se poate medita.
Mi-aduc aminte de declaraţia lui Newton care, întrebat cum a descoperit legea
gravitaţiei universale, a răspuns: „Am fost inspirat.” Deci inspiraţia, nu căderea
mărului l-a dus la această lege.
De-altfel, omul singur se mişcă în mijlocul fenomenelor lumii interioare şi exterioare
care tac legic. Aşadar citirea fenomenelor de omul presupus autonom este iluzorie.
Tot Newton când se întreabă ce este gravitaţia, răspunde: „Dumnezeu.”. Afirmaţia
este consemnată, cred, în lucrarea lui Philosophiæ Naturalis Principia Mathematica
. O altă formă a neliniştii mele metafizice este legată de legenda mea căreia nu am
reuşit să-i dau conţinut adecvat. Deasemena o formă de nelinişte o datorez
supradimensionării mele făcută amical de Emil Cioran. Mă folosesc aici de o
afirmaţie a lui în portretul pe care i-l face lui Jose Domestre care l-a lăudat atât de
exagerat pe papă încât sanctitatea sa s-a cutremurat fiindcă există după Cioran şi
asasinat din entuziasm.
Eu mă mişc dogmatic creştin în orizontul misterului cum a spus Blaga despre om. În
alt context am afirmat că dogma este un mister revelat. Misterul reprezintă singura
formă eliberatoare din neliniştile nemărginirii personale înlănţuiri cosmice şi
comunitare şi perspectiva infinitului şi a morţii. Libertatea trebuie gândită dogmatic
conform învăţăturii creştine care este religia libertăţii. Nu fac un paradox câtă vreme
libertatea este trăită aici, ritualic în biserică, iar dincolo pentru cei fericiţi, mântuiţi
este eternă fiindcă şi în biserică şi în lumea de dincolo domneşte dogma. Robeşte-mă
doamne ca să mă simt liber. Imitatio Christi.
În ceea ce-l priveşte pe Cioran îmi permit să-l înfăţişez în aceşti termin. El se
consideră scepticul de serviciu al unei lumi de declin şi trăieşte în conflict cu sfântul
Pavel şi cu absolutul divin. În reeditarea lucrării lui, Pe culmile Disperării la editura
Humanitas se reproduce următorul text: „Oricât m-aş fi zbătut eu în această lume şi
oricât m-aş fi separat de ea, distanţa dintre mine şi
Daca as putea, domnule, as scrie pe ziduri, mare sa vada tot taranul: „Romanilor, nu
va mai alegeti conducatori care nu-si iubesc tara!”.
Păi te întreb, ăştia care nu-şi cunosc istoria trecută, cum pot ei apăra istoria prezentă?
Că românii au avut glorii cu lideri care au murit între ei, în bătălii.
Credeţi că un concept nu poate mişca lumea? Faima Cruciadelor, ideea de război sfânt
şi de indulgente, de atât a fost nevoie. Pentru că mintea omului e fragilă, cu puţină
dibăcie o poţi mânui. Comunismul de exemplu; toate ideile mari se nasc pe seama
capetelor mărunte. De aceea ne trebuie printre gâşte, stânci pe care nici iarba să nu le
umbrească. Sunt puţini aceştia, dar trebuie preţuiţi ca diamantele rare.
Zice comunistul ăsta, Brucan, că românii au nevoie de 20 de ani ca să deprindă
democraţia. Eu am avut mereu defectul pretenţiei. Nu am făcut 13 ani de puşcărie
pentru un popor de idioţi. Trăiesc principiul actualităţii permanente. Peste 10 ani
poporul român va avea acelaşi comportament în faţa democraţiei ca orice copil de 10
de ani, iar peste 20 de ani, la fel. (1990)
Cum să ajungă comunistul de Iliescu să facă revoluţie iar românii să-l aleagă
preşedinte? Păi aţi mai văzut o eroare democratică mai mare? Asta nu e democraţie e
desfrânare.
Rusia seamănă cu o vacă cu un uger enorm. Iar la ugerul acesta am supt şi noi.Dar
Rusia se balegă-n şiştar. Când vin aici ne jefuiesc ca la uşa cortului.De ce le trebuie
Basarabia şi Bucovina la un imperiu cu atâtea teritorii?Dar basarabenii nu s-au
rusificat deşi ruşii mai ortodocşi, mai şireţi,cred că i-au înşelat. Dar nu i-au înşelat
deloc.Cu Transilvania a fost mai uşor,ungurii au fost mai răi decât ruşii,în Imperiu
Austro-Ungar.
Octavian Paler
Ceea ce le-as reprosa eu guvernantilor nostri nu e faptul ca mint. Minciuna face parte
din politica. E una din armele ei. Machiavelli o punea langa otrava si pumnal. Si
pentru a nu-l banui ca batea campii, ar fi suficient sa ne amintim ce s-a ales din
"dovezile" ca existau arme de distrugere in masa in Irak. Ceea ce ma scoate „din
cizme“, vorba d-lui Iliescu, in ce se intampla la noi, si ma pune pe ganduri (voi spune
in final de ce) e faptul ca suntem mintiti intr-un mod care arata prea evident,
dispretuitor (nu numai cinic!), ca suntem considerati o turma usor de manipulat.
Suntem mintiti si prost, cum ar minti un baiat de pravalie prins de stapan cu mana in
bani, si grosolan, dincolo de limitele tolerate in lumea civilizata. Cum sa apreciem
altfel incercarea guvernului de a ne ameti cu diverse teorii "dambovitene", in loc sa
primeasca barbateste sau cu eschive inteligente dusul rece incasat la Bruxelles?
Inteleg ca guvernul a intrat in panica. Dovada si comunicatul in care Stolojan era
facut cu ou si cu otet pe tonul mahalagioaicelor care-si pun mainile in sold si isi dau
drumul la gura, deoarece a dezvaluit ce le-au soptit emisarii Bucurestiului
parlamentarilor europeni: ca de va veni la putere alt partid decat PSD, dupa alegeri, nu
va mai fi posibila integrarea! Dar est modus in rebus, "exista o masura in toate".
As imparti in patru categorii minciunile oficiale de azi.
1. Minciuna prin promisiune
De vreo doua luni, se revarsa, ca din cornul abundentei, dinspre guvern, tot felul de
promisiuni cu miros de mita electorala. Tinta lor fiind pensionarii, taranii si alti
aducatori de voturi. Aparent, aceste promisiuni n-au nici o legatura cu "berea" si cu
"micii", care vor deveni de actualitate in preajma alegerilor. Dar diferenta nu e una de
fond.
Octavian Paler
16 Martie 2004
Toată lumea e de acord că Dacii se aflau aşezaţi pe pământul nostru cu cel puţin o mie
de ani înainte de Christos, si cu toate acestea am fost singurul popor european caruia i
s-a contestat dreptul de a stăpâni ţara pe care au locuit-o moşii şi strămoşii lui.
Istoria Neamului Românesc n-a fost decât o lungă, necontenită, halucinantă
hemoragie. Spunea M Eliade. Aş mai adăuga că, după ce ni s-a dat dreptul să ne
stăpânim ţara nu am făcut decât să ne automutilăm. Poate de aceea suntem cel mai
tragic popor din Europa.
Ne-am alcatuit într-un uragan si am crescut în vifor. Popor de frontiera, luptam si
muream pentru toti. Muream, mai ales, platind miopia si neghiobia altora.” (Mircea
Eliade – “Teroarea istoriei” si destinul Romaniei)
Dacă vorbesc de Ionel Brătianu trebuie să mă ridic în picioare. El a fost cea mai mare
conştiinţă politică la Versailles. Când Ionel Bratianu era prim ministru, Nicolae Iorga
îi spune de la tribuna parlamentului: „Ce pot eu să învăţ de la un inginer?” Acesta îi
răspunde: „Măsura, domnule Iorga.” Indiferent cine conduce Partidul Liberal, poporul
român nu poate fi indiferent, fiindcă îi datorează crearea statului român modern şi a
societăţii române moderne. Eu am emoţii când trec prin două gări: Blaj şi Florica