si se ocupa cu cresterea animalelor si cultura unor plante, in conditiile practicarii
irigatiilor. Adiacen, exista mediul de viata al padurilor musonice, foarte umed in sezonul de
,,vara’’ si uscat in sezonul rece si mediul tropical umed.

Mediul de viata ecuatorial


Este characteristic spatiilor situate de o parte si de alta a ecuatorului, in Africa, America
de Sud, Arhipelagul Malayez si nordul Australiei. Acest mediu de viata este uniform, cu
temperature ridicate si caldura coplesitoare tot anul. Ploile diluviene cad aproape zilnic,
vegetatie este abundenta si mereu verde. Adaptarea omului la acest mediu umed este partial
intrucat bolile au o frecventa ridicata si incomodeaza ritmurile activitatilor. Solurile sunt subtiri
si argiloase, cu fertilitate redusa si temporara.
Viata si activitatile omenesti s-au extins si la altitudine, in mod diferentiat, de la zona
temperate la zona calda.

Mediul de viata montan


Este reprezentat de relieful cu inaltimi de peste 1000 metri, pana la 4000-5000 metri. In
acest mediu exista o frecventa redusa a populatiei se e masura ce creste altitudinea scade si
densitatea locuitorilor. Cele mai intinse spatii montane, cu numar variabil de populatie sunt:
Anzii, Himalaya-Tibet, Pamir, Caucaz, Alpi, Pirinei, Carpati, Atlas, Stancosi.